SISTEMUL DEFENSIV AL CETĂŢII DIN EPOCA FIERULUI – SAHARNA MARE Ion Niculiţă Aurel Zanoci Tudor Arnăut Regiunea din cursul Nistrului Mijlociu face parte strucţia sistemului defensiv. Sesizarea „in situ” a din Podişul Central Moldovenesc, care în preajma ruinelor alcătuite din bucăţi de piatră nefasonată, râului atinge cota de 347 m altitudine. Malurile a unor segmente de la edifi ciile de apărare, car- înalte şi abrupte ale Nistrului sunt brăzdate de bonizate sau necarbonizate, precum şi a multor defi leuri şi văi adânci, unele din ele, actualmente altor detalii de la sistemul defensiv înlesnesc con- prezintă pâraie cu şiruri de cascade ce se scurg în siderabil restabilirea mai adecvată a modului de apele Nistrului. construcţie a fortifi caţiilor din această perioadă. În baza vestigiilor descoperite, devin posibile Cercetările arheologice au demonstrat că pe par- unele rectifi cări în descrierea sistemului defensiv cursul mileniului I a. Chr. această zonă a fost intens al fortifi caţiilor traco-getice. populată (Лапушнян, Никулицэ, Романовская 1974, 8, 35). În prezent sunt evidenţiate circa 82 Situl fortifi cat Saharna Mare a fost amplasat pe monumente traco-getice (Kašuba, Haheu, Leviţki un promontoriu stâncos de formă triunghiulară 2000, 119-130) din care 21 fortifi caţii (fi g. 1). Cele (fi g. 3/2; 4), situat la 1 km spre sud de actuala lo- mai importante situri întărite: Saharna Mare, Sa- calitate Saharna. Delimitat la nord, est şi vest de harna Mică, Saharna-La Şanţ, Saharna-Hulboa- defi leuri cu pante înalte şi abrupte, având o supra- ca, Saharna-Revichin, precum şi aşezările rurale, faţă de circa 12 ha, cu un singur segment accesibil în primul rând Saharna „Dealul Mănăstirii”, sunt în partea de sud, promontoriul prezenta unul din amplasate pe promontoriile sau platourile înalte cele mai convenabile spaţii pentru locuit. Anume din preajma satelor Saharna şi Saharna Nouă, din aceste considerente, în decursul mileniului I raionul Rezina (fi g. 2), constituind aşa-zisa „zona a. Chr., el a fost populat în permanenţă. Saharna” (fi g. 3). Unele din ele, ca Saharna Mare, Încă la începutul mileniului I a. Chr., în partea Saharna Mică şi Saharna „Dealul Mănăstirii” sunt de sud-est a promontoriului a existat o aşezare cunoscute încă de la fi nele anilor ’40 ai secolu- hallstattiană, arheologic cunoscută ca Saharna lui XX, prin cercetările perieghetice întreprinse „Dealul Mănăstirii”. Mai apoi partea de sud-vest de G.D. Smirnov, rezultatele cărora şi-au găsit a promontoriului, cea mai accesibilă, a fost barată refl ectare în câteva publicaţii (Смирнов 1949, cu un sistem defensiv destul de complicat, alcătu- 93-95; Смирнов 1949a, 189-202). Din 2001 in- it din mai multe componente. Incinta cetăţii are vestigaţiile la obiectivele arheologice din „zona forma unui triunghi, baza căruia e de 300 m, iar Saharna” au fost reluate de Universitatea de Stat înălţimea de 350 m. Suprafaţa promontoriului din Moldova, eforturile fi ind concentrate cu pre- barat este aproximativ de 10 ha (fi g. 4). Incinta ponderenţă la studierea fortifi caţiilor de la Sahar- şi sistemul defensiv al cetăţii au fost studiate prin na Mare, Saharna Mică şi Saharna-La Şanţ. intermediul a zece secţiuni. În pofi da faptului că Deşi unele materiale recuperate în urma cerce- cercetările sunt încă departe de a fi complete, ele tărilor, tangenţial şi-au găsit refl ectare în câteva au pus la dispoziţie un bogat şi variat material, publicaţii apărute recent (Niculiţă, Nicic 2002, care dă posibilitatea de a trage anumite concluzii, 66-84; Niculiţă, Zanoci, Matveev, Nicic 2003, în unele cazuri destul de semnifi cative. 249-252; Никулицэ, Заноч, Молдован 2004, Sistemul defensiv actualmente este reprezen- 92-99; Niculiţă, Zanoci 2004, 104-129), descope- tat de un val de pământ, care întretaie partea de ririle de la Saharna Mare prezintă un suport ştiin- sud-vest a promontoriului, încadrată între două ţifi c incontestabil în studierea atât a metodelor de defi leuri cu maluri înalte şi abrupte. Valul poate fi construcţie, cât şi a materialelor utilizate la con- sesizat pe o lungime de 460 m, având înălţimea ce Tyragetia, s.n., vol. I [XVI], nr. 1, 2007, 27-62. I. Studii Salcla Raşcov Climăuţii de Jos Сetăţi 9 Aşezări rurale 4 Necropole Vadul Raşcov Caterinovca Cetăţi: 1. Saharna Mare 2. Saharna Mică Cuşmirca 3. Saharna „La Şanţ” Socol 4. Saharna „La Revichin” 5. Saharna Hulboaca Stroieşti 10 Aşezări rurale: Poiana 19 6. Dealul Mănăstirii Tarasova 7. Saharna Mică Alcedar Curătura 8. Valea Grimidon 9. La Revechin 11 10. Valea Furnicar Şestaci Odaia 11. Valea Ţiglău 12. Dealul Şanţ 13. Ruda Şipca 14. Budei Solonceni 15. Gura Hulboacei 7 16. Hulboaca Mihuleni 17. Saharna Nouă Glinjeni Şoldăneşti Necropole: 2 18. Gura Hulboacei Parcani Mateuţi 19. Ţiglău Lipceni Olişcani Popăuţi 1 6 8 3 Ciorna Rîbniţa Pişcăreşti 14 Ţareuca 12 Rezina 17 Ţahnăuţi Fuzăuca Sircova 13 Peciştea Hidirim 16 Hordineşti Saharna Cinişeuţi Echimăuţi Pripiceni Saharna Nouă Ofatinţi Trifeşti Roşcani Pereni Muncenii de Sus Cogîlniceni Muncenii de Jos Bucişca 18 15 Horodişte Ghiduleni Cuizăuca 5 Ţîpova Sloboda Horodiştei Fig. 1. Harta răspândirii cetăţilor traco-getice Fig. 2. Amplasarea monumentelor traco-getice în regiunea Nistrului Mijlociu. în regiunea satelor Saharna şi Saharna Nouă. variază între 2,5-3,5 m, lăţimea la bază, datorită În valul de incintă, în dreptul celor trei bastioane, aplatizării, ajunge până la 20-23 m. Spre sud, în au fost sesizate câte o întrerupere, care, probabil, partea exterioară, paralel valului a fost săpat un prezentau porţile cetăţii, protejate de bastioanele şanţ, lăţimea căruia în partea de sus era de circa menţionate. Prima întrerupere se afl a la distanţa 15 m, iar în cea inferioară – de 6 m. Adâncimea de 35 m de la capătul de est al sistemului defen- şanţului de la nivelul antic de călcare nu depăşea siv şi avea lăţimea de circa 9,2 m. Următoarea, cea 3,2 m. Valul şi şanţul aveau în plan forma arcui- vizavi de bastionul central, era amplasată la circa tă spre exterior, spre sud. Apărarea cetăţii a fost 121 m vest de cea precedentă şi avea o lăţime de amplifi cată prin intermediul a trei bastioane am- aproximativ 11 m. Cea de a treia „poartă” se afl a la plasate în faţa liniei defensive, în partea centrală distanţa de circa 150 m vest faţă de cea centrală şi şi la fl ancuri (fi g. 4; 5). Bastioanele au fost ampla- avea, probabil, o lăţime similară celor precedente1. sate şi construite în aşa mod ca fi ecare din ele să ţină apărarea unui anumit sector. Bastionul de est 1 Locul amplasării, precum şi dimensiunile aproximative ale celei de a treia „poartă” au putut fi stabilite conform schiţei şi de vest supravegheau fl ancurile, iar cel central topografi ce şi a fotografi ilor realizate de G.D. Smirnov în anii – întregul sector al cetăţii (fi g. 4). ’40 ai sec. XX. 28 I. Niculiţă, A. Zanoci, T. Arnăut, Sistemul defensiv al cetăţii din epoca fi erului – Saharna Mare Fig. 3. Amplasarea cetăţilor traco-getice Saharna Mare, Saharna Mică şi Saharna „La Şanţ”. Valul şi şanţul cetăţii au fost studiate încă în anul În anul 2005 valul cetăţii a fost din nou cercetat 1946 de către G. Smirnov printr-o secţiune trasa- prin intermediul secţiuni nr. 9 (fi g. 4; 6) cu di- tă perpendicular pe sistemul defensiv (fi g. 5). În mensiunile de 44 m lungime şi 2 m lăţime, tra- baza cercetării profi lurilor şi materialelor recupe- sată la distanţa de 128 m de la capătul de est al rate, autorul a ajuns la concluzia că „valul a su- sistemului defensiv. Aceasta întretăia perpendi- ferit cinci perioade de reconstrucţie” (Смирнов, cular valul şi şanţul de apărare, încorporând un 1949, 94; Arnăut 2000, 93, 100, fi g. 1). segment de 2 m din incinta cetăţii, continuând şi 29 I. Studii ventiv a fost nivelat, s-a depus un strat de nisip cu grosimea de 0,1-0,2 m, lungimea în curmezişul valului fi ind de 3,6 m. La acest nivel în profi lul valului au fost sesizate patru gropi (fi g. 6). Prima groapă (dinspre şanţul adiacent) avea diametrul de 0,2 m, fi ind adâncită în stratul de nisip şi nive- lul antic de călcare până la 0,3 m. Emplectonul ei prezenta sol castaniu în amestec cu fragmente de lemn carbonizat – rămăşiţe de la bârna îngropată în ea. A doua groapă se afl a la 1,7 m distanţă faţă de prima. Ea avea diametrul de 0,18 m şi adân- cimea de 0,25 m. Groapa a treia era amplasată la distanţa de 2,4 m de la cea precedentă, având diametrul de 0,2 m şi adâncimea de 0,4 m. A pa- tra groapă se găsea la distanţa de 1,2 m faţă de a treia. Diametrul ei nu depăşea 0,2 m, iar adân- cimea – 0,35 m. Emplectonul acestor trei gropi era prezentat numai de cenuşă şi lemn carbonizat – resturile bârnelor îngropate. La nivelul gurilor gropilor, deasupra stratului de nisip a fost atestată o fâşie de 0,15-0,20 m grosi- Fig. 4. Schiţă topografi că a cetăţii Saharna Mare. me ce reprezintă sol ars, pe alocuri până la roşu, în amestec cu cenuşă şi fragmente de lemn car- la sud de şanţul adiacent pe o distanţă la fel de bonizat. Prezenţa acestui strat denotă existenţa la 2 m. Studierea stratigrafi ei valului prin interme- baza valului a unei structuri lemnoase, care a ars diul secţiunii 9, demonstrează că actualmente el, în urma incendierii. Peste nivelul de arsură se gă- în acest sector, nu depăşeşte înălţimea de 2,8 m. seşte un alt strat, care are în secţiune formă triun- La baza lui se afl ă un strat de sol castaniu cu gro- ghiulară, baza căruia nu depăşeşte 5,8 m, iar înăl- simea de 0,9-1,1 m, care prezintă nivelul antic de ţimea (grosimea maximă) – 3,2 m, compus din călcare (fi g.