Aurelian DÃNILà „„OO DD AATTÃà LL AA OO SS UUTTÃà DD EE AA NNII......”” nul din cei doisprezece copii ai familiei Ion ºi Elena Cebotari, Maria, s-a nãscut la 10 Ufebruarie 1910 la Chiºinãu, într-un cartier din apropierea bisericii sf. Vineri. În corul acestei bis- erici a început sã cînte din fragedã copilãrie. La vîrsta de 10 ani excela de acum în corul Catedralei dirijat de cunoscutul animator al vieþii publice protoiereul M. Berezovschi. Învaþã la conservatorul Unirea din Chiºinãu, ca la vîrsta de 19 ani sã plece în turneu prin Europa. Nu ºtia, atunci, cã pleacã de acasã pentru tot- deauna... În seara zilei de 15 aprilie 1931, în rolul Mimi din „Boema” lui G. Puccini, pe scena „Semper – Opera” din Dresda, se nãºtea o stea de primã mãrime, o artistã nepereche, care fulgerãtor de repede devine cea mai solicitatã sopranã de cele mai prestigioase teatre din Europa. Era Maria Cebotari... Nu a fost pur ºi simplu un debut. A fost, dupã cum scriau ziarele din Dresda, un adevãrat triumf... „Tot publicul din salã a rãmas fascinat” – observa „Dresdner Anzeigen” a doua zi dupã spectacol. Despre excelarea în acest rol se scria dupã fiecare reprezentaþie mai mulþi ani la rînd, Cebotari avînd ades parte de parteneri iluºtri, care rãmîneau fascinaþi de talentul cîntãreþei. Spre exemplu ziarul „Berliner Nachtausgabe” (30 XI.1935) menþiona cã „Gigli a avut în persoana Mariei Cebotari, care s-a produs în rolul Mimi, interpretîndu-l parþial în Al doilea rol al Mariei Cebotari la „Semper – italianã, parþial în germanã, o partenerã absolut egalã. Opera” a fost Cio-Cio-San . Încã un Puccini, cunoscut Însuºi rãsfãþatul artist a rãmas surprins de vocea ei de acum de interpretã, care de astã datã accentueazã moale, curatã ºi cristalinã, dulce ºi fermecãtoare. exprimarea muzicalã de excepþie a fiecãrei fraze cîntate. Oaspetele a fost într-atît de încîntat, încît a silit-o, pur ºi Linia melodicã se supune contextului emoþional ºi nu simplu, pe cîntãreaþã sã culeagã de una singurã dominã cuvîntul, umbrind coloritul sensului individual, aplauzele publicului, în timp ce el se ascundea dupã aºa cum se întîmplã adesea la aderenþii ºcolii italiene. cortinã”. ªi peste un deceniu citim: „Acum exact zece Cebotari îºi îndreaptã atenþia nu numai spre „prim- ani, Maria Cebotari se afla pe scena Operei de Stat, la plan”, spre tendinþele generale, ci ºi spre detalii, conþin- primul sãu rol de succes – Mimi. Ieri opera a fost relu- uturi care imprimã întregii naraþiuni un colorit propriu, atã, iar cîntãreaþa a triumfat ca ºi atunci. (...) la debut, irepetabil. În interpretarea acestui rol, Maria Cebotari s- publicul vorbea cu superlative despre un începãtor a detaºat, în multe privinþe, de tradiþiile italiene în inter- extrem de promiþãtor. Acum dînsa meritã tot respectul pretarea acestui rol. Contrastele caracteristice de piano pentru cã ºi-a pãstrat ºi cultivat talentul, pentru vocea ºi forte, comprimarea puternicã a sonoritãþii, accentele care-ºi menþine «farmecul adevãrat al culorii», pentru dramatice expresive, cedeazã locul unei bogãþii a col- faptul cã în mica Mimi s-a ascuns într-adevãr o artistã oritului timbrat ce aparþine cuvîntului, subtilitãþii de sensibilã ºi pasionatã, o interpretã de mare amploare ºi nuanþe, înseninãrii sufleteºti din fiecare frazã. Mult s-a stil” („Dresdner Anzeigen”, 16.IV.1941) scris despre Cebotari – Cio-Cio-San , majoritatea criti- 4 Revista românã nr. 1 (79)/ 2015 cilor menþionînd, în primul rînd, tonurile lirice, urmat apoi rolurile Aminta („Femeea tãcutã”), Daphne gingãºia, sinceritatea cu care îºi trata interpreta eroina, („Daphne”), Salomeea („Salomeea”), Sophi destul de echilibratã fiind ºi în scenele de înaltã tensi- („Cavalerul rozelor”), Madeleine („Capriccio”)... une dramaticã. „Maria Cebotari a fost o Daphne idealã, prezentîn- Opera italianã a jucat un rol important în activi- du-se cu o deosebitã delicateþe, fineþe ºi farmec în tatea cîntãreþei. La rolurile amintite ( Mimi, Cio-Cio- expresia artisticã, interpretînd rolul perfect din punct de San) mai adãugãm Violetta, Gilda ºi chear Carmen (în vedere tehnic ºi emoþional” („Kölnische Zeitung”, rolul central, predestinat vocii de mezosopranã!), care 16.03. 1939). Sau un alt citat: „«Femeea tãcutã» (rolul întotdeauna au fost elogiate. „... Ea a fost perla specta- Aminta A.D.) a obþinut prin Maria Cebotari un farmec colului. Maria Cebotari în rolul Carmen a întrecut orice irezistibil ºi o expresivitate elocventã. Strãlucitul ei aºteptãri atît din punct de vedere muzical, cît ºi artistic. soprano pluteºte deasupra ansamblului ca un argint” Stilul ei propriu de interpretare s-a evidenþiat chiar ºi în („Deutsche Allgemeine Zeitung”, 25.VI, 1935). ªi aºa, cele mai mici scene. Erupþiile emoþionale, posibilitãþile dupã fiecare spectacol, gãsim în diverse ziare ºi reviste vocale ºi flexibilitatea înnãscutã au fãcut sã aparã pe de specialitate aprecieri cu superlative la adresa faimoa- scenã o Carmen care încã mult timp nu va putea fi sei Maria Cebotari, care frenetic aplaudatã a fost ºi în uitatã” („Der Western, 5.I.1939). ªi încã o apreciere în creaþia lui R. Wagner: „Lohengrin” ( Bãiatul nobil ), presa germanã: „Maria Cebotari a trãit soarta Violettei. „Walkyria” ( Helmviga ), „Aurul Rinului” ( Woglinde ), Am simþit prin Maria Cebotari o tragedie omeneascã „Rienzi” ( Vestitorul pãcii ), „Amurgul zeilor” zguduitoare. Din licãritul fermecãtor al vocii ei, plin de (Woglinde ), „Parsifal” ( Fata vrãjitoare ). suflet, scînteiazã fiecare cuvînt, fiind bine pronunþat ºi Din repertoriul rus, s-a produs în „Evgheni plin de sens” („Berliner Lokalanzeiger”, 14.XII, 1940) Oneghin” ( Tatiana) de P. Ceaikovski, „Boris Godunov” Un loc deosebit în creaþia sa îl ocupau operele lui (Ksenia) de M. Musorgski, „Viaþa pentru þar” Mozart. Amintim de „Grãdinãriþã din dragoste” (Antonida ) de M. Glinka. (Sandrina), „Flautul fermecat” ( Pamina) , „Rãpirea din Într-o convorbire la Viena, în 1995, cu unul dintre Serai” ( Constanza), dar în special „Nunta lui Figaro”” partenerii Mariei Cebotari, basul Liubomir Pantcheff, (Suzana ºi Contesa), „Don Giovani” ( Donna Anna ). acesta îmi spunea cu patos cã Tatiana Mariei Cebotari Memorabilã a rãmas evoluarea Mariei Cebotari în rolul era o fatã modestã ºi timidã. Pe plicticoºii aristocraþi Contesa Almaviva pe scena teatrului „La Scala” în abia de-i onora cu privirea ºi numai în ultimul tablou decembrie 1948. cîntãreaþa da frîu liber sentimentelor sale ºi durerii Rolul Suzanei, cu siguranþã se bucura de un succes sufleteºti adunate. Simplitatea ºi puritatea sufleteascã aparte. Plãcea cã, de rînd cu particularitãþile unui rol fãceau din arta ei un fenomen cu adevãrat proeminent, tradiþional de subretã – prezenþã de spirit, cochetãrie, mai spunea Pantcheff. ºiretenie – Maria Cebotari mai imprima personajului Peste patruzeci de roluri a propus Maria Cebotari sãu voinþã ºi fermitate. În aria actului patru „Vino, pri- publicului din Europa, fiind adesea în preajma unor eten drag, în braþele mele” a atras consistenþa ºi „monºtri sacri” ai scenei lirice, ca B. Gigli, M. Stabile, favoarea notelor joase de mezosopranã, imprimînd gîn- J. Kiepura, H. Rozwänge, R. Tauber, T. Schipa, J. durilor visãtoare ale Suzanei profunzime ºi concentrare Bjorling, A. Dermota, E. Schwarzkopf, S. Jurinac, V. emoþionalã. Un rol de mare succes a fost ºi cel al Ursuleac º.a. Spectacolele în care a participat au fost Santuzei , în care a reuºit „sã foloseascã din plin tehnica dirijate de H. von Karajan, B. Walter, R. Strauss, F. ºi virtuozitatea însuºite pe parcursul carierei sale artis- Busch, A. Toscanini, E. Ansermet, J. Krips, C. Krauss, tice. Acele trei arii interpretate de ea sunt un adevãrat W. Furtwängler, K. Böhm, I. Perlea etc. eveniment scenic” („Dresdner Anzeiger, 2.II. 1939). Primadona Operelor din Dresda, Berlin ºi Viena a E de neimaginat cum un cîntãreþ, cît de dotat ar fi, uimit publicul din Praga, Riga, Stockholm, Salzburg, poate sã abordeze, cu aceeaºi mãiestrie, roluri din opere Copenhaga, Milano, Roma, Florenþa, Londra, Paris, de Mozart, care necesitã o ºcoalã aparte, de veriºti ital- Varºovia, Zürich, Berna ºi multe alte oraºe europene, ieni, iarãºi, cu specificul lor de „belcanto”, ºi R. Wagner iar cele douã turnee întreprinse la Bucureºti în 1940 ºi sau R. Strauss, cu o înþelegere a tehnicii vocalului, a 1942 mai au pentru noi ºi o semnificaþie de suflet... operei moderne în general, cu totul deosebitã de prede- Cînd a venit pentru prima datã sã evolueze pe cesorii lor. Afirmãm cu toatã certitudinea cã Maria scena Liricului bucureºtean, Maria Cebotari era de Cebotari nu avea „bariere” între epoci, cînta orice cu acum printre primele dive ale Operei europene. acelaºi farmec ºi uºurinþã. 15 mai 1940. Opera „Traviata” de G. Verdi, spec- De creaþia lui Richard Strauss a fost ataºatã de-a tacol în care Maria Cebotari se impuse prin natura deli- lungul întregii sale cariere. Marea lor prietenie a început catã a glasului de sublimã educare artisticã, prin odatã cu evoluarea excelentã în opera „Arabella”. Au deosebita suavitate a interpretãrii, imprimîndu-i eroinei Revista românã nr. 1 (79)/ 2015 5 sale, Violetta Valery , gingaºe caracteristici pe parcursul Un rol episodic din filmul lui V. Strijevschi întregii acþiuni. La succesul spectacolului au contribuit „Troika” (1931), în care Maria Cebotari apare ºi ca M. Lazãr ( Alfred) ºi dirijorul E. Massini. Peste trei zile, dansatoare, este observat de mai mulþi cineaºti, ca în la 18 mai, publicul bucureºtean o admira în „Madame 1936, artista noastrã, în cele din urmã, sã se lase convin- Butterfly” de G. Puccini, reprezentaþie la care ºi-au mai sã de regizorul V. Janson sã participe la filmul „Fata în dat concursul iluºtrii artiºti D. Bãdescu ( Pinkerton), A. alb” (în rolul central), alãturi de mari actori ai timpului: Borneanu ( Sharples ), R. Cottescu ( Suzuki) , R. I. Petrovici, G. Alexander, Hilde von Stolz, H. Marinescu ( Kate) , I. Manolescu ( Bonzo ) ºi alþii, la Iunkerman. Specialiºtii spun cã debutul a fost foarte pupitrul dirijoral fiind acelaºi E. Massini. reuºit ºi cã filmul amintit i-ar fi deschis calea spre alte Cunoscutul critic muzical E. Ciomac menþiona în succese cinematografice. Pelicula ce a urmat, „Inimi ziarul „Curentul” din 20 mai cu privire la evoluarea dis- tari” (1937, regizor H.