5<^ ea O. a: Stephen King JDR0SCIL BflNTuW „Genul oeesto de literatura n-a fost niciodată lâudot... Poate din pricina câ un scrikor de horror aduce mereu vţsti proaste: «o sâ mori», zice el... Te sfătuieşte sâ nu crezi câ ţi se va întâmpla ceva bun, pentru câ ţi se va întâmpla si ceva râu; s-ar putea sâ Se un cancer, un atac de inima sau un,accident de maşină, orice, dar se va întâmpla. Şi tot el îţi "ia mano ţi-o strânge într-a lui si te duce într-o încăpere si îţi aţeozâ mâna pe o forma ascunsa sub cearşaf... Şi-ţi spune sâ pui mar* acolo... si acolo, ţi acolo... Şi-ţi spune cât vrei sâ vezi accidentul de mastoâ — si-i adevărat, chiar vrei sâ priveşti... Şi te pune sâ te uiţi la toate lucrurile acelea si la multe altele. Şi vrea sâ pui mâna pe forma de sub cearşaf. Şl tu vrei sâ ottasUonfta ocop ¥»i." (Stephen f6ng) Carrie Christine Misery TheStaqd . The Talisman Gerald's Game (cu Peter StraUb) Salem's Lot Firestarter PetSematary ■ Cujo The Dead Zone The TŢommyknockers The Eyes of the Dragon Four Past Midnight Needful Things Shining Dolores Claiborne Stcphcn King B0N7U TRADUCERE DIN LIMBA ENGLEZĂ DE MIHNEA COLUM6EANU STILIZARE DE RUXANDRA TOMA Coperta c o l e c ţ i e i : D A N A L E X A N D R U I O N E S C U I l u s t r a ţ i a : C L A U D I A I L U Ţ I P A R T E A A C i n C E A R I T U A L U L C H U D © Stephen King, 1986 IT Toate drepturile asupra acestei versiuni aparţin . S.C. NEMIRA & Co S.R.L, Reproducerea integrală sau parţială a textului, pe suport informatic, tipărit sau de orice alt tip, precum şi comercializarea în afara ţării, sunt interzise şi vor fi pedepsite conform legii. Difuzare: Editura NEMIRA & Co, Fiaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucureşti ■ Telefon: 223.00.79 Te'lefax: 222.89.16 Clubul cărţii: CP. 26-38, Bucureşti „Nu se poate. Apa infiltrată a mucegăit perdeaua. Plasa a putrezit. Scoateţi poftele din mecanismele lor, nu mai construiţi poduri. Prin care aer veţi străbate continente-n zbor? Lăsaţi vorbele să zboare cum or vrea - să izbească pieziş iubirea. Va fi o năpastă neobişnuită. Prea mult vor ei să salveze, potopul datoria şi-a făcut." William Carlos Williams, Paterson „Priviţi şi luaţi aminte. Priviţi acest tărâm. Priviţi departe, departe, peste fabrici şi peste iarbă. Iată, cu siguranţă că vă vor lăsa să treceţi. Vorbiţi, atunci, şi întrebaţi pădurea şi lutul. Ce auziţi? Ce porunceşte acest tărâm? Ţinutul acesta aparţine altcuiva: nu este casa voastră" Karl Shapiro, Ghid de călătorie pentru cei exilaţi V O L U M U L U I I S B N 9 7 3 - 9 3 0 1 - 2 8 - 2 I S B N 9 7 3 - 9 3 0 1 - 3 1 - 2 SLlOTECĂ PAUL E. BACKET CAPITOLUL 19 în ceasurile de veghe ale nopţii Biblioteca Publică Derry 11.15 dimineaţa Când Ben Hanscom mcheie povestea proiectilelor de argint, au vrut să vorbească, dar Mike le spuse că dorea să doarmă cu toţii puţin. - V-a ajuns deocamdată, spuse el. Dar cel care arăta de parcă-i ajunsese era Mike însuşi; avea faţa trasă şi obosită, iar Beverly se gândi că arata bolnav. Dar nu suntem gata, protestă Eddie. Cum rămâne cu restul? Eu tot nu-mi amintesc... Mike are d-d-dreptate, spuse Bili. Poate o să ne amintim, p-p-poate că nu. Cred că ne v-v-vom aminti. Ne-am amintit tot ce-aveam n-nevoie. Poate tot ce e bine pentru noi? sugeră Ricfaie. Mike dădu din cap: Ne întâlnim mâine. Apoi se uită la ceas. Adică azi, mai târziu. -Aici? întrebă Beverly. Mike clătină încet din cap. - Propun să ne întâlnim pe Kansas Street. Unde obişnuia Bill să-şi ascundă bicicleta. - Coborâm pe Maidan, spuse Eddie şi dintr-o dată se înfiora. Mike încuviinţă din nou. Urmă un moment de tăcere în care se priviră unul pe altul. Apoi Bill se ridică în picioare, iar ceilalţi se sculară o dată cu-el. - Vreau s-aveţi toţi grijă cât mai e noapte, spuse Mike. Monstrul a fost aici; Monstrul poate fi oriunde sunteţi voi. Dar întâlnirea asta m-a făcut să mă simt mai bine. îi privi pe Bill: -Aş zice că totuşi se poate, ce spui, Bill? 8 ORAŞUL BÂNTUIT RITUALUL CHUD BiU dădu încet din cap. Da. Cred că totuşi se poate face. Monstrul o va şti şi pe asta, spuse Mike, şi va încerca tot ce-i stă în putinţă ca să încline sorţii în favoarea sa. ' - Ce facem dacă se-arată? întreba Richie. Ne apucăm de nas, închidem ochii, ne-nvârtim pe loc de trei ori şi avem gânduri bune? îî suflăm nişte praf magic în faţă? Cântăm vechi cântece de-ale lui Elvis Presley? Ce facem? Mike clătină din cap: - Dacă-vă puteam spune asta, n-ar mai fi fost nici o problemă, nu? Tot ce ştiu e că mai există şi o altă forţă - cel puţin exista când eram copii - care a vrut să rămânem îii viaţă şi să ne facem treaba. Poate că încă mai e pe aici. Ridică din umeri. Era un gest ostenit? - Crezusem ca doi, poate chiar trei dintre voi nu veţi mai fi la în ceputul reuniunii noastre de astă-seară. Dispăruţi sau morţi. Simplul fapt că aţi apărut mi-a dat motive să sper. Richie se uită la ceas. Unu şi-un .sfert. Cum mai zboară vremea când te distrezi, nu, Oăiţă? Bip-bip, Riehie, replică Ben, cu un zâmbet gol. - Vrei să mergem pe jos împreună până la T-T-Town House, Beverly? o invită Bill. Bine. îşi punea haina. Acum biblioteca părea foarte tăcută, plină de umbre, înfricoşătoare. Bill simţi cum ultimele două zile îl prind din urmă deodată, îi apasă umerii. Dacă era numai oboseală ar fi fost în regulă, dar era mai mult: o senzaţie că se spărgea, că visa, că avea halucinaţii paranoice. Un simţământ că cineva îl urmărea tot timpul cu privirea. Poate că de fapt nici nu-s aici, îşi spuse. Poate că-s în azilul de nebuni al doctorului Seward, cu casa dărăpănată de la oraş a Contelui în vecini şi Renfield imediat peste hol, el cu muştele lui şi eu cu monştrii mei, amândoi convinşi că petrecerea continuă într-adevăr şi îmbrăcaţi pentru ea la patru ace, nu în smokinguri, ci în cămăşi de forţă. - Tu ce faci, R-Richie? Richie clătină din cap: -Eu o sa-i las pe Clăiţă şi Kaspbrak să mă conducă acasă. Just, băieţi? - Sigur, răspunse Ben. O privi scurt pe Beverly, care stătea lângă Bill, şi simţi o durere aproape uitată. 0 nouă amintire tremură, aproape gata s-o prindă, apoi pluti altundeva. ~ Şi tu, M-M-Mike? întrebă BiU. Vrei s-o iei pe jos cu Bev şi cu m-mine? -Eu, scutură Mike din cap, trebuie să... în acel moment Beverly zbieră, sunet ascuţit în încremenirea din încăpere. Cupola boltită de deasupra îl recepţiona, iar ecourile părură hohotele unor banshee' care zburau şi fâlfâiau în jurul lor. Bill se întoarse spre ea; Richie scăpă vestonul pe care şi-1 lua de pe spătarul scaunului; se auzi un clinchet de sticle când braţul lui Eddie mătură pe podea o sticlă de gin goală. Beverly se dădea înapoi din faţa lor, cu mâinile întinse şi faţa albă ca foaia de extemporal a unui repetent cronic. Ochii, înfundaţi fii orbitele vinete-închise, i se bulbucau înspăimântaţi. - Mâinile melel Scoase alt ţipăt. : Mâinile melel Ce..., începu Bill, şi atunci văzu sângele ce-i picura încet printre degetele tremurânde. Porni înainte şi simţi dâre fierbinţi brăzdându-i brusc propriile sale mâini. Durerea nu era ascuţită; semăna mai mult cu cea pe care o simţi uneori într-o rană vindecată de mult. Vechile cicatrice din palmă, cele care reapăruseră în Anglia, se deschiseseră şi sângerau. Privi într-o parte şi-I văzu pe Eddie Kaspbrak holbându-se prostit la propriile-i mâini. Si ele sângerau. La fel ale lui Mike. Şi ale lui Richie. Şi ale lui Ben. - Suntem băgaţi în asta până la capăt, nu? spuse Beverly. începuse să plângă. Iar acest sunet era amplificat în goliciunea neclintită a bibliotecii; clădirea însăşi părea că plânge împreună cu ea. Bill credea că, dacă va trebui să mai asculte multă vreme sunetul acela, va înnebuni. - Doamne-ajută-ne, suntem băgaţi până la capăt. Femeia suspina, şi o fâşie de mucus u atârna dintr-o nară. Şi-o şterse cu dosul unei mâini tremurătoare, şi alţi stropi de sânge căzură pe duşumea. Re-re-repede! exclamă Bill şi-1 apucă pe Eddie de mână. -Ce... Repede! (iri. scot. mitol.) - zână care prevesteşte moartea prin tânguieli. 10 ORAŞUL BÂTiTUlT RITUALUL CHUD întinse cealaltă mână şi, după o clipă, Beverly i-o prinse. încă mai plângea. Da, spuse Mike; părea năuc - aproape drogat. Da, asta e, nu? începe iar, nu, Bill? Totul începe să se întâmple iar. t D-d-da, cr-cred... Mike luă mâna_ lui Eddie, iar Richie apucă mâna cealaltă a lui Beverly. O clipă Ben îi privi doar, şi pe urmă, ca prin vis,.îşi ridică mâinile însângerate în ambele părţi şi păşi între Mike şi Richie. îi prinse de mâini. Cercul se închise. (Ah Chiid acesta e Ritualul Chiid şi Ţestoasa nu ne poate ajuta) Bill încercă să urle, dar din gâtlej nu-i ieşi nici un sunet: Văzu capul lui Eddie dându-se pe spate, tendoanele gâtului ieşindu-i în relief.