Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova Respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2014 Chişinău 2015 1 2 CUPRINS PREAMBUL ……………………………………………………………………..……..... 3 CAPITOLUL I Drepturile viitoarelor generații Responsabilitatea față de generaţiile viitoare .............................................................................. 4 CAPITOLUL II Respectarea drepturilor omului în Republica Moldova ............................................................ 17 1. Accesul liber la justiție .................................................................................................... 17 2. Dreptul la ocrotirea sănătăţii .......................................................................................... 19 3. Dreptul la asistenţă şi protecţie socială.......................................................................... 23 4. Protecţia persoanelor cu dizabilităţi .............................................................................. 29 5. Dreptul la muncă şi la protecţia muncii.......................................................................... 36 6. Nediscriminarea şi principiul egalităţii .......................................................................... 40 7. Libertatea de exprimare și dreptul la informație .......................................................... 45 8. Dreptul la vot și dreptul de a fi ales ............................................................................... 48 9. Dreptul la proprietate și protecția acesteia .................................................................... 52 10. Respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană şi în localităţile limitrofe ......................................................................................................... 55 CAPITOLUL III Atribuţiile Instituţiei naţionale a ombudsmanului prin prisma Protocolului Opțional la Convenţia împotriva Torturii şi a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante ............................................................................................................................................................62 CAPITOLUL IV Respectarea drepturilor copilului în Republica Moldova.........................................................108 CAPITOLUL V Activitatea de promovare a drepturilor omului în comunitate..................................................127 CAPITOLUL VI Alte aspecte ale activităţii Centrului pentru Drepturile Omului în anul 2014....................... 138 3 PREAMBUL În anul 2000, alături de alte 189 de ţări, Republica Moldova a aderat la ”Declaraţia Mileniului a Naţiunilor Unite: dezvoltarea umană - obiectiv de importanţă primordială”, angajîndu-se astfel să contribuie la realizarea a opt Obiective de Dezvoltare a Mileniului (ODM). În acest document se afirmă ataşamentul comunităţii internaţionale faţă de valorile fundamentale ale umanităţii - libertate, egalitate, solidaritate, toleranţă, respect faţă de natură şi divizarea responsabilităţilor - şi se accentuează importanţa soluţionării gravelor probleme legate de consolidarea păcii, respectarea drepturilor omului, asigurarea dezvoltării durabile şi protecţiei mediului. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului au ca termen limită de realizare anul 2015. Însă anul 2015 nu reprezintă stația terminus pentru dezvoltarea internațională – în prezent are loc un dialog intens la nivel global privind constituirea cadrului de dezvoltare post-2015. Astfel, anul 2015 devine un an emblematic și esențial, deoarece este anul în care trebuie luate decizii internaționale majore privind cadrul de dezvoltare, care să înlocuiască cadrul ODM în deceniile următoare. Pentru acest considerent, prin decizia1 Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene din 16 aprilie 2014, anul 2015 a fost desemnat ”Anul european pentru dezvoltare”, moto-ul anului fiind ”Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”. Unul din obiectivele Anului european pentru dezvoltare este de a atinge o mai largă înțelegere a coerenței politicii pentru dezvoltare, precum și de a promova în rîndul cetățenilor din Europa și din țările în curs de dezvoltare un sentiment de responsabilitate, solidaritate și oportunități în comun într-o lume în schimbare și din ce în ce mai interdependentă. Așa cum este o primă abordare a drepturilor viitoarelor generații din perspectiva competențelor ombudsmanului din Republica Moldova, prefer să nu vin cu recomandări de remediere, or acestea sunt lesne de dedus, ci să pun cîteva întrebări la care să căutăm și, cel mai important, să găsim răspunsuri împreună: Își dorește Republica Moldova să fie mai respectuoasă și mai generoasă față de viitoarele generații? Este oare protecția valorilor general-umane ale viitoarelor generații o prioritate conștientizată în deplină măsură de Republica Moldova? Unde este plasată grija pentru drepturile viitoarelor generații în nomenclatorul priorităților fiecăruia dintre noi? Directorul CpDOM, Anatolie MUNTEANU 1 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2014:136:FULL&from=EN 4 CAPITOLUL I DREPTURILE VIITOARELOR GENERAȚII RESPONSABILITATEA FAȚĂ DE GENERAŢIILE VIITOARE ”Noi ne purtăm așa pentru că nimeni nu ne va cere socoteală: viitoarele generații nu votează, ele nu au nici o putere politică sau financiară; ele nu se pot opune deciziilor noastre” (din Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare ”Viitorul nostru comun”) Nimeni nu pune la îndoială faptul că omenirea are responsabilități față de copiii și nepoții săi – cel puțin morale, dacă nu juridice. Grija pentru generațiile viitoare este o caracteristică a umanității, această grijă constituie o latură a diversității culturale, o valoare universală și un principiu de bază al tratatelor internaționale și al constituțiilor mai multor state. Cu toate acestea, conceptul de responsabilitate pentru generațiile viitoare este relativ nou pentru domeniul dreptului și cel politic, în aspect teoretic și mai ales în practică. Se consideră că progresul tehnico-științific a condus la înțelegerea faptului că viitoarele generații sînt tributarii acțiunilor și politicilor actuale. Datorită cercetărilor științifice, societatea este capabilă să înțeleagă consecințele pe termen lung ale acțiunilor sale, iar progresele tehnologice îi oferă posibilități de a reduce efectele distructive ale acestor acțiuni, dacă și-o dorește. Responsabilitatea şi obligaţiile faţă de generaţiile precedente, actuale şi viitoare sînt printre valorile constituționale enumerate în Preambulul Constituției Republicii Moldova. Politicile publice ale statului trebuie să fie elaborate în baza acestor principii, să urmărească restabilirea şi menţinerea unui echilibru raţional, pe termen lung, între dezvoltarea economico-socială şi integritatea mediului natural, în forme înţelese şi acceptate de societate. În Declarația privind responsabilitățile generațiilor actuale față de generațiile viitoare, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) în 1997, sînt formulate aspectele morale ale acestui principiu: nevoile și interesele generațiilor viitoare, libertatea alegerii, menținerea și perpetuarea umanității, menținerea și prezervarea vieții pe Terra, protecția mediului, genomul uman și diversitatea biologică, diversitatea culturală și patrimoniul cultural, patrimoniul comun al umanității, pacea, dezvoltarea și educația, nediscriminarea. Fiecare generaţie trebuie să urmărească satisfacerea necesităţilor proprii, fără a lăsa generaţiilor viitoare: datorii financiare – împrumuturi mari, externe şi interne, de lungă durată; datorii sociale – neglijarea investiţiilor în factorul uman; datorii demografice – prin creşterea 5 necontrolată a populaţiei sau datorii ecologice – epuizarea resurselor naturale sau poluarea solului, apei şi a aerului. Îmbătrînirea populației, fiind un proces fără precedent în istoria omenirii, ce decurge lent, dar persistent, și, în opinia specialiștilor, ireversibil, cel puțin următoarea sută de ani, indică serioase semnale de alarmă pentru viitoarele generații. În contextul național este specifică îmbătrînirea demografică, produsă de scăderea fertilității și ratele înalte ale mortalității și agravată de efectele emigrației de amploare, impactul continuu al tranzițiilor economice, și mai recent, de criza economică globală. Fenomenul de îmbătrînire are un profund impact asupra tuturor generațiilor și asupra celor mai multe domenii de activitate economică și socială: piața muncii, protecția socială, educație, cultură, politică. Declinul populației active și îmbătrînirea forței de muncă pun probleme de dezvoltare economică și socială deosebite: costul pensiilor, strategiile în domeniul educației și formării, al îngrijirii medicale și asistenței sociale, a locuințelor adaptate. Numai în ultimii 20 de ani, vîrsta medie a populației a crescut cu aproape 5 ani, speranța de viață cu circa 3 ani, iar creșterea proporției populației adulte de 60 de ani și peste, în paralel cu descreșterea proporției persoanelor tinere sub 15 ani, denotă o pronunțată criză demografică. Pragul critic al coeficientului îmbătrînirii de 12%2 (ponderea persoanelor de 60 de ani și peste în totalul populației) a fost depășit încă în anul 1988, atingînd în anul 2013 valoarea de 15,7%. Indicele sarcinii demografice, adică numărul persoanelor în vîrstă inaptă de muncă raportat la 100 persoane în vîrstă aptă de muncă, crește constant, ajungînd în 2014 la 51,5 persoane, de la 49,9 persoane – în anul 2011. Structura de vîrstă a populației denotă fenomenul intens de îmbătrînire demografică,