ORGANIZAREA INSTITUfiIONALÆ A MINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE Lucrare apærutæ în cadrul proiectului „Evoluflia istoricæ a Ministerului Afacerilor Externe“ sponsorizatæ de NIRO GROUP Colecflia „Evoluflia istoricæ a Ministerului Afacerilor Externe“ Coordonator: GEORGE G. POTRA © Toate drepturile asupra prezentei ediflii aparflin FUNDAfiIEI EUROPENE TITULESCU, 2006 ISBN-10 973-87148-1-8 ISBN-13 978-973-87148-1-6 FUNDAfiIA EUROPEANÆ TITULESCU ORGANIZAREA INSTITUfiIONALÆ A MINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE ACTE ØI DOCUMENTE Volumul II 1820–1947 Ediflie îngrijitæ de: ION MAMINA GEORGE G. POTRA GHEORGHE NEACØU NICOLAE NICOLESCU Bucureøti, 2006 Redactor: ANA POTRA Coperta: Est Media SRL Tehnoredactare: Expert Edit SRL Descrierea CIP a Bibliotecii Naflionale a României POTRA, GEORGE G. Organizarea instituflionalæ a Ministerului Afacerilor Externe: acte øi documente / George G. Potra ; ed. Ion Mamina, Gheorghe Neacøu, Nicolae Nicolescu, George G. Potra. - Bucureøti: Fundaflia Europeanæ Titulescu, 2004 4 vol. ISBN (10) 973-86019-9-1 ; ISBN (13) 973-86019-9-4 Vol. 2. - 2006. - Index. - ISBN (10) 973-87148-1-8 ; ISBN (13) 978-973-87148-1-6 I. Mamina, Ion (ed.) II. Neacøu, Gheorghe (ed.) III. Nicolescu, Nicolae IV. Potra, George G. (ed.) V. Potra, George G. (pref.) 354.31 (498) ''1859/1919'' Forzafl I: Palatul Victoria (construit între 1937–1944; arhitect Duiliu Marcu), destinat dintru început sediului Ministerului Afacerilor Stræine (Externe). Actualmente sediul Guvernului României. Forzafl II: Palatul George Gr. Cantacuzino (construit între 1898–1900; arhitect Ion D. Berindei). În perioada interbelicæ, a fost sediul Preøedinfliei Consiliului de Miniøtri. Actualmente gæzduieøte Muzeul Muzicii Româneøti „George Enescu“. PREFAfiÆ Cel de°al doilea volum al colecfliei „Evoluflia istoricæ a Ministerului Afacerilor Externe“ — Organizarea instituflionalæ a Ministerului Afacerilor Externe. Acte øi documente (1920–1947) — reuneøte un numær de 72 de documente care ilustreazæ direcfliile øi demersurile semnificative înregistrate în organizarea øi funcflionarea acestei principale instituflii a statului român. Structura de ansamblu a Ministerului Afacerilor Stræine a ræmas o bunæ perioadæ de timp aceea stabilitæ prin legea organicæ din 13 februarie 1894, act instituflional completat cu modificærile fæcute prin legea adoptatæ la 15 martie 1912, intitulatæ sugestiv Legea pentru reorganizarea Ministerului Afacerilor Stræine. Noile realitæfli politice — existenfla unui stat unitar, suveran øi independent, angajat într°un amplu øi complex proces de modernizare, pe de o parte, de implicare în øi de afirmare în viafla internaflionalæ, pe de altæ parte — au impus, în anii 1920–1921, acte normative care sæ aducæ activitæflii un plus de eficienflæ, precum øi mai multæ echitate øi reprezentativitate. Titularul de la acea vreme de la Ministerul Afacerilor Stræine, Take Ionescu, a avut inifliativa modificærii unor articole ale legii din 15 martie 1912, în sensul instituirii unor noi direcfliuni în cadrul departamentului øi al schimbærii condifliilor de admitere în serviciul diplomatic øi în serviciul consular, pentru a permite accesul mai lesnicios al tinerilor din provinciile alipite. În consecinflæ, prin legea din 19 iulie 1921 pentru modificarea unor articole din Legea de reorganizare a Ministerului Afacerilor Stræine, se înfiinflau trei noi direcflii: Direcfliunea juridicæ, Direcfliunea fruntariilor øi Direcfliunea presei. În expunerea de motive la proiectul de lege, Take Ionescu afirma: „Multiplicitatea chestiunilor care ræmân încæ de rezolvat în legæturæ cu aplicarea tratatelor care statornicesc noua organizare politicæ a Europei a impus crearea acestor noi direcfliuni. S°a crezut de asemenea nimerit ca Ministerul Afacerilor Stræine sæ dispunæ de un serviciu propriu de presæ, care sæ°i permitæ sæ centralizeze øtirile care privesc toate interesele flærii, sæ combatæ curentele nouæ ostile øi sæ læmureascæ opinia publicæ mondialæ asupra rostului flærii noastre øi a directivelor politicii sale“. V În cadrul dezbaterilor din Adunarea Deputaflilor øi Senat, parlamentarii români au susflinut necesitatea unui tratament unitar pentru personalul din administraflia centralæ øi cel din serviciul diplomatic øi consular, intervenind pentru precizarea condifliilor de admisibilitate øi a gradelor de retribuire, menite a feri personalul de favoritismul politic, precum øi pentru precizarea motivelor øi procedurii punerii în disponibilitate, care sæ elimine orice mæsuri arbitrare. Meritæ remarcat faptul cæ, drept urmare a luærilor de poziflie din corpurile legiui- toare, în privinfla corpului consular s°a admis o semnificativæ deschidere, astfel ca în aceastæ carieræ sæ poatæ intra interesafli venind din magistraturæ, comerfl, industrie øi finanfle, bænci ø.a. În mod firesc, parlamentarii români au admis drept un act de justiflie propunerea ministrului de Externe ca „funcflionarii de orice grad care au luat parte la ræzboiul din 1916 sau au fæcut serviciul militar în timpul ræzboiului din 1916, precum øi aceia care au fost internafli de inamic vor putea, o datæ pentru totdeauna, fi înaintafli din gradul în care se gæsesc astæzi în gradul imediat superior, dacæ au îndeplinit jumætate din stagiul prevæzut de lege“. Færæ a se proceda imediat la o reglementare în materie, Take Ionescu a atras atenflia asupra necesitæflii rulærii raflionale la post a personalului diplomatic, „cæci nu este bine ca diplomaflii sæ fie prea multæ vreme færæ contact cu flara“. Pe noua scenæ politicæ internaflionalæ, România întregitæ a urmærit întærirea legæturilor cu Aliaflii din Marele Ræzboi, menflinerea unor raporturi cordiale cu vecinii, dezvoltarea relafliilor cu toate flærile, atât neutre, cât øi foste inamice. Într°un efort de continuitate øi de lærgire a acfliunii de reprezentare diplomaticæ a statului român, Bucureøtii au înfiinflat noi legaflii, în primul rând în noile state independente, næscute la sfârøitul ræzboiului: Varøovia (16 iulie 1919); Sf. Scaun (1 iunie 1920); Praga (1 august 1920); Viena (în noul stat, Austria, 1 octombrie 1920); Helsingfors (15 februarie 1921). Legea pentru modificarea unor articole din Legea de reorganizare a Ministerului Afacerilor Stræine precizeazæ cæ România întrefline misiuni diplomatice permanente la: Atena, Belgrad, Berlin, Bruxelles, Budapesta, Christiania, Constantinopol, Copenhaga, Haga, Helsingfors, Lisabona, Londra, Madrid, Paris, Praga, Rio de Janeiro, Roma, Sofia, Stockholm, Tokio, Varøovia, Vatican, Viena øi Washington. Acest proces — surprins în mod sugestiv de mærturiile documentare, dar øi de anexele din finalul volumului —, care a cunoscut øi sincope (cum a fost închiderea, de la 1 aprilie 1922, din motive financiare, a unor misiuni diplomatice) va continua øi va cuprinde în perioada interbelicæ noi zone din America Latinæ, Africa øi Asia. Anticipând, vom spune cæ o datæ cu declanøarea celui de al doilea ræzboi mondial VI în împrejurærile cunoscute, relafliile diplomatice ale României au înregistrat o substanflialæ reducere. Dezbaterile din cele douæ camere ale Parlamentului României au adus în discuflie, în mod logic, problema sediilor legafliilor noastre øi problema condifliei materiale a diplomaflilor români. Dacæ România reuøise sæ cumpere câteva sedii pentru legafliile sale, în majori- tatea cazurilor legafliile româneøti funcflionau în spaflii închiriate, în sedii adesea impro- prii, la prefluri ridicate, Ministerul Afacerilor Stræine nedispunând în spafliile aferente de dotærile proprii cu mobilier øi utilitæfli adecvate. La tribuna Parlamentului s°a ridicat, în fraze grave, problema alocafliilor bugetare pentru corpul diplomatic øi corpul consular românesc. Analele parlamentare înregistreazæ intervenflia memorabilæ, riguroasæ øi pateticæ a lui Alexandru Vaida°Voevod în favoarea abordærii øi rezolværii urgente a unei asemenea probleme care privea fondul reprezentærii noastre în exterior, funcflionalitatea aparatului diplomatic øi consular, reprezentativitatea øi demnitatea sa. Reflinem din intervenflia sa, mai amplæ, aceastæ pledoarie de realism, care a fost øi ræmâne actualæ, în ciuda scurgerii atâtor decenii de istorie øi de regimuri politice: „Dlor, eu cred cæ în proporflia în care s°a mærit flara româneascæ trebuie sæ se mæreascæ øi lefurile funcflionarilor, dacæ voim sæ avem un corp diplomatic cu adeværat la înælflimea misiunii sale înalte. // Pe lângæ aceasta trebuie sæ væ dafli seama cæ dacæ tot purtæm în guræ democraflia, mai ales dupæ înfæptuirea legii agrare øi a celorlalte reforme democratice, atunci nici diplomaflia românæ nu o sæ mai fie în veacul al XX°lea aøa cum a fost în secolul al XIX°lea în toate flærile monarhice. Cæci atunci era foarte firesc cæ în statele cu tradifliuni vechi, monarhice, erau câteva familii privilegiate, de principi, de confli øi de baroni etc., care furnizau pe seama carierei diplomatice øi pentru posturile principale consulare pe membrii lor, împreunæ cu averile care le cheltuiau. // Tot aøa a fost øi în flærile mai mici, mai democratice, dar care totuøi îøi aveau oligarhia lor bine închegatæ, cum de exemplu în fiara Româneascæ. // În viitor, dlor, eu cred cæ ar fi cea mai mare greøealæ ca de la aceøti diplomafli de carieræ sæ se cearæ — øtim cu toflii cum se face când se intræ în cariera diplomaticæ — ca pe lângæ o leafæ ridicol de micæ, sæ meargæ øi sæ reprezinte regatul român cum meritæ, fie în capitala Republicii Franceze, fie în capitala Republicii Cehoslovace, ori în altæ capitalæ, când leafa abia le ajunge ca sæ°øi facæ îmbræcæmintea cu care sæ poatæ reprezenta flara […]. // De aceea, dlor, cred cæ nu poate fi deosebire de vederi între majoritate øi minoritate, dacæ adresez un apel