STUDII EMINESCOLOGICE 16 Volumul Studii eminescologice este publicaţia anuală a Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu” Botoşani. Apare în colaborare cu Catedra de Literatură Comparată şi Estetică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Fondatorul seriei: Ioan Constantinescu Volumul Studii eminescologice apare o dată pe an, cuprinzând lucrările susţinute la Simpozionul Naţional „Eminescu: Carte – Cultură – Civilizaţie”, care se desfăşoară anual la Botoşani, sub coordonarea Corneliei Viziteu, director al Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu” Botoşani, şi a prof. univ. dr. Viorica S. Constantinescu, şefa Catedrei de Literatură Comparată şi Estetică de la Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi. STUDII EMINESCOLOGICE 16 Coordonatori: Viorica S. CONSTANTINESCU Cornelia VIZITEU Lucia CIFOR CLUSIUM 2014 Lector: Corina MĂRGINEANU Coperta: Lucian ANDREI EDITURA „CLUSIUM” Director: Corina Mărgineanu•Taşcu ROMÂNIA, 400174 CLUJ•NAPOCA, str. Stephan Ludwig Roth, nr. 11 telefax +40•264•596940 e•mail: [email protected] © Editura CLUSIUM, 2014 ISSN 1454•9115 Cuprins Istorie şi critică literară Receptarea lui Eminescu în Basarabia. Abordări secvenţiale / Maria ŞLEAHTIŢCHI ......................................................... 9 Eminescu şi cultura amintirii. De la evocare la ficţiunea postmodernă / Andreea MIRONESCU ..................................................... 33 Trei lecturi biografice: Ilina Gregori, Ioana Bot şi Radu Vancu despre „oniro-biografie”, „performativitatea manuscriselor” şi „omul făcut concret” / Roxana PATRAŞ .............................................................. 43 Literatură comparată Glossa. Tradiţie şi inovaţie în arhitectura prozodică / Traian DIACONESCU ...................................................... 59 Sensul anagogic al iubirii în opera lui Eminescu / Puiu IONIŢĂ .................................................................... 69 Eminescu şi Kierkegaard, doi romantici moderni / Amalia VOICU ................................................................. 99 Caracterul universal al poemului Epigonii / Leonida MANIU ............................................................. 112 Stilistică şi poetică Theatrum mundi în publicistica lui Mihai Eminescu / Ioan MILICĂ .................................................................. 123 Antinomia „nefiinţei” cu „fiinţa ce nu moare” şi consecinţele ei în semantica textuală a Luceafărului / Rodica MARIAN ............................................................ 145 6 STUDII EMINESCOLOGICE Studii culturale Mitul cultural „Eminescu – poet naţional” în noul context geopolitic al României / Lucia CIFOR .................................................................. 167 Farmecul şi deochiul – acţiuni ale legării iubirii în opera eminesciană / Florin DORCU ............................................................... 183 Recenzii, note, comentarii Între „poezia gramaticii” şi „gramatica poeziei” / Lucia CIFOR .................................................................. 201 Cătălin Cioabă, Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieţi spusă de contemporani / Livia IACOB .................................................................. 207 Pe urmele lecturilor unui mare eminescolog: Ioana Em. Petrescu / Lucia CIFOR .................................................................. 211 O perspectivă inedită asupra operei eminesciene / Livia IACOB .................................................................. 215 Mihai Eminescu: Bibliografie selectivă (2013) / Camelia STUMBEA, Irina PORUMBARU, Elena BONDOR .............................................................. 223 Istorie şi critică literară Receptarea lui Eminescu în Basarabia. Abordări secvenţiale Maria ŞLEAHTIŢCHI ([email protected]) Sincope Receptarea lui Mihai Eminescu în Basarabia ar trebui să includă câteva repere cronologice de referinţă: sfârşitul seco- lului al XIX•lea, perioadele antebelică, interbelică, postbelică şi contemporaneitatea. Pentru etapa la care a ajuns cercetarea noastră ne vom referi secvenţial la câteva episoade din secolul XX, când Basarabia (Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, R.S.S.M.) se află în afara spaţiului adminis- trativ şi politic românesc. O viziune integratoare a receptării operei eminesciene în acest spaţiu presupune, fireşte, valorificarea cultural-istorică a manifestărilor de conturare a unei reţele de reprezentări despre viaţa şi opera lui Eminescu. Afirmam, cu prilejul reconstituirii itinerarului receptării operei lui Ion Creangă în Basarabia, că în perioada interbe- lică, „dincolo de Nistru, în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (R.A.S.S.M.), parte componentă a Ucrainei Sovietice, ia naştere şi este rodată făcătura stalinistă «limba şi literatura moldovenească». Istoria literaturii fixea- ză o scurtă perioadă (1932-1938), când şi acolo se adoptă alfabetul românesc, se scrie în limba română, se face lite- ratură românească… Scriitorii sunt în căutarea formulelor identitare organice, a fundamentelor ontice naţionale (istorie, limbă, literatură) pe care se sprijină creaţia autentică… Este 10 STUDII EMINESCOLOGICE adevărat că încercările literare ale acelor scriitori sunt naive, dovedind mai degrabă un simulacru de literatură. Curajul şi sacrificiul lor însă, neegalat, capătă semnificaţie simbolică. Acei scriitori însemnau prin martirajul lor destinul tragic al literaturii române. Criticul şi istoricul literar Mihai Cimpoi îi omologhează pe scriitorii transnistreni ai acelor ani vitregi procesului literar general românesc. «Scriitorii aceştia, con- stată el, în majoritatea lor exterminaţi de regimul stalinist în 1937 sau mai târziu, au întreţinut prin sacrificiu o viaţă lite- rară dinamică sub semnul valorificării creatoare a folclorului şi al luptei pentru revizuirea limbii române şi revenirea ei la alfabetul latin (acţiunea lor a dus la adoptarea acestui alfabet în perioada 1932•1937)». Scriitorii precum Nistor Cabac, Filimon Săteanu, Dumitru Milev, Nichita Marcov, revendi- cându-şi dreptul la valorile româneşti, au sfârşit împuşcaţi de nkvd-iştii sovietici. Ce s-a întâmplat în perioada 1924-1940 în Transnistria nu este altceva decât experimentarea unei metodologii imperiale perfide, de durată, extinsă până în ziua de azi, or, riscul transnistrizării Republicii Moldova nu s-a diminuat câtuşi de puţin, iar acest lanţ ocult nu a fost elimi- nat din strategiile geopolitice ale Rusiei”1. Evenimentele de ultimă oră din zona în care Rusia îşi desfăşoară revendicările imperiale, în care, cu părere de rău, se află şi Republica Moldova, dovedesc cu asupra de măsură că afirmaţiile noastre de acum trei ani nu erau simple divagaţii… Un deceniu fără Eminescu Spre deosebire de moştenirea literară a lui Ion Creangă, asumat de moldovenişti de îndată ce Basarabia a fost eliberată de fascism şi înghiţită de sovietism, în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, opera lui Mihai Eminescu a fost ţinută la index timp de un deceniu. Dacă în 1 Maria Şleahtiţchi, Reprezentarea lui Ion Creangă în canonul literar din Basarabia: contribuţii la o eventuală istorie a receptării // „Caietele de la Putna. Geniu şi memorie colectivă. Creangă + Creangă”, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2012, p. 142. http://www.putna.ro/pdf/CP•5•2012.pdf I s t o r i e ş i c r i t i c ă l i t e r a r ă 11 1932, în Transnistria, scriitorii cereau întoarcerea la clasicii români, din 1944 până în 1954, în dreapta Nistrului, Eminescu a fost un poet interzis. Proletcultismul, atât cel românesc, cât şi cel basarabean, „a purificat” cu exemplară străduinţă istoria literaturii române, eliminând numele notorii sub pretextul apartenenţei lor la regimul burghezo-moşieresc… În primul deceniu postbelic Eminescu trece drept scriitor român burghez, de aceea nu are loc în „canonul” proletcultist. Şi în dreapta Prutului, la aniversarea unui secol de la naşterea poetului, îşi aminteşte Zoe Dumitrescu-Buşulenga în unul din interviurile acordate lui Mihai Cimpoi, Eminescu era reprezentat de doar trei poeme: „Dumneavoastră cei tineri, spune ea, nu ştiţi cât şi cum s-a ocultat, în acei ani teribili, faţa poetului nostru. Centenarul naşterii, în 1950, s-a desfăşurat triat, cu trei (3) poezii. Geniul eminescian era redus la Împărat şi proletar (fragmentar înfăţişat), la Scrisoarea III (şi aceasta ciuntită) şi la biată postumă total lipsită de valoare Viaţa”2. Interzis basarabenilor, în mod paradoxal, Mihai Eminescu este totuşi poetul român tradus în limbile slavilor de est. Astfel, în 1950, poeziile lui sunt traduse în limba rusă (traducător – Iurii Kojevnikov), iar în 1952 – în limba ucraineană. Recuperarea întârziată. Între clivaje propagandistice şi exegeză patetică. Momentul Portnoi În „limba moldovenească” opera lui Eminescu începe să fie publicată după moartea lui Stalin. Prima ediţie a operei eminesciene apărută în Republica Socialistă Sovietică Mol- dovenească datează din anul 1954. Volumul Mihail Eminescu, Poezii3, conţinea 383 de pagini şi apărea, în „alcătuirea şi redacţia (sic!) de Borşci A. şi Portnoi R.”, cu două prefeţe. 2 Zoe Dumitrescu•Buşulenga: „Duşman înverşunat al timpului ucigător de forme”. În Mihai Cimpoi, Spre un nou Eminescu, Chişinău, Editura Hyperion, 1993, p. 134. 3 Editată sub egida Institutului de Istorie, Limbă şi Literatură al Filialei moldoveneşti a Academiei de Ştiinţi a Uniunii RSS, Chişinău: Edi- tura pedagojică de Stat a RSS Moldovenească „Şcoala Sovietică”, 1954. 12 STUDII EMINESCOLOGICE Prima, Editarea operelor alese ale lui M. Eminescu, era semnată de „A.T. Borşci, candidat în ştiinţi4