CONSTITUIREA DIPLOMA ŢIEI PARLAMENTARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA: ASPECTE ISTORICO-POLITOLOGICE Artur Cozma, doctor în ştiinţe politice Institutul Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice Academia de Ştiinţe a Moldovei Summary This article analyzes the processes of the constitution and activity of the Moldovan parliamentary diplomacy in the period of independency. The specific characteristics of the activity of the parliamentary commission of external affairs have also been analyzed as well as the parliament’s activity regarding European integration. This article is very timely in the light of the events that took place on the 7 th of April as they served as a cause for need to restore the parliamentary archives. Evenimentele din 6-7 aprilie 2009 au zguduit întreaga ţară şi au determinat comunitatea internaţională, încă o dată, să stea cu ochii pe noi. Cu regret, au fost devastate şi arse valori materiale, culturale şi spirituale, inclusiv fondul arhivistic al Parlamentului Republicii Moldova. Mai mult ca atât, flăcările au mistuit şi originalul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991. Acest fapt a fost confirmat în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la 15 iulie a.c. de preşedintele în exerciţiu al Republicii Moldova Vladimir Voronin, unde a menţionat că declaraţia de independenţă se păstra în arhiva Parlamentului, care a ars în proporţie de 80 %. Una din copiile documentului se află în arhiva Preşedinţiei (Vezi: http://www.jurnal.md/article/17944/). Candidatul în Parlamentul Republicii Moldova, Vladimir Ţurcan a confirmat, în exclusivitate, pentru „Ştirea Zilei” că originalul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova a ars în timpul devastărilor de la 7 aprilie. „Aşa s -a întâmplat că safeul în care era acest document a fost incendiat printre primele de către devastatori, atunci când au ajuns la arhiva Parlamentului”, a spus Ţurcan. Moldova nu a rămas fără Declaraţia de Independenţă. Există copii ale acestui document în Preşedinţie, la Curtea Constituţională, a fost deja totul restabilit, a adăugat Ţurcan. El a mai afirmat că până pe 15 septembrie a.c. o comisie specială va verifica toată arhiva şi va prezenta lista actelor care s -au pierdut pe 7 aprilie, precum şi documentele ce pot fi restabilite (http://www.stireazilei.md/c -0- 895). Istoria umanităţii demonstrează faptul, că arhivele şi cărţile nu ard. Autorul acestui studiu în anul 2006 s -a documentat în arhiva Parlamentului Republicii Moldova în legătură cu cercetarea problemei „Diplomaţia Republicii Moldova în perioada anilor 1944-2001”. Au fost selectate documente privind activitatea Comisiei pentru politica externă a Parlamentului. În arhiva personală a autorului s -au păstrat manuscrise şi xerocopii. Acest lucru, precum şi cele mai sus menţionate ne -au sugerat ideea unui studiu privind constituirea diplomaţiei parlamentare în Republica Moldova. *** Avându -şi originea din Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti, Parlamentul devine de la începutul anilor '90 o instituţie politică de importanţă vitală în opera de dezvoltare a noilor instituţii democratice în Republica Moldova. ~ 110 ~ Artur Cozma După proclamarea suveranităţii, iar mai apoi şi independenţei de stat, Republica Moldova a demarat o activita te diplomatică mai intensă prin intermediul organelor abilitate pentru înfăptuirea scopurilor şi sarcinilor de politică externă. În acest proces un rol important revenea diplomaţiei parlamentare. Parlamentul Republicii Moldova s -a inclus energic în promovarea politicii externe, contribuind la constituirea şi afirmarea diplomaţiei parlamentare naţionale [1]. Conform Constituţiei Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, Parlamentului îi revin următoarele funcţii în domeniul politicii externe: aprobarea direcţiilor principale ale politicii externe a statului; ratificarea, denunţarea, suspendarea, anularea acţiunii tratatelor internaţionale încheiate de Republica Moldova [2]. Prin urmare, Parlamentul asigură baza legislativă a politicii externe, a activităţilor desfăşurate pe plan internaţional. Organul de lucru principal al Parlamentului în domeniul politicii externe este Comisia parlamentară pentru politica externă care este subordonată şi poartă răspundere în faţa Parlamentului pentru activitatea desfăşurată. Aleasă pentru toată perioada legislaturii şi formată din preşedinte, vicepreşedinte şi secretar (biroul comisiei), Comisia parlamentară pentru politica externă asigură următoarele domenii de activitate: elaborarea programelor de politică externă; colaborarea cu parlamentele altor state şi cu organismele interparlamentare; examinarea şi avizarea tratatelor, acordurilor şi altor acte internaţionale; consultarea Executivului în problemele de politică externă [3]. Perioada de întemeiere a diplomaţiei parlamentare în Republica Moldova o constituie anii 1990-1993. Primul Preşedinte al Comisiei pentru relaţiile externe a Sovietului Suprem al RSS Moldova, confirmat în această funcţie la 19 iunie 1990, a fost deputatul Vasile Nedelciuc, inginer şi savant, repre zentant al Frontului Popular [4]. Preşedintelui comisiei îi reveneau următoarele responsabilităţi: pregătirea ordinii de zi a şedinţelor comisiei; stabilirea sarcinilor membrilor comisiei şi luarea deciziilor în toate problemele ce vizau activitatea comisiei; examinarea propunerilor privind constituirea subcomisiilor şi componenţa lor; reprezentarea comisiei în relaţiile ei cu Biroul permanent şi cu celelalte comisii; conducerea şedinţelor comisiei; semnarea hotărârilor şi altor acte ale comisiei; atragerea , în caz de necesitate, la lucrările acesteia a altor persoane; asigurarea menţinerii ordinii în cadrul şedinţelor comisiei. La 20 iunie 1990 a avut loc prima şedinţă a Comisiei parlamentare pentru relaţiile externe. În cadrul şedinţei a fost examinată problema statelor de personal în care au fost incluşi preşedintele, vicepreşedintele, secretarul şi membrii comisiei: A.Burian, S.Chircă, V.Costov, T.Mocrinici, P.Munteanu, T.Olaru, P.Poian, E.Puşneac, S.Topal, A.Ţurcanu. Juristul Petru Munteanu a fost ales în calitate de vicepreşedinte al Comisiei cu dreptul de a îndeplini, în absenţa preşedintelui, atribuţiile acestuia [5]. La prima şedinţă a avut loc un schimb de păreri privind rolul şi funcţiile comisiei, viitoarea activitate. S-a constatat raţionalitatea unor deplasări la Moscova, Georgia şi Belarus în scopul studierii experienţei forurilor legislative din aceste ţări. S -a atras atenţia asupra necesităţii de a acumula literatură de specialitate pentru formarea unei bănci de informaţii, indispensabilă activităţii de mai departe a comisiei. În cadrul şedinţei au luat cuvântul toţi membrii comisiei [6]. La 22 iunie 1990, în funcţia de secretar al Comisiei pentru relaţiile externe a Sovietului Suprem al RSS Moldova a fost ales Ion Mărgineanu, responsabil pentru redactarea actelor (rapoarte, avize, procese verbale etc.), care a exercitat această funcţie până în martie 1993. La 23 iunie 1990 comisia a examinat raportul ministrului de externe Nicolae Ţâu privind direcţiile principale de activitate a Ministerului Relaţiilor Externe, necesitatea restructurării lui în noile condiţii. La şedinţă au fost invitaţi diplomaţii I.Eşanu, I.Botnaru, ~ 111 ~ Constituirea diplomaţiei parlamentare în Republica Moldova: aspecte istorico -politologice E.Streţcul, Iu.Leancă, V.Moşanu, V.Lupaşcu, N.Tăbăcaru, P.Fotescu. Ministrul a remarcat necesitatea elaborării unei hotărâri privind trecerea simplificată a frontierei cu România, deschiderea la Iaşi a consulatului Republicii Moldova, numirea în cadrul ambasadelor URSS în România, Bulgaria şi în alte ţări a câte un reprezentant din partea Moldovei. La încheierea şedinţei, membrii comisiei au apreciat utilitatea întrunirii şi s -au pronunţat pentru caracterul sistematic al relaţiilor dintre comisie şi reprezentanţii ministerului [7]. În primii ani de activitate Comisia parlamentară pentru politica externă avea drept obiective discutare a diverselor probleme cu privire la bazele independenţei economice a statului, proprietatea privată, migraţie, activitatea bancară, politica externă etc. [8]. Astfel, în şedinţa din 28 noiembrie 1990 a fost ascultată informaţia ministrului - adjunct de exter ne I.Eşanu privind participarea lui în componenţa delegaţiei URSS la Sesiunea a 45-a a adunării Generale a ONU. Deputatul V.Matei, prezent la şedinţă a remarcat: „Este foarte greu să menţii diplomaţia naţională în albiile ei, când Ion Eşanu e plecat în componenţa delegaţiei URSS” [9]. La începutul anului 1991 se observă o intensificare a relaţiilor externe ale Republicii Moldova. Între timp, membrii comisiei au întreprins un şir de deplasări pentru a stabili contacte interparlamentare cu alte ţări. În acest context prezintă interes informaţia preşedintelui comisiei, V.Nedelciuc, privitor la rezultatele deplasării sale în SUA, pentru a participa la lucrările congresului mondial al parlamentarilor [10]. În mod firesc, contactele tot mai intense ale parlamentarilor moldoveni cu comunitatea internaţională au catalizat ideea trecerii de la suveranitate la independenţa republicii. Subiectul a fost abordat în repetate rânduri, provocând discuţii aprinse, moderate de preşedintele comisiei V.Nedelciuc. În şedinţa din 30 mai 1991, de exemplu, V. Nedelciuca remarcat următoarele: „Noi cu toţii, sau cel puţin majoritatea, dorim cu sinceritate să adoptăm declaraţia despre independenţă. Dar, s -a gândit oare cineva ce vom face mai departe? Avem noi, la ora actuală, măcar câte va variante de dezvoltare economică a Republicii Moldova în condiţiile de independenţă?”