4^ ■ .3- Viorel Nistor FOLCLOR COREGRAFIC VOL. I a. t Coperta de DOINA ENIGÂRESCU Transcrieri muzicale: MIHAI BARNA Cartografia: LAVINIA N1STOR, LUCIA JUȘCA Fotografii: FLORIN HORNOIU ISBN 973-42-0067-4 1 FOLCLOR COREGRAFIC VIOREL NISTOR Volumul I EDITURA MUZICALA A UNIUNII COMPOZITORILOR ȘI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA București, 1991 INTRODUCERE Județul Arad se întinde din inima Munților Apuseni, pină in cimpia dintre Mureș, Crișul Alb și Crișul Negru. Conformația fizico-geografică a acestui teritoriu, străbătut de nu­ meroase căi de comunicație, reprezintă din mai multe puncte de vedere o zonă de interferență intre Banat, Bihor și Hunedoara. Marea stabilitate in timp a populației s-a exprimat artistic în va­ loroase forme tipologice, structurale și stilistice comune cu zonele amin­ tite, dar și cu manifestări particulare, de excepție în vatra arădeană, tră­ sătură care să evidențiază puternic și în genul coregrafic popular. Dotate cu o remarcabilă forță de rezistență la coroziunea timpului, vechile așezări au rămas stabilite în cea mai mare parte pe aceleași locuri aflate și în prezent avînd ca și constantă de bază permanenta ca­ pacitate de autoreglare și caracterul profund românesc*. Organizate în obștii, atestate istoric, satele tradiționale, ca entități sociale și naționale, au dat dovadă dintotdeauna de o excepțională vi­ talitate și putere de conservare. „Obștea a reprezentat un produs specific românesc și a fost legată de însăși ființa poporului nostru"2. Cercetarea folclorului literar-muzical-coregrafic a revenit „Asociației Folcloriștilor și Etnografilor" din județul Arad, în atenția cărora au stat de-a lungul anilor peste 40 de localități, insistîndu-se la început pe ace­ lea care au fost considerate ca reprezentative pentru anumite subzone sau arii: Hălmăgel, Zimbru, Dezna, Hășmaș, Șicula, Apateu, Socodor, Pe­ tica, Cuvin, Bîrzava, Roșia-Nouă, Birchiș, etc. Delimitarea zonelor și subzonelor folclorice a avut la bază criterii privind ocupațiile tradiționale, meșteșugurile, structura gospodăriilor și a construcțiilor țărănești, arta și portul popular, tradițiile folclorice, re­ lațiile dintre localități, etc. Cele mai vechi meșteșuguri poartă incrustate în maniera de lucru uneltele și modul de desfacere al obiectelor, această pecete a sistemului obștesc de administrare și producție; timpul pare a îmbogăți și modela fiecare meșteșug în parte, dar oferă și exemplul unor simplificări sti­ listice care indică forme constante de-a lungul unor ample epoci istorice. Pe teritoriul arădean, olăritul este cunoscut din cele mai îndepărtate timpuri, iar ceramica veche are corespondent în produsele olăritului contemporan. „Este cit se poate de clară trecerea formelor ceramice din fondul vechi dacic, apoi daco-roman-bizantin, în formele de bază ale olăriei medievale, ajungînd în cele din urmă la cele populare"3. Valurile incizate ale ceramicii dace le găsim și astăzi pe oalele și ulcioarele de la Bîrsa, Tîrnăvița, Hălmăgel, etc. G VIOREL NISTOR Alte meșteșuguri îmbracă forme particulare de la o zonă la alta. Sumănarii, cojocarii, cizmarii, etc. și-au aflat locuri distincte în această lume a satului, delimitînd prin produsele lor anumite arii și subzone etno-folclorice. Cojocelul butincenesc este deosebit de cel ineuan prin croi, colorit dar și prin tehnica de ornamentare. Sumanele din Podgoria Aradului au alte cusături și motive decît cele de pe Valea Mureșului sau a Crișului. Structura așezărilor și a gospodăriilor, precum și a construcțiilor țărănești, elementele de artă și port popular evidențiază puternice en­ tități etno-culturale în zonele montane, submontane sau în cele de cîmpie*. Unele delimitări în spațiul geografic arădean au fost făcute după felul așezărilor: sate cu case izolate, răsfirate sau îngrămădite, de-a lungul văilor sau drumurilor, de deal, munte, cîmpie, etc. Pe Valea Deznei, (Dezna, Rănușa, Buhani, etc) sau în satele așezate la poalele Munților Codru-Moma (Groșeni, Hășmaș, Cărând, Susani, Nădălbești, etc) cînd se construiau case noi, gospodarii mai înstăriți chemau feciorii și fetele să joace și să bătătorească noua vatră. Astfel iocul tradițional de duminică sau din alte sărbători se muta în casă V J nouă spre cinstirea gazdei și a familiei acesteia5. Casele tradiționale din „Țara Zărandului“ sau Cîmpiei Aradului nu ^•: >z -? < ;><; *> 4; .*•' -k>. •, ‘-7 . <: •> 6 < f z.v v a\x^ ;:”s $ix. ■ .' z < <: .<'.- ,..-x. A . ’x 4 V • / . < X-. - * •• > " r SSSBF^ :: '.i* •$..- • • z\ -:>:>• > « > i ■ < . • :-xxz . «7'■ . • ; •••* z. x«». »•».• •. O- :-z<x:y<'• , K\. -• .-. i. •. ,\ -_• . .• ’ V x z •Y.y-x' •S:: k:’:x' •■'• '•■•'■•••:•» /-> .. z ' -> * . •> < •■ • '■ J,\ •’,*/ .»J - *• s >. X’ÂĂ. > v- • ;. • ■<$<*::x< $ sta . •' • * X'z.>-X4 :■:.« x-: .*•: >: . <>.-•■ V ■?'i's'.'.( :> ;< * ■:'Ca >'* ■' £&<&■ -: ■< z< S ' X' •? \ < * JK • • - -. a t.;':’ :•?.*■ >* : x: • WWW fe ■$> <*. w§^ iO & . fa* sliwi aHl»■KISilOsW* <iK W- i Sif.;SS <■ S - . SOI W •-. z: x' X- .w i. A'. L ’^Sr i v:^<$ • V o jâ-g ■£ wh Hk ■i w£ W% W* * • • • *_' - • ț*• • • • • si g«Stei.?A .< ::a ff® '•‘A wț “W W HS :-xx-: W: . w ■ M& <ri «■• • Wifi 1 ** * '• :>?w •:*S w fi ’t W? y ■Wi: .fa - taW Vb > < W X" BwHI W> ' ................. .y s-A.'Xcț ’X/sf;’ .'X''’. '< .șs-te's fefe ifafeăt r #<• ....... BWBOR: JSW liiâF :v..< . •»sl.. • ; fWW:S *'v-'-'&V?A-‘ «V. *? OMJvx-x-.' w • •< 41/♦ WX tett«TOS ■ -vs?.w^ Jr '■'x -■ V Z $W«8 Fig. 1. La împărțitul griului — Țărani în port de lucru. Fotografie din anul 1922 au fost nici prea mari, nici prea mici, dar destul de încăpătoare să pri­ mească cetele de colindători, cu steaua, duba, turca, etc. Odinioară, în aceste case s-au făcut nunțile, spectacole deosebite de orație, joc și cvn- tec, sau nesfîrșitele șezători din serile lungi de iarnă. FOLC LOR COR EGRAF1C 7 El mentcle constitutive ale portului popular femeiesc sau bărbătesc, precum și tipologia acestuia, au delimitat in spațiu vetre și arii de tra­ diție romănească6. L)e cultivarea griului, a cinepii și inului, ci viței de vie, .se leagă o serie de datini și obiceiuri care au fost cercetate și in care cintecul, jocul și vorba străbună s-au întregit și completat reciproc7. După felul cum era organizată claca secerișului, a torsului cinepii, inului sau a linii, adunatul finului, depănușatul porumbului, scărmănatul penelor, etc, ne putem face o imagine deosebită despre obiceiurile propriu -zise care se practicau, dar și asupra jocului care se făcea in aceste ocazii. Datina „Cununii de griu“, cunoscută in marile zone transilvane, a fost identificată ele noi in „Ținutul IlălmagiuluD (Brusturi, Ilălmăgel, Tirnăvița, Avram lancu, Poiana, etc.) și prezintă aceeași organizare in timp și spațiu. „Praznicul de pită nouă“, obicei cu un profund caracter și ritual agrar se desfășura in multe localități din depresiunea Zărandului. Creșterea animalelor a ocupat din totdeauna un loc important in economia satelor montane, care a rămas aceeași piuăpină in zilele noastre. Pentru harnicii crescători s-a organizat anual „Tirani cod'enilor"codreniloi în lo- colitct a mnntună Văsoaia. Cu această ocazie s-au făcut înreaistrări mu- ' <•. • t v ( **14f K- î» ✓ ■ % • r X • - r-w '4-h Sk . ■* . a - it--’ a j * '*•• M *> ( < w - * <f 44 < . îf « •^y 4t J*K \ F» Jfe":■'. ■ S . î < * i << * -R’ * *A> H "< • ry - •> f ' 1*4 •-! te >' k 4- K’ ♦ w. V*. kJ a [ t 4 te W -„J î- te c * ET i '•■ ► 4*i r* ^4* M. i KT' >■3 Ti-- *■%!& • ** p 4 *7 ,-d C. -• /»Mj6 A < V A xr/^ ■ „ ■ - y' & ■ • »- .41’ V i K-' p*'(« * L ' * 4T • 'Jt kl - -w J u •SA r -9 f v . tt«tx .. ^..W I ț >/wx.wv i ■. ■ * H- i rn ‘ ♦ V.J- -Tteir w - -« v ,, 1 «X -/ * fa# - * » EflM < > • ci f ?C-.. *r* t yf . te & ST^r . x V <zr- ,V; 4 «4 r^*X* E/<*■3’ Jt- e-*-/ * < > 4 • •^fzcr'«flr ■* t'iț/. -.•/ MelițultilMclițiiln) cinepii. holografie din anul 1913. zicale și transcrieri coregrafice de la o serie de informatori din Păiușeni, Chisindia, Cuied, Buteni, etc. La această mare sărbătoare cimpenească am putut vedea jocul liber în care se avintau codrenii, strigăturile și portul lor deosebit. Unele concluzii privind aspectele unitare ale folclorului zărăndan au pornit de aici, din perimetrul plaiurilor înalte unde s-au așezat și plămădit primele motive care ulterior s-au diversificat. * 8 VIOREL NISTOR între anii 1973—1978 s-au făcut o serie de culegeri în localitățile: Groșii Noi, Lupești, Pirnești, Troaș, Obîrșia, Roșia Nouă, situate pe ver­ santul de sud al Munților Zărandului, precum și în localitățile: Păiușeni, Sccaș, Iacobini, Nadăș, Minișel, așezate pe versantul de nord al acestor munți. între aceste sate, deși sînt despărțite de dealuri și păduri, folclo­ rul obiceiurile de iarnă și jocurile cercetate prezintă aceleași aspecte ca structură și stil, dovedind obîrșia comună a locuitorilor de pe aceste me­ leaguri. Pentru susținerea acestor afirmații aducem cîteva dovezi con­ cludente. Pe ambele versante, structura tipică a jocurilor este redată de succesiunea unor motive în care predominant este ritmul sincopat, în care celulele, amfibrahul și spondeul se combină într-o multitudine de figuri și variante. La Păiușeni, Secaș, Mădrigești, etc, pașii sincopați de la „Ardeleană" se mențin și la „Șchiopiță", jocuri cu specific zărăndan, dar și cu multe variante de pe Valea Mureșului. La Groșii Noi, Dumbrăvița, Bîrzava, etc, „ArdeleanaArdeleana bătrînească" îmbină în diverse forme caracteristicile acestor jocuri sincopate. La păușeni „Cremenea" (învîrtită șchiopă- tată”), „trăiește în simbioză" cu „Învîrtita dreaptă" cu pași simpli și pli- ați ca pe Valea Mureșului. ' ^■7^77^ <77777 ■■ 7:&77^. ^7777777: ■ ■ ’. & / ■;z-z-x --• fc -{: -7 O I Sil o ^■;:- 4 z- • ■:■:■ .v/»»,<Z»X<Z •. I ■■ J • ' . TTTTfTTTf y • WOO8^7X7 •x <x ■■■ .. 5-W® w T^i777^77f^Ț77> ffcl i . 7i Mol.Z. .. ■.< |wfci Mii 'z-'; & ■7777777:^7^ • »’• 777'^y. gj ; ; 7777777^^ »***■*«•*• ■Olt 77^7>7:<^ MOL ^777777^ BiBiB 73L,->^^77^»:-. 7:>^^7. Ibis.. ^■TȚș -■ ® 777v7&777 a 77:777. ......... '77:7^^ iBiBii7&77777777&7^^ lioiii 7777:777777777777777^fTș, fl 777:7 >X;Z-SO *•*•*•*•*.'•* ’•’✓* * * •&■* ^ "77 POWg lllllh sv-' iiiliS ■ 'tw 7777% «■■Mit ■s»••/7/.-A VZ'.<• S•••• X*c8AR 77777777777777 •ȘUBHa - :: >? '• 777:\->77:- Fig.