PERCEP}IA ROMÂNIEI ASUPRA DESCURAJ~RII NUCLEARE general-maior (r) dr. MIHAIL E. IONESCU, CARMEN R:JNOVEANU I. Politica nucleară a Pactului de la Varşovia unde necesităţile operaţionale o reclamau planifica- şi poziţia României torilor militari sovietici. Această realitate făcea ca opţiunile României Planificarea nucleară în cadrul Pactului de la să fie extrem de limitate. Evoluţiile internaţionale, Varşovia, a fost apanajul strict şi exclusiv al URSS. în special criza rachetelor din 1962, au transformat Liderii de la Bucureşti, ca şi omologii lor din celelalte problematica armelor nucleare într-o preocupare state comuniste, nu au avut acces la discutarea, şi, majoră pentru liderii de la Bucureşti şi au avut o cu atât mai puţin, la elaborarea strategiilor sovie- influenţă semnificativă asupra atitudinii Bucureş- tice în acest domeniu. În consecinţă, orice analiză tilor în cadrul Pactului. Conştientizând că pot fi asupra acestui subiect suferă de un deficit semni- atraşi, împotriva voinţei lor şi fără nici o consultare ficativ datorat lipsei evidenţelor documentare sau prealabilă, într-o confruntare nucleară sovieto- a caracterului lacunar şi fragmentar al celor americană, liderii români au fost preocupaţi de existente. Documentele declasificate până acum obţinerea unor garanţii directe sau indirecte că, în fostele state comuniste nu conţin, cu mici într-o asemenea eventualitate, teritoriul românesc excepţii, decât referiri vagi sau incomplete la nu se va afla în aria de acţiune a armelor nucleare această problematică. Planurile de război ale ale adversarilor Pactului. Pactului conţin încă multe necunoscute. Printre puţinele evidenţe documentare relative la această Mesajul transmis guvernului american în problematică sunt Planul de război al Tratatului de contextul crizei cubaneze este relevant în acest sens. la Varşovia intitulat „Seven Days to Rhin”, decla- Conform mărturiei lui Raymond Garthoff, specia- sificat recent din Arhivele Militare ale Poloniei, şi list în istoria diplomaţiei şi fost ambasador al SUA, Exerciţiul de război al Pactului de la Varşovia din publicată în 1995, în octombrie 1963 a avut loc o întâlnire între ministrul român de externe, Corneliu 1965, cuprins în documente provenind din Arhi- Mănescu, şi secretarul de stat american, Dean Rusk. vele Militare Ungare. În cursul acestei întâlniri, oficialul român a dat asigurări guvernului american că România nu are În relaţia în domeniul nuclear militar cu statele amplasate arme nucleare sovietice pe teritoriul său, satelit, Moscova a urmărit două direcţii prioritare: iar în cazul unui conflict de o asemenea natură păstrarea monopolului asupra politicii nucleare prin România va rămâne neutră. La rândul său, demni- excluderea completă a acestora de la discuţiile pe tarul american a asigurat conducerea de la Bucureşti această temă şi menţinerea subordonării partenerilor că, în eventualitatea unei confruntări nucleare între săi de alianţă. Mai mult, natura regimurilor comuniste cele două blocuri militare, România nu se va număra din ţările satelite (impuse prin ocupaţia militară printre ţintele americane1. sovietică, aşadar un centralism fără fisură dirijat de Moscova) a făcut posibilă dominaţia absolută a Încercarea statelor comuniste în timpul pro- hegemonului. Pe cale de consecinţă, aceasta a făcut cesului de reformare a Pactului („chestiunea posibilă dislocarea de arme nucleare pe teritoriul statutelor”) de a modifica amprenta sovietică a acestor state, în cursul anilor Războiului Rece, acolo eşuat. Discuţiile pe tema reformării interne a P Revista de istorie militară P 1 Pactului au început în ianuarie 1965, au continuat În cursul consfătuirilor desfăşurate succesiv la pe întreaga perioadă a deceniului şase, toate Moscova (27-28 mai 1966), la Praga (29 februarie- statutele puse în discuţie fiind adoptate, în forma 1 martie 1968) şi, din nou, la Moscova (29-30 propusă de sovietici, în cursul consfătuirii Comi- octombrie 1968) partea română şi-a susţinut con- tetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia secvent punctele de vedere refuzând să accepte din 17 martie 1969, desfăşurat la Budapesta. iniţiativele sovietice. Raţiunile care au stat la baza poziţiei adoptate II. 1966. România cere acces la plani- de România s-au bazat, iar documentele existente ficarea nucleară a Pactului de la Varşovia vin să confirme această ipoteză, pe o percepţie realistă asupra mobilurilor sovietice relativ la România a criticat dominaţia sovietică asupra transformarea Pactului, respectiv faptul că noile alianţei şi a politicii sale decizionale şi a cerut statute trebuiau, în viziunea Moscovei, să ofere o introducerea unor principii, precum numirea dimensiune „legală” controlului exercitat de sovietici comandantului suprem al Forţelor Armate Unite şi subordonării politice şi militare a statelor satelit. (FAU) pe baza principiului rotaţiei (funcţia era Obiecţiile părţii române exprimau preocuparea rezervată exclusiv comandanţilor sovietici) şi Bucureştilor de a preveni transformarea Coman- acordarea unui rol mai mare celorlalte state membre damentului FAU într-un organ de supraveghere şi în procesul de luare a deciziilor la nivelul alianţei. control asupra forţelor armate aliate, care puteau Tot în acest context, ca un punct pe agenda de lua hotărâri „deasupra guvernelor naţionale”. discuţii referitor la reforma Pactului, România a Prin poziţia adoptată, România s-a autoexclus susţinut o iniţiativă care viza forţele nucleare practic de la procesul decizional al alianţei, iar pe strategice ale URSS. Liderii români au cerut, în 1966, cale de consecinţă, nu a fost consultată şi nici scoaterea din proiectul de statut a prevederii informată referitor la decizia privind invazia referitoare la faptul că forţele nucleare strategice militară a Pactului în Cehoslovacia din august 1968. ale URSS nu fac parte din forţele Armate Unite2. Indirect, se solicita deci o „voce” în domeniul III. 1968: România comunistă refractară planificării nucleare a Pactului de la Varşovia, deci o Tratatului de neproliferare nucleară coparticipare la planificarea nucleară sovietică. Faptul că nici un alt document nu mai face vreo Refractară iniţial iniţiativelor promovate la referire la această propunere, iar acest subiect nu a nivel internaţional, care vizau neproliferarea mai fost luat în discuţie la nivelul Pactului dovedeşte nucleară, începând cu a doua jumătate a anilor ’60, că Moscova nu era sub nici o formă dispusă să poziţia guvernului de la Bucureşti a devenit mai împartă acest monopol cu partenerii de alianţă. nuanţată. La 8 august 1963, România a semnat Tratatul pentru interzicerea experienţelor nucle- În esenţă, propunerile delegaţiei române, pre- are în atmosferă, spaţiul cosmic şi sub apă, adoptat zentate punctual, subliniau următoarele aspecte: la Moscova (5 august 1963). numai partidul şi guvernul fiecărei ţări sunt cele Dezbaterile referitoare la Tratatul de neproli- care răspund de conducerea, organizarea, înzes- ferare nucleară au oferit României prilejul de a trarea şi pregătirea tuturor forţelor sale armate, formula noi obiecţii care se bazau, în principal, pe atât în timp de pace, cât şi în timp de război; în- temerea, exprimată cu diverse ocazii, că docu- fiinţarea Consiliului Militar pe lângă Coman- mentul supus discuţiilor ar institui un monopol damentul FAU (şi nu pe lângă Comitetul Politic nuclear şi ar consacra excluderea statelor nenucle- Consultativ, aşa cum cereau ceilalţi participanţi), are de la procesul de luare a deciziilor în acest ca organ deliberativ, la nivelul căruia deciziile se domeniu. Principalele puncte puse în discuţie de iau pe bază de unanimitate; controlul forţelor conducerea comunistă de la Bucureşti relativ la armate, inclusiv angajarea acestora într-un even- prevederile tratatului au vizat, în principal, proble- tual război, să se execute de fiecare autoritate matica garanţiilor acordate statelor care nu de- naţională în parte; Comandantul Suprem să fie ţineau arme nucleare şi cea a controlului exercitat numit „prin acordul tuturor guvernelor(...) eliberat asupra activităţilor nucleare ale statelor nepo- din alte funcţii(...) pe o perioadă de 4-5 ani”; men- sesoare de arme atomice şi modul de exercitare al inerea unor reprezentanţi ai Comandantului acestuia. Raţiunile poziţiei româneşti au fost clar Suprem pe lângă fiecare comandament naţional exprimate de Ceauşescu: „oricum l-ai privi, cu orice nu era justificată în mod practic3. îmbunătăţiri ce i s-ar aduce, el rămâne un tratat 2 P Revista de istorie militară P care consacră monopolul atomic şi care va constitui IV. România şi criza rachetelor cu rază o frână în calea folosirii energiei atomice în scopuri medie de acţiune în Europa paşnice, supune statele sub controlul marilor puteri nu numai din punct de vedere politic, dar şi din Decizia Moscovei din 1977 de a amplasa ra- punct de vedere economic”4. Din perspectiva chete SS-20 pe teritoriul unor state din estul Europei liderilor români, tratatul în discuţie nu rezolva a readus în discuţie chestiunea armelor nucleare. problema nucleară ci, dimpotrivă, „permitea” Prin poziţia adoptată, România a atras atenţia că o creşterea pericolului nuclear şi, mai grav pentru asemenea măsură ar provoca, pe cale de con- „politica independentă” a Bucureştilor, deschidea secinţă, un răspuns similar din partea NATO, ceea calea amestecului deschis în treburile interne ale ce ar duce la o nouă escaladare a înarmărilor statelor nenucleare, precum România. Ca o nucleare. Îngrijorarea României nu excludea însă condiţie obligatorie, s-a cerut înscrierea în tratat a şi