STATELE GETO DACE I REGII ACESTORA ÎN SECOLELE V – I Î.Ch.
THE GETO DACIAN STATES AND THEIR KINGS BETWEEN V TH AND I ST B.C. CENTURIES
General de brigadă (r) prof. univ. dr. Floriean TUCĂ * Colonel (r) prof. univ. dr. ing. Eugen SITEANU **
Geto dacii s au organizat în state independente i puternice, între secolele al V lea i primul Î.Ch. La începutul secolului al IV lea Î.Ch. în teritoriile de la nordul Dunării exista un puternic stat geto dac, alături de altele. Regele acestui stat, la începutul secolului al III lea Î. Ch. era Dromichaites. Statul macedonean condus de Lysimach a invadat teritoriul statului geto dac cu o armată puternică (aprox. 100.000 de soldaŃi). Trupele macedonene au fost încercuite i învinse. În anul 291 Î.Ch., Lysimach a traversat din nou Dunărea cu scopul de a i impune dominaŃia asupra statului geto dac, dar a fost iară i înfrânt. Trogus Popmpeius a scris că pe la 200 Î.Ch. regele dac Oroles a luptat „împotriva bastarnilor“ (triburi de origine germanică). Surse istorice antice confirmă că între secolele al IV lea i I Î.Ch., în spaŃiul Carpato Danubiano Pontic, statele geto dace au continuat să se întărească sub conducerea unor regi înŃelepŃi i viteji (de exemplu: Zalmodegikos, Rhemaxos, Charnabon, Zyraxes i Burebista). Cuvinte cheie: Geto daci; state; regi; independent; spaŃiul Carpato Danubiano Pontic.
The Geto Dacians organized themselves in powerful independent states, between the V th and I st Century B.C. At the beginning of IV th Century B.C. in the northern territory of Danube there was the powerful Geto Dacian state, between others states. The King of this state, at the beginning of III th Century B.C. was Dromichaites. Macedonian state headed by Lisimachos invaded the Geto Dacian state with a big army (100.000 soldiers). The Macedonian's troops were encircled and defeated. In 291 B.C. Lisimachos crossed again the Danube in order to impose his domination over the state of the Geto Dacians, but was defeted again. Trogus Pompeius writes that about 200 B.C. the dacian king Oroles fought „against Bastarnians“ (tribes of Germanic origin). The ancient hystorical sources attest that between IV th and I st Century B.C. in the Carpathian Danubian Pontic area, the states of Geto Dacians continued to strenghten under the rule of wise, and brave Kings (for instance Zalmodegikos, Rhemaxos, Charnabon, Zyraxes and Burebista). Keywords: Geto Dacians; states; kings; independent; Carpathian Danubiano Pontic area.
* Membru al Academiei Oamenilor de tiinŃă din România; ** Profesor univ. dr. ing., Academia Comercială, Satu Mare i Universitatea NaŃională de Apărare „Carol I“; membru asociat al AO R; vicepre edintele AsociaŃiei AbsolvenŃilor UNAp „Carol I“; e mail: [email protected]; tel.:0720566911.
89
eferindu se la daci, istoricul antic Dio Cassius dădea următoarea explicaŃie: „Eu îi numesc daci... cum î i spun ei în i i i cum le zic romanii, măcar că R tiu prea bine că unii dintre greci îi numesc geŃi...” 1. Acela i autor adăuga printre altele:R „ ...GeŃii locuiesc dincolo de Haemus (de munŃii Balcani – n.n.), de a lungul Istrului (al Istrului sau a Dunării – n.n.)” 2. La rândul său, un istoric grec vorbea de: „...geŃii de dincolo de Istru, pe care îi numesc daci” 3. În ceea ce îi prive te pe istoricii romani, ace tia erau de părere că „ i dacii sunt un vlăstar al geŃilor” 4. Din izvoarele istorice antice care sunt destul de numeroase, rezultă că geto dacii locuiau pe un teritoriu vast care, în linii principale, se întindea pe Valea Dunării Mijlocii i CarpaŃii Pădura i, la vest, izvoarele i cursul superior al Nistrului, la nord, Bugul i Litoralul Pontului Euxin, la est, iar la sud Dunărea, pe porŃiunea de la Bratislava la PorŃile de Fier i MunŃii Haemus (Balcani) care erau, de asemenea, locuiŃi de geŃi, ceea ce înseamnă o suprafaŃă de aproximativ 600.000 km 2 (figura nr. 1). Rezultă, a adar, că în hotarele statului geto dac din perioada la care ne referim erau cuprinse toate pământurile ce aparŃinuseră geto dacilor din timpurile care se pierd în negura vremurilor.
Figura nr. 1. Harta Daciei în anul 44 î. Hr. Sursa : http://articole.netul.ro/burebista primul rege al dacilor_11.html
1 Dio Cassius, Historia Romana , LXVII, 6. 2 Ibidem. 3 Appian, Historia Romana, 4,15. 4 Trogus Pompeius, XXXII, 3,16.
90
Vorbind în scrierile sale cu conŃinut istoric despre continuitatea neîntreruptă a poporului nostru în acel spaŃiu geografic, Nicolae Iorga sublinia următorul adevăr: prin organizarea i prin strămo ii lor, românii „î i au rădăcini de patru ori milenare; aceasta este mândria i aceasta este puterea noastră. Unde a fost vechiul păstor trac, pe locul acela s a a ezat românul; unde a fost cetatea romanului, s a a ezat cetatea de mai târziu a Domnului român; unde a fost satul trac pe vremuri, dăinuie te satul românesc acum; unde sunt ora ele noastre, au fost odinioară centrele civilizaŃiilor reprezentate de oamenii” care au fost strămo ii no tri. Începând cu jumătatea mileniului I î. Hr. i până în secolul I d. Hr., geto dacii au fost nevoiŃi să suporte, secole la rând, atacurilor armatelor grecilor, sciŃilor, per ilor, macedonenilor, celŃilor, romanilor i altor popoare. Împotriva acestora, geto dacii s au comportat eroic în lupte, ei fiind socotiŃi, de drept i de fapt, ca fiind „cei mai viteji i cei mai drepŃi dintre traci” 5. Ei s au comportat a a pentru că făceau parte „din neamul tracilor” 6. În anul 514 î. Hr., o armată care număra sute de mii de (luptători), condusă de Darius I invadează teritoriile Dobrogei actuale i provoacă mari distrugeri la Histria, după cum ne atestă descoperirile arheologice, fapt ce ne face să credem că acolo se puseseră bazele unuia dintre primele formaŃiuni statale geto dacice, adică, celei ce i va fi avut sediul la Histria, care mult mai târziu, cam pe la 350 î. Hr., era condus de către un „histrianorum rex”, adică de către un rege histrian, cum afirma Trogus Pompeius în lucrarea sa intitulată „Histriae Philippicae”. După moartea lui Alexandru Macedon (Alexandru cel Mare), adică după 323 î. Hr., imperiul său s a fragmentat i au apărut statele elenistice în care diadohii (urma ii împăratului Alexandru) s au proclamat regi. Înainte de acea perioadă, prin unirea triburilor tracice, inclusiv a celor dacice (pe care grecii îi numeau geŃi) s au format state, în care conducătorii acestora s au proclamat i ei regi. Astfel, după unele izvoare istorice, Zamolxe 7, care era socotit a fi „zeul suprem în religia geto dacilor”, revine în Dacia după o călătorie de 8 ani i în anul 512 î. Ch. era „daimon getic” (Herodot) i apoi a devenit succesiv „iniŃiat” (Herodot, Iordanes, Strabon), „legislator” (Diodor din Sicilia) i mare preot (Herodot, Iordanes, Strabon). Apoi este ales vicerege pentru ca în scurt timp să fie declarat chiar regele unui stat dac de pe teritoriul viitoarei Dacii Mari (Herodot, Iordanes, Platon).
5 Herodot, Istorii, IV, 93. 6 Constantin Iosif Drăgan, Noi, tracii i istoria noastră multimilenară, Milano, Editura Nagard, 1976. 7 Zalmoxis, The Vanishing God. Comparative Studies in the Religions and Folklore of Dacia and Estern Europe , Chicago, University of Chicago Press, 1972.
91
În anul 480 î. Hr., tracii trăitori la sudul Dunării, întemeiază primul stat odris (al triburilor odrise). 8 Odrisii au avut mai mulŃi regi, dintre care amintim pe Teres I (450 431 î. Hr.) i pe Sitalkes (431 424 î. Hr.). 9 După anul 350 î. Hr., în partea de nord a teritoriului actualei Dobrogea, este atestat un „stat histrian”, al cărui rege (Histrianorum rex) geto dac 10 a avut un conflict armat cu regele macedonean i cu sciŃii care erau condu i de Atheas. Ne vom referi, în continuare, în mod concret, la câŃiva regi geto daci despre care avem informaŃii cât de cât certe i semnificative. CHARNABON . A trăit i a domnit în secolul al V lea î.Hr. Singura informaŃie certă privitoare la el provine dintr o relatare a poetului grec Sofocle (497 405 î. Hr.). din ea rezultă cu claritate faptul că acesta „a domnit peste geŃi”. Printre regii geto daci evidenŃiaŃi în izvoarele antice din secolele al III lea i al II lea î. Hr. se remarcă marele rege dac Dromichaites 11 care a reu it să l învingă pe regele Lysimah în războaiele declan ate de macedoneni împotriva statului dac, în anii 299 i 292 î. Hr. DROMICHAITES s a aflat în fruntea statului geto dac spre sfâr itul sec. al IV lea i începutul sec. al III lea î.Hr. statul condus de el se întindea în Câmpia Munteniei. Este foarte posibil ca Dromichaites să i fi întins puterea i pe malul drept dobrogean al Dunării, teritoriu pe care Lysimach, regele Traciei îl ocupase. În anul 300 î. Hr., geto dacii sub conducerea lui Dromichaites sunt nevoiŃi să ducă un război de apărare împotriva lui Lysimach (urma ul lui Alexandru Macedon din 306 î. Hr.). Într o primă luptă regele geto dac îl ia prizonier pe Agatocle, fiul lui Lysimah, dar îl eliberează în 292 î.Hr. crezând că astfel va încheia pacea cu regele Lysimach i va recâ tiga totodată i teritoriile ocupate de acesta. Fire războinică, Lysimach porne te însă o nouă campanie împotriva regelui get, care în faŃa pericolului iminent, i a retras trupele i a pustiit totul în calea invadatorilor. Suferind de foame i de sete, întreaga oaste a lui Lysimach, în frunte cu el, a fost încercuită i capturată de către Dromichaites. După obŃinerea acestei victorii, geto dacii au cerut regelui lor ca Lysimach să fie adus în faŃa lor i pedepsit cu moartea. Însă Dromichaites s a împotrivit, explicându le că dacă Lysimach va fi omorât, alŃi regi îl vor înlocui i vor reprezenta pentru geŃi un pericol mai mare decât acesta, iar dacă Lysimach va fi eliberat, dimpotrivă, drept recuno tinŃă faŃă de ei, acesta le va restitui teritoriul ocupat (la sudul Dunării). Acest lucru
8 Radu Vulpe, La succesion des rois odryses , Studia Thracologica, Bucure ti, 1976. 9 Tucidide, II, 96 97; Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, XII, 50, 1 3. 10 Trogus Pompeius, Historiae Philippicae, IX, 2. 11 Diodor din Sicilia, XXI, 12; Plutarh, Basileon apofthegmata Kai Strategon: Lysimachos.
92
denotă caracterul democratic militar al conducerii statului de către Dromichaites. După relatările cronicarului Diodor din Sicilia, Lysimach prime te o lecŃie plină de învăŃăminte de la Dromichaites. Regele get a pregătit cu deosebită grijă, pentru prizonierul său, o masă îmbel ugată servită în vase de aur. În acela i timp, el, împreună cu comesenii geŃi, mâncau bucate simple din vase de lemn. La sfâr itul ospăŃului, regele geto dac l a întrebat pe Lysimach ce masă i se pare mai demnă de un rege. Acesta îi răspunde că cea îmbel ugată, la care se află. După primirea acelui răspuns, Dromichaites a dorit să afle ce l a determinat pe Lysimach să părăsească un trai atât de bun spre a porni împotriva unor oameni care duc o viaŃă atât de simplă i plină de modestie. Prin răspunsul său, Lysimach i ar fi recunoscut vina de a se fi războit cu geto dacii, fapt ce l a convins astfel pe regele geto dacilor să l elibereze. În cele din urmă, fostul prizonier Lysimach i a căsătorit fiica cu regele geto dac. Istoricii români au emis o serie de păreri. Printre alŃii, Vasile Pârvan afirmă că regele geto dac Dromichaites î i exercita stăpânirea i peste Dunăre, până la Haemus, dar i pe cetăŃi de pe malul dobrogean al Dunării. La rândul său, istoricul Dumitru Berciu consideră că statul lui Dromichaites avea teritorii pe ambele maluri ale Dunării i de aceea Dromichaites era rege al traco geŃilor, continuator al anonimului "rex Histrianorum” (339 î.e.n.), care era tot get i el. În Bucure ti, pe „Aleea Voievozilor” din incinta Muzeului Militar NaŃional, cu câŃiva zeci de ani în urmă, s a înălŃat un bust dedicat regelui geto dac Dromichaites. Pe piedestalul însemnului memorial este săpată următoarea inscripŃie: „Dromichaites, rege al geto dacilor (sec. IV III î.e.n.). A purtat lupte cu regele elenistic al Traciei, Lysimach, pe care l a înfrânt i l a luat prizonier, punându i întrebarea „de ce te ai silit împotriva firii, să aduci osta ii (tăi) pe ni te meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăparea sub cerul liber?”. Diodor din Sicilia. Regele geto dac ZALMODEGIKOS a domnit în sec III î. Hr. Domnia sa ne este atestată de către un decret histrian. Stăpânirea sa cuprindea Muntenia i poate i părŃi din sudul Moldovei. Statul său era destul de puternic, fiind în măsură a Ńine ostatici 60 de histrieni i de a bloca veniturile cetăŃii milesiene, fapt pentru care la curtea sa este trimisă din partea cetăŃii o solie cu rolul de a l convinge să restituie cetăŃii veniturile, respectiv exploatarea teritoriului rural al cetăŃii, să i aprobe pescuitul la gurile Istrului, i să i restituie cei peste 60 de prizonieri luaŃi drept ostateci. Remaxos, rege get – în anul 200 î. Hr., un decret histrian dat în cinstea lui Agatocle, se referă la relaŃiile politice dintre cetatea Histria i populaŃiile din nordul Dunării. Din textul documentului rezultă că situaŃia ora elor cetăŃi pontice i în primul rând a Histriei,
93
era precară, deoarece sciŃii condu i de Zoltes năvăleau i prădau ora ele grece ti supuse i protejate de Rhemaxos. Se pune în mod firesc întrebarea: unde se afla statul lui Rhemaxos i care era originea acestui rege. Istoricul D.M.Pippidi îl consideră pe Rhemaxos get. Academicianul Constantin Daicoviciu consideră că statul său se întindea în stânga Dunării (în Basarabia, sudul Moldovei i Muntenia), ori chiar în dreapta Dunării. Deci regele get Rhemaxos stăpânea teritoriul de pe malul stâng al Dunării, dar î i întindea autoritatea i asupra Dobrogei i cetăŃilor pontice care îi plăteau tribut, apărându le de scitul Zoltes cu 100 de călăreŃi, iar apoi după intervenŃia fiului regelui Rhemaxos, Phradmon, cu 600 de călăreŃi. CARANABON, rege geto dac. A domnit la sfâr itul secolului al III lea î. Hr. i la începutul celui următor. InformaŃiile istoriografice române ti i străine privitoare la biografia i la stăpânirea sa teritorială sunt nu doar sărace, ci chiar lipsesc cu desăvâr ire. Dar numele său se află pomenit, fără nici un fel de detaliu, în tragedia intitulată „Tripotomos”, de Sofocle. MOSKON, rege traco getic care în secolul III î. Hr. era în fruntea unui stat din Câmpia Dunării i din partea de nord a Dobrogei. Numele său apare pe monede descoperite în regatul său. Singurele izvoare care atestă existenŃa lui sunt câteva monede de argint descoperite în părŃile Tulcei. Toate aceste emisiuni redau pe avers un cap de tânăr cu plete prinse în diademă (probabil chipul său) iar pe revers apare un călăreŃ i inscripŃia „ BASILEUS MOSKONOS” scrisă cu caractere grece ti.
Figura nr. 2. Monedă de tip Moskonos Sursa : http://enciclopedia dacica.ro/regii/moskon.htm
94
ZALMODEGIKOS , rege geto dac care a domnit se pare, către partea de mijloc a secolului al III lea î. Hr. Aria geografică în care el î i exercita autoritatea se întindea pe linia Dunării, cu precădere pe cursul ei dobrogean. Istoricii români i străini care vorbesc despre el, apreciază că regele Zalmodegikos controla, din punct de vedere militar, polisurile grece ti ce se aflau pe litoralul vestic al Pontului Euxin (Marea Neagră), acordându le acestora, la cerere, sprijin militar în apărarea cetăŃilor stăpânite de greci în acea arie geografică. OROLES , rege geto dac care a domnit, după cum se atestă în unele lucrări de istorie străine i române ti, în partea de mijloc a secolului II î. Hr. El i a exercitat autoritatea în spaŃiul geto dacic intracarpatic ce se întindea până către „partea de sud a Ńinuturilor dintre MunŃii CarpaŃi i Siret”. Luptătorii geto daci de sub conducerea lui Oroles, a a cum ne informează istoricul roman Trogus Pompeius, au acŃionat cu hotărâre pentru stăvilirea unor invazii ale bastarnilor în interiorul arcului carpatic. Referindu se la acest rege geto dac, istoricul roman Iustinus semnalează faptul că Oroles era foarte exigent cu luptătorii săi, care nu se comportau viteje te. De exemplu, el ar fi aplicat „grele pedepse morale” o tenilor lui care se lăsau biruiŃi în luptele cu adversarii lor. RUBOBOSTES , rege geto dac. Speciali tii români ai istoriei Daciei apreciază că acesta va fi fost succesor la domnie al regelui Oroles. El i a exercitat autoritatea statală pe o întinsă zonă din aria geografică aflată în interiorul arcului carpatic, adică din Transilvania. În timpul domniei lui Rubobostes se constată o cre tere semnificativă a puterii economice i militare a geto dacilor. Istoricul roman Trogos Pompeius atribuia acestui fost rege calităŃi i însu iri deosebite de ordin militar i administrativ. ZYRAXES , rege geto dac în secolul I î. Hr. A domnit într o arie geografică aflată în partea de nord a străvechii Dobroge. Se apreciază că el î i exercita domnia, cu autoritate, din cetatea de scaun zisă Genucla. Potrivit informaŃiilor de care dispunem o tile regelui Zyraxes au dus lupte împotriva armatelor conduse de generalul roman Crassus, care trăise între anii 114 53 î. Hr. Nu dispunem de informaŃii în privinŃa locului de desfă urare a acestor acŃiuni militare i a forŃelor care s au aflat în conflict. Regele geto dac BUREBISTA , este socotit că a fost întemeietorul primului stat centralizat al geto dacilor. Din cele relatate mai înainte, rezultă, fără nici un echivoc, că pe teritoriul străvechii Dacii au existat, în perioada cuprinsă între secolele V i I î. Hr., mai multe state geto dacice care erau conduse de regi iscusiŃi, pricepuŃi atât în treburi administrative i organizatorice, cât i militare. Din păcate, unii dintre acei regi se războiau, de multe ori, i între ei. Teritoriile în care ace ti regi î i exercitau autoritatea erau adesea supuse unor
95
frecvente i puternice invazii străine de jaf i de cuceriri care le puneau în pericol atât teritoriul, bogăŃiile lui, cât i exercitarea domniei în pace i în lini te în statele respective. Potrivit aprecierilor unor speciali ti în istoria antică a Daciei, pe teritoriul ei, doar cinci state geto dacice erau mai mari, mai puternice i, deci, puteau face faŃă, cu mai mult succes invaziilor i ameninŃărilor străine. Acestea se aflau astfel dispuse teritorial: 1) Între Dunăre, râurile IalomiŃa i Olt i o parte din MunŃii CarpaŃi; 2) În SciŃia Minor (în actuala Dobroge) i partea de est a actualei Muntenii; 3) În celelalte părŃi ale actualei Muntenii; 4) În partea de nord a CarpaŃilor Meridionali i până în aliniamentul marcat de actualele localităŃi Cluj Napoca i BistriŃa; 5) În aria Moldovei, cuprinsă între CarpaŃi i Nistru. Pentru a face faŃă cu cât mai mult i mai evident succes invaziilor i cotropitorilor străini pe pământul Daciei, se impunea, cu necesitate, unirea acelor mici state, într un stat mare i puternic, condus de un singur rege, care să aibă în jurul său colaboratori pricepuŃi i iscusiŃi. Înfăptuirea acestui înalt deziderat a revenit regelui geto dac Burebista, care a domnit între anii 82 44 î. Hr. „Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese – ne informează istoricul i geograful grec Strabon , Burebista bărbat get, l a înălŃat atât de mult prin exerciŃii, cumpătare i ascultare faŃă de porunci..., încât, în câŃiva ani, a făurit un stat puternic. Spre a Ńine în ascultare poporul, el i a luat ajutor pe Deceneu.” Acest Deceneu era un mare preot, el fiind socotit că ar fi avut puteri supraomene ti specifice zeilor. În realitate, acesta a fost un sfătuitor i un ajutor de nepreŃuit pentru regele Burebista i pentru întreprinderile i înfăptuirile sale. Referindu se la el, Strabon scria următoarele: „Spre a Ńine în ascultare poporul”, regele Burebista „ i a luat ajutor pe Deceneu, un vrăjitor care rătăcise multă vreme prin Egipt, învăŃând acolo unele semne de proorocire, mulŃumită cărora susŃinea că tălmăce te voinŃa zeilor. Ba, încă de la un timp fusese socotit zeu...” La rândul său, referindu se la acela i Deceneu, istoricul roman Iordanes ne oferă următoarea informaŃie: „În timpul domniei la goŃi (la geŃi – n.n.) a lui Burebista, a venit în Gothia (în GeŃia sau în Dacia – n.n.), Deceneu. Primindu l pe Deceneu, Burebista i a dat o putere aproape regală...” În virtutea calităŃilor i însu irilor sale, ca i a preocupărilor lui, Deceneu este socotit în unele studii istorice, nu doar un preot, ci i ca un autentic rege al Daciei. În mod concret, pentru unificarea statală a tuturor teritoriilor care aparŃinuseră geto dacilor, în anul 60 î. Hr. regele Burebista i o tile sale întreprind o ofensivă rapidă împotriva celŃilor, care ocupaseră o mare parte din teritoriile occidentale ale geto dacilor, adică de la Bratislava până la Tisa. În urma unor acŃiuni îndrăzneŃe i rapide, printr o altă luptă, armata regelui Burebista îi alungă pe taurisci i pe boii dincolo de Bratislava. După această ofensivă, marele rege dac a eliberat teritoriile geto dacilor până la Dunărea mijlocie i Morava i le a inclus într un stat geto dac centralizat. Apoi Burebista a pornit cu armata sa eliberatoare spre răsărit, unde erau coloniile grece ti de pe litoralul Mării Negre (figura nr. 3).
96
Figura nr. 3. Dacia în timpul lui Burebista 81 44 î. Hr. Sursa : http://www.opiniateleormanului.ro/?p=1261
În anul 55 î. Hr., regele geto dac unificator al Daciei începe să elibereze litoralul pontic. Întâi pune stăpânire pe cetatea Olbia de lângă Bug i apoi pe toate cetăŃile grece ti de la sud: Tyras (Cetatea Albă), Histria, Tomis, Odessos (Varna), Apollonia i Dionysopolis (Balcic). A adar între anii 60 i 48 î., Hr. Burebista a reu it să unifice întregul popor geto dac i toate teritoriile pe care locuia acesta. Ca urmare, statul său geto dac se întindea spre apus i spre nord vest până la Dunărea Mijlocie i Morava, spre nord până la CarpaŃii Păduro i, spre est ajungea până la Olbia i cuprindea Dobrogea în întregimea ei, iar spre miazăzi ajungea până la Haemus (MunŃii Balcani) i chiar dincolo de Haemus, adică până în Apolonia. În epoca dată, puŃine popoare ale lumii trăiau într un stat atât de mare i de puternice cum era Dacia lui Burebista. În acea epocă multe alte popoare, precum erau francezii, germanii, elveŃienii i altele., nu se bucurau de astfel de organizaŃii statale. În amintirea regelui Daciei, Burebista, în secolul trecut, pe teritoriul României s au înălŃat două monumente, unul dintre ele se află în Bucure ti în incinta Muzeului Militar NaŃional, pe „Aleea Voievozilor”. Este vorba de un bust, pe postamentul căruia citim aceasta inscripŃie explicativă i evocativă: „Burebista. Rege al geto dacilor (82 44 î.e.n.). Întemeietorul statului dac centralizat i independent. «Cel dintâi i cel mai mare dintre regii Traciei i stăpânind teritoriul de dincolo de fluviu (Danubiu – n.n.) i de dincoace». Din decretul în cinstea lui Acornion”. Cel de al doilea monument, unic ca realizare artistică, se înalŃă maiestuos în cadrul complexului sculptural în aer liber din Tabăra de sculptură de la
97
Măgura Buzăului. Este o realizare plastică în piatră de o frumuseŃe i de o măreŃie cu totul aparte, care merită să fie văzută i apreciată de către toŃi românii doritori să cunoască isteria străvechii noastre Dacii. Urma ul cel mai strălucit al lui Burebista pe tronul Daciei a fost Decebal care a domnit în secolul I d. Hr. Referindu se la el i în special la calităŃile sale de conducător militar, istoricul grec Cassius Dio scria următoarele: „Era foarte priceput în planurile de război i iscusit în înfăptuirea lor, tiind să aleagă prilejul pentru a l ataca pe du man i a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era bun luptător i se pricepea să folosească izbânda, dar i să iasă bine dintr o înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un du man de temut pentru romani”. Dar despre noua generaŃie de regi ai Daciei de după Burebista, implicit despre Decebal vom vorbi cu un alt prilej i într o altă comunicare tiinŃifică.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Cri an I.H., „ Statul geto dac ”, Bucure ti, 1977. Cristache Gheorghe, Tucă Florian, „ Voievozi, Domnitori, Principi, Regi, pre edinŃi i alŃi efi de stat din spaŃiul românesc ”, DicŃionar, EdiŃia a II a, Bucure ti, 2006. Daicoviciu Hadrian, „ Portrete dacice ”, Bucure ti, 1984. Giurescu C. Constantin, Giurescu Dinu, „ Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până azi ”, Bucure ti, 1971. Mu at M., Ardeleanu I., „ De la statul geto dac la statul român unitar ”, Bucure ti, 1983. Pippidi D.M., „ ContribuŃii la Istoria veche a României ”, ediŃia a II a, Bucure ti, 1967. Pârvan V., „ Dacia CivilizaŃiile antice din Ńările carpato danubiene ”, ediŃia a IV a, Bucure ti, 1967. Preda Constantin, „ Monedele geto dacilor ”, Bucure ti, 1998. Tucă Florian, Sbârnă Gheorghe, Dobre Cezar, „ Milenii de statalitate, cre tinism i cultură în spaŃiul românesc ”, vol. 1 3, Bucure ti, 2003. Tudor Gheorghe, „ Armata geto dacă ”, Bucure ti, 1986. Xenopol A.D., „ Istoria românilor din Dacia Traiană ”, ediŃia a IV a, Bucure ti, 1986.
98