Grigore BELOSTECINIC (coordonator) Nicolae BRÂNZILĂ, Andrei PRODAN, Silvia GHINCULOV Doctori Honoris Causa ai Academiei de Studii Economice a Moldovei (ediţia a 2-a) Chişinău, 2016 1 CZU 378.25(092):378.633(478-25) D 61 Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Doctori Honoris Causa ai Academiei de Studii Economice a Moldovei / Grigore Belostecinic (coord.), Nicolae Brânzilă, Andrei Prodan [et al.]; Acad. de Studii Econ. a Moldovei. – Ed. a 2-a. – Chişinău: ASEM, 2016 (Î.S. F.E.-P. "Tipografia Centrală"). – 108 p. – (25 septembrie 2016 25 de ani de la fondarea ASEM). 200 ex. ISBN 978-9975-75-820-8 378.25(092):378.633(478-25) Autori: Grigore Belostecinic (coordonator), Nicolae Brânzilă, Andrei Prodan, Silvia Ghinculov cu participarea: Natalia Cheradi, Ina Nicuță, Ana Gudima, Ana Muntean Redactor literar: Constantin Crăciun ISBN 978-9975-75-820-8 ©Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM 2 Cuvânt înainte De câteva sute de ani universităţile acordă titlul de Doctor Honoris Causa (în traducere din limba latină: doctor datorită meritelor). El onorează personalităţi ilustre, din ţara respectivă sau din alte state, care au adus eminente servicii în principalele domenii de activitate umană: ştiinţă, artă, învăţământ, cultură, viaţa socială etc. De asemenea, titlul de Doctor Honoris Causa se decernează pentru contribuţii însemnate, de orice natură, la dezvoltarea universităţilor respective. Este de menţionat faptul că însăşi întrebuinţarea numelui de doctor ca titlu academic are o istorie îndelungată, fiind acordat pentru prima dată chiar de universităţile medievale. Orice profesor care aduna în jurul său un număr de studenţi era numit doctor. În secolul al XII-lea, titlul de doctor a căpătat o importanţă şi mai mare, fiind iniţial acordat în drept civil (doctores legum), apoi în dreptul comun (doctores decretorum) şi, în secolul al XIII- lea, în medicină, gramatică, filozofie sau logică. Titlul de doctor capătă o importanţă deosebită atunci când universităţile noncatolice încep să îl confere doar onorific, motiv pentru care primeşte şi numele Doctor Honoris Causa. Astfel, titlul s-a extins şi pentru economişti, politicieni sau personalităţi din alte domenii ale vieţii sociale. Protocolul actual al ceremoniei de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa păstrează ritualurile din secolul al XIII-lea. Participanţii la festivitate poartă, în mod obligatoriu, roba şi toca. Discursurile urmează reguli stricte; cuvântul de deschidere aparţine Rectorului, urmat de un membru al Senatului, care prezintă apologia tradiţională (laudatio), unde sunt elogiate viaţa şi activitatea laureatului, precum şi motivele pentru care îi este atribuit titlul. După aceasta, laureatului îi este înmânată diploma, pe fundalul muzical al imnului universitar Gaudeamus Igitur şi, uneori, ale Uverturii festive academice de Johannes Brahms. Punctul final al festivităţii îl constituie alocuţiunea de răspuns a laureatului. Conform Statutului Academiei de Studii Economice din Moldova (ASEM), aprobat de Ministerul Învăţământului al Republicii Moldova cu modificările ulterioare aprobate de Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova, Senatul ASEM are dreptul să „decerneze titluri şi 3 distincţii: Doctor Honoris Causa, Profesor Honoris Causa, Senator de Onoare etc.”. Procedura selectării candidaţilor şi ritualul desfăşurării ceremoniei de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa este una tradiţională. Astfel, catedra de profil înaintează propunerea de acordare a titlului către Consiliul facultăţii, care dă o rezoluţie pozitivă sau negativă. În cazul când răspunsul este afirmativ, Consiliul facultăţii prezintă această propunere Rectoratului, după care, în cadrul unei şedinţe a Senatului, prin vot, se adoptă decizia finală. Ceremonia propriu-zisă de acordare a titlului are loc în cadrul unei şedinţe festive a Senatului ASEM. Până în prezent, 30 de personalităţi din domeniul ştiinţei, culturii, politicii (11 din România, 6 din Republica Moldova, câte 3 din Statele Unite ale Americii şi Germania, 2 din Polonia, câte 1 din Franţa, Italia, Bulgaria, Ucraina și Australia) s-au învrednicit de titlul onorific Doctor Honoris Causa al ASEM, precum urmează: 1995 – Nicolae N. CONSTANTINESCU şi Constantin BĂRBULESCU (ambii România); 1996 – Sergiu RĂDĂUŢAN şi Boris MELNIC (R. Moldova); 1997 – Delbert WEBER (SUA); 1998 – Petru SOLTAN (R. Moldova); 2000 – Nancy BELCK și Walter (Walley) M. BACON (SUA), Mircea CIUMARA şi Nicolae BELLI (România); 2001 – Alban RICHARD (Franţa); 2002 – Andrei ANDRIEŞ (R. Moldova) şi Joachim HENTZE (Germania); 2004 – Radu MIHALCEA (Germania) şi Dan POPESCU (România); 2005 – Piotr MARCINIAK (Polonia) şi Valeriu IOAN-FRANC (România); 2006 – Gheorghe DUCA (R. Moldova) şi Ion Gheorghe ROŞCA (România); 2007 – Ion PETRESCU (România) şi Domenico NETTI (Italia); 2008 – Constantin OPREAN (România); 2009 – Harry GEBHARDT (Germania); 2010 – Ionel BOSTAN (România), Veliciko ADAMOV (Bulgaria), Mugur ISĂRESCU (România) şi Leszek BALCEROWICZ (Polonia); 2012 – Serghei EVSTRATIEV (R. Moldova) și Francis GURRY (Australia); 2014 – Anatolii MAZARAKI (Ucraina). 4 În încheiere, doresc să menţionez că acordarea titlului de Doctor Honoris Causa reprezintă un eveniment foarte important pentru instituţia noastră şi sunt convins că această frumoasă tradiţie se va menţine şi pe viitor. Cu deosebit respect, Grigore BELOSTECINIC, Prof.univ., dr. hab., Academician al Academiei de Științe a Moldovei, Rector al ASEM 5 1995 Nicolae N. CONSTANTINESCU 27 martie 1920 - 14 decembrie 2000 La şedinţa din 25 octombrie 1995, Senatul Academiei de Studii Economice din Moldova a decis unanim propunerea de a conferi academicianului Academiei Române, Nicolae N. Constantinescu, titlul onorific „Doctor Honoris Causa”, reieşind din aportul la dezvoltarea şi organizarea ştiinţei economice şi pregătirea cadrelor. La festivitatea de decernare a titlului Doctor Honoris, la ședința Senatului ASEM din 11 decembrie 1995, a fost prezentă o delegaţie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, condusă de prorectorul prof. Panait Nica. De la Bucureşti a venit directorul general al Editurii „Economica”, doctorul în economie Ioan Erhan. Au asistat reprezentanţi ai Ambasadei României în Republica Moldova. La festivitate, au participat şi personalităţi ale ştiinţei din Moldova: profesorul Boris Melnic, academicianul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, preşedintele Comisiei Superioare de Atestare şi Simion Musteaţă, prim- viceministrul Învăţământului. Nicolae N. Constantinescu s-a născut la 27 martie 1920, la Bucureşti (România). După absolvirea Liceului Comercial „Nicolae Bălcescu” (1938), a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (AISCI) din Bucureşti, obţinând diploma de licenţă în anul 1942. În perioada 1942-1944, urmează Şcoala militară de ofiţeri de rezervă de infanterie, participând apoi ca sublocotenent pe frontul Paşcani-Iaşi. În perioada noiembrie 1944 - ianuarie 1949 a fost prizonier în URSS. La 6 revenirea sa în România, îşi începe cariera universitară, la AISCI din Bucureşti, mai întâi ca şef de lucrări, iar la scurtă vreme, în calitate de conferenţiar universitar (1949-1964) şi ca profesor, funcţie obţinută prin concurs în 1965. În 1959, a obţinut titlul ştiinţific de doctor în economie, iar în 1972 pe cel de doctor conferenţiar în ştiinţe economice. Timp de zece ani a fost şef al Catedrei Istorie economică (1954-1964), iar alţi 21 de ani a condus, în aceeaşi calitate, Catedra Economie politică (1964-1985) a Academiei de Studii Economice Bucureşti. Devotat învăţământului superior economic, profesorul Nicolae N. Constantinescu a format zeci de generaţii de specialişti, pentru toate sectoarele de activitate, insuflându-le, odată cu respectul pentru muncă, ordine şi eficienţă, dragostea pentru profesie şi respectul faţă de interesele naţiunii şi poporului român. „Prin bogatele sale cunoştinţe, prin măiestria sa pedagogică, prin ataşamentul său faţă de învăţământul economic românesc, prin dragostea faţă de studenţi şi grija pentru pregătirea economică a acestora, Nicolae N. Constantinescu a fost considerat mentorul şi modelul multor promoţii de economişti şi conducător ştiinţific exemplar a numeroşi doctoranzi. El a fost un remarcabil creator de şcoală economică românească...” (Iulian Văcărel, academician al Academiei Române). Timp de un deceniu (1957-1967) a cumulat activitatea de cadru didactic cu cea de cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române, unde a condus Secţia Istoria gândirii economice. În 1974 (semestrul de primăvară), a activat în calitate de profesor invitat la Economic Development Institut of World Bank din Washington (SUA). În munca didactică şi de şef al catedrei, a militat consecvent pentru perfecţionarea predării şi seminarizării cunoştinţelor economice, pentru creşterea şi afirmarea multor generaţii de cadre didactice, iniţiind şi coordonând numeroase manuale şi lucrări colective, organizând dezbateri fructuoase şi valorificând sistematic rezultatele acestor dezbateri, atât în plan ştiinţific, cât şi didactic. A lăsat posterităţii o operă de mare valoare, rod al unei activităţi de cercetare ştiinţifică de peste cinci decenii, desfăşurată cu înaltă competenţă, pasiune şi probitate, în domenii de importanţă deosebită: istorie economică şi socială; teorie economică contemporană; economia protecţiei mediului; metodologia cercetării ştiinţifice; problemele tranziţiei la economia de piaţă 7 etc. Ea numără peste 300 de lucrări şi studii publicate în România şi peste hotarele ei. În domeniul istoriei economice