ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI BIBLIOTECA ȘTIINȚIFICĂ (INSTITUT) ,,ANDREI LUPAN” Probleme actuale ale istoriei științei 2017 Biblioteca Științifică (Institut) Secția editorial-poligrafică Chișinău, 2017 Lucrarea a fost recomandată spre publicare la şedinţa Consiliului ştiinţific al Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan” a AȘM, proces-verbal nr. 2 din 12 aprilie 2017 Editor și redactor științific: dr. hab. Constantin Manolache Coordonatorul volumului: acad. Ion Guceac Responsabil de ediție: dr. Ion Valer Xenofontov Redactor: Vitalie Țurcanu Lector: Elena Pistrui Coperta: Vitaliu Pogolşa Paginare digitală: Mariana Rusu Redactarea tehnico-artistică: Valeriu Oprea DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII Probleme actuale ale istoriei ştiinţei / Acad. de Știinţe a Moldovei, Bibl. Șt. (Inst.) “Andrei Lupan” ; coord.: Ion Guceac ; ed. și red. șt.: Constantin Manolache ; resp. ed.: Ion Valer Xenofontov. – Chișinău : Biblioteca Știinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2017 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 256 p. : tab. Texte : lb. rom., rusă. – Referinţe bibliogr. la sfârșitul art. ISBN 978-9975-3183-0-3. 001(478)(082)=135.1=161.1 P 93 Culegerea de studii şi articole ştiințifice include informații complexe din dome- niile istoriei ştiinței şi biografiei ştiințifice din spațiul actual al Republicii Moldova. Sunt scoase în evidență fapte şi evenimente importante, personalități consacrate din domeniul ştiinței. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor ştiințifici, doctoranzilor, maste- ranzilor şi studenților. © Biblioteca Științifică (Institut) ,,Andrei Lupan”, 2017 SUMAR ISTORIA ȘTIINȚELOR SOCIO-UMANISTICE ÎN MOLDOVA . 5 Etapele evoluției științelor socio-umanistice din Moldova (1946 –2016) (Demir DRAGNEV) . 6 Instituţionalizarea literaturii și știinţei literare (Mihai CIMPOI) . 35 ISTORIA ȘTIINȚELOR EXACTE, NATURALE ȘI MEDICALE ÎN MOLDOVA . 41 Considerente asupra istoriei dezvoltării matematicii și informaticii în Republica Moldova (Mitrofan CIOBANU) . 42 Dezvoltarea fizicii în Republica Moldova (Sveatoslav MOSCALENCO, Igor PODLESNÎI, Evghenii DUMANOV, Valentina BAJIREANU) . 61 Științele agricole și renașterea agriculturii (Vasile MICU) . 81 File din istoria Secției de Știinţe Medicale a AȘM (Gheorghe GHIDIRIM) . 87 BIOGRAFII ȘTIINȚIFICE ÎN CONTEXT NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL . 91 Teodor Stamati – fondator al învățământului de fizică în limba română în Principatul Moldovei (Iulia MALCOCI) . 92 Să nu dăm uitării numele celor ce au stat la baza dezvoltării științei autohtone (Teodor FURDUI, Alexandru CHIRILOV) . 97 Întâlniri cu președinţii Academiei de Științe a Moldovei: constatări și impresii (Mircea BOLOGA) . 107 Secvenţe despre cercetătorii filoxerei viţei-de-vie în Basarabia cu 130 de ani în urmă (Asea TIMUȘ) . 122 Entomologul Vasile Ostaficiuc și activitatea lui ca cercetător știinţific la Institutul de Zoologie al Academiei de Știinţe a Moldovei (Irina MIHAILOV, Asea TIMUȘ) . 136 Биография и творчество советского молдавского ученого-энтомолога Бориса Викторовича Верещагина (Ася М. ТИМУШ, Ливия КАЛИСТРУ, Елена В. БАБАН) . 166 Dinastii celebre din domeniul fizicii și matematicii (Iulia MALCOCI) . 202 ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI (Ion Valer XENOFONTOV, Iulian SALAGOR) . 231 – 3 – ISTORIA ȘTIINȚELOR SOCIO-UMANISTICE ÎN MOLDOVA ETAPELE EVOLUȚIEI ȘTIINȚELOR SOCIO-UMANISTICE DIN MOLDOVA (1946 –2016) Membru corespondent Demir DRAGNEV Institutul de Istorie al AȘM 1. Repere istorice ale evoluției științelor umaniste (până în 1946) Procesului de instituționalizare a ştiințelor socio-umanistice academice din Moldova, început 70 de ani în urmă, i-a precedat o tradiție seculară de cercetări ştiințifice în acest domeniu. În context european, ştiințele umanistice, moderne au început să fie studiate în cadrul primelor academii, apărute la începutul Epocii Moderne, care erau create de savanți umanişti din Italia, începând cu secolul al XV-lea. Printre acestea s-au evidențiat Academia Florentină, unde se studiau probleme de lingvistică. Pe parcursul secolelor XVI–XVII apar academii şi în alte state europene, căpătând caracter de instituții de învățământ laic. Constituirea academiilor în Europa Occidentală a avut ecou şi în Moldova. O încercare de a crea o academie a întreprins domnul Moldovei Despot Vodă (1561–1563), grec venit în țară după ce căpătaseră cunoştințe umanistice în Europa Occidentală. A invitat în acest scop învățați de peste hotare – istorici, jurişti, specialişti în arte etc. Dar, odată cu înlăturarea sa din scaunul domnesc, aceştia au părăsit țara. La răscrucea anilor 1639–1640, la Iaşi a fost creat Colegiul Slavo-Greco- Latin, considerat de unii cercetători drept o primă instituție de învățământ superior din Moldova (numită „Academia Vasiliană”, după numele domnului Vasile Lupu 1634–1653, care a înființat-o) [1]. Pe parcursul sec. XVI–XVII, tineri – fii de boieri din Moldova – făceau studii în academii sau colegii de peste hotare (la Constantinopol, Viena, Cracovia, Lvov, Bar etc.). Printre aceştia se numără şi marii cronicari moldoveni: Gr. Ureche, M. Costin, N. Costin, care au studiat în Polonia, iar Nicolae Spătarul (Milescu) – la Constantinopol. Ultimul, prin operele sale sinologice (scrise în baza însemnărilor de călătorie în Siberia şi China), a devenit cunoscut în Europa Occidentală şi Rusia. O deosebită importanță pentru istoria ştiinței din Principatele Române le-au avut Academiile Domneşti – cea de la mănăstirea – 6 – Sf. Sava din Bucureşti (1688) şi cea de la Iaşi (fondată în 1707 şi definitivată în 1714). Pe parcursul sec. al XVIII-lea, profesorii acestor academii, alături de activitatea de instruire a elevilor, desfăşurau o vastă activitate de cercetare ştiințifică. Un rol deosebit în viața ştiințifică a Academiei Domneşti de la Iaşi l-au avut savanții greci cu studii căpătate la universitățile italiene (Nichifor Teotokis, Iosif Moesidax ş.a.) [2]. Primul savant moldovean devenit membru al unei academii europene – a celei din Berlin – a fost Dimitrie Cantemir (1714). Posedând cunoştințe enciclopedice, D. Cantemir a elaborat numeroase opere ştiințifice care abor- dau probleme istorice şi filosofice, furnizau diverse informații cu caracter geografic, economic, social, etnografic, iar lucrările sale „Descriptio antiqua et hodierna status Moldoviae” (Descrierea antică şi prezentă a Moldovei) şi „Incrementa atque descrementa aulae othomanicae” (Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman), scrise în anii 1715–1716, s-au bucurat de numeroase ediții în diverse limbi şi țări europene [3]. Spre sfârşitul sec. XVIII – începutul sec. XIX, în Principatele Române se răspândesc idei iluministe, care aici s-au axat pe valori naționale. Promotori ai acestor idei în Moldova erau înalți clerici şi demnitari de stat (Iacov Stamati, Amfilohie Hotiniul, logofătul Dimitrie Sturza ş.a.). De o deosebită importanță în procesul de afirmare a ştiinței umanistice moderne pentru întreg spațiul locuit de români l-a avut Școala Ardeleană, ai cărei reprezentanți (S. Micu, Gh. Șincai, P. Maior ş.a.), deşi au comis unele exagerări privind purificarea forțată a limbii române, au demonstrat latinitatea şi continuitatea românilor în spațiul carpato-danubian. Operele lor ştiințifice iluministe au contribuit la formarea conştiinței naționale a românilor, inclusiv în Moldova. Anexarea la Imperiul Rus în 1812 a spațiului pruto-nistrean a exclus acest teritoriu al Moldovei (numit Basarabia) din procesul cultural-ştiințific românesc, ataşându-l la cel din toată Rusia. Cât priveşte teritoriul Moldovei de la vest de Prut, acesta, împreună cu Țara Românească şi Transilvania, a continuat procesul de dezvoltare spre ştiința şi cultura modernă europeană, creând câteva societăți ştiințifice literare. În 1860, în Principatele Unite a fost elaborat un statut al preconizatei „Societăți academice cu secțiile: arheologico-istorică şi filologico-lingvistică”. La 1 aprilie 1866, Locotenența Domnească a emis un decret cu privire la înființarea la Bucureşti a „Societății literare române”. Societatea includea – 7 – în cercul său de interes ştiințific întreg spațiul locuit de români, având în componența sa 21 de membri fondatori, respectiv: trei din Principatul Moldovei, patru din Țara Românească, trei din Transilvania, doi din Banat, doi din Maramureş, doi din Bucovina, doi din Macedonia şi trei din Basarabia. Membrii fondatori din Basarabia au fost Alexandru Hâjdău, Constantin Stamati (înlocuit cu Ștefan Gonata) şi Alexandru Străjescu [4]. Începând cu prima sa sesiune, Societatea a fost numită „Societatea Academică”, iar din 1879 – Academia Română. În cadrul Academiei Române au fost create mai multe opere ştiințifice remarcabile, inclusiv privitoare la istoria şi cultura Basarabiei (N. Iorga, Șt. Ciobanu, I. Nistor etc.). Asemenea lucrări au apărut la răscrucea sec. XIX–XX, când mişcarea națională a basarabenilor a atras atenția societății româneşti. Până atunci cercetarea istoriei şi culturii Basarabiei şi a regiunii transnistrene s-a desfăşurat exclusiv în contextul proceselor ştiințifice din Imperiul Rus, fiind concordată concepțiilor oficiale ale țarismului, care promovau ideea caracterului slav al acestui teritoriu, începând cu Evul Mediu timpuriu, a eliberării provinciei de către armata rusă de sub „jugul turcesc” şi prosperarea ei sub sceptrul împărătesc, concepție preluată şi de istoriografia sovietică. În pofida mediului ştiințific nefast din Basarabia, unii oameni de ştiință autohtoni, îndeosebi cei ce activau în afara provinciei, unde era un mediu ştiințific corespunzător, au scris lucrări consacrate limbii române. În anul 1827