Minunea nu poate fi descoperită cu ochiul raţiunii. În Canonul de umilinţă către Mântuitorul Hristos se spune: „Iisuse preadulce, lumina lumii, luminează ochii sufletului meu, ca să Te laud pe Tine, lumina cea neînserată”. El este în noi, în inima noastră, în mintea noastră. Îl vom descoperi acolo, căci ne-a încredinţat: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. El trebuie să devină ţelul nostru. Fundaţia „Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta” Caietele de la Putna 4, IV – 2011 Apare cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor Fertilitatea mitului Comunicări: Dan Hăulică, Alexandru Zub, Alexandrina Cernov, Ştefan Afloroaei, Lucia Afloroaei, Adrian Alui Gheorghe, Mircea Borcilă, Diana Câmpan, Lucia Cifor, Iulian Costache, Mihai Dorin, Violina Galaicu-Păun, Gheorghiţă Geană, Sorin Lavric, Liviu Leonte, Ilie Luceac, Gheorghe Macarie, Ioan Milică, Ion Pop, Ierom. Teofan Popescu, Cassian Maria Spiridon, Carmen-Raluca Şerban-Naclad, Maria Şleahtiţchi, Mihai Şleahtiţchi, Monah Iustin Taban, Florin Ţupu, Cornel Ungureanu Expoziţie de artă plastică: Constantin Flondor ÎNTOARCERE ŞI ASCENSIUNE ISSN 1844–7791 © Fundaţia „Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta” Editura Nicodim Caligraful Mănăstirea Putna, 2011 Tel.: 0230 414 055 Fax: 0230 414 119 Argument În perioada 25-28 august 2010 a avut loc la Mănăstirea Putna a patra ediţie a Simpozionului internaţional închinat academicianului Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta. Comunicările acestei ediţii, reunite sub titlul „Fertilitatea mitului”, au avut ca temă raportul societăţii contemporane cu marile evenimente, personalităţi şi construcţii formatoare ale culturii şi spiritualităţii româneşti şi europene. Deschiderea manifestărilor a avut loc miercuri, 25 august 2010, după-amiază, cu un Te Deum oficiat de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Pimen, urmat de o slujbă de pomenire la mormântul Maicii Benedicta. În cadrul şedinţei de deschidere, academicianul Dan Hăulică a prezentat raţiunile alegerii temei şi a vernisat expoziţia „Întoarcere şi ascensiune” a lui Constantin Flondor, artist plastic care trăieşte în Timişoara, dar ale cărui rădăcini sunt în Bucovina, în familia Flondorilor, deosebit de importantă pentru viaţa acestei părţi de ţară. A fost proiectat eseul cinematografic „Întoarceri”, realizat de artist în anii ’80, ce include câteva fotografii ale tatălui său şi ale sale, instantanee care se sfârşesc cu imaginea căii ferate de la Ulma, întreruptă de un gard, pe graniţa care a despărţit Bucovina în două. Apoi participanţii au urmărit dialogul „Cărturarul în toposul sacru al Văratecului”, reflecţii ale acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga într-o convorbire cu Grigore Ilisei de la TVR Iaşi. Zilele de joi şi vineri au fost dedicate comunicărilor, beneficiind şi de un recital al poetului Emilian Galaicu-Păun. Doi dintre invitaţi nu au putut fi prezenţi, remiţând ulterior textele comunicărilor redacţiei. Comunicarea Rucsandrei Ioana Dascălu, „Fascinaţia umorilor: remanenţele Antichităţii în tratatul Passiones animae de René Descartes”, va fi publicată cu alt prilej. În şedinţa de închidere a lucrărilor a fost prezentat numărul 3 al revistei „Caietele de la Putna”, ce reuneşte comunicările ediţiei din anul 2009, „În căutarea absolutului: Eminescu”. De asemenea, a fost proiectat filmul „La aniversare. Zoe Dumitrescu-Buşulenga 75”, realizat de Grigore Ilisei în 1995. Dezbaterile s-au împlinit cu o excursie de studiu la mănăstirile Probota, Dragomirna şi Suceviţa şi la biserica Arbore. Dintre cuvintele despre tema Simpozionului, două dintre ele, rostite de acad. Dan Hăulică, Preşedintele fundaţiei, respectiv IPS Pimen, cu a cărui binecuvântare se desfăşoară acţiunile Fundaţiei, sintetizează firescul şi concretul relaţiei dintre necesitatea benefică a temei, destinul istoric al 5 românilor şi locul desfăşurării lucrărilor, ales şi de Maica Benedicta. Iată-le: „Puterea de rezistenţă implică suferinţă, suferinţă care poate să însemne o asumare complexă a realului. Trebuie să ştim să ne apărăm în continuare identitatea. Să cultivăm în acest popor o mândrie legitimă pentru valorile sale. Nu e un lux al cunoaşterii, ci ne simţim înrădăcinaţi aici, într-o vocaţie luptătoare pentru adevărul culturii şi pentru vocaţia profundă a poporului nostru”; respectiv „Mitul arată frământarea oamenilor în drumul lor spre adevăr. Cum ştim, cuvintele adevăr, frumos şi bine au aceeaşi rădăcină. Ele încep şi se termină în Creatorul cerului şi al pământului. La Putna găsim o cale, dacă am rătăcit-o”. Parastasul din ziua deschiderii Simpozionului 6 Colocviul Fertilitatea mitului Putna, 25–28 august 2010 Întâmpinări Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Pimen Am privit cu un ochi atent tema colocviului şi titlurile conferințelor. Ele sunt ca tratamentul aplicat unui om bolnav, care încă mai poate fi salvat. Sunt ca medicamentul pentru epoca în care trăim cu toţii. Din punctul de vedere al culturii, al valorilor, al moralei, trăim într-un climat de primejdie pentru tot ce înseamnă valoare pentru suflet. Dar Dumnezeu a rânduit să fie şi ostaşi şi părinţi luminători, ca, prin cuvintele lor, spuse din inimă şi sub lumina minţii, sub lumina culturii, să aibă darul să trezească mai ales tinerii la realitate. E vorba de realitatea omului, trezirea lui la demnitatea de om, realitatea lui ca chip al lui Dumnezeu. Este realitatea neamului nostru românesc, un neam cu credinţă în Dumnezeu, chiar dacă o parte o mărturiseşte mai diferit de cea a strămoşilor noştri, un popor de creştini în majoritate covârşitoare. L-aş numi: un popor care are nevoie de Dumnezeu clipă de clipă. Ceea ce prezentaţi dumneavoastră aici, ceea ce ați prezentat până acuma şi veţi prezenta mai departe, cu alte ocazii, este cuvântul care însănătoşeşte şi zideşte sufletul omului, persoana omului, la modul general. De fiecare dată spun că una este să faci o mărturisire, să prezinţi un material care aparţine culturii în oricare loc, şi alta este să susții o conferință aici, la Putna, unde ne simţim mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de înaintaşii noştri. Bineînțeles, o motivaţie, sau una din motivaţii, este şi aducerea aminte de viaţa şi personalitatea Maicii Benedicta – Zoe Dumitrescu-Buşulenga, care aparţine eminamente culturii neamului nostru românesc. Ea totdeauna a privit, a scris şi a vorbit în lumina adevărurilor acestui neam românesc şi creştinesc. Aducându-ne aminte de ea, ne aducem aminte de tot ce înseamnă valoare şi de Dumnezeu, în Care ea a crezut şi L-a mărturisit, în vremuri grele, mult mai grele decât astăzi, pentru că atunci cel rău se manifesta şi cu puterea, nu numai cu viclenia, ca astăzi. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ceea ce dumneavoastră aşterneţi în scris şi vestiţi cu buzele, contribuiți la binele societăţii şi la binele tinerilor de astăzi, care nu sunt cu totul rătăciți, ci tulburați, nedumeriți. Însă citind din scrisul domniilor voastre, ei pot să-şi revină, să-şi vină în sine, să se trezească la realitatea omului ca chip şi asemănare a lui Dumnezeu. De aceea vă doresc succes, sănătate, răbdare şi să vă ţină Dumnezeu cu zile îndelungate ca să puteţi fi de folos cât mai mulţi ani de acum încolo, pentru binele poporului nostru. Amin! 9 Dan Hăulică Aţi văzut în enunţul temei noastre, Fertilitatea mitului, o vorbă care e de bun augur. E vorba de fertilitate, pe care o luăm într-un sens cît mai pozitiv şi mai concret. Dar fertilitatea exista deja în lanţul întîlnirilor noastre, e deja o tradiţie. A fi parcurs, de pildă, Caietele realizate pînă acum, cele trei serii, înseamnă a te deda unui plăcut exerciţiu, pentru că e o senzaţie de longevitate, care se inspiră fericit din exemplul Prea Sfinţitului Pimen: a sta temeinic, cu răbdare, împotriva vicisitudinilor. Cred că ni s-a transmis, nouă, pîlcului acesta de credincioşi ai memoriei doamnei Zoe, ni s-a transmis o atare voinţă de a rezista unor nesăbuinţe dînd buzna, prea des în viaţa noastră publică şi de a încerca să menținem un fel de cuviinţă, de dreaptă cuviinţă, care este un apanaj, în primul rînd, al locurilor. Sînt locuri care, dincolo de spaţiul lor autonom, de tot ceea ce impune arhitectura şi aportul artistic, au o autonomie întru idee, un fel de expresivitate care depăşeşte fiinţa lor fizică. Putna e dintre acestea. Un punct în constelaţia morală a acestui colţ înalt de ţară care obligă, căci ne stăruie lumina sa deasupra creştetului şi ne împinge spre un examen pătrunzător faţă de noi înşine şi faţă de îndatoririle noastre. Nu doar climatul, în sens fizic, l-am simţit aici operînd salubru, în peisajul molcom de obcine bucovinene, dar acest ambient şi-a întipărit prezenţa în îndrăzneala cumpănită pe care colocviile noastre au încercat să o afirme. Iar lanţul temelor cred că răspundea unei asemenea coerențe. Era în acord cu opţiunile fundamentale ale doamnei Zoe şi cu memoria ei, în acord cu această alegere de viaţă, esenţială, era o trecere printre mari entităţi ale culturii, printre exigenţe care sînt imperioase pentru epoca pe care o trăim. La început, dialectica între un orizont de vastă spiritualitate tinzînd spre universal şi între rădăcinile spirituale ale locului, apoi degajîndu-se – şi asta era originalitatea înaintării noastre, căci temele se degajează de la o sesiune la alta, într-un fel de prelungire organică – apoi articulîndu-se, deci, firesc cea de-a doua problematică a discuţiilor noastre, tensiunea între etic şi estetic: care nu e nicicum o invenție livrescă, însă răspunde unora din neliniştile, din preocupările deseori angoasante şi chiar