DUMITRU TH. PÂRVU PROBLEMA BASARABIEI ÎN LUMINA PRINCIPIILOR ACTELOR JURIDICE INTERNAŢIONALE Dumitru Th. Pârvu A rosti numele Basarabiei e una cu a protesta contra dominaţiunii ruseşti. Numele Basarab şi basarabeni exista cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă. MIHAI EMINESCU DUMITRU TH. PÂRVU PROBLEMA BASARABIEI ÎN LUMINA PRINCIPIILOR ACTELOR JURIDICE INTERNAŢIONALE (Contribuţii la cunoaşterea raporturilor diplomatice româno‑ruse) Studiu introductiv, note şi indice de nume de Ion Constantin Editura Bibliotecii Metropolitane Bucureşti Bucureşti, 2013 Layout şi DTP: Anca IVAN Culegere text şi traduceri selective: Dragoş RÂPEANU Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PÂRVU, DUMITRU, DREPT Problema Basarabiei : în lumina principiilor actelor juridice internaţionale : (contribuţii la cunoaşterea raporturilor diplomatice româno ‑ruse) / Dumitru Th. Pârvu. - Bucureşti : Editura Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, 2013 Bibliogr. Index ISBN 978-606-93494-0-3 327(498:478) 94(498:478) STUDIU INTRODUCTIV În perioada care a trecut de la căderea regimului comunist, în România s-au publicat multe şi valoroase exegeze ştiinţifice despre istoria Basarabiei, dar un studiu de sinteză care să trateze această complexă şi actuală problematică dintr-o dublă perspectivă, istorică şi juridică, încă nu şi-a găsit locul în spaţiul editorial din ţara noastră. Este şi motivul pentru care am purces la reeditarea lucrării lui Dumitru Th. Pârvu: Problema Basarabiei în lumina principiilor actelor juridice internaţionale (Contribuţii la cunoaşterea raporturilor diplomatice româno‑ruse), teză de doctorat în drept susţinută de autor, în februarie 1944, la Facultatea de Drept-Secţia Politico-Economică a Universităţii „Regele Ferdinand I” din Cluj-Sibiu, cu o comisie având ca preşedinte pe eminentul jurist Gheorge Sofronie şi din care au mai făcut parte prestigioşii profesori universitari de drept: Aurelian Ionaşcu, Tiberiu Moşoiu, Cristofor Coroan şi Erast Tarangul. Această valoroasă lucrare a apărut în tiraje restrânse, în anii 1943 şi, respectiv, 1944, la Tipografia Şcoalei Superioare de Război din Bucureşti, fiind însă puţin cunoscută chiar şi în rândul specialiştilor, dat fiind faptul că, în timpul regimului comunist, s-a aflat printre cărţile interzise în bibliotecile din ţara noastră. Dumitru Th. Pârvu s-a născut la 6 martie 1906, în satul Tămăşeni-comuna Băseşti(ulterior Dodeşti), judeţul Fălciu, din părinţii Theodor Pârvu, decedat în februarie 1934 şi Maria Pârvu, decedată în martie 1921, ambii de naţionalitate română. Tatăl său a fost lucrător ceferist necalificat, iar mama s-a ocupat cu gospodăria şi munca la câmp. A mai avut o soră, Zamfira(ns. 1900), care a locuit în casa părinţilor din comuna Dodeşti. A urmat cursurile şcolii primare în comuna natală, absolvindu-le în 1918, după care a fost elev, în primele 7 clase, la Liceul „Codreanu” din Bârlad, iar ultima clasă a făcut-o la Liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj, unde a susţinut şi examenul de bacalaureat, în anul 1936, când era deja ofiţer de administraţie. În perioada septembrie 1924 – martie 1925, Dumitru Th. Pârvu a funcţionat ca învăţător suplinitor în satul Urdeşti – comuna Băseşti, judeţul Fălciu, iar între aprilie 1925 – august 1925 a avut aceeaşi calitate la şcoala primară din comuna Covasna, acelaşi judeţ, „spre a mă întreţine singur şi a putea continua studiile înainte de a intra în armată”1, aşa cum va consemna într-o autobiografie din anul 1951. 1 Arhivele Militare Române, Fond DCI, memoriul mr. Dumitru Th. Pârvu, f. 13-14. 6 / DUMITRU TH. PÂRVU De la 1 octombrie 1925 şi până la 1 iulie 1927, el a urmat cursurile Şcolii Militare de Administraţie din Bacău, pe care le-a absolvit cu rezultate bune, iar între 1 octombrie 1929 şi 10 august 1930 a fost elev ofiţer al Şcolii Speciale de Administraţie din Bucureşti, urmând practic un curs de perfecţionare în acest domeniu. El a avut o carieră tipică unui ofiţer de administraţie din armata României Mari, urcând grad cu grad începând de la sublocotenent, în anul 1927 şi ajungând la maior, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la sfârşitul căruia i-a fost întreruptă în mod brutal cariera, în condiţiile dramatice ale instaurării regimului comunist în România. Pe parcursul carierei, a funcţionat ca „gestionar de bani sau materiale”, „ofiţer referent”, iar mai apoi „ofiţer verificator” în diverse unităţi militare de pe cuprinsul ţării, astfel: Regimentul 12 artilerie (1 iulie 1927 – 1 octombrie 1929); Cercul de recrutare Suceava (10 august 1930 – 1 aprilie 1931); Centrul de Instruire Nr. 4 Jandarmi (1 aprilie 1931 – 1 noiembrie 1932); Regimentul 17 artilerie (1 noiembrie 1932 – 15 ianuarie 1934); Liceul militar „Ştefan cel Mare” (15 ianuarie 1934 – 1 mai 1936); Spitalul Militar al Corpului 6 Armată (1 mai 1936 – 1 mai 1941); Ministerul Apărării Naţionale Direcţia Control (1 mai 1941 – 5 ianuarie 1942); Batalionul Gardă Regală (5 ianuarie 1942 – 5 aprilie 1944); Corpul Vânători de Munte (5 aprilie 1944 – 10 ianuarie 1945); Divizia 18 Infanterie (10 ianuarie 1945 – 18 mai 1945). Ca ofiţer, D.Th. Pârvu s-a remarcat prin calităţile sale profesionale şi intelectuale deosebite, aspect consemnat de fiecare dată de şefii săi ierarhici în foile anuale de notare. În „Foaia calificativă” pentru perioada 1 noiembrie 1937-31 octombrie 1938, şeful Spitalului Militar al Corpului 6 Armată, Medicul Maior Dr. Nichita I. Manole nota, cu multă meticulozitate, următoarele despre cel în cauză: „I.– Înfăţişare plăcută, voinic, sănătos, rezistenţă de campanie foarte bună. Ţinută totdeauna îngrijită şi corectă. II.– Temperament energic, hotărât, cu voinţă fermă şi spirit de prevedere şi iniţiativă. Mare putere de muncă, precizie şi claritate în redactarea lucrărilor. III.– Inteligenţă vie, judecată sănătoasă, documentată, metodică. Memorie şi spirit de observaţie bune. Cultură generală şi profesională frumoase. Studios. E înscris şi la Facultatea de Drept din Cluj anul 3. IV.– Educaţie militară bună; a profitat de lecţiile trecutului. Disciplinat cu simţul datoriei şi camaraderiei, devotat instituţiei, execută la timp şi bine ordinele superioare. V.– A funcţionat ca ofiţer contabil în bani, iar câteva luni şi în materii, ţinându-şi lucrările la zi şi în perfectă ordine. Corect şi cinstit în manipularea fondurilor. Aprecierile făcute din punct de vedere tehnic, de către Şeful Serviciului Intendenţei Corpului 6 Armată arată: «Din verificarea actelor curente prezentate de ofiţer, s-a constatat că au fost Problema Basarabiei în lumina principiilor actelor juridice internaţionale / 7 bine întocmite şi că ofiţerul cunoaşte bine legile şi regulamentele militare. În concluzie este un bun ofiţer de administraţie». VI.– Etatea: 32 ani. Vechimea în grad: 10.05.1931. Nu a fost pedepsit. Promite a fi un f. bun ofiţer de administraţie. VII.– Concluzii: Bun ofiţer de administraţie. VIII.– Propuneri: Merită a înainta «la vechime»”2. Astfel de aprecieri se regăsesc în toate notările anuale ale ofiţerului, cu unele nuanţe, accente sau fapte mai deosebite care au fost reţinute din activitatea sa. În „Foaia calificativă” întocmită pentru perioada 1 noiembrie 1938-31 octombrie 1939, Lt. Colonel Dr. Nichita I. Manole consemna cu privire la căpitanul D. Th. Pârvu că „a făcut câteva conferinţe la Şcoala Ofiţerilor de Administraţie pe Garnizoană, bine studiate şi apreciate”, precum şi faptul că a publicat în „Revista de Intendenţă şi Administraţie a Armatei” Nr. 11-12/1939 un studiu intitulat Caracterul juridic al ofertei şi acceptaţiunei necesare la formarea contractului3. În concluzie, cel în cauză era apreciat ca un „foarte bun şi distins ofiţer de administraţie: bine pregătit, priceput, muncitor, cinstit, util”. Fiind „nou în grad”, se considera, ca fiind „nepropozabil” pentru înaintarea la gradul următor. De menţionat, totuşi, că nu totdeauna aprecierile despre ofiţerul Dumitru Th. Pârvu erau la modul superlativ, uneori fiind consemnate şi „minusuri” în notările anuale. Acestea relevă profilul ofiţerului, caracterizat printr-o înclinaţie spre activităţile de ordin intelectual, mai puţin preocupat de ceea ce într-un sistem militar reprezintă latura cazonă, cuprinsă îndeobşte în sintagma „ordine şi disciplină”. În „Foaia calificativă” pe perioada 1 noiembrie 1939 – 31 octombrie 1940, acelaşi Lt. Col. Dr. Nichita I. Manole consemna cu privire la activitatea şi comportarea ofiţerului, pe lângă aspectele pozitive, şi faptul că educaţia militară a acestuia „lasă de dorit. Pentru a-l îndrepta pe calea cea bună, i-am atras atenţia, l-am sfătuit şi l-am sancţionat în două rânduri”. La un control, de asemenea, i s-au constatat unele „întârzieri şi neglijenţe, pentru care a şi fost sancţionat”, motiv pentru care „trebuie supravegheat şi controlat pentru ca simţul răspunderilor să-i fie totdeauna treaz”. Concluzia: D. Th. Pârvu este un „ofiţer de administraţie bine pregătit din punct de vedere tehnic, dar cu educaţia militară incompletă, în formare. Bine îndrumat, supravegheat şi controlat îşi va putea completa şi această latură, pentru a deveni un foarte bun ofiţer de administraţie”4. Pe aceeaşi „Foaie calificativă”, şeful serviciului Intendenţă al Corpului 6 Armată, Colonelul intendent Caracaş nota că „Administrator Căpitan Pârvu Dumitru, la verificarea ce i s-a 2 Ibidem, f. 35-36. 3 Ibidem, f. 39. 4 Ibidem, f. 41. 8 / DUMITRU TH. PÂRVU făcut în luna februarie 1940, a fost găsit cu toate actele şi operaţiunile în perfectă ordine. Ofiţerul îşi cunoaşte meseria sa, a condus caseria spitalului în condiţii bune”. Comandantul