An. VI, nr. 11 (69) noiembrie 2017 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Revistă de istorie şi cultură Anul VI, nr.11 (69), noiembrie 2017 Editată de Asociaţia Culturală MEMORIA OLTULUI Director: Ion D. Tîlvănoiu Comitetul de redacţie: Dr. Aurelia Grosu, Mircea Şerbu, dr. Nicolae Scurtu, Ion Andreiţă, Dumitru Botar, dr. Jeana Pătru, Cornel Manolescu, Floriana Tîlvănoiu, Costel Vasilescu, Vasile Radian. Planşele noastre 1. Iancu Stan Toma (n. Tâmpeni-Movileni, Olt din părinţii Stan şi Ana), absolvent al Gimnaziului ,,Radu Greceanu” din Slatina (1934, diriginte A. Pârcălăbescu), doctor în drept 1940 (cu teza ,,Cauza în dreptul administrativ” susţinută în faţa comisiei prezidate de C. G. Rarincescu), referent în Ministerul de Interne, secretar de redacţie al ,,Revistei de drept public”, membru al Institutului de Ştiinţe Administrative al României. Cercetător pasionat al arhivelor, Iancu Stan Toma ne-a lăsat şi două lucrări dactilografiate de mare importanţă pentru istoria locală: ,,De la Bacea la Tituleşti. Istoricul satelor de pe valea Vediţei şi Dorofei” (1991) şi ,,Liceul Radu Greceanu-Slatina, 1884-1945” (1994). Imaginea provine din colecţia d-lui prof. Mihai Barbu- Perieţi. 2. La 10/22 iunie 1891 s-a pus piatra de temelie a vechiului local al Gimnaziului din Caracal (arhitect Al. Săvulescu). Cu acest prilej s-a întocmit acest act de fundaţie în 3 exemplare în care sunt amintiţi: Pomponiu Pârvulescu (director), C. Nanu (primar), C. M. Chintescu (prefect), Paul Brătăşanu (deputat). Un exemplar ,,s-a aşezat la temelia clădirei, al 2-lea s-a depus spre păstrare în archivele Statului şi al 3-lea în archiva Ministeriului Cultelor şi Instrucţiunii publice”. Noi l-am descoperit pe cel de la Arhivele Naţionale (Fond ,,Acte comemorative şi de fundaţie”, Dosar 16/1891). 3. Sus: elevele clasei a VII- de la Liceului de Fete din Caracal (înfiinţat în 1904 de Sabina Negreanu, directoare până în 1912), împreună cu directoarea Silvia Căpreanu (1928); Jos: ziarul Olteanul din 1 februarie 1923 (organ al Partidului Poporului din judeţul Romanaţi) prezintă organizaţia locală; 4. La atelierul fotografic al lui Albert Boga din Caracal s-au executat multe tablouri aşa cum este şi al acestui copil. www.memoriaoltului.ro 1 An. VI, nr. 11 (69) noiembrie 2017 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Cuprins 1. Andreea Smedescu- De ce Olt-Romanaţi?.........................................................../3 2. Ion Andreiţă- Ni se înstrăinează pământul........................................................../5 3. Din manuscrisele lui Demetru Iordana (V)........................................................../7 4. Ion Lazu- Amintirile unui scriitor slătinean (XVI)............................................/17 5. Dumitru Botar- La pas prin Caracalul de altădată............................................/29 6. Ileana Monica Barbu, Mihai Barbu- Hotărnicia moşiei Tâmpeni de Jos, plasa Mijlocul, judeţul Olt (I)......................................................................................../32 7. Cornel Manolescu- Prefecţii judeţului Romanaţi (VII)...................................../37 8. Ion Zăuleanu- Spaţiul Romanaţean în timpul administraţiei romane (sec. II-III d. Hr.)..................................................................................................................../48 9. Ion D. Tîlvănoiu- Răsfoind ziarul Bucureşti (1941) condus de Mircea Damian şi Ion Minulescu.................................................................................................../54 10. Petran Marin-Vlădila- Bulgarii şi Sârbii din Vlădila (II)................................./63 11. Dan Dumitru Anastasescu- Scurtă biografie a ,,Patriarhului de la Drăgăşani” –părintele Dumitru Bălaşa, fost preot în Romanaţi............................................/67 12. Col. (r.) Dumitru Matei- Memorii de război. Însemnări din caietul de amintiri al sergentului artilerist Ilie Spirescu (II)............................................................./71 13. Vasile Radian, Ion Tîlvănoiu- Profesori refugiaţi în Olt şi Romanaţi (1940, 1944)....................................................................................................................../89 14. Cornel Manolescu- Învăţătoare Ana Dinculescu din Balş................................/94 15. Nicolae Scurtu- Inscripţii. Note despre o epistolă a lui Damian Stănoiu........../99 O nouă contribuţie la biobibliografia lui Virgil Carianopol............./100 16. Calendarul Memoriei Oltului şi Romanaţilor- Noiembrie.............................../103 17. Ion Tîlvănoiu, Floriana Tîlvănoiu, Vasile Radian- Eroii din satul Găneasa, judeţul Olt.........................................................................................................../106 18. Dialog cu cititorii................................................................................................/109 19. Apelul Asociaţiei Culturale Memoria Oltului.................................................../110 ISSN 2284 – 7766 Tiparul executat la Editura Hoffman www.EdituraHoffman.com Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910 www.memoriaoltului.ro 2 An. VI, nr. 11 (69) noiembrie 2017 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR De ce Olt-Romanaţi? Andreea Smedescu Cu bucurie am primit la redacţie acest text pe care îl reproducem în continuare ca o dovadă că Olt-Romanaţi nu este doar dorinţa unui grup de intelectuali romanaţeni trecuţi de prima tinereţe. Tânăra profesoară Andreea Smedescu, slătineancă de origine, este- suntem convinşi- purtătoarea de cuvânt a generaţiei care vine după noi, generaţia instruită care a înţeles că a fi european nu exclude a-ţi cunoaşte istoria şi a-ţi cinsti înaintaşii! Orele astrale ale omenirii nu vin întâmplător. După cum, la fel, nici dezastrele istorice. Iar cine vrea să invoce Providenţa în determinarea cursului istoriei o face pe cont propriu. În opinia noastră, cotiturile istorice sunt rezultatul unor intervenţii umane. Oamenii, cu momentele lor de inspiraţie genială sau cu nebuniile lor, sunt cei care scot istoria din matcă şi o fac să curgă vijelios printre alte maluri, inevitabil prea strâmte, la început. Istoriei îi place drumul drept şi cursul molcom. Fără intervenţia conştientă şi interesată a oamenilor, istoria nu s-ar abate de la sensul ei firesc: drumul drept. A putut să şi îngheţe în matca ei, milioane de ani, în epoca pietrei, cât timp oamenii s-au ţinut deoparte. Cam aşa au stat lucrurile şi cu istoria poporului român. Cât timp urmaşii lui Traian şi Decebal au stat retraşi în luminişurile pădurilor, pe văi greu accesibile sau pe platourile munţilor, departe de drumurile migratorilor, nederanjaţi de niciun fel de pretenţii de dominaţie şi supunere, istoria lor a curs liniştită aproape o mie de ani. Şi-a ieşit din matcă abia când stâncile aruncate de pe versanţi, la Posada, i-au blocat vechiul curs, obligându-i pe români să iasă la drumul mare şi să dea piept cu invadatorii. De aici încolo, aproape tot ce s-a întâmplat cu românii a avut legătură cu evenimente dintr-un plan mai larg, cel european. De aceea, spunem noi, orice discuţie despre istoria românilor nu ar fi pe deplin pertinentă dacă nu s-ar avea în vedere, tot timpul, planul continental. Doar în context european, cu faţa la ceilalţi, ne putem privi şi pe noi înşine şi ne putem accepta aşa cum suntem, cu victoriile, dar şi cu înfrângerile noastre. Doar în oglinda istoriei continentului ne putem descoperi dimensiunile adevărate şi putem să ne punem propria istorie la inimă, mândri că suntem români, cu toate rătăcirile şi decepţiile, care nu ne-au ocolit, aşa cum nu i-au ocolit nici pe ceilalţi. Acum, nu ştim dacă această introducere cam lungă are o prea mare legătură cu ceea ce vrem să spunem în continuare. Ideea este că orice istorie locală, pentru a fi înţeleasă corect, trebuie mai întâi aşezată într-un cadru mai larg şi privită panoramic. Aşa şi cu istoria judeţului Olt. Deocamdată, mulţi dintre locuitorii judeţului sunt nedumeriţi şi nu înţeleg de ce trebuie să-şi schimbe numele. De ce Olt-Romanaţi? Judeţele sunt unităţi administrative străvechi ale românilor. Prima atestare documentară o avem din 1392, de pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Într-un hrisov, ţinutul Vâlcii este numit „judeţ”. Judeţul Vâlcea este, deci, primul judeţ atestat documentar. Până atunci, ţara era împărţită în „ţinuturi”, denumire care s-a păstrat în Moldova în toată perioada medievală, până la Unirea Principatelor, din 1859. În Ţara Românească, judeţele erau conduse de un jude, apoi de un căpitan de judeţ. În Moldova, ţinuturile erau conduse de pârcălabi, apoi de ispravnici. Transilvania era împărţită în comitate sau districte, respectiv scaune în zonele locuite de secui şi saşi. După Marea Unire de la 1918, şi Transilvania a fost împărţită în judeţe, în total, în România interbelică fiind 58 de judeţe. Între acestea, judeţele Olt şi Romanaţi reprezentau unităţi administrativ-teritoriale distincte, de-o parte şi de alta a râului Olt. Au fost atestate documentar aproape concomitent, în timpul aceluiaşi domnitor, Radu cel Mare: Romanaţi, la 1 august 1496, www.memoriaoltului.ro 3 An. VI, nr. 11 (69) noiembrie 2017 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Olt, la 26 aprilie 1500. În 1930, judeţul Romanaţi avea o populaţie de 271.096 locuitori şi se întindea pe o suprafaţă de 3.560 km pătraţi, în dreapta Oltului, până la Dunăre. În judeţul Olt trăiau 174.219 oameni pe o suprafaţă de 2.863 km pătraţi, în stânga Oltului, fără să atingă Dunărea. În Romanaţi erau trei oraşe, Caracal, Corabia şi Balş, cu o populaţie urbană totală de 29.308 locuitori. În Olt, numai unu, Slatina, cu o