Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare VIOREL THIRA – 75 Documentar biobibliografic 2011 Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare Director prof. dr. TEODOR ARDELEAN Seria PERSONALITĂŢI MARAMUREŞENE — ANIVERSĂRI Documentar biobibliografic realizat în cadrul Serviciului de Informare Bibliografică şi Documentară de ANGELA-MONICA JUCAN Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României JUCAN, ANGELA-MONICA Viorel Thira - 75 : documentar biobibliografic / Angela-Monica Jucan. – Baia Mare : Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2011 100 p. ISBN 978-973-1748-29-0 016 : 929 Thira, Viorel Imaginea de pe copertă reprezintă „Sfinxul” din Munţii Oaşului (Maramureş) Tehnoredactarea şi coperta: Alexandru Ioan Roman Multiplicarea: Adriana Siminciuc M-am dus la Teologie din două motive bine determinate. În primul rând din dragoste faţă de Dumnezeu şi Biserică, iar în al doilea rând ca o reac- ţie contra comunismului atât de feroce în acele vremuri. (Pr. Viorel Thira) Sfinte ţăran maramureşean, cad în genunchi în faţa ta, îţi sărut mâna bătătorită de secure şi de coarnele plugului, şi-ţi cer să mă ierţi dacă n-am putut expri- ma în cuvinte comorile tale sufleteşti, adunate de vea- curi, sau din ce am spus nu are în întregime pecetea frumuseţii eterne. Îţi iau mâna, mi-o ating de frunte şi te îmbrăţişez. (Pr. Viorel Thira) E O ATMOSFERĂ CULTURALĂ ÎNCINSĂ ŞI DEOSE- BIT DE ÎNĂLŢĂTOARE ÎN COMPANIA PĂRINTELUI VIOREL THIRA Este delicat, îndrăzneţ, ba, uneori, chiar riscant să te apropii, să te apleci, să pătrunzi şi să conturezi personalitatea fiinţei uma- ne, indiferent pe ce treaptă sau din ce categorie socială, de gen ori vârstă se află, şi cu atât mai mult faţă de cineva pe care Providen- ţa sau harul divin l-a înzestrat cu calităţi aparte şi pe care acel ci- neva a avut înţelepciunea, puterea şi privilegiul de a le valorifica sau înmulţi la cote înalte. În cazul de faţă, părintele Viorel Thira le deţine pe ambele. Destinul a fost mărinimos cu dumnealui şi el l-a fructificat înţe- lept. Erudiţia de care dă dovadă pr. Thira este un privilegiu care nu-i surâde oricui, ci aceluia care-şi sacrifică zeci de ani de lectură, studiu şi cercetare într-un anumit domeniu. Ceea ce trebuie remarcat la pr. Viorel este intuiţia de a se apropia de diferite personalităţi ale vieţii şi culturii româneşti pe care a avut privilegiul să le întâlnească, să aibă acces la ele sau da- că nu să-şi ia curajul să le abordeze. Întâlnirile cu acele personali- tăţi, anunţate, programate ori repetate, iar altele singulare i-au pri- cinuit revelaţii memorabile de la care s-a adăpat spiritualiceşte şi pe care le-a valorificat la maximum. A avut intuiţia să sondeze situaţii, împrejurări şi taine poate incomode dar relevante pentru destinul şi specificul unuia sau al- tuia. Zecile de portrete şi medalioane despre personalităţile îndrăgi- te şi elogiate sunt dovezi de netăgăduit că pr. Viorel Thira pulsa spiritualiceşte la nivelul acestora; numai aşa se explică căutarea, buna companie şi înnobilirea realizată în jurul acestora. Articolele sub formă de portrete literare, medalioane, precum şi cărţile, îndeosebi, „Fără personalităţi îi frig în istorie” sunt consemnări lăsate pentru posteritate, dar cu nimic nu pot înlocui relatările verbale, orale, povestite direct despre marile figuri istori- 5 ce, literare ori religioase pe care a avut privilegiul să le întâlnească şi să-i vorbească. La acest moment aniversar şi în acest caiet omagial îmi ex- prim bucuria de a fi avut privilegiul de a-l fi cunoscut după veni- rea în Baia Mare şi mai ales de a-mi acorda favoarea să se aplece spre umila mea persoană şi să-mi ofere câte o întrevedere particu- lară în care aborda o temă portretistică ori literară, cu atâta pasiu- ne şi dezinvoltură. Mă simt răsfăţat de faptul că părintele Viorel, adesea, îmi călca pragul casei, dându-mi prilejul unei destăinuiri, a unei „bârfe” lite- rare ori politice, admirându-i, în acelaşi timp, pofta nesăţioasă de mare bibliofil, de ediţii princeps, de cărţi rare sau de noi apariţii. Mă uimeşte, pe bună dreptate, uşurinţa cu care se plimbă în bibli- ografia literară, istorică sau chiar în alte domenii. Sunt bucuros şi sunt mândru de a fi avut ocazia să am acces la bogata zestre culturală şi enciclopedistă a pr. Viorel, de a-i fi sor- bit cu nesaţ discuţiile şi relatările pasionante despre oameni, în- tâmplări şi evenimente de excepţie. Parafrazând şi modificând puţin metafora unui titlu editorial al pr. Thira, putem afirma pe bună dreptate şi cu responsabilitate că e o atmosferă culturală încinsă şi deosebit de înălţătoare în compania sfinţiei sale. Acum, la ceas aniversar şi împlinitor al unui destin cultural onorabil, vă felicităm pentru toată zestrea culturală şi portretistică ce aţi cules-o cu migală şi preţuire, vă dorim multă sănătate şi pu- tere să ne mai lăsaţi gânduri şi idei pe care ascultându-le ori lecturându-le să ne simţim răsfăţaţi de atmosfera culturală încinsă a celor pe care i-aţi evocat şi mai presus de toate a efervescenţei D-voastră literare şi enciclopedice. La mulţi şi fericiţi ani părinte Viorel Cu aleasă preţuire, Pr. lect. univ. Vasile BORCA 6 Pr. VIOREL THIRA O viaţă sub „acoperişul de azur al sufletului românesc de totdeauna”1 Icoana sfântă a mamei îmi apare mereu în faţa ochilor şi mi-i umezeşte cu lacrimi. Ce să spun, am avut o mamă să o alegi din multe mii. (Pr. Viorel Thira) Părintele Viorel Thira s-a născut la 21 noiembrie 1936, în satul Inău (aflat astăzi în componenţa oraşului Târgu Lăpuş), de la poalele pitorescului munte Şatra Pintii, cu o altitudine de 1041 metri. Familia Thira Teodor locuia în marginea de jos a satului, aproape de pădure. Părinţii săi, Teodor şi Susana, născută Horvat, au fost amândoi agri- cultori şi ştiutori de carte – mama avea şapte clase, iar tatăl şase. În casa lor se găseau cărţi de poveşti şi chiuituri, almanahuri (calendare) editate la Sibiu şi Cluj; de asemenea, părinţii păstrau manualele din care învăţaseră la şcoală, scrisori trimise de Teodor, din cătănie (de la Miercurea Ciuc), Susanei, o piesă de teatru pentru copii transcrisă, într-o caligrafie impecabilă, de mama părintelui Viorel Thira – ma- nuscrise pe care părintele le păstrează şi astăzi. Mama a fost singură la părinţi, frumoasă şi cu avere, de aceea a fost râv- nită de mulţi feciori să o ia în căsătorie. Mama a urmat numai şcoala prima- ră din sat, de şapte sau opt clase şi, potrivit mentalităţii vremii, trebuia să ră- mână acasă să se căsătorească şi să-şi vadă de gospodărie. / [...] / Mama s-a căsătorit de tânără cu tata, care s-a ţinut de capul ei încă din şcoala primară. / [...] / După cum mi-a relatat, cu mulţi ani în urmă, bătrânul învăţător Vasile Thira, mama a învăţat foarte bine la şcoală şi a avut capacitatea de a urma studii superioare. Am în păstrare de la dânsa o piesă de teatru pentru copii fără a fi indicat autorul, intitulată „Sărbătorile băbeşti”, în care ortogra- fia este perfectă, iar caligrafia o operă de artă. / Mamei îi plăcea să aibă în ca- să cărţile populare care circulau prin târguri în vremea aceea, precum: cărţi de strigături la joc, poveşti populare, cărţi de semne, cărţi de vise, calendare carte, 1 Ion Apostol Popescu, dascălul meu de limba română de la Şcoala de învăţători din Gherla numea „Ortodoxia, acoperişul de azur al sufletului românesc de totdeauna”. Nici că se putea ceva mai frumos. (Pr. Viorel Thira, Praf de stele, Baia Mare, Eurotip, 2011, p. 286.) 7 cărţi de rugăciuni şi altele. / Pe noi, copiii, ne-a iubit foarte mult şi a căutat să ne iniţieze în tot ce ştia. / [...] / Mama ne ducea cu ea la hram la mănăstire, la oraş în zilele de târg şi pe la rudeniile din satele vecine, dorind să vedem şi să cunoaştem cât mai multe lucruri. Ne-a iniţiat şi în istoria neamului, cu ce ştia şi ea. În botanică, să cunoaştem plantele cu poveştile şi legendele lor, pre- cum şi fiarele pădurii, plantele câmpului şi păsările cerului. (Pr. Viorel Thira) Şi tatăl, Teodor Thira, a fost un om vrednic, priceput la multe, în special la făcut obiecte din lemn. A avut un suflet mare şi a fost foar- te ataşat de familia lui. Tatăl meu a fost un om foarte harnic şi priceput la toate, făcea dulgherie, tâmplărie, dogărie şi alte lucruri din lemn, de care avea nevoie în gospodărie. (Pr. Viorel Thira) Părintele Viorel Thira a avut un frate – Augustin –, cu patru ani mai mic, care a rămas în sat, dar a murit pe când era încă tânăr. Co- pilăria celor doi fraţi a fost adânc lezată de mai multe evenimente nefaste, dintre care cele mai traumatice au fost anii regimului terorist horthist din Ardealul de Nord „cedat” şi anii războiului, nu mult după aceea, a survenit moartea mamei (1949) în vârstă de numai 37 de ani, când copilul Viorel avea 13 ani, iar Augustin 9; apoi dezordi- nea produsă în programul şcolar prin reforma învăţământului din 1948, când elevul din clasa a treia gimnazială s-a pomenit în clasa a şaptea de şcoală elementară şi, la catedră, cu profesori necalificaţi; la scurt timp, au început presiunile noilor autorităţi – comuniste – asu- pra familiei lor, socotită în rândul chiaburimii şi impozitată cu cote grele; groaza trăită la vestea maltratării şi apoi împuşcării de către miliţie a diacului Alexa Bel din Cufoaia, pe care Teodor Thira îl adă- postise o iarnă întreagă, să nu fie prins de comuniştii nou ajunşi la putere. La acestea se adaugă, pentru cel mai mare dintre fraţi, atmos- fera gherleană, cu frecvente razii nocturne, cu urlete ale deţinuţilor „interogaţi” în închisoare – în apropierea căreia părintele Viorel Thira, elev, locuia în gazdă; cu imagini de coşmar, în care oamenii apăreau încătuşaţi aievea, puşi în lanţuri, transportaţi în vagoane „speciale”, prevăzute cu gratii.