PR. PROF. UNIV. DR. VASILE V. MUNTEAN ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI (de la începuturi până în 1716) – Curs sintetic – Editura Marineasa Timişoara – 2010 1 Cuprins Pag. Cuvânt explicativ..............................................................................5 Prescurtări........................................................................................6 Preliminarii....................................................................................7... Surse diacronice şi istoriografie.....................................................10 Ştiinţele ajutătoare....................................................................15 ETAPA ÎNTÎI (Sec. I - VII) Răspândirea religiei lui Hristos la strămoşii noştri: apostolatul sfinţilor Andrei şi Filip, plus alte căi de evanghelizare, ca şi unele mărturii scrise...................................................................................19 Mucenici creştini la Dunărea-de-Jos.................................................27 Dovezi filologice cu privire la vechimea credinţei „întru Hristos” la daco-romani......................................................................................31 Atestări arheologice din secolele II-IV despre creştinism în spaţiul carpato-danubiano-pontic................................. ……………………34 Structurarea instituţional-eclesială în regiunile dunărene, până la finele veacului al VII-lea..................................................................38 Arhitectura şi arta ecleziastică în sec. III-VII..................................44 ETAPA A DOUA (Sec. VIII-XIII) Biserica românească şi vlahă din nordul şi sudul Dunării în secolele 8-13...................................................................................................48 ETAPA A TREIA (Sec. XIV-1821) Recunoaşterea Mitropoliilor în Ţara Românească şi Moldova; evoluţia lor până la sfârşitul veacului al XV–lea.............................60 Ortodoxia transilvană şi bănăţeană în secolele XIV-XV................67 Reorganizarea monahismului la noi şi dezvoltarea lui pe teritoriul românesc în sec. XIV-XV...............................................................74 Teologia, cultura şi arta creştină în veacurile XIV-XV..................81 Situaţia Bisericii muntene şi moldoveneşti în secolul XVI............88 Biserica ardeleană şi cea din Banat în veacul XVI-XVII...............93 Introducerea tiparului în Ţara Românească şi Ardeal....................97 Activitatea tipografică a lui Coresi şi a ucenicilor săi....................99 Mitropolia Ţării Româneşti în anii 1602-1708..............................102 2 Mitropoliţii moldoveni Anastasie Crimca şi Varlaam................108 Petru Movilă şi „sinodul” ieşean....................................................112 Mitropoliţii ardeleni din secolul XVII............................................117 Viaţa ecleziastică din Banat, Crişana şi Maramureş în veacul XVII..............................................................................................122 Dosoftei al Moldovei şi opera sa...................................................127 Antim Ivireanul.............................................................................131 Constantin Brâncoveanu şi Ortodoxia; uniaţia din Transilvania...................................................................................133 Mănăstirile şi regimul lor nomocanonic (secolele XVI-XVII)......140 Spiritualitatea şi arta bisericească a veacurilor XVI-XVII............145 ISBN 978-973-631-598-5 3 Cuvânt explicativ În paginile de faţă voi oferi – în primul rând studenţilor – o sinteză a Istoriei Bisericii Ortodoxe Române, începând cu propagarea Evangheliei pe teritoriul românesc şi până în momentul trecerii la cele veşnice (prin asasinat) a marelui mitropolit Antim Ivireanul. M-am străduit să fiu la curent cu literatura de specialitate de bază şi să fructific îndeosebi rezultatele cercetării istorice aparţinând cunoscutului şi apreciatului istoric sibian, Părintele acad. Mircea Păcurariu care mi-a fost dascăl odinioară. De asemenea am apelat la contribuţiile regretatului pr. prof. Niculae Şerbănescu de la Bucureşti, care mi-a fost îndrumător – alături de alţi profesori de marcă – la cursurile doctorale de acum câteva decenii. Evident, ţinând seamă de scrisul şi aportul atâtor specialişti (mai ales români, dar şi străini), am căutat să aduc unele precizări sau nuanţări, ba chiar şi câteva întregiri, într-un cuvânt să prezint faptele şi oamenii într-o înlănţuire logică, uşor de urmărit, adăugând la finele fiecărei prelegeri câte o bibliografie orientativă, plus lecturi, ca invitaţie pentru cititori ca să lectureze şi alte materiale legate de disciplina noastră, în vederea aprofundării temelor dezbătute. La sfârşitul lucrării am inclus o ilustraţie adecvată. Pe copertă s-a reprodus patena mitropolitului dobrogean Paternus (începutul secolului al VI- lea). Şi încă o precizare: am împrumutat titlul cursului actual de la neîntrecutul polihistor Nicolae Iorga, pe motiv că aproximativ 87% din populaţia României este ortodoxă, astfel încât utilizarea doar a epitetului „românească” o consider suficientă. În încheiere, doresc să exprim o aleasă recunoştinţă atât Î.P.S. Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, care – după ce a găsit cursul în cauză „bine documentat şi potrivit spre a fi publicat” – mi-a dat binecuvântarea în această privinţă, cât şi preţuitei Edituri Marineasa datorită căreia volumul nostru vede acum lumina tiparului. Autorul 4 Prescurtări BOR = Biserica Ortodoxă Română (Bucureşti) Bsl = Byzantinoslavica (Praga) EBPB = Études Byzantines et Post-Byzantines, I-V, Bucureşti 1979-2006 FHDR = Fontes Historiae Daco-Romanae, II-IV, Bucureşti 1970-1982 IBR = Gh. Moisescu et alii, Istoria Bisericii Române, I, Bucureşti 1957 Iorga, Istoria = N. Iorga, Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, I, ed. 2, Bucureşti 1929 Ist. Rom. = Istoria Românilor (tratatul academic), Bucureşti 2001 Jedin H., Handbuch = H. Jedin (ed.), Handbuch der Kirchengeschichte, Freiburg im Breisgau 1999 MB = Mitropolia Banatului (Timişoara) Muntean, Istoria = V. Muntean, Istoria creştină generală, I, II, Bucureşti 2008 Panaitescu, Einführung = P.P. Panaitescu, Einführung in die Geschichte der rumänischen Kultur, Bucureşti 1977 Păcurariu, IBOR (1991) = M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, I-II, Bucureşti 1991 Păcurariu, IBOR (2007) = M. Păcurariu, op. cit., Sibiu 2007 Păcurariu, Studii =M. Păcurariu, Studii de istorie a Bisericii Ortodoxe Române, II, Bucureşti 2009 Popescu Em., Christianitas = Em. Popescu, Christianitas Daco-Romana, Bucureşti 1994 ST = Studii Teologice (Bucureşti) Zach, Kirche = Krista Zach, Orthodoxe Kirche und rumänisches Volksbewuβtsein im 15.bis.18. Jahrhundert, Wiesbaden 1977. 5 Preliminarii Termenul „istorie” provine din elinul historia care înseamnă: analiză, investigaţie, interogare a unui participant ocular şi, totodată, prezentarea concluziilor acestor cercetări. Alt cuvânt grecesc, histor semnifică o persoană care cunoaşte, cineva ce observă sau apreciază, adică judecător, martor, în timp ce historeo se traduce cu: a cerceta, a se informa, a descrie. După recunoscutul metodolog J. Topolski se pot distinge trei înţelesuri esenţiale ale conceptului de istorie: istoria ca evenimente, istoria ca activitate de examinare a istoricului şi istoria ca încoronare a acestei întreprinderi, adică suma afirmaţiilor despre realităţile de fapt. În ultimele două sensuri avem de-a face cu istoria ca ştiinţă. Într-adevăr, Istoria este o ştiinţă de tip special, cu tendinţa de a se pune în slujba vieţii, prin decelarea adevărului. Să nu uităm că tocmai ilustrul Cicero apropiase faimoasa deviză „historia magistra vitae” de recomandarea de a se căuta „lumen veritatis” (transparenţa adevărului). Definiţie. Istoria Bisericii Ortodoxe Române este disciplina istorico–teologică ce studiază apariţia şi evoluţia creştinismului, implicit a Bisericii, de-a lungul timpului şi în toate ţinuturile locuite de români, precum şi relaţiile acestei Biserici cu celelalte Eclesii şi confesiuni creştine. Importanţa deprinderii acestei materii rezultă din însăşi sarcina ce a împlinit-o Biserica strămoşească în trecutul neamului românesc. E vorba întâi de toate de rosturile religios–morale, adică de spiritualizare, ce le are şi în actualitate. La fel trebuie subliniată dimensiunea culturală a aceleiaşi instituţii eclesiale (inclusiv monastice), spre pildă primele manuscrise şi cărţi tipărite pe teritoriul nostru fiind cele scrise, copiate sau imprimate de clerici. Pe urmă întâile încercări cronicăreşti au apărut tot prin grija unor deservenţi ai Bisericii Ortodoxe; iarăşi primele şcoli – de diferite feluri – s-au înfiinţat din preocuparea ecleziasticilor. Din nou, 6 primele manuale şcolare s-au elaborat de către slujitori bisericeşti. Aceeaşi Biserică a poporului, în Ardeal, şi-a adus aportul şi la dezvoltarea presei româneşti, sprijinind concomitent făurirea unor asociaţii cultural–artistice (ex. Astra – 1861, etc). Tot Biserica a contribuit, într-o măsură apreciabilă, la înflorirea artei autohtone, cu toate ramurile ei. Piese de mare preţ se află astăzi atât în muzee naţionale şi bisericeşti, cât şi peste hotare. Biserica a mai organizat şi primele aşezăminte de asistenţă socio–medicală (xenodohii, bolniţe, spitale chiar). Îndeosebi Biserica ardeleană s-a implicat în îndrumarea poporului în sfera economico– agricolă sau meşteşugărească, prin publicarea unor lucrări de profil, prin formarea de bănci populare ori de asociaţii breslaşe. Biserica a mai promovat un patriotism luminat,