PROF. DR. N. LEON Note §i Amintiri t ,,CARTEA ROMANEASCA", BOGOR 1 9 3 3 53.666. PREFATA Printrehcirtiileramase pe urma profesorului N. Leon s'a gcisit yi Jurnalul" sau, destinat, pro- babil, sa alcatuiasca vol. IV din Amintiri". El a publicat insa cea mai mare parte din mate- rialul intrebuinfat in Jurnal", sub forma de toile- ton, in ziarul Lumea" din Iayi. Aceste foiletoane au lost apoi adunate de deinsul la un loc yi nume- rotate, ceiace ma face sa cred ca a avut de gad sa be publice in volum in aceasta forma, deli adeseaori ne vorbea de viitoarea aparifie a vol. IV al Amin- tirilor". Se pare ca boala de care suferea in ultimul limp 1-a hotardt sa -yi ordnduiasca singur materialul, gdn- dindu-se la apropierea desnodamdntului fatal. De altfel, in notele sale zilnice, nu se gasesc deceit pufine lucruri noui, de un interes deosebit, fiind vorba de oameni mai pufini cunoscufi sau de persoane pe care, fund Inca in viafa, a vrut sa le crufe de fu- decata lui rece yi dreapta. In prefala pe care insuyi yi-o pregatise scrie : Un sentiment de delicatefa ma opreyte" de a re- produce in mod integral insemnarile zilnice; ceiace dovedelte odatti mai mult ca prirnul sau proiect de a publica intreg Jurnalul" ca Amintiri", fusese para. sit. Insemnarile Prolesorului Leon sunt cronologice. Unul din capitole lasat af ara din volumul de fafa avea ca subtitlu: Amintiri urdle"yise ocupa de oamenii pe cart nu i-a iubit yi stimat. 4 Manuscrisul Jurnalului sau it vom Vasatotu5i Fundafiei Ferdinand, din Ia 5ii pe care i-a iubit atdta, Fundafie ceireia familia i-a lcisat 5i intreaga sa bibliotecd, plin'd de cdrfile cu care 5i-a trait ultimii and ai viefei sale. Ce a insemnat Prof. Leon pentru 5tiinfa, careia 5i-a inchinat intreaga viard de muncei statornic'd, nu eu voi incerca set art-it aici. Manualele didactice din Occidentul Europei li pastreazd numele in rdndul marilor inveifali. In anexa aceslui volum reproduc o serie de arti- cole, scrise de colegii lui de Universitate, articole care se ocupd de meritele prof . N. Leon pe terenul 51iinfelor exacte. Am convingerea ca, dace/ prof.Leon n'ar fi stu- diat 5llinfele naturale, ar fi trebuit sei studieze filosof is sau artele, pentrucei o viafd intreaga a fost freimcintat de marile probleme ale lumei 51 in mod permanent a lost dominat de tot ce natura 5i lumea a dat mai frumos. El a lost prea de timpuriu influenfat de Haeckel 51 de filosofia lui naturalists qi s'a addncit prea mult in cunoa5terea precise/ a fenomenelor naturei pentru ca se/ se fi avdntat faro rezerve in lumea gdndurilor metafizice ale filosofiei spiritualiste. Con - cepfia lui monists despre lume, mai aproape de rea- Waffle cu care se intalnea in cercetarile sale de fie- care zi, dovedeqte tocmai neizuinfele spiritului sau mereu agitat la creiarea unei filosofii 5i unei con- cepfiuni despre lume. Materialismul era atilt de inreiddcinat in mintea lui, incdt nici o alto doctrine/ nu era in stare se/ 1-1 zdruncine. Rar mi s'a inttimplat se/ vad un om mai pasionat de frumos ca Prof. N. Leon. Iubea natura, iubea florile, iubea pdsdrile, iubea animalele, iubea arta 51 iubea oamenii. 5 Nu era om mai fericit deceit deinsul in mijlocul naturei generoase. Nu pot uita excursiunile facute impreuna in munfii Neamfului, in delta Dundrii, sau pe valea Prahovei. Pe el nu-1 fermeca numai frumusefile naturei, in fafa ceirora gi oamenii cei mai simpli pot vibra. Nu numai asfinfitul soarelui, murmurul unui pd- rcliq de munte it incdntau :el se interesa de cele mai mici lucruri, ce scapti de obiceiu observafiei. 0 floare de camp, o buruiand de leac, o insects ne- vinovata, toateii feiceau pldcere, toate trezeau vi- brafii in sufletul sau optimist de cerceteitor neobosit. Profesorul Leon a iubit florile Si nu era zi in care sel null infigei o floare la butoniera. Tranda- firii qi garoafele erau florile lui preferate. Nu-mi aduc aminte sa-1 fiveizut vreodatei, fie acasd, fie pe stradd, fie laUniversitate, lard butoniera in- florita. Si MI o Mem din cochettirie. Sunt multi cari poartd flori cu gdndul de a placea altora. El le purta pentru dragostea lui de flori. Florarii din Iaqi ii asigurau in orice timp at anului florile pe care le iubea. A iubit arta. I-a pldcut muzica, dar a preferit pictura. Aqa se explicei prietenia lui cu tinerii pic- tori din generafiunea mea pe care-i incur* §i-i ajuta in limitele puterile lui din urmd. In casa lui se gaseau picturi alese de gustul ra- final at omului care s'a incellzit totdeauna de forma §i coloarea lucrurilor. A iubit oamenii, dar nu in aceia§i masurd. El ii impdrfea in simpatici Si antipatici. (E surprin- zeitor ce simf deosebit avea de a cunoa§te oamenii dintr'o privire). Celor dintdi le deschidea casa qi inima, ii primea cu ceildura sufleteascd a unui om ales, indiferent de vcirstti §i rang social. 6 Prof esorul Leon aiubit,indeosebi,tineretul. Avea ceva comun cu el : sufletul curat §i entusias- mul. Mullet' vreme casa lui nu era frequentata decdt de studenfi §i de tineri, cari veneau sci-i ceara sfa- turi §i indrumari. Pe oamenii cari nu-i erau simpatici ii inconjura. Debi iubitor de oameni, a avut multe desamagiri O. multe necazuri de la ei; §i mai ales dela aceia cu cari se intalnea in sfera ocupafiunilor lui pro- fesionale. Deaceea, in ultimul limp, se izolase. Nu se mai ducea nicaeri, nu mai primea pe nimeni. Singurii lui tovaraqi de cari nu s'a indoit nici- °data §i care nu I-au desminfit cdndva au Post &Ural. I-a iubit cu tot sufletul lui generos. Hofii, cari -1 calcase de cateva on in singuratatea lui din sir. Toma Cosma, i-au otravit o serie de Mini. lidu- tatea omeneasca it ingrozise. Aceasta 1-a facut set reproduce in Amintirele lui cugetarea lui Schopen- hauer: Data n'ar fi cdini, nu mi-ar place sa traesc !" A iubit binele, liindca fondul sau sufletesc era bunatatea. N'ar fi lost in stare de o Mutate cat de mica. Spiritul lui caustic,ironiile lui taioase, laceau pe unii sei-1 creadd rautacios, mai ales ca dojana se unea la ddnsul cu o privire ce sfredelea sulletul omului. Avea o privire metalled ce inghela inima celui pe care-1 fintea. Dar elf acea eforturi pentru ali manifesta se- veritalea gandului §i privirei sale. Copiii lui o qtiu prea bine ; decate on ne dojenea, aveam impresia ca ceva ireparabil s'a petrecut, a§atia &I-Si impund voinfa, in momente grave, in care se croia drumul unuia dintre noi. Parea un om faro de crufare in Iola copiilor sal. ,i totu0 n'a avut mai buni prieleni decal noi, precum noi n-am avut prieten mai desavarOt deceit dansul. 7 Fondul firii sale era veselia ; rcisul sail era sd- natos §i comunicativ. Nu putea sd-§i ascunda su- fletul, care se oglindea totdeauna in ochii lui limpezi. A fost prea senzibil, §i de aceia ajunsese a se retrage intr'o splendidd izolare, cu gdndurile §i cu carfile lui. ,i-a iubit familia cu pasiunea omului care a crescut-o cu jertfe §i a format-o cu sufletul. Era afectat de faptul di imprejurtirile vie lei ne depdrtase ctqa de tare unii de alfi §i adesea ne spunea : Am impresia ca sunt o gaind care a clocit mid de rafd ; rcifu§tele au plecat pe apd, far eu am reimas pe mal". Se simfea, in schimb, foarte fericit de cciteori ne infdlneam fie la Ia0, unde veneam cu tofii sd-1 vedem, fie la Bucureqti, unde venea el din cdnd in cdnd. Prof. Leon avea o natura optimistti prin excelenfil. Ii pldcea viafa, pentrucd gdsea in ea atcitea lucruri frumoase, care-i incanta sufletul. ,i dacci in viafa de fiecare zi culegea atcitea decepfii, afla atollea lu- cruri menite a scdrbi, §tia sd se fereascei de ele, ctiu- band pur si simplu a le inconjura, nit a le declara rdzboiu. El nu infelegea decal lupta de idei §i ur a atdta cat putea sd urascd un om cu sufletul lui tot ce depti§ea limitele unui conflict cerebral. Prof. Leon a fost un fiber cugetator in accepfia civilizata a cuvdntului. Concepfia lui filosoficd 1-a impiedecat de a fi un credincios al Bisericii, ee5i s'a ntiscut §i a crescut in casa unor buni cre5tini. El spunea adesea : Este incorect a crede una §i a propov'ddui alta". Dar intolerant n'a fost. A in- fetes cd nu orice om e in stare a-§i face o concepfie filosolica asupra viefei Si de aceia a socotit religia ca o necesitate pentru mulfime. Catre sf tirsitul viefii, minat de boald, marele op- timist i§i schimbase firea. Cu doi ani inaintea morfii, 8 nu mai era omul care radia mulfumirea, curajul §i increderea. Intr'o scrisoare adresata unui prieten al stiu,ii spunea : Nu mai sunt optimistul care ma cungti, boala m'a facut pesimist". Cu toate acestea, in ultimii doi ani, publicarea foiletoanelor din acest volum, it Meuse at& de iubit de marele public, Medi zilnic primea, din multe Orli, mai cu seams din Moldovascrisori de afec- liune 0 admirafie. I0 cunoqtea boala §i presimfea sf dr0tul ce nu putea sa intcirzie. Decis sti plece la Viena, pentru ali cauta sand- tatea, a venit mai intdi la Bucumti. Dupa cdteva zile, artero-sclerozai-a paralizat parteastdngc7 a corpului qi astfel a Post internat in clinics, unde a avut cdtevazile de adevarate chinuri.