CONSILIUL JUDEŢEAN OLT ANEXĂ la Hotărârea Consiliului Judeţean Olt nr. 126/24.09.2009 STATUTUL JUDEŢULUI OLT ­ 2009 ­ CUPRINS I. Întinderea teritoriului administrativ şi delimitarea teritorială II. Determinarea colectivităţii, prima atestare documentară, evoluţia istorică a) evoluţia istorică a judeţului Olt b) autoritatea administraţiei publice judeţene III. Populaţia judeţului Olt, componenţă etnică, ocupaţie IV. Reşedinţa judeţului Olt V. Autorităţile administraţiei publice locale, sediul acestora a) referendum pentru probleme de interes deosebit b) alte forme de consultare directă a cetăţenilor c) cooperare sau asociere c) 1. cooperare sau asociere în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări sau proiecte c) 2. cooperare sau asociere în vederea promovării unor interese comune 1 d) criterii pentru conferirea titlului de ,,cetăţean de onoare al judeţului Olt” persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite e) atribuire şi schimbare de denumiri f) însemnele specifice ale judeţului VI. Căile de comunicaţie existente VII. Instituţii de educaţie, cultură, sănătate, asistenţă socială şi mass ­ media a) învăţământ b) cultură c) sănătate d) asistenţă socială e) mass – media VIII. Principalele funcţiuni economice şi agricultura judeţului Olt IX. Servicii publice existente X. Patrimoniul public şi privat XI. Partide politice, sindicate XII. Dispoziţii finale I. Întinderea teritoriului administrativ şi delimitarea teritorială: Istoria judeţului Olt se înscrie în mod incontestabil în contextul evenimentelor şi confruntărilor sociale care au avut loc în acest colţ de ţară, încă din timpurile cele mai înaintate. Teritoriul său este circumscris fostelor castre romane sau cetăţilor dacice ca mărturie peste timp a originii şi paternităţii noastre pe aceste locuri. Judeţul Olt este situat în partea de S a României, în bazinul inferior al râului Olt (faţă de care are o aşezare simetrică), pe stânga Dunării, la graniţa cu Bulgaria (pe o lungime de 47 km), între jud. Dolj (V), Vâlcea (N­NV), Argeş (N­NE) şi Teleorman (E), la intersecţia meridianului de 24° longitudine E cu paralela de 44° latitudine N. Suprafaţa judeţului Olt: 5 498 km 2 (2,30% din suprafaţa ţării). Reşedinţa: municipiul Slatina. Oraşe: Balş, Caracal (municipiu), Corabia, Drăgăneşti ­ Olt, Piatra­Olt, Şcorniceşti, Potcoava. Limitele actuale ale judeţului Olt, se suprapun, aproximativ, peste cele ale vechilor judeţe Olt şi Romanaţi. Cea mai veche menţiune documentară referitoare la judeţul Olt se întâlneşte într­un hrisov din 26 aprilie 1500, din timpul domniei lui Radu cel Mare. Cele două judeţe (Olt şi Romanaţi), care secole de­a rândul au coexistat ca două teritorii simetrice, de o parte şi de alta a râului Olt, apar cartografiate pentru prima dată, în anul 1700, pe harta Stolnicului Constantin Cantacuzino, unul cu denumirea de Oltus, iar celălalt cu numele Romanaţi. Pe o hartă a lui Szathmâry din 1864, fostul judeţ Olt corespunde, aproape până la identitate, cu partea de E a actualului judeţ Olt, iar fostul judeţ Romanaţi se suprapunea peste partea de V a actualului judeţ Olt, cât şi peste o porţiune de teren mai spre V, până aproape de Jiu, care includea satele de pe aliniamentul localităţilor Leu­Dioşti­Dobreşti­Dăbuleni. În perioada interbelică, fostul judeţ Olt se extindea pe o suprafaţă de 2 863 km 2 , incluzând 4 plăşi, un oraş şi 332 de sate, iar fostul judeţ Romanaţi pe o suprafaţă de 3 560 km 2 , cu 5 plăşi, 3 oraşe şi 252 sate. Această apartenenţă a teritoriului actualului judeţ Olt la două unităţi administrative s­a menţinut şi în anii '50 ­ '60 ai sec. XX, când România a fost împărţită pe regiuni şi raioane, jumătatea de E a prezentului judeţ fiind inclusă în regiunea Argeş, iar cea de V (la V de râul Olt), în regiunea Oltenia. Prin Legea nr. 2 din 17 februarie 1968, s­a revenit la împărţirea administrativ teritorială a ţării pe judeţe, moment în care a fost înfiinţat judeţul Olt în limitele actuale, cu o suprafaţă de 5 498 km 2 , 2 municipii, 5 oraşe, 94 comune şi 378 de sate. Relieful judeţului Olt: predominant de câmpie (67% din suprafaţa judeţului Olt), aparţinând sectorului central­vestic al Câmpiei Române, reprezentat de partea de V a Câmpiei Boian (la E de râul Olt) şi partea de E a Câmpiei Romanaţi (la V de Olt), cu altitudinea ce coboară de la 194 m (în N — în arealul comunei Teslui) la 37 m (în S — în perimetrul comunei Gârcov). Regiunea de câmpie (formată în cea mai mare parte din 5­6 niveluri de terase ale Dunării şi Oltului), prezintă un microrelief larg ondulat, cu o serie de văi seci, dune de nisip (fixate de vegetaţie), conuri de dejecţie şi câmpuri interfluviule netede, cu înclinare generală către S (câmpurile Leu—Rotunda, Boian, Cărbunarilor, Slatinei ş.a.), presărate cu crovuri şi gorgane. Zona de câmpie este acoperită în cea mai mare parte cu depozite loessoide, pe care s­au format diferite tipuri de cernoziomuri (cele mai fertile soluri ale judeţului Olt), propice culturilor agricole. Luncile celor două mari artere hidrografice ale judeţului Olt, respectiv lunca Dunării, cu o lăţime maximă de 9 km (în dreptul satului Potelu din corn. Ianca), şi lunca Oltului, cu o lăţime de 5­6 km, se individualizează 2 ca subunităţi distincte. Părţile de N şi NV ale jud. Olt sunt ocupate (în proporţie de 33%) de prelungirile Piemontane Cotmeana (la E de râul Olt) şi, respectiv, ale Piemontane Olteţului (la V de Olt), alcătuite din dealuri piemontane cu alt. de 200­400 m, fragmentate de văi, cu povârnişuri accentuate şi versanţi afectaţi de eroziune. Contactul Piemontan Cotmeana cu câmpia (pe aliniamentul Valea Mare – Potcoava ­ Corbu) este evidenţiat printr­o denivelare de c. 50­60 m, precum şi printr­o nouă generaţie de văi (Chiara, Iminog, Dorofei, Florişor, Osica ş.a.) care izvorăsc din dealurile piemontane. Clima judeţului Olt este temperat­continentală cu o nuanţă mai umedă în partea de N a judeţului Olt şi un caracter mai arid în S. Continentalismul accentuat al judeţului Olt şi unele influenţe ale pătrunderii aerului tropical dinspre SV fac ca vara să se înregistreze frecvent o vreme foarte călduroasă şi secetoasă. Valorile medii anuale ale temperaturii aerului oscilează între 10, 6°C în partea de N a judeţului şi, 11,5°C în S. Temperatura maximă absolută (42°C) a fost înregistrată la Corabia (25 august 1945), iar temperatura minimă absolută (­32°C) la Caracal (25 ianuarie 1942) şi Corabia (25 ianuarie 1943). Regimul precipitaţiilor atmosferice înregistrează o uşoară diferenţiere între zona de câmpie şi cea piemontană, cantităţile medii anuale variind între 453 şi 568 mm în regiunea de câmpie şi între 600 şi 750 mm în arealul dealurilor piemontane. Regimul eolian se caracterizează printr­o interferenţă a curenţilor de aer dinspre E şi V, care au o frecvenţă aproximativ egală (18 ­ 20%), cât şi prin unele pătrunderi ale maselor de aer dinspre S, concretizate sub forma vântului numit Băltăreţ. Vânturile predominante sunt însă Crivăţul, care bate dinspre E (aducând viscole şi zăpezi iarna) şi Austrul dinspre V şi SV ­ vânt cald şi umed în sezonul rece şi secetos vara. Vânturile au viteze medii anuale cuprinse între 2 şi 5 m/s. Reţeaua hidrografică, cu o densitate ce variază între 0,1 şi 0,7 km/km 2 , este reprezentată, în principal, printr­un segment (47 km lungime) al cursului inferior al Dunării, care drenează extremitatea de S a judeţului Olt, formând graniţa cu Bulgaria, prin cursul inferior al Oltului şi prin cursurile superioare ale râurilor Călmăţui şi Vedea (cu afluenţii Vediţa, Plapcea, Dorofei ş.a.). Panta redusă de scurgere a apei (3,5 ­ 4,5 %0) şi lărgirea albiei Dunării în sectorul aferent judeţului Olt au favorizat aluvionarea, despletirile şi formarea mai multor ostroave în această zonă (ostroavele Păpădia, Grădiştea, Dragaveiu, Băloiu, Calnovăţ ş.a.) care constituie un pericol pentru navigaţie, deoarece în jurul lor se formează adeseori zăpoare. Râul Olt, cu pante reduse de scurgere, specifice cursurilor inferioare ale râurilor din Câmpia Română, cu numeroase meandre şi despletiri (în prezent dispărute, în mare parte, ca urmare a amenajărilor hidrotehnice) şi un debit mediu multianual ce variază între 160 m 3 /s (la intrarea în judeţ) şi 190 m 3 /s (la ieşirea din judeţul Olt), reprezintă prima axă hidrografică ce străbate median judeţul Olt, de la N ­ NV către S ­ SE, pe o lungime de 145 km, ultimii 15 km (din totalul său de 615 km), de la ieşirea din judeţul Olt şi până la vărsarea în Dunăre, parcurgându­i pe teritoriul judeţului Teleorman în perimetrul judeţului Olt, acest mare râu al său şi al ţării colectează o mulţime de afluenţi, printre care Cungrea Mică, Teslui, Strehăreni, Milcov, Oboga, Dârjov, Iminog ş.a. (pe stânga), Pesceana, Dâlga, Mamu, Beica, Olteţ, Teslui, Gologan ş.a. (pe dreapta). În afara câtorva mici lacuri de crov sau de luncă, judeţul Olt dispune de 44 de lacuri antropice, cu suprafeţe cuprinse între 1 şi 32 ha, amenajate pe văile unor râuri pentru piscicultură, irigaţii şi alte utilizări (lacurile Scorniceşti, 32 ha, pe râul Plapcea Mică; Poboru, 28 ha, pe râul Plapcea; Suica, 22 ha, pe Teiuş; Ipoteşti, 16 ha, pe Oboga; Movileni, 15 ha, pe Dorofei; Coteana, 12 ha, pe Iminog ş.a.). Cele mai importante acumulări de apă, realizate cu scop hidroenergetic pe râul Olt, sunt: Zăvideni (839 ha), Drăgăşani (828 ha), Strejeşti (2 203,5 ha), Arceşti (837 ha), Slatina (540,7 ha). Cel mai mare lac natural (de luncă) din judeţul Olt ­ Potelu (72 km 2 ), situat în lunca Dunării, în arealul satului cu acelaşi nume din comuna Ianca, a fost desecat în deceniul 7 al sec. XX, iar terenul aferent a fost introdus în circuitul agricol. Vegetaţia naturală, înlocuită în cea mai mare parte de culturi agricole, aparţine zonelor silvo ­ stepei şi gereto ­ gârniţetelor. Zona de silvostepă, extinsă în partea centrală şi de S a judeţului Olt, mai păstrează pe alocuri păduri răzleţe de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) sau stejar pufos {Quercus pubescens), precum şi păduri de amestec, în care, alături de stejarul brumăriu, apar gârniţa (Quercus frainetto), cerul (Quercus cerris), stejarul pedunculat (Quercus robur), jugastrul (Acer cam­pestre), frasinul (Fraxînus excelsior), teiul (Tilia tomentosa) ş.a.