BIBLIOGRAFIE ••~- REVISTA „FAMILIA", SERIA A III-A (1934-1940). INDICE BIBLIOGRAFIC de LUCIA CORNEA Şirul noilor serii ale Familiei a fost inaugurat la 1 martie 1926 de M. G. Samarineanu, care a început la acea dată publicarea seriei a li-a. Aceasta a continuat să apară la Oradea, o dată la lună, pînă în 1929. Fiecare nouă serie a revistei Familia, dintre cele apărute în peri­ oada interbelică, s-a proclamat de continuatoare a vechii publicaţii con­ dusă de I. Vulcan. lncepînd cu luna mai 1934, tot la Oradea, sub conducerea ace­ luiaşi Samarineanu, s-a tipărit cea de-a treia serie a revistei Familia, întreruptă în august 1940, cînd a apărut ultimul număr, prin punerea '.in aplicare a dictatului de la Viena. După această dată revista s-a mutat la Bucureşti, în localul tipografiei Universul, unde şi-a continuat existenţa, din ce în ce mai greu şi cu intermitenţe, sub forma celei de-a patra serii. Redactorul seriilor interbelice ale Familiei, Mihail Gh. Samari­ neanu, macedo-rornân de origine, s-a stabilit la Oradea în 1920 la in­ sistenţele lui George Bacaloglu, care la rîndul său se stabilise aici cu un an înainte şi se făcuse remarcat deja prin întemeierea şi conducerea Reunirmii culturale „Cele Trei Crişuri". Cu o scurtă intermitenţă, timp în care s-a reîntors în Macedonia, Samarineanu a rămas la Oradea pînă în 1940. Timp de cîţiva ani, între cele două serii ale Familiei (1929-1934) a lucrat în redacţia cotidianului orădean Gazeta de Vest. Ca scriitor, Samarineanu a fost cunoscut în deceniul patru ca autorul unor scrieri de importanţă minoră, de inspiraţie balcanică. In schimb, în coloanele revistei Familia, precum şi în unele ziare centrale, a des­ făşurat o bogată activitate publicistică. Seria a doua a revistei a mai făcut unele încercări de a se încadra în problematica vechii Familii, păstrîndu-i oarecum şi formatul. Seria a III-a a renunţat la această idee, preferînd să-şi alcătuiască un stil pro­ priu, altă rubricatură, din necesitatea de a reflecta, aşa cum era şi firesc de altfel, o nouă problematică, adecvată fenomenului cultural a] https://biblioteca-digitala.ro 668 Lucia Cornea-------------- :-> deceniului patru. Din acest motiv, seria a III-a n-a mai păstrat caracte­ rul enciclopedic al revistei lui Iosif Vulcan, caracter care la vremea aceea fusese unul dintre factorii care au asigurat viabilitatea vechii publicaţii bihorene. Familia dintre anii 1934-1940 a fost aproape în exclusivitate o publicaţie cu caracter literar, păstrînd totuşi un spatiu destul de vast pentru înregistrarea evenimentului cotidian. Titulatura exactă a revistei era: Familia - revistă lunară de ri~l­ tură. Tipărită la Institutul de arte ~Jrafice A. Sonnenfeld S. A. Oradea (mai tîrziu „Grafica II Oradea). în interior, pe pagina de titlu, 1-amilia se subintitula Revista asociaţiei scriitorilor români din Ardeal. Revista n-a publicat niciodată un program propriu-zis. Intenţiile redacţiei se întrevăd însă din articolul lui Gheorghe Tulbure - De ]CI Iosif Vulcan pînă la noi1, care-şi propune„reînvierea revistei lui Vul­ 11 can , actualizarea şi adaptarea intenţiilor sale la problematica dece­ niului patru: ,,Ne-am propus să fim în linia vremei noastre aceea ce a fost el, în epoca lui ... ". încă o chestiune preluată direct de la Vulcan este negarea oricărei intenţii de a transforma revista în reprezentanta vreunui curent sau vreunei orientări literare: ,,Nu ne paşte deci gîndu1 să dăm directive, să creem curente şi opinii literare ... Nu ne intere­ sează curentele şi nu cerem programe şi ideologii. Ceea ce ne intere­ sează este talentul onest". Singura formulare programatică, dar şi aceasta cu caracter foarte general afirmă în cuprinsul articolului că ,,programul unei reviste îl defineşte mai bine, decît orice, lista colabo­ ratorilor ei", autorul arătînd in acest sens că „va trebui, în mod firesc, să depăşim limitele orizontului provincial". ln numele revistei, Gheor­ ghe Tulbure se declară de tradiţionalist: ,,pornim la drum cu flamura marilor noastre tradiţii culturale ... ", grăbindu-se însă să adauge: .,vom ţine însă pas cu vremea. Ne vom încadra în ritmul ei actual". Revista avea în medie circa 110 pagini. In prima parte, cea mai sub­ stanţială ca număr de pagini, se amestecau, fără o ordine anume, poezii, articole comemorative, studii de istorie ( culturală îndeosebi), comen­ tarii de politică externă, proză, teatru etc. Partea a doua a revistei şi-a păstrat o rubricatură mai consecventă. Rubrica Cronici aparţine aproape în exclusivitate lui Octav Şuluţiu. Cincisprezece pînă la 20 de pagini sînt ocupate de rubrica Note - idei - oameni - fapte, generic foarte larg care permitea informarea publicului cu faptul de cultură cotidian. Ca aspect grafic, revista avea formatul carte (dimensiuni 17X24 cm), cu o supracopertă în culori discrete, ir nuanţe de galben sau cenuşiu. In mod obişnuit revista nu avea ilustraţii, acestea apăreau doar une­ ori, cu prilejuri deosebite, aşa cum a fost în 1937 numărul festiv Emi­ nescu. Pe supracopertă, pagina 2, apăreau menţionaţi membrii grupului ,,Familia": George Bota, Aurel Cosma, Romulus Dianu, Ion. Th. Ilea, C. Miu-Lerca, Tiberiu Moşoiu, Teodor Neş, Al. Olteanu, George A. Pe­ tre, M. G. Samarineanu, Gh. Sofronie, Eugen Sperantia, Sever Stoica. 1 Familia, 1934, 1, nr 1, p. >--9. https://biblioteca-digitala.ro 3 Revista „Familia" scria a III-a 669 Octav Şuluţiu, Gh. Tulbure. Aspectul grafic al publicaţiei era agre­ mentat prin semnarea colaborărilor cu ajutorul unor parafe care repro­ duceau semnătura autografă a autorilor. Dintre colaboratorii Familiei lui Iosif Vulcan, pot fi întîlniţi în pa­ ginile seriei a III-a N. Iorga, Emil Isac ( cu cinci poezii), Ion Agârbi• ceanu, Ludovic Dauş şi mai puţin importanţii I. U. Soricu şi Nuşi Tulliu. Dintre colaborările lui Nicolae Iorga remarcăm reproducerea discursu­ lui său Intru apărarea graniţei de apus, ţinut în sala teatrului din Ora­ dea la 1 Decembrie 1938, cu ocazia aniversării a douctzeci de ani de la 2 Unire • 1n acelaşi timp, la seria a treia a Familiei au colaborat cîţiva mari scriitori şi poeţi: Lucian Blaga publica în 1934 un fragment din piesa sa de teatru Avram Iancu, iar un an mai tîrziu un studiu cu titlul Orizon­ turi temporale; George Bacovia figurează în 1936 cu o poezie, apoi Vic­ tor Eftimiu, Eugen Ionescu, Eugen Jebeleanu, Ion Minulescu, prezent în coloanele revistei din 1936 pînă în 1940. Ion Pillat apare şi el, dar nu cu colaborări dintre cele mai semnificative. Dintre prozatori amintim pe Ion Al Brătescu-Voineşti, Hortensia Papadat-Bengescu, care publică în 1935 cît.eva traduceri din poezia franceză. Cezar Petrescu, cooptr1t printre colaboratori încă din timpul celei de-a doua serii a Familiei, a continuat îu 1934, primul an de upariţie a seriei a III-a, cu un fragment din „Luceafărul" sau romanul lui Eminescu. Cronicarul şi criticul literar al seriei a III-a, acela care, alături de M. G. Samarineanu, a determinat o anumită orientare a revistei, u fosi Octav Şuluţiu. Deşi foarte tînăr, preţuit încă de atunci la justa sa va­ loare de către criticii din aceeaşi generaţie, cum au fost Pompiliu Con­ slantinescu, Perpessicius3 sau Şerban Cioculescu. Şuluţiu a asigurat în mare parte, alături de unii colaboratori, prestigiul literar al revistei, a fost acela care, alături de redactor, a luptat permanent pentru ca Fa­ milia să nu alunece spre un provincialism izolaţionist, să se păstreze în permanenţă în miezul evenimentului literar. Bucureştean de origine, după terminarea cursurilor universitare, Octav Şuluţiu ( 1909-1949) s-a stabilit pentru un timp la Oradea, unde a funcţionat ca profesor de li­ ceu. Pe lingă Familia, a mai colaborat şi la o serie de publicaţii presti­ gioase ale timpului: Azi, Gînd Românesc, Pagini literare, România lite­ rară, Viata literară, Viata romanească, Vremea, la aceasta din urmă susţinînd de asemenea rubrica de cronici literare etc. lutre 1934-1940, fără întrerupere, Octav Şuluţiu a alimentat în mod substanţial coloanele Familiei, zeci de cărţi apărute in perioada aceasta în toate colţurile ţării beneficiind de cronici la rubrica sa per- 2 N. I org a, Intru apărarea graniţei de apus, în Familia, 1939, 6, nr. l, p. 33-50. 3 Per pe s s ci u s, Despre criticul nostru, în Familia, 1938, 5, nr. 7, p. 85--87. Fxplicînd criteriile deosebirii pe care o făcea între calitatea de cronicar literar şi aceea de critic, Perpessicius i-o acorda lui Şuluţiu deocamdată doar pe prima, lăsînd viito­ rului consacrarea scriitorului ca critic: ,.d. Octav Şuluţiu este, astăzi, un excelent cronicar literar, după cum mîine va fi un critic de prestiqiu şi autoritate•. https://biblioteca-digitala.ro 670 Lucia Cornea 4 rnanentă Scriitori şi cărţi. Alături de evenimentele editoriale, n-au scă­ pat atenţiei sale nici numeroasele evenimente culturale ale timpului, mai mari sau mai mici, pe care le-a consemnat. Volumul său de critică Pe margini de cărti, publicat în 1938 la Sighişoara în Editura Miron Neagu, a fost alcătuit în cea mai mare parte din articolele de critică li­ terară publicate în paginile Familiei. La plecarea sa din Oradea dupci 1935 se pare că a contribuit şi conflictul pe care l-a avut cu autorităţile şcolare orădene în urma publicării romanului său Ambigen4• Pentru Ambigen Şuluţiu primise în 1934 premiul pentru roman instituit de re­ vista V re mea. La fel cum unele persoane au constituit prezenţe constante în pa­ ginile Familiei de-a lungul întregii sale perioade de apariţie, tot aşa, şi ca problematică, au existat în tot acest timp cîteva repere constante. Unul din acestea a fost întreţinerea permanentă a memoriei lui Vulcan. Nu numai că redacţia Familiei interbelice s-a raportat frecvent, în calitate de continuatoare a operei sale culturale, la Iosif Vulcan'\ dar a găzduit şi cîteva studii de istorie literară datorate lui Ion Geor­ gescu. Ovidiu Papadima milita în 1935 pentru adunarea la Oradea a unui fond documentar Vulcan cit mai complet6, iar Teodor Neş publica un an mai tîrziu primul studiu monografic despre I.