TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON a mijlocul secolului al XVIII-lea, via]a politic@ }i social@ a românilor din Transilvania a fost str@b@tut@ de fr@mânt@ri venite din sfera confesional@. Amurgul dramatic al p@storiei lui Inochentie Micu-Klein, autoexilat la Roma din 1744, s-a petrecut pe fundalul unei crize a politicii Cur]ii de la Viena de a reforma sistemul feudal al Transilvaniei, prin unirea românilor din interiorul arcului carpatin cu Biserica Catolic@, idee gândit@ o dat@ cu consolidarea st@pânirii asupra principatului. 1 Soliditatea ideologic@ a inten]iei imperiale în sensul implic@rii popula]iei române}ti, net majoritare, în schema jocului politic transilvan este oglindit@ de diploma Secunda Leopoldina din 1701,2 unde se postuleaz@ teza revolu]ionar@ a ridic@rii românilor la calitatea de cet@]eni egali, din punct de vedere constitu]ional, cu practican]ii unei religii recunoscute de vechile constitu]ii ale ]@rii. Desigur, emanciparea civic@ urma s@-i priveasc@ doar pe uni]i, dar, în lumina hot@rârii Sinodului din 4 – 5 septembrie 1700, unde au subscris unirea 1.563 de preo]i, unii chiar din afara grani]elor de atunci ale Transilvaniei, 3 noua st@pânire habsburgic@ vedea cu ochi optimi}ti un viitor catolic generalizat pentru românii porni]i pe acest nou drum, pe care îl sugera mersul istoriei centro-europene. Episcopii uni]i, începând chiar cu Atanasie Anghel, i-au socotit trecu]i la unire pe to]i românii din Transilvania, „din felul cum a fost compus sinodul de unire”,4 }i i-au considerat impostori sau tulbur@tori ai lini}tii publice pe cei care s-au ridicat împotriva actului de la 1700. Pe aceast@ percep]ie de demers na]ional unitar s-a întemeiat Inochentie Micu-Klein atunci când a convertit unirea religioas@ în instrument de lupt@ politic@, 5 el însu}i fiind „întemeietorul politicii na]ionale române}ti”.6 Experimentul politic inochentian este un subiect care i-a interesat pe istorici înc@ din vremea {colii Ardelene. Samuil Micu noteaz@ cum c@ Inochentie milita ca „tot neamul românesc s@ fie primit într@ mo}teani }i într@ fiii ]erii }i s@ nu se socoteasc@ numai tolerat”.7 Sintagma „tot neamul românesc” tr@deaz@ aceea}i viziune a unirii generalizate, pe de o parte, pe de alta cunoa}terea faptului c@ Micu-Klein s-a situat pe pozi]ia revendic@rii maximale promise prin punctul 3 al Secundei Leopoldine: spargerea constitu]iei medievale a Transilvaniei în favoarea românilor. Era tocmai lucrul cu neputin]@ în condi]iile care au caracterizat p@storia efectiv@ a primului episcop de la Blaj (1732 – 1744). Bazele legale ale integr@rii principatului în structura imperiului lui Leopold I se reg@seau în diploma imperial@ din 4 decembrie 1691, cu valoare de constitu]ie, a c@rei coloan@ vertebral@ este p@strarea neatins@ a sistemei celor trei na]iuni „regnicolare”, cu excluderea pe mai departe a românilor din via]a [email protected] La intrarea episcopului român în arena politic@, suscitând mesajele favorabile pentru români ale Secundei, toate structurile medievale ardelene erau conservate în baza mai vechii diplome din 1691. În situa]ia în care dou@ elaborate ale împ@ratului mort de câteva decenii se b@teau cap în cap, r@mânea ca rezolvarea s@ vin@ din partea raportului de for]e local }i a noii configura]ii macropolitice din Imperiu. Cunoscutele sale ac]iuni, 9 menite s@ realizeze scopul emancip@rii românilor ardeleni prin organizare bisericeasc@, a}ez@minte culturale }i }coli, în final prin recunoa}tere }i integrare politic@, au stârnit un val uria} de opozi]ie }i ur@ din partea St@rilor }i Ordinelor „constitu]ionale”, speriate de perspectiva trezirii unei for]e greu de estimat pentru viitor. Istoricul ungur Benedek Jancsó exprim@ cel mai plastic resortul intim al acestei temeri, intr-un capitol dedicat lui Inochentie: „Educa]ia aprinde în sufletele oamenilor acea prometeic@ scânteie care face din mul]imi popoare }i din popoare na]iuni”.10 Scânteia prometeic@ menit@ s@ constituie temelia edific@rii na]ionale a românilor era con}tiin]a originii, vechimii }i primatului numeric, realit@]i pe care episcopul de la Blaj voia s@ le implice în partitura politic@ din principat, rezemat pe apartenen]a poporului s@u la religia catolic@ 1 D. Prodan, Suplex Libellus Valachorum, Bucure}ti, 1984, p. 136. 2 Din ampla literatur@ dedicat@ acestui document crucial pentru istoria românilor vezi, selectiv, Andreas Freyberger, Historica relatio Unionis Walachicae cum Romana Ecclesia. Relatare istoric@ despre unirea bisericii române}ti cu Biserica Romei, text îngrijit dup@ manuscris inedit, versiune româneasc@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1996; Samuil Micu, Brevis historica notitia originis et progressus nationis Dacoromanae seu, ut quidam barbaro vocabulo appellant, Valachorum ab initio usque ad saeculum XVIII, lucrare manuscris@, p. 362-372; idem, Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, Bucure}ti, 1995, p. 272-283, 403-405; Johann Hintz, Geschichte des Bisthums der griechischnichtunirten Glaubensgenossen in Siebenbürgen, Sibiu, 1850, p. 99-106; Joseph Fiedler, Die Union der Walachen in Siebenbürgen unter K. Leopold I, în „Sitzungsberichte de philosopisch – historischen Classe der kaiserlichen Akademie der Wisseschaften”, 27-ter Band, 1858, Heft I, pp. 350-382, p. 376-380; Nicolaus Nilles, Symbolae ad illustrandum historiam ecclesiae orientalis in terris Coronae S. Stephani, I, Oeniponte, 1885, 292-301; Kurt Wessely, A doua Diplom@ leopoldin@, Bucure}ti, 1938 (extras din „Analele Academiei Române”, Seria III, tom. XX, Memoriile sec]iunii istorice, mem. 12); D. Prodan, Suplex Libellus Valachorum , Bucure}ti, 1984, p. 144-147. 3 Lista protopopilor care au semnat actul „unirii des@vâr}ite” ( perfecta unio, dup@ expresia lui Samuil Micu), al@turi de num@rul preo]ilor pe care i-au reprezentat la sinod, la Samuil Micu, Brevis historica notitia..., p. 353-356; idem, Istoria românilor, II, p. 267-269; August Treboniu Laurian, Documente istorice despre starea politic@ }i religioas@ a românilor din Transilvania, în „Magazin istoric pentru Dacia”, III, 1846, p. 310-311; idem, Documente istorice despre starea politic@ }i ieratic@ a românilor din Transilvania, Viena, 1850, p. 166-168; Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale beserecei române de Alba Iulia }i F@g@ra}, II, Blaj, 1872, p. 116-118; Nicolaus Nilles, op. cit., I, p. 249; Gheorghe Popovici, Uniunea românilor din Transilvania cu biserica romano-catolic@ sub împ@ratul Leopold I, Lugoj, 1901, p. 127-128; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite. I. (1697 – 1744) , în „Bun@ vestire”, Roma, XV, 1976, nr. 1-2, p. 53-54. 4 Zenovie Pâcli}anu la loc. cit., p. 54. 5 D. Prodan, Supplex..., p. 199. 6 Jancsó Benedek, A román nemzetiség törekvések története és jelen állapota, I, Budapesta, 1896, p. 701. 7 Istoria românilor, II, p. 302. 8 Vezi textul latin al diplomei la George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pe dou@ sute de ani în urm@, I, Sibiu, 1889, p. 692-697 iar traducerea româneasc@ în edi]ia a doua a lucr@rii (I, Bra}ov, 1993), p. 688-693. 9 Sintetizate de Francisc Pall în lucrarea Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745 – 1768, I, Cluj-Napoca, 1997, p. 1-26. 10 Op. cit. , p. 702. XI IOAN CHINDRI{ regent@ în Imperiu. Unirea cu Roma era îns@ un fenomen recent }i vulnerabil în fa]a vechii colabor@ri a reforma]ilor la nivelul politicii înalte din Transilvania, unde corpurile legiuitoare (Dieta) erau alc@tuite aproape exclusiv din acatolici: unguri calvini}ti }i unitarieni }i sa}i luterani. Ierarhul român f@cea }i el parte din Diet@, în urma decretului împ@ratului Carol VI, din 11 decembrie 1732,11 îns@ singur@tatea lui într-o mare de du}mani era tragic@. În fa]a avalan}ei de revendic@ri ale sale ca „deputat al na]iunii române” cum îl nume}te în ghilimele istoricul Benedek Jancsó,12 dietalii de la Sibiu reac]ioneaz@ ca un organism de respingere în bloc. Istoricul sas Johannes Höchsmann evoc@ într-un studiu al s@u13 una dintre metodele de a-l intimida pe românul incomod. Pentru c@ nu voia s@ vorbeasc@ în limba maghiar@, „limba de ob}te folosit@ în Diet@”, ci vorbea în latin@, deputa]ii izbucneau în râs la fiecare fraz@ a lui, cea ce „îl aducea în mare tulburare, încât uita complet cuvintele urm@toare”. Uneori – spune istoricul amintit – ei ascultau cu pref@cut@ aten]ie, pentru ca „dintr-o dat@ s@ erump@ din toate b@ncile hohotele de râs reprimate”. O întreag@ istoriografie s-a scris despre e}ecurile lui Inochentie în lupta pentru drepturile românilor ardeleni,14 în paralel cu marile sale realiz@ri în plan eclesiastic, între care cea mai important@ este desigur întemeierea Blajului, cu toate structurile sale de centru spiritual românesc.15 Între con}tiin]a de lider al unei uria}e mase de locuitori (Episcopia F@g@ra}ului era cea mai întins@ eparhie catolic@ din Europa) }i imposibilitatea de a stabili un dialog constructiv cu forurile politice ale Transilvaniei, Inochentie se adreseaz@ direct autorit@]ii imperiale de la Viena, pe seama c@reia înainteaz@ un num@r mare de „instan]ii”, memorii trimise cu ocolirea obtuzelor St@ri }i Ordine de acas@. Cel mai important este memoriul din 1743, intitulat premonitiv chiar Supplex Libellus,16 în care se reg@se}te întregul e}afodaj de idei pe care î}i întemeia episcopul român pachetul de revendic@ri pe seama cona]ionalilor s@i, numi]i în document „natio Valachica”, na]iunea român@. Trebuie precizat aici faptul c@ Inochentie purta aceast@ conchist@ istovitoare ca ierarh catolic, încrez@tor în sinceritatea }i vigoarea promisiunilor enun]ate de împ@ratul Leopold I la data perfect@rii Unirii cu Roma, mai cu seam@ a celor cuprinse în Secunda Leopoldina.