Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Istoria începe de oriunde o privești (vol. 5) Teologie pentru azi București 2016 2 1. Date istorice despre viața Sfântului Calinic Cernicanul Veșminte episcopale purtate de Sfântul Calinic Cernicanul1 S-a născut pe 7 octombrie 1787 la București și a primit la Botez numele de Constantin. Se numea Constantin Antoneseu iar pe părinții săi: Antonie și Floarea. A locuit pe ulița Lefterescu din București, în suburbia Sfântul Visarion și era din familie româ- nească boierească2. 1 Imagine preluată din articolul: Dumitru Manolache, Cum poți trăi astăzi o minune învățând taina tăcerii. Întâlnire cu Sfântul Calinic la Cernica, ziarul Lumina, luni, 11 aprilie 2011, cf. http://ziarullumina.ro/reportaj/intalnire-cu-sfantul- calinic-la-cernica. 2 Pr. Prof. Univ. Dr. Aurel Pavel, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, organizator al școlilor de pregătire a clerului și 3 Numele de Botez l-a primit de la nașa sa, Lucsandra Văcărescu, mama poetului Ienăchiță Vă- cărescu. Trăiește creștinește, face școala la București și învață limba greacă. Mai înainte de a împlini 20 de ani, Constantin a plecat la Mănăstirea Cernica și a fost primit în Mănăstire de către Starețul Timotei, în ziua de 18 martie 18073. Părintele care l-a luat în ascultare a fost Duhovnicul Pimen, de la care a învățat rugăciunea inimii și să sculpteze cruciulițe. Devine monah în ziua de 12 noiembrie 1808, cu numele de Calinic, fiind tuns în monahism de Starețul Timotei, care îl primise în Mănăstirea Cernica. În decembrie 1808 e hirotonit Ierodiacon, în Biserica Sfântul Nicolae de la Cernica, de către ÎPS Sofronie al Vraței, din Bulgaria, care era refugiat la București4. Sfântul Calinic, în nevoința sa monahală, nu a dormit pe pat și nici nu a dormit dezbrăcat de hai- nele sale monahale. După 11 ani de monahism, la 30 de ani, a devenit Stareț al Cenicăi. În nici 2 ani a restaurat și a pictat Biserica Sfântul Nicolae din ostrov, cei care au pictat- o fiind Fotache și Nicolae Polcovnicu. Mitropolitul Dionisie Lupu l-a făcut Arhiman- drit pe 9 aprilie 18205. susținător al activităților tipografice și culturale, în Anuarul Academic, serie nouă, XI), 2010-2011 (XXXVI, Ed. Univer- sității „Lucian Blaga”, Sibiu, p. 7-8. Autorul a preluat datele istorice de la Arhim. Anastasie Baldovin, Viața și nevoințele cele monahale ale Preacuviosului Episcop al Râmnicului-Noul Severin, D. D. Calinic, în rev. Biserica Ortodoxă Română, XXII (1898-1899), nr. 10, p. 1016-1046. 3 Idem, p. 8. 4 Idem, p. 8-9. 5 Idem, p. 9. 4 Sfântul Calinic a fost peste 31 de ani Stareț al Cernicăi, având 350 de monahi în obștea sa. După aproape 43 de ani de viețuire la Cernica, la vârsta de 63 de ani, pe 15 septembrie 1850, Sfântul Calinic a fost ales Episcop al Râmnicului-Noul Severin. A fost hiro- tonit Episcop pe 26 octombrie 1850 și i-a luat cu el pe Monahii, care erau frați de sânge, Orest și Anastasie Baldovin6. Între 1852-1856, cu ajutor material din partea Domnului Barbu Știrbei, Sfântul Calinic a refăcut Catedrala Episcopiei Râmnicului. Pe 27 august 1860 îl pune Stareț al Mănăstirii Frăsinei pe Ieromonahul Serafim, unde ridică Biserica Adormirea Maicii Dom- nului, cu clopotniță și chilii. Mănăstirea Frăsinei a fost singurul așezământ monahal, care, în anul 1863, a fost exceptat de la secularizare7. Din 1861 a dat în folosință propria sa tipografie în care a tipărit mai multe cărți de slujbă. În 26 ianuarie 1867, el și-a donat tipografia municipalității orașului Râmnic8. A fost apreciat de Domnul Alexandru Ioan Cuza și a fost distins cu Crucea Sfântului Vladimir de Nicolae I, Țarul Rusiei. La 18 septembrie 1857 și-a scris diata, adică la peste 70 de ani. Și din diata sa aflăm că a venit la Cernica la 19 ani9. Pe 24 mai 1867, Sfântul Calinic s-a retras la Mănăstirea Cernica, însă, din respect pentru el, a fost lăsat până la sfârșitul vieții Episcop titular al Râm- nicului. A adormit pe 11 aprilie 1868 și a fost înmor- mântat, după două zile, în Biserica Sfântul Gheorghe 6 Idem, p. 10. 7 Idem, p. 11. 8 Idem, p. 12. 9 Idem, p. 16. 5 din Cernica, ctitoria sa, fiind slujit de ÎPS Nifon, Mi- tropolitul primat al Ungrovlahiei10. 2. Primul Exarh patriarhal Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înființarea treptei eclesiale de Exarh în anul 1979. El are rangul de Mitropolit și reprezintă pe Patriarhul României în fața tuturor Bisericilor din lume. Și primul Exarh patriarhal al Bisericii noastre a fost ÎPS Nicolae Corneanu al Banatului11. 3. Întâlnirea lui Ceaușescu cu cei trei monahi români din Athos Nicolae Ceaușescu a făcut o vizită de stat în Grecia și în timpul acestei vizite, în ziua de 27 martie 1976, s-a întâlnit cu trei monahi români nevoitori în Athos. Ideea de a se întâlni cu ei a fost a lui Ion Brad, iar cei trei monahi au fost: Veniamin Popa, Dimitrie Trihenea și Neofit Negară. Toți trei aveau peste 70 de ani la acea dată. Părintele Veniamin Popa era starețul de la Pro- dromu. Părintele Dimitrie Trihenea era din părțile 10 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sfântul_Calinic_de_la_C ernica. 11 Adrian Nicolae Petcu, Activitatea Departamentului Cultelor în atenția Securității (1970-1989), în Caitele CNSAS, anul II, nr. 2 (4)/ 2009, Ed. CNSAS, București, 2010, p. 101. 6 Sibiului și fusese stareț la Zografu. Părintele Neofit Negară era din Basarabia12. Ei i-au vorbit lui Ceaușescu despre „preocu- pările și necazurile lor” și au cerut monahi tineri, din România, pentru Athos13. Și i-au dăruit lui Ceaușescu o Sfântă Icoană, un potir și o cutie plină de smirnă și tămâie. La rândul lui, Ceaușescu, „le-a promis spriji- nul Cultelor [Departamentului pentru Culte]”, însăr- cinându-i pe Macovescu și pe Brad în acest sens14. 4. Salariile securiștilor în 1948 Pe 1 septembrie 1948 se înființează Direcțiunea Generală a Securității Poporului. Și tot atunci se stabilesc salariile lucrătorilor Se- curității Statului. Astfel, un general locotenent pleca acasă lunar cu 55. 000 de lei, un general maior cu 49.000 de lei, un colonel cu 42 de mii de lei, un locotenent colonel cu 35 de mii de lei, un maior cu 28 de mii de lei, un căpitan cu 23 de mii de lei, un locotenent cu 18 mii de lei. Sublocotenentul primea 15. 500 de lei pe lună, plutonierul major șef 14. 500 de lei, plutonierul major 13 mii de lei, plutonierul 11 mii de lei, sergentul major 8. 500 de lei. 12 Ion Brad, Muntele catârilor sau Ambasador la Sfântul Munte, Ed. Fundația Europeană Titulescu, București, 2013, p. 49-50. Am downloadat cartea de aici: http://www.titulescu.eu/wp- content/uploads/2013/08/BRAD-Muntele-BT-interior.pdf. 13 Idem, p. 50. 14 Ibidem. 7 Însă și cusătorul de dosare primea 7.500 de lei pe lună, pe când omul de serviciu, cel care făcea curățenie, primea 6.500 de lei pe lună15. 5. Poezia politică a lui Alecsandri Semnând: Un revoluționar de la 1848, Vasile Alecsandri a scris un poem, în patru strofe, numit D- lui C. Hurmuzachi. El a fost publicat în 1857, în Stea- ua Dunării, de către Kogălniceanu. Iar C. Hurmu- zachi era înfierat de Alecsandri pentru că a devenit un dușman al Unirii, sprijinind pe Grigore Sturza la tronul Moldovei16. Poemul la care mă refer e următorul17: 15 Iuliu Crăcană, Salarizarea cadrelor Securității, în Totalitarism și rezistență, teroare și represiune în România comunistă, Ed. CNSAS, București, 2001, p. 71. 16 Studiĭ și Documente cu privire la Istoria Romînilor. Scrisorĭ și alte acte privitoare la Unirea Principatelor, tipărite în amintirea semi-centenarului din 1909 de N.[icolae] Iorga, Profesor la Universitatea din București, vol. XVIII, Ed. Ate- lierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonimă, Bucu- reștĭ, 1910, p. 95. 17 Ibidem. 8 6. A citat trei manuscrise dactilografiate În Despre înnoirea și îndumnezeirea omului în Hristos18, Părintele Profesor Dumitru Radu a creat un capitol dedicat Patriarhului Serghie al Moscovei (p. 258-300). Și în el a discutat teza acestuia de magistru în Teologie: Învățătura ortodoxă despre mântuire. Încercare de prezentare a laturii moral- subiective a mântuirii pe baza Sfintei Scripturi și a operelor Sfinților Părinți, Sankt Petersburg, 189519. Însă nu a folosit ediția rusească, ci o traducere în manuscris, dactilografiată, din 1951. Din care a citat, de la un cap la altul, în această secțiune a cărții sale. Traducere făcută de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae și Pr. V. Miteu, preot în parohia Telna din Alba20. Gestul Părintelui Radu e unul onest. Așa fac oamenii care nu vor să fie prinși cu mâța în sac. Adică oamenii care nu vor să fie găsiți cu plagiate grosolane peste ani. Confrați ai săi, mai tineri, „își asumă” 18 Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Gh. Radu, Despre înnoirea și îndumnezeirea omului în Hristos, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2007, 435 p. 19 Idem, p. 258, n. 541. 20 Idem, p. 259, n. 542. 9 traducerile în manuscris ale celor răposați fără să le mai citeze. Pentru că ei consideră că dacă nu au fost publicate sunt bune de furat. În n. 600 a cărți, autorul citează al doilea ma- nuscris dactilografiat: Pr. Dumitru Stăniloae, Curs de Simbolică, București, 1950. Iar cum cursul Părintelui Stăniloae e gândit de el și nu compilat, ar fi putut să fure din el la greu. Însă Părintele Radu l-a citat. A citat p. 77 a cursului mentorului său, din capitolul: Doctrina despre Biserică în cele trei confesiuni. Al 3-lea manuscris dactilografiat citat e în n. 626, p. 281. Și a citat: Pr. Isidor Todoran, Curs de Teologie Dogmatică și Simbolică, București, 1953. A citat din capitolul: Îndreptarea [omului] în cele trei confesiuni creștine…pagina 702 a cursului.