EŞECUL CUNOAŞTERII ŞI CONDAMNĂRII GENOCIDULUI. LABORATOR PROBLEMATIC - Livia Dandara JURNAL - OPINII – ARGUMENTE - EŞECURI - MEDITAŢIE Preambul DE CE TAC ISTORICII ? ...Profesie compromisă Pregătirea profesională - şcoală, universitate -manuale, cărţi -într-un sistem deliberat falsificat a produs istorici pe măsură . Dacă pentru epocile vechi - antichitate, ev mediu , începuturile moderne - istoriografia şi-a permis o oarecare continuitate de abordare ,pentru epoca "modernă " ( interbelicul ) şi "contemporană" ( regimul comunist )- producţia istoriografică este compromisă , prin abordare ideologică, falsificare , omisiune, interpretare . ...Documentare de la 0 ( zero ) În cel mai fericit caz , istoricul specializat în interbelic şi al II-lea război mondial , cu documentarea "la sertar", poate încerca o "reconectare" la istoria obiectivă, dar şi el este deficitar în cunoaşterea istoriei comunismului. ...Arhive ferecate Pe lângă gravul disconfort determinat de hiatusul profesional de peste jumătate de secol, revoluţia "anticomunistă " , în loc să deschidă larg accesul la arhive,a emanat o legislaţie restrictivă, deseori mai severă decât în regimul comunist. Departe de a fi îngrijorată de posibilităţile de documentare ale istoricilor, noua putere a urmărit să îngrădească accesul publicului la o serie de dovezi ( mai ales de natură pecuniară , necesare la casarea sentinţelor nedrepte, reconstituirea proprietăţilor, ş.a.ş.a ) , dar , mai ales , pentru acoperirea autorilor răspunzători de distrugerea ţării. Pentru acest scop urmărit, cea mai grăitoare este odiseea legii lustraţiei, care nu pare a avea vreo şansă de legiferare şi aplicare ...Izvoare insuficiente: memorialistică, presă şi folclor Pentru un istoric, la început de sec. XXI,în era internetului,să scrie Istorie numai cu astfel de izvoare,este inacceptabil, descalificant, frustrant. Este suficientă o atare explicaţie ? Nu credem. Important este rezultatul : după '89, rolul "istoricului profesionist" a fost suplinit de scriitori, gazetari,foşti persecutaţi sau deţinuţi politici. Continuarea dupa 1990 a. Revoluţia anticomunistă,anticeauşistă,dec.'89 -Revoluţiile din marile centre versus represiunile sprijinite pe vechile structuri (nomenclatura,instituţiile administrative,militare ,poliţiste ,securiste ) -Impunerea regimului Iliescu =victoria contrarevoluţiei -Rolul nefast al televiziunii,radiodifuziunii şi presei obediente . b. Contestaţia politică şi civică versus neocomunism, FSN , Iliescu -Marile demonstraţii cu temă şi ţintă anticomunistă versus represiunile succesive. -Apariţia partidelor opozante versus campaniile de dezinformare. -Apariţia organizaţiilor civice protestatare versus intimidarea, anihilarea lor locală c. Proclamaţia de la Timişoara -punctul 8-apr.'90 -Mişcarea ptr.susţinerea pct.8 de la Timişoara versus contraanihilarea, contrarevoluţia d. Piaţa Universităţii-coagularea forţelor contestatare anticomuniste versus campania de defăimare, diabolizare, intimidare (presă, televiziune ,poliţie,SRI) -Mişcarea ptr boicotarea alegerilor, ptr aplicarea pct.8-Timişoara ,ptr.procesul comunismului , versus compromisurile, renunţările ,blocajele,contraloviturile -Lupta "Golaniilor" din provincie,ptr.Proclamaţia de la Timişoara, punctul 8 ,dezideratele anticomuniste ( Piatra Neamţ,Constanţa,Braşov,ş.a )versus represiunile pe plan local. -Alăturarea "Golaniilor " din provincie la Piaţa Universităţii din Bucureşti . -Greva foamei - formă de contestaţie extremă versus defăimarea , hărţuirea greviştilor -Contestarea alegerilor din 20 mai'90,apeluri la lupta anticomunistă versus recunoaşterea (legitimarea) lor ;abandonarea (blocajul) contestaţiei anticomuniste,de către partidele,organizaţiile şi intelectualitatea care le-au susţinut până la alegeri . -Contestarea alegerilor,lupta ptr informaţia corectă :adevărul despre revoluţia'89; demascarea genocidului comunist ;începerea proceselor anticomuniste,decomunizarea instituţiilor(TVR, radio, presă ) versus recunoaşterea (legitimarea) alegerilor ,sfidarea dezideratelor anticomuniste,consolidarea "regimului Iliescu " -Mitingurile şi marşurile contestare cu temă-ţintă , 20mai-12 iunie '90 versus diversiunile, presiunile ,hărţuirile,dezinformările ,cu scopul compromiterii frontului contestatar . e.)13-15 iunie'90 Represiunea poliţistă sângeroasă a Pieţii Universităţii, a sediilor şi liderilor partidelor democratice,a organizaţiilor civice şi a presei libere /Mineriada . -Asasinate, bătăi ,arestări ,distrugeri materiale -Exodul tineretului contestatar peste graniţă -Marşuri şi demonstraţii ptr. eliberarea arestaţilor -Marşuri şi demonstraţii ptr anchetarea represiunii din 13-15 iunie -Marşuri ,proteste, cereri ptr.transmiterea documentarelor privind Piaţa Universităţii -Rapoarte, mărturii ,reclamaţii privind represiunea şi mineriada -Rapoartele Comisiilor parlamentare privind represiunea din 13-14 iunie -NUP : Neînceperea urmăririi penale Jalon calendaristic:1939-1989 ? Să încep cu 23 august 1939 -încheierea Pactul Hitler-Stalin - apoi cu iunie-septembrie 1940 (pierderea Basarabiei şi Bucovinei, a nordului Transilvaniei şi a Cadrilaterului ) pentru a marca preludiile genocidului.Apoi războiul, cu fazele sale : de Răsărit şi Apus. De ce 23 august '44 ar trebui să însemne ,pentru România,începutul catastrofei genocidare ? 1939-1990 este intervalul în care s-a produs , în etape, distrugerea statului şi naţiunii române de către exponenţii comunismului (intern şi extern ) Povestea acestui demers nu este una obişnuită.Ca istoric , din mai multe considerente, nu am intenţionat să mă dedic cercetării epocii comuniste. Din facultate şi până la pensionare ( febr.'90) m-am dedicat studierii interbelicului românesc.. Ca trăitor în epoca comunistă , ca redactor la "Magazin Istoric",ca cercetător ştiinţific la ISISP, am cunoscut succesivele retuşări falsificate şi falsificante ale istoriografiei comuniste . Ca frecventator al arhivelor - peste 40 de ani - afirm că regimul prohibitiv şi restrictiv al acestei instituţii ,face imposibilă reconstituirea adecvată a ultimei jumătăţi de veac din istoria României . Deci de ISTORIE - în sens ştiinţific - nu poate fi vorba. Şi atunci , cui prodest ? Este ,în primul rând,o datorie de conştiinţă faţă de generaţia interbelică creatoare de istorie , al cărui sfârşit tragic este încă necunoscut . Este ,în al doilea rând, o simplă ,sintetică şi provizorie INVESTIGAŢIE în cărţile şi revistele care au apărut în ultimii 18 ani pe această temă ( cărora, din când în când, le-am făcut prezentarea în situl www.procesulcomunismului.com ). Este,în al treilea rând ,expresia unei exasperări civice , faţă de incapacitatea societăţii româneşti de a-şi asuma acest trecut. Este , în al patrulea rând, un documentar pe care-l pun la dispoziţia PARLAMENTULUI şi JUSTIŢIEI pentru a-şi îndeplini menirea : LEGEA LUSTRAŢIEI şi PROCESUL COMUNISMULUI Dau publicităţii şi câteva notaţii din Jurnal , pentru înţelegerea adecvată a acestui demers Jurnal 2007 /Sfârşitul clasei politice interbelice 5 nov.2007. Am lăsat iar lucru la trilogia interbelică şi extrag fişe din Dicţionarul lui Cicerone Ionitoiu , pentru a avea o anexă la trilogie - sfârşitul clasei politice interbelice. Să fac o CRONOLOGIE a REPRESIUNII ?În ce mă bag iarăşi ? Iar abandonez trilogia interbelică ? O mare vinovăţie planează asupra "frontului istoric " de după 1989, care nu a procedat măcar la o atenţionare privind folosirea lucrărilor apărute în timpul regimului comunist,lăsând în circulaţie tot soiul de dicţionare , cronologii,sinteze ,lucrări scrise în "epoca de aur " Dacă pentru cei avizaţi - cine ?cum ? -acest lucru nu este dăunător ,ne putem imagina situaţia profesorului de istorie, a elevului şi a cititorului neavizat ? Eu folosesc -spre ex.- Istoria României în date (ediţia 1971 ) pentru a detecta angrenajul legislativ represiv şi cronologia terorii .În el nu se găseşte absolut nimic despre vreun caz, episod sau fenomen represiv . Am ştiut (încă din 1968 ,la primele întâlniri cu foştii deţinuţi politici ), am intuit ( destul de vag ) ,am presupus ( citind memorialistica apărută ),mi-am însuşit total premiza existenţei genocidului comunist în România. Amploarea şi formele pe care le-a luat, întrece imaginaţia normală,devenind un coşmar greu de detectat, analizat şi expus .. Mă tulbură într-atât acest pomelnic al distrugerii statului român , al clasei sale politice ,al elitelor neamului românesc , încât sunt paralizată de oroare . ...Deşi am ezitat atâta ,dau telefon la Institutul de Investigare a Crimelor Comuniste . O secretară îmi spune că Marius Oprea este plecat în străinătate şi că Stejărel Olaru vine foarte rar. Reuşesc să-i smulg telefonul mobil (păstrat la "secret" , cu străşnicie de noii demnitari ) şi vorbesc cu el. De ce nu încep prepararea proceselor mari care să demonstreze genocidul comunist în România ? De ce nu publică decretele scelerate , cu care s-au făcut arestările pe bază de liste , pe categorii ? De ce nu fac uz de dicţionarele lui Ioniţoiu ?etc. etc.... Răspunsurile lui mă înfurie şi mă dezarmează: timp, bani, da, vom face, etc etc … Si eu ce să fac ?! Să incorporez aceste liste în cartea mea ? De unde ? Cât ? ...Încep o listă cu parlamentari. Am serioase semnale care-mi indică faptul că au fost vânaţi pe baza listelor din Monitorul Oficial (Dezbateri Parlamentare ).Dar nu am Decretul -lege care să menţioneze explicit destructurarea instituţiei legislative şi lichidarea parlamentarilor. Operaţia de identificare a parlamentarilor arestaţi s-a dovedit dificilă , încât o vreme am renunţat Încerc , totuşi, să exemplific cu o listă foarte