Anul LI 2006 STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI THEOLOGIA CATHOLICA 4 Galaxia Gutenberg 2006 1 2 Anul LI 2006 STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA 4 - series historia ecclesiastica - Redacţia: str. Moţilor nr. 26, 400001 Cluj-Napoca, tel. 0264-599579 COLEGIUL DE REDACŢIE Referenţi de specialitate: prof. dr. Ernst Chr. Suttner (Viena) prof. dr. Nicolae Bocşan (Cluj-Napoca) conf. dr. Ovidiu Ghitta (Cluj-Napoca) prof. dr. Iacob Mârza (Alba Iulia) Redactor coordonator: prof. dr. Nicolae Gudea Secretar de redacţie asist. dr. Simona Zetea Membri: lect. dr. Dan Ruscu lect. dr. Alin Tat 3 Dieses Band wurde finanziert vom BISCHÖFLICHEN ORDINARIAT MAINZ durch die Fürsorge des Generalvikars Dietmar Giebelmann Acest volum a fost sponsorizat de BISCHIFLICHES ORDINARIAT MAINZ prin grija Vicarului General Dietmar Giebelmann 4 Anul LI 2006 STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA 4 - series historia ecclesiastica - Editorial office Gh. Bilaşcu no. 24, 400015 Cluj-Napoca, Phone 0264-405352 SUMAR - SOMMAIRE - CONTENTS - INHALT Vasile GORZO Ignaţiu din Antiohia – teologia unui martir • Ignace d’Antioche – la théologie d’un martyre.................................................................................p. 7 Valer PĂRĂU Despre răspândirea opaiţelor nord-africane de sec. IV-VI p. Ch. în fostele provincii de la Dunărea de mijloc şi de jos. Studiu de caz: opaiţul tip Atlante VIII-X cu chrismon • The spread of the 5th-6th centuries North African lamps in the former Roman provinces on Middle and Lower Danube .......................................................................................... p. 29 Ioana BOTEZAN (jr.) şi Liviu BOTEZAN Ioan Fechete-Negruţiu şi relaţiile lui cu Timotei Cipariu • Ioan Fechete Negruţiu und seine Beziehungen zu Timotei Cipariu......................... p. 69 Ernst Chr. SUTTNER Der Zagreber Erzbischof Alois Kardinal Stepinać im Trubel der Zeit • Episcopul de Zagreb Alois Kardinal Stepinać în vâltoarea timpului....................................................................................................... p. 89 5 Ernst Chr. SUTTNER Der Versuch des Ökumenischen Patriarchats aus dem Jahr 1870, die Autokephalen Orthodoxen Kirchen zu Einem Ökumenischen Konzil zu versammeln. Neuere Wiener Studien zur Bulgarischen Kirchengeschichte • Încercarea patriarhatului ecumenic din 1870 de a convoca autocefaliile ortodoxe într-un conciliu ecumenic. Noi contribuţii vieneze la istoria Bisericii bulgare..................................... p. 103 Ernst Chr. SUTTNER Orthodoxes Eheverständnis aus der Sicht der Konzilien von Florenz und Trient • Concepţia ortodoxă despre căsătorie din punctul de vedere al conciliilor de la Florenţa şi Trient..................................................... p. 107 Vasile T. CIUBĂNCAN Pagini din luptă anticomunistă a clerului Bisericii greco-catolice române în clandestinitate. Documenta • Moments from the anticommunist strugle of the Romanian clandestine Greek-Catholic clergy......................................................................................................... p. 119 Ioan-Marius BUCUR Il sistema scolastico confessionale nella legislazione romena nel periodo interbellico • Sistemul şcolar de învăţământ în legislaţia română în perioada interbelică................................................................................. p. 133 Florentin CRIHĂLMEANU - Nicolae GUDEA Prospettive della Chiesa romena unita con Roma (greco-cattolica) dopo la caduta delle „mura”, nel contesto laico ed ecclesiastico • Perspective pentru Biserica română unită cu Roma (greco-catolică) după căderea „zidului” în context laic şi bisericesc.................................................... p. 139 RECENZII ŞI PREZENTĂRI DE CĂRŢI Daniel DUMITRAN, Un timp al reformelor. Biserica greco-catolică din Transilvania sub conducerea episcopului Ioan Bob (1782 – 1830). Bucureşti, Editura Scriptorium, 2005, 442 p.: text 351 p., anexe 45 p. bibliografie selectivă 20 p., rezumat în limba engleză 8 p., indice de nume şi locuri 18 p., Nicolae GUDEA.................................................................................... p. 167 M.R. BIRTZ, Episcopul Emil Riti (1926-2006). Tentativa unei recuperări istoriografice (cu documente inedite). Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star 2006, 216 p., Dan RUSCU.................................................................................................... p. 171 Nicolai STAAB, Die Unierte Kirche in Rumänien. 1948-1989 Magisterarbeit. Universität Tübingen. Abteilung für Religionswissenschaft. 2005. 108 p. + o hartă + statistica etniilor şi religiilor pe anul 2002, Nicolae GUDEA .... p. 175 MEDALION COMEMORATIV In memoriam Martin Luley, Dan RUSCU,.............................................................. p. 179 ABREVIERI.................................................................................................................... p. 183 6 STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI, THEOLOGIA CATHOLICA, LI 4, 2006 IGNAŢIU DIN ANTIOHIA – TEOLOGIA UNUI MARTIR Vasile GORZO RESUMÉ: Ignace d’Antioche – la théologie d’un martyre. Parmi les pères apostoliques, „témoins privilégies de la tradition ecclésiastique”, saint Ignace, évêque d’Antioche détient une importance majeure pour l’étude théologique, découvrant dans ses écrits l’articulation entre le christianisme primitif et le message du Christ. Il est un témoin privilégié de la foi de l’Église et l’un des premiers pères de l’Église venu du milieu païen grecque. Ses sept épîtres destinées à certaines Églises locales de l’Asie Mineure dans son chemin vers Rome nous dévoilent l’âme d’un martyre, les convictions d’un mystique et les préoccupations d’un pasteur. Elles nous laissent connaître la vie de la communauté chrétienne qui s’organise et se développe dans un nouveau milieu complètement différent et détaché de sa souche judaïque originaire. Les épîtres d’Ignace sont profondément christologiques. Contre l’hérésie du docétisme, Ignace affirme sa christologie par des éléments spécifiques: la filiation divine de Jésus et sa dignité de Kyrios reconnue après sa mort et sa résurrection. L’argumentation de sa cristologie est centré sur l’unité entre ce qui est humain et divin dans le Christ: il est vraie Dieu et vraie homme. L’union de vie avec le Christ est le but de toute vie chrétienne. L’évêque d’Antioche parle de l’Église, comme d’une communauté d’amour, selon son model originaire qui est la Trinité; l’Église est aussi organisée comme société visible sur la terre. Ignace reste parmi les premiers témoins d’une organisation de l’Église avec la hiérarchie des trois ministres: évêque, prêtre, diacre. L’évêque a le rôle d’unité de foi et il distribue les sacrements. Les communautés chrétiennes sont unies entres elles et forment „l’Église catholique” et c’est Ignace qui utilise le premier ce terme théologique. Ignace se nomme soi même „un homme d’unité” et ce concept revient souvent dans ses écrits. Témoin de la vie de l’Église primitive, témoin de la vérité qu’il a reçue des apôtres, il a donné le témoignage du sang par son martyre, signe de fidélité de foi et d’amour. Et son témoignage continue de raffermir encore aujourd’hui les baptisés. I. Persoana şi opera lui Ignaţiu de Antiohia I.1. Introducere Astăzi, întoarcerea la izvorul teologic al părinţilor Bisericii se impune ca o necesitate resimţită de întreaga Biserică şi afirmată de documentele ecleziastice şi teologii eminenţi ai ultimelor secole1. Împreună cu Sfânta Scriptură, ei sunt punctul de 1 Importanţa dezvoltării teologiei patristice a fost subliniată de teologi de marcă precum De Lubac, Von Balthasar, Rahner, Daniélou şi s-a afirmat în Conciliul Vatican II. A se vedea, spre exemplu, Decretul privind formarea preoţească, Optatam totius, 16 sau Congregaţia pentru Educaţia Catolică, Studiul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii în formarea preoţească, Iaşi, Presa Bună 2003 etc. VASILE GORZO referinţă teologic la care trebuie să se raporteze Biserica la fiecare epocă, deoarece prin ei s-au stabilit elementele fundamentale ale teologiei creştine: formarea canonului neotestamentar, precizarea fundamentelor credinţei exprimate în primele concilii ecumenice, trecerea de la improvizaţiile liturgice la norme şi moduri stabile de celebrare păstrate în mare măsură până astăzi. Părinţii, „martori privilegiaţi ai Tradiţiei”2, care în majoritate au fost păstori, au fost nu numai pionierii civilizaţiei creştine, dar şi ziditorii Bisericii. Teologia lor are trăsături ce trebuie luate în considerare de orice credincios şi teolog al Bisericii3. Teologia lor este biblică şi în acelaşi timp pastorală; ea afirmă noutatea şi originalitatea misterului creştin; este o teologie de căutare ce se concentrează asupra esenţialului, orientată spre sinteză şi dobândind astfel o valenţă ecumenică şi cât se poate de actuală. I.2. Ignaţiu din Antiohia şi părinţii apostolici Împreună cu Noul Testament, mărturia Bisericii post-apostolice rămâne de primă importanţă pentru studiul teologic şi istoric, lăsând să se întrevadă modul în care s-a petrecut articularea dintre creştinismul ce continuă să fie trăit până astăzi şi mesajul fondatorului4. Scrierile părinţilor apostolici rămân perene monumente spirituale ale creştinismului primitiv şi mărturii ale tradiţiei doctrinale de o valoare excepţională. Numele de „părinţii apostolici” este atribuit unui grup de scriitori care au trăit într-o perioadă de timp apropiată de cea a apostolilor. Numele de „părinţi apostolici” a fost consacrat de către J.B. Cotelier care a reunit şi publicat în 1672 operele a cinci scriitori sub titlul de Patres