Eugen SIMION SCRIITORI ROM~NI DE AZI vol. 3 CUPRINS A.E. BACONSKY. Un estet al melancoliei .........................................3 LEONID DIMOV. Onirismul estetic ................................................ 30 NICOLAE LABI+. Buzduganul unei genera\ii ................................... 68 NICHITA ST{NESCU. De la modernitate t`rzie la postmodernism... 77 MARIN SORESCU. Ironie, fantezie, postmodernitate ..................... 132 GRIGORE VIERU. Un poet cu lira-n lacrimi... ............................. 187 ANA BLANDIANA ......................................................................... 197 ADRIAN P{UNESCU. Poezia politic[ ........................................... 222 MIRCEA DINESCU. Un nou pact cu realul ................................... 251 +TEFAN B{NULESCU ................................................................... 269 F{NU+ NEAGU. Realismul artistic ............................................... 292 2 Eugen Simion CZU 859.0–09 S 57 Edi\ie de autor Coperta: Vladimir Zmeev Fotografii: Vasile Blendea ISBN 973–9355–03–X ISBN 9975–74–089–8 © DAVID & LITERA, 2002 CUPRINS Scriitori rom`ni de azi. Vol. III 3 Anatol E. BACONSKY 1925—1977 UN ESTET AL MELANCOLIEI Un poet nedrept[\it de critica literar[ este A.E. Baconsky. S-a scris pu\in despre el c`t timp a tr[it =i aproape deloc dup[ dispari\ia lui tragic[ ]n 1977. Putem pune aceast[ re\inere pe seama omului incomod, m`ndru =i sfid[tor, ]nchis ]ntr-un cerc de prieteni, t[ios =i arogant ]n disputele din via\a literar[. C`nd ]i cite=ti poezia r[m`i uimit s[ descoperi sub aceast[ armur[ un spirit melancolic =i un suflet aproape sentimental, tulburat de fream[tul unei frunze, pierdut ]n reverii elegiace la trecerea prin aer a unei p[s[ri. }n via\a literar[ postbelic[, agitat[ =i pestri\[, Baconsky p[rea un aristocrat manierat =i rece, av`nd ]n gesturile lui studiate un aer de noble\e recent c[p[tat[. Chipul avea o frumuse\e 4 Eugen Simion romantic[, iar elegan\a lui vestimentar[ devenise celebr[. Prelun- gea, ]ntr-o epoc[ proletarian[, felul, specific secolului trecut, de a fi poet: unea ]n comportamentul lui neobi=nuit extravagan\a unui dandy cu melancolia profund[ a unui artist de tip nervalian. Avea sentimentul (asta se vede din tot ce scrie) c[ apar\ine unei stirpe alese =i nu m-a= mira s[ aflu ]ntr-o zi c[, ]n ascuns, Baconsky ]=i alc[tuia ca Macedonski =i Mateiu Caragiale o genealogie fabuloas[ ]n care s[ intre cneji nordici =i duci burgunzi. Era, dac[ ]n\eleg bine pu\inele date biografice cunoscute, fiul unui preot din Hotin, str[mu- tat ]n alt[ provincie. +i-a f[cut studiile la Cluj =i s-a afirmat, de la ]nceput, ca un spirit incomod ]n cercurile literare. Cultura lui devenise, cu timpul, vast[ =i serioas[, ]nsemn[rile despre poe\ii contemporani (Panorama poeziei universale contemporane, 1972) =i notele de c[l[torie (Remember, 1977) arat[ curiozitate =i pricepere ]n mai multe domenii. }ntre 1956 =i1964 a fost, negre=it, un spirit ]n avangard[, lecturile =i gustul lui au orientat poezia genera\iei sale =i au preg[tit, ]ntr-un anumit sens, debutul noii genera\ii de poe\i. Poezia lui trece prin mai multe cercuri =i suport[ rupturile, metamorfozele pe care le-au cunoscut aproape to\i poe\ii impor- tan\i dup[ r[zboi. A.E. Baconsky a tr[it ]n felul lui aceast[ evolu\ie determinat[ de circumstan\ele istoriei. A ]nceput prin a povesti ]n versuri aspecte ale luptei de clas[ la \ar[ (Poezii, 1950) =i a scris balade (Balada despre Barta Iosif =i ortacii s[i), pamflete antir[zboinice, poeme ocazionale ]n cel mai zglobiu stil proletcul- tist. Au devenit celebre versurile lui despre ascu\irea permanent[ a luptei de clas[ =i despre uneltirea diabolic[ a chiaburilor. Primele versuri din balada La frasinii de la r[scruce (vol. Poezii) nu sunt deloc ]ncurajatoare: „Multe lucruri se petrec ]n lume, }nt`mpl[ri =i fapte se petrec, Ceasul spune timpului pe nume, V`ntul bate, frunzele se trec. Scriitori rom`ni de azi. Vol. III 5 Dar un g`nd amarnic bate-n t`mple +i m[-ndeamn[ s[ v[ povestesc Despre c`te-au fost s[ i se-nt`mple Satului ]n care m[ g[sesc.“ S-a b[nuit c[ ]n aceste voioase platitudini ar fi ascuns[ o ironie, c[ poetul folose=te dinadins teribilele cli=ee pentru a compromite spe\a poeziei triumfaliste, ]nfloritoare =i de mare reputa\ie ]n obsedantul deceniu. N-ar fi exclus, mai ales c[ poetul ]nsu=i era dispus s[ cedeze, ]n 1956, paternitatea acestor poeme zelo=ilor admiratori. O suspect[ bun[ dispozi\ie exist[, cu adev[rat, ]n aceast[ groaznic[ nara\iune versificat[, o concentrare neobi=nuit[ de truisme =i o mazochist[ pl[cere de a umili condeiul: „Casa-i trist[ — n-are \ol pe pat +i amurgu-=i bate cea\a plin[ — Alelei, chiabur ]nveninat Fiar[ s`ngeroas[ =i hain[.“ care, toate la un loc, scandalizeaz[ spiritul =i-l fac s[ b[nuie c[ la mijloc este o stratagem[. Mai ales c[ ]n epilogul baladei poetul promite c[ lira-i „neast`mp[rat[“ va intona f[r[ r[gaz alte c`nturi, a=a cum a f[cut Homer cu Odiseu. Ulise =i \[ranul de pe Some=, Neme= Niculae, cel cu femeia „nalt[ =i b[laie“, iat[ o rela\ie comic[. S-ar putea, repet, ca ]n spatele acestor poeme ]n cel mai de jos stil proletcultist s[ fie o ironie de poet dezgustat de insanit[\ile genului, dar sunt alte poeme ]n care r`sul sub\ire nu se simte deloc, sunt grave =i simpliste, anecdotice, pe scurt dezolante. }n c[r\ile de p`n[ la Dincolo de iarn[ (1957 ), n-am aflat dec`t dou[ versuri demne de un poet t`n[r: „Ce lini=te! Acum doar arborii s-aud Cum cresc =i-n frunze cum ]=i mistuie t[cerea“... Cu Dincolo de iarn[ (1957) =i Fluxul memoriei (1957), A. E. Baconsky ]ncepe s[-=i taie alt chip liric, mai apropiat de esen\a =i 6 Eugen Simion de for\a talentului s[u. Este momentul ]n care eseurile lui cer schimbarea modelelor lirice =i sincronizarea poeziei rom`ne cu sensibilitatea modern[. Schimbarea de ton este evident[: „}n arbori toamna iar[=i izbucni Cu fl[c[ri despletite ]n frunzare — Cu fiecare or[, cu fiecare zi P[trunde-n mine vremea de visare.“ Sunt versurile liminare din Dincolo de iarn[ =i tot astfel vor fi =i celelalte p`n[ la Cadavre ]n vid (1969) c`nd A. E. Baconsky ]=i mai modific[ o dat[ temele =i stilul poetic. Fluxul memoriei (1957), Imn c[tre zori de zi (1962), Fiul risipitor (1964) sunt c[r\ile unui poet exemplar, fixat ]n descenden\a mai multor =coli lirice. Prin temperament Baconsky este un neoromantic („un contemplator senin“, noteaz[ Al. Piru, „un elegiac estetizant“, zice Mircea Iorgu- lescu), cu bune lecturi expresioniste =i cu afinit[\i ce se ]ntind ]n mai multe spa\ii lirice moderne (de la americanii Sandburg =i Frost la italienii Montale, Quasimodo, Ungaretti, Saba =i la germanul Enzensberger). C`nd confrunt[m modelele lirice pe care le propu- ne ]n eseuri cu poezia pe care o face vedem c[ exist[ o nepotrivire, cel pu\in ]n volumele de p`n[ la Cadavre ]n vid. Modelele indic[ mai ales o poezie a concretului =i a tensiunilor disonante (dup[ expresia cunoscut[ a unui estetician), poezia arat[, dimpotriv[, o sensibilitate la universurile evanescente, un sim\ extraordinar de fin la =oaptele, aromele, culorile stinse ale naturii cuprinse de febra sf`r=itului. Mica elegie simbolist[ este spiritualizat[ =i pus[ ]n acord cu un sentiment nel[murit de jubila\ie =i regret ]n fa\a firii (concept, ]n fond, blagian): „O, dalii, tuf[nici =i crizanteme, Flori t`rzii, flori de toamn[ — De aram[, de purpur[ steme Peste paloarea gr[dinilor brumate, Un sentiment nel[murit m[ tot ]ndeamn[ S[ v[ iubesc mai mult dec`t pe toate. Scriitori rom`ni de azi. Vol. III 7 Corola rece o m`ng`i ]n palm[. Dup[-amiaza aceasta c`t e de calm[! Prin cea\a toamnei p[durea se despoaie, Departe se sting ecourile turmelor Care coboar[ spre c`mpie; Cu fum ]mpr[=tiat prin iarb[ Ard frunze umede-n vie, }n zare cocorii se-neac[ =i dispar }n m[rile cerului f[r[ hotar — +i peste toate, ca o melodie, Tulpinele se-nal\[, se ml[die, }n nesf`r=irea toamnei, diademe, Culori arz`nd de iubire t`rzie — O, dalii, tuf[nici =i crizanteme“. Aici sunt florile lui Anghel, mai departe ploile m[runte, putrede ale lui Bacovia, lini=tea cosmic[ a lui Blaga =i, la urm[, dorin\a de reintegrare ]n ciclurile materiei pe care o afl[m, ]nt`i, la Emi- nescu. Baconsky deschide elegia spre o medita\ie ce evit[ de regul[ marile concepte. Modul lui Blaga de a citi semnele naturii =i de a pune ]n rela\ie eul cu ritmurile universului transpare ]n poemele acestea ce fug de ambiguit[\ile limbajului metaforic. R[m`n propozi\iile enun\iative =i taina pe care vor s-o cuprind[ cu bra\ele lor goale: „Nu-i dec`t adormire, draga mea, Aceast[ despuiere a naturii, Nu-i dec`t somn arama toamnei grea, Te uit[-n ]n[l\imi plutesc vulturii, Dar stai, r[m`i ]n lini=tea din jur... Auzi? E seva-n arbori, e fiecare raz[ — +i dincolo de-al toamnei ce\os =i stins contur, Semin\ele-n \[r`n[ sunt vii =i germineaz[. +i chiar la pieptul meu c`nd ]nt`rzii Sim\i dorul adiind ]n r[suflare, De parc[-n noi, ]n arbori, ]n ierburi =i-n c`mpii P`nde=te prim[vara viitoare.“ 8 Eugen Simion Sunt c`teva elemente ce se repet[ =i dau o idee despre \ara imaginar[ pe care orice poet autentic o prefigureaz[.