STATELE GETODACE I REGII ACESTORA ÎN SECOLELE V – I Î.Ch.

THE GETODACIAN STATES AND THEIR KINGS BETWEEN V TH AND I ST B.C. CENTURIES

General de brigadă (r) prof. univ. dr. Floriean TUCĂ * Colonel (r) prof. univ. dr. ing. Eugen SITEANU **

Getodacii sau organizat în state independente i puternice, între secolele al Vlea i primul Î.Ch. La începutul secolului al IVlea Î.Ch. în teritoriile de la nordul Dunării exista un puternic stat getodac, alături de altele. Regele acestui stat, la începutul secolului al IIIlea Î. Ch. era Dromichaites. Statul macedonean condus de Lysimach a invadat teritoriul statului getodac cu o armată puternică (aprox. 100.000 de soldaŃi). Trupele macedonene au fost încercuite i învinse. În anul 291 Î.Ch., Lysimach a traversat din nou Dunărea cu scopul de ai impune dominaŃia asupra statului getodac, dar a fost iarăi înfrânt. Trogus Popmpeius a scris că pe la 200 Î.Ch. regele dac a luptat „împotriva bastarnilor“ (triburi de origine germanică). Surse istorice antice confirmă că între secolele al IVlea i I Î.Ch., în spaŃiul CarpatoDanubianoPontic, statele getodace au continuat să se întărească sub conducerea unor regi înŃelepŃi i viteji (de exemplu: Zalmodegikos, Rhemaxos, Charnabon, Zyraxes i ). Cuvinte cheie: Getodaci; state; regi; independent; spaŃiul CarpatoDanubianoPontic.

The Geto organized themselves in powerful independent states, between the V th and I st Century B.C. At the beginning of IV th Century B.C. in the northern territory of there was the powerful GetoDacian state, between others states. The King of this state, at the beginning of III th Century B.C. was Dromichaites. Macedonian state headed by Lisimachos invaded the Geto Dacian state with a big army (100.000 soldiers). The Macedonian's troops were encircled and defeated. In 291 B.C. Lisimachos crossed again the Danube in order to impose his domination over the state of the GetoDacians, but was defeted again. Trogus Pompeius writes that about 200 B.C. the dacian king Oroles fought „against Bastarnians“ (tribes of Germanic origin). The ancient hystorical sources attest that between IV th and I st Century B.C. in the CarpathianDanubianPontic area, the states of GetoDacians continued to strenghten under the rule of wise, and brave Kings (for instance Zalmodegikos, Rhemaxos, Charnabon, Zyraxes and Burebista). Keywords: GetoDacians; states; kings; independent; CarpathianDanubianoPontic area.

* Membru al Academiei Oamenilor de tiinŃă din România; ** Profesor univ. dr. ing., Academia Comercială, Satu Mare i Universitatea NaŃională de Apărare „Carol I“; membru asociat al AOR; vicepreedintele AsociaŃiei AbsolvenŃilor UNAp „Carol I“; email: [email protected]; tel.:0720566911.

89

eferinduse la daci, istoricul antic Dio Cassius dădea următoarea explicaŃie: „Eu îi numesc daci... cum îi spun ei înii i cum le zic romanii, măcar că Rtiu prea bine că unii dintre greci îi numesc geŃi...” 1. Acelai autor adăuga printre altele:R „ ...GeŃii locuiesc dincolo de Haemus (de munŃii Balcani – n.n.), dea lungul Istrului (al Istrului sau a Dunării – n.n.)” 2. La rândul său, un istoric grec vorbea de: „...geŃii de dincolo de Istru, pe care îi numesc daci” 3. În ceea ce îi privete pe istoricii romani, acetia erau de părere că „i dacii sunt un vlăstar al geŃilor” 4. Din izvoarele istorice antice care sunt destul de numeroase, rezultă că getodacii locuiau pe un teritoriu vast care, în linii principale, se întindea pe Valea Dunării Mijlocii i CarpaŃii Pădurai, la vest, izvoarele i cursul superior al Nistrului, la nord, Bugul i Litoralul Pontului Euxin, la est, iar la sud Dunărea, pe porŃiunea de la Bratislava la PorŃile de Fier i MunŃii Haemus (Balcani) care erau, de asemenea, locuiŃi de geŃi, ceea ce înseamnă o suprafaŃă de aproximativ 600.000 km 2 (figura nr. 1). Rezultă, aadar, că în hotarele statului getodac din perioada la care ne referim erau cuprinse toate pământurile ce aparŃinuseră getodacilor din timpurile care se pierd în negura vremurilor.

Figura nr. 1. Harta Daciei în anul 44 î. Hr. Sursa : http://articole.netul.ro/burebistaprimulregealdacilor_11.html

1 Dio Cassius, Historia Romana , LXVII, 6. 2 Ibidem. 3 Appian, Historia Romana, 4,15. 4 Trogus Pompeius, XXXII, 3,16.

90

Vorbind în scrierile sale cu conŃinut istoric despre continuitatea neîntreruptă a poporului nostru în acel spaŃiu geografic, Nicolae Iorga sublinia următorul adevăr: prin organizarea i prin strămoii lor, românii „îi au rădăcini de patru ori milenare; aceasta este mândria i aceasta este puterea noastră. Unde a fost vechiul păstor trac, pe locul acela sa aezat românul; unde a fost cetatea romanului, sa aezat cetatea de mai târziu a Domnului român; unde a fost satul trac pe vremuri, dăinuiete satul românesc acum; unde sunt oraele noastre, au fost odinioară centrele civilizaŃiilor reprezentate de oamenii” care au fost strămoii notri. Începând cu jumătatea mileniului I î. Hr. i până în secolul I d. Hr., getodacii au fost nevoiŃi să suporte, secole la rând, atacurilor armatelor grecilor, sciŃilor, perilor, macedonenilor, celŃilor, romanilor i altor popoare. Împotriva acestora, getodacii sau comportat eroic în lupte, ei fiind socotiŃi, de drept i de fapt, ca fiind „cei mai viteji i cei mai drepŃi dintre traci” 5. Ei sau comportat aa pentru că făceau parte „din neamul tracilor” 6. În anul 514 î. Hr., o armată care număra sute de mii de (luptători), condusă de Darius I invadează teritoriile Dobrogei actuale i provoacă mari distrugeri la , după cum ne atestă descoperirile arheologice, fapt ce ne face să credem că acolo se puseseră bazele unuia dintre primele formaŃiuni statale getodacice, adică, celei cei va fi avut sediul la Histria, care mult mai târziu, cam pe la 350 î. Hr., era condus de către un „histrianorum rex”, adică de către un rege histrian, cum afirma Trogus Pompeius în lucrarea sa intitulată „Histriae Philippicae”. După moartea lui Alexandru Macedon (Alexandru cel Mare), adică după 323 î. Hr., imperiul său sa fragmentat i au apărut statele elenistice în care diadohii (urmaii împăratului Alexandru) sau proclamat regi. Înainte de acea perioadă, prin unirea triburilor tracice, inclusiv a celor dacice (pe care grecii îi numeau geŃi) sau format state, în care conducătorii acestora sau proclamat i ei regi. Astfel, după unele izvoare istorice, Zamolxe 7, care era socotit a fi „zeul suprem în religia getodacilor”, revine în după o călătorie de 8 ani i în anul 512 î. Ch. era „daimon getic” (Herodot) i apoi a devenit succesiv „iniŃiat” (Herodot, Iordanes, Strabon), „legislator” (Diodor din Sicilia) i mare preot (Herodot, Iordanes, Strabon). Apoi este ales vicerege pentru ca în scurt timp să fie declarat chiar regele unui stat dac de pe teritoriul viitoarei Dacii Mari (Herodot, Iordanes, Platon).

5 Herodot, Istorii, IV, 93. 6 Constantin Iosif Drăgan, Noi, tracii i istoria noastră multimilenară, Milano, Editura Nagard, 1976. 7 , The Vanishing God. Comparative Studies in the Religions and Folklore of Dacia and Estern Europe , Chicago, University of Chicago Press, 1972.

91

În anul 480 î. Hr., tracii trăitori la sudul Dunării, întemeiază primul stat odris (al triburilor odrise). 8 Odrisii au avut mai mulŃi regi, dintre care amintim pe Teres I (450431 î. Hr.) i pe Sitalkes (431424 î. Hr.). 9 După anul 350 î. Hr., în partea de nord a teritoriului actualei Dobrogea, este atestat un „stat histrian”, al cărui rege (Histrianorum rex) getodac 10 a avut un conflict armat cu regele macedonean i cu sciŃii care erau condui de Atheas. Ne vom referi, în continuare, în mod concret, la câŃiva regi getodaci despre care avem informaŃii cât de cât certe i semnificative. CHARNABON . A trăit i a domnit în secolul al Vlea î.Hr. Singura informaŃie certă privitoare la el provine dintro relatare a poetului grec Sofocle (497405 î. Hr.). din ea rezultă cu claritate faptul că acesta „a domnit peste geŃi”. Printre regii getodaci evidenŃiaŃi în izvoarele antice din secolele al IIIlea i al IIlea î. Hr. se remarcă marele rege dac Dromichaites 11 care a reuit săl învingă pe regele Lysimah în războaiele declanate de macedoneni împotriva statului dac, în anii 299 i 292 î. Hr. DROMICHAITES sa aflat în fruntea statului getodac spre sfâritul sec. al IVlea i începutul sec. al IIIlea î.Hr. statul condus de el se întindea în Câmpia Munteniei. Este foarte posibil ca Dromichaites săi fi întins puterea i pe malul drept dobrogean al Dunării, teritoriu pe care Lysimach, regele Traciei îl ocupase. În anul 300 î. Hr., getodacii sub conducerea lui Dromichaites sunt nevoiŃi să ducă un război de apărare împotriva lui Lysimach (urmaul lui Alexandru Macedon din 306 î. Hr.). Întro primă luptă regele getodac îl ia prizonier pe Agatocle, fiul lui Lysimah, dar îl eliberează în 292 î.Hr. crezând că astfel va încheia pacea cu regele Lysimach i va recâtiga totodată i teritoriile ocupate de acesta. Fire războinică, Lysimach pornete însă o nouă campanie împotriva regelui get, care în faŃa pericolului iminent, ia retras trupele i a pustiit totul în calea invadatorilor. Suferind de foame i de sete, întreaga oaste a lui Lysimach, în frunte cu el, a fost încercuită i capturată de către Dromichaites. După obŃinerea acestei victorii, getodacii au cerut regelui lor ca Lysimach să fie adus în faŃa lor i pedepsit cu moartea. Însă Dromichaites sa împotrivit, explicândule că dacă Lysimach va fi omorât, alŃi regi îl vor înlocui i vor reprezenta pentru geŃi un pericol mai mare decât acesta, iar dacă Lysimach va fi eliberat, dimpotrivă, drept recunotinŃă faŃă de ei, acesta le va restitui teritoriul ocupat (la sudul Dunării). Acest lucru

8 Radu Vulpe, La succesion des rois odryses , Studia Thracologica, Bucureti, 1976. 9 Tucidide, II, 9697; Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, XII, 50, 13. 10 Trogus Pompeius, Historiae Philippicae, IX, 2. 11 Diodor din Sicilia, XXI, 12; Plutarh, Basileon apofthegmata Kai Strategon: Lysimachos.

92

denotă caracterul democratic militar al conducerii statului de către Dromichaites. După relatările cronicarului Diodor din Sicilia, Lysimach primete o lecŃie plină de învăŃăminte de la Dromichaites. Regele get a pregătit cu deosebită grijă, pentru prizonierul său, o masă îmbelugată servită în vase de aur. În acelai timp, el, împreună cu comesenii geŃi, mâncau bucate simple din vase de lemn. La sfâritul ospăŃului, regele getodac la întrebat pe Lysimach ce masă i se pare mai demnă de un rege. Acesta îi răspunde că cea îmbelugată, la care se află. După primirea acelui răspuns, Dromichaites a dorit să afle ce la determinat pe Lysimach să părăsească un trai atât de bun spre a porni împotriva unor oameni care duc o viaŃă atât de simplă i plină de modestie. Prin răspunsul său, Lysimach iar fi recunoscut vina de a se fi războit cu getodacii, fapt ce la convins astfel pe regele getodacilor săl elibereze. În cele din urmă, fostul prizonier Lysimach ia căsătorit fiica cu regele getodac. Istoricii români au emis o serie de păreri. Printre alŃii, Vasile Pârvan afirmă că regele getodac Dromichaites îi exercita stăpânirea i peste Dunăre, până la Haemus, dar i pe cetăŃi de pe malul dobrogean al Dunării. La rândul său, istoricul Dumitru Berciu consideră că statul lui Dromichaites avea teritorii pe ambele maluri ale Dunării i de aceea Dromichaites era rege al tracogeŃilor, continuator al anonimului "rex Histrianorum” (339 î.e.n.), care era tot get i el. În Bucureti, pe „Aleea Voievozilor” din incinta Muzeului Militar NaŃional, cu câŃiva zeci de ani în urmă, sa înălŃat un bust dedicat regelui getodac Dromichaites. Pe piedestalul însemnului memorial este săpată următoarea inscripŃie: „Dromichaites, rege al getodacilor (sec. IVIII î.e.n.). A purtat lupte cu regele elenistic al Traciei, Lysimach, pe care la înfrânt i la luat prizonier, punândui întrebarea „de ce teai silit împotriva firii, să aduci ostaii (tăi) pe nite meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăparea sub cerul liber?”. Diodor din Sicilia. Regele getodac ZALMODEGIKOS a domnit în sec III î. Hr. Domnia sa ne este atestată de către un decret histrian. Stăpânirea sa cuprindea Muntenia i poate i părŃi din sudul Moldovei. Statul său era destul de puternic, fiind în măsură a Ńine ostatici 60 de histrieni i de a bloca veniturile cetăŃii milesiene, fapt pentru care la curtea sa este trimisă din partea cetăŃii o solie cu rolul de al convinge să restituie cetăŃii veniturile, respectiv exploatarea teritoriului rural al cetăŃii, săi aprobe pescuitul la gurile Istrului, i săi restituie cei peste 60 de prizonieri luaŃi drept ostateci. Remaxos, rege get – în anul 200 î. Hr., un decret histrian dat în cinstea lui Agatocle, se referă la relaŃiile politice dintre cetatea Histria i populaŃiile din nordul Dunării. Din textul documentului rezultă că situaŃia oraelorcetăŃi pontice i în primul rând a Histriei,

93

era precară, deoarece sciŃii condui de Zoltes năvăleau i prădau oraele greceti supuse i protejate de Rhemaxos. Se pune în mod firesc întrebarea: unde se afla statul lui Rhemaxos i care era originea acestui rege. Istoricul D.M.Pippidi îl consideră pe Rhemaxos get. Academicianul Constantin Daicoviciu consideră că statul său se întindea în stânga Dunării (în Basarabia, sudul Moldovei i Muntenia), ori chiar în dreapta Dunării. Deci regele get Rhemaxos stăpânea teritoriul de pe malul stâng al Dunării, dar îi întindea autoritatea i asupra Dobrogei i cetăŃilor pontice care îi plăteau tribut, apărândule de scitul Zoltes cu 100 de călăreŃi, iar apoi după intervenŃia fiului regelui Rhemaxos, Phradmon, cu 600 de călăreŃi. CARANABON, rege getodac. A domnit la sfâritul secolului al IIIlea î. Hr. i la începutul celui următor. InformaŃiile istoriografice româneti i străine privitoare la biografia i la stăpânirea sa teritorială sunt nu doar sărace, ci chiar lipsesc cu desăvârire. Dar numele său se află pomenit, fără niciun fel de detaliu, în tragedia intitulată „Tripotomos”, de Sofocle. , rege tracogetic care în secolul III î. Hr. era în fruntea unui stat din Câmpia Dunării i din partea de nord a Dobrogei. Numele său apare pe monede descoperite în regatul său. Singurele izvoare care atestă existenŃa lui sunt câteva monede de argint descoperite în părŃile Tulcei. Toate aceste emisiuni redau pe avers un cap de tânăr cu plete prinse în diademă (probabil chipul său) iar pe revers apare un călăreŃ i inscripŃia „ BASILEUS MOSKONOS” scrisă cu caractere greceti.

Figura nr. 2. Monedă de tip Moskonos Sursa : http://enciclopediadacica.ro/regii/moskon.htm

94

ZALMODEGIKOS , rege geto dac care a domnit se pare, către partea de mijloc a secolului al IIIlea î. Hr. Aria geografică în care el îi exercita autoritatea se întindea pe linia Dunării, cu precădere pe cursul ei dobrogean. Istoricii români i străini care vorbesc despre el, apreciază că regele Zalmodegikos controla, din punct de vedere militar, polisurile greceti ce se aflau pe litoralul vestic al Pontului Euxin (Marea Neagră), acordândule acestora, la cerere, sprijin militar în apărarea cetăŃilor stăpânite de greci în acea arie geografică. OROLES , rege getodac care a domnit, după cum se atestă în unele lucrări de istorie străine i româneti, în partea de mijloc a secolului II î. Hr. El ia exercitat autoritatea în spaŃiul getodacic intracarpatic ce se întindea până către „partea de sud a Ńinuturilor dintre MunŃii CarpaŃi i Siret”. Luptătorii getodaci de sub conducerea lui Oroles, aa cum ne informează istoricul roman Trogus Pompeius, au acŃionat cu hotărâre pentru stăvilirea unor invazii ale bastarnilor în interiorul arcului carpatic. Referinduse la acest rege getodac, istoricul roman Iustinus semnalează faptul că Oroles era foarte exigent cu luptătorii săi, care nu se comportau vitejete. De exemplu, el ar fi aplicat „grele pedepse morale” otenilor lui care se lăsau biruiŃi în luptele cu adversarii lor. , rege getodac. Specialitii români ai istoriei Daciei apreciază că acesta va fi fost succesor la domnie al regelui Oroles. El ia exercitat autoritatea statală pe o întinsă zonă din aria geografică aflată în interiorul arcului carpatic, adică din Transilvania. În timpul domniei lui Rubobostes se constată o cretere semnificativă a puterii economice i militare a getodacilor. Istoricul roman Trogos Pompeius atribuia acestui fost rege calităŃi i însuiri deosebite de ordin militar i administrativ. ZYRAXES , rege getodac în secolul I î. Hr. A domnit întro arie geografică aflată în partea de nord a străvechii Dobroge. Se apreciază că el îi exercita domnia, cu autoritate, din cetatea de scaun zisă Genucla. Potrivit informaŃiilor de care dispunem otile regelui Zyraxes au dus lupte împotriva armatelor conduse de generalul roman Crassus, care trăise între anii 11453 î. Hr. Nu dispunem de informaŃii în privinŃa locului de desfăurare a acestor acŃiuni militare i a forŃelor care sau aflat în conflict. Regele getodac BUREBISTA , este socotit că a fost întemeietorul primului stat centralizat al getodacilor. Din cele relatate mai înainte, rezultă, fără nici un echivoc, că pe teritoriul străvechii Dacii au existat, în perioada cuprinsă între secolele V i I î. Hr., mai multe state getodacice care erau conduse de regi iscusiŃi, pricepuŃi atât în treburi administrative i organizatorice, cât i militare. Din păcate, unii dintre acei regi se războiau, de multe ori, i între ei. Teritoriile în care aceti regi îi exercitau autoritatea erau adesea supuse unor

95

frecvente i puternice invazii străine de jaf i de cuceriri care le puneau în pericol atât teritoriul, bogăŃiile lui, cât i exercitarea domniei în pace i în linite în statele respective. Potrivit aprecierilor unor specialiti în istoria antică a Daciei, pe teritoriul ei, doar cinci state getodacice erau mai mari, mai puternice i, deci, puteau face faŃă, cu mai mult succes invaziilor i ameninŃărilor străine. Acestea se aflau astfel dispuse teritorial: 1) Între Dunăre, râurile IalomiŃa i Olt i o parte din MunŃii CarpaŃi; 2) În SciŃia Minor (în actuala Dobroge) i partea de est a actualei Muntenii; 3) În celelalte părŃi ale actualei Muntenii; 4) În partea de nord a CarpaŃilor Meridionali i până în aliniamentul marcat de actualele localităŃi ClujNapoca i BistriŃa; 5) În aria Moldovei, cuprinsă între CarpaŃi i Nistru. Pentru a face faŃă cu cât mai mult i mai evident succes invaziilor i cotropitorilor străini pe pământul Daciei, se impunea, cu necesitate, unirea acelor mici state, întrun stat mare i puternic, condus de un singur rege, care să aibă în jurul său colaboratori pricepuŃi i iscusiŃi. Înfăptuirea acestui înalt deziderat a revenit regelui getodac Burebista, care a domnit între anii 8244 î. Hr. „Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese – ne informează istoricul i geograful grec Strabon , Burebista bărbat get, la înălŃat atât de mult prin exerciŃii, cumpătare i ascultare faŃă de porunci..., încât, în câŃiva ani, a făurit un stat puternic. Spre a Ńine în ascultare poporul, el ia luat ajutor pe Deceneu.” Acest Deceneu era un mare preot, el fiind socotit că ar fi avut puteri supraomeneti specifice zeilor. În realitate, acesta a fost un sfătuitor i un ajutor de nepreŃuit pentru regele Burebista i pentru întreprinderile i înfăptuirile sale. Referinduse la el, Strabon scria următoarele: „Spre a Ńine în ascultare poporul”, regele Burebista „ia luat ajutor pe Deceneu, un vrăjitor care rătăcise multă vreme prin Egipt, învăŃând acolo unele semne de proorocire, mulŃumită cărora susŃinea că tălmăcete voinŃa zeilor. Ba, încă de la un timp fusese socotit zeu...” La rândul său, referinduse la acelai Deceneu, istoricul roman Iordanes ne oferă următoarea informaŃie: „În timpul domniei la goŃi (la geŃi – n.n.) a lui Burebista, a venit în Gothia (în GeŃia sau în Dacia – n.n.), Deceneu. Primindul pe Deceneu, Burebista ia dat o putere aproape regală...” În virtutea calităŃilor i însuirilor sale, ca i a preocupărilor lui, Deceneu este socotit în unele studii istorice, nu doar un preot, ci i ca un autentic rege al Daciei. În mod concret, pentru unificarea statală a tuturor teritoriilor care aparŃinuseră geto dacilor, în anul 60 î. Hr. regele Burebista i otile sale întreprind o ofensivă rapidă împotriva celŃilor, care ocupaseră o mare parte din teritoriile occidentale ale getodacilor, adică de la Bratislava până la Tisa. În urma unor acŃiuni îndrăzneŃe i rapide, printro altă luptă, armata regelui Burebista îi alungă pe taurisci i pe boii dincolo de Bratislava. După această ofensivă, marele rege dac a eliberat teritoriile getodacilor până la Dunărea mijlocie i Morava i lea inclus întrun stat getodac centralizat. Apoi Burebista a pornit cu armata sa eliberatoare spre răsărit, unde erau coloniile greceti de pe litoralul Mării Negre (figura nr. 3).

96

Figura nr. 3. Dacia în timpul lui Burebista 8144 î. Hr. Sursa : http://www.opiniateleormanului.ro/?p=1261

În anul 55 î. Hr., regele getodac unificator al Daciei începe să elibereze litoralul pontic. Întâi pune stăpânire pe cetatea Olbia de lângă Bug i apoi pe toate cetăŃile greceti de la sud: Tyras (Cetatea Albă), Histria, Tomis, Odessos (Varna), Apollonia i Dionysopolis (Balcic). Aadar între anii 60 i 48 î., Hr. Burebista a reuit să unifice întregul popor geto dac i toate teritoriile pe care locuia acesta. Ca urmare, statul său getodac se întindea spre apus i spre nordvest până la Dunărea Mijlocie i Morava, spre nord până la CarpaŃii Păduroi, spre est ajungea până la Olbia i cuprindea Dobrogea în întregimea ei, iar spre miazăzi ajungea până la Haemus (MunŃii Balcani) i chiar dincolo de Haemus, adică până în Apolonia. În epoca dată, puŃine popoare ale lumii trăiau întrun stat atât de mare i de puternice cum era Dacia lui Burebista. În acea epocă multe alte popoare, precum erau francezii, germanii, elveŃienii i altele., nu se bucurau de astfel de organizaŃii statale. În amintirea regelui Daciei, Burebista, în secolul trecut, pe teritoriul României sau înălŃat două monumente, unul dintre ele se află în Bucureti în incinta Muzeului Militar NaŃional, pe „Aleea Voievozilor”. Este vorba de un bust, pe postamentul căruia citim aceasta inscripŃie explicativă i evocativă: „Burebista. Rege al getodacilor (8244 î.e.n.). Întemeietorul statului dac centralizat i independent. «Cel dintâi i cel mai mare dintre regii Traciei i stăpânind teritoriul de dincolo de fluviu (Danubiu – n.n.) i de dincoace». Din decretul în cinstea lui Acornion”. Cel deal doilea monument, unic ca realizare artistică, se înalŃă maiestuos în cadrul complexului sculptural în aer liber din Tabăra de sculptură de la

97

Măgura Buzăului. Este o realizare plastică în piatră de o frumuseŃe i de o măreŃie cu totul aparte, care merită să fie văzută i apreciată de către toŃi românii doritori să cunoască isteria străvechii noastre Dacii. Urmaul cel mai strălucit al lui Burebista pe tronul Daciei a fost Decebal care a domnit în secolul I d. Hr. Referinduse la el i în special la calităŃile sale de conducător militar, istoricul grec Cassius Dio scria următoarele: „Era foarte priceput în planurile de război i iscusit în înfăptuirea lor, tiind să aleagă prilejul pentru al ataca pe duman i a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era bun luptător i se pricepea să folosească izbânda, dar i să iasă bine dintro înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un duman de temut pentru romani”. Dar despre noua generaŃie de regi ai Daciei de după Burebista, implicit despre Decebal vom vorbi cu un alt prilej i întro altă comunicare tiinŃifică.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Crian I.H., „ Statul getodac ”, Bucureti, 1977. Cristache Gheorghe, Tucă Florian, „ Voievozi, Domnitori, Principi, Regi, preedinŃi i alŃi efi de stat din spaŃiul românesc ”, DicŃionar, EdiŃia a IIa, Bucureti, 2006. Daicoviciu Hadrian, „ Portrete dacice ”, Bucureti, 1984. Giurescu C. Constantin, Giurescu Dinu, „ Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până azi ”, Bucureti, 1971. Muat M., Ardeleanu I., „ De la statul getodac la statul român unitar ”, Bucureti, 1983. Pippidi D.M., „ ContribuŃii la Istoria veche a României ”, ediŃia a IIa, Bucureti, 1967. Pârvan V., „ Dacia CivilizaŃiile antice din Ńările carpatodanubiene ”, ediŃia a IVa, Bucureti, 1967. Preda Constantin, „ Monedele getodacilor ”, Bucureti, 1998. Tucă Florian, Sbârnă Gheorghe, Dobre Cezar, „ Milenii de statalitate, cretinism i cultură în spaŃiul românesc ”, vol. 13, Bucureti, 2003. Tudor Gheorghe, „ Armata getodacă ”, Bucureti, 1986. Xenopol A.D., „ Istoria românilor din Dacia Traiană ”, ediŃia a IVa, Bucureti, 1986.

98