E D II T O R II A L

Ion AGRIGOROAIEI AVERESCU – MAREªAL AL ROMÂNIEI –

cum aproape 75 de ani, la 3 octombrie 1938, înceta din viaþã, la locuinþa sa din Aªoseaua Kisseleff, mareºalul Alexandru Averescu. Era în conºtiinþa contemporanilor ima- ginea vie a marelui dispãrut, a celui care a fost, înainte de toate, o remarcabilã personalitate militarã a neamului nostru. Alexandru Averescu s-a nãscut la 9 martie 1859, în satul Babele de lîngã oraºul Ismail, din sudul Basarabiei; nici nu trecuserã douã luni de la Unirea Principatelor (24 ianuarie), cînd cele trei judeþe din sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad ºi Ismail, fãcînd parte din Principatul Moldovei, au intrat în compo- nenþa statului care s-a numit, pentru scurt timp, Principatele Unite ºi, apoi, România. Aceste judeþe au cunoscut o semnificativã pros- peritate, bucurîndu-se de binefacerile administraþiei române vreme de aproximativ 22 de ani (1856-1878), pînã au cãzut din nou sub dominaþie þaristã. S-au apli- cat aici reformele de modernizare din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza ºi a lui Carol I. În 1864 s-a reînfiinþat vechea eparhie a Ismailului, în frunte cu „eruditul episcop Melchisedec ªtefãnescu, care deschide pe lîngã scaunul sãu episcopal ºi un seminar 1878), iar din 1879 a urmat ªcoala divizionarã pentru duhovnicesc pentru deºteptarea ºi luminarea eparhi- subofiþeri de la Mãnãstirea Dealu, obþinînd rezultate aþilor sãi. Sub aceeaºi pãrinteascã ocîrmuire deosebite, în cei doi ani de studiu. În iulie 1881 a româneascã s-a deschis ºi un gimnaziu la Ismail ºi absolvit ªcoala ca ºef de promoþie, primind gradul de 125 de ºcoli primare pe la tîrguri ºi pe la sate, cu o sublocotenent. Era începutul unei strãlucite cariere populaþie ºcolarã de 7.000 bãieþi ºi 944 fete” 1. militare, din care nu vor lipsi episoade de acþiuni În acest context ºi-a început studiile Alexandru politice 2. Averescu, care a urmat ºcoala primarã la Ismail, dupã Timp de doi ani (1884-1886) a urmat cursurile care a fost înscris la seminarul de aici; a frecventat ªcolii Superioare de Rãzboi din Torino (Italia); întors numai un an, deoarece s-a mutat la Bucureºti. κi con- în þarã, era brevetat ca ofiþer de stat major la 26 tinuã studiile în Capitalã la ªcoala de arte ºi meserii, noiembrie 1886. A lucrat mai mulþi ani la Marele Stat absolvitã în anul 1876. În condiþiile anunþãrii unui Major al armatei, în cadrul Secþiei a 3-a operaþii. S-a nou conflict ruso-turc, în martie 1877 Al. Averescu afirmat ºi ca teoretician militar, precum ºi în condu- s-a înrolat ca voluntar în escadronul de jandarmi din cerea unor importante reviste ale vremii. Remarcat Ismail, cu care a luat parte la Rãzboiul de pentru rezultatele obþinute, la începutul anului 1894 a Independenþã, devenind sergent în serviciul frontului fost numit comandant al ªcolii Superioare de Rãzboi ºi la cancelarie. din Bucureºti ºi avansat la gradul de maior; din 15/28 S-a reangajat în armatã ca subofiþer (septembrie ugust 1896 devine ataºat militar pe lîngã legaþia

Revista românã nr. 2 (72)/ 2013 1 românã de la Berlin, funcþie pe care a deþinut-o mai rãmîne însã un episod strãlucit al acestui rãzboi, o bine de doi ani. probã vorbitoare de capacitatea ºefilor, de calitãþile Revenit în þarã, a fost numit comandant al de bravurã ºi energie ale soldatului român, un exem- Regimentului 4 Roºiori, fiind avansat locotenent- plu elocvent pentru putinþa lui de adaptare ºi per- colonel. La 24 septembrie 1899 este transferat la fecþionare. Dupã dezastrul campaniei din 1916, dupã Marele Stat Major, ca ºef al ºecþiei organizare-mobi- laborioasa operã de prefacere din primãvara anului lizare, rãmînînd aici timp de aproape cinci ani ºi 1917, ea este dovada vitalitãþii ºi energiei nestinse a avansat colonel la 10 mai 1901, la vîrsta de 42 de ani. poporului nostru” 4. A continuat sã urce treptele ierarhiei militare, Generalul Alexandru Averescu a dobîndit în tim- devenind general de rigadã în 1906, ministru de pul rãzboiului o deosebitã popularitate, fiind numit Rãzboi în guvernul D.A. Sturdza (1906-1908) ºi în „eroul de la Mãrãºti”. Modul apropiat de a sta de guvernul Ion I.C. Brãtianu (1908-1909). vorbã cu ostaºii, promisiunile fãcute pe front de În 1911-1913 deþine funcþia de ºef al Marelui Stat împroprietãrire a þãranilor, iar, pe de altã parte, starea Major, calitate în care a conceput planul de operaþii de nemulþumire faþã de poziþia adoptatã de unii al armatei române ºi a coordonat acþiunile ei la sudul oameni politici ai „vechiului regim”, au condus – Dunãrii, în al doilea rãzboi balcanic. În anii Primului într-un context numai schiþat aici – la înfiinþarea Ligii Rãzboi Mondial a deþinut responsabilitãþi de primã Poporului (3 aprilie 1918), în frunte cu generalul Al. importanþã: comandant al Corpului 1 armatã (1914- Averescu. Pe acest val de popularitate, Liga 1916), comandant al Armatei a 2-a (1916-1918), pre- Poporului, transformatã în Partidul Poporului, a venit cum ºi preºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi ad- la putere în martie 1920, generalul deþinînd interim la Afacerile Strãine (29 ianuarie – 27 febru- preºedinþia Consiliului de Miniºtri ºi Internele. arie 1918). În marile încleºtãri ale Rãzboiului pentru Reþinem aici, dintr-o guvernare contradictorie (mar- Întregirea României, s-a distins ca unul dintre cei mai tie 1920 – decembrie 1921), adoptarea de cãtre parla- de seamã comandanþi ai armatei române, în ciuda ment, în iulie 1921, a unei profunde reforme agrare, adoptãrii unor soluþii considerate de unii ca mai puþin pe baza proiectului adus de guvern. reuºite. În perioada urmãtoare, rolul Partidului Popular în O pagfinã remarcabilã s-a scris prin victoria viaþa politicã a þãrii s-a redus simþitor. Cu sprijinul obþinutã de Armata a 2-a, condusã de generalul Partidului Naþional Liberal, generalul Al. Averescu a Averescu, la Mãrãºti ºi Oituz, între 9 ºi 19 iulie 1917 mai format un guvern ce s-a menþinut la putere din (st.v.). Aceastã victorie, obþinutã printr-o ofensivã de martie 1926 pînã în iunie 1927. O realizare importan- amploare, a avut un puternic ecou, aducîndu-i tã în direcþia consolidãrii Marii Uniri din 1918 a comandantului ei prestigiu ºi o considerabilã popu- reprezentat-o semnarea de cãtre Al. Averescu a laritate. Dupã ce, în preajma bãtãliei, Regele Tratatului de prietenie cu Italia (17 septembrie 1926). Ferdinand l-a decorat pe generalul Averescu cu În urma semnãrii documentului, Italia a ratificat Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, Suveranul a Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920, care apreciat în mod deosebit importanþa victoriei ºi i-a recunoºtea pe plan internaþional apartenenþa conferit, la 13/25 iulie, Ordinul „Mihai Viteazul”, Basarabiei la România 5. clasa a II-a. Dupã ce la 7 iunie 1923 fusese ales membru de Bãtãlia de la Mãrãºti l-a obligat pe feldmareºalul onoare al Academiei Române, în octombrie 1930, în german Mackensen sã renunþe la lovitura proiectatã cadrul manevrelor regale desfãºurate în Transilvania, în zona Nãmoloasa ºi sã declanºeze ofensiva între s-a desfãºurat ºi ceremonia de acordare a demnitãþii Siret ºi Carpaþi. Aºa s-a ajuns la bãtãliile de la de mareºal, cea mai înaltã treaptã a ierarhiei militare, Mãrãºeºti ºi Oituz (iulie – august 1917), încheiate cu generalului Al. Averescu. În ziua de 25 octombrie, eroica victorie a armatei române, fiind astfel apãratã Regele Carol al II-lea, sosit la Sighiºoara împreunã fiinþa statului român, redus la teritoriul Moldovei. cu mai mulþi miniºtri, generali, ataºaþii militari strãi- Bãtãlia de la Mãrãºti a constituit apogeul vieþii de ni etc., a þinut o cuvîntare în care a elogiat faptele de militar a lui Al. Averescu, „fixîndu-l definitiv în arme din 1916-1919 ºi ºi-a exprimat satisfacþia pen- galeria marilor comandanþi ai armatei române din tru reuºita manevrelor din acel an. Suveranul a toate timpurile” 3. Deºi consecinþele sale nu au fost prezentat cartea de mareºal pentru generalul Al. puse în valoare la nivel superior, „Bãtãlia de la Averescu, cu principalele momente ale carierei mi- Mãrãºti – va sublinia Const. Kiriþescu – aºezatã la o litare a acestuia, de la voluntariatul din Rãzboiul de cotiturã fatalã a desfãºurãrii rãzboiului nostru, Independenþã ºi pînã la izbînda de la Mãrãºti ºi

2 Revista românã nr. 2 (72)/ 2013 Oituz. Cu acelaºi ceremonial a fost ridicat la demni- tatea de mareºal al României ºi generalul 6. (Generalul va deveni mareºal la 22 august 1941). A urmat defilarea trupelor parti- cipante la manevre, cei doi mareºali defilînd în frun- tea unor subunitãþi ale Regimentului 1 roºiori ºi, respectiv, Regimentul 25 infanterie. La moartea sa, guvernul a organizat funeralii naþionale, cu un amplu program 7. Sicriul cu corpul neînsufleþit a fost depus la Ateneul Român, unde, în zilele de 4 ºi 5 octombrie, un numãr mare de bucureºteni i-au adus omagiul. În ziua de 6 octombrie a avut loc ceremonia funerarã, la care au luat parte Stimate Domnule Profesor Gavril Istrate, Regele Carol l II-lea, membrii guvernului, consilierii onoratã asistenþã, regali, reprezentanþii înaltului cler, numeroºi locuitori ai Capitalei. De la Ateneu, cortegiul funerar a mers la u regretul de a nu mã fi putut alãtura dum- Gara de Nord, unde aºtepta un tren mortuar, care s-a neavoastrã decît cu gîndul, ader cu entuziastã deplasat la Mãrãºeºti. Trenul a oprit în mai multe Cconvingere la grupul pe care îl formaþi pe cri- staþii, în care detaºamente ale armatei au dat onorul ºi terii de coeziune afectivã cu personalitatea omagiatã, de numeroºi locuitori i-au adus un ultim omagiu. De la care pe mine, personal, mã leagã atît de multe: originea Mãrãºeºti, sicriul a fost transportat cu automobilele la nãsãudeanã, grãnicereascã, pe care nu am uitat-o nici- Mãrãºti, unde a avut loc o ceremonie funerarã. unul dintre noi, anii de stagiu doctoral, atît de plini ºi de Trupul neînsufleþit al mareºalului Alexandru profitabili, precum ºi, mai ales, frumoasele, inegala- Averescu a fost depus în cripta special amenajatã în bilele nostre întîlniri. interiorul Mausoleului de la Mãrãºti. Aceia dintre dvs., foarte numeroºi desigur, care au Presa a acordat o atenþie aparte evocãrii persona- interacþionat vreodatã cu Domnul Profesor îi cunosc litãþii mareºalului Al. Averescu, iar Academia personalitatea magneticã ºi carisma, enciclopedismul Românã a organizat, la 8 octombrie 1938, o ºedinþã uluitor sau arta cu care ancoreazã discuþia în istoria de comemorare. În loc de încheiere, reproducem aici evenimenþialã a perioadei interbelice, precum ºi în un scurt fragment dintr-un articol semnat de ilustrul deceniile de comunism, care îi stîrnesc emoþii spirituale inedite. Curiozitatea intelectualã, pe care o hrãneºte cu istoric Gh.I. Brãtianu: lecturi zilnice, îi permite sã transforme detaliul aparent Ostaº ridicat, prin vrednicia sa, pînã la cele mai nesemnificativ în prilej de digresiuni docte, dezvoltate înalte trepte ale comandamentului ºi ale rãsunderii, cu un entuziasm iradiant. Cînd se pasioneazã de vreun el cãpãtase în rîndurile celor mulþi valoarea unui subiect, face excursuri bogate, plimbîndu-se nostalgic simbol: cel puþin o datã se adeverise cã în raniþa ser- prin galeria de portrete ale foºtilor profesori sau colegi gentului de la 1877 se ascundea bastonul de mareºal – mulþi adevãrate repere în cultura românã –, care se din 1930. reanimã creionaþi în tuºe sigure, prin evocarea vreunei întîmplãri sugestive, memorabile, delimitatã spaþial ºi Note: temporal cu o precizie ieºitã din comun. 1. , Isatoria Basarabiei , Chiºinãu, 1991, p. 193. ªtiindu-i bine aceste laturi, îmi dau seama cã am 2. A se vedea, pe larg, Petre Otu, Mareºalul Alexandru privilegiul de a cunoaºte un Mare Profesor, dar, simþin- Averescu. Ministrul, omul politic, legenda , Editura Militarã, du-i direct generozitatea ºi remarcîndu-i verticalitatea Bucureºti, 2009. structuralã, în ciuda loviturilor soartei, am ºi mai marea 3. Ibidem , p. 185. bucurie sã cunosc în persoana Domnului Profesor un 4. Const. Kiriþescu, Istoria Rãzboiului pentru întregirea României 1916-1919 , vol. Al II-lea, Bucureºti, p. 149-150. Mare Om. ªi îmi urez sã ne bucure încã mulþi ani cu 5. Ion Agrigoroaiei, Basarabia în acte diplomatice 1711- vorba înþeleaptã ºi cu puterea exemplului! 1947, Iaºi, 2012, p. 170. 6. Petre Otu, op.cit ., p. 365 ºi urm. Luminiþa BOTOªINEANU 7. Ibidem , p. 402-407. Institutul de Filologie Românã „A. Philippide”, Iaºi

Mesaj transmis cu ocazia sãrbãtorii „IN HONOREM – Gavril ISTRATE la 99 de ani”, în cadrul festiv al celei de-a XVIII-a Adunãri Generale a Despãrþãmîntului ieºean al ASTRA.

Revista românã nr. 2 (72)/ 2013 3