UNIVERSITATEA LIBER! INTERNA"IONAL! DIN MOLDOVA FREE INTERNATIONAL UNIVERSITY OF MOLDOVA

FACULTATEA ISTORIE #I RELA"II INTERNA"IONALE DEPARTMENT OF HISTORY AND INTERNATIONAL RELATIONS

INSTITUTUL DE ISTORIE #I #TIIN"E POLITICE INSTITUTE OF HISTORY AND POLITICAL SCIENCE

HISTORY & POLITICS

2012

An. V, Nr. 1 (9)

Revist$ de Istorie %i Politic$

ISSN 1857-4076

Universitatea Liber$ Interna&ional$ din Moldova / Free International University of Moldova

Facultatea Istorie %i Rela&ii Interna&ionale / Department of History and International Relations

Institutul de Istorie %i #tiin&e Politice / Institute of History and Political Science

History & Politics Revist$ de Istorie %i Politic$ 2012, An. V, Nr. 1 (9)

Fondator/ Founder: Universitatea Liber! Interna"ional! din Moldova Director/ Director: Academician, Prof. univ., Dr. hab., Andrei Galben

Redactor-sef/ Editor in Chief: Conf. univ., Dr. hab., Pavel Parasca Redactor-%ef adjunct/ Deputy Editor in Chief: Conf. univ., Dr. Ludmila Coad! Secretari %tiin&ifici/ Scientific Secretaries: MA Viorica #îcu, MA Larisa Patlis

Colegiul de redac&ie/ Board of Editors: Prof. univ., Dr. Mihnea Berindei (Universitatea Paris VII, Fran$a) Prof. univ., Dr. Andrei Brezeanu (Universitatea Catolic! din Wasington, SUA) Prof. univ., Dr. Keith Hitchins (Universitatea Illinois, SUA) Prof. univ., Dr. Marcel Otte (Universitatea din Liège, Belgia) Prof. univ., M. C. al Academiei Române, Dr. Victor Spinei (Institutul de Arheologie, Ia%i) Prof. univ., Dr. Stèphane Courtois (Institutul Catolic de Studii Superioare La Roche-sur-Yon, Fran$a) Prof. univ., Dr. Ioan Capro%u (Universitatea “Al. I. Cuza”, Ia%i, România) Conf. univ., Dr. Herald Heppner (Universitatea Graz, Austria) Conf., univ., Dr. Vasile Tab!r!, (Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, România) Acad., Prof. univ., Dr. hab. Andrei E%anu (Academia de &tiin$e a Moldovei) Prof. univ., Dr. hab., Gheorghe Postic! (ULIM) Conf. univ., Dr. Octavian #îcu (ULIM) Conf. univ., Dr. Mihai Cernencu (ULIM) Conf. univ., Dr. Ludmila Tihonov (ULIM) Conf. univ., Dr. Oleg Serebrian (ULIM) Conf. univ., Dr. Ion St!vil! (ULIM) Machetare: MA Larisa Patlis Revista „History & Politics” este publica$ia %tiin$ific! de specialitate a Institutului de Istorie %i &tiin$e Politice din cadrul Facult!$ii Istorie %i Rela$ii Interna$ionale, ULIM. Prezentul num!r a fost recomandat spre publicare de c!tre Consiliul Profesoral al Facult!$ii Istorie %i Rela$ii Interna$ionale %i Consiliul &tiin$ific al Institutului de Istorie %i &tiin$e Politice - proces verbal nr. 1 din 29 august 2012. Articolele %tiin$ifice din acest num!r au fost recenzate. Autorii î%i asum! responsabilitate pentru con$inutul articolelor. Adresa redac$iei: str. Vlaicu Pârc!lab 52, Chi%in!u, Republica Moldova, MD-2012, Chi%in!u: Editura ULIM, 2012 Tiraj - 60 exemplare © Universitatea Liber! Interna$ional! din Moldova C U P R I N S/ C O N T E N T S

Pavel PARASCA, Argument ...... 5

SAPIENTIA ET VIRTUS FACULTATEA ISTORIE 'I RELA"II INTERNA"IONALE: 15 ANI DE SUCCESE! DEPARTMENT OF HISTORY AND INTERNATIONAL RELATIONS: 15 YEARS OF SUCCESSES!

Ludmila COAD!, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale - Facultatea secolului XXI (Department of History and International Relations - an Institution for the 21st Century) ...... 6

Pavel PARASCA, 15 ani de cercetare !tiin"ific# la Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale (15 Years of Scientific Research at the Department of History and International Relations) ...... 12

STUDII 'I ARTICOLE/ STUDIES AND ARTICLES

Pavel PARASCA, Continuitate sau discontinuitate dinastic# în Moldova în a doua jum#tate a secolului al XIV-lea? (Dynastic Continuity or Discontinuity in Moldova in the Second Half of the 14th Century) ...... 17

Ludmila COAD!, Anexarea Moldovei de Est în 1812: Principatele Române în politica marilor puteri (Annexation of Eastern Moldova in 1812: Romanian Principalities in the Policies of Great Powers) ...... 68

Svetlana PROZOROVSCHI, Preo"imea basarabean# în lupta pentru emanciparea na"ional# de la fâr!itul secolului al XIX – începutul secolului XX (Bessarabian priests in the national liberation movement at the end of the 19th Century and at the beginning of the 20th Century) ...... 82 Florin GATEA, Impactul politicii comuniste asupra clerului greco-catolic din

România (The Impact of Ccommunist Policy on the Romanian Greek-Catholic Clergy) ...... 90

Ludmila TIHONOV, Tactici !i metode comuniste de marginalizare a bisericii ortodoxe în R.S.S. Moldoveneasc# în anii 1944-1965 (Communist Tactics and Methods of marginalizing the Orthodox Church in Moldavian S.S.R. in 1944-1965) 109

Octavian "ÎCU, Russia and Territorial Integrity of the Republic of Moldova: historical perspective and present realities (Rusia $i integritatea teritorial# a Republicii Moldova: perspective istorice $i realit#%i actuale) ...... 125

Larisa PATLIS, Approaches to the Problem of Devolution in Moldova: Lessons to be Learnt (Abordarea problemei devo%u%iei în Moldova: lec%ii pentru viitor) ...... 149

3 Tatiana BUSUNCIAN, Rolul organelor securit#"ii statului din Republica Moldova în sistemul interna"ional al serviciilor speciale privind combaterea terorismului (The Role of the State Security Institutions from the Republic of Moldova in the International System of Special Services for combating terrorism) ...... 159

Rodica PAN"A, Particularit#%i ale diploma"iei publice la începutul secolului XXI (Particularities of Public Diplomacy at the Beggining of the 21st Century) ...... 175

Viorica "ÎCU, Geostrategia între teorie !i metod# de analiz# a rela"iilor interna"ionale (Geostrategy as Theory and Method of Analysis of International Relations) ...... 190

CRONIC!/ CHRONICLE

Activit#"ile !tiin"ifice la Institutul de Istorie !i &tiin"e Politice în anul 2011 (Scientific Activities of the Institute of History and Political Science in 2011) ...... 211

Sesiunea $tiin%ific# studen%easc# - Symposia Studentium 2012 (Student Scientific Session - Symposia Studentium 2012) ...... 214

CERIN'E FA'( DE MANUSCRISE (REQUIREMENTS FOR MANUSCRIPTS) 217

4

Argument

Pe 16 octombrie 2012 Universitatea Liber! Interna$ional! din Moldova - prima institu$ie universitar! privat! de alternativ! - consemneaz! 20 de ani de activitate, demonstrându-%i viabilitatea %i capacit!$ile de dezvoltare %i afirmare continu!. Iar la 1 septembrie î%i marcheaz! 15 de func$ionare una dintre cele mai tinere subunit!$i didactico-%tiin$ifice ale ULIM – Facultatea de Istorie %i Rela$ii Interna$ionale. În anul frumoaselor jubilee, toate activit!$ile didactico-%tiin$ifice se desf!%oar! sub genericul “ULIM 20 – Sapientia et Virtus”. Prezentul volum al “Revistei de Istorie %i Politic!/History & Politics”, editat! de Institutul de Istorie %i &tiin$e Politice de la Facultatea de Istorie %i Rela$ii Interna$ionale (FIRI), ULIM, este consacrat Anului Jubiliar. Cu aceast! ocazie, Redac$ia revistei adreseaz! sincere felicit!ri %i ur!ri de noi succese în activit!$ile didactico-%tiin$ifice tuturor colegilor de la Universit!"ii Libere Interna"ionale din Moldova %i Facult!"ii Istorie )i Rela"ii Interna"ionale, precum %i prietenilor no%tri din alte institu$ii universitate din $ar! %i de peste hotarele ei, invitându-i la o colaborare cât mai fructuoas! pe t!râmul educa$ional %i %tiin$ifice.

Dr. hab. Pavel PARASCA, Directorul Institutului de Istorie (i 'tiin)e Politice

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 5 Ludmila COAD!

SAPIENTIA ET VIRTUS FACULTATEA ISTORIE 'I RELA"II INTERNA"IONALE: 15 ANI DE SUCCES!

FACULTATEA ISTORIE #I RELA"II INTERNA"IONALE - FACULTATEA SECOLULUI XXI

Sfâr%itul secolului XX, marcat de pr!bu%irea sistemului bipolar, falimentul totalitarismului în spa$iul fost-socialist %i începutul democratiz!rii societ!$ilor regiunii men$ionate, a însemnat %i debutul reform!rii sistemului de înv!$!mânt în statele care s-au emancipat în contextul pr!bu%irii URSS-ului, inclusiv în Republica Moldova, dar %i apari$ia unor noi universit!$i %i facult!$i, construite pe principii noi %i în scopul model!rii %i educ!rii omului liber în gândire %i crea$ie. În vâltoarea acelor transform!ri a ap!rut %i Facultatea Istorie %i Rela$ii Interna$ionale în cadrul ULIM – o facultate întemeiat! în secolul XX pentru exigen$ele secolului XXI, care marcheaz! în acest an cea de-a cincisprezecea aniversare.

Retrospective conceptual-structurale Pe parcursul perioadei de afirmare, de la constituire )i pân! la ora actual!, Facultatea a evoluat atât din punct de vedere al func$ionalit!$ii %i structurii, cât %i din punct de vedere al calit!$ii procesului instructiv- educativ. Idea fond!rii facult!"ii a apar"inut unui grup de istorici, format din rectorul ULIM, profesorul )i academicianul Andrei Galben; profesorul, doctor habilitat Gheorghe Postic! )i profesorul, doctor habilitat Pavel Parasca. Ea dateaz! cu aproximativitate din momentul cre!rii Universit!"ii Libere Interna"ionale din Moldova, dar a fost materializat! ceva mai târziu, în anul 1997, odat! cu emiterea de c!tre rectorul ULIM, a ordinului de întemeiere a acesteia. Pentru c! la acea vreme structura subdiviziunilor ULIM-iste viza existen"a departamentelor – echivalentul facult!"ilor de ast!zi, noua subdiviziune a fost denumit! Departamentul Istorie !i Civiliza"ie - prima denumire, de altfel, din dou! câte le-a avut actuala Facultate de Istorie )i Rela"ii Interna"ionale. La numai un an de la înfiin"are, în 1998, conformându-se cerin"elor pie"ei de munc! )i solicit!rilor poten"ialilor viitori studen"i – care manifestau interes fie pentru domeniul istoriei, fie pentru cel al rela"iilor interna"ionale - Departamentul Istorie %i

6 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) FACULTATEA ISTORIE #I RELA"II INTERNA"IONALE – FACULTATEA SECOLULUI XXI

Civiliza$ie a devenit Departamentul Istorie $i Rela%ii Interna%ionale, transformat ulterior, în 2007, în Facultatea Istorie $i Rela%ii Interna%ionale. Concomitent cu denumirea, facultatea )i-a modificat de-a lungul anilor )i propria-i structur!, fiind – în prima perioad! de activitate – în c!utarea unei formule potrivite a acesteia, atât în materie de num!r de catedre, cât )i de denumiri ale subdiviziunilor sale. Astfel în to"i ace)ti ani structura facult!"ii a fost remodelat! în câteva rânduri. Începându-)i activitatea cu o catedr! – cea de Arheologie )i Istorie Antic!, facultatea a experimentat ulterior varianta ramific!rii în dou! catedre, apoi în trei, ca pân! la urm! s! se opteze pentru o bidimensionalitate structural! axat! pe func"ionalitatea a dou! catedre. Alternan"a structural! a fost înso"it! firesc )i de o varietate de denumiri ale catedrelor la care s-a recurs în diverse segmente de timp, printre acestea fiind denumiri precum Arheologie !i Istorie Antic#, de care pomeneam ceva mai sus; Istoria Românilor !i a Popoarelor Vecine; Istoria Românilor; Istorie Universal# !i Rela"ii Interna"ionale; Istorie Contemporan# !i &tiin"e Politice etc. Dup! câ"iva ani de experimente )i încerc!ri, se pare c! denumirile de ast!zi ale celor dou! catedre – Istorie )i respectiv Politologie $i Rela%ii Interna%ionale – sunt cele mai reu)ite, pentru c! corespund întocmai principalelor specialit!"i asupra c!rora facultatea î)i centreaz! activit!"ile didactice )i )tiin"ifice )i în domeniul c!rora preg!te)te speciali)ti. Din momentul cre!rii sale facultatea s-a orientat spre formarea cadrelor de speciali)ti în mai multe domenii. Totu)i dou! s-au dovedit a fi specialit!"ile cele mai solicitate de c!tre absolven"ii )colilor medii )i/sau liceelor: prima fiind cea a Rela%iilor Interna%ionale, iar cea de-a doua, de)i într-o m!sur! mai modest! comparativ, a Istoriei. La acestea s-a ad!ugat în câ"iva ani )i specialitatea Politologie – planul de studiu al c!reia a fost elaborat )i implementat cu începere din 2002 ca r!spuns la cerin"ele societ!"ii. Astfel, cele trei specialit!"i men"ionate recent au c!p!tat statut de specialit!"i tradi"ionale, într-un rating al c!rora specialitatea Rela%ii Interna%ionale se impune deta)at.

Poten)ialul didactico-(tiin)ific al facult$)ii Facultatea Istorie )i Rela"ii Interna"ionale a devenit, din momentul cre!rii sale, locul care a adunat, în calitate de cadre didactice, oameni cu o deosebit! dedica"ie pentru meseria de pedagog, cu un înalt grad de responsabilitate )i cu voin"! de a contribui la construc"ia unei facult!"i moderne )i competitive. Astfel, ast!zi la facultate activeaz! profesori de excep"ie, adev!rate modele de moralitate )i competen"!, profesionalismul

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 7 Ludmila COAD!

c!rora este manifestat în activit!"i desf!)urate nu doar în limitele facult!"ii, ci )i la nivel general-universitar, na"ional )i interna"ional. Colectivul facult!"ii – cimentat în timp de succesele înregistrate atât în formarea noilor speciali)tilor, cât )i în domeniul cercet!rii )tiin"ifice - întrune)te în rândurile sale pedagogi cu variat! experien"! de munc!, cu diverse interese didactico-)tiin"ifice, dar uni"i prin misiunea nobil! de a contribui la educarea )i instruirea noilor genera"i. Unii dintre ai au pus bazele facult!$ii, numele c!rora a fost men"ionat mai sus, printre ei num!rându-se )i primul decan al facult!"ii – prof. Pavel Parasca, care a stat la cârma acesteia timp de un întreg deceniu )i prof. Gheorghe Postic!, împreun! ghidând în continuare facultatea )i veghind asupra reu)itei ei. Al$ii, precum conf. Mitru Ghi"iu, conf. Ludmila Tihonov, conf. Ion Tentiuc, conf. Mihai Cernencu, conf. Octavian 'îcu, lectorul superior Viorica 'îcu, lectorul superior Vitalie Ple)ca s-au al!turat procesului instructiv-educativ de la facultate din primii ani de activitate a acesteia )i )i-au adus aportul la consolidarea facult!"ii, doi dintre ei – Ludmila Tihonov )i Mihai Cernencu – asigurând concomitent )i managementul celor dou! catedre. Iar o a treia categorie – format! din speciali)ti mai tineri, absolven"i ai facult!"ii noastre în persoana lectorului Rodica Pan"a, lectorului Larisa Patlis, lectorului Olesea Arma) – aduc acesteia suflul reînnoirii )i spiritul energiei. Propulsa"i )i stimula"i de motto-ul facult!"ii – Calitatea este prioritar#! – profesorii facult!"ii sunt angaja"i într-un proces permanent de autoinstruire profesional!, fiind în c!utarea noilor metode de predare, experimentând noi tehnologii informa"ionale )i tinzând s! "in! pasul cu exigen"ele )i rigorile universal-recunoscute ale vremurilor pe care le tr!iesc. Mobilitatea academic!, stagiile de peste hotare, schimbul de experien"!, bursele de cercetare de lung! sau scurt! durat! – în SUA, Fran"a, Germania, Polonia, România etc. – de care au beneficiat toate cadrele didactice ale facult!"ii într-o m!sur! mai mare sau mai mic!, într-o perioad! sau alta de timp – toate împreun! au constituit modalit!"i excep"ionale de formare )i perfec"ionare profesional!, de explorare a experien"ei interna"ionale în domeniul universitar )i de preluare )i implementare la facultate a celor mai eficiente )i de succes practici. Pentru întreg colectivul de profesori, maxima Disce ut doceas (Înva"! ca s!-i înve"i pe al"ii) a devenit chintesen$a activit!$ii proprii, motivat! de dorin"a de a transmite cele mai valoroase cuno%tin$e )i experien"a acumulat! de-a lungul anilor c!tre discipolii lor, c!tre cei care vor fi actorii zilei de mâine. Pasiona"i de ceea ce fac, echilibra"i în vorbe )i

8 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) FACULTATEA ISTORIE #I RELA"II INTERNA"IONALE – FACULTATEA SECOLULUI XXI fapte, investind timp, r!bdare, în"elepciune )i inteligen"! în instruirea tinerelor genera"ii, profesorii Facult!"ii Istorie )i Rela"ii Interna"ionale s-au dovedit a fi adev!ra"i dasc!li, rezultatele muncii c!rora se reflect! îmbucur!tor în ceea ce devin în timp discipolii lor.

Studen)i (i absolven)i ai facult$)ii Facultatea Istorie )i Rela"ii Interna"ionale î)i deschide u)ile c!tre to"i cei care privesc spre viitor %i care vor s! contribuie la conturarea acestuia. La Facultate se reg!sesc din punct de vedere profesional %i sunt bineveni$i to$i acei tineri care aleg s!-%i fac! studiile la specialitatea Istorie, în condi"iile în care tind s!-%i aduc! aportul la cercetarea trecutului istoric al civiliza$iei umane; la specialitatea Politologie, dac! vor s! contribuie la îmbun!t!$irea situa$iei interne din Republica Moldova sau la specialitatea Rela"ii Interna"ionale, în scopul promov!rii imaginii statului în lume. Fiind în cel de-al doilea deceniu de activitate, facultatea creeaz! condi"iile necesare pentru modelarea )i lansarea speciali%tilor în domenii de importan$! incontestabil!. La facultate s-a instituit o frumoas! tradi$ie de conlucrare dintre cadrele didactice %i studen$ii facult!"ii, cl!dit! )i consolidat! atât în procesul de predare/înv!"are, cât )i în cel de cercetare în care sunt implica"i )i studen"ii. Înv!"a"i s! înve"e )i ajuta"i s! în"eleag! c! nu pentru )coal!, ci pentru via"! înva"! (Non scholae, sed vitae discimus), studen"ii facult!"ii însu)esc arta cunoa)terii pentru a o aplica, dup! absolvire, în practic!. Din 2002 când a dat und! verde pe pia"a muncii primilor absolven"i )i pân! la ora actual!, facultatea a emis unsprezece promo"ii. Pân! în 2005 studiile de licen"!, la sec"ia zi, durau patru ani, ca din 2005, odat! cu aderarea de c!tre Republica Moldova la Procesul de la Bologna )i organizarea studiilor la ULIM în conformitate cu rigorile acestuia, durata studiilor ciclului I licen"! s! coboare la trei ani de studii. O bun! parte a absolven"ilor ciclului I licen"! î)i continu! studiile la cel de-al doilea ciclu ! Masterat ! fie în cadrul facult!"ii la programele de masterat Studii $i Politici regionale sau Studii istorice europene, fie la alte programe )i/sau institu"ii. Absolven"ii facult!"ii fac parte din categoria genera$iilor de speciali%ti de tip nou, moderni, capabili s! se promoveze într-o lume atât de dinamic!, divers! )i plin! de provoc!ri precum este cea a secolului XXI. Bine preg!ti"i )i competitivi pe pia"a muncii din "ar! )i de peste hotare, mul"i absolven$i ai facult!$ii devin în timp profesioni%ti de succes, succesul lor fiind de altfel )i succesul fiec!rui profesor în parte )i al facult!"ii în ansamblul ei.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 9 Ludmila COAD!

Interna)ionalizarea facult$)ii Facultatea Istorie )i Rela"ii Interna"ionale promoveaz!, înc! de la începuturile activit!"ii sale, o intens! politic! de cooperare interna"ional!, obiectivul major al c!reia vizeaz! promovarea imaginii )i recunoa)terea facult!"ii )i a valorilor acesteia la nivel interna"ional. Cooperarea interna"ional! constituie în egal! m!sur! o pârghie sigur! de modernizare )i dezvoltare, dar )i calea de integrare a facult!"ii în sistemul educa"ional mondial, în condi"iile în care cursul regionaliz!rii )i al globaliz!rii devine tot mai dinamic. Interna"ionalizarea facult!"ii se axeaz! prioritar pe mobilitatea academic!, aceasta fiind )i elementul-cheie al Procesului de la Bologna. Mobilitatea academic! sus"inut! de facultate include atât mobilitatea studen"ilor, cât )i a cadrelor didactice )i se centreaz! pe câteva dimensiuni strâns legate între ele, printre acestea înscriindu-se: • mobilitatea academic! instructiv-didactic!, orientat! spre: - dezvoltarea planurilor de studii )i a standardelor curriculare; - modernizarea procesului didactic )i a metodelor de predare; - ini"ierea )i dezvoltarea programelor de studii comune cu diplome duble; - participarea studen"ilor la )coli de var! )i training-uri, programe de voluntariat )i conferin"e, cât )i efectuarea studiilor temporare peste hotare etc.; - activitatea cadrelor didactice în cadrul diferitor programe interna"ionale în vederea schimbului de experien"! didactic! )i form!rii profesionale; - invitarea profesorilor str!ini pentru a preda, a participa la workshop- urile organizate în cadrul facult!"ii. • cooperarea )tiin"ific!, care prevede organizarea de conferin"e împreun! cu institu"iile-partenere, publicarea rezultatelor cercet!rii în reviste )i volume ale institu"iilor-partenere etc. Stabilirea de noi contacte cu diverse centre universitare de peste hotare )i cooperarea interna"ional! în domeniul educa"iei, a form!rii profesionale )i cercet!rii vor contribui la modernizarea )i consolidarea calit!"ii activit!"ii facult!"ii. " Jubileu La cei cincisprezece ani împlini"i, Facultatea Istorie )i Rela"ii Interna"ionale din cadrul Universit!"ii Libere Interna"ionale din Moldova ! care marcheaz! la rându-i dou! decenii de activitate ! a devenit un centru

10 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) FACULTATEA ISTORIE #I RELA"II INTERNA"IONALE – FACULTATEA SECOLULUI XXI de excelen$! în preg!tirea noilor genera"ii de speciali%tilor. Ea a reu%it s! se impun! în mediul înv!$!mântului superior prin consecven$a %i viabilitatea liniei pe care o promoveaz!, prin profesionalismul excep$ional al cadrelor didactice de care dispune %i prin gradul înalt de calificare al speciali)tilor pe care îi preg!te)te. Ea concureaz! cu facult!$i similare din alte universit!$i din Moldova %i de peste hotare %i se manifest! activ în procesul de implementare a prevederilor Cartei de la Bologna. Vivat, Crescat, Floreat, Facultatea Isorie )i Rela"i Interna"ionale, ULIM!

Dr., conf.univ. Ludmila COAD!, Decanul Facult$&ii Istorie %i Rela&ii Interna&ionale, ULIM

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 11 Pavel PARASCA

15 ANI DE CERCETARE #TIIN"IFIC! LA FACULTATEA ISTORIE #I RELA"II INTERNA"IONALE

Ca %i în alte institu$ii de studii superioare universitare tot a%a %i la Facultatea (pân! în 2006 departament) de Istorie %i Rela$ii Interna$ionale în calitatea ei de subdiviziune a Universit!$ii Libere Interna$ionale din Moldova, de la chiar începutul func$ion!rii ei (1 septembrie 1997) a fost aplicat în practic! principiul îmbin!rii organice a activit!$ilor de instruire, puse în seama cadrului profesoral didactic, %i a celor de cercetare %tiin$ific!. În acest scop, %i primii angaja$i titulari ai facult!$ii erau persoane cu bogat! practic! didactic! %i %tiin$ific!: Dr., conferen$iar Gheorghe Postic!; Dr. conferen$iar Pavel Parasca; Dr. conferen$iar Mitru Ghi$iu %.a. Pe m!sura avans!rii procesului instructiv în implementarea planului de înv!$!mânt pe anii de studii, corpul profesoral-didactic al facult!$ii s-a completat atât cu cadre experimentate, cât %i cu cadre tinere, care f!ceau primii pa%i de ini$iere în procesul de cercetare sau î%i f!ceau studiile de doctorat: Ludmila Coad!, Virgiliu Bîrl!deanu, Ludmila Cojocaru, Igor Cereteu, Teodor Candu %.a. Treptat, to$i %i-au elaborat %i sus$inut tezele de doctori în istorie, conferindu-li-se %i titlul didactic de conferen$iar universitar, echivalent cu cel de cercet!tor %tiin$ific superior (actualmente: conferen$iar-cercet!tor). Concomitent, cadrul profesoral-didactic %i %tiin$ific s-a completat cu al$i tineri doctori în %tiin$e istorice, care %i-au sus$inut tezele de doctori în alte institu$ii din Republica Moldova %i România: Eugen Sava, Sergiu Tabuncic, Ion Tentiuc, Ludmila Tihonov, Octavian #îcu %.a. Trei dintre primii titulari ai facult!$ii (Pavel Parasca, Gheorghe Postic!, Ilie Borziac) %i-au sus$inut tezele de doctor habilitat în istorie. Începând cu anul 2002 – anul primei promo$ii de licen$ia$i în „Istorie” %i „Rela$ii Interna$ionale” !, cadrul profesoral didactic al facult!$ii a început s! se completeze %i cu tineri absolven$i ai s!i: Alina Andronic, Irina Rurac, Rodica Pisarencu, Ala &ve$, Larisa Patlis, Olesea Arma% %.a. , care au fost %i primii sus$in!tori ai tezelor de masterat, ca prim pas spre t!râmul investig!rii %tiin$ifice %i condi$ie indispensabil! studiilor ulterioare de doctorat. La momentul actual o tân!r! coleg!, Viorica #îcu, a încheiat cu succes studiile de doctorat %i se afl! în procesul de preg!tire pentru sus$inerea tezei de doctor în „Rela$ii Interna$ionale”, iar alte dou!, Rodica Pan$a (Pisarencu) %i Larisa Patlis î%i fac studiile de doctorat. Datorit! nivelului înalt al cadrelor profesoral-didactice, unora dintre ele (Gh. Postic!, Mitru Ghi$iu, Ludmila Tihonov, Pavel Parasca) li s-a oferit dreptul de a exercita conducerea %tiin$ific! a tezelor de doctorat. Din

12 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 15 ANI DE CERCETARE #TIIN"IFIC! LA FACULTATEA ISTORIE #I RELA"II INTERNA"IONALE

2001 pân! în prezent la facultate %i-au f!cut studiile de doctorat 9 persoane. Din p!cate, îns!, nu to$i doctoranzii au dat dovad! de asiduitate, astfel c! din totalitatea lor doar unul %i-a finisat teza aflat! acum în procesul de preg!tire a sus$inerii %i al$i trei se afl! la etapa de finisare a lucr!rii, f!r! a exista siguran$a c! ele vor fi duse la bun sfâr%it. Revenind la subiectul propriu-zis al cercet!rii %tiin$ifice la facultate, procesul poate fi împ!r$it în dou! etape: pân! în 2006 %i dup! acest an. Prima din ele se caracterizeaz! prin concentrarea activit!$ilor de cercetare la catedrele de profil. În etapa a doua, care continu! %i pân! în prezent, cercetarea %tiin$ific! în domeniile de specializare ale facult!$ii au fost trecute sub tutela Institutului de Istorie %i &tiin$e Politice, creat în anul 2005. Reorganizarea procesului investiga$ional în baza de institute, cu menirea moderniz!rii %i apropierii structurale a activit!$ilor didactico- %tiin$ifice de acele din alte $!ri europene, s-a încercat %i mai înainte, prin crearea în anul 2000 a mai multor institute în temeiul catedrelor %i problemelor de prim! relevan$! %tiin$ific!. Încercarea s-a dovedit îns! ineficient! din cauza marii dispers!ri a cadrelor %i num!rului infim de titulari ai unui institut sau altui. Crearea unui singur institut a permis dep!%irea punctelor slabe de ordin organiza$ional, cu un plan unic de cercetare, toate probleme fiind încadrate în profilul Republica Moldova în contextul istoric, politic %i cultural european. Reorganizarea men$ionat! %i-a avut %i-%i are efectul s!u în diversificarea tematic! a cercet!rilor, sporirea calit!$ii acestora %.a. Un total al activit!$ilor de cercetare %tiin$ific! %i metodico-didactic! ale titularilor facult!$ii a fost f!cut în volumul Publica$iile Facult!$ii de Istorie %i Rela$ii Interna$ionale (1997-2007), realizat de DIB ULIM cu ocazia a 10 ani de func$ionare a facult!$ii, astfel c! nu e cazul ca ele s! fie reproduse din nou. Men$ionez doar num!rul impresionant de publica$ii de peste 300 . De remarcat, totu%i, c! o bun! majoritate din ele a fost dat! publicit!$ii sub form! de rezumate ale comunic!rilor prezentate la conferin$ele %tiin$ifice anuale, întrunite din anul 1999 sub genericul Symposia Professorum (în total 7 edi$ii). #inând cont de gradul infim de relevan$! %tiin$ific! a acestor forme de publica$ii, începând cu anul 2006 editarea seriei a fost sistat!, insistându-se asupra public!rii textelor integre ale comunic!rilor, ca obiectiv major pentru etapa care a urmat. Totodat!, prima etap! se caracterizeaz! %i prin publicarea mai multor studii monografice, de cert! valoare %tiin$ific! datorate doctorului habilitat, academician Andrei Galben, doctorilor în %tiin$e Gheorghe Postic!, Ilie Borziac, Igor Cereteu, Ludmila Tihonov, Octavian #îcu %i doctorului

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 13 Pavel PARASCA

habilitat Pavel Parasca. De remarcat este la fel, implicarea a doi titulari ai facult!$ii în elaborarea %i publicarea (în colaborare) a câtorva manuale %colare de istorie pentru clasele a V-a %i a X-ea (Gheorghe Postic!, Pavel Parasca). Printre realiz!rile v!dite ale facult!$ii nu poate fi trecut cu vederea %i inaugurarea studiilor de masterat, care %i ele pot fi împ!r$ite în dou! etape distincte: pân! %i dup! anul 2006. În prima etap! studiile de masterat se f!ceau la dou! specializ!ri: Istorie %i Rela$ii Interna$ionale. Durata studiilor – un an, finalizate cu sus$inerea tezei de master (magistru). Printre masteranzi absolven$i au fost %i tinere cadre angajate la facultate dintre absolven$ii s!i: Alina Andronic, Rodica Pan$a (Pisarencu), Larisa Patlis %.a. În cea dea doua etap!, care continu! %i în prezent, studiile de masterat se fac pe durata de doi ani %i sunt axate în exclusivitate pe „Studii regionale”. Din anul universitar 2000-2001 la facultate au fost inaugurate %i studiile de doctorat, care, din motive mai mult subiective (calitatea %i asiduitatea neadecvat! a celor înscri%i) sau dovedit a fi pu$in eficiente astfel c!, pe durata primei etape, nici unul dintre doctoranzii înscri%i nu au reu%it s! elaboreze %i s! prezinte teze pentru sus$inere. În schimb, destul de eficient! a fost activitatea %tiin$ific!, ilustrat! nu doar %i nu atât prin elaborarea %i sus$inerea tezelor de licen$!, cât prin participarea studen$ilor la conferin$ele %tiin$ifice studen$e%ti sub genericul Symposia Studentium, inaugurat %i el în anul 1999, realizându-se %i la acest capitol 7 edi$ii. Dup! 2006 %i la capitolul activit!$ilor %tiin$ifice studen$e%ti, în special în ceea ce prive%te publicarea materialelor, s-au produs schimb!ri calitative, de%i genericul conferin$elor anuale studen$e%ti a continuat %i r!mâne acela%i. Publicarea celor mai relevante lucr!ri studen$e%ti se efectueaz! sub titlul nou al seriei „Buletinul %tiin$ific studen$esc”, care în prezent se afl! la a treia edi$ie. Mai mul$i studen$i ai facult!$ii au participat cu comunic!ri la foruri %tiin$ifice universitare la nivel municipal, republican %i interna$ional (Kiev, Harkov, Zagreb, Nicossia, Bucure%ti, Târgu Jiu %.a.) O recunoa%tere oficializat! a eficien$ei activit!$ilor %tiin$ifice ale titularilor facult!$ii s-a produs în cadrul acredit!rii didactico-%tiin$ifice a specialit!$ilor „Istorie” %i „Rela$ii Interna$ionale”, efectuat! de Comisia Ministerului Educa$iei, Tineretului %i Sportului al Republicii Moldova %i legitimat! la 23 februarie 2006 . Concomitent, la facultate au avut loc preg!tirile pentru acreditarea ei ca Organiza$ie din Sfera &tiin$ei %i Inov!rii, în conformitatea cu Codul pentru &tiin$! %i Inovare, aprobat prin decizia Parlamentului Republicii Moldova în iunie 2004. În cadrul acestor preg!tiri a %i fost creat Institutul de Istorie %i &tiin$e Politice (2005) cu profilul de

14 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 15 ANI DE CERCETARE #TIIN"IFIC! LA FACULTATEA ISTORIE #I RELA"II INTERNA"IONALE cercetare Republica Moldova în contextul istoric, politic %i cultural european, supus procedurii de acreditare (mai-iunie 2006) de c!tre o comisie special! a Consiliului pentru Acreditare %i Atestare (CNAA) al Republicii Moldova. Prin decizia CNAA nr. 31/AC din 19 decembrie 2006, confirmat prin eliberarea Certificatului de acreditare: seria A nr. 001, Institutul de istorie %i %tiin$e Politice a fost prima institu$ie nu doar din cadrul ULIM, ci %i din num!rul institu$iilor universitare private, acreditate ca Organiza$ie din Sfera &tiin$ei %i Inov!rii din Republica Moldova. Ambele acredit!ri au %i servit drept puncte de delimitare dintre perioada ini$ial! de activitate %tiin$ific! %i metodico-didactic! a facult!$ii %i faza ulterioar! care continu! %i în prezent. Ca în aceast! faz! a sporit calitatea %i diversitatea cercet!rilor efectuate de titularii institu$iilor o demonstreaz! tematica %i con$inutul publica$iilor de dup! anii acredit!rilor men$ionate, care %i-au g!sit prezen$a în compartimentul respectiv ale prezentului volum. Men$ionez doar câteva momente care, la p!rerea mea, merit! a fi eviden$iate. Mai întâi de toate renun$area la publicarea rezumatelor comunic!rilor în favoarea textelor originale. Apoi implicarea mai activ! a titularilor în organizarea %i participarea la conferin$ele %tiin$ifice interna$ionale, indiferent de geografie tematica %i a participan$ilor precum %i în ceea ce prive%te organizatorii lor. În mod deosebit se impune dep!%irea evident! a tematicii înguste locale a investiga$iilor %tiin$ifice %i extinderea lor treptat! la nivel zonal, regional/continental %i global. Din anul 2008 a fost inaugurat! publicarea „Revistei de Istorie %i Politic! / History & Politics” în 2 numere pe an (pân! în 2010- numere complete 1-2; din 2011 – numere separate), care public! studii %i materiale datorate nu doar colaboratorilor Institutului %i a colegilor din alte institu$ii din $ar! %i de peste hotare. De%i numeric componenta scriptic! a Institutului s-a redus esen$ial la doar 13 titulari %i un cumulard, volumul publica$iilor continu! s! r!mân! la o cot! stabil! destul de înalt!, variind între 30 %i peste 50 coli de tipar. Rezultate îmbucur!toare se atest! %i în ini$ierea %tiin$ific! a tinerilor speciali%ti prin studiile de masterat, care sporesc %i ele numeric %i calitativ din an în an. Din anul universitar 2007-2008 s-a trecut la 2 ani de studii de masterat, îmbinându-se organic preg!tire teoretic! %i metodico-didactic! cu cea %tiin$ific!, ca temei indispensabil studiilor ulterioare de doctorat. Ceva pozitiv, dar înc! destul de modest, s-a produs %i în domeniul studiilor de doctorat, unul dintre doctoranzi (conduc!tor %tiin$ific dr., conf. Ludmila Tihonov) încheindu-%i studiile cu teza de doctor finisat!, în timp ce al$i trei,

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 15 Pavel PARASCA

cu studiile finisate, sunt la etapa încheierii elabor!rii tezelor de doctorat, de%i nu exist! destul! siguran$! c! ele se vor bucura de cununa final!. În concluzie: Institutul de Istorie %i &tiin$e Politice, în ciuda num!rului modest de cercet!tori titulari, se prezint! drept o institu$ie de cercetare capabil! s! realizeze investiga$ii calitative %i eficiente în domeniile de referin$!.

Dr. hab., prof.univ.-interim Pavel PARASCA, Directorul Institutului de Istorie %i #tiin&e Politice, Facultatea Istorie %i Rela&ii Interna&ionale, ULIM

16 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9)

STUDII 'I ARTICOLE

CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

Pavel PARASCA

Istoric medievist. Doctor habilitat în istorie (1998). Cercet#tor !tiin"ific superior (1982). Conferen"iar universitar, Catedra Istorie, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale, ULIM. (1990), Conduc#tor de doctorat. Autor a circa 200 diverse publica"ii !tiin"ifice, inclusiv 3 monografii, 2 cursuri universitare, 2 manuale !colare. Domeniul de cercetare: istoria politic# a '#rilor Române în epoca medieval#. Director al Institutului de Istorie !i &tiin"e Politice (2010-prezent). Membru al Comisiei preziden"iale pentru studierea !i aprecierea regimului totalitar-comunist din Republica Moldova (2010). Decorat cu Ordinul de Onoare (2010).

RÉSUMÉ Continuité ou discontinuité dynastique en Moldavie dans la II-ème moitié du XIV-ème siècle? En dépit de l’affirmation comme s-il n’existe aucun ancien texte qui aurais confirmer qu’après le regne du voïvode La$cu sur le trône moldave s-installait une nuvelle dynastie, le chroniques du pays laissent unanimmement comprendre în changement de la famille princière, à la suite de l’intronisation du voïvode Pierre I-ier, indiqué comme étant “le fils de Mu%at”. Les interpretations de ce nom comme partant du celui de la mére du nouveau voïvode et non pas de celui de son pére, sont plus que discutables et les arguments invoqués ne sont pas convaincants. L’analyse et la confrontation de toutes les informations disponibles, offertes par les sourses historiques narratives et documentaires, démontre le fait de la discontinuité dynastique, après la mort de La$cu, le plus possible en 1373, qui marquait la fin de la dynastie fondée par Bogdan I-et, le père de celui. Le nouveau voïvode, Pierre I-er, a été véritablement le fondateur d’une novelle dynastie, qu’on peut la nommer des Mu%atins, bien que ce nom ne fit pas officialisé dans les sourses écrites de l’époque.

În ciuda afirma$iei cum c! niciunul din vechile noastre texte nu las! s! se întrevad! c!, la moartea voievodului La$cu o nou! dinastie s-ar fi instalat pe tronul Moldovei [49, p.107], toate cronicile moldovene%ti care încep cu întemeierea $!rii, sunt unanime în a l!sa s! se în$eleag! contrariul, consemnând c!, dup! domnia de opt ani a lui La$cu – fiul lui Bogdan I –, în scaunul voievodal s-a instalat Petru ,,*+,- ./01234,-”, f!r! a-i specifica careva leg!turi de rudenie cu predecesorul, cum o f!ceau de regul! atunci când o asemenea înrudire era cunoscut!: Sas, fiul lui Drago%; La$cu, fiul lui

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 17 Pavel PARASCA

Bogdan; Roman, fratele lui Petru %.a. [26, p. 4/14, 44/48, 55/60-62, 157/1601]. Este adev!rat c!, înc! în 1935, Nicolae Iorga a observat c! slavonescul sintagmei ,, *+,- ./01234,-” este la genetiv, ceea ce, în limba român!, ar trebui tradus prin ,,fiul Mu%atei”, astfel c! n-ar fi existat ,,un Roman, un &tefan Mu%at”, ci „un Petru, un &tefan %i un Roman, fiii Mu%atei” [65, apud 53, p.249, n.23], marele istoric considerându-l pe nedrept pe &tefan I ca fiind frate celorlal$i doi voievozi %i plasându-i domnia înaintea lui Roman I, în continuarea celei a lui Petru I. Notorietatea lui Nicolae Iorga, de rând cu puternicul s!u spirit de observa$ie care %i-a g!sit confirmare în multe alte cazuri din istoria timpurie a românilor, a f!cut ca traducerea sintagmei respective s! se bucure de o acceptare cvasiunanim! în istoriografie, fiind introdus! f!r! rezerve în traducerea româneasc! a cronicilor Moldovei scrise în limba slav! [26, p.14, 48, 61, 160, 177], chiar %i în cazul celei zise moldo-polone în care figureaz! ,,sin Mussaczinow Petr” [26, p.168]. U%urin$a cu care traducerea sintagmei %i-a c!p!tat un teren parc! irevocabil s-ar explica %i printr-un document emis la 18 noiembrie 1393 de cancelaria lui Roman I, în care semnatarul lui face referire la ,,credin$a mamei noastre cneaghina Mu%ata” [31, p.5/6]. &i dac! cronicile sunt unanime în al ar!ta pe Roman ca fiindu-i frate lui Petru, era natural ca %i acesta din urm! s! fie prezentat ca ,,fiu al Mu%atei”, de%i expresia este lips! atunci când cronicile se refer! la Roman. Aceast! descenden$! a celor doi fra$i pe linie matern! ar r!mâne poate indiscutabil!, dac! nu s-ar %ti, îns!, c! pe mama lui Petru o chema altfel. La 1 mai 1384, în unicul act intern cunoscut de la Petru I, acesta se referea la ,,str!lucita Doamn! ... mama noastr! iubit! %i vrednic! de cinste” Margareta. Emitentul actului îi satisf!cea dolean$a mamei sale sus-numite, d!ruind venitul Siretului fra$ilor c!lug!ri predicatori de la Biserica Sf. Ioan Botez!torul, care fusese în!l$at! %i zidit! ,,din evlavie pentru Dumnezeu %i fericita Marie” de c!tre onorata Doamn! ,,pentru mântuirea sufletului s!u %i al nostru (Petru – n. mea) %i al p!rin$ilor no%tri, în care biseric! sus-zise Doamn!, mama noastr!, %i-a ales loc de îngropare, dup! ce Dumnezeu o va chema din lumea aceasta întru slava sa” [31, p.1-2]. Nu încape îndoial! c! vorba era despre aceea%i ,,nobil! femeie (mulier) Margareta de Siret, Doamna Valahiei Minore”, c!rei, la 28

1 Aici %i în continuare, cifrele desp!r$ite prin bar! indic!, în primul caz textul în limba originalului (slavon! sau latin!), iar în cel de-al doilea - textul în traducere româneasc!.

18 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? ianuarie 1378, Papa Grigore al XI-lea îi acorda dreptul ca duhovnicul ei s! o absolve de toate p!catele ,,in articuli mortis” (subl. mea) [1, p.493-494. Cf.84, p.63, n. 96]. Ar urma, din cele de mai sus, c!, de%i erau fra$i, Petru I %i Roman I, aveau mame diferite – Margareta %i, respectiv, Mu%ata – care în plus erau diferite %i dup! credin$a pe care o împ!rt!%eau: prima era catolic!, iar a doua ortodox!. O atare impresie s-a l!sat observat! înc! în 1965 de Aurelian Sacerdoteanu, care, îns!, în baza ei socotea gre%it c! Roman I nu i-ar fi fost frate lui Petru I [98, p.232]. În alte cazuri, s-a admis identitatea celor dou! personaje feminine, invocându-se o problematic! traducere a numelui Margareta, ca $inând de onomastica catolic!, prin cel de Mu%ata, obi%nuit în onomastica ortodox! româneasc! [51, p.151], ceea ce ar l!sa s! se presupun! o reconvertire a mamei celor doi domni de la catolicism la ortodoxie. În efortul de a demonstra identitatea celor dou! doamne s-a ajuns pân! la o interpretare care mi se pare mai mult decât naiv!, cum c! numele Mu%ata din actul men$ionat al lui Roman I ar fi rezultat ,,dintr-o traducere în limba român! a cuvântului str!in ,,margareta”, floare cunoscut! sub acest nume” [20, p.133]2 . #inând cont c! documentul de la Roman I este scris în limba slavon!, traducerea Margaretei ar fi trebuit s! se fac! prin Roma!ca %i nu prin Mu!ata. Deocamdat!, unicele elemente care unesc cele dou! femei este titlul de Doamn! pentru Margareta %i cel de cneaghin! pentru Mu%ata – m!rturie c! ele erau so$ii de domni %i mame de domni. C!ci asemenea titluri, cum s-a stabilit deja în istoriografie, se d!deau ,,obi%nuit mamei sau so$iei domnului” [21, p.22; 53, p.118]. C! aceast! opinie nu poate trezi îndoieli, exist! dovezi documentare sigure. Astfel, la 16 septembrie 1408, Alexandru cel Bun – unul din fiii lui Roman I – f!cea o dona$ie bisericii Sf. Vineri din târgul Roman ,,unde zace sfântr#psata mam# a noastr#, cneaghina (subl. mea) Anastasia” [31, p. 32/33]. Chiar %i Rimgailla, de credin$! catolic!, una din fostele so$ii ale lui Alexandru cel Bun, într-un document latin de la papa Martin al V-lea, este numit! ,,nobilis mulier, Ringalla, ducisse Minoris Valacheae” [2, p. 349, apud 53, p.118], adic! aproape întocmai cum fusese numit! Margarete în

2 În note l!muritoare la posibilitatea unui atare procedeu, C. Cihodaru invoca ,,c! floarea cunoscut! în zilele noastre sub denumirea de ,,margareta” avea în vechea limb! româneasc! numele de ,,musata” %i c! numirea dat! speciei s!lbatice a acesteia din urm! este ,,mu%e$el” sau ,,romani$!” [20, p.133, n. 192]. În realitate, denumirea ,,mu%e$el” este un regionalism al c!rui etimologie nu este cunoscut! [28, p.664], în timp ce floarea mu%ata este o plant! prin ceva asem!n!toare, iar prin ceva deosebit! cu floarea margareta [28, p. 600, 664] %i nicidecum identic! cu ea.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 19 Pavel PARASCA

actul papal din 1378. Cu ocazia, îns!, a desfacerii c!s!toriei dintre principesa lituanian! %i domnul moldovean, în anul 1421, Alexandru cel Bun îi acorda o recompens! ,,cneaghinei (subl. mea) Rimgaila, fosta noastr! so$ie, pentru cât va fi în via$!”. Ei i se d!deau în folosin$! ,,târgul Siret %i Volhov!$ul, %i cu satele %i cu pricuturile, cu morile, %i cu iazurile, %i cu v!mile %i cu pl!$ile din d!ri, cu câ%tigurile %i cu veniturile %i cu toate foloasele care $in de acest târg, de Siret %i de Volhov!$” [31, p.69/70]. În acela%i sens, este sugestiv actul de vasalitate al lui Petru Aron c!tre regele Poloniei, Cazimir al IV-lea, din 1 octombrie 1455. Prin obliga$iunile ce-%i asuma semnatarul documentului era %i aceea de a-i înt!ri ,,marii cneaghine Maria (v!duva lui Ilia%, fiul lui Alexandru cel Bun – n. mea), m!tu%ii craiului (era sor! reginei Sofia – n. mea), târgul Siretului, %i cu vama, %i cu morile, %i cu toate veniturile care apar$in c!tre acest târg, Olhov!$ul %i cu morile, %i cu t!tarii %i cu lovi!tele (subl.lui M. Cost!chescu) %i cu toate veniturile” [22, p. 774/776]. La subiect s-a revenit %i cu ocazia repet!rii actului vasalic din 29 iunie 1456, când Petru Aron f!g!duia %i se îndatora s! nu renun$e %i s! dea ,,în chip real ... str!lucitei principese, doamnei ducese Maria, r!mas! dup! Elie, ducele de odinioar! al Moldovei, în chip de dar de zestre ora%ul Siret” cu suburbia %i satele ce $ineau de acest ora%, precum %i ,,satul Olhov!$ cu celelalte sate ce apar$in lui din vechime” etc. [22, p. 781-782/786]. Ar urma, a%adar, c! ,,ilustra %i preaiubita doamn! Margareta” de credin$! catolic!, mama lui Petru I, fusese so$ia unui ,,duce” (cum se intitula în actul respectiv %i semnatarul lui), adic! principe, voievod, domn care st!pânea Valahia Mic!, adic! Voievodatul Moldovei, care, la 1378, nu-i mai era so$ dar de la care a ob$inut ca surs! de între$inere pe durata vie$ii, ora%ul Siret cu toate cele ce $ineau de el %i cu diversele venituri. Anumite sugestii ar fi posibile %i în explicarea motivului c! numele so$ului Margaretei %i, implicit al tat!lui lui Petru I, nu este indicat: el nu era catolic, ci ortodox %i poate convertirea Margaretei la catolicism a %i slujit drept motiv pentru desp!r$ire. C!ci, ini$ial, %i Margareta a fost ortodox!. Dintr-o informa$ie de la începutul secolului al XV-lea, datorit! arhiepiscopului de Sultanilh, Ioan, care s-a aflat un timp %i prin p!r$ile Bra%ovului, adic! în vecin!tatea Moldovei, afl!m c! Margareta, împreun! cu fiul s!u nenominalizat, dar care nu putea fi altul decât Petru, viitorul domn al Moldovei, a fost convertit! la catolicism de c!tre un c!lug!r din ordinul predicatorilor [84, p.63, n.96], ceea ce înseamn! c! pân! atunci ea %i fiul s!u împ!rt!%eau o alt! credin$!, care nu putea fi decât cea ortodox!. Din informa$ie mai rezult! c!,la vremea respectiv!, Margareta fie c! era

20 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

înc! c!s!torit!, fie c! fusese anterior c!s!torit!, având, îns!, un fiu. &i nu doi , cum ar fi trebuit s! fie în cazul când ea ar fi fost identic! cu Mu%ata, mama lui Roman I. Dac! s-ar continua s! se insiste asupra acestei identit!$i, am ajunge la concluzii evident anacronice, de exemplu, c! ini$ial, ca fiind ortodox!, Margareta %i-ar fi avut, prin aceea%i faimoas! traducere, numai c! în sensul contrar, numele Mu%ata, %i c! ea s-ar fi reconvertit din nou la ortodoxie, revenind totodat! %i la numele ei ini$ial. &i cum atunci ar fi stat lucrurile cu Roman, care nu-i indicat ca fiu al ei, al!turi de Petru %i care nu a fost convertit la catolicism? Mi se pare c! specula$iile privind identificarea Margaretei cu Mu%ata tot a%a ca %i în ceea ce prive%te calitatea celei dintâi ca mam! nu doar a lui Petru I, ci %i a lui Roman I, ar trebui abandonate ca fiind lipsite de suport. Ace%tia doi au fost fra$i doar dup! tat!. Odat! ce, în ianuarie 1378, Margareta se îngrijea deja de cele ve%nice (in articuli mortis), înseamn! c!, la vremea respectiv!, ea era deja la o vârst! înaintat! pentru ca, la 1 mai 1384, s!-%i aleag! %i locul de îngropare, ridicând c!tre aceea%i vreme %i biserica Sf. Ioan Botez!torul. &i dac! ulterior nu mai este men$ionat!, nici chiar în actul vasalic al fiului ei Petru I adresat regelui catolic al Poloniei la 26 septembrie 1387, înseamn! c! Margareta s-a stins din via$! la ceva timp dup! 1 mai 1384. Mu%ata, îns!, mama lui Roman I era în via$! înc! la 5 ianuarie 1393, fiind probabil, înc! destul de activ!, odat! ce fiul ei o indica în actul s!u înaintea boierilor din sfatul domnesc. De altfel, %i domnia lui Roman I s-a consumat în curând, ceea ce ar explica c! ulterior ea nu mai este men$ionat!, fiind poate %i trecut! deja din via$!. Este totu%i curios faptul c! ea nu figureaz! nici în pomelnicele cunoscute, ceea ce s-ar explica prin faptul c! numele ei adev!rat de botez era altul decât Mu%ata. Nu mi se pare lipsit! de sens nici observa$ia, c! la încetarea domniei lui Petru I în scaunul domnesc al Moldovei s-a pomenit nu Iva%cu – fiul domnului disp!rut, care s-a v!zut nevoit s! pribegeasc! prin Regatul Poloniei, sub protec$ia lui Vladislav al II-lea Jagiello %i a v!rului acestuia, Vitold, marele duce al Lituaniei [22, p.617-620, doc. nr. 169, 170]. Ca frate al lui Petru I, Roman este men$ionat doar în scrisoarea de garan$ie a regelui polon cu ocazia unui împrumut de trei sau patru mii de ruble de argint acordat lui de c!tre Petru I. Datornicul se angaja s! restituie împrumutul fie celui ce i l-a acordat, fie ,,fratelui s!u Roman %i copiilor lui”, adic! nu fiului lui Petru I, Iva%cu. Acelora%i, regale polon se angaja s! le transmit! în st!pânire ora%ul Halici %i $inutul acestuia, în cazul în care împrumutul nu ar fi fost restituit la termenul stabilit [22, p.605/606].

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 21 Pavel PARASCA

Situa$ia s-ar explica prin faptul c! între cei doi fra$i exista o în$elegere, cunoscut! %i regelui Poloniei, ca dup! moartea celui dintâi domnia s!-i revin! celui de-al doilea, ceea ce ar indica c! ambii aveau acela%i drept de a mo%teni tronul ca fra$i dup! tat!. &i dac! Iva%cu dec!dea din rândul prezumtivilor domni %i chiar al celor ce aveau dreptul la viitoarea recompens! a împrumutului acordat regelui, situa$ia ar putea s! se explice prin faptul c!, pe linia feminin!, persoana în cauz! era dintr-un alt neam decât copiii lui Roman, v!zu$i ca eventuali domni dup! tat!l lor %i beneficiar ai impun!torului împrumut din ianuarie 1388. Semnificativ mi se pare %i faptul c! numele Mu%ata atribuit mamei sale de Roman I nu prea era obi%nuit ca nume de femeie, pân! tocmai pe la sfâr%itul domniei lui &tefan cel Mare, ceea ce pare mai mult decât straniu, "inând cont c!, apar$inând unei mame, %i respective unei so$ii de domn, el nu %i-a g!sit nici o imitare ulterioar!. Un atare nume lipse%te totalmente în documentele interne tocmai pân! în 1448, pentru ca pentru perioada de pân! în 1486, el s! fie documentat doar o singur! dat!, vorba fiind îns! de un sat [32, p.502], f!r! a exista vreo siguran$! c! oiconimul dat s-ar fi datorat unui nume de femeie. În schimb, este documentat! fântâna lui Mu!at [32, p.502], care indiscutabil indic! un nume de b!rbat, tot a%a ca %i în cazul lui Onic# Musat [32, p.502], adic! Onic! fiul lui Musat. Ca nume feminin cel mai prezent în documente este cel de Mu!a [32, p. 173, 317, 321]. Nu exclud ca el s! fi fost un diminutiv al numelui Musata. Numai c! documentele nu ofer! nici un exemplu în acest sens. Doar pentru perioada 1487-1504, de rând cu dou! men$iuni a numelui Mu!at ( Mu%at ,,tat!l Ilinc!i” %i Mu%at ,,pârc!lab de Hotin”) sunt men$ionate %i dou! Mu%ate ( Mu%ata ,,fiica Neg!i” %i Mu%ata ,,mama lui Bratul, a lui Cozma %i a Anu%c!i”). Totodat!, sunt documentate %i câteva toponime (un afluent al Prutului, la Berezeni %i un sat integrat ulterior comunei Berezani, jude$ul Vaslui) [33, p.612]. Din cele mai de sus rezult! o lips! de temei pentru a-l prezenta pe Petru I drept “fiu al Mu%atei” %i nu ,,fiu al lui Mu%at, genetivul feminin al sintagmei respective din cronicele scrise în limba slavon! fiind mai degrab! o eroare a alc!tuitorilor lor. De altfel, expresia ,,fiul Mu%atei” în traducere româneasc! a celei din textele slave ale cronicelor din secolele XV-XVI ar fi fost corect! dac! în acestea din urm! s-ar fi scris ,,*+,- ./0123+” sau ,,./01234,- *+,-” %i nu ,,*+,- ./01234,-” [26, p. 6, 55, 157, 168]. În ultimul caz, eu nu v!d posibilitatea unei alte traduceri decât ,,fiul lui Musat”. Ar urma, astfel, c! %i Roman I i-a indicat numele mamei sale dup! so$, ar!tând prin

22 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? aceasta c! %i el domnea ,,cu acte în regul!” ca fiu al acestui Musat, care, la vremea respectiv!, nu mai era în via$!, vie r!mânând doar memoria despre el. Nu cred c! cei ce au trudit asupra primelor $es!turi cronic!re%ti din $ar! au putut s!-l prezinte ca fiu al Musatei %i nu al lui Musat. &tiind c! mo%tenirea scaunului domnesc se realiza doar prin descenden$! b!rb!teasc!. #in cont, totodat!, %i de supozi$ia lui Leon Simanschi care, de%i traduce sintagma respectiv! din limba slav! prin ,,fiul Musatei”, admite c! ini$ial el a putut avea o form! dual! de ,,()*) +,-./01*1” (subl. mea), avându-l în vedere %i pe Petru, ceea ce, la p!rerea mea, ar fi însemnat ,,fiii Mu%atini” %i nu ,,fiii Musatei” cum crede autorul [104, p.131]. Conform lui, înglobându-l al!turi de Petru %i pe Roman, expresia ()*) +,-./01*1, la un moment dat, nu a mai satisf!cut exigen$ele unei în$elegeri adecvate. Iar aceast! împrejurare o presupunem a fi constat în interpretarea numelui +,-./01*1 (al Musatei – n. %i subl. aut.) ca apar$inând unei persoane de genul masculin (al lui Musat – n. %i subl. aut.), într-un moment în care memoria istoric! nu mai putea oferi elemente de certitudine necesare [104, p.131]. Altfel spus, alc!tuitorii primelor prototipuri cronic!re%ti nu aveau nici o siguran$! în ceea ce prive%te adev!rata descenden$! a celor doi fra$i. Este deja stabilit în istoriografie c! structura textual! a cronicilor privitoare la Moldova veacurilor XV-XVI permite deosebirea lor în dou! p!r$i: prima pân! la domnia lui &tefan cel Mare (1359-1457) %i a doua - domnia propriu-zis! a marelui domnitor (1457-1504). Este conving!toare la fel p!rerea c! ,,prima cronic! redactat! în Moldova s-a ocupat exclusiv de domnia lui &tefan cel Mare”, ceea ce a servit drept motiv pentru a-i imprima ei titlul conven$ional de Cronic# a lui &tefan cel Mare. Doar îmbinarea ei cu acea parte din cronici care $inea de perioada anterioar! anului 1457 a dat na%tere unei Cronici a '#rii Moldovei, astfel c! prima parte ,,nu reprezint! decât un adaos din veacul XVI”[4, p. 220-237]. Iar acest adaos s-a datorat unei ,,simple liste de domni cu num!rul anilor de domnie”, f!r! titlu, databil! dup! scris din prima jum!tate a secolului al XVI-lea”[26, p. 38]. Ioan Bogdan, primul care a luat cuno%tin$! de aceast! list!, a apreciat-o ca fiind o prescurtare a unui letopise$ anonim, considerat de al$i cercet!tori ca fiind elaborat la m!n!stirea Bistri$a – ctitoria lui Alexandru cel Bun. Adic!, nu lista în cauz! ar fi fost primar! în raport cu cronicile cunoscute %i ar fi fost integrat! acestora ulterior, ci pretinsul prototip anonim ar fi servit ca baz! pentru elaborarea ei [11, p. 144]. F!r! a accepta o atare inversare a lucrurilor dar %i f!r! a o respinge hot!rât, un alt reputat

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 23 Pavel PARASCA

cunosc!tor %i editor al cronicilor moldovene%ti din secolele XV-XVI, P.P. Panaitescu, i-a atribuit listei în cauz! titlul conven$ional de Cronic# scurt# a Moldovei [26, p.39], considerând c!, ea ,,tot a%a de bine ar putea fi o form! primitiv!, scurt! a cronicii dinainte de &tefan cel Mare” [26, p.38]. Aceast! p!rere a fost dezvoltat! de &tefan Andreescu, care, îns!, atribuie vremea elabor!rii cronicii date domniei lui &tefan cel Mare [4, p.226-233]. A urmat, îns!, exegeza lui Leon &imanschi, care s-a preocupat fundamental de studierea organiz!rii structurale a cronicilor moldovene%ti scrise în limba slav!, punând în eviden$! câteva liste autonome %i prototipuri de cronici care, prin confrunt!ri, complet!ri %i ajust!ri succesive, au determinat nu doar nucleul comun al tuturor cronicilor moldovene%ti cunoscute, ci %i elementele ce le deosebesc [104, p.109-134]. Cu referire la lista domnilor moldoveni de pân! la mijlocul secolului al XV-lea, eruditul cercet!tor a ajuns la constatarea c! la sorgintea ei ,,se afl! o simpl! în%iruire de domni întrutotul asem!n!toare cronicii scurte a Moldovei”, fiind ulterior ,,adnotat# cu elemente genealogice (subl. mea) %i organizat! în func$ia acesteia” [104, p.131]. Urmeaz! c! adnot!rile în cauz! au fost f!cute abia cu ocazia %i în procesul redact!rii cronicii unitare a #!rii Moldovei prin îmbinarea Cronicii scurte %i a Cronicii lui &tefan cel Mare, ceea ce s-a realizat, cum consider! Leon &imanschi, dup! anul 1500. Lista propriu- zis!, îns!, identic! cu Cronica scurt# a Moldovei, f!r! adnot!rile de rigoare, ar fi fost elaborat! pe la mijlocul secolului al XV-lea sub patronajul mitropolitului Teoctist în baza unui pomelnic care ,,a putut fi chiar pomelnicul bisericii mitropolitane a Mir!u$ilor, în care vor fi figurat numele tuturor domnitorilor $!rii”. Lista prelucrat! %i definitivat!, adic! cu adnot!rile respective, ar fi existat abia c!tre anii 1475-1476, când s-au încheiat marele r!zboaie antiotomane [104, p.132-133]. Este adev!rat, îns!, c! cel mai vechi, mai cunoscut %i mai utilizat de cercet!tori – Pomelnicul m#n#stirii Bistri"a, început prin 1407 la porunca lui Alexandru cel Bun -, înscriind numele voievozilor moldoveni trecu$i în lumea umbrelor, începând cu Bogdan I, nu indic! înrudirile lor, duratele domniilor %i nici m!car anul mor$ii celor înscri%i [9, p.50/86]. Nici Alexandru cel Bun care, la 7 ianuarie 1403, închina dou! sate ,,sfintei noastre episcopii, din $ara noastr! … pentru sufletul sfântr#posa"ilor domni de mai înainte” (subl. mea), începând cu Bogdan I %i pân! la &tefan I, nu face nici o referire genealogic! decât în cazul ,,tat!lui nostru” Roman I [31, p.24] – unicul element deosebitor în raport cu Pomelnicul de la m!n!stirea Bistri$a.

24 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

Astfel, nu v!d în baza c!ror surse cei ce au trudit asupra primei cronici a #!rii Moldovei au f!cut adnot!rile genealogice referitoare la voievozii moldoveni din a doua jum!tate a secolului XVI-lea %i de la începutul celui urm!tor, nefiind convin%i m!car de descenden$a fra$ilor Petru I %i Roman I de la un Mu%at sau de la o Mu%at!. Iar judec!$ile mele de mai sus pledeaz! în favoarea concluziei c! vorba ar fi totu%i despre un Mu%at. M! solidarizez, astfel, cu Aurelian Sacerdoteanu care, înc! în 1968, considera c! la studierea descenden$ei celor doi fra$i trebuie s! se plece ,,în mod necesar … de la un Mu%at” [97, p.3; 98, n.231]. M! v!d, a%adar, justificat s!-i acord o mai mare credibilitate Cronicii moldo-polone, indiferent de temeiul care l-a f!cut pe autorul necunoscut al ei s!-l prezinte pe Petru I drept sin Mussatinow, adic! fiu al lui Mu!at %i nu al Mu!atei cum a fost tradus! expresia în limba român!, tot a%a cum în cazul lui Roman I, pe care-l prezint! îns! gre%it ca fiind sin Petrow [26, p.168/170], adic! fecior al lui Petru. &i Grigore Ureche, care, la scrierea cronicii sale, a folosit un oarecare letopise" moldovenesc, r!mas înc! necunoscut, men$ioneaz! domnia lui ,,P!tru Vod!, feciorul lui Mu%atin ”, de%i inversa domniile lui Bogdan I %i a lui La$cu [107, p.66]. Iar peste câteva decenii din acela%i secol al XVII-lea, mitropolitul Dosoftei în cronica sa versificat! prosl!vea %i numele lui ,,P!tru Vod! … carele-i zic Mu%atin” [38, p.6]. Apoi traduc!torul în limba român! a Letopise"ului de la Putna, Vartolomeu M!z!reanu, nu a pregetat, prin 1770, s! scrie Mu%atin atunci când îl avea în vedere pe Petru I, de%i nu-i men$iona numele %i-l prezenta drept fiu al lui La$cu [26, p.69]. Ar urma, în baza celor de mai sus, c! tat!l lui Petru I %i Roman I se numea Mu%at %i c! a fost so$ul doamnei Margareta ca mam! a celui dintâi %i a cneaghinei Mu%ata ca mam! a celui de-al doilea. Numele acesteia din urm!, ar fi fost indicat de fiul ei dup! cel al so$ului, exclus! fiind posibilitatea ca %i Margareta s! se fi numit cu acela%i nume Mu!ata [51, p.149]. Revenind la Pomelnicul de la m!n!stirea Bistri$a, se impune observa$ia c! în el, înainte de Petru I %i Roman I, nu este specificat vreun nume de cneaghin!, ceea ce pare straniu, dac! ace%tia doi %i-ar fi avut vreo legitimare domneasc! ca descenden$i ai unei doamne. Admit c! Margareta nu putea fi men$ionat! într-un pomelnic ortodox din motivul c! era catolic!. Dar cum r!mâne atunci cu Mu%ata? În schimb, între La$cu %i Petru I este introdus ,,Costea voievod” [9, p.50]. &i care ar fi fost motivul introducerii lui într-un pomelnic realizat la comanda lui Alexandru cel Bun – fiu al lui Roman I %i nepot de frate al lui Petru I ? Este evident c! acest Costea %i era

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 25 Pavel PARASCA

acel personaj, din care descindeau cei doi fra$i, f!r! îns! ca el s! fi avut demnitatea de domn, a%a cum a aveau fii s!i –ceea ce s-ar explica prin faptul c! el nu s-a aflat în fruntea voievodatului Moldovei. Un voievod Costea este plasat, într-un anturaj absolut necunoscut, dup! La$cu, dar precedat de un oarecare Dobroslav %i succedat apoi de al$i patru voievozi (&endre, Gheorghii, Drago% %i Micul), dup! care urmeaz! cu siguran$! Petru I, într-un alt pomelnic, mult mai stufos, de la M!n!stirea Vorone$. Pare conving!toare opinia c! to$i voievozii men$iona$i între La$cu %i Petru I erau ni%te dina%ti locali. În favoarea acestei opinii ar putea fi invocat! lipsa lor în acele izvoare (Cronica scurt# a Moldovei !i listele voievozilor în baza c#rora ea a fost întocmit#, dar !i în actul lui Alexandru cel Bun din 7 ianuarie 1403), care reproduce doar numele acelor voievozi care s-au aflat în fruntea Moldovei. Caduce mi se par doar presupunerile c! voievozii men$iona$i doar în Pomelnicul de la Vorone" ar putea fi ,,fie fra$i, fie urma%i ai domnitorilor afla$i pentru un timp la domnie”, sau chiar ,,feciori cu care Bogdan a p!r!sit … domeniul s!u (din Maramure% - n.mea) %i a trecut peste Carpa$i”, sau, înc!, s! fi fost ,,fiii sau fra$ii domnului în scaun”, astfel c! Dobroslav ar putea fi, parc!, ,,ori fiul, ori fratele lui La$cu”, în timp ce ,,&endre, Drago%, Georgii %i Micul – de asemenea feciori sau fra$i ai lui Costea sau ai altor voievozi, care au domnit [43, p.177, 180 (anexa 2), 182 (n. 46)]. Este %tiut c! #ara Moldovei în hotarele ei, cunoscute dac! nu înc! din ultimii ani de domnie a lui Petru I, apoi cel târziu din domnia lui Roman I, dintre Carpa$ii R!s!riteni, Nistru %i Marea Neagr! [85, p.35-43] au rezultat dintr-un proces continuu de extindere teritorial! %i politic! a voievodatului ini$ial al Moldovei, înglobând %i alte forma$iuni similare sau structuri teritorial-politice existente în diferite p!r$i ale spa$iului carpato- ponto-nistrean, care, se în$elege de la sine, î%i aveau fiecare c!peteniile lor, indiferent dac! era vorba de voievozi sau despre al$i potenta$i. Ei %i-au %i g!sit, cel mai degrab!, locul în %irul voievozilor din pomelnicul vorone"ian. Dintre ei, doar voievodul Costea %i-a g!sit locul în pomelnicul bistri"ean, datorit! faptului c!, la un moment dat, fiii lui ca antecesori %i rude drepte ale lui Alexandru cel Bun, au ajuns în fruntea #!rii Moldovei, în timp ce ceilal$i au r!mas în afara memoriei colective, pierzându-%i prerogativele de odinioar! în favoarea domnilor care acum conduceau cu întreaga $ar! în noile ei grani$e istorice. În consecin$!, înclin s! cred, a%a cum credea în 1365 A. Sacerdoteanu, c! Margareta de Siret a fost chiar ,,doamna acestui Costea voievod efemer”, toate aparen$ele fiind ,,pentru a identifica pe aceast! Margaret! %i cu Margarete, mama lui Petre voievod” [98, p.230

26 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

(n.1), 232]. Amintesc c! autorul citat nu o identifica pe doamna în cauz! cu Mu%ata, mama lui Roman I, de%i gre%ea atunci când respingea %i înfr!$irea acestuia cu Petru I [98, p.232]. Eu nu a%i avea de ad!ugat decât doar, c! mama lui Roman I a fost so$ie aceluia%i Costea voievod, astfel c! nu v!d nici o piedic! pentru a-i asocia voievodului Costea %i numele de Mu%at, care s-ar prezenta mai degrab! ca nume de familie. Odat! ce este indicat în izvoare cu titlul de voievod, Costea Mu%at nu poate fi considerat drept ,,un feudal puternic care a putut râvni odat! domnia” [98, p.230]. Mai degrab! dreptate ar avea C. Cihodaru care vedea în acest Costea un voievod care ar ,,fi încercat” %i chiar ar ,,fi reu%it s! pun! timp de câteva luni … mâna pe putere” în fruntea #!rii Moldovei. Numai c! acest istoric încurca evident lucrurile indicându-l %i pe un efemer voievod &tefan, care ar fi fost fiu al lui Bogdan I %i, inerent, so$ al Margaretei de Siret , ceea ce l-ar prezenta, respective, %i ca tat! al lui Petru I %i Roman I, f!r! îns! ca autorul men$ionat s! demonstreze locul ocupat de acest Costea în spi$a urma%ilor lui Bogdan I [21, p.21, 26]. Ulterior, în urma punerii în circuit (1973) a unui izvor descoperit de &erban Papacostea, care concomitent cu Petru I men$iona %i numele unui Constantin, identificat de descoperitorul acestui izvor cu Costea voievod din pomelnicul bistri$ean [83, p. 99-102], C. Cihodaru %i-a revizuit op$iunea, interpretându-l pe acesta din urm! nu ca so$, ci ca fiu al Mu%atei %i, respective, ca frate al lui Petru I %i Roman I [19, p.20; 20, p. 136-137]. Este altceva, c! &erban Papacostea se îndoie%te c! voievodul Costea din Pomelnicul de la Bistri"a ,,se afla în raport de rudenie cu domnii Moldovei, Mu%atinii”, întemeindu-%i îndoiala ,,pe absen$a oric!rei men$iuni referitoare la Costea în letopise$ele moldovene%ti” [83, p.102 %i n]. Dup! cum am men$ionat %i mai sus, aceast! absen$! î%i are l!murire prin faptul c! problematicul voievod nu a ajuns s! fie domn al voievodatului Moldovei, astfel c! asupra cazului nu mai v!d rostul s! revin. Costea voievod din Pomelnicul de la Bistri"a a r!mas ceva vreme în afara aten$iei lui &tefan Gorovei, în ciuda numeroaselor sale studii consacrate diferitor probleme din istoria Moldovei din a doua jum!tate a secolului al XIV-lea, inclusiv întemeierea ei ca stat, succesiunea %i genealogia domnilor de pân! la Alexandru cel Bun %.a. Astfel, în primele sale lucr!ri publicate în 1973, istoricul de la Ia%i nici nu pomene%te numele lui Costea [51; 52, p.99-121], pentru ca, doar peste trei ani, acesta s! apar! într-o not! ca reac$ie la identificarea lui, f!cut! de &erban Papacostea, cu Constantin, contemporanul lui Petru I cu Costea din pomelnicul bistri$ean. Respingând aceast! opinie , &tefan Gorovei l-a identificat pe acesta din

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 27 Pavel PARASCA

urm! cu un problematic voievod &tefan, a%a cum o f!cuse %i C. Cihodaru, promi$ând s! revin! la subiect într-un studiu special [56, p.26(n.1)]. Îndeplinindu-%i promisiunea, &tefan Gorovei i-a consacrat lui Costea voievod %i ,,statutului” s!u un compartiment în cunoscuta lucrare de generalizare a studiilor sale anterioare referitoare la întemeierea Moldovei, într-un ansamblu de probleme controversate. Cu referire la personajul în cauz!, autorul a formulat trei întreb!ri la care se angaja s! caute r!spuns, %i anume: a) A existat un Costea voievod (subl. aut.) ca domn al Moldovei?; b) Cum se înrudea cu familia domnitoare întemeiat! de Bogdan ?; c) Cum se explic! prezen$a lui în pomelnic %i absen"a (subl. aut.) lui din cronici? [ 53, p.115]. Deocamdat! a%i avea o singur! obiec$ie la maniera de a formula cea de-a doua întrebare care, în subtext, las! teren pentru a b!nui, ab initio, o înrudire a despomenitului Costea cu Bogdan I %i tr!deaz! existen$a la autor a unei opinii preconcepute pe care abia se angaja s! o demonstreze. În rest, dup! cum am observat deja mai sus, personajul luat în discu$ie nu este men$ionat în cronici fiindc! nu a domnit în fruntea $!rii, iar înrudirea care se las! b!nuit! se referea la domnii de dup! La$cu %i nu la cei de mai înainte. Totodat!, lui Costea nu-i poate fi contestat titlul de voievod, ceea ce nu înseamn! neap!rat c! el î%i avea leg!tur! cu voievodatul Moldovei. Dup! cum demonstreaz! Pomelnicul de la M#n#stirea Vorone", a existat un considerabil num!r de voievozi care, la fel, nu sunt prezen$i în cronicile $!rii, %i dac! doar unul dintre ei, Costea, este prezent în Pomenlnicul de la Bistri"a, ini$iat de Alexandru cel Bun, înseamn! c! doar acesta a avut o oarecare atribu$ie la via$a politic! din Moldova, asigurând ascensiunea domneasc! a reprezentan$ilor familiei din care-%i tr!geau obâr%ia Petru I, Roman I, &tefan I, Iuga %i respectiv Alexandru cel Bun. C! #ara Moldovei, dac! nu înc! din timpul lui Petru I, apoi cel pu$in din domnia lui Roman, întrunea mai multe voievodate preexistente, se desprinde din r!sun!torul titlu al acestuia din urm! care se numea nu doar voievod, ci %i ,,mare singur st!pânitor, din mila lui Dumnezeu, domn al #!rii Moldovei de la munte %i pân! la mare” [31, p. 3, 5]. Ar urma, c! existau persoane cu drepturi egale care-i contestau domnia unipersonal!, autocrat! a lui Roman I, %i-%i revendicau %i ele drepturile lor la exercitarea puterii. Mare voievod !i singur st#pânitor se intitula %i &tefan I în coresponden$a sa cu Patriarhia ecumenic! de la Constantinopol din 1395 [45, p. 247], ceea ce ar l!sa s! se în$eleag! c! el era mai mare peste al$i voievozi, care nu puteau fi decât voievozi locali %i care, ca urmare a

28 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? procesului politic de integrare în hotarele unice ale $!rii, s-au pomenit în subordonarea voievozilor din voievodatul Moldovei în calitatea acestuia de putere unificatoare. Urmeaz!, a%adar, ca voievodul Costea s! fie c!utat printre ace%ti voievozi locali %i nicidecum printre voievozii timpurii ai voievodatului Moldovei, cu atât mai pu$in printre succesorii lui Bogdan I. Interesante mi se par a fi ra$ionamentele lui &tefan Gorovei în l!murirea faptului c!, de%i prezent doar în pomelnic dar fiind lips! în cronici, numele lui Costea ,,nu a %ocat pe nimeni, cei în drept admi$ându-i existen$a în deplin! cuno%tin$! de cauz!”, astfel c! el a supravie$uit tuturor modific!rilor, complet!rilor %i redac$iilor la care a fost supus pe parcurs Pomelnicul de la Bistri"a. Ca urmare, autorul face concluzia, la care este greu s! nu subscriu , ,,c# prezen"a numelui Costea într-un pomelnic de familie nu poate indica altceva decât c# purt#torul lui f#cea parte din acea familie” [53, p.115]. M-a%i îndoi, totu%i, de aprecierea pomelnicului dat ca fiind unul de familie. C!ci, în linii mari, atunci când în el figureaz! numele voievozilor care au domnit în $ar! pân! la Alexandru cel Bun, pomelnicul nu face decât s! repete numele voievozilor din actul men$ionat deja din 7 ianuarie 1403, în care ei, cu excep$ia lui Roman I (,,tat!l nostru”) sunt numi$i domni ,,dinaintea noastr!” (a lui Alexandru cel Bun), %i nu “rudele noastre”, cum ar fi fost natural dac! to$i ei ar fi $inut de aceea%i familie domneasc! din care-%i tr!gea obâr%ia semnatarul actului %i ini$iatorul pomelnicului în cauz!. Este lesne de observat logica atribuirii de c!tre &tefan Gorovei a calit!$ii de pomelnic de familie acestui izvor: ea îi permitea autorului s! vad! în el multrâvnita continuitate dinastic# de la Bogdan I la Alexandru cel Bun, ceea ce ar fi în opinia lui, ,,interpretarea cea mai logic!” [53, p.116]. Prin concluziile sale, &tefan Gorovei revizuie%te viziunile lui B.P. Ha%deu, care pornea de la ideea discontinuit#"ii dinastice în urma consum!rii dinastiei lui Bogdan I %i intervenirii unei noi dinastii începute de Petru I, deducându-i numele acesteia de la patronimicul Mu!at. Numai c! marele savant considera c! acest nume s-ar fi întâlnit cu prec!dere în #ara Româneasc!, iar forma Mu!atin ar fi fost de sorginte oltean!, astfel c! Mu!atinii din Moldova ar fi fost olteni de spi"# basarabeasc# [59, p.85. subl. mea]. Sigur c! o atare interpretare nu rezist! unei elementare critici, ceea ce nu înseamn! c! ea anuleaz! %i opinia despre înlocuirea dinastiei Bogd#ne!tilor cu o nou! dinastie a Mu!atinilor, odat! cu încetarea domniei lui La$cu %i începutul domniei lui Petru I. Sigur c!, s! faci deduc$ii doar în baza asem!n!rilor de nume este nu doar riscant, ci %i inadmisibil. Am în vedere nu doar deduc$iile lui B.P.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 29 Pavel PARASCA

Ha%deu. Însu%i &tefan Gorovei, deducându-i pretinsa origine maramure%ean! a lui Costea, pentru a-l prezenta drept un fiu al lui Bogdan I, invoc! apartenen$a numelui Costea la datina maramure!ean#. Dac! s-ar merge pe aceast! cale, ar trebui s!-i consider!m de aceea%i origine pe to$i cei 11 purt!tori ai numelui Coste %i al$i 17 purt!tori ai numelui Costea, care sunt atesta$i în documentele moldovene%ti doar între anii 1436 %i 1448 [31, p.448-449]. &tefan Gorovei nu este primul protagonist al ideii continuit!$ii dinastice în Moldova din a doua jum!tate a secolului al XIV-lea. C!tre vremea când î%i publica primele sale studii, o viziune în acela%i sens fusese înaintat! de un alt mare istoric român, P.P. Panaitescu, care îl considera pe Costea voievod drept so$ al Margaretei-Mu%ata, socotindu-l totodat! ca fiind fiu al lui La$cu [80, p.113], adic! %i nepot al lui Bogdan I. Peste ceva timp, îns!, enun$ând un pasaj din Istoria Poloniei a lui Jan Dlugosz (m.1480), despre o lupt! dat! la Plonini în #ara &ipeni$ului între moldoveni %i oastea polon!, care ar fi avut loc în anul 1359 %i ar rezultat dintr-o rivalitate pentru domnie dintre doi fra$i – Petru %i &tefan - , ambii fiind fii ai unui oarecare voievod moldovean &tefan [29, col.1122-1224; 30, p.379- 390; 79, p.109-110]. Ca urmare, reputatul istoric roman, f!r! nici un motiv demn de a fi luat în considerare, a redatat evenimentul cu anul 1377 %i a formulat idea despre un voievod &tefan care i-ar fi fost fecior lui Bogdan I %i tat! lui Petru I %i &tefan I [79, p.95-108]. Avea loc, astfel, o substituire a lui Costea voievod din pomelnicul bistri$ean cu voievodul &tefan din nara$iunea lui Dlugosz, de%i P.P. Panaitescu recunoa%terea singur c! în sensul dat nu dispunea ,,deocamdat! (de) elemente care s! ne poat! da vreo l!murire sigur!” [79, p.110 %i n.2; cf.53, p.113-114]. Aceasta îns! nu l-a împiedicat s!-l considere pe &tefan din nara$iunea lui Dlugosz ca fiind fiu al lui Bogdan I [79, p.109-110]. Episodul ,,Plonini” i-a preocupat pe mai mul$i cercet!tori români %i poloni, f!când s! se consume mult! hârtie %i cerneal!, f!r! îns! a se ajunge la un final cât de cât conving!tor %i acceptabil, ceea ce, $inând cont de subiectul central al prezentului studiu, m! absolv! de obliga$iunea de a prezenta diversitatea opiniilor %i disputelor în contradictoriu pe marginea nara$iunii cronicarului polon din secolul al XV-lea. În cele ce urmeaz!, m! voi referi doar la specula$iile existente în istoriografie, care-%i au menirea s! fortifice pozi$iile adep$ilor ideii continuit!$ii dinastice de la Bogdan I la Petru I %i la cei ce i-au urmat acestuia în scaunul Moldovei. Astfel, în 1968, C. Cihodaru, pornind de la problematica identificare a lui &tefan din scrierea cronicarului polon cu un fiu al lui Bogdan I, a datat

30 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? evenimentului de la Plonini cu anii 1366-1370, fiind mai hot!rât în a accepta anul 1369, când ar fi murit Bogdan I [21, p.22; cf. 51, p.130]. Continuând aceea%i logic!, deja &tefan Gorovei îi atribuie lui Dlugosz ,,%i o confuzie: cearta fra$ilor (Petru %i &tefan – n. mea) nu se putea produce la moartea tat!lui lor, c!ci un domnitor al Moldovei cu numele de &tefan înainte de &tefan I e necunoscut”. &i dac! ,,izvoarele las! s! se întrevad! existen$a unui personaj cu acest nume, frate cu La$cu (sic!!!) %i fiu al lui Bogdan I”, atunci acest personaj “… este so$ul celebrei Doamne Muata, tat!l voievozilor din aceast! dinastie” [51, p.133-134]. Ar urma c! Alexandru cel Bun î%i cuno%tea atât de prost str!mo%ii, încât în loc de &tefan l-a introdus în pomelnicul de la m!n!stirea ctitorit! de dânsul pe voievodul Costea. &i pentru a da o ,,explica$ie simpl!” presupusei confuzii a lui Dlugosz, &tefan Gorovei insist! asupra faptului c! ,,polonii nu-l cunoscur! pe Bogdan” (subl. aut.) %i formuleaz! probabilitatea ,,ca în textul ini$ial s! se fi relatat lupta care s-a dus dup# moartea voievodului Moldovei, între &tefan !i Petru, fii ai r#posatului voievod &tefan (subl. aut.)”, admi$ând totodat! posibilitatea ca acesta din urm! “s! fi fost primul n!scut al lui Bogdan I” [51, p.134]. În consecin$!, autorul respinge, pe bun! dreptate, identitatea dintre eroii de la Plonini %i domnii de mai târziu ai Moldovei (Petru I %i &tefan I). Prezentându-i îns! pe cei dintâi drept succesori ai lui Bogdan I, între domnia acestuia %i voievodul Latcu [51, p.134-135], &tefan Gorovei a realizat o construc$ie artificial!, bazat! în exclusivitate pe ra$ionamente logice, f!r! o acoperire documentar!. C!ci Dlugosz nu i-a cunoscut numele nu doar al lui Bogdan, ci %i al lui Latcu. Apoi, dac! numele unui domn sau altui este considerat ca fiind real doar în baza cronicilor, cum s-ar explica c! acestea nu cunosc nici un Petru %i nici un &tefan înainte de Petru I %i &tefan I, care, de altfel nici nu erau fra$i, iar domniile lor au fost separate de acea a lui Roman I. Nec!tând la %ubrezimea construc$iei f!cute, autorul o consider! ca %i cum dovedit!, l!sând s! se în$eleag! ca fiind parc! indiscutabil! %i continuitatea dinastic! în scaunul $!rii. Constatând opiniile oponen$ilor ,,c! Mu%at sau Mu%atin ar fi reprezentat numele de familie ale voievozilor moldoveni”, începând cu Petru I, &tefan Gorovei conchide c!, ,,la drept vorbind, numele ce s-ar potrivi cel mai bine ar fi Bogd!ne%ti” [56, p.26], astfel c! numele lui Costea voievod s-a ,,evaporat”, l!sând loc celui al voievodului &tefan. La ,,descoperirea” problematicului voievod &tefan de dup! Bogdan I %i-a avut rostul un caz care, dac! ar fi fost supus unui examen pertinent, nici nu s-ar fi bucurat de calitatea de argument istoric pentru reconstituirile men$ionate mai sus. Este vorba de cea de-a doua parte a Cronicii scurte a

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 31 Pavel PARASCA

Moldovei, scris! %i ea în limba slav!, care de fapt este o repetare a primei p!r$i a acestui izvor %i care reproduce din nou numele câtorva din primii voievozi ai Moldovei. Din cuvântul care urma imediat dup! numele lui Bogdan s-au p!strat doar dou! litere slavone: 53. Celelalte litere au disp!rut în urma t!ierii, la legare, a manuscrisului. În consecin$!, la editarea ei s-a considerat c! vorba ar fi fost de numele 53(672,), tradus f!r! rezerve %i în limba român! prin &t(efan) [26, p.39 (n.1), 43 (n.2)]. Notoriul cercet!tor %i cunosc!tor al cronicilor moldovene%ti, scrise în limba slav!, Leon &imanschi, a demonstrate, îns!, c! în realitate cuvântul ciuntit $inea de numele lui Bogdan, c!ruia i se atribuia, a%a cum o f!cea ulterior %i &tefan cel Mare, epitetul 20/3)4, adic! cel B#trân. Ca urmare, reputatul cercet!tor l-a declarat pe pretinsul voievod &tefan, urma% al lui Bogdan I, ,,ca fiind în realitate inexistent” [104, p.125-126]. Astfel, întreaga construc$ie cl!dit! pe numele acestui voievod inexistent se n!ruie, f!r! a l!sa m!car o c!r!mid! din peretele ridicat cu atâtea eforturi de c!tre autorii preocupa$i de fundamentarea teoriei despre continuitatea dinastic!, începând cu Bogdan I. Un personaj pe nume &tefan, originar sigur din Moldova %i membru al familiei voievodale de aici dinaintea lui Bogdan I, este atestat documentar în 1359 în $inutul Sanocului din Gali$ia polon!, în vecin!tatea nordic! a Moldovei. Numai c! el este men$ionat %i cu patronimicul Sasowicz [86, p.60-61], adic! fiul al fostului voievod moldovean Sas %i, prin extensie, frate la fel cu Balc %i cu al$i trei fra$i ai acestuia, izgoni$i, c!tre 2 februarie 1365, din Moldova %i stabili$i în Maramure% în urma ac$iunii de a%ezare în scaunul voievodatului Moldovei a lui Bogdan - fostul voievod al românilor maramure%eni. Faptul c! &tefan nu era cu ei, ci s-a refugiat în Gali$ia, sub protec$ia regelui Poloniei, Cazimir al III-lea (1333- 1370), ar l!sa s! se în$eleag! c! între el %i ceilal$i fra$i ai lui au avut loc rivalit!$i pentru mo%tenirea scaunului tat!lui lor, Sas, victoria revenindu-i lui Balc %i celorlal$i trei fra$i, care l-au înso$it în refugiul maramure%ean, beneficiind de protec$ia autorit!$ilor ungare . Care ar fi impedimentul pentru al identifica pe acest &tefan cu cel din nara$iunea lui Dlugosz? &i, odat! ce cercet!torii încearc! cu atâta înver%unare s! demonstreze c! episodul Plonini s-a produs la o alt! dat!, decât în anul 1359, pus f!r! nici o ezitare de cronicarul polon, apare întrebarea dac! nu cumva evenimentul s- a produs anume la data indicat! de Dlugosz sau pu$in mai înainte de ea? C!ci cronicarul polon putea mai lesne s!-i încurce numele lui Sas cu cel al lui &tefan. Este adev!rat c!, într-o atare eventualitate r!mâne necunoscut voievodul Petru. Dar cine a demonstrat existen$a acestuia în timpul domniei

32 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

%i dup! moartea lui Bogdan I? Din diploma regelui Ludovic I de la 2 februarie 1365, care-i men$ioneaz! pe fiii lui Sas refugia$i în Maramure%, urmeaz! c! Bogdan a trecut în Moldova într-adev!r în compania fiilor s!i, dar nu indic! nici un nume concret [35, p.82], ceea ce nu justific! identificarea lor cu orice persoan! numit! de alte izvoare din Moldova acelor vremuri. Cu siguran$! fiu al Bogdan era doar voievodul Latcu, care, a%a cum m!rturisesc cronicile, a %i domnit 8 ani în Moldova, dup! domnia de 6 ani a lui Bogdan [26, p. 14, 48 etc.]3. &tefan Gorovei %i-a generalizat studiile sale în 1997, când principalele dintre ele au fost reunite într-un singur volum [53], propunând c!tre acea vreme %i unele concretiz!ri privind cronologia %i succesiunea domnilor Moldovei din perioada respectiv!, orientându-le, desigur, spre aceea%i albie a continuit!$ii dinastice [50, p.337-345; 55, p.473-506]. Peste trei ani, viziunile lui p!reau s!-%i fi g!sit, cel pu$in par$ial, confirmarea într- o scriere anonim! polon! (în limba francez!), redactat! în primele decenii ale secolului al XVII-lea %i descoperit! de un alt istoric român cu renume, Constantin Rezachevici. Într-un pasaj din aceast! scriere, publicat în 1982, este scris cum c!, la moartea sa, voievodul Bogdan ar fi l!sat un fecior pe nume &tefan, mort %i el prin anul 1358. Între fiii acestuia – un alt &tefan (fiul mai mare al celui decedat) %i un Petru (fiul mai mic al aceluia%i) – s-ar fi iscat o ceart! pentru putere, astfel c! ultimul l-ar fi alungat pe cel dintâi [96, p.661-670]. Este lesne de observat c! vorba este despre acela%i episod de la Plonini, despre care a scris Jan Dlugosz. Luând cuno%tin$! de acest pasaj, &tefan Gorovei a v!zut în el o confirmare a presupunerilor mai vechi ale lui P.P. Panaitescu %i C. Cihodaru, astfel c! pasajul s-ar apropia ,,foarte mult” de propria-i interpretare, propus! în 1979 [53, p.102]. Ripostând oponen$ilor continuit!$ii dinastice din Moldova din a doua jum!tate a veacului al XIV-lea, istoricul citat invoc! ,,textul cronicii polone pus nu demult în lumin! de C. Rezachevici %i care afirm! explicit continuitatea dinastic#” (subl. aut), Bogdan I fiind ar!tat ca bunic patern a lui Petru I. Totodat!, istoricul face o remarc! destul de sugestiv!, %i anume c! ,,valoarea acestui izvor e destul de redus!, fiind un text târziu … în care respectiva filia$ie ar putea fi rezultatul unei deduc$ii a autorului cronicii” [53, p.306]. Observa$ia lui &tefan Gorovei, de%i demn! de cea mai mare aten$ie, a fost f!cut!, îns!, nu dintr-o inten$ie v!dit! de a respinge cele scrise de anonimul cronicii târzii din Polonia, ci din simplul motiv c!

3 Letopise$ul numit conven$ional de la Bistri"a, îl prezint! pe La$cu ca fiind fiu al lui Sas, plasându-i domnia înaintea lui Bogdan[ 26, p. 14]

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 33 Pavel PARASCA

consemn!rile acestuia din urm! nu conveneau întru totul propriilor sale viziuni. C!ci, dup! câte s-a f!cut deja cunoscut ceva mai devreme, &tefan Gorovei îl identifica pe &tefan din cronica lui Dlugosz cu Costea din Pomelnicul de la Bistri$a, de la care %i-ar fi tras originea Petru I %i Roman I [53, p.117], în timp ce C. Rezachevici, pornind de la informa$iile oferite de manuscrisul polon în cauz!, îl considera pe Petru, implicat în evenimentele de la Plonini, drept un alt personaj decât Petru, fratele lui Roman de mai târziu ,,completând” lista voievozilor moldoveni de dup! Bogdan I cu înc! un personaj cu acela%i anume, atribuindu-i numele de Petru I, spre deosebire de adev!ratul Petru I, care acum a devenit al II-lea4. Din textul integral al cronicii descoperite %i publicate acum câ$iva ani de C. Rezachevici, se desprinde, îns!, f!r! dificultate, c! &tefan implicat în lupta de la Plonini este identificat cu voievodul de mai târziu, &tefan I [25, p.132- 133], care a domnit nu doar dup! Petru I, ci %i dup! Roman I %i care nu-i era frate ci nepot celui dintâi, %i fiu al celui de-al doilea. Unde mai pui, c! %i actul vasalic fa$! de regele polon (care din context ar fi trebuit s! fie Cazimir al III-lea, ce domnise în 1333-1372), invocat de c!tre autorul anonim al cronicii în cauz! %i atribuit lui &tefan de la Plonini, este nu altul decât actul de vasalitate depus de c!tre &tefan I la 5 ianuarie 1395 regelui Vladislav al II-lea [22, p.611-613/613-615]. Este clar c! valoarea %tiin$ific! real! a informa$iei oferite de cronica polon!, pus! în circuit de C. Rezachevici, nu poate servi nici pe departe la rectificarea %i completarea listei voievozilor moldoveni de dup! Bogdan %i, cu atât mai mult la argumentarea pretinsei continuit!$i dinastice de la Bogdan la Petru I. Demn de aten$ie este %i faptul c! autorul anonim al manuscrisului luat în discu$ie, întocmai ca %i ceilal$i cronicari poloni din secolele XIV-XV, nu cunoa%te nimic despre domnia lui La$cu, adev!ratul fecior %i urma% al lui Bogdan I, care, dac! s! urm!m celor scrise în cronicile moldovene%ti, a avut loc între acea a tat!lui acestuia %i acea a lui Petru I5. Dup! câte se vede, nici Cronica

4 Aceast! ,,inova$ie” a lui C. Rezachevici %i-a c!p!tat forma, definit! %i categoric!, într-o lucrare cu caracter enciclopedic a autorului publicat! în 2001 [95, p.432-443, 446-445], de%i publicarea întregului manuscris al cronicii polone a fost realizat! doar în 2006, în traducere româneasc!, f!r! a fi publicat %i textul original, scris în limba francez! [25]. 5 Datarea domniilor din Moldova de pân! la Alexandru cel Bun a suscitat %i ea multe discu$ii controversate. Pornind de la aceast! stare de lucruri, eu m! conduc aici de cronologia domniilor pe care o împ!rt!%esc, ca p!rându-mi a fi cea mai aproape de adev!r, dac! nu chiar cea mai corect!: Bogdan I, 1359-1365; Latcu, 1365-1373; Petru I, 1376 (începutul) – 1392 (începutul), dup! un scurt interregn din 1373-începutul lui1376 [87, p.63-82; (la p. 75 gre%it ,,decembrie 1392” în loc de ,,începutul 1392)], dup! care a urmat Roman I ( începutul 1392- sfâr%itul 1394 sau primele zile ale anului urm!tor), aflat în

34 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

Moldovei de la Cracovia, cum a întitulat-o C. Rezachevici, nu poate fi considerat! ca izvor, care a%a cum se pretinde, ar m!rturisi în favoarea continuit!$ii dinastice, astfel c! indiscutabile pentru dinastiile moldovene%ti de pân! la Petru I ar fi sintagmele dinastia Dr#go!e!tilor ( Drago% %i Sas, poate %i Balc cu câ$iva ani de domnie pân! la izgonirea lui de c!tre Bogdan I), %i dinastia Bogd#ne!tilor (Bogdan I %i La$cu, f!r! nici un adaos al inexisten$ilor &tefan %i Petru), pentru c!, începând cu domnia lui Petru I s! intervin! epoca dinastiei Mu!atinilor, oricât nu ar fi contestat! aceasta. Important este c! a intervenit totu%i un schimb de dinastie în scaunul domnesc al celui de-al doilea stat românesc medieval. Un merit, dac! nu chiar unicul, al anonimului autor al scrierii polone în limba francez!, numai c! nu în problema cunoa%terii adecvate a succesiunilor în scaunul Moldovei, ci ca achizi$ie a istoriografiei polone, este faptul c! el este primul %i ultimul dintre cronicarii poloni, care a cunoscut numele lui Bogdan I. Numai c! faptul nu are nici o relevan$! pentru a acorda credibilitate tuturor celor invocate de anonimul polon privind identitatea participan$ilor la lupta de la Plonini %i înrudirea lor cu Bogdan I. C!ci despre acesta, anonimul polon de la începutul secolului al XVII-lea, a luat cuno%tin$! din cronicile ungure%ti [25, p.73-81 %i passim] care, îns!, relateaz! doar despre trecerea fostului voievod al românilor maramure%eni în Moldova, unde s-a impus ca voievod, %i nimic mai mult. &i dac! a%a cum am remarcat %i ceva mai sus, anonimul polon, întocmai ca %i al$i cronicari poloni, nu %tie nimic despre domnia de tocmai 8 ani a lui Latcu, care-l separa pe Petru I de Bogdan I, era natural ca el s! suplineasc! spa$iul temporal r!mas gol, pornind de la numele celor implica$i în evenimentul relatat de Dlugosz sub anul 1359, identificându-i cu voievozii Moldovei de mai târziu – Petru I %i &tefan I. Ca urmare, s-a g!sit %i motivul logic pentru a inventa %i identitatea lui &tefan – primul personaj din nara$iunea lui Dlugosz, tat!l celor doi fra$i rivali – f!cându-l fiu al voievodului Bogdan. rivalitate pentru domnie cu fiul s!u &tefan, lansat în lupt! de rudele sale polone, asrfel c! %i domnia de %apte ani a acestuia a fost calculat! ca fiind început! odatu cu acea alui Roman I, fiecare dintre ei controlând câte o parte din #ara Moldovei. Srâmtorat de Roman, &tefan se retrage pentu un timp în Polonia, de unde, cu spriginul polon, revine împotriva tat!lui s!u, care, c!tre finele lui 1394 sau primele zile ale lui ianuarie 1395, a fost prins %i aruncat într-o temni$! din regatul vecin, în timp ce &tefan se afirm! plenar în scaun, domnind pân! prin 1399, fiind apoi urmat de fratele s!u Iuga. Acesta, într-un final, a fost înlocuit de Alexandru cel Bun, un al patrulea fiu al lui Rroman I, începându-%i domnia %i el doar în partea de sud a Moldovei ('ara de Jos) %i afirmându-%i domnia peste întreaga $ar! în prim!vara anului 1400[82, p. 63-71, 75-96]

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 35 Pavel PARASCA

Credibilitatea fa$! de invoc!rile Cronicii Moldovei de la Cracovia este esen$ial zdruncinat! %i de mai multe alte inadverten$e informative, asupra unora dintre care s-a atras deja aten$ia în istoriografie [42, p.9-21]. Aici eu nu voi insista decât asupra acelora dintre ele care se refer! la problema ce m! preocup! în prezentul studiu. A%i începe cu o întrebare pus! deja de Ion Eremia, %i anume: ,,Cum putea Bogdan, principele Moldovei, s!, ,,lase” un fiu, anume &tefan, dac! acesta murise (în 1358 – n. mea) pân! la venirea sa în Moldova?” [42, p.12]. Las la o parte eforturile autorului acestei întreb!ri în vederea admiterii unei ,,erori cronologice, care s-a strecurat în sursa ini$ial! din care s-au inspirat cronicarii poloni care au scris despre &tefan %i fiii s!i”, propunând o rectificare a datei evenimentului de la Plonini cu anul 1368 [42, p.12], a%a cum admit %i unii al$i istorici (C. Cihodaru, &tefan Gorovei). Cronicarii poloni, îns!, care au descris lupta de la Plonini înaintea anonimului autor al manuscrisului de la Cracovia, nu-l prezentau pe &tefan ca fiind fiu al lui Bogdan, despre care nici nu %tiau nimic. Ar fi, poate, cazul s! trec %i pe lâng! noua ordine a domniilor de dup! Bogdan propus! de I. Eremia, în care-%i g!se%te loc %i noul Petru I introdus artificial de C. Rezachevici – altul decât fratele lui Roman I de mai târziu: Bogdan I (1363/1364-1367); &tefan (ultimele luni ale anului 1367, decedat c!tre anul 1368); Petru (1368); Latcu (sfâr%itul anului 1368-1375). Însu%i autorul acestei noi liste a voievozilor de dup! Bogdan admite eventualitatea accept!rii ei doar dac! ,,noua surs! istoric! (Cronica de la Cracovia – n. mea) este veridic!” [42, p.13]. Adic!, ex nihilo nihil. La cele de mai sus s-ar mai impune %i întrebarea sugerat! la fel de I. Eremia, cum de s-a întâmplat ca în lupta pentru tronul r!mas dup! Bogdan I, s-au înc!ierat nepo$ii acestuia, în timp ce el avea propriii fii, dintre care este cunoscut pe nume doar Latcu, care %i este indicat în cronicile interne drept succesor direct în scaunul voievodal. Trec %i aici pe lâng! eforturile autorului întreb!rii în cauz! de a g!si explicarea într-o posibil! prioritate la tron a problematicilor eroi ai luptei de la Plonini ca fii ai inexistentului în realitate &tefan – presupus a fi fiul mai mare al lui Bogdan I. &i unde %i cum %i-au pierdut ei urmele, pentru ca dup! ace%tia voievod al Moldovei s! devin! totu%i Latcu – adev!ratul fecior al voievodului trecut în eternitate? Dar s! revin la faimoasa Cronic# a Moldovei de la Cracovia. Conform ei, fra$ii Petru %i &tefan, implica$i în conflictul care a culminat cu lupta de la Plonini, s-ar fi împ!cat li %i-ar fi împ!r$it între ei $ara, primul r!mânând principe al Moldovei, iar celuilalt revenindu-i ,,partea de r!s!rit sau Basarabia din acest timp” [25, p.132]. A%a ceva nu

36 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? putea s! se întâmple nu c! prin 1359, când a avut loc evenimentul de la Plonini, dar nici în 1368 cum dateaz! unii istorici, inclusiv C. Rezachevici, acest eveniment. C!ci, aici, a%a cum demonstreaz! cercet!rile, a continuat st!pânirea t!tarilor cu sediul la &ehr al-Gedid sau Orheiul Vechi de ceva mai târziu, care a durat pân! în 1369, dac! nu chiar %i ceva mai târziu [100, p.379-390; 93, p.136 %i passim]. De altfel, partajul invocat de autorul anonim polon al cronicii în cauz! se aseam!n! leit cu unul real, care îns! s- a realizat mult mai târziu (1435) de al$i doi fra$i, Ilia% %i &tefan – fiii lui Alexandru cel Bun [22, doc. nr.192] %i consemnat la fel în Cronica de la Cracovia. Ca %i în cazul precedent, tot a%a %i acum, autorul ei scrie c! cei doi fra$i ,,avur! o neîn$elegere privind mo%tenirea”, astfel c!, împ!cându-se, ei au recurs la împ!r$irea $!rii, lui &tefan revenindu-i ,,partea r!s!ritean! sau Basarabia modern!”, în timp ce lui Ilia% i-a revenit ,,restul, sau Moldova modern!”. Acest partaj este deosebit de cel dintâi doar prin precizarea anonimului c! de ,,Basarabia modern!” $ineau Cetatea Alb!, Chilia %.a., iar de ,,Moldova modern!” – Suceava [25, p.135-136]. În rest, ambele partaj!ri sunt înso$ite de acelea%i formule textuale, astfel c! posibilitatea extrapol!rii de c!tre anonimul polon asupra anului 1359 a evenimentelor produse cu peste %apte decenii mai târziu se prezint! a fi destul de real!. Autorul Cronicii de la Cracovia %i-a permis, astfel, s! scrie mai mult decât îi permiteau izvoarele disponibile, consemnând lucruri care lipsesc totalmente în sursele pe care le-a folosit. Unde mai pui, c! anonimul polon nu s-a clarificat nici m!car cine era Roman I în raport cu predecesorul s!u Petru I, prezentându-l ,într-un caz, ca fiind parc! fiu al acestuia, iar în altul – deja pe Petru ca fiind ,,fiul sau fratele lui Roman” [25, p.132-133]. Cazul lui Roman I îngroa%! %i mai mult erorile acestui ,,cronicar” necunoscut, care, dup! cum s-a men$ionat mai devreme, îi identific! pe eroii de la Plonini cu voievozii moldoveni de mai târziu Petru I %i &tefan I, astfel c! scrierea lui nu face decât s! încurce %i mai mult lucrurile, ceea ce-i reduce, dac! nu-i anuleaz! totalmente, valoarea operei ca izvor istoric nu doar în ceea ce prive%te problematica continuitate dinastic! din Moldova, ci %i referitor la istoria Moldovei din a doua jum!tate a secolului a XIV-lea. C. Rezachevici a v!zut în toate doar o simpl! confundare a unui pretendent ,,Roman fiul lui Petru al II-lea (adic! în realitate a lui Petru I – n. mea) cu unchiul s!u Roman I” %i care ar fi nimerit în captivitatea polon! ,,fiind r!scump!rat de fratele s!u Iva%cu în 1400” [25, p.176-177, p.64]. Ar fi trebuit s! se %tie, îns!, c!, în realitate, un Roman Petrilovici, adic! fiu al lui Petru I, nu a existat, invocarea lui în cronicile polone datorându-i-se lui Martin Cromer, care-l prezenta pe

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 37 Pavel PARASCA

Roman, pentru care, în 1400, punea chez!%ie Iva%cu, drept fiu al lui Petru I %i unchi (mox, adic! mo! - n.mea) al lui Alexandru cel Bun. Referindu-se îns! la actul omagial depus parc! de el regelui Vladislav al II-lea Jagiello, %i la obliga$iunile vasalice pe care el %i le asuma [24, p.259], cronicarul polon în cauz! reproduce de fapt actul de vasalitate al lui Roman I din 5 ianuarie 1393 [22, p.607/608], f!r! îns! a-i indica data. Unde mai pui, c! M. Cromer nu mai cuno%tea un alt Roman, decât pretinsul fiu al lui Petru I. Iar un alt cronicar polon din a doua jum!tate a secolului XVI-lea, Matei Stryjkowski, mergând pe urmele confratelui s!u cronicar polon i-a atribuit efemerului Roman patronimicul Petrilovici [98; apud:12, p.118], avându-l în vedere, în realitate, pe acela%i Roman I, a c!rui domnie o punea înaintea voievodului Iuga. Datorit! cronicarilor, numele Roman Petrilovici a fost introdus mai târziu în adnot!rile f!cute de documentali%tii de mai târziu cu ocazia public!rii actului de la Iva%cu din anul 1400 [37, p.600;64, p.44]. F!când preciz!rile de mai sus în ceea ce prive%te credibilitatea celor consemnate de anonimul polon al manuscrisului de la Cracovia %i folosite ca argument în favoarea continuit!$ii dinastice de la Bogdan I la Petru I %i Roman I, eu nu consider deloc c! a-%i reveni ,,la dep!%itele p!reri ale vechii istoriografii”, cum mi se imput! într-un mod departe de a $ine de etica %tiin$ific! [25, p.174-175]. C!ci, ce poate fi mai vechi decât repetarea unor neadev!ruri care %i-au f!cut carier! prin simple repet!ri %i ,,demonstr!ri” în baza argumentelor de factur! mai mult decât dubioas!. Sigur c! atât p!rta%ii, cât %i oponen$ii conceptului continuit!$ii dinastice din Moldova din cea de-a doua jum!tate a secolului al XIV-lea, s- au bazat nu doar pe informa$iile lacunare, sporadice %i pu$in explicite din izvoarele narative interne %i externe, ci au apelat %i la alte surse de informa$ie – sigilografice, numismatice %i documentare. Este vorba, mai întâi de toate, de primul sigiliu voievodal cunoscut, aplicat pe actul vasalic al lui Petru I din 26 septembrie 1387, precum %i de imprim!rile pe ambele fa$ete ale primelor monede moldovene%ti, cunoscute la fel din domnia acestui voievod. De%i cu dificultate, pe imaginea de pe sigiliu se poate deslu%i elementul heraldic central – capul de bour –, înso$it de o roz!, plasat! în partea stâng! de jos [5, p.204-205; 17, p.83; 17, p.37; 108, p.340]. Mai bogate, îns!, sub aspectul capacit!$ilor informa$ionale, sunt monedele, care au imprimat pe avers capul de bour cu o stea în cinci col$uri între coarnele recurbate %i cu botul animalului flancat în dreapta de o roz!, iar în stânga - de o semilun!. Încununeaz! imaginea de pe aversul monedelor inscrip$ia prescurtat! în limba latin!, descifrat! %i tradus! de cercet!tori în felul urm!tor: ,,Sigiliul lui Petru Voievod”. Pe reversul

38 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? monedelor este plasat un scut despicat cu trei – patru fascii, în primul cartier, %i cu flori de crin în num!r variabil de la una la %apte, în cel de-al doilea. Imaginile sunt înso$ite de legenda, în aceea%i limb! latin!, %i interpretat! f!r! dificultate drept Sigillum Moldaviensi, adic! Sigiliul <#!rii> Moldovene!ti [60, p.207; 62, p. 26; 63, p.75-77]. Autorul primului studiu consacrat direct stemei Moldovei, C. Moisil, publicat în 1938, a formulat opinia cum c! pe fa$etele monedelor lui Petru I ar fi fost reprezentate dou! tipuri de armerii: pe avers (capul de bour) fiind reprezentat! stema statului, iar pe revers (scutul despicat cu fascii !i flori de crin) – stema dinastic! [73, p.98-99]. Acest punct de vedere a fost împ!rt!%it %i de mai mul$i cercet!tori din a doua jum!tate a secolului trecut [7, p.87; 5, p.205; 17, p. 96; 49, p.569; 71, p.37]. Reproducerea lor simultan! ar fi fost determinat! de necesitatea de a face o deosebire dintre armeriile $!rii %i cele dinastice, ale c!ror origini erau diferite [17, p.96; 49, p.569]. Dar dac! însemnul cap de bour este considerat ca element central al stemei $!rii, apoi nu trebuie s! se porneasc! de la faptul c! el s-a afirmat ca atare pentru toat! perioada existen$ei Moldovei ca stat, ci %i de la tradi$ia despre întemeierea ei prin voievodul Drago%, care %i-ar fi ,,f!cut pecete voievodal! în toat! $ara cu capul de bour” [26, p.156/160; 107, p.606, 667]. Tradi$ia, a%adar, atribuie însemnul cap de bour dinastiei voievodale întemeiate de Drago%, imprimându-i totodat! %i calitatea de stem! a $!rii. Doar revizuirea, la p!rerea mea f!r! temei, a rolului lui Drago% de întemeietor al voievodatului Moldovei %i prezentarea lui ca fiind parc! un simplu nobil roman din Maramure%, împuternicit de regele Ungariei Ludovic I s! conduc! o imaginat! ,,marc!” militar! creat! de acesta pe coastele de est ale Carpa$ilor R!s!riteni, i-a determinat pe unii istorici s!-i atribuie însemnul cap de bour înainta%ilor lui Petru I %i chiar lui Bogdan I [7, p.87; 71, p.38; 72, p.57; 74, p.16]. Într-un fel sau altul, ar urma c! ini$ial semnul în cauz! reprezenta o stem! de familie voievodal!. Faptul se desprinde cu claritate %i de pe imaginile de pe cele dou! fa$ete ale monedelor lui Petru I, aversul cu capul de bour indicând emblema familiala (dinastic!) a voievodului Petru I, iar reversul – stema de stat a Moldovei, a%a cum o nume%te %i inscrip$ia de pe el. R!mâne deschis! doar chestiunea

6 ,,&i hierul (fear! – n. mea) $!rii sau pecetea cap de bour s! însemneaz!”. 7 ,,&i dac! l-au pus domnu, luar! pild! de pe capul acelei hiare n!s!lnice, zimbrul, ce scrie mai sus c! l-au vânat %i pus!r! de au f!cut peciate #!rii Moldovei, de tr!ia%te pân într- aceste vremi în mânile cui alege Dumnedz!u a hire domnu $!râi, de tr!ie%te pân ast!dzi, de s! pune pe c!r$i ...” (Misail C!lug!rul)

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 39 Pavel PARASCA

cui dintre persoanele cunoscute, care s-au aflat în fruntea $!rii, apar$inea elementul central al emblemei de pe aversul monedelor lui Petru I, abstrac$ie f!cându-se doar de tradi$ia originii lui, c!ci el cu siguran$! nu a apar$inut lui Drago%. Cercet!torii s-au preocupat %i de cea de-a doua reprezentare heraldic! de pe reversul monedelor lui Petru I – scutul despicat cu fascii !i flori de crin. S-a observat asem!narea lor cu elementele heraldice din stema dinastiei Angevinilor (Carol Robert %i Ludovic I) din Ungaria, admi$ându- se c! vorba ar fi de o stem! concesionat! de autoritatea regal! ungar! lui Petru I, concomitent cu acordarea acestuia %i a dreptului de a-%i bate propria moned!, ca urmare a revenirii sub suzeranitatea regelui de la Buda. Lucrul s-ar fi petrecut dup! anul 1377, dar înainte de 1382 (anul mor$ii regelui Ludovic I) [5, p.205-207; 17, p.106, 110; 71, p. 38; 74, p.96]. Contestând o atare abordare a problemei, &tefan Gorovei a respins %i opinia despre concesionarea c!tre Petru I nu doar a elementelor emblematice de pe reversul monedelor acestuia, ci %i a dreptului de a bate moneda. Evident! fiind îns! asem!narea elementelor emblematice de pe monedele moldovene%ti cu cele din stema Ungariei angevine, istoricul la care m! refer, l-a considerat beneficiar al concesion!rii în cauz! pe Bogdan I, înc! din vremea când acesta era voievod al românilor din Maramure% ( ante 1342) %i în calitatea concomitent! a lui de vasal al regelui Carol Robert, antecesorul lui Ludovic I [5, p.570; 51, p.113; 54, p.266-267]. Construc$ia dat!, îns!, lipsit! de orice temei documentar, a fost inspirat! de ideea continuit!$ii dinastice, avându-%i menirea s! o fortifice %i s!-i imprime credibilitate. Între timp, s-au f!cut cunoscute rezultatele investig!rii arheologice la mormântul atribuit lui La$cu, feciorul lui Bogdan I, din necropola voievodal! de la R!d!u$i, efectuate de Lia %i Adrian B!trâna. Nu pot trece cu vedere nici pe lâng! vestigiile arheologice aduse la lumina zilei de c!tre cei doi cercet!tori din regiunea în care este situat R!du$iul, o aten$ie deosebit! meritând urmele unui l!ca% de cult, construit din lemn, dar %i a unei necropole contemporane l!ca%ului. Lia %i Adrian B!trâna au formulat posibilitatea existen$ei aici, cel mai târziu în a doua decad# a veacului al XIV-lea a unui centru feudal laic (subl. aut.), ceea ce presupune %i existen$a ,,unuia dintre reprezentan$ii de frunte a feudalit!$ii locale” [5, p.195], adic! a unui dinast local. Cele mai valoroase, îns!, pentru subiectul central al studiului de fa$!, sunt piesele descoperite în mormântul atribuit lui Latcu. ,,Cele mai gr!itoare” dintre ele sunt aplicele vestimentare ale c!ror reprezent!ri ,,merit! o aten$ie cu totul specific!”, vorba fiind ,,de

40 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? reprezentarea unui cap de lup redat în profil” %i prezent în câmpul a trei aplice, dar %i de un coif împodobit cu dou! coarne recurbate, prezent pe alte trei aplice. Autorii consider! c! aplicele în cauz! ,,constituie transpunerea plastic# pe accesoriile vestimentare ale costumului princiar a unor elemente emblematice” (subl. aut.), a c!ror cunoa%tere %i interpretare, potrivit regulilor consacrate ale %tiin$ei heraldice, îng!duie ,,reconstituirea unei steme” [5, p.197]. În consecin$!, ,,reprezentarea capului de lup nu poate fi în$eleas! decât ca mobil! a unui scut heraldic …” [5, p.198]. &i dac! La$cu a fost fiul lui Bogdan I, nu exist! nici o piedic! pentru concluzia c! aceea%i stem! i-a apar$inut %i acestuia din urm!, ,,cunoscând faptul c! stemele au un caracter ereditar” [5, p.202]. Este vorba, altminteri zicând, de stema Bogd#ne!tilor, care, astfel, nu are nimic în comun cu stema de pe aversul %i de pe sigiliul voievodal al lui Petru I. Însemnul cap de lup, ca %i fasciile %i florile de crin din cele dou! cartiere ale scutului despicat, întrunite într-un ansamblu emblematic pe aversul %i reversul monedelor lui Petru I, apar$ineau, a%adar, familiei din care descindea acesta, fiind dovedit c! ,,în a doua jum#tate a secolului al XIV-lea intervine o succesiune dinastic#, între Latcu !i Petru I neexistând nici o leg#tur# direct# pe linie b#rb#teasc#” (subl. aut.) [5, p.208]8. Înainte de a deveni element central al stemei de stat din timpul lui Petru I, capul de bour ,,trebuia s! fi constituit, la un moment dat, stema unei dinastii locale”, adic! a familiei unor dina%ti locali înc! din prima jum!tate a secolului al XIV-lea, ceea ce nu contravine atribuirii ei ,,dinastiei lui Petru I” [6, p.69- 77], care a mo%tenit-o de la înainta%ii s!i %i a impus-o ca stem! de stat în leg!tur! cu însc!unarea sa ca domn al Moldovei. &i dac! el, a%a cum se desprinde din Pomelnicul de la Bistri"a, a fost feciorul lui Costea voievod, ar urma c! %i însemnul heraldic în cauz! apar$inea familiei voievodale a acestuia. În consecin$!, înclin s! admit, cu titlul de ipotez!, c! voievodul Costea s-a aflat în fruntea unei forma$iuni politice care se las! întrev!zut! în baza descoperirilor arheologice din zona R!d!u$ilor, unde nivelul de vie$uire s-ar încadra cronologic înc! ,,între mijlocul secolului al XIII-lea %i primii ani ai celui urm!tor”, cu vestigiile l!ca%ului de cult, ca motiv pentru admiterea existen$ei la fel %i a ,,unui centru feudal laic” [5, p.195; 6, p.69- 77].

8 Incertitudini în ceea ce prive%te problematica continuitate dinastic! în baza elementelor heraldice, manifest! %i al$i cercet!tori, printre care %i cunoscutul heraldist român Dan Cernovodeanu, care totu%i admite %i posibilitatea ca stema din timpul lui Petru I s!-i fi apar$inut %i lui Bogdan I [17, p.105].

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 41 Pavel PARASCA

Odat! demonstrat! schimbarea în succesiunea dinastic! dintre Bogdan I %i Latcu, de o parte, %i Petru I, de alt! parte, %i apartenen$a însemnului cap de bour familiei din care descindea acesta din urm!, apare necesitatea revizuirii la fel a originii legendei despre romantica vân!toare de bour (zimbru), c!reia înc! Dimitrie Onciul i-a atribuit rostul etiologic, având menirea s! explice provenien$a însemnului central din stema Moldovei [77, p.114], astfel c! ea ar trebui asociat! nu problematicului ,,desc!lecat” maramure%ean al lui Drago%, ci întemeierii voievodatului din dinastia conduc!toare a c!rui descindea voievodul Costea, iar prin el %i Petru I %i fratele lui Roman I. Ar fi vorba despre un voievodat din zona Suceava-R!d!u$i, în perimetrul c!reia se înscrie %i Siretul cu dependen$ele sale %i cu statut schimb!tor de st!pâniri viagere a fostelor so$ii de domni, r!mase v!duve fie în urma mor$ii so$ilor lor, fie în urma unor desfaceri de c!s!torie. Nu este exclus ca din aceea%i familie s! fi f!cut parte %i voievozii din Pomelnicul de la Vorone", plasa$i între Costea %i Petru I (&endrea, Gheorghii, Drago%, Micul) [43, p.177, 180 (anexe 2); 182, p.46], dac! nu cumva ei, întocmai ca %i voievodul Costea, au fost implica$i în rivalit!$ile pentru scaunul voievodal al Moldovei r!mas vacant dup! moartea f!r! mo%tenitori a voievodului La$cu, în consecin$a c!rora puterea i-a %i revenit lui Petru I, ceea ce a determinat faptul c! în Pomelnicul de la Bistri"a a fost introdus doar Costea ca rud! direct! (p!rinte) a fra$ilor Petru I %i Roman I. C! legendara vân!toare de bour nu are nimic în comun cu pretinsul ,,desc!lecat” maramure%ean al lui Drago%, a demonstrat cu destul! convingere I. Filipciuc în scurta dar sugestiva sa interven$ie la subiectul însemnului heraldic central din stema Moldovei. Numai c!, necunoscând înc! rezultatele investig!rii mormântului lui La$cu din necropola domneasc! de la R!d!u$i, autorul plaseaz! apari$ia în timp a legendei în cauz! ,,dup! plecarea Dr!go%e%tilor din Moldova (fiii lui Sas în frunte cu Balc – n. mea) … %i nu prea mult timp dup! venirea %i victoria lui Bogdan de Cuhea”, atribuindu-i astfel o sorginte maramure%ean! [44, p.425-426]. De la acest cercet!tor re$in, ca p!rându-mi cea mai important!, observa$ia c! tradi$ia întemeierii Moldovei în varianta ei plin!, cunoscut! din secolul al XVII-lea (implicarea legendarei c!$ele Molda pentru explicarea numelui $!rii), se prezint! ca o amalgamare de legende [44, p.425-426], ceea ce ar l!sa teren pentru admiterea c! diversitatea legendelor amalgamate ar reprezenta o diversitate de forma$iuni statale anterioare constituirii grani$elor istorice ale #!rii Moldovei pân! la Nistru %i $!rmul pontic, fiecare dintre acestea avându-%i o proprie legend! a întemeierii. Pe m!sura integr!rii lor în hotarele voievodatului Moldovei, legendele în

42 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? cauz! au fost asociate într-o singur! tradi$ie a întemeierii #!rii Moldovei, pierzându-%i individualitatea lor anterioar! sau disp!rând în genere în cea$a vremurilor ce au urmat. Poate amintirile despre ele, ca %i despre forma$iunile teritorial-politice pe care le reprezentau ini$ial, ar fi sugerate de însemnele de pe sigiliile unor mari boieri din ultimul deceniu al secolului al XIV-lea %i primele decenii ale secolului urm!tor, cum ar fi, de exemplu, înc! un cap de bour, diverse zbur!toare dar %i un c!l!re$ [103, p.141-158]. Caracterul autohton local al însemnului cap de bour a fost demonstrat de Ileana C!zan [15, p.48-51]. &i în cazul scutului despicat cu fascii %i flori de crin de pe monedele lui Petru I în istoriografie s-au dus %i se mai duc discu$ii. Cea mai timpurie este atribuirea scutului în cauz! lui Bogdan I [7, p.87] %i urma%ului acestuia La$cu, adic! dinastiei Bogd#ne!tilor. C. Moisil considera c! acest scut a ajuns la Petru I prin mo%tenirea lui de la înainta%i [72, p.57; 74, p.10]. Leg!tura lui cu Bogdan I %i La$cu, în acest caz, ar fi posibil! doar cu condi$ia continuit!$ii dinastice între ace%tia %i Petru I. În caz contrar, îns!, scutul în cauz! s-ar fi datorat acestuia din urm!, fie familiei din care el descindea. Cei mai mul$i cercet!tori, îns!, dintre care m! voi referi doar la numele cele mai sonore din domeniul heraldicii %i sigilografiei, au considerat %i consider! c! scutul despicat i-a fost concedat lui Petru I de regele Ungariei, Ludovic I concomitent cu dreptul de a-%i bate %i propria moned! [5, p.206-208; 17, p. 106-122; 70, p.56; 71, p.38]. Într-un bogat studiu de heraldic!, datorat Ilenei C!zan, care a adus în discu$ie %i o vast! arie de r!spândire a scutului fasciat, inclusiv statul româno-bulgar al As!ne%tilor, dar %i #ara Româneasc!. Autoarea demonstreaz! c! armeriile în cauz! î%i datorau originea liberei adopt#ri, spre deosebire de Moldova unde, pân! în prezent, nu cunoa%te ,,o atare informa$ie care s! ateste folosirea fasciilor ca arme dinastice înainte de 1377”. Ca urmare, Ileana C!zan respinge hot!rât posibilitatea folosirii lor de c!tre Bogd!ne%ti, din simplu motiv c!, ,,desprinzându-se de coroana ungar! nu aveau nici un interes s! perperueze însemnul care s! le aminteasc! domina$ia proasp!t înl!turat!”, astfel c! autoarea s-a raliat opiniei heraldistului I. N. M!nescu ,,c! scutul fasciat i-a fost conferit lui Petru I de Ludovic de Anjou, bineîn$eles pân! la 1382, anul mor$ii suveranului Ungariei, când înceta %i uniunea personal! între cele dou! regate” (Ungaria %i Polonia - n. mea) [15, p.103]. Astfel, %i scutul despicat cu fascii %i flori de crin se exclude din argumentele invocate de adep$ii continuit!$i dinastice de la Bogdan la Petru I.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 43 Pavel PARASCA

&tefan Gorovei a procedat în cazul scutului despicat întocmai ca %i în cazul însemnului cap de bour, f!când concluzia categoric! c! beneficiarul concesiei f!cute de regele Ungariei, nu îns! de Ludovic I ci de antecesorul acestuia Carol Robert, ,,nu a putut fi decât Bogdan I, pe vremea când, ca voievod al românilor din Maramure%, era vasalul regelui angevin de la Buda, fa$! de care înc! nu se r!zvr!tise, deci înainte de 1342”, v!zând în aceasta ,,%i unul din elementele care pledeaz! … pentru continuitatea masculin! a dinastiei, de la Bogdan I pân! la Petru I %i apoi pân! la Alexandru cel Bun” [53, p.198-199]. Este lesne de observat îns! c! în favoarea opiniei sale autorul nu aduce nici un argument cât de cât doveditor. Nu se %tie nici m!car dac! careva din înal$ii demnitari din Maramure% beneficiau în genere de careva embleme heraldice. Dat fiind c! problema scutului despicat cu fascii %i flori de crin de pe reversul monedelor lui Petru I este, într-un fel sau altul, explicat! printr- o concesiune f!cut! de regele Ungariei în calitatea acestuia de suzeran al voievodului moldovean, m! v!d nevoit s! abordez %i problema dac! Moldova a revenit sub aceast! suzeranitate în anii ce au urmat dup! domnia lui Bogdan I, sau nu, de%i titlul prezentului studiu nu m-ar oblige la a%a ceva. Sigur c! %i eu, ca %i al$i cercet!tori, am o atitudine rezervat! fa$! de afirma$ia cronicarului Ioan de Târnave cum c! %i dup! fapta lui Bogdan, voievozii moldoveni ar fi continuat s!-i depun! regelui Ludovic I omagiu de vasalitate %i s!-i pl!teasc! tribut [106, p.317]. Atitudinea rezervat! fa$! de aceast! afirma$ie, evident exagerat!, nu exclude îns! ca ea s! se refere la unele cazuri izolate, adic! nu la to$i voievozii, ci doar la unii dintre ei. În context, nu pot fi neglijate %i consemn!rile unor cronicari polon de mai târziu ( M. Cromer, I. Bielski, S. Starowski %.a) cum c! Moldova s-a desprins de suzeranitatea ungar! în timpul interregn-ului, intervenit în Ungaria %i Polonia în urma mor$ii, în 1382, a lui Ludovic I care, din 1370 a fost rege al ambelor regate [30, p.243; 75, p.115-116; 101, p.63; 82, p.82, p.18; 81, p.526, p.4]. #inând cont de aceste consemn!ri %i invocând la fel alte informa$ii utile, &erban Papacostea a f!cut concluzie c! Petru I ,,%i-a început domnia sub auspiciile hegemoniei restaurate a regatului ungar” [82, p.82]. În acela%i sens m!rturisesc %i alte dou! izvoare narative – o descriere a regatului Poloniei de Blaise de Vigenere %i Cronica Moldovei de la Cracovia, ambele fiind citate %i de &tefan Gorovei cu inten$ii evidente de a le nega valabilitatea [53, p.170, p.215 %i 216]. C!ci, punându-%i întrebarea ,,ce demonstreaz!, ce pot demonstra (subl. aut), toate aceste cinci texte datând din veacurile XVI-XVII?”, reputatul istoric î%i exprim! ferma

44 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? convingere c! ele nu demonstreaz! ,,nimic altceva decât o surs# comun# “(subl. aut) %i nu ar fi decât ,,o interpretare proprie” (subl. aut) a cuiva dintre primii cronicari poloni de dup! Dlugosz – ,,cel mai vechi %i mai bine informat din veacul al XV-lea”, care îns!, ,,nu d# aceast# informa"ie”, iar t!cerea lui ,,în acest punct, valoreaz# mai mult decât cele cinci m#rturii invocate mai sus” (subl. aut) [53, p.170]. Eruditul cronicar polon din secolul al XV-lea a trecut îns! sub t!cere %i alte evenimente, dintre cele mai evidente, cum ar fi domnia lui La$cu, de exemplu, f!r! ca acest lucru s! deranjeze. &i de ce atunci atâtea eforturi pentru a judeca lucrurile doar prin cele consemnate de Jan Dlugosz?. &i dac! consemn!rile din cele cinci scrieri narative %i-au avut o surs! comun!, oarecare i-ar fi fost originea, faptul nu-i anuleaz! deloc valoarea acesteia. Atitudinea de respingere a informa$iei în cauz! manifestat! de &tefan Gorovei este lesne explicabil! prin inten$ia de a demonstra continuitatea heraldic! din Moldova, începând de la Bogdan I, ca expresie a imaginatei continuit!$ii dinastice. Este semnificativ în acest sens faptul c! reputatul istoric ie%ean, respingând informa$ia la subiectul abordat din Cronica Moldovei de la Cracovia, nu se îndoie%te de veridicitatea celor scrise în ea în cazul lui &tefan ca pretins fiu al lui Bogdan I, considerând c! ea ar afirma ,,explicit continuitatea dinastic!, Bogdan I fiind ar!tat ca bunic patern al lui Petru I” [53, p.306]. Am fi, astfel, în prezen$a unei atitudini selective fa$! de izvoarele istorice, apreciindu-le pozitiv pe cele ce convin viziunii conceptuale a autorului %i respingându-le pe cele ce nu se încadreaz! în schema logic!. În contextul leg!turii care se face în timp între evenimentele consumate în lupta de la Plonini %i moartea voievodului Bogdan I, care ar oferi unul din motivele concep$iei continuit!$ii dinastice, se impune %i chestiunea când a început s! domneasc! %i când i s-a încheiat domnia de 6 ani a acestui voievod? Pentru a respinge anul 1359 ca dat! la care Bogdan a trecut din Maramure% în Moldova, a%a cum admit mai mul$i cercet!tori, printre care %i subsemnatul, %i de a o plasa câ$iva ani mai târziu, &tefan Gorovei apeleaz! la o diplom! a regelui Ludovic I din 20 martie 1360, prin care era r!spl!tit nobilul român din Maramure%, Drago%, fiul lui Giula din Giule%ti, pentru expedi$ia întreprins! împotriva rebelilor din voievodatul Moldovei %i în timpul c!reia beneficiarul i-ar fi readus pe mai mul$i dintre cei r!scula$i la credin$a datorat! regalit!$ii ungare [35, p.77] La vremea respectiv!, cel mai probabil anume anul 1359, Bogdan nu ar fi putut, conform lui &t. Gorovei, s! treac! în Moldova unde triumfase trimisul regelui. Dup! câte se observ! îns! din document, ac$iunea în cauz! nu s-a încheiat cu ,, o restaurare a

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 45 Pavel PARASCA

suzeranit#"ii ungare”, cum consider! autorul, ci doar cu un succes par$ial. C!ci readu%i în supunerea regelui ungar au fost ,,mul$i români r!zvr!ti$i, r!t!ci$i din calea credin$ei datorate”, nu îns! to$i. Al$ii au continuat revolta care s-a încheiat cu un triumf total, din Moldova fiind izgoni$i fiii lui Sas care r!mase credincio%i regelui Ungariei. Totalul acestei lupte a fost f!cut de acela%i rege la 2 februarie 1365. E%ecul inten$iilor regalit!$ii maghiare de a readuce Moldova sub puterea angevin! este pus de rege totalmente pe seama lui Bogdan %i a fiilor nenominaliza$i ai acestuia [35, p.82], f!r! a indica vremea concret! a evenimentului. Care ar fi motivul pentru a exclude posibilitatea ca fostul voievod al românilor maramure%eni s! se fi aflat în Moldova deja în timpul expedi$iei lui Drago% din Giule%ti, r!mânând în fruntea acelor români care , în 1359, au reu%it s! reziste în fa$a oastei regale, continuând lupta de neatârnare pân! la triumf, care s-a produs ceva mai înainte de data celei de-a doua diplome a lui Ludovic I. Tot în calitate de argument, în sensul c! data trecerii lui Bogdan în Moldova s-ar fi întâmplat ceva mai târziu de 1359, este invocat %i un act din 24 iunie 1360 prin care se reconfirma o delimitare în mo%ia Cuhea a p!r$ii care apar$inea lui &tefan %i Ioan – nepo$ii lui Bogdan –, pe de o parte, %i celei ce $inea de numele acestuia din urm!, de alt! parte. În viziunea lui &tefan Gorovei, %i acest document ar m!rturisi c!, la data respectiv!, Bogdan se afla înc! nestingherit în mo%ia sa de la Cuhea. În realitate, documentul nu face o delimitare de moment a mo%iei în cauz!, ci confirma un act din 14 mai 1353, incluzând chiar textul original al acestui act. Astfel, actul din 1360 cu expresia ,,terris seu possessionibus Bogdan woyodi” [34, p.214-216] reproduce o stare de lucruri din luna mai 1353, când Bogdan se mai afla într-adev!r în Maramure%, %i nu o stare de lucruri din iunie 1360. Altfel spus, documentul în cauz! nu este dovad! c! în iunie 1360 Bogdan se afla înc! în Maramure% %i nici chiar c! el mai continua s!-%i st!pâneasc! partea sa din mo%ia Cuhea. Dat fiind c! actul din 24 iunie 1360 nu f!cea decât s! confirme un altul, dat pe numele acelora%i beneficiari , nu poate s! nu apar! întrebarea departe de a fi retoric!, %i anume: de ce s-a impus sau de ce a fost nevoie de aceast! confirmare la doar 7 ani distan$! de la actul precedent referitor la mo%ia în cauz!? Se pare c! r!spunsul ar consta anume în faptul recentei plec!ri ,,în tain!” a lui Bogdan %i a fiilor s!i din Maramure% în Moldova, ceea ce a f!cut ca autorit!$ile regale s! intervin! operativ pentru a preîntâmpina o posibil! acaparare de c!tre &tefan %i Ioan la fel %i a p!r$ii care apar$inuse voievodului fugar %i care, în virtutea acestui fapt, trecea în dreptul de proprietate regal, ceea ce-%i va g!si expresia în diploma lui Ludovic I din 2 februarie 1365. C!ci aceasta nu confisca mo%ia

46 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? lui Bogdan de la Cuhea, ci o închina lui Balc %i fra$ilor s!i [35, p.82] – m!rturie c! regele de$inea deja dreptul de proprietate a Coroanei asupra ei. Regele este explicit în a indica c! mo%ia închinat! lui Balc %i fra$ilor lui trecuse ,,în mâinile noastre rege%ti de la voievodul Bogdan %i fiii s!i”, f!r! a concretiza când ,,ace%ti necredincio%i învedera$i ai no%tri” s-au f!cut vinova$i de ,,blestemata lor vin! de necredin$!”, ab!tându-se “de la calea adev!rului %i de la statornicia credin$ei datorate”, plecând ,,pe ascuns din zisul nostrum regat al Ungariei în suspomenita noastr! $ar! moldoveneasc!”, pe care unelteau ,,s! o p!streze spre paguba maiest!$ii noastre”. Astfel ,,lipsirea” %i ,,despuierea” lui Bogdan %i a fiilor s!i de ,,sus- numitele mo%ii” [35, p.82] s-a f!cut la o vreme anterioar! nedeterminat!, ceea ce nu contravine opiniei c! fapta care i-a oferit regelui motivul pentru confiscarea mo%iei lui Bogdan s! se fi produs în 1359. Mai re$in %i faptul c! diploma regal! din 2 februarie 1365 %i-a avut scopul nu s!-l lipseasc! pe Bogdan de mo%ia sa, ci s!-l împropriet!reasc! pe Balc %i fra$ii acestuia pentru meritul lor de a i se fi al!turat regelui, trecând în slujba lui, dup! ce au fost izgoni$i din Moldova. C! evenimentele descrise în diploma regal! din 2 februarie 1365 s- au produs mult mai înainte, m!rturise%te %i faptul c!, la data emiterii ei, beneficiarul principal al dona$iei regale, Balc, fiul lui Sas, se f!cuse deja ,,pl!cut maiest!$ii noastre” prin ,,nem!suratele lui slujbe … în tot timpul de când s-a al!turat maiest!$ii nostre”, mai învrednicindu-se %i de înalta dreg!torie de voievod al Maramure%ului [35, p.82]. În baza celor de mai sus, consider c! nu exist! motive cât de cât valabile pentru a pune la îndoial! datarea la 1359 a trecerii lui Bogdan din Maramure% în Moldova, tot a%a ca %i încheierea domniei lui de %ase ani în 1365.. În aceast! situa$ie, domnia de 8 ani a lui La$cu s-ar încadra între 1365 %i 1373. Iar folosind num!rarea invers!, la care recurge %i &tefan Gorovei, pornind de la încheierea domniei lui Petru I, pe care autorul în cauz! o plaseaz! în anul 1391, ar urma c! începutul ei ar c!dea în prima parte a anului 1375. În realitate,îns!, Petru I mai domnea la începutul anului 1392, când trimi%ii lui soseau ,,cu scrisori” la Cracovia [80, p.233], ceea ce i-ar plasa începutul domniei în prima lum!tate a anului 1376. Este evident, a%adar, c! domniile lui La$cu %i Petru I au fost desp!r$ite de o perioad! de 2 sau 3 ani de interregn. Este anume vremea în care se încadreaz! numele voievodului Costea din Pomelnicul de la Bistri"a %i din cel de la Vorone", precum %i ale celorlal$i voievozi, men$iona$i în pomelnicul din urm! între La$cu %i Petru I. &i dac! La$cu a murit f!r! mo%tenitori pe linie b!rb!teasc!, apoi, a%a cum se întâmpla în situa$ii

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 47 Pavel PARASCA

similare, în Moldova au avut loc competi$ii, înfrunt!ri pentru tronul vacant ale c!ror protagoni%ti au putut fi sau au fost personajele men$ionate în cele dou! pomelnice. &i dac! cel de la Bistri$a, inaugurat de Alexandru cel Bun, îl men$ioneaz! pe Costea, este dovad! c! acesta era considerat membru al familiei din care descindea Petru I %i Roman I, iar prin acesta din urm!, %i însu%i Alexandru cel Bun, poate ca nepot al enigmaticului voievod. Este p!cat desigur c! nici Pomelnicul de la Vorone", nici cel de la Bistri"a, nu men$ioneaz! m!car o dat! concret! la care personajele men$ionate %i-au dat ob%tescul sfâr%it. Totodat!, nu este exclus ca unii dintre ei s! fi supravie$uit interregn-ului, men$inându-%i statutul lor de personalit!$i importante pe scena politic! ulterioar! a Moldovei, trecând totu%i în lumea celor drep$i înaintea lui Petru I. Astfel, Sandri%or de la Tudora, men$ionat în dreg!toria de pârc!lab de Neam$ începând cu chiar primul act domnesc de la Alexandru cel Bun ( 31, doc. nr.10-52, passim) ar putea s! fi fost fiul lui &endrea (&andru) voievod din Pomelnicul de la Vorone". Poate %i so$ia sa Marta ar fi identificat cu una din cele dou! purt!toare ale acestui nume, men$ionate în acela%i izvor dup! Iuga, dar înaintea lui Alexandru %i Bogdan – fiii lui Roman I [43, p.179, anexa1]. Tradi$ia existen$ei voievozilor locali cu drepturi suverane în forma$iunile pe care le conduceau pân! la integrarea lor voievodatului Moldovei, inclusive dreptul de a închina mo%ii oamenilor apropia$i lor, pare s!-%i g!seasc! %i o confirmare documentar!. În chiar primul s!u act domnesc din 28 iunie 1400, Alexandru cel Bun, pentru slujba credincioas! adus! nu doar lui, ci %i ,,înainte r!posatelor rude ale noastre”, confirma dreptul de proprietate boierilor Stroe %i Ion asupra satelor Poiana pe Tazl!u %i Gârtanul, care fusese închinate lor de un oarecare voievod, al c!rui nume îns! nu este men$ionat [31, p.14-15] – m!rturie c! donatorul nu fusese voievod al Moldovei %i nici nu f!cea parte din rudele semnatarului actului din 1400, c!ci în caz contrar, pentru acesta nu ar fi prezentat nici o dificultate s!-i indice numele. &i înc! un caz care i-a f!cut pe istorici s! iroseasc! mult! hârtie %i cerneal!, astfel c! nu v!d necesitatea nici a unei scurte treceri în revist! a discu$iilor în contradictoriu pe marginea lui, dar care nu doar cronologic s- ar înscrie în contextual acelora%i efervescen$e politice care au avut loc în Moldova, la încetarea domniei f!r! mo%tenitori a voievodului La$cu. Este vorba de înc! un personaj istoric, pe nume Iurii Koriatovici, despre care nu men$ioneaz! nici un izvor istoric indigen. Despre el vorbesc unele cronici zise ruso-apusene %i lituaniene, cu ecouri la fel %i în cronistica polon!. Este vorba despre o scurt! nara$iune despre #ara Podoliei cu ocazia eliber!rii ei

48 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? de sub st!pânirea t!tarilor. Faptul s-ar fi produs în urma victoriei oastei lituaniene a marelui duce de la Vilno, Olgierd, asupra a trei bei t!tari care erau st!pânitorii Podoliei, în lupta de la Apele Albastre (Sinie Vody) pe Bugul Meridional din anul 1362 sau 1363. În urma acestei victorii, marele duce lituanian le-ar fi închinat st!pânirea Podoliei, nepo$ilor s!i de frate – Iurii, Alexandru %i Constantin - , to$i feciori ai lui Mihail Koriat. Primul dintre ei ar fi fost luat de c!tre români (volohi) s! le fie voievod, pentru ca, în curând, s!-l ,,hr!neasc!”, adic! s!-l înl!ture prin otr!vire [112, col.82, 100, 497 %.a]. Este de amintit c! o popula$ie româneasc! (voloh!) locuia nu numai dincoace, ci %i dincolo de Nistru [69, p.157]. Apoi, sub st!pânirea t!tar! s-au aflat mult! vreme nu doar p!mânturile din stânga Nistrului, ci %i o bun! parte din sud-estul spa$iului dintre Carpa$i %i Nistru, cu ora%ele &ehr-al-Djedid (Orheiul Vechi), a%ezarea de la Coste%ti, dar %i cu Cetatea Alb!, ceea ce ar permite s! se admit! c! %i aceast! por$iune de teritoriu era conceput! ca f!când parte din aceea%i $ar! a Podoliei anume ca st!pânire t!tar! (100, p.381; 113, p. 104-105). Ar urma, cel pu$in ipotetic, c! românii (volohii), care l-au luat pe Iurii Koriatovici s! le fie voievod, erau nu numai de dincolo, ci %i de dincoace de Nistru. Cred c! nu este o inven$ie, c!ci nu v!d interesul care l-ar fi determinat s-o fac!, consemnarea cronicarului polon din a doua jum!tate a secolului al XVI-lea, Matei Stryjkowski, care traversând în 1575 Moldova, ar fi v!zut cu ochii proprii mormântul lui Iurii Koriatovici într-o m!n!stire de la Vaslui. O inven$ie a cronicarului ar fi doar afirma$ia cum c! principele lituanian ar fi fost luat chiar domn în capital Moldovei de atunci, Suceava [102, p.7-8]. Informa$iile cronic!re%ti referitoare la Iurii Koriatovici sunt concludente pentru a admite ,,o anumit! influen$! lituanian!” în Moldova, f!r! a se ajunge, îns!, pân! la opinia despre ,,o suzeranitate efemer!” a principelui lituanian asupra ei, cum se admite uneori [53, p.74]. Mai conving!toare s-ar prezenta p!rerea ,,c! acest lituanian ar fi fost chemat la domnie de o grupare boiereasc!” [9 ], ceea ce l-ar prezenta ca participant la adversit!$ile din voievodatul Moldovei din timpul interregn-ului cauzat de moartea lui La$cu %i de vacan$a scaunului voievodal. În orice caz, Iurii Koriatovici a fost contemporan al acestor evenimente %i îns!%i moartea violent cauzat! lui de românii care-l chemase s! le fie voievod, se încadreaz! în cronologia acestor evenimente. Este %tiut c! re%edin$a princiar! a lui Iurii Koriatovici a fost în or!%elul Smotricz de dincolo de Nistru, ceea ce nu exclude ca o a doua re%edin$! el s-o fi avut la Vaslui. Principial, îns!, în cazul dat, este faptul c! personajul în cauz! era mort înainte de luna martie 1375, când în locul lui, la Smotricz, se instalase fratele s!u, Alexandru, care confirma o danie a

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 49 Pavel PARASCA

celui dintâi f!cut m!n!stirii dominicanilor din acest ora% [111, p.21]. &i dac! aici, la Smotricz, în Podolia Mic! a st!pânit fratele s!u, iar Iurii a fost înmormântat într-o m!n!stire neidentificat! înc! de la Vaslui, înseamn! c! %i moartea i-a fost cauzat! de românii din aceast! zon!, care, desigur, au ajuns s!-%i aib! un voievod din mijlocul lor, adic! dintre frunta%ii români din fostele st!pâniri t!tare de dincoace de Nistru. În context, o importan$! excep$ional! pentru o întregire, fie %i sumar!, a celor ce s-au produs în regiunea respectiv!, cap!t! dou! documente provenite din colonia genovez! de la Caffa (Crimeea), din lunile mai %i august 1386, puse în circuitul %tiin$ific de &erban Papacostea. Ele se refer! la o misiune diplomatic! genovez!, care avea ca destina$ie teritoriul în care se ajungea debarcând la Cetatea Alb!. În mod special, atrage aten$ia informa$ia oferit! de cel de-al doilea document, din august 1386, care arat! c! ambasada genovez! se îndreptase c!tre Constantin %i Petru voievod, ultimul fiind nimeni altul decât voievodul de atunci al Moldovei, Petru I [83, p.97-112]. C! lui Constantin nu i se atribuie titlul de voievod %i c! acest titlu ce urmeaz! dup! Petru nu este la plural nu este o piedic! pentru a-l considera %i pe Constantin drept un conduc!tor local al unei forma$iuni similare celei a voievodatului Moldovei. Iar faptul c! el este indicat înaintea voievodului moldovean, ar însemna c! st!pânirea lui Constantin se învecina cu voievodatul lui Petru I %i c! ea începea cu Cetate Alb!. Altfel, ar r!mâne neclar motivul men$ion!rii lui Constantin în documentul caffez. Din p!cate, izvorul genovezilor din Caffa nu indic! în ce raporturi se aflau cei doi potenta$i, c!tre care s-au îndreptat %i la care au ajuns solii în cauz!. S-ar putea b!nui doar c! Constantin %i Petru se aflau într-o alian$!, dac! nu ar fi fost cumva chiar rude apropiate. Ceea ce nu poate fi trecut cu vederea, este faptul c! solia genovez! se înscrie cronologic în faza imediat urm!toare încheierii crizei dinastice %i în cea de început a domniei în voievodatul Moldovei a lui Petru I, sau la mai bine de un an dup! dispari$ia violent! a lui Iurii Koriatovici. Astfel, Constantin ar fi acela care a preluat fostele st!pâniri ale cneazului lituanian din prelungirea lor de dincoace de Nistru. Identificarea lui Constantin din izvorul genovezilor din Caffa cu Costea voievod din Pomelnicul de la Bistri"a, f!cut! de &erban Papacostea este foarte plauzibil!, astfel c! el ar fi putut s! fie într-adev!r tat!l lui Petru I %i so$ al Margaretei de Siret, care, prin înl!turarea lui Iurii Koriatovici, nu doar ar fi contribuit la triumful fiului s!u în rivalitatea pentru domnia din Moldova de atunci, ci a preluat %i st!pânirile acestuia de dincoace de

50 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

Nistru, integrându-le în sfera politic! a fiului s!u, dar continuând s! le st!pâneasc! singur cu titlul neafi%at de voievod, ceea ce ar explica lipsa titlului respectiv în actul genovez %i absen$a numelui lui în %irul voievozilor moldoveni din cronicile interne, care-i men$ionau doar pe acei voievozi care s-au aflat în fruntea Moldovei. Abia pu$in mai târziu, probabil dup! moartea lui, st!pânirile lui Constantin/Costea din partea de sud-est a spa$iului dintre Carpa$ii R!s!riteni, Nistru %i $!rmul M!rii Negre au fost integrate voievodatului Moldovei, astfel c!, a%a cum consider! cu destul temei &erban Papacostea, voievodatul propriu-zis al Moldovei, condus la vremea respectiv! de Petru I, a constituit temei pentru al deosebi în cadrul #!rii Moldovei unitare prin denumirea de 'ara de Sus, iar ,,voievodatul” lui Constantin prin acea de 'ara de Jos [83, p.97-112]. C!tre septembrie 1387, a%a cum urmeaz! din examinarea pertinent! a izvoarelor documentare referitoare la instituirea, la 26 septembrie acela%i an,a suzeranit!$ii Coroanei polone %i a purt!torilor acesteia, grani$ele #!rii Moldovei s-au extins pân! la Nistru pe toat! lungimea cursului acestui fluviu, începând cu satul Potoc, la nord, %i pân! la Marea Neagr!, în sud [85, p.35-43], încorporându-%i astfel %i fostele st!pâniri ale lui Constantin. Prin urmare, dac! a%a cum s-a constatat deja în istoriografie, scutul despicat reprezenta ,,leg!turi matrimoniale, care, îns!, erau încheiate adesea doar în scopuri politice %i militare” [15, p.72], apare întrebarea: oare nu cumva fasciile din primul cartier de pe reversul monedelor lui Petru I, reprezentau stema voievodatului Moldovei în valen$a lui ulterioar! de 'ara de Sus (anume ca stem! de stat %i nu dinastic!, cum am constat mai devreme), în timp ce florile de crin, din al doilea cartier al scutului despicat, reprezentau heraldic fostele st!pâniri t!tare/lituaniene, ajunse în st!pânirea lui Constantin %i integrate c!tre toamna lui 1387 în grani$ele politice ale #!rii Moldovei, adic! ceea ce s-a numit ulterior #ara de Jos? Altminteri vorbind, cele dou! cartiere ale scutului despicat de pe reversul monedelor lui Petru I ar reprezenta cele dou! p!r$i constituante ale #!rii Moldovei întregite în hotarele istorice dintre Carpa$i, Nistru %i $!rmul pontic. #in cont %i de faptul c! %i noul rege al Poloniei, Vladislav al II-lea Jagiello, de$inând concomitent %i titlul de mare duce al Lituaniei, era în posesia unui scut scartelat, în dou! dintre cartiere (I %i IV) fiind prezente la fel fasciile (patru la num!r) [15, p.71], care simbolizau, nu atât fosta uniune personal! ungaro-polon! sub regele Ludovic I de Anjou, cât alian$a dinastic! realizat! prin c!s!toria acestui rege cu Jadwiga (Hedwiga) – fiica mai mic! a lui Ludovic I.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 51 Pavel PARASCA

De re$inut c!, la 27 ianuarie 1388, adic! la pu$in timp dup! recunoa%terea suzeranit!$ii polone, voievodul Petru I, cu ocazia unui împrumut b!nesc cerut de regele Poloniei %i satisf!cut în bun! parte de voievodul moldovean, este numit în actul regal ,,893:”, adic! ginere, dar mai degrab! cumnat [21, p.605], ceea ce indic! asupra faptului c! recunoa%terea suzeranit!$ii Coroanei polone %i a regelui respectiv de c!tre Petru I a fost imotit! %i de o alian$! matrimonial! între p!r$ile contractante. Ar avea, astfel, dreptate &tefan Gorovei care-i atribuia anume acestui nou suzerain al lui Petru I, concedarea dreptului de a bate moneda, cu atât mai mult c! ea se asem!na mult cu gro!ii afla$i în circula$ie în Gali$ia, anexat! deja de câteva decenii la Regatul Poloniei [53, p.199-200]. Numai c! aceasta nu exclude ca armeriile din cartierul cu fascii s!-i fi fost concedate lui Petru I înc! de fostul rege comun al Ungariei %i Poloniei, Ludovic I. Doar cartierul cu flori de crin iar fi revenit lui Petru I ca urmare a recunoa%terii de c!tre el a suzeranit!$ii polone %i a contract!rii alian$ei dinastice cu Vladislav al II-lea Jagiello din familia princiar# a Ghediminilor din Lituania. &i dac! ceea ce s-a numit ulterior 'ara de Jos observ! o succesiune de st!pânire lituanian!,începând de la izgonirea t!tarilor %i pân! la tragicul sfâr%it al lui Iurii Koriatovicz, era natural ca %i regalitatea polon! sub noul s!u rege, s! pretind! %i la teritoriile respective, considerându-se în dreptul s!u. În acela%i context al florilor merit! aten$ie %i observa$ia c! sistemul monetar înfiin$at de Petru I avea la baz! acea sommo care constituia unitatea ponderat! folosit! de coloniile comerciale italiene din zona pontic!, inclusive Cetatea Alb!, Chilia %i Caffa [61, p.25], adic! %i în acea parte din sud-estul spa$iului carpato-nistrean care le recuno)tea ca trecute cu titlul de feud c!tre vasalul s!u moldovean. Ileana C!zan mai aminte%te %i despre o veche remarc! a lui Nicolae Iorga, c! florile de crin de pe monedele moldovene%ti ar putea fi o amintire numismatic! a florinului de Floren"a [66, p.3-4; 15,p. 116], ceea ce ar l!sa s! se în$eleag! c! ele erau o inven$ie autohton!, care exprima ,,mai degrab! dorin$a de a se da o valoare interna$ional! monedei proprii” [15, p.116]. A%i crede totu%i, c! florile de crin din cartierul respectiv de pe reversul monedelor lui Petru I, au fost concedate sau cel pu$in confirmate acestuia cu ocazia recunoa%terii de c!tre el a suzeranit!$ii Coroanei polone %i confirm!rii de c!tre cumnatul s!u Vladislav al II-lea Jagiello a încorpor!rii în #ara Moldovei a fostelor st!pâniri t!tare de dincoace de Nistru, ceea ce s-a produs între august 1386 (anul soliei genoveze) septembrie 1387 (vremea instituirii suzeranit!$ii polone), dep!%indu-se astfel motivul unui conflict teritorial dintre p!r$i. Cum n-ar fi, nu încape îndoiala c! complexul

52 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? emblematic reprezentat pe ambele fa$ete ale monedelor lui Petru I Mu%atin, întruchipa stema #!rii Moldovei, care s-a afirmat în urma încet!rii dinastiei Bogd#ne!tilor %i a%ez!rii în fruntea $!rii a unei noi dinastii, un prim exponent al c!rei a fost Petru I care poate fi considerat drept întemeietor al dinastiei Mu!atinilor, de%i numele ei nu a fost exteriorizat de nici un domn al Moldovei. În c!utarea argumentelor pro sau contra succesiunii dinastice necontenite sau intermitente de la Bogdan I la Petru I %i cei ce-au urmat dup! acesta din urm!, nu se poate trece pe lâng! informa$iile referitoare la subiectul care se degajeaz! din documentele emise din cancelaria statal! a #!rii Moldovei, vorba fiind în mod special de acele acte domne%ti în care semnatarii lor fac referin$e %i la antecesori. Adep$ii concep$iei continuit!$ii dinastice încep c!ut!rile dovezilor documentare în favoarea ei cu cunoscuta scrisoare de inten$ii a domnului Roman I, adresat! la 5 ianuarie 1393 regelui polon Vladislav al II-lea Jagiello. În ea, semnatarul documentului se intitula voievod moldovenesc (;/6;/<2 =/><2;*?4@) dar %i ,,<-<4A: /0*64 B6=>6 ;/>/1:*?/@ /3 C>/,4,+ 2D6 2*?4” sau chiar ,, 4 ;2>2*?/-” [22, p.617, 619], pretinzând îns! s!-%i dobândeasc! mo%tenirea tat!lui s!u (o3,4,-) [22, p.619]. Ar urma c! referirea la bunic, în toate cazurile, nu avea nici un suport real %i era un fel de a spune pentru a-%i legitima domnia ca fiind mo%tenit! în cazul lui Roman I, care a preluat domnia de la fratele s!u Petru I, sau pentru a-%i legitima preten$iile la domnie în cazul lui Iva%cu, care în realitate nu putea fi conceput altfel, decât mo%tenitor al tat!lui s!u. Altminteri vorbind, eu nu v!d în termenul în cauz! din documentul semnat de Roman %i cele dou! semnate de Iva%cu – toate adresate regelui Poloniei - , nici o dovad! pentru ca, prin ingenioasa dar incorecta identificare a eroilor din nara$iunea lui Jan Dlugosz, s! se ,,reconstruiasc!” o descenden$! a lui Petru I %i Roman I din Bogdan I, care parc! ar fi fost acel bunic de la care î%i pretindeau

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 53 Pavel PARASCA

mo%tenirea atât Roman cât %i Iva%cu [53, p.231-233]. În ambele cazuri ar fi vorba de o simpl! improvizare în condi$iile lipsei totale a surselor documentare care s! confirme sau s! infirme preten$iile celor doi. Vane mi se par %i str!duin$ele de a implica ca argument în favoarea ideii continuit!$ii a%a expresii ca ,,sfântr!posa$ii no%tri p!rin$i”, sau “”sfântodihni$ii p!rin$i” dint-un act original de la voievodul Iuga [31, doc. nr.8]. C!ci situa$ia este pe deplin clarificat! într-un alt act de la acest voievod prin care era r!spl!tit ,,adev!rat sluga noastr! #iban, ce au slujit mai înainte întru sfin$ii odihni$ilor, p!rintelui nostrum Petru voievod %i lui Roman voievod” [31, doc. nr.9], de%i adev!rat p!rinte al lui Iuga a fost doar Roman I, în timp ce Petru i-a fost unchi. Într-un fel sau altul, voievodul în cauz! îi avea în vedere în exclusivitate doar pe ace%ti doi antecesori de-ai s!i, astfel c! nu pot nicidecum vedea cum #iban beneficiarul daniei lui Iuga ar putea fi interpretat ca ,,un colaborator al lui Bogdan” [53, p.128]. Expresia ,,p!rin$ii no%tri” din actele lui Iuga ar fi însemnat mai degrab! ,,rudele noastre”, care îns! nu coborau mai jos de Petru I %i Roman I, ceea ce ar însemna anume c! cel dintâi era primul din familia domneasc! din care-%i tr!gea obâr%ia %i voievodul Iuga. Pe acelea%i personaje, se pare, le avea în vedere %i Alexandru cel Bun în actele din primii ani ai domniei sale. În chiar primul dintre ele, din 29 iunie 1400, noul domn al Moldovei r!spl!tea printr-o dona$ie pe ,,sluga %i boierul nostrum” (de fapt erau doi - Stroe %i Ioan – n.mea), care a ,,slujit mai înainte r!posa$ilor p!rin$ilor no%tri” [31, p.14]. Iar la 4 august acela%i an era r!spl!tit ,,adev!rata slug! %i boierul nostrum, Nicula”, pentru c! ,,a slujit sfântr!posa$ilor no%tri p!rin$i” [31, p.17], pentru ca peste pu$in! vreme, la 1 septembrie, de o dona$ie domneasc! s! se bucure ,,sluga %i boierul nostrum Mogo%”, pentru c! ,,mai înainte vreme cu dragoste %i cu credin$! au slujit odihni$ilor p!rin$ilor no%tri” [31, p.18]. Coinciden$ele formulelor din actele lui Iuga %i cele ale lui Alexandru cel Bun nu las! nici o îndoial! c! %i cel din urm! îi avea în vedere doar pe Petru I %i Roman I. Ceva mai explicit este actul lui Alexandru cel Bun din 28 iunie 1401 prin care se r!spl!tea ,,sluga %i boierul nostrum Plotun”, fiindc! ,,a slujit mai înainte sfânt r!posa$ilor no%tri domni, p#rintelui nostru “(subl. mea), al c!rui nume nu este specificat, fiind îns! clar c! se avea în vedere Roman I [31, p.19]. Formula este prezent! %i într-un alt act de danie pe numele boierului Bali$a Mudricica [31, p.26]. Din cele de mai sus urmeaz! c! expresiile folosite de Iuga %i Alexandru cel Bun se refereau f!r! îndoial! doar la Petru I %i Roman I.

54 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

În curând, îns!, în actele lui Alexandru cel Bun î%i fac loc alte expresii, cum ar fi slujba ,,înainta%ilor no%tri” [31, p.31] sau ,,slujba sfântr!posa$ilor domnilor ce au fost mai înainte de noi” [31, p.40] %i slujba ,,mai înainte sfântr!posa$ilor înainta%ilor no%tri” [31, p.45], lips! fiind asocierea sintagmei ,,p!rin$ii no%tri”, ceea ce ar însemna c! ea era conceput!, integrat! dar nu identificat! totalmente cu cele trei expresii la care m-am referit. O clarificare, în acest sens aduce actul de danie al lui Alexandru cel Bun pe numele Sfintei Noastre Episcopii, din 7 ianuarie 1403, f!cut! “pentru s!n!tatea noastr! %i pentru sufletul sfântr!posa$ilor domni de mai înainte, pentru sufletul lui Bogdan voievod, %i pentru sufletul lui La$cu voievod, %i pentru sufletul lui Petru voievod, %i pentru sufletul tat!lui nostru, Roman voievod” [31, p.24]. Este clar c! expresia ,,p!rin$ii no%tri” de mai înainte era inclus! acum în formula ,,sfântr!posa$ii domni de mai înainte”, f!r! a le identifica îns! ca sinonime, deosebindu-l totu%i doar pe Roman I. &i actul de danie al aceluia%i domn c!tre M!n!stirea din Poian! (Pobrata), din 20 iulie 1404, f!cea o deosebire net!, f!r! a da îns! nume concrete, între ,,sfântr!posa$ii domni” %i ,,p!rin$ii no%tri” [31, p.27], f!r! a-i b!ga pe to$i cu hurta în ultima sintagm!. Deosebiri esen$iale se f!ceau la fel în actul de dona$ie c!tre M!n!stirea Sf. Vineri din Roman din 16 septembrie 1408: ,,sfântr!posa$ii domni de mai înainte”, în care se subîn"elegeau %i ,,înainta%ii no%tri” [31, p32, 36]. Nu se %tie doar dac! ultima expresie se referea doar la rudele domne%ti anterioare, sau, ca %i în prima formul!, la to$i înainta%ii din domnie, indiferent de gradul de rudenie. Cu excep$ia sintagmei fra"ii no!tri, formula ,,sfântr!posa$ii înainta%i”, f!r! vreo precizare privind înrudirile dintre ei, se con$ine %i în actele de danie c!tre alte m!n!stiri din $ar!: Bunavestire de la Moldovi$a (18 noiembrie 1407), Adormirii Preasfintei N!sc!toare de Dumnezeu de la Bistri$a (6 ianuarie 1411) %.a. [31, p.38, 39, 41]. Din cele de mai sus urmeaz! cu destul! claritate c! nu to$i domnii care s-au perindat în scaunul $!rii erau inclu%i în categoria p#rin"ii no!tri sau cel pu$in în cea de rudele noastre, ci invers, aceste dou! categorii se considerau ca f!când parte din domnii ce au domnit înaintea noastr# sau din înainta!ii no!tri, %i, deci nu erau identice cu acestea din urm!. Adic!, formulele extrase din actele domne%ti de mai sus nu numai c! nu confirm! existen$a unei continuit!$i dinastice, ci o contrazic. În promovarea ideii continuit!$ii dinastice o mare miz! s-a pus pe un act de la Alexandru cel Bun, din 6 iulie 1413, cunoscut doar dup! o traducere târzie (sfâr%itul secolului al XVIII-lea) în limba german!. Prin acest act, domnul semnatar înt!rea soacrei sale, Anastasia, st!pânirea

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 55 Pavel PARASCA

viager! a satului Co$manul Mare, care, dup! moartea ei, urma s! treac! în st!pânirea Episcopiei de R!d!u$i cu hramul Sf. Nicolae, unde fusese îngropa$i antecesorii la domnie ai lui Alexandru cel Bun. Retraducând documentul în cauz!, editorii lui au v!zut posibilitatea reproducerii referin$ei din limba german! la cei înmormânta$i la R!d!u$i prin sintagma ,,mo%ii no%tri” [31, p.49]. &tefan Gorovei îns!, a rectificat-o prin ,,str!mo%ii no%tri” [51, p.477-478; 54, p. 668, n.42], ceea ce ar l!sa s! se admit! o înrudire a domnului donator cu to$i voievozii %i domnii care %i-au g!sit odihna de veci în necropola men$ionat!. Aceast! opinie ar fi fost acceptabil!, îns!, dac! nu s-ar cunoa%te actul aceluia%i domn, din 7 ianuarie 1403, cunoscut nu doar într-o translitera$ie polonez!, ci %i în originalul în limba slav!. Actul nu-i indic! doar pe nume pe to$i cei ce s-au succedat în domnia Moldovei, începând cu Bogdan I, ci con$ine %i o formul! generalizatoare, asupra c!reia am st!ruit deja ceva mai devreme, %i pe care o reproduc %i aici în limba original! a documentului, ea fiind absolut identic! cu cea din actul transliterat cu caractere latine utilizate în limba polon!: ,,82 ,216 8

56 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? f!cut înainta!ii no!tri (*/.1 53678,96), Petru voievod !i tat#l nostru Roman voievod (subl.mea) %i &tefan voievod” [22, p.626/627], reproducând în esen$! terminologia folosit! în scriosarea de credin$! adresat! aceluia%i rege, la 12 martie 1402. În ea, Alexandru cel Bun indica amintirea înainta%ilor s!i %i a celor mai b!trâni (,214 CF66; ,214I /E+A26;)”, concretizând numele “puternicilor %i de fericit! pomenire domnilor str!mo%i ai no%tri a voievozilor moldoveni”, începând, îns! doar cu Alexandru cel Bun, %i omi$îndu-i pe antecesori [10, p.238/286]. Cu aceea%i ocazie, semnând %i scrisoarea de garan$ie a angajamentelor pe care %i le asumase fa$! de regele polon, &tefan cel Mare se îndatora s! r!mân! credincios partenerului s!u regal ,,dup! vechile obiceiuri ale domnilor moldoveni ce au fost înainte de noi” (5,7:-; (0/3)8 ,<)=/69 5636>6 */( <)9.18 ;,(5,7/369 ?,:7/9(@18) [10, p.292/294], ceea ce ar l!sa s! se în$eleag! c! semnatarul acestui document ignora înrudirea sa cu cei ce i-au prestat omagiu vasalic regelui polon înainte de Alexandru cel Bun, folosind formula nu de str#mo!i ai no!tri, ci aceea de domni moldoveni ce au fost înainte de noi. Este adev!rat c!, în 1479-1490, &tefan cel Mare punea lespezi inscrip$ionate pe mormintele celor îngropa$i în necropola domneasc! de la R!d!u$i, atribuindu-le, cu doar o singur! excep$ie, epitetul str#bunic (CF-<-<:): ,,Bogdan voievod cel B!trân”, ,,La$cu voievod”, ,,&tefan voievod”. Lips! este doar numele lui Petru voievod, înscris f!r! nici o abate în toate cele trei pomelnice care includ numele tuturor voievozilor din perioada respectiv! [43, p.179]. Admit posibilitatea ca Petru I s! nu fi fost îngropat la R!d!u$i, ceea ce ar explica %i lipsa lui printre cei ce s-au învrednicit de aten$ia marelui domn. Dar cum de explicat atunci inscrip$iile de pe alte dou! pietre tombale, puse în luna ianuarie 1480, la o distan$! de doar cinci zile una de alta, purtând, îns!, doar numele lui ,,Bogdan voievod, fiul lui Alexandru voievod”,care într-un caz este indicat ca fiindu-i lui

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 57 Pavel PARASCA

&tefan cel Mare bunic (<-<0 *;/6=0), iar în alt caz – unchi (0,?/0 *;/6=0) [18, p.204-206]? Nu încape îndoial!, c! numele voievozilor/domnilor din necropola de le R!d!u$i au ajuns la cuno%tin$a lui &tefan cel Mare din lista voievozilor moldoveni de pân! la Alexandru cel Bun, cunoscut! datorit! Cronicii scurte a Moldovei, despre care am vorbit deja în chiar prima parte a acestui studi. &i dac! ea nu indica nici o alt! înrudire, decât pe cea dintre Bogdan %i La$cu precum %i dintre Petru I %i Roman I, atunci de unde %i-a descoperit &tefan cel Mare descenden$a sa tocmai din îndep!rtata familie a lui Bogdan I ,,str!bunicul”? C!ci, dac! Cronica scurt#, a%a cum s-a men$ionat deja, a fost alc!tuit!, redactat!, modificat! %i precizat! în varianta ei definitiv! în baza diferitor pomelnice, apoi nici unul dintre acestea nu indic! înrudirea celor înscri%i [43, p.179, anexa 1]. Cred c! nimic nu-mi st! în cale pentru a-mi exprima convingerea c! epitetele folosite de &tefan cel Mare în inscrip$iile de pe pietrele tombale de la R!d!u$i trebuiesc ajustate la formula ,,sfântr!posa$ilor domni de mai înainte” sau ,,care au domnit înaintea noastr!” din cele mai expresive acte din domnia lui Alexandru cel Bun, care includ în sine %i no$iunile de mo!i /str#mo!i sau rudele noastre, f!r! ca acestea s! se refere la altcineva, decât începând cu Petru I. Altfel spus, formulele folosite de &tefan cel Mare atunci când s-a decis s! le înve%niceasc! amintirea celor îngropa$i la R!d!u$i prin a%ezarea pe mormintele lor a pietrelor inscrip$ionate, nu pot sluji nicidecum ca argument în favoarea ideii despre continuitatea dinastic! în Moldova din a doua jum!tate a secolului al XIV-lea. C!ci str!bunic lui &tefan cel Mare i-a fost doar Roman I ca tat! a lui Alexandru cel Bun care-i era marelui domn bunic. Mai mult decât arbitrar! mi se prezint! a fi inscrip$ia de pe piatra tombal! pus! de &tefan cel Mare pe mormântul ,,chiajnei (?,9D,4) Anastasia, care dâdu Co$manii acestâui l!ca% (din R!d!u$i – n.mea), fiica lui La$cu voievod”, r!posat! la 26 martie1420 pe care marele domn o nume%te str#bunic# [18, p.207]. vorba fiind îns!, despre ,,soacra noastr!” Anastasia din actul lui Alexandru cel Bun din 1413, care se referea la înst!pânirea acestea a satului Co$manul Mare [31, p.50], deci str!bunic! lui &tefan cel Mare i-a fost nu soacra, ci so$ia lui Alexandru cel Bun sau mai degrab! cneaghina Mu%ata, mama lui Roman I %i, prin excelen$!, bunica fiului acestuia, Alexandru. Fiic! lui La$cu a putut s! fie o alt! Anastasie, so$ia lui Roman I, moart! înainte de 17 septembrie 1408 %i îngropat! în biserica Sf. Vineri din târgul Roman. La data respectiv!, Alexandru cel Bun f!cea o dona$ie %i acestei biserici, desemnând doamna îngropat! acolo cu

58 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA? titlul de cneaghin# [31, p.32/33], care îns! nu-i este atribuit Anastasiei din 1413, desemnat! în documentul tradus în limba german! doar cu apelativul doamn# (Frau Anastasia) [31, p.49/50]. Este mai mult decât posibil ca &tefan cel Mare s! le fi încurcat pe cele dou! Anastasii întruchipându-le în una singur!. Dar %i în cazul primei, %i în cazul celei de-a doua Anastasii, nu v!d posibilitatea folosirii informa$iilor atât de târzii pentru a fundamenta idea continuit!$ii dinastice, cu începere de la tocmai domnia lui Bogdan I, care a întemeiat, în realitate doar o dinastie scurt!, în limitele a dou! domnii, pentru ca la moartea f!r! succesori pe linie b!rb!teasc! a lui La$cu, în scaunul voievodal al Moldovei s! se instaleze o nou! dinastie, întemeiat! de Petru I ca fecior al lui Mu!at %i nu al Mu!atei. Îmi închei aici studiul meu consacrat disputatei problem privind continuitatea sau discontinuitatea dinastic! în #ara Moldovei din primul secol de existen$! a ei ca stat în spa$iul carpato-pontic-nistrean, nu înainte îns! de a reac$iona cu o replic! unor colegi de breasl!, care, f!r! a cunoa%te problema cel pu$in la modul general, afirm! sus %i tare c! ,,tradi$ia istoric! despre descenden$a de la Bogdan I a domnilor Moldovei pe linie patern! de pân! în secolul al XVII-lea” %i-ar avea confirmare în sursele istorice, admi$ând doar c! ,,unele momente se cer precizate” [40, p.11-13]. Mai întâi de toate, o asemenea tradi$ie nu exist!. Apoi, întru confirmarea aser$iunii lor colegii în cauz! invoc! inscrip$ia pus! de &tefan cel Mare pe mormântul lui Bogdan I de la R!d!u$i, pe care am examinat-o %i eu %i care, dup! câte am ar!tat la locul cuvenit nu permite s! se vad! aceea ce vor s! vad! colegii la care m-am referit. Nici actul de dona$ie a marelui domn c!tre Episcopia de R!d!u$i, din 15 martie 1490, la fel invocat de colegii în cauz! nu le vine în ajutor. C!ci %i aici marele domn se refer! la “sfântr!posa$ii înainta%i %i p!rin$i ai no%tri”[33, p. 137], ceea ce înseamn! c! nu to$i înainta%ii îi erau %i p!rin$i. Cel mai %ocant îns! este repro%ul aruncat de ei în adresa ,,unor istorici”, avându-m! în vedere pe mine, care pun la îndoial! c! voievodul Costea din Pomelnicul de la Bistri$a iar fi fost frate lui Petru I Mu%atinul. Criticii fac îns! referire la un studiu de-al meu consacrat lui Petru I Mu%atinul, în care numele lui Costea voievod este men$ionat doar o singur! dat! [88, p.40-46]. Mai mult despre voievodul Costea am scris într- un alt studiu, în care din contra, îl consideram, a%a ca %i în studiul de fa$!, drept ascendent al lui Petru I, dac! nu chiar tat! al acestuia [87, p.88]. C! el i-ar fi fost acestuia frate, nu a demonstrat înc! nimeni, astfel c! las perspectiva demonstra$iei acestei înrudiri în seama oponen$ilor mei. Dar chiar dac! a%a ceva ar fi posibil de demonstrat, nu v!d leg!tura dintre Costea voievod %i Bogdan I, decât în problematica identificare a lui cu

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 59 Pavel PARASCA

&tefan din episodul de la Plonini relatat de Jan Dlugosz, identificare care nu rezist! nici celei mai elementare critici. Le-a%i recomanda criticilor mei s! dea dovad!, mai întâi de toate, de o bun! cunoa%tere a izvoarelor istorice %i s! nu formuleze aser$iuni doar inspirându-se din unele informa$ii disparate %i neconcludente, acoperindu-se cu numele %i autoritatea lui &tefan cel Mare, care, dup! câte am ar!tat la locul cuvenit, nu a dat dovad! de o bun! cunoa%tere a succesiunilor %i înrudirilor dinastice din Moldova în special pentru perioada de pân! la Alexandru cel Bun. De altfel, marele domn a fost mai pu$in categoric %i oarecum mai explicit, f!când deosebire între sfântr!posa$ii predecesori %i str!bunicii s!i.

Abrevieri: AIIAX ,,Anuarul Institutului de Istorie %i Arhiologie ,,A.D.Xenopol”, Ia%i. AIINC ,,Anuarul Institutului de Istorie Na$ional! Cluj”, Cluj- Napoca. CSR Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan. Edi$ie rev!zut! %i complectat! de P.P. Panaitescu. Bucure%ti: Editura Academiei RPR, 1959. DEX Dic"ionarul explicative al limbii române. Ed. a II-a. Bucure%ti: Univers Enciclopedic, 1996 DRHA Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, Bucure%ti: Editura Academiei RSR. DRHC Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania, Bucure%ti: Editura Academiei RSR. DRHD Documenta Romaniae Historica. D. Rela"ii între '#rile Române, Bucure%ti: Editura Academiei RSR. MI ,,Magazin Istoric”, Bucure%ti. RI ,,Revista de Istorie”, Bucure%ti. RIR ,,Revista Istoric! Român!”, Bucure%ti. RHH ,,Revue Roumaine d´Histoire”, Bucure%ti. Studii ,,Studii. Revist! de Istorie”, Bucure%ti. SCIA ,,Studii %i cercet!ri de istoria artei”, Bucure%ti.

Referin)e bibliografice: 1. Acta Gregorii Pp. XI. 1370 – 1378. Edit. A.I.T!utu. Roma, 1966. 2. Acta Martini Pp. V (1417-1431). Edit. A.I.T!utu, Roma, 1968. 3. Andreescu, &tefan. Cronica lui &tefan cel Mare: în"elesurile unei întreruperi. In: &tefan cel Mare !i Sfânt. 1504-2004. Portret în istorie. Sfânta M!n!stire Putna: Mu%atinii, 2003.

60 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

4. Andreescu, &tefan. Începuturile istoriografiei în Moldova. In: &tefan cel Mare !i Sfânt. 1504-2004. Portret în istorie. Sfânta M!n!stire Putna: Mu%atinii, 2003. 5. B!trâna, Lia %i Adrian B!trâna. M#rturii heraldice cu privire la începutul statelor feudale române!ti. In: Constituirea statelor feudale române!ti. Bucure%ti: Edit. Academiei RSR, 1980. 6. B!trâna, Lia %i Adrian B!trâna. Re!edin"a feudal# de la R#d#u"i din secolul XIII-XIV. In: Documente recent descoperite !i informa"ii arheologice. Bucure%ti: Edit. Academiei RSR, 1984. 7. Berza, M. Stema Moldovei în timpul lui &tefan cel Mare. In: SCIA, Bucure%ti, 1955, nr.1-2. 8. Blaise de Vigenaire. La description du Royaume de Pologne. Paris, 1573. 9. Bogdan, Damian. Pomelnicul M#n#stirii Bistri"a. Bucure%ti, 1941. 10. Bogdan, Ion. Documentele lui &tefan cel Mare. Vol. II. Bucure%ti, 1913. 11. Bogdan, Ion. Un fragment de cronic# moldoveneasc# în slav#. In: idem, Scrieri istorice. Ed. Îngrijit! de G. Mih!il!, Bucure%ti, 1968. 12. Bol%akov-Ghimpu, Alexandru A. Cronica '#rii Moldovei pân# la întemeiere (contribu"ii la istoria Moldovei în secolele IV-XIV). Bucure%ti: Edit. Litere, 1979. 13. [Bonfinius] Antonii Bonfinii, Rezum Ungariarum decedes quatuor cum dimidia, cum brevis appendix Ioannes Sambucum. Francofurti, 1581. 14. Br!tianu, Gh. I. Originile stemelor Moldovei !i '#rii Române!ti. In: RIR, 1931, Fasc.1 15. C!zan, Ileana. Imaginar !i simbol în heraldica medieval#. Bucure%ti: SILEX. Casa de Editur!, Pres! %i Impresariat, 1996. 16. Cernovodeanu, Dan. Les reflects des armes royales de Hongrie sur les armes dynastiques des princes de Moldavie (XIVe – XVIe siècles). In: Communicationes al XV Congresso de las Ciencias Généalogica et Heraldica. Madrid. 19-26.IV.1982. I. Madrid, 1983. 17. Cernovodeanu, Dan. &tiin"a !i arta heraldic# în România. Bucure%ti, 1977. 18. Chi$imia, I. C. &tefan cel Mare, ctitor în domeniul istoriografiei. In: &tefan cel Mare !i sfânt. 1504-2004. Portret în istorie. Sfânta M!n!stire Putna: Edit. Mu%atinii, 2003. 19. Cihodaru, C. Alexandru cel Bun. Ed. a II-a. Chi%in!u: Cartea moldoveneasc!, 1990.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 61 Pavel PARASCA

20. Cihodaru, C. Observa"ii cu privire la procesul de formare !i de consolidare a statului feudal Moldova în sec. XI-XIV. (II). In: AIIAX. Vol. XVII, 1980. 21. Cihodaru, C. Tradi"ia letopise"elor !i informa"ia documentar# despre luptele politice din Moldova în a doua jum#tate a secolului al XIV-lea. In: AIIAX.Vol. V, 1968. 22. Cost!chescu, Mihai. Documentele moldovene!ti înainte de &tefan cel Mare. Vol. II. Ia%i: Via$a Româneasc! SA, 1932. 23. Cromerus, M. De origine et rebus gestis Polonorum libri XXX. Basiliae, 1528. 24. Cromerus, M. De origine et rebus gestis Polonorum libri XXX. Coloniae Agripinae, 1589. 25. Cronica Moldovei de la Cracovia. Secolul XIII – începutul secolului XVII. Textul inedit al unui autor polon anonim. Studiu întroductiv, edi$ie, note %i bibliografie de Constantin Rezachevici. Bucure%ti: Edit. Meronia, 2006. 26. CSR. Bucure%ti: Edit. Academiei RPR, 1959. 27. Czolowski, Aleksandr. Sprawy Woloskie w Polsce do r. 1412. Lwow, 1891. 28. DEX. Bucure%ti: Edit. Univers Enciclopedic, 1996. 29. Dlugossi, Ioannis. Historia Poloniae lipri XIII. T. I. Lipsiae, 1711. 30. Dlugosz, Jan. Roczniki czyli Kroniki slavnego Krolewstwa Polskiego. Ks. 9. Warszawa: Wyd. Akademii Umiejetnosti, 1975. 31. DRHA. Vol. I. Bucure%ti: Editura Academiei RSR, 1975. 32. DRHA. Vol. II. Bucure%ti: Editura AcademieiRSR, 1976. 33. DRHA. Vol. III. Bucure%ti: Editura Academiei RSR,1980. 34. DRHC. Vol. I. Bucure%ti: Editura Academiei RSR, 1977. 35. DRHD. Vol. I. Bucure%ti: Editura Academiei RSR, 1977. 36. Documenta Romaniae Historica. Documente noi. In: AIIAX. Vol. XVIII,1981. 37. Dogiel, M. Codex diplomaticus Regni Poloniae et Magni Ducatus Litvaniae. T.1. Wilno, 1758. 38. Dosoftei. Opere poetice. Chi%in!u: Literatura artistic, 1989. 39. Dragnev,Demir. Formarea statului medieval "ara Moldovei: contribu"ii istoriografice. In: ,,Akademos”. Revist! de %tiin$!, Inovare, Cultur! %i Art!. Chi%in!u: A&M, 2009, nr. 2 (13). 40. Dragnov, Demir, Igor Ca%u, Emil Dragnev, Virgil Pâslariuc. &tefan cel Mare !i Sfânt în contextul epocii sale !i al posterit#"ii. Chi%in!u: Civitas, 2004.

62 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

41. Eremia, Ion. Statutul juridic interna"ional al '#rii Moldovei (de la origini pân# la începutul secolului al XVI-lea). Chi%in!u: Cartdidact, 2010. 42. Eremia, Ion. Statutul politico-juridic al '#rii Moldovei într-o nou# surs# istoric# – Cronica Moldovei de la Cracovia. Extras din ,,Tyragetia. Istorie. Muzeologie”. S.N. Vol.III (XVIII). Chi%in!u, 2009, nr.2. 43. E%anu, Andrei, Valentina E%anu. Întemeierea '#rii Moldovei. Voievozii din secolul al XIV-lea. În: ,,Limba Român!”. Chi%in!u, 2009, nr. 9-10. 44. Filipciuc, I. Geeza însemnului cap de bour. În: AIIAX. Vol. XIV.1977. 45. Fontes Historiae Daco-Romane (Izvoarele istoriei României). Vol.IV. Bucure%ti: Editura Academiei RSR, 1982. 46. Gassauer, Rudolf. Influen"a polon# asupra stemei Moldovei !i altor blazoane de pe monedele moldovene!ti. În: ,,Bulletin de la Section Historique de lLAcadémie Roumaine. XXVII-XXVIII. 1933-1934. Nr. 81-82. Partea I. 47. Gorovei, &tefan S. Alian"e dinastice ale domnilor Moldovei (secolele XIV-XVII). În: Românii în istoria universal#. Vol. II, 1, Ia%i, 1987. 48. Gorovei, &tefan S. Armoires et rapports politiques: le ,,cas” des princes moldaves du XIVe siècle. În: RRH. 1984. Nr. 2. 49. Gorovei, &tefan S. Cu privire la cronologia primilor voievozi ai Moldovei. În: RI. 1979, Nr.2. 50. Gorovei, &tefan S. Cu privire la data primelor monede moldovene!ti. În: ,,Suceava. Anuarul Muzeului Jude$ean”. T. V, 1987. 51. Gorovei, &tefan S. Drago! !i Bogdan întemeietorii Moldovei. Bucure%ti: Edit. Militar!, 1973. 52. Gorovei, &tefan S. Îndrept#ri cronologice la istoria Moldovei din veacul al XIV-lea. În: AIIAX. Vol. X. 1973. 53. Gorovei, &tefan S. Întemeierea Moldovei. Probleme controversate. Ia%i: Edit. Universit!$ii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 1997. 54. Gorovei, &tefan S. Les armoiries de la Moldavie et de ses princes regnants (XIVe-XVIe siècles). În: Recueil du XIe Congrès International des Sciences Généalogiques et Héraldiques. Liege. 29 mai – 2 juin 1972. Braga, Portugal, 1973. 55. Gorovei, &tefan S. Le Etat Roumain de lAEst des Carpates: la succession et la cronologie des princes de Moldavie au XIVe siècle. In: RRH. 1979. Nr. 3.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 63 Pavel PARASCA

56. Gorovei, &tefan S. Mu!atinii. [Edi$ia a II-a] Chi%in!u: Columna, 1991. 57. Gorovei, &tefan S. Pozi"ia interna"ional# a Moldovei în a doua jum#tate a veacului al XIV-lea. In: AIIAX. Vol. XI, 1979. 58. Gorovei, &tefan S. Steme !i raporturi politice: ,,cazul” principilor Moldovei în veacul XIV. In: Românii în istoria universal#. Vol. II, 1. Ia%i: Edit. Universit!$ii ,,Al. I. Cuza”, 1987. 59. Ha%deu, B. P. Istoria critic# a românilor. Bucure%ti, 1975. 60. Iliescu, Octavian. Despre legendele celor mai vechi monede moldovene!ti. In: AIIAX. Vol. III, 1966. 61. Iliescu, Octavian. Din trecutul monedei române!ti. In: MI. 1968. Nr. 7-8. 62. Iliescu, Octavian. Moneda în România. Bucure%ti, 1970. 63. Iliescu, Octavian. Sistemul b#nesc al leului !i precursorii lui. I. Bucure%ti: Edit. Enciclopedic!, 1997. 64. Index actorum saeculi decimi quinti. In: Monumenta Medii Aevi historica res qestas Poloniae illustrantia. T. XVI. Cracoviae: Acad. Literarum, 1888. 65. Iorga, N. Românii în str#in#tate de-a lungul timpurilor. V!lenii de Munte, 1935. 66. Iorga, N. Sur le blazon des princes roumains. In: ,,La Revue Heraldique” (f.a). Fasc. 1. 67. Istoria României. Vol.II. Bucure%ti: Edit. Academiei RPR,1962. 68. Jablonowski, A. Sprawy woloskie za Jagellonow. In: ,,Zrodla dziejowe”. X. Warszawa, 1878. 69. Kuczynski, S. M. Sine Wody (Rzecz o wiprawie Olgierdowej 1362 r.). In: Studia z dziejow Europy X-XVII w. Warszawa, 1965. 70. M!nescu, I. M. Considerations sur les armes de la Moldavie au XIV-e et XV-e siecles. În: Recueil d’etudes genealogiques et heraldiques roumaines. Bucure%ti, 1982. 71. M!nescu, I. M. Stema Moldovei. În: MI, 1975, nr.5. 72. Moisil C. O pagin# de heraldic româneasc# veche. În: “Buletinul %tiin$ific al Societ!$ii de %tiin$e istorice, filozofice, economic-juridice a Academiei RPR”. Bucure%ti, 1950, nr.2-4. 73. Moisil, C. Stema Moldovei. În: “Cronica numismatic! %i arheologic!”. Vol. XIII, Bucure%ti, 1938. 74. Moisil, C. Stemele primelor monede române!ti. În: “Academia Român!. Memoriile Sec$iunii istprice”. Seria III. T. XXI, Bucure%ti, 1939. Mem.4

64 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

75. N!sturel, G. I. Istoria moldoveneasc# din Kronika Polska a lui Bielski. În: “Cercet!ri istorice”. T. I, 1925. 76. Onciul, Dimitre. Datele cronicilor moldovene!ti asupra anilor de domnie a lui Alexandru cel Bun. In: idem, Scrieri istorice. Edi$ie îngrijit! de A. Sacerdo$eanu. Vol.2. Bucure%ti: Edit. &tiin$ific!, 1968. 77. Onciul, Dimitre. Drago! !i Bogdan fondatorii Principatului Moldovenesc. In: idem, Scrieri istorice. Edi$. îngrijit! de A. Sacerdo$eanu. Vol. I. Bucure%ti: Edit. &tiin$ific!, 1968. 78. Onciul, Dimitre. Succesiunea domnilor pân# la Alexandru cel Bun. In: idem, Scrieri istorice. Edi$. îngrijit! de A. Sacerdoteanu. Vol, 1, Bucure%ti: Edit. &tiin$ific!, 1968. 79. Panaitescu, P.P. Din istoria luptei pentru independen"a Moldovei în veacul al XIV-lea. Primele lupte penrtu independen"# ale '#rilor Române. In: Studii. 1954, Nr. 4. 80. Panitescu, P.P. Mircea cel B#trân. Bucure%ti, 1944. 81. Papacostea, &erban. Întemeierea Metropoliei Moldovei: implica"ii central- !i est – europene. In: Românii în istoria universal#. Vol. III. Ia%i, 1988. 82. Papacostea, &erban. Întemeierea '#rii Române!ti !i a Moldovei !i românii din Transilvania: un nou izvor. In: idem, Geneza statului în Evul Mediu românesc. Cluj-Napoca: Dacia, 1988. 83. Papacostea, &erban. La începuturile statului moldovenesc: considera"ii pe marginea unui izvor necunoscut. In: idem, Geneza statului în Evul Mediu românesc. Cluj-Napoca: Dacia, 1988. 84. Papacostea, &erban. Triumful luptei pentru neatârnare: întemeierea Moldovei !i consolidarea statelor feudale române!ti. In: idem, Geneza statului în Evul Mediu românesc. Cluj-Napoca: Dacia, 1988. 85. Parasca, Pavel. Formarea grani"elor istorice ale '#rii Moldovei. In: “Analele %tiin$ifice. Istorie”. ULIM, Vol.1. 2000. 86. Parasca, Pavel. Moldovlahica. Studii. Chi%in!u: Cartdidact, 2009. 87. Parasca, Pavel. Personalit#"i contestate în func"ia de voievozi ai Moldovei. In: Moldovlahica. Studii. Chi%in!u: Cartdidact, 2009. 88. Parasca, Pavel. Petru I Mu!atinul. In: Domnii '#rii Moldovei. Galeria voievozilor. Studii. Volum editat de Demir Dragnev. Chi%in!u: Civitas, 2005. 89. Parasca, Pavel. Roman I. In: idem, Moldovlahica. Studii. Chi%in!u: Cartdidact, 2009.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 65 Pavel PARASCA

90. Parasca, Pavel. Sas !i descenden"ii s#i. In: Domnii '#rii Moldovei. Galeria voievozilor. Studii. Volum editat de Demir Dragnev. Chi%in!u: Civitas, 2005. 91. Parasca, Pavel. Primii voievozi ai '#rii Moldovei. In: “Cugetul. Revist! de Istorie %i Cultur!”. Chi%in!u, 2003. Nr. 4. 92. Parasca, Pavel. &tefan I. În: idem, Moldovlahica. Studii. Chi%in!u: Cartdidact, 2009. 93. Postic!, Gheorghe. Citadela medieval a Orheiului Vechi !i problema localiz#rii centrului politic al principelui Dimitrie din anii 60 ai secolului al XIV-lea. In: ,,Revista de Istorie %i Politic! / History & Politics”. Chi%in!u: ULIM, 2008. Nr. 1-2. p. 133-142. 94. Racovi$!, C. Începuturile suzeranit#"ii polone asupra Moldovei (1387-1432). In: RIR. X. 1940. p. 237-332. 95. Rezachevici, Constantin. Cronologia critic# a domnilor din 'ara Româneasc# !i Moldova a. 1324-1881. I .Secolele XIV-XVI. Bucure%ti: Edit. Enciclopedic!, 2001. 96. Rezachevici, Constantin. &tiri despre &tefan cel Mare într-o cronic# inedit# a Moldovei (sec. XIII – începutul sec. XVII) descoperit# în Polonia. In: RI, 1982. Nr. 5-6. 97. Sacerdoteanu, Aurelian. Desc#lec#tori de "ar# … În: MI. 1968. Nr. 12. 98. Sacerdoteanu, Aurelian. Succesiunea domnilor Moldovei pân# la Alexandru cel Bun. In: ,,Romanoslavica”. XI. Bucure%ti, 1965. 99. Spieralski, Zdzislaw. Z dziejow wojen polsko-moldawskich. Sprawa pokucka do wstapienia na tron Zigmunta I. In: ,,Studia i materialy do historii wojskowsci”. XI. cz. II. Warszawa, 1965. 100. Spinei Victor. Moldova în secoleleXI-XIV. Edi$. a II-a. Chi%in!u: Universitas, 1994. 101. Starowski, Simonis. Sarmatiae bellatores. Coloniae Agripinae, 1631. 102. Stryjkowski, Matei. Kronika Polska. Litewska, Zmodzka i Wszystkiej Rusi. II. Warszawa, 1846. 103. &imanski, Leon. Cele mai vechi sigilii domne!ti !i boiere!ti din Moldova (1387-1421). In: AIIAX. Vol. XVII. 1980. 104. &imanski, Leon. Istoriografia româno-slav# din Moldova. I. Lista domnilor din a doua jum#tate a secolului al XIV-lea. In: AIIAX. Vol. XXI. 1984

66 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CONTINUITATE SAU DISCONTINUITATE DINASTIC! ÎN MOLDOVA ÎN A DOUA JUM!TATE A SECOLULUI AL XIV-LEA?

105. &imanski, Leon. Începutul elabor#rii Cronicii lui &tefan cel Mare. In: &tefan cel Mare !i Sfânt. 1504-2004. Portret în istorie. Sfânta M!n!stire Putna: Edit. Mu%atinii, 2003. 106. Thwroczi, Ioannis , Chronica Hungarorum. Ab origine gestis inserta simul chronica Ioannis Arhidiaconi de Kikullew. In: Scriptores rerum Hungaricarum. Ed. I. G. Schwandtner. Pars. I. Vindobonnae, 1746. 107. Ureche, Grigore. Letopise"ul '#rii Moldovei. Edi$. îngtijit!, studiu introductiv, indice %i glosar de P.P. Panaitescu. Bucure%ti: Edit. de Stat pentru Literatur! %i Art! [1956]. 108. Vîrtosu, Emil. Din sigilografia Moldovei !i a '#rii Române!ti. In: Documente privind istoria României. Întroducere. Vol. II. Bucure%ti: Edit. Academiei RPR, 1952. 109. Vuia, Romulus. Legenda lui Drago!. Contribu"ii pentru explicarea originii %i form!rii legendei privitoare la întemeierea Moldovei. In: AIINC. I. 1921-1922. 110. Xenopol, A. D. Istoria Românilor din Dacia Traian#. Edi$ia IV-a. Vol. II. De la întemeierea '#rilor Române pân# la moartea lui Petru Rare!, 1546. Text stabilit de Nicolae Stoicescu %i Maria Simionescu. Note, comentarii, prefa$!, indice %i ilustra$ie de Nicolae Stoicescu. Bucure%ti: Edit. &tiin$ific! %i Enciclopedic!, 1986. 111. B@0) ,0*,(C.16(C @ 1(0,311 D/5/7*,4 E,((14. I. 1340-1506. 52,?3-M636FE0FG, 1846. 112. D/5/7*, - 3-((@16 :60,51(1. In: F,:*,6 (,<3/*16 3-((@18 :60,51(64. XVII. 52,?3-M636FE0FG, 1907. 113. M2F2*?2 M. N. G*6.*65,:101=6(@16 -(:,91C ,<3/H,9/*1C +,:7/9(@,;, I6,7/:J*,;, ;,(-7/3(09/. O414,6;: P344,J2, 1981. 114. M2F2*?2 M. N. +,:7/9(@, – :10,9(@16 ,0*,.6*1C 9, 90,3,4 5,:,91*6 XIV – XV9. (,5)0 3603,(56@019*,;, /*/:1H/ 1(0,=*1@,9). In: F3,<:6?) 1(0,=*1@,9676*1C 1(0,314 +,:7/911 5631,7/ I6,7/:1H?/ 1 @/510/:1H?/. O414,6;: P344,J2. c. 43-59.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 67

ANEXAREA MOLDOVEI DE EST ÎN 1812: PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN POLITICA MARILOR PUTERI

Ludmila COAD!

Ludmila Coad# este doctor în istorie, conferen"iar universitar la Catedra Rela"ii Interna"ionale !i Politologie, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale, Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova (ULIM), Chi!in#u. Este autorul monografiei Zemstva Basarabiei: aspecte istorico-juridice (Chi!in#u, 2009) !i a mai multor articole !tiin"ifice, publicistice, lucr#ri didactice, recenzii, standarde curriculare universitare etc. Preocup#rile !tiin"ifice ale dr. Ludmila Coad# vizeaz# istoria Zemstvelor din Basarabia !i istoria spa"iului post-sovietic cu referire la tranzi"ia post-sovietic# !i politica extern# a Republicii Moldova !i a statelor post-sovietice. A efectuat întreprins stagii de cercetare !i perfec"ionare profesional# în arhive, biblioteci, institu"ii de cercetare $i universit#"i din Statele Unite ale Americii, Germania, Fran"a, Ungaria, Polonia, România, Rusia etc.

ABSTRACT At the beginning of the 19th century, Moldova was a united principality, one of three Romanian entities temporarily under Ottoman suzerainty. During geopolitical changes of the map of Europe in the Napoleonic era, Moldova was divided into two parts. The eastern part, Bessarabia, became annexed by Russian Empire in 1812, while the western one kept its statuse and later, in 1859, united with Wallahia and established the Romanian state. This paper „Annexation of eastern Moldova in 1812: Romanian principalities in the policies of Great Powers” emphasizes that Romanian principalities were object of contention between Great Powers of the time. Ottoman and Russian Empires struggled for exclusive domination over Romanian territories, including during the 1806-1812 war. France, Great Britain, and other important European states, also had their own interests and developed plans and strategies toward Romanian principalities. The article addresses several questions. What positions did the Great European Powers take toward the Romanian principalities? What caused the 1806-1812 Russo- Turkish war? What role France and Great Britain played in diplomacy of war and how their interests changed toward the main actors? And finally, how the 1812 partition of Moldovan principality and the annexation of its eastern part by the Russian Empire happened? Cuvinte-cheie: '!rile Române, Moldova de est / Basarabia, r!zboiul ruso-turc din 1806-1812, Anul 1812, Marile Puteri, Imperiul Otoman, Rusia "arist!, Marea Britanie, Fran"a, Napoleon, Alexandru I.

Introducere Comemorarea a dou! secole de istorie de la semnarea tratatului de pace de la Bucure%ti din mai 1812 %i deci a dou! sute de ani de la dezmembrarea #!rii Moldovei prin anexarea arbitrar! a p!r$ii ei estice de

68 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ANEXAREA MOLDOVEI DE EST ÎN 1812: PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN POLITICA MARILOR PUTERI c!tre Imperiul $arist readuce în prim-planul demersurilor %tiin$ifice, dar %i societale apelul de revenire la istorie, de gândire %i regândire a evenimentelor care s-au perindat %i de reflectare, cât mai ampl! %i obiectiv!, asupra condi$iilor, factorilor %i subiec$ilor care au favorizat raptul Basarabiei, provocând traumatizarea unui întreg popor - cel român - prin „trupul viu al c!ruia” [5, p. 9] a fost trasat! o fruntarie de sârm! ghimpat!. Abordarea tematicii referitoare la anul 1812 %i pierderea Moldovei de Est este cu atât mai imperioas! cu cât ani în %ir - aproximativ dou! secole, dat fiind conjuncturile timpurilor %i regimurilor - aceasta a fost interpretat! eronat, denaturându-se realit!$ile istorice prin inventarea unor „adev!ruri” %i mu%amalizarea celor existente. Or anexarea %i guvernarea Basarabiei de c!tre %i în cadrul Imperiului $arist %i ulterior în componen$a Imperiului sovietic au constituit temeiuri prielnice pentru ca centrul imperial - fie Petersburg, fie Moscova - de$inând controlul în dirijarea politicii memoriei, s! califice, interesat, evenimentele de la 1812 ca fiind glorioase; iar anexarea estului Moldovei - drept eliberare a celor de populau teritoriul, de sub jugul turcesc; %i nu în ultimul rând a%a-zisa„alipire” a Basarabiei la Rusia ca fiind o „dezvoltare” %i „civilizare” a acesteia „gra$ie” prezen$ei în Imperiul $arului. Deloc întâmpl!tor acest gen de discurs a continuat s! fie promovat - de%i mai %ters %i slab deslu%it - %i dup! 1991, dup! dispari$ia URSS-ului %i crearea Republicii Moldova ca stat independent, când unii politicieni %i pretin%i istorici, bântui$i de mo%tenirea sovietic!, de impactul politicii de rusificare %i ideologizare promovat! anterior, fiind victime ale vechilor regimuri %i fideli intereselor Moscovei, p!strându-%i mentalitatea ancorat! în trecutul ro%u mai sus$in, eronat, c! anexarea Basarabiei la Imperiul $arist a fost benefic! provinciei %i a generat înflorirea acesteia. Existen$a pân! la ora actual! a unor astfel de afirma$ii inventate solicit! comunit!$ii academice istorice promovarea continu! a adev!rului despre evenimentele produse în 1812 %i în anii r!zboiului ruso-turc de la 1812, dar %i contribuirea la informarea societ!$ii%i la con%tientizarea de c!tre aceasta a importan$ei cunoa%terii trecutul istoric. Or ceea ce s-a întâmplat la 1812 %i a marcat substan$ial soarta %i viitorul spa$iului din estul Prutului face parte din categoria evenimentelor istorice tragice care nu poate fi trecut cu vederea. Expertizarea dosarului 1812 vizând înstr!inarea Basarabiei trebuie f!cut! în contextul analizei întregului land%aft istorico-politic al Principatelor române în componen$a c!rora s-a înscris natural, pân! la 1812 %i teritoriul Moldovei de est, ca parte a Principatului Moldovei. La

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 69 Ludmila COAD!

începutul secolului al XIX-lea Principatele române s-au dovedit a fi, pentru a câta oar! în istorie, obiecte de disput! între marile puteri, interesele acestora din urm! pentru #!rile Române ducându-%i r!d!cinile în secolele anterioare %i materializându-se în timp în r!zboaie, târguieli %i/sau strategii lansate deopotriv! f!r! %tirea %i în detrimentul Principatelor, dar în favoarea celor de dominau scena european! sau euro-asiatic!. Turcia %i Rusia - dou! imperii aflate, la începutul secolului al XIX-lea, pe pozi$ii diferite, prima fiind într-o dec!dere lent! dar sigur!, cea de-a dou! - într-o plin! tendin$! de consolidare a statutului de mare putere eurasiatic! - %i-au manifestat n!zuin$a de domina$ie exclusiv! asupra Principatelor române prin declan%area unui nou r!zboi între anii 1806-1812. Angajarea direct! a acestora în conflict nu exclude interesele altor state %i puteri europene pentru marcarea %i direc$ionarea mersului istoriei în Principate. State precum Fran$a, Anglia, Austria %i Prusia au f!cut, vreme îndelungat!, parte din cercul marilor puteri care au „dat târcoale”, dintr-un motiv sau altul, #!rilor Române, urzind planuri %i elaborând strategii fa$! de acestea. De altfel, nu întâmpl!tor se constat! c! r!zboiul ruso-turc dintre anii 1806- 1806 s-a desf!%urat în contextul problemei orientale în care fiecare putere european! a avut un cuvânt de spus [6, p. 49]. Care a fost pozi$ia %i rolul marilor puteri în contextul desf!%ur!rii r!zboiului ruso-turc de la 1806-1812, de ce interese au fost ghidate, cum au tratat Principatele Române %i cum au influen$at mersul r!zboiului, dar %i deznod!mântul acestuia, materializat în dezmembrarea #!rii Moldovei %i anexarea p!r$ii ei estice de c!tre Imperiul #arist - iat! câteva dintre direc$iile spre care se va orienta articolul de fa$!.

Otomanii %i st$pânirea Principatelor Române Istoria Principatelor române de la începutul secolului al XIX-lea, marcat! de tragedia ruperii #!rii Moldovei în dou! %i de trecerea for$at! a p!r$ii sale estice în componen$a Imperiului $arist, include o serie de factori %i conjuncturi conturate inclusiv cu aportul expresiv al Por$ii Otomane, a c!rei prezen$! în via$a politic! a $!rilor române devenise, vreme de câteva secole, o „normalitate”. Intersectarea Principatelor cu Poarta s-a produs în contextul expansiunii Imperiului turc spre centrul Europei. Ocupând %i transformând, în secolul al XV-lea, mai multe a%ez!ri-cet!$i în raiale turce%ti, introducând, în secolul al XVI-lea, regimul domina$iei otomane %i impunând diverse pl!$i %i contribu$ii în natur!, instituind practica vinderii- cump!r!rii tronurilor %i instalând, cu începutul secolului al XVIII-lea, regimurile fanariote, Poarta otoman! a adus, gradual, Principatele române

70 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ANEXAREA MOLDOVEI DE EST ÎN 1812: PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN POLITICA MARILOR PUTERI

în zona sa de influen$!, asumându-%i statutul de suzeran al acestora. De%i st!pân! exclusiv! pe Principate timp îndelungat, Poarta nu a reu%it s! se men$in! pe pozi$ii dat fiind apari$ia concuren$ei în ceea ce prive%te domina$ia asupra $!rilor române, manifestat! de politicile de expansiune în primul rând ale Austriei %i Rusiei. Or dup! instalarea domniilor fanariote Principatele ajung o adev!rat! scen! de confruntare a câtorva imperii rivale. Între acestea s-a num!rat %i Rusia, cu care Turcia a dus mai multe r!zboaie pentru $!rile române pe parcursul secolelor XVII-XIX. Mai mult ca atât, ajuns! de curând la Nistru, la 1792 %i consolidându-%i pozi$iile în regiune, ea a impus otomanilor emiterea hati%erifului de la 1802, prin care domnitorii români se numeau pe un termen de %apte ani %i nu puteau fi destitui$i de Poart! f!r! consim$!mântul Rusiei, aceasta din urm! fiind %i garantul privilegiilor acordate de Imperiul otoman ambelor Principate [16, p. 22]. Contrar prevederilor actului, Turcia a îndr!znit totu%i s! destituie, la 1806, pe Constantin Ypsilanti %i Alexandru Moruzi - domnii #!rii Române%ti %i respectiv a Moldovei, pe motive de tr!dare, fapt ce a atras dup! sine reac$ia r!zboinic! a Rusiei, care a declan%at r!zboiul. Turcia a r!spuns prin a declara r!zboi în decembrie 1806. Suzeran! a $!rilor române, Poarta nu le-a putut ap!ra de invazia $arist!. Ea nu a putut împiedica ocuparea de c!tre armatele ruse a Principatelor %i s-a dovedit a fi slab! în egal! m!sur! ca suzeran %i putere militar!. Dup! câteva runde de confrunt!ri armate e%uate, Turcia - epuizata de r!zboi %i zguduit! în acela%i timp de bulvers!ri interne generate de r!scoala ienicerilor %i schimbarea puterii - a acceptat a%ezarea la masa de negocieri în scopul semn!rii unui acord de pace. Etapa negocierilor a fost pentru Poart! la fel de complex!, ca %i cea a opera$iunilor militare, dar Turcia %i-a men$inut pozi$ia de a nu ceda cerin$elor Rusiei suficient timp ca s! aduc! $arul, ner!bd!tor %i el de a încheia r!zboiul, la condi$iile de a-%i revizui preten$iile teritoriale prin reducerea acestora. Dup! lungi %i grele ezit!ri, presat! de împrejur!ri, Poarta va accepta, în cele din urm! s! fac! concesii %i s! dea Imperiului $arist teritoriile de la est de Prut. &i dac! ambi$ionarea, într-o prim! faz!, a otomanilor de a nu l!sa ru%ilor cele dou! Principate române a fost alimentat! de politica Fran$ei, care sugera Por$ii s! nu cedeze nimic Rusiei %i care se preg!tea de r!zboi împotriva ultimei, acordul turcilor, într-o alt! faz!, de a face concesii $arului a fost dictat! de al$i factori atât de factur! intern!, cât %i extern!. La ace%tia se refer! presiunea exercitat! de marile puteri, care aspirau s! atrag! Imperiul otoman de partea lor în ajunul r!zboiului pe care-l va declan%a Napoleon în iunie 1812 împotriva Rusiei. Dar %i %ubrezenia etalat! de Imperiul Otoman, incapabil s! opun! rezisten$!

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 71 Ludmila COAD!

Rusiei $ariste [9, p. 14], dat fiind c! se afla la apusul afirm!rii sale ca mare putere imperial!. La acestea se mai adaug! diploma$ia Por$ii care a fost departe de a str!luci la rundele de negocieri, or se pare, otomanii nu au prea avut parte în istoria lor de diploma$i abili [20, p. 172]. &i, nu mai pu$in important, %ov!ielile turcilor se leag! din nou de francezi, care de%i insistau ca Poarta s! opun! rezisten$! demersurilor $arului asigurând-o c! Napoleon va ataca de curând Imperiul rus, func$ionarii Înaltei Por$i nu mai %tiau de s! se încread! în francezi ori ba %i nu se ar!tau entuziasma$i de o alian$! cu ace%tia [15, p. 167]. Dreg!torii turci nu mai aveau încredere în francezi [4, p. 19], ei $inând bine minte planurile de partaj a posesiunilor otomane urzite de Napoleon %i Alexandru la 1807 %i 1808 %i nu excludeau nici la 1811- 1812 pericolul pe care îl prezenta Bonaparte nu doar pentru Rusia, ci %i pentru Imperiul Otoman [11, p. 168]. În tot acel cumul de împrejur!ri, dominate de incertitudini %i ezit!ri, turcii au anun$at, în decembrie 1811, predispunerea lor de a ceda Prutul %i nimic mai mult: „Prutul sau r!zboiul” - a%a cum avea s! afirme reprezentantul lor la masa de tratative, marele vizir Ahmet-pa%a.Semnarea p!cii de la Bucure%ti, care a urmat în mai 1812, a pus Imperiul turc într-o pozi$ie nefavorabil!. Pe lâng! faptul c! nu avea nici un drept s! înstr!ineze un teritoriu care nu-i apar$inea, înc!lcând în acest fel un contract de vasalitate %i devenind complice la dezmembrarea Principatului Moldovei, Poarta a suferit o înfrângere prin cedarea propriu- zis! a teritoriului, nutrind sentimente de regrete %i umilin$!. De%i a realizat de curând c! încheierea p!cii cu Rusia a fost o gre%eal! politic! [20, p. 172], nu mai era posibil de schimbat ceva. Tratatul fusese semnat deja %i ulterior ratificat în iunie 1812, Poarta urmând doar s! se resemneze cu pierderea unei por$iuni atât de vaste de teritoriu, pe care putea s! o men$in! în condi$iile pericolului francez care se îndrepta asupra Rusiei.

Rusia &arist$ %i politica expansionist$ Tentativele Rusiei de a-%i extinde influen$a spre vest, implicându-se în treburile interne ale Principatelor dun!rene, î%i au începuturile în secolul al XVIII-lea, în domnia lui Petru cel Mare. Ecaterina a II-a îns! a fost cea care a impulsionat politica expansionist! ruseasc!, conferindu-i un caracter agresiv %i interven$ionist. Dup! r!zboaie cu turcii pentru împ!r$irea %i reîmp!r$irea zonelor de influen$!, $arismul a ajuns, c!tre 1792 la Nistru, de unde avea s! croiasc! planuri de continuare a mar%ului spre vest. Planurile Rusiei vizau, între altele, anexarea Principatelor Române - Moldova %i #ara Româneasc! - care jucau un rol-cheie în rivalitatea expansionist! dintre ea %i Austria în Balcani [19, p. 46]. Ocuparea $!rilor române ar fi constituit un

72 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ANEXAREA MOLDOVEI DE EST ÎN 1812: PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN POLITICA MARILOR PUTERI pas înainte spre realizarea proiectelor $ariste de expansiune %i ar fi fost o cale sigur! de acces atât spre Balcanii demult râvni$i, cât %i spre Marea Neagr! pe care $arii voiau s! o transforme într-un lac intern - deziderat care i-ar fi adus strâmtorile %i Constantinopolul, obiective spre care de asemenea $inteau de ceva vreme. Momentul oportun de invadare a celor dou! Principate române%ti se ivi la 1806, schimbarea de c!tre Poart! a celor doi domnitori servind drept simplu pretext de pornire la atac [14, p. 35]. De%i sultanul, speriat de consecin$ele actului s!u, i-a readus în tron pe domnitori, $arul nu a dat înapoi - el a ordonat trupelor ocuparea imediat! a Moldovei %i #!rii Române%ti f!r! a face vreo declara$ie de r!zboi [11, p. 54]. Circa 40.000 militari ru%i trec râul Nistru [22, p. 36] %i ocup!, f!r! lupt! %i rezisten$! cet!$ile Hotin %i Bender, Akkerman, Chilia, Ismail, Reni [20, p. 168], îndreptându-se spre Ia%i, apoi Bucure%ti, unde ajung în luna decembrie. Ac$iunile militare ale ru%ilor, rapide %i sigure, justific! politica expansionist! $arist! %i ner!bdarea Rusiei de a ajunge la strâmtori [6, p. p. 13], înso$it! de tendin$a $arului de a readuce Poarta, care se apropiase de Fran$a, la alian$a cu Rusia [11, p. 55]. Rusia a $inut cont, în condi$iile declan%!rii atacului, %i de rivalitatea sa cu Fran$a, generat! de interesele comune ale p!r$ilor fa$! de sud-estul continentului european, dar %i de pozi$ia slab! a por$ii %i cu atât mai mult de contradic$iile ireconciliabile dintre marile puteri în problema oriental!, inclusiv de antagonismele dintre principalii protagoni%ti - Fran$a %i Marea Britanie [6, p. 49]. Ocuparea Principatelor %i politica Rusiei în teritoriile estice ale Imperiului Otoman a fost în cea mai mare parte determinat! de rela$iile sale cu Fran$a [12, p. 61]. Dup! ani de rivalitate deschis!, materializat! inclusiv în pozi$iile de r!zboi luate la 1805 %i apoi la 1806-1807, când Fran$a încerca s! limiteze influen$a Rusiei în Imperiul otoman, $arismul a ajuns la a se în$elege cu francezii la Tilsit %i apoi la Erfurt, în 1807 %i respectiv 1808, când au discutat în fapt o împ!r$ire a sferelor de influen$! în Europa. La Tilsit, în condi$iile concluderii r!zboiului dintre Imperiul rus %i Fran$a, Rusia prime%te, de%i oarecum rezervat, acordul lui Bonaparte de a st!pâni Principatele române, cu toate c! acest lucru nu a fost consacrat în acordurile semnate, Rusiei solicitându-i-se totu%i evacuarea trupelor. Promisiunile în realizarea planurilor ruse%ti de st!pânire a Principatelor ob$inute la Tilsit, au ajuns a fi stipulate de curând în documentele semnate la Erfurt, când Alexandru I primea und! verde în anexarea lor [23, p. 452], francezii asigurându-l de aceast! dat! c! nu îl mai gr!besc în evacuarea trupelor [4, p. 17]. Rela$iile Rusiei cu Fran$a, amicale temporar gra$ie împrejur!rilor formate, se vor înr!ut!$i de curând tot în contextul

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 73 Ludmila COAD!

desf!%ur!rii evenimentelor %i manifest!rii intereselor în ceea ce se numea problema oriental!. Astfel, p!r$ile au ajuns din nou într-o faz! a preg!tirilor de un alt r!zboi, urzit de Napoleon, care preconiza o invazie a Rusiei )i pe care o va realiza în iunie 1812. Pân! atunci Rusia încerca s! duc! la bun sfâr%it planurile de anexare a Principatelor, lucru care nu-i prea reu%ea atât din cauza insucceselor pe care le înregistra pe câmpul de lupt!, cât %i din cauza înd!r!tniciei Înaltei Por$i de a ceda în fa$a cerin$elor ei. Or insisten$ele Rusiei de a impune otomanii s! cedeze Principatele Române au întâmpinat în permanen$! refuzul Por$ii. Tentativele de negociere, ini"iate de reprezentan$ii Rusiei - fie ambasadorul Italinski, fie generalul Kutuzov - alternate de atacuri armate ocazionale fie din partea Rusiei, fie a turcilor în scopul de a încheia o pace în termeni favorabili, nu au adus rezultatele scontate. În rezultat $arul a fost nevoit s!-%i reduc! ambi$iile teritoriale, el con%tientizând totodat! necesitatea încheierii conflictului cu turcii în condi$iile iminen$ei pericolului francez care amenin$a Rusia [2]. Astfel la Giurgiu %i apoi Bucure%ti, reprezentan$ii ru%i la masa de tratative, interesa$i în încheierea p!cii [25, p. 404], accept! varianta Turciei - cu Prutul ca hotar - sperând în acela%i timp s!-%i asigure flancul de sud al imperiului prin a avea Turcia în calitate de aliat în ajunul r!zboiului cu Fran$a [3, p. 287]. Astfel, înc! la 3 aprilie $arul Alexandru I îi indica lui M. Kutuzov „încheierea imediat! a p!cii cu Turcia; în caz de necesitate cedarea în problema grani$elor din Asia %i chiar acceptarea într-o ultim! instan$! a hotarului pe Prut la c!derea acestuia în Dun!re. La ultima cedare s! se mearg! cu condi$ia încheieri unui acord de alian$! cu Turcia” [24, p. 315], acest din urm! deziderat al $arului r!mânând totu%i nerealizat. Astfel, fu semnat tratatul de pace, care de%i nu aducea Rusiei ambele principate române a%a cum proiecta în 1806 când le invada, îi oferea totu%i pe de o parte un teritoriu bogat %i important pentru continuarea politicii expansioniste spre vest - Moldova de est, iar pe de alta posibilitatea de a-%i concentra toate for$ele în r!zboiul cu Fran$a [13, p. 62], înl!turând orice primejdie ce ar fi putut veni din partea turcilor la Dun!re [21, p. 164]. Prin anexarea Moldovei de Est, Rusia a ie%it înving!toare din r!zboi. Se pare c! dac! armatele ruse se mai re$ineau un timp în Principate în ajunul invaziei lui Napoleon, Rusia putea fi for$at! s! renun$e %i la Basarabia [13, p. 77]. De aceea anexarea Basarabiei a fost un succes pentru Imperiul rus, acesta achizi$ionând un teritoriu la care nu va renun$a în a-l st!pâni %i/sau monitoriza dou! secole înainte.

74 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ANEXAREA MOLDOVEI DE EST ÎN 1812: PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN POLITICA MARILOR PUTERI

Fran&a napoleonian$ în alterca&iile ruso-turce%ti Pozi$ia Fran$ei fa$! de Principatele române a fost dictat! de rela$iile pe care le avea aceasta cu alte mari puteri, Principatele fiind %i în cazul Fran$ei concepute ca nimic altceva decât obiect de discu$ie %i tocmeal!. Expertizarea comportamentului %i ac$iunilor Fran$ei la începutul secolului al XIX-lea demonstreaz! clar c! atunci când se apropia de Poart!, Fran$a milita pentru integritatea teritorial! a Imperiului otoman, garantând sultanilor suportul în men$inerea $!rilor române în subordinea acestora, ca la o apropiere de alte puteri, în dependen$! de conjuncturile care se conturau, aluneca spre discutarea posibilit!$ii de a dezmembra teritoriile otomanilor %i a lua acestora Principatele. Ajungând, dup! cucerirea %i anexarea de noi teritorii europene, la hotar cu Imperiul Otoman în Balcani, Fran$a ob$ine o mai mare libertate de ac$iune %i se implic! activ în treburile otomane, inclusiv prin încercarea de a limita accesul altor puteri la por$ile acestuia. În anul 1802, dup! pacea de la Amiens, francezii s-au apropiat de turci prin semnarea, în acela%i an, a unui tratat, prin care ob$ineau, pentru flota lor comercial!, dreptul de naviga$ie deplin! în Marea Neagr! [13, p. 319-320]. Consolidându-%i pozi$iile economice în regiune, fiind %i aliat al Por$ii în afaceri cu caracter politic %i militar, Fran$a s-a focusat de curând pe proiecte care vizau scoaterea din joc a Rusiei, care la rându-i se ar!ta tot mai interesat! în a-%i însu%i teritorii aflate în jurisdic$ie otoman! %i care nu voia s! piard! pozi$iile privilegiate pe care le ob$inuse pân! la acea vreme în regiunea sud-est european! %i în special în Principate. Francezii au trimis la Constantinopol, în august 1806, în calitate de ambasador pe generalul Horace Sébastiani, care fu primit, spre nemul$umirea englezilor %i ru%ilor, cu mare fast de c!tre Poart!. Iar la scurt timp, propunându-%i s! direc$ioneze rela$iile dintre Rusia %i Poart! în propriile interese, i-au încurajat pe otomani s! mazileasc! pe cei doi domnitori români - b!nui$i de colaborare cu Rusia, apoi s! declarare r!zboi Rusiei în 24 decembrie 1806 dup! ce aceasta ocupase Principatele. Astfel provocarea r!zboiului de la 1806-1812 pare s! cad! pe seama francezilor, ace%tia asumându-%i %i pe parcursul r!zboiului, dar )i în faza de sfâr%it a acestuia un rol decizional. Politica Fran$ei fa$! de Turcia nu a fost îns! una consecvent!. La 1806 Napoleon - orientat din momentul încoron!rii sale împotriva Rusiei - sprijinea cu adev!rat Poarta în inten$iile sale de a nu ceda Principatele Române $arului. Poarta a primit ajutor militar francez, materializat în instructori %i tehnic! militar!. Mai mult ca atât francezii au intervenit în sus$inerea turcilor %i atunci când, în prim!vara 1807, englezii preconizau o

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 75 Ludmila COAD!

opera$iune militar! împotriva Turciei, care nu s-a realizat tocmai datorit! implic!rii lor. De curând îns! Fran$a î%i va schimba, cel pu$in pentru o scurt! perioad! de timp, politicile renun$ând la alian$ele cu turcii, %i negociind cu Rusia în detrimentul intereselor Por$ii, inclusiv în ceea ce prive%te anexarea $!rilor române de c!tre Imperiul $arist. Apropiindu-se de Rusia în 1807, prin semnarea acordului de la Tilsit, Napoleon î%i asigura un aliat care avea bineîn$eles s!-i recunoasc! cuceririle %i cu care avea s! împart! sferele de influen$! în Europa [19, p. 45], de%i nu agrea întocmai o ciopâr$ire a teritoriilor otomane prin cedarea Principatelor române Rusiei. La Erfurt, ulterior, Napoleon a fost nevoit s! cedeze intereselor $ariste în Principate. Daca acordul de la Tilsit era favorabil în special Fran$ei, Rusia neob$inând decât ni%te promisiuni în realizarea planurilor sale de st!pânire a Principatelor, Erfurtul a fost un Tilsit pe de-a-ndoaselea [21, p. 170] - achizi$ii reale pentru Alexandru I %i promisiuni vagi pentru Napoleon din partea $arului. Apropierea Fran$ei %i a Rusiei a fost de natur! formal! %i de scurt! durat!, pentru c! fiecare dintre p!r$i urm!rea promovarea propriilor interese - Napoleon crezând c! având Rusia ca aliat are în sfâr%it mijlocul de a supune Anglia, iar Alexandru I întrevedea posibilitatea de a încununa opera Ecaterinei II prin anexarea Moldovei %i a #!rii Române%ti, poate chiar prin dobândirea Constantinopolului [21, p. 166]. P!r$ile vor ajunge de curând în stare de r!zboi, iar Fran$a va încerca s! revin! la o alian$! cu Poarta. Astfel, în condi$iile desf!%ur!rii negocierilor în contextul conflictului militar ruso-turc de la 1806-1812 %i a str!duin$elor Rusiei de a anexa Principatele române, francezii au început s! insiste pe lâng! Poart! %i s! o încurajeze s! nu cedeze cerin$elor $arului. Îns!rcinatul francez cu afaceri pe lâng! Poarta Otoman!, marchizul Latour-Maubourg, avea ordine de la Paris s! intervin! pe lâng! sultan pentru a preveni încheierea unei p!ci cu $arul %i insist! asupra acestui fapt din noiembrie 1811. Mai mult ca atât la începutul anului 1812 francezii propuneau Por$ii o alian$! în vederea continu!rii r!zboiului contra Rusiei, promi$ându-i men$inerea integrit!$ii teritoriale a Imperiului Otoman prin retrocedarea Principatelor [6, p. 40]. Francezii îns! nu au reu%it s! intre în gra$iile turcilor, cei din urm! nemaiputându-se încrede în promisiunile francezilor tocmai din cauza politicii lor duplicitare demonstrate pe întreg parcursul r!zboiului când au oscilat între ei %i ru%i, nefiind sinceri nici cu unii, nici cu al$ii [6, p. 49], fiind totodat! speria$i de alian$a Fran$ei cu Austria încheiat! în martie 1812. De%i francezii au atacat în vara 1812 Imperiul $arist, a%a cum au asigurat turcii, tratatul Por$ii cu $arul fusese deja semnat cu ciopâr$irea Principatului Moldovei.

76 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ANEXAREA MOLDOVEI DE EST ÎN 1812: PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN POLITICA MARILOR PUTERI

Marea Britanie %i discern$mântul r$zboiului R!zboiul ruso-turc din 1806-1812 nu s-a putut desf!%ura f!r! participarea Angliei - concurenta tradi$ional! a Fran$ei la capitolul domina$iei %i sferelor de influen$! - pentru care chestiunea oriental!, la fel ca %i pentru majoritatea puterilor europene, nu era str!in!. În condi$iile în care la începutul acestui r!zboi Fran$a se alia cu Turcia pentru a înfrunta Rusia, Anglia avea s! fie de partea ultimei. O prim! ac$iune întreprins! de englezi în ajunul r!zboiului propriu-zis a $inut de reac$ia acestora fa$! de demiterea de c!tre Poart! a domnitorilor români. Gestul Angliei este explicat prin nemul$umirea pe care o manifesta vis-a-vis de apropierea Fran$ei de Turcia, Londra amenin$ând cu crearea unei coali$ii anti- napoleoniene. Ulterior, la începutul anului 1807, de pe pozi$ia de aliat al Rusiei, Anglia a preconizat o manevr! militaro-diplomatic! împotriva Turciei. Ea a expediat pe de o parte o escadril!, condus! de lordul Dukworth, în Marea Marmara pentru a ataca capitala otoman!, ac$ionând de pe alt! parte prin reprezentantul s!u la Poart!, lordul Arbuthnot, care cerea sultanului, printr-un ultimatum, renun$area la alian$a cu Fran$a %i aderarea la coali$ia antifrancez!, dar %i renun$area la Principatele Române în favoarea Rusiei. Calculele englezilor s-au dovedit a fi gre%ite, campania lor e%uând în mare parte tocmai interven$iei francezilor, care prin generalul Sébastien - ajuns în 1807 la Constantinopol pentru a împ!rt!%i experien$a european! în domeniul militar, în contextul implement!rii pachetului de reforme promovat de Selim al III-lea - au contribuit la ap!rarea capitalei otomane de un eventual atac englez, care nu s-a produs dat fiind c! englezii au fost nevoi$i s! se retrag!. Odat! cu semnarea tratatelor de la Tilzit %i apoi Erfurt dintre Napoleon %i Alexandru I %i cu înr!ut!$irea, în acel context, a rela$iilor turco-franceze, s-a schimbat %i caracterul raporturilor dintre Anglia %i Turcia, acestea apropiindu-se %i normalizându-%i rela$iile dup! o perioad! de întrerupere, în care p!r$ile s-au aflat pe picior de r!zboi tocmai din cauza c! Anglia fusese al!turi de Rusia. Restabilirea rela$iilor amicale dintre Turcia %i Marea Britanie a fost materializat! prin acordul de la Dardanele, care pe lâng! consolidarea leg!turilor de prietenie aducea Londrei largi privilegii comerciale, iar o anex! secret! a tratatului viza %i încheierea unei alian$e defensive prin care Marea Britanie - ap!rea ca garant al „integrit!$ii teritoriale a acestuia” [1, p. 110-125]. Semnarea, în 1809, a tratatului de la Dardanele a însemnat reintrarea in scena a Angliei în chestiunea problemei orientale [6, p. 23]. Pozi$ia ei vis-a-vis de Principatele Române va oscila în dependen$! de interesul s!u major - înfrângerea Fran$ei. Daca între 1806-

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 77 Ludmila COAD!

1807 Anglia a fost de partea Rusiei aliniindu-se într-un r!zboi cu Poarta aliat! Fran$ei, apoi în condi$iile rela$iilor amicale dintre Rusia %i Fran$a stabilite la Tilsit %i Erfurt, ea va încuraja %i sus$ine rezisten$a Por$ii împotriva preten$iilor Rusiei, îndemnând-o s! nu admit! stabilirea acesteia la Dun!re. Prin astfel de manevre Marea Britanie urm!rea s! contracareze manevrele lui Napoleon [6, p. 23] care-l sprijinea formal pe $ar. Iminen$a r!zboiului lui Napoleon contra Rusiei a mai adus o schimbare în politica Marii Britanii: interesat! în înfrângerea lui Napoleon %i din acest motiv în eliberarea for$elor militare ruse%ti imobilizate pe linia Dun!rii pentru ca guvernul $arist s! le poat! utiliza împotriva armatei franceze [11, p. 167], Anglia era gata s! renun$e la principiul men$inerii integrit!$ii teritoriale a Imperiului Otoman, optând pentru semnarea unei p!ci dintre otomani %i ru%i [18, p. 42; 6, p. 49]. Rolul Angliei în determinarea sor$ii r!zboiului ruso-turc a crescut în condi$iile în care Poarta - speriat! de alian$a Fran$ei cu Austria încheiat! la începutul anului 1812, dar %i de stagnarea negocierilor de pace - solicita guvernului de la Londra asisten$a în negocierile cu Rusia, diplomatul Robert Liston fiind, cu aceast! ocazie, trimis la Constantinopol imediat [6, p. 42]. Mai mult ca atât, Anglia a avut un cuvânt de spus atât în procesul de negocieri, cât %i în semnarea tratatului de pace de la Bucure%ti %i printr-un alt reprezentant de-al s!u - Stratford Canning - un tân!r diplomat la care Poarta a apelat pentru a mijloci rela$iile cu $arul %i care a câ%tigat încrederea turcilor [18, p. 43], p!strând-o %i ulterior %i asigurându-%i astfel un loc important în istoria otomanilor. Diplomatul a insistat ca p!r$ile s! accepte compromisul, convingând $arul s!-%i mic%oreze preten$iile teritoriale, iar turcii s! fac! Rusiei concesiile necesare. Luând în considera$ie posibilitatea unui nou r!zboi franco-rus %i evaluând consecin$ele acestuia pentru Imperiul Otoman diplomatul explica Por$ii necesitatea ced!rilor necesare semn!rii p!cii de la Bucure%ti, dat fiind c! „dac! câ%tig! Rusia, ea va continua r!zboiul împotriva Turciei %i va anexa Principatele, dac! câ%tig! Napoleon, el va l!sa Rusia s!-%i g!seasc! în posesiunile turce%ti compensa$ii pentru teritoriile pe care va fi nevoit! s! le cedeze Fran$ei”. Astfel, Anglia, din nou influent! la Constantinopol, veghea ca Rusia s! nu fie distras!, printr-o diversiune turc!, de la lupta decisiv! împotriva lui Napoleon [21, p. 173]. Interesul Angliei pentru distrugerea lui Napoleon era cu atât mai mare cu cât nu agrea nici alian$a franco-austriac! din martie a aceluia%i an 1812 care ar fi putut punebazele unui bloc european constituit împreun! cu confedera$ia germanic! împotriva Rusiei, Angliei, Spaniei, Suediei.

78 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ANEXAREA MOLDOVEI DE EST ÎN 1812: PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN POLITICA MARILOR PUTERI

Concluzii Culisele r!zboiului ruso-turc din 1806-1812 au ascuns %i alte puteri europene care, de%i antrenate în chestiunea oriental!, nu au fost capabile s! se pun! în eviden$! %i cu atât mai mult s! direc$ioneze desf!%urarea evenimentelor ce se produceau %i/sau s! determine soarta Principatelor Române. Imperiu habsburgic- „aflat între 1809-1812 la remorca Fran$ei” - s-a plasat pe pozi$ii de neutralitate în acele jocuri, dar în esen$! se opunea anex!rii Principatelor de Rusia, asupra c!rora avea propriile veleit!$i [6, p. 49]. Austria %i Prusia au fost înfrânte de francezi, la 1805 %i 1809 %i respectiv 1807, r!mânând în umbra puterilor europene puternice, care încercau s! le atrag! de partea lor în anumite împrejur!ri, oferindu-le, cum a fost spre exemplu cazul Austriei, Principatele Române, pe care i le-au propus în diverse circumstan$e, ca moned! de schimb, atât Rusia, cât %i Fran$a. Principalii protagoni%ti în problemele Principatelor Române %i de domina$ie a acestora au fost totu%i sultanul %i $arul, care au decis la 1812, nu f!r! concursul celor mai mari puteri europene - Fran$a %i Anglia - soarta Principatelor prin anexarea Moldovei de la est de Prut Imperiului $arist. Actul dezmembr!rii Moldovei în sine echivalent cu o mutilare teritorial!, împreun! cu consecin$ele acestuia s-au dovedit a fi tragice, dat fiind c! politici precum colonizarea %i rusificarea, asimilarea %i dezna$ionalizarea au fost permanent implementate de c!tre autorit!$ilor $ariste în noile teritorii anexate. Raptul Basarabiei din teritoriul Moldovei istorice n-a constituit decât o brutal! anexiune teritorial! lipsit! de orice temei juridic %i istoric, reflectând un compromis - la care au ajuns marile puteri - între cerin$ele maximale ale Rusiei, vizând cotropirea Principatelor dun!rene în întregime %i anexarea teritoriului dintre Prut %i Nistru, ca o dureroas! concesie fa$! de tendin$ele expansioniste $ariste [7, p. 247]. Tragismul anului 1812 este consfin$it %i prin Declara$ia de independen$! a Republicii Moldova care calific! actul de anexare a Basarabiei de c!tre Rusia $arist! ca dezmembrare a teritoriului na$ional, ca fiind în contradic$ie cu dreptul istoric %i de neam %i cu statutul juridic al #!rii Moldovei - act infirmat de întreaga evolu$ie a istoriei %i de voin$a liber exprimat! a popula$iei Basarabiei [8].

Referin)e bibliografice: 1. Adair, Sir Robert. The negotiations for thepeace of the Dardanelles, London: Longman, Brown, Green, and Longmans, 1845 2. Bessarabia, London: H.M.Stationerry Office, 1920.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 79 Ludmila COAD!

3. Boldur, Alexandru. Istoria Basarabiei.Bucure%ti: Editura Victor Frunz!, 1992. 4. Br!tianu, Gheorghe I. Basarabia. Drepturi na"ionale !i istorice. Bucure%ti: Editura Semne, 1995 5. Cazacu, Petre. Câteva date din istoria Basarabiei. Bucure%ti: Carte Româneasc!, 1927. 6. Cernovodeanu, Paul. Basarabia: drama unei provincii istorice române!ti în context politic interna"ional, 1806-1920. Bucure!ti: Editura Albatros, 1993. 7. Constantin, Ion. România, Marile Puteri !i problema Basarabiei. Bucure%ti: Editura enciclopedic!, 1995. 8. Declara"ia de independen"# a Republicii Moldova. Accesibil la: http://istoria.md/articol/573/Declara%C5%A3ia_de_Independen%C5%A3 %C4%83_a_Republicii_Moldova 9. Dima, Nicolae. From Moldavia to Moldova. The Soviet-Romanian Terrotorial Dispute. New York: East European Monographs, Boulder, Distributedby Columbia University Press, 1991 10. Green, and Longmans, 1845, Accesibil pe: http://catalog.hathitrust.org/Record/001239532 11. Jarcu$chi, Ion; Mischevca, Vladimir. Pacea de la Bucure!ti (din istoria diplomatic# a încheierii tratatului de pace ruso-turc de la 16 (28) mai 1812). Chi%in!u: „&tiin$a”, 1993. 12. Jelavich, Barbara. Century of Russian foreign policy, 1814-1914. Philadelphia and New York: J.B. Lippincott Company, 1964. 13. Jewsbury, George F. The Russian Annexation of Bessarabia: 1774- 1828. A Study of Imperial Expansion, New York, 1976 14. Iorga, N. La vérité sur le passé et le présent de la Bessarabie, Bucharest, 1831. 15. Ismail, F. The Making of theTreaty of Bucharest, 1811-1812. In: MiddleEastern Studies, Vol. 15, No. 2 (May, 1979), pp. 163-192 (p. 167) 16. La Bessarabie et les relations russo-roumaines (La question Bessarabienne et la Droit International), Paris: Librarie Universitaire, 1927. 17. Lebel, Germaine. La France et les Principautés danubiennes (du XVIe siecle à la chute de Napoleon Ier), Paris, 1955. 18. Malcolm-Smith, E.F. The Life of Stratford Canning (Lord Stratford de Redcliffe), London: Ernest Benn Limited, 1933

80 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ANEXAREA MOLDOVEI DE EST ÎN 1812: PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN POLITICA MARILOR PUTERI

19. Meurs, Wim P. Van.The Bessarabian Question in Communist Historigraphy. Nationalistand Communist Politicsand History- Writing, New York: Columbia University Press, East European Monographs, 1994. 20. Nistor, Ion. Istoria Basarabiei, Bucure%ti: Humanitas, 1991. 21. O$etea, Andrei. Scrieri istorice alese, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1980. 22. Scurtu, Ioan (coord.). Istoria Basarabiei de la începuturi pân# în 1994, Bucure%ti: Editura Tempus, 1994. 23. Tatishchev, Serge. Alexandre I-er et Napoléon, d'après leur correspondance inédite, 1801-1812. Paris: Librarie Académique Didier, Perrin et Cie, Librarairs-Éditeurs, 1891. 24. B:6@(/*073 I K:/9*,@,?/*7-LM6?- +,:7/9(@,4 /3?164 +. N. O-0-H,9- (22 ?/30//3 /536:C 1812 ;.), In: Q,61,99 C/>434?2 K/**44 XIX 4 ,2A2>2 XX ;6?2. R/?0=6,3+ K/**4@*?/G/ .4,4*36F*3;2 S,/*3F2,,+I R6>, ./*?;2: T/*C/>4348<23, vol. VI, 1962. 25. .1*1(03 1*,(03/**)8 76: P. F. E-?C*Q69 ;:/9*,@,?/*7-LM6?- R-*/4(@,4/3?164 F. G. S1=/;,9-, In: Q,61,99 C/>434?2 K/**44 XIX 4 ,2A2>2 XX ;6?2. R/?0=6,3+ K/**4@*?/G/ .4,4*36F*3;2 S,/*3F2,,+I R6>, ./*?;2: T/*C/>4348<23, vol. VI, 1962.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 81

PREO"IMEA BASARABEAN! ÎN LUPTA PENTRU EMANCIPAREA NA"IONAL! DE LA SFÂR#ITUL SECOLULUI AL XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX

Svetlana PROZOROVSCHI

Studii: 1988- 1993 Facultatea Istorie, Universitatea de Stat din Moldova, Chi!in#u, istoric; 2004-2005 studii de master, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale, Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova, Chi$in#u, MA în Rela"ii Interna"ionale, Studii Europene. Experien"a profesional#: 1998- 2009 lector, catedra &tiin"e Umanistice, Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova, Chi$in#u, R. Moldova; 2008- 2009 manager sec"ia studii Filiala ULIM din or. Bor, Sudan; 2009 - prezent lector, catedra Rela"ii Interna"ionale !i Politologie, Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova, Chisinau, R. Moldova.

ABSTRACT Denationalization and Russification policy promoted by the Russian Empire in Bessarabia took considerable size in second half of the nineteenth century and managed to produce serious disturbances in all areas of the local population. Perceived impact of the tsarist regime policy is the spiritual-religious attest Prut-Dniester province; especially its church and pastoral work of the clergy Bessarabia. This led worship ministers to actions with resistance to Russification work through official church and its consequence-not her unique place in front of Bessarabia liberation movement from the end nineteenth century - yet. twentieth century. In this context reveals the core of clergy who had a prodigious position within the Bessarabian Orthodox Church through the magazine skylight.

Politica de rusificare %i dezna$ionalizare promovata de c!tre Imperiul Rus în Basarabia a luat dimensiuni considerabile în adoua jum!tate a secolului al XIX-lea %i a reu%it s! produc! perturba$ii grave în toate domeniile vie$ii popula$iei b!%tina%e. Un impact resim$it al politicii regimului $arist îl atesta cadrul spiritual-religios al $inutului Pruto-Nistrean, în special e vorba de activitatea bisericeasca %i pastorala a clerului basarabean. Acest fapt a determinat slujitorii cultului la ac$iuni cu caracter de rezisten$! fa$a de opera rusific!rii prin intermediul bisericii oficiale, si-n consecin$! î-i plaseaz! în frontul unic al mi%c!rii de emancipare din Basarabia de la sf. secolului al XIX-lea - înc. secolului al XX-lea. În acest context se reliefeaz! nucleul de clerici care au avut o pozi$ie prodigioas! în sânul Bisericii Ortodoxe basarabene prin intermediul revistei biserice%ti Luminatorul.

82 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PREO"IMEA BASARABEAN! ÎN LUPTA PENTRU EMANCIPAREA NA"IONAL! DE LA SFÂR#ITUL SECOLULUI AL XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX

Luminatorul a ie%it de sub tipar în ianuarie 1908, cu genericul de-a sem!na lumin! poporului basarabean. Acesta a fost un moment de bun augur nu numai pentru Biserica Ortodox! basarabean!, dar %i pentru întreaga istorie na$ional!. Dac! la momentul actual apar tot mai multe publica$ii %i studii, cu men$iune despre rolul %i importan$a periodicului de caracter social-politic în de%teptarea na$ional! %i revenire pe un f!ga% firesc a Basarabiei la începutul secolului XX, a%a ca Basarabia, Cuvânt Moldovenesc, Via"a Basarabiei, etc. [13,p.19], apoi despre activitatea Lumin#torului în acest plan se men$ioneaz! foarte lapidar [1, pp.4-6]. E necesar s! aten$ion!m, c! tocmai Lumin#torul a fost una dintre primele publica$ii în limba român! %i datorit! sârguin$ei colaboratorilor s!i a reu%it a fi una dintre cele mai statornice reviste din Basarabia [4, p. 234], care a între$inut candela românismului %i a prop!%it si difuzat valorile cre%tin- ortodoxe, de iluminare cotidian-pragmatic! poporului basarabean mai mult de trei decenii. Nucleul de clerici al Lumin#torului, care începuse a lucra spre cultivarea spiritual! a con%tiin$ei de neam %i pentru o Biseric! a neamului n- a fost întâmpl!tor. Într-un fel el a fost preg!tit de lucrul misionar, na$ional %i religios s!vâr%it de genera$ii întregi de slujitori ai bisericii [2, p. 66]. Printr-o scurt! privire asupra desf!%ur!rii evenimentelor de la finele secolului al XIX-lea începutul secolului al XX-lea putem sesiza marea trud! %i efort al clerului basarabean pentru a scoate poporul s!u din întunericul necunoa%terii %i subjugarea na$ional!. Dac! pân! la 1871 se mai putea auzi graiul românesc printre oficialit!$i, dup! 1871 Rusia $arist!, prin intermediul guvernatorilor s!i, porne%te brusc realizarea politicii de dezna$ionalizare %i rusificare a popula$iei b!%tina%e [10, p. 269; 4, p. 234]. Nu în z!dar regretatul Paul Mihailovici în lucrarea sa Tip#rituri române!ti în Basarabia de la 1812 pân# la 1918, caracterizând publica$iile ap!rute în perioada enun$at! stabile%te patru epoci în evolu$ia tip!riturilor române%ti în care anul 1871 marcheaz! începutul dec!derii na$iunii sub st!pânirea rus! [9, p. 7]. În acel r!stimp constat! el, nu numai n-au ap!rut tip!rituri noi în limba român! dar au %i pornit a fi închise tipografiile din Basarabia [9, p. 8]. Îns! %tiut lucru e c! tocmai c!r$ile %i periodicul formeaz! hrana spiritual! a poporului, contribuind în mare m!sur! la dezvoltarea limbii lui %i a între$inerii purit!$ii spirituale. Afar! de aceasta tot la acel timp deja fusese interzis! predarea limbii române în seminariile teologice %i gimnazii prin Regulamentul de la 14 mai 1867 [8, p. 156]. Unica publica$ie bisericeasc! existent! Chi!inevskie Eparhialinîe Vedomosti (Buletinul Eparhiei Chi!in#ului) cu text în limba rus! %i român!

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 83 Svetlana PROZOROVSCHI

paralel a suferit %i ea schimb!ri demne politicii de rusificare, printr-o excludere complet! a p!r$ii române la 1871. O situa$ie similar! se crease %i în câmpul activit!$ii biserice%ti mântuitoare. Slujbele divine se mai petreceau în român! %i slavon! doar în unele biserici din câteva jude$e, a%a ca: L!pu%na, Orhei, B!l$i %i Soroca. În rest, pe tot întinsul Basarabiei serviciul divin se exercita în limba rus! deoarece toate c!r$ile biserice%ti române%ti au fost sustrase de administra$ia ruseasc!, iar cele în slavon! r!mâneau a fi unica surs! de propov!duire a cuvântului Domnului [8, p. 156]. Tot rusa era unica limb! admis! la procesul de instruire !colar# de lâng! biserici. Poporul basarabean nu în$elegea limba rus! %i aceasta stopa orice activitate cultural-bisericeasc! a clerului din Basarabia. Trebuie s! fim de acord cu opinia general promovat! c! la sfâr%itul secolului al XIX- lea %i începutul secolului al XX-lea, la sate, biserica era unicul edificiu de cultur!, idee deja enun$at!, %i numai acolo popula$ia rural! putea s!-%i lumineze pu$in mintea. Nu întâmpl!tor, de aceea, începând cu anul 1894 la congresele preo$ilor parohi tot mai des %i mai mult se vorbe%te despre neîn"elegerea limbii ruse de c!tre b!%tina%i [8, p. 156]. Mare r!sunet printre fe$ele biserice%ti l-a avut renumitul referat a protoiereului Ianovici Al., care a pus în discu$ie problema pred!rii în %coli în limba moldoveneasc! (zis român! – n.a.); alc!tuirea de abecedare în limba matern! etc. Ideea a fost în permanen$! abordat! de c!tre clerul moldovenesc, îns! rezultatele s-au l!sat mult de a%teptat. Probabil la acel timp preo$imea basarabean! nu era destul con%tient!, c! prin lupta sa pentru p!strarea %i între$inerea limbii materne, ca mijloc de realizare a activit!$ii sale pastorale, ea men$inea ideea românismului la basarabeni, preg!tind terenul viitoarelor evenimente prin trezirea con%tiin$ei na$ionale a poporului, serios amenin$at! de valul rusific!rii. Abia la 1900, odat! cu înfiin$area societ!$ii cre%tine Fr#"imea na!terii lui Hristos putem atesta o activitate pastoral! a slujitorilor cultului în limba poporului basarabean. Sinodul rusesc din Petrograd, ca urmare a deselor demersuri ale preo$imiibasarabene le-a dat acordul de-a publica bro%uri %i foi cu con$inut religios %i moral în limba na$ional! [10, p. 235]. Situa$ia pu$in s-a schimbat odat! cu rânduirea episcopului Vladimir în 1904. Fiind un adev!rat misionar cre%tin, episcopul î-%i d!dea bine seama c! cuvântul viu spus într-o limb! în$eleas! de popor are o for$! magic!. El personal începuse a înv!$a limba poporului %i chiar introduse studiul ei în seminariile din Chi%in!u pl!tind profesorul din propriul s!u cont [10, p.

84 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PREO"IMEA BASARABEAN! ÎN LUPTA PENTRU EMANCIPAREA NA"IONAL! DE LA SFÂR#ITUL SECOLULUI AL XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX

235; 12, pp. 134-135]. Urm!toarea victorie a lupt!torilor pentru destinderea na$ional! a fost redeschiderea tipografiei eparhiale la 26 octombrie 1906. Din relat!rile contemporanilor se vede bine, cât de dorit! %i a%teptat! a fost aceast! tipografie. Mai târziu Constantinescu Gr. va m!rturisi: ”Devenise %i Basarabia de rând cu lumea. Anul 1906 a fost un an "cu noroc". Basarabia c!p!tase drepturi..., de%i numai pe de o parte! Bucurie mare pretutindeni unde b!teau inimile române%ti. În ziua de 26 octombrie 1906 se sfin$e%te Tipografia eparhial!, pentru tip!rirea c!r$ilor moldovene!ti de c!tre vicarul Academiei, în prezen$a guvernatorului Haruziu Al. %i a preasfin$itului episcop eparhial Vladimir” [6, p. 291]. Apoi tot acest Constantinescu Gr. îl vom întâlni la Lumin#torul în calitate de membru %i secretar al redac$iei, traduc!tor %i corector [5, p. 178]. Dup! ob$inerea redeschiderii tipografiei eparhiale, a urmat îndr!zneala ini$ierii unei reviste biserice%ti în limba matern!. Raportul redactat de ieromonahul Gurie a fost înaintat la Sfântul Sinod în Petrograd pentru aprobarea scoaterii de sub tipar a unei reviste cu caracter religios %i moral „cu scopul de-a lumina pe cei ce zac în întunericul ne!tiin"ei !i vorbesc moldovene!te” [7, 1908, nr. 1, p. 2]. Sinodul rusesc cu hot!rârea nr. 15541 din 20 decembrie 1907 aprob! tip!rirea prin statutul Fr#"imii Na!terii lui Hristos a revistei lunare Lumin#torul în moldovene%te, în calitate de redactori sunt numi$i protoiereul Popovici C. %i tân!rul pe atunci ieromonah, Gurie Grosu [7, 1908, nr. 1, p. 3]. Conform directivelor %i programului dat revistei, ea trebuia s! aib! un caracter popular, cu con$inut dogmatic %i religios-moral. Lumin#torul a v!zut lumina zilei in ianuarie 1908, cu un program de activitate destul de vast. Doar o scurt! trecere în revista a spectrului de probleme, care vor fi abordate pe paginile revistei, poate desemna necesitatea %i importan$a lui pentru cititori. Redac$ia %i-a propus de a publica materiale ce vor con$ine: înv#"#turi, cuvânt#ri, %i predici ale preo"ilor parohi, în moldovene%te; traduceri din înv#"#turile referitoare la via"a sfin"ilor pentru luminarea norodului eparhiei, alc!tuite în limba rus! de arhiepiscopii Eparhiei Chi%in!ului. În scopul unei cunoa!teri mai bune a dogmelor cre!tine se vor da publicit!$ii scrieri despre Dumnezeu, care ar r!spunde la întreb!rile principale din dogma cre%tin! ortodox!, în special la problemele moralei, r!spândirii obiceiurilor %i tradi$iilor Bisericii ortodoxe; scrieri %i cercet!ri cu caracter %tiin$ific despre lucrurile deosebite, despre obiceiurile %i curentele eretice, care sunt întâlnite de preo$ii parohi printre poporul s!u, cu scopul de-a le combate. La fel redac$ia revistei, avea ca scop r#spândirea în

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 85 Svetlana PROZOROVSCHI

popor a documentelor oficiale referitor la istoria vie"ii ob!te!ti biserice!ti din Eparhia Chi%in!ului; se vor publica comunic#ri despre schimb#rile în cârmuirea bisericeasc# !i laic#, în ce prive%te biserica si !colile biserice!ti; hot!rârile adun!rilor eparhiale %i adun!rilor de preo$i, %i desigur, paginile Lumin#torului vor g!zdui %i poezii, cu con$inut moral-bisericesc, care s-au adeverit a fi pl!cute sufletului nu numai basarabeanului religios. Drept exemplu, poate servi poezia semnat! de R!dulescu I. S# fie lumin#, care a cuprins în sine adev!ratul sens al revistei: Lumin# fie, lumin# sfânt# /s# nu o stingem f#r# rost, /ci în nevoi, care - însp#imânt#, /s-avem într-însa ad#post... [7, 1908, nr. 1, p. 10]. Peste pu$in timp de activitate, redac$ia revistei se încredin$eaz! c! tocmai acest ad!post de valorificare a bog!$iei spiritului basarabean a%tepta poporul s!u. Pe adresa redac$iei vin scrisori cu con$inut asem!n!tor, ce exprim! mul$!mirea %i respectul cititorilor. „Starea deplorabil! a parohiilor se explic! prin lipsa de carte religios-moral! în limba moldoveneasc!” - se spune într-o scrisoare de acel gen”cât e de bine venit Lumin#torul prin publicarea a voroavelor religioase %i morale [7, 1910, nr. 4, p. 75; 1911, nr. 4, p. 72]. Istoricul Basarabiei Ciobanu &t. va relata mai apoi, c! via$a cultural! româneasc! în Basarabia se manifest! prin tip!rirea unui num!r mare de c!r$i, bro%uri, %i reviste biserice%ti [3, p. 297]. Lumin#torul a ie%it de sub tipar f!r! întrerupere pân! la finele anului 1943. În decursul existen$ei sale, revista a suportat câteva modific!ri de structur! %i îmbog!$iri de con$inut [1, pp. 4-6]. Ini$ial, revista ap!rea odat! în lun!, con$inând dou! compartimente: partea oficial!, care relata despre treburile ierarhice ale cârmuirii Eparhiei Chi%in!ului %i cea neoficial!, în care în afar! de articole cu caracter religios-moral sunt întâlnite publica$ii cu reflec$ii cotidiene (sfaturi practice din domeniul agriculturii, zootehniei, medicinii, etc.) [7, 1910, nr. 8; 1911, nr. 5]. În 1919 Buletinul Eparhiei Chi%in!ului – Chi!inevskie Eparhialinîie Vedomosti - este suspendat, iar Lumin#torul devine revist! eparhial! oficial!. Cu acest prilej el este supus unor schimb!ri de ordin organizatoric: e m!rit formatul revistei %i începe s! apar! de dou! ori pe lun!, având schimb!ri %i în con$inut. Revista urma s! cuprind! partea oficial! s!pt!mânal! %i cea neoficial! cu dou! sec$ii: prima sec$ie - articole %tiin$ifice %i literare, iar a doua sec$ie - publica$ii de gen informativ- cotidian. Din cauza unor circumstan$e necunoscute revista a ie%it de sub tipar pu$in altfel: partea oficial! de dou! ori pe lun! tip!rit! cu caractere latine %i partea neoficial! dintr-o sigur! sec$ie, odat! în lun!, tip!rit! cu caractere chirilice, în luna mai 1920 Lumin#torul revine la vechiul format

86 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PREO"IMEA BASARABEAN! ÎN LUPTA PENTRU EMANCIPAREA NA"IONAL! DE LA SFÂR#ITUL SECOLULUI AL XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX octav %i se public! odat! în lun!. Din toamna aceluia%i an apare în întregime cu caractere latine. Urm!toarea schimbare de importan$! s-a produs în 1922, când al!turi de cele doua p!r$i componente este inclus! a treia - o sec$ie misionar! menit! pentru istoricul %i combaterea sectelor. În decursul întregii sale existen$e Lumin#torul %i-a avut ca colaboratori o întreag! pleiad! de personalit!$i ai timpului. Mul$i dintre ei erau preo$i în vârst!, care slujise norodului cu mult! fidelitate %i vehemen$!, %i îi cuno%teau bine durerea. Dintre cei mai vechi colaboratori pe lâng! harnicul profesor de la seminar Popovici C. %i na"ionalistulGurie Grosu, precum la desemnat Ciobanu &t. [4, p. 235], au fost %i Baltaga V., Ignatovici I,, Florov P., Pl!m!deal! M., preo$ii Ignatiev M., Marinescu Gh., FriptuI., R!dulescu I., înv!$!torii Danil! S., Tudor Gh. %i seminaristul Mateevici A. [4, p. 235]. În amintirile lui Popovici C. [11, pp. 280-282], redactorul ini$ial al revistei, putem g!si o relatare mai ampl! despre activitatea colaboratorilor. De exemplu: „Cu seminaristul Alexie Mateevici, mai târziu vestitul poet, am f!cut cuno%tin$! mai de aproape înc! fiind elev în clasa a treia a seminarului teologic (respectiv clasa a %aptea)” [11, pp. 280], va m!rturisi în memoriile sale Popovici C., „colegii lui, %tiind c! eu sunt redactorul Lumin#torului mi-au atras aten$ia c! el cunoa%te bine limba moldoveneasc! %i chiar cea româneasc!... .Apoi a colaborat la Lumin#torul pân! la absolvirea seminarului, adic! vreo patru ani, prezentând redac$iei pentru publicare diferite articole %i poezii cu con$inut religios-moral. Redac$ia periodicului totdeauna a fost atent! fa$! de nevoile lui %i l-a încurajat pentru lucr!rile lui pre$ioase” [11, pp. 280]. Activitatea lui Mateevici A. la Lumin#torul a l!sat posterit!$ii câteva lucr!ri cu caracter %tiin$ific, sau mai bine zis de popularizare a %tiin$ei, a%a ca Mitropolitul Gavriil B#nulescu-Bodoni [7, 1913, nr. 9-11], Tip#riturile noastre biserice!ti [7, 1913, nr. 6-8], în care poetul ne d! un istoric despre via$a cultural! româneasc! în Basarabia sub ru%i. Acest fapt doar reîntrege%te vasta contribu$ie a marelui rapsod al limbii române, la dezvoltarea bog!$iei spirituale a neamului românesc %i totodat! ne arat! rolul revistei în perspectiva istoric!. Lumin#torul a desf!%urat o vast! activitate cultural-educativ!, care r!spundea necesit!$ii explor!rii tezaurului spiritual al neamului, catalogat în termenii, anume a unei spiritualit#"i regionale. De%i revista avea un caracter pur religios, în fiecare pagin! a ei se sim$ea duhul unei lupte aprige împotriva viciilor umane a%a ca be$ia, fumatul, ignoran$a, preacurvia, etc. [7, 1910, nr. 2, 12; 1913, nr. 12]. În pildele %i voroavele preo$imii se simte o grij! p!rinteasc! pentru puritatea moral! %i spiritual! a $!ranului

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 87 Svetlana PROZOROVSCHI

basarabean, care împov!rat de greut!$ile timpului, deseori se întâmpla s! recurg! la paharul cu alcool %i tabacioc. Incontestabil e faptul c! Lumin#torul %i-a dep!%it nivelul s!u religios-moral. Astfel, o deosebit! aten$ie acord! revista importan$ei înv!$!mântului; %tiin$ei de carte, îndemnând poporul s!u la ea. „Înv!$!tura face pe om fiin$! în$eleapt!... c!tre înv!$!tur! trebuie s! fie ab!tut! toat! silin$a %i toat! puterea omeneasc!... Neînv!$!tura îl mic%oreaz! pe om cu totul, în l!rgirea înv!$!turii se încheie starea cea mai bun! a omenirii” [7, 1910, nr. 1, p. 13]. Prin intermediul religiei colaboratorii Lumin#torului au dus la mintea $!ranului basarabean informa$ie %i de caracter %tiin$ific, etnografic, politic, istoric, filozofic, etc. [7, 1912, nr. 8, 10; 1917, nr. 3; 1918, nr. 6]. Cei de la redac$ia revistei totdeauna au tins spre popularizarea cuno%tin$elor. Bun!oar!, pe paginile revistei, deseori, putem întâlni materiale în care religia %i %tiin$a sunt tratate ca dou! laturi ale vie$ii noastre, care nu se exclud ci dimpotriv!, dup! cum este indicat, sunt compatibile. Autorul articolului Cre!tinismul !i !tiin"a, din nr. 10, anul 1920, într-un limbaj popular, încearc! a face chiar %i o explica$ie: c! „obiectele cele ... v!zute %i materiale sînt în competen$a %tiin$ei, are este foarte larg!, aproape nem!rginit!, îns! obiectele cele nev!zute, supranaturale nu sunt în competen$a %tiin$ei... aici de acum e domeniul cre%tinismului” [7, 1920, nr. 10]. Un studiu minu$ios asupra Lumin#torul ne deschide tot mai larg posibilitatea de sesizare c! redac$ia revistei realiza cu succes programul s!u %i mai mult decât atât, vedem c! ea ducea în masele populare bog!$ia spiritual! a neamului clipocit! cu dragoste de intelectualitatea revistei. Totaici, ar trebui de men$ionat înc! o latur! semnificativ! a activit!$ii revistei. Dac! în primii ani de existen$! revista îngloba doar articole cu caracter religios-moral loial fa$! de conceptul autorit!$ilor $ariste, cu timpul paginile Lumin#torului g!zduiesc materiale ce con$in informa$ie de istorie na$ional!, de exemplu cum este articolul Când !i cum s-au încre!tinat moldovenii, unde autorul vorbe%te nu numai despre originea neamului, dar %i a limbii – latineasc# [7, 1912, nr. 8, pp.23-34; 1913, nr.3, p. 79]. Acest periodic era aidoma unui front invizibil, care sus$inea spiritul poporului indiferent de regim. Afar! de scopul desf!%ur!rii unei activit!$i cultural- religioase, colaboratorii revistei au dus basarabenilor într-o manier! populist! realiz!rile %tiin$ei, literaturii, din sport, etc. În concluzie poate fi relevat numai faptul, c! preo$imea basarabeana consolidata în jurul acestui periodic prin truda sa de p!storie a fost o raz!

88 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PREO"IMEA BASARABEAN! ÎN LUPTA PENTRU EMANCIPAREA NA"IONAL! DE LA SFÂR#ITUL SECOLULUI AL XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX de lumin! dus! în masa $!r!nimii analfabete, dar si extensia ei social- spiritual-national!. Dac! restul publica$iilor periodice ce ap!ruse în Basarabia erau adresate intelectualit!$ii, apoi Lumin#torul prin preo$ime era destinat de-a ajunge la inima basarabeanului de la $arin! %i, odat! cu înv!$!tura sa etico-religioas! la el r!zb!teau crâmpeie de istorie na$ional!, care î-i facilitau autodeterminarea %i, î-i înt!reau spiritul fa$! de o eventual! manipulare politic! sau prozelit!. Colaboratorii revistei sus$ineau candela ortodoxiei a clerului basarabean într-o realitate dur!, axat! pe toleran$a regimului al c!rui exponent avea sa se men$inea biserica, în conceptul s!u institu$ional. &i nu în ultimul rând, trabuie men$ionat faptul c!, periodicul prin expunerea titanilor s!i a format hrana spiritual! a poporului, contribuind în mare m!sur! la dezvoltarea limbii %i între$inerii purit!$ii morale.

Referin)e bibliografice: 1. Buburuz, P. Revista Lumin#torul dup# aproape 50 ani de inexisten"#, În: Lumin#torul, Nr.1, 1992, pp. 4-6. 2. Buzil!, B. Din istoria vie"ii biserice!ti din Basarabia (1812-1918; 1918-1944). Chi%in!u: &tiin$a, 1996. 3. Ciobanu, &t. Contribu"ia Basarabiei la dezvoltarea literaturii na"ionale, In: Revista Funda"iilor Regale, Nr. 8, 1941, p. 297-311. 4. Ciobanu, &t. Cultura româneasc# în Basarabia sub st#pânirea rus#, Chi%in!u: &tiin$a, 1993. 5. Colesnic, I. Basarabia necunoscut#. Chi%in!u: &tiin$a, 1993. 6. Constantinescu, G. Din vremuri "ariste. Propaganda româneasc#, In: Colesnic, I. Basarabia necunoscut#, Chi%in!u: &tiin$a, 1993. 7. Mihailovici, P. Rolul na"ional al Bisericii ortodoxe din Basarabia, In: M#rturii de spiritualitate româneasc# în Basarabia, Chi%in!u: &tiin$a, 1993. 8. Mihailovici, P. Tip#rituri române!ti în Basarabia de la 1812 pân# la 1918; Bucure%ti, 1940. 9. Nistor, I. Istoria Basarabiei. Chi%in!u: Cartea Moldoveneasc!, 1991. 10. Popovici, C. Amintiri de împrejur#rile în care s-a n#scut !i a ap#rut revista Lumin#torul în curs de 25 ani, In:Colesnic, I. Basarabia necunoscut#, Chi%in!u: &tiin$a, 1993. 11. Po%tarencu, D. O istorie a Basarabiei în date !i documente 1812- 1940. Chi%in!u: Cartier, 1998. 12. Varta, I. Presa româneasc# din Basarabia la începuturile sale, In: Destin românesc, Nr.4, 1994, p.19-24.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 89

IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA

Florin GATEA

S-a n#scut la 26 septembrie 1981 la Blaj, Transilvania, România. În anul 1994 a absolvit Universitatea Babe! Bolyai-Cluj Napoca, Facultatea de Teologie Greco – Catolic#. În 2008 se înscrie la studiile de masterat, Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale. Preot paroh Sebe!, Protopop de Sebe! !i Consilier Mitropolitan în Arhiepiscopia Major# Român# Unit# cu Roma, Greco - Catolic#, de Alba Iulia !i F#g#ra!, România. Responsabil cu problemele administrative în rela"ia cu protopopiatele. În prezent face studii de doctorat la Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova. Domeniul de cercetare: „Istoria Românilor (epoca contemporan#). Politica comunist# anti-religioas# de lichidare a Bisericii Greco-Catolice din România.

ABSTRACT By the Vienna Dictate, Horthy's Hungary is assigned the northern part of Transylvania. Accordingly place pressure on state institutions, the process of integrating clergy and believers united Church. There were Greek Catholic priests who signed the return for various reasons: fear, the desire to protect their families or simply hoping that things will change soon, at that time many rumors circulating about a war which will end in victory for the West, the coming "Americans" and thus removing communism in Romania. There were also cases in which priests signatures retracted or have accepted the "mental reservation" and continued to officiate Catholic rite. Cuvinte-cheie: Dictatul de la Viena, România, Transilvania, episcopii, clerul greco-catolic,

La 30 august 1940, Dictatul de la Viena a repartizat Ungariei horthyste partea de nord a Transilvaniei cu o popula$ie de 2.603.589 locuitori dintre care 1.304.898 români, 968.371 maghiari, iar restul sa%i, ruteni %i evrei. Dintre români, majoritatea - peste un milion - erau greco- catolici grupa$i în trei episcopii: de Cluj-Gherla, de Oradea %i de Maramure%. În virtutea circumstan$elor create, Episcopul de Oradea Valeriu Traian Fren$iu, aflându-se în momentul intr!rii trupelor de ocupa$ie la Beiu%, n-a mai primit permisiunea de a se reîntoarce la Oradea, iar vicarul general - Episcopul Ioan Suciu, consacrat abia la 22 iulie 1940, nu a fost recunoscut de oficialit!$ile maghiare. Pe de alt! parte Episcopul de Maramure%, Alexandru Rusu, numit în 1930 la o Eparhie nou înfiin$at!, era mai mult tolerat. Astfel, sub aspect canonic, conduc!torul spiritual necontestat al românilor, devene Episcopul Iuliu Hossu, numit de Sfântul Scaun %i Administrator Apostolic al Eparhiei de Oradea [10, p.108].

90 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA

Imediat dup! ce a aflat hot!rârea Dictatului, el anun$! printr-o circular! clerul %i credincio%ii c! r!mâne la Cluj %i nu se refugiaz! în $ar!: “Noi ducem înainte lucrarea în slujba sufletelor nou! încredin$ate, în mijlocul vostru, cu toat! puterea sufletului nostru %i cu toat! dragostea inimii noastre” [10, p.109]. Înc! de la începutul ocupa$iei, Episcopul s-a solidarizat cu durerile celor c!zu$i sub teroarea horthyst!. Pozi$ia civic! %i patriotic! a Episcopului Iuliu Hossu este caracterizat! de protestele curajoase împotriva crimelor s!vâr%ite de ocupan$i, a teroriz!rii preo$ilor %i intelectualilor români. Curajoas! este %i adresarea Episcopului Iuliu Hossu c!tre Regentul Horthy, aflat în Cluj la 15 septembrie 1940, în care men$ioneaz!: “V! vorbesc în numele a peste un milion de credincio%i români uni$i cu Roma %i c! ace%tia tr!iesc aici, pe aceste p!mânturi, în Ardealul atât de drag nou! deopotriv!. ... Vom împlini misiunea noastr! pe p!mântul Ardealului unde str!mo%ii no%tri î%i dorm în pace somnul lor de veci, pentru ca s! ne fie izvor de binecuvântat! pace %i punte de împ!care a celor dou! na$iuni, avizate reciproc la în$elegere, în mijlocul cataclismului mondial, pe aceste plaiuri binecuvântate ale Europei sfâ%iate”[10, p.110]. Elocvent! în acest context este dscu$ia dintre Mitropolitul ortodox Nicolae B!lan de la Sibiu, Episcopul ortodox Nicolae Colan de la Cluj %i Episcopul Iuliu Hossu. Astfel, la întrebarea Mitropolitului dac! episcopul se va refugia în #ar!, Iuliu Hossu a r!spuns mirat: „Poporul pleac!? Pleac! administra$ia %i func$ionarii, pleac! cei interesa$i. Eu r!mân aici cu poporul meu s!-i împ!rt!%esc soarta” [13, p.33-34]. A%a a început o colaborare strâns! %i rodnic! între cele dou! Biserici surori pentru cauza românilor. Participa fiecare la bucuriile celuilalt, la anivers!ri, la serb!ri, la conferin$e, iar preo$ii celor dou! confesiuni au început s! se împrieteneasc!. Cu ocazia anivers!rii jubileului de 25 de ani de episcopat, la 21 noiembrie 1942, dup! felicit!rile Capitlului catedral, prezentate de canonicul prepozit George Vidican, a luat cuvântul Episcopul ortodox al Clujului, Nicolae Colan (1936-1957): “Îngãduie%te-mi, Preasfin$ia Ta, sã-mi iau %i eu partea de bucurie %i sã-mi arãt aici întreaga admira$ie pentru vrednicia cu care 25 de ani ai povã$uit na$ia româneascã de lege unitã în aceste pãr$i, în numele lui Isus Hristos, în numele iubirii de frate. Iatã cuvântul meu de bunã urare:«Eu $i-s frate, tu-mi e%ti frate, În noi doi un suflet bate». Dumnezeu sã te aibã în Sfânta Sa paz!”. Apoi cei doi arhierei s-au îmbr!$i%at fr!$e%te [10,p.111]. Între 18 %i 21 septembrie 1943, Episcopul Iuliu Hossu a vizitat concentra$ii %i r!ni$ii români din Budapesta. Primul popas îl face la Spitalul Militar Central. În sec$ia de la parter, medicul îi prezint! mai mul$i tineri

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 91 Florin GATEA

români mutila$i de r!zboi: mâini %i picioare amputate, maxilare sf!râmate, unul sau ambii ochi distru%i, abdomenul str!puns sau sfârtecat de schije. Ce depozit uria% de suferin$e aceast! sec$ie din spital! Episcopul, comp!timea, încuraja %i binecuvînta. R!ni$ii manifestau recuno%tin$a pentru binecuvântarea arhiereasc!, pentru cuvintele de îmb!rb!tare, pentru ajutorul b!nesc %i pentru cruciuli$ele %i iconi$ele d!ruite. Mul$i dintre ei, plini de c!ldur!, îi povesteau arhiereului c! în copil!ria lor au participat la solemnele sale vizita$ii canonice %i se înghesuiau s!-i înmâneze buchete de flori %i s!-i s!rute sfin$ita dreapt!. Pe fiecare dintre ei, îi asculta cu r!bdare %i se interesa de împrejur!rile în care a fost r!nit, de locul unde schijele au atentat la via$a lor, ciopâr$indu-le trupurile tinere. Dup! încordarea psihic! %i efortul fizic de la Spitalul Militar Central, în ziua urm!toare a vizitat diferite uzine, fabrici %i %antiere unde erau concentra$i mii de români constitui$i în campanii de munc!. Prima vizit! a f!cut-o la uzinele de armament de la Csepel. În cuvântarea de la Te-Deum le-a vorbit despre Taina Crucii: “Acum 29 de ani, ca preot militar, mângâiam pe p!rin$ii %i bunicii vo%tri ... Totu%i, Calea Crucii, plin! de chinuri %i dureri nedrepte, a sem!nat nemurire %i via$!, a%a cum cânt!m Crucii Tale ne închin!m Cristoase %i Sfânt! învierea Ta o l!ud!m %i o m!rim! Am adus în sufletul meu pe scumpii vo%tri de acas! %i în acest suflet se îmbr!$i%eaz! cu voi %i prin mine vorbesc cu voi. Fruntea sus, min$ile treze, inimile curate, cu încredere în Domnul, p!%i$i pe calea vie$ii, pe care s-o închina$i Domnului” [10, p.112]. La fiecare din fabricile vizitate, Episcopul a oficiat în curte la un altar improvizat un Te-Deum, iar prin cuvântul cald i-a încurajat, i-a însufle$it %i le-a înt!rit speran$a. La 30 octombrie, în timpul vizita$iilor canonice în Budacul Român, asupra Episcopului Iuliu Hossu a fost s!vîr%it un atentat.Reîntors în $ar! si-a reluat programul de vizita$ii canonice. Întorcându-se cu tr!sura de la biseric! la casa parohial!, pe înserat, un honved a tras dou! focuri de revolver asupra lui, dar gloan$ele, din fericire, au trecut pe la spatele Episcopului. Câteva luni mai târziu, la Cluj, tineretul horthyst a devastat de dou! ori Re%edin$a Episcopal! %i de trei ori Academia Teologic!. Aceste atacuri au culminat la 3 martie 1944 când por$ile Academiei au fost sf!râmate iar studen$ii teologi %i profesorii maltrata$i. A doua zi, 4 martie, pe când Episcopul se întorcea de la Academie, unde a cercetat victimele %i a constatat daunele, în fa$a Catedralei a fost întâmpinat de un grup de tineri horthy%ti, insultat %i scuipat în fa$![10, p.113]. Pentru a pune cap!t acestor acte de vandalism %i maltratare a popula$iei române%ti, Episcopul Iuliu Hossu se adreseaz! Papei Pius al XII-lea, rugându-l s! intervin! la

92 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA episcopatul maghiar pentru ca acesta s! cear! Guvernului hothyst încetarea actelor de vandalism.. Odat! cu ie%irea României din Ax!, la 23 august 1944, armata român!, sprijinit! de Armata Ro%ie, a eliberat Transilvania de Nord. Eliberarea a adus îns! cu sine instaurarea în România a regimului comunist. Ierarhia confesionalist! a Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Mitropolitul Nicolae B!lan, a sesizat inten$iile noului regim de a porni lupta împotriva Bisericii Greco-Catolice %i au considerat-o un prilej pentru înf!ptuirea unirii între cele dou! Biserici. Ierarhii greco-catolici, în frunte cu Iuliu Hossu, nu erau împotriva unit!$ii spirituale a românilor, dar considerau unirea o problem! teologica ce trebuie solu$ionat! prin discu$ii libere %i sincere iar nu sub presiunea unui regim politic str!in de neam %i de credin$!. în discursul rostit în Senat la 24 mai 1929, Episcopul Iuliu Hossu a spus: “Nu sunt dou! Biserici în lume care s! fie atât de apropiate ca Bisericile noastre. De ce nu ne adun!m într-un congres ca s! discut!m aceast! apropiere?” [10, p.114]. Mul$i ani mai târziu, scriindu-%i memoriile în Domiciliul obligatoriu de la C!ld!ru%ani, Ierarhul î%i va exprima cu fermitate aceea%i pozi$ie: “Am cerut atunci (nn. în discursul din Senat) %i cel ce scrie aceste %ire %i IPS Fren$iu, episcopul de Oradea Mare ... s! c!ut!m calea spre unirea în dreapta credin$!; %tiind cât suntem de aproape unii de al$ii, %i convin%i c!, prin ajutorul lui Dumnezeu, în harul Lui preasfânt, vom afla calea adev!rului, calea adev!ratei credin$e %i vom ajunge la adev!rata unire ... Unirea o doream %i o dorim %i ast!zi, unirea pe temeiul dragostei Mântuitorului Isus, care cu limb! de moarte, cum spune românul, a cerut de repetate ori la Cina cea de tain!: «P!rinte Sfinte, s! fie cu to$ii una, ca s! creeaz! lumea c! tu m-ai trimis în lume» (Ioan 17,21). ... Invitarea ce ni s-a f!cut în ziua de 15 Mai 1948 întru dragostea Domnului, n-a fost întru sufletul Lui; ni s-a f!cut dup! regretatele peregrin!ri nu la Ierusalim ci la Moscova, la sfat %i pl!nuire cu patriarhul Alexei, ascult!tor %i el al poruncii capului celor ce au vestit %i vestesc în lume necredin$a în Dumnezeu, necredin$a în suflet %i nemurirea lui, vr!jma% declarat al tuturor celor ce cred în Dumnezeu în orice chip” [10, p.115]. Ierarhii greco- catolici, pe lâng! faptul c! vedeau unirea dintre cele dou! Biserici prin prism! teologic!, o în$elegeau %i o sus$ineau %i ca o revenire la Biserica Catolic!, de care Biserica Ortodox! s-a rupt prin schisma de la 1054. Desfiin$area în 1946 a Bisericii Greco-Catolice din Ucraina prin integrarea credincio%ilor în Biserica Ortodox! Rus!, a înt!rit speran$ele ierarhiei confesionaliste a Bisericii Ortodoxe de a face acela%i lucru %i în România. De altfel, primul Guvern comunist, condus de Petru Groza, având

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 93 Florin GATEA

modelul ucrainean, p!rea deja câ%tigat pentru cauz!. La 19 iulie 1948 este publicat în Monitorul Oficial, Decretul-Lege nr. 151 prin care se denun$! Concordatul cu Sfântul Scaun. Decretul din 4 august 1948, în art. 40 prevede c! “nici un cult religios %i nici un reprezentant al unui cult nu vor putea între$ine leg!turi cu culte religioase, institu$ii sau persoane oficiale în a far! de teritoriul $!rii, decât numai cu aprobarea Ministerului Cultelor %i prin intermediul Ministerului de Externe”. Art. 41 al aceluia%i Decret prevede c! “nici un cult din afar! nu poate s! exercite vreo jurisdic$ie asupra credincio%ilor statului român”. Prin Decretul guvernamental publicat în Monitorul Oficial la 3 septembrie 1948, a fost depus Episcopul Ioan Suciu, Administratorul Apostolic al Arhieparhiei de Alba Iulia %i F!g!ra%, cu sediul la Blaj. La 18 septembrie au fost depu%i, Valeriu Traian Fren$iu, Episcopul de Oradea, Alexandru Rusu, Episcop de Maramure% %i Ioan B!lan, Episcop de Lugoj. To$i cei patru Episcopi depu%i nu %i-au p!r!sit îns! scaunele %i au continuat s! lucreze. În acela%i timp au fost suprimate salariile preo$ilor greco-catolici. Au mai r!mas în scaune %i recunoscu$i oficial, Episcopul Iuliu Hossu %i Episcopul Vasile Aftenie, Vicarul general al Bisericii Române Unite pentru Vechiul Regat, cu sediul la Bucure%ti. Ace%ti doi Episcopi au mai fost l!sa$i înc! în func$ii, în a%teptarea ca cel pu$in unul dintre ei s! fie convins s! treac! la Biserica Ortodox!. La 10 august 1948, Episcopul Iuliu Hossu a fost vizitat de Episcopul Nicolae Colan, reîntors de la Sinodul panortodox de la Moscova din luna martie, unde a avut o interven$ie cu titlul Agresiunea papal! în România în ultimii cincizeci de ani. Scopul acestei vizite consta în convingerea de convertirea a greco-catolicilor la ortodoxism. Dialogul dintre cei doi este prezentat cu lux de am!nunte chiar de c!tre Episcopul Iuliu Hossu în Memoriile sale, care a r!spuns dur %i categoric: “Preasfin$ite, e%ti episcop, suntem episcopi, credin$a noastr! este via$a noastr!, a%a c! nici nu poate fi vorb! de conversa$ie pe aceast! tem!; cuvântul meu %i al tuturor fra$ilor mei episcopi este acesta: credin$a noastr! este via$a noastr!” [10, p.116]. R!spunsul lui Iuliu Hossu este unul ferm care denot! credin$!, fidelitate curaj %i verticalitate. Propuneri ademenitoare de a trece la Biserica ortodox! i s-au f!cut Episcopului Iuliu Hossu %i din partea Guvernului comunist. La 20 septembrie 1948, aflându-se în Bucure%ti la Ministerul Cultelor pentru a cere evacuarea cl!dirii Academiei Teologice, Ministrul Stanciu Stoian a încercat s!-l atrag! în colaborarea cu noul regim. Iat! cum prezint! aceast! întrevedere Episcopul însu%i: “prezint cererea pentru evacuarea Academiei de teologie; dup! ce-mi spune c! va interveni, trece la altceva, pentru care

94 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA se pare ca a insistat s! m! prezint personal; îmi arat! ce rol mare %i frumos a% putea avea în aceste zile istorice. De%i cuvântul %i gândul dânsului m-a izbit dureros la început, n-am r!spuns, ca %i când n-a% fi în$eles la ce $inte%te %i, continuând în acela%i sens, i-am r!spuns: «Domnule ministru: credin$a noastr! este via$a noastr!»” [10, p.117]. O zi mai târziu, la 21 septembrie 1948, prezentând aceea%i cerere la primul ministru Petru Groza, i se propune explicit s! treac! la Biserica ortodox! ca Mitropolit al Moldovei. R!spunsul Episcopului este unul tran%ant. Acest epizod deasemenea este reflectat în lucrarea Memorii: “În 21 IX, audien$a la primul ministru Groza, cu aceea%i cerere; mi-a promis c! va interveni; apoi m! întreab!: «Ce $i-a spus Stanciu Stoian?»; i-am spus c! mi-a promis c! va interveni la Instruc$ie; «çi altceva, ce $i-a spus?»; eu r!spund: «Numai aceasta»; nef!cându-mi o propunere deschis!, n-am aflat de bine s! m! opresc la aluzia ce f!cuse dl. Stoian la «rolul mare» ce a% putea avea %i nici n-am luat-o în forma aceasta, ci ca un cuvânt spus în convorbirea despre agita$iile ce se fac între credincio%ii no%tri, %i chiar înte$irea teroriz!rii lor, a%a cum i-am spus cu alt prilej pomenit mai înainte; atunci dl. Prim-ministru îmi spune surâzând: «Vrei s! fii mitropolit de Ia%i?»; surprins n-am în$eles la ce face aluzie %i i-am r!spuns: «Acolo este Durkovits, el este romano-catolic»; «Ah, r!spunde râzând Groza, nu a%a!»; atunci am tres!rit %i din gestul dânsului am în$eles c! vorbe%te despre mitropolia Ia%ilor ortodox!, care era vacant!; atunci i-am r!spuns: «Domnule prim-ministru: credin$a noastr! este via$a noastr!»”[10, p.118]. Dup! aceste încerc!ri zadarnice de a convinge m!car un Episcop greco-catolic s! treac! la Biserica ortodox!, Guvernul a invitat la 1 octombrie 1948, preo$imea greco-catolic! la Cluj, pentru a discuta problema unirii celor dou! Biserici. În invita$ie se preciza c! la discu$ii va lua parte %i Episcopul Iuliu Hossu. În realitate, din 30 septembrie pân! în 3 octombrie 1948, Episcopul a fost cosemnat la re%edin$!. Aflând despre inten$iile atorit!$ilor comuniste de a organiza o adunare a greco-catolicilor, în scopul convertirii la ortodoxism, Episcopul a trimis curieri în toate protopopiatele eparhiei cu mesajul de a nu participa la adunare, iar la 30 septembrie a dat o scrisoare circular! prin care anun$a pedeapsa cu excomunicarea celor care vor participa la ac$iunile de convertire. Iat! un fragment din aceast! scrisoare: “Ni s-a adus la cuno%tin$! c! se vor aduna în ora%ul nostru de re%edin$!, Cluj, la 1 octombrie a.c., unii preo$i din sânul clerului Provinciei noastre Mitropolitane, în scopul de a proclama schisma cu lep!darea de Biserica noastr!, cea Una, Sfânt!, Catolic! %i Apostolic!, p!storit! de urma%ii Sfântului Petru %i trecerea la Biserica Ortodox!. Cu

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 95 Florin GATEA

puterea care o de$in ca Episcop al locului, aplic pedeapsa excomunic!rii tuturor acelora care ar lua parte la pomenita adunare. Cei ce din nefericire vor fi participat la adunare, vor fi declara$i nominal excomunica$i, cu un Decret al Nostru, care se va citi în toate bisericile acestei eparhii de Dumnezeu p!zite, în prima duminic! sau în duminica urm!toare dup! primirea Decretului Nostru” [10, p.119]. Cu toat! opozi$ia %i îndrum!rile Episcopului, adunarea a avut loc la data fixat!, în sala de gimnastic! a Liceului “George Bari$iu” din Cluj. Nu mult dup! adunarea de la Cluj, Episcopul Iuliu Hossu a plecat, împreun! cu Episcopul romano-catolic de Alba Iulia, Marton Aron, la Bucure%ti pentru a face o ultim! încercare la Ministerul Cultelor cu Proiectul de Statut al Bisericii Catolice din România. La Bucure%ti, “Ierusalimul aspira$iilor noastre na$ionale”, cum la numit în cuvântarea de la recep$ia dat! in cinstea delega$iei de la Alba Iulia în 1918, în noaptea de 28-29 octombrie 1948, a fost arestat în locuin$a fratelui s!u Ioan Hossu %i dus în beciurile Ministerului de Interne. Iat! cum descrie Episcopul primele momente petrecute acolo: “Între glume de batjocur!, au înregistrat ce era asupra mea %i astfel am fost scos afar! înso$it de un individ, pentru a coborî la celul!. ... îndat! dup! intrare, c!zând z!vorul, m-am a%ezat în genunchi %i, cu fruntea la p!mânt, am dat m!rire Domnului Isus, care m-a învrednicit pe mine nevrednicul de aceast! mare cinste a temni$ei pentru credin$!. M!rire #ie, Doamne, m!rire #ie, am cântat %i o cânt %i azi când scriu aceste %ire...” [10, p.120]. Dup! o zi de deten$ie la Ministerul de Interne, Ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, considerându-l însp!imântat %i dispus s! colaboreze, l-a chemat pe Iuliu Hossu din nou în audien$!. Probabil ministrul credea c! dup! o noapte %i o zi petrecut! în arest, a r!mas demoralizat. La început Ministrul Cultelor vorbea de «rolul mare %i frumos, în momentele istorice pe care le tr!im”. Se pare c! pentru aceast! nou! invita$ie episcopul a fost chemat %i preg!tit cu acest început de temni$!, cu beciul Internelor %i zuruitul u%ilor de fier. Iuliu Hossu i-a r!spuns invariabil: ...credin$a noastr! este via$a noastr!. ... A$i intrat, domnule ministru, într-un domeniu pe care nu-l pute$i st!pâni, unde fiecare credincios, fiecare b!trân! neputincioas!, dar credincioas!, este o cetate de nebiruit, în care nu poate intra nimeni decât Dumnezeu %i acela c!ruia ea îi va deschide sufletul. Cu puterea nimeni nu p!trunde acolo; c! vor fi nota$i în registre c! au trecut la alt! religie, aceasta se poate; dar c! au trecut în suflet %i s-au lep!dat de credin$a lor, aceasta nu se poate ob$ine cu puterea. ... Pe cât a fost de scurt! audien$a cu prezentarea Statutului ieri, pe atât de lung!, peste m!sur!, a fost cea de

96 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA azi, cu invitarea pentru care s-a preg!tit în felul acesta. Dac! a nutrit n!dejde c! va fi urmat!, s-a în%elat amarnic; pe mine m-a r!nit cu propunerea c! a% fi capabil de o astfel de infamie” [10, p.121-123]. Dup! aceast! nou! încercare zadarnic!, la 8 noiembrie 1948, a fost publicat în Monitorul Oficial decretul prin care Episcopul Iuliu Hossu era destituit ca Episcop de Cluj-Gherla. A fost ultimul Episcop greco-catolic destituit. Iuliu Hossu a fost arestat la 28 octombrie 1948, închis la Dragoslavele, Sighet, Curtea de Arge% %i C!ld!ru%ani. Potrivit rapoartelor Vaticanului o parte din deten$ie %i-a petrecut-o pe teritoriul URSS, lucrînd la portul minier de la Nicolaev. Ac$iunea de suprimare a Bisericii Române Unite prin revenirea clerului %i a credincio%ilor la Biserica Ortodox! s-a derulat între lunile septembrie %i decembrie ale anului 1948. Planul elaborat de autorit!$i %i sus$inut de ierarhii ortodoc%i avea la baza scenariul aplicat cu succes doi ani mai devreme în Ucraina Occidental!. Strategia guvernului s-a desf!%urat pe dou! planuri. Pe de o parte, pentru a diminua capacitatea de rezisten$! a comunit!$ilor catolice %i a dezorganiza structurile teritorial-administrative ale bisericii (episcopiile), guvernul a retras recunoa%terea urm!torilor episcopi de rit r!s!ritean %i de rit latin: Alexandru Russu, Valeriu Traian Fren$iu, Ioan B!lan, Alexandru Teodor Cisar %i Augustin Pacha la 17 septembrie 1948; Ioan Suciu la 3 septembrie 1948; Ioan Scheffer la 16 septembrie 1948 %i Iuliu Hossu 8 noiembrie 1948. Nun$iatura de la Bucure%ti a protestat împotriva acestor m!suri care constituiau „un grav atentat împotriva Bisericii Catolice din România” %i, în egal! m!sur!, prin noua Lege a cultelor în favoarea libert!$ii religioase %i a liberei organiz!ri a fiec!rui cult. Pe de alt! parte, în cursul lunii septembrie, Ministerul Cultelor a trimis un formular preo$ilor greco-catolici prin care li se cerea s! delege câte doi reprezentan$i din fiecare jude$ pentru a participa la adunarea de la Cluj, unde urmau s! „voteze” pentru revenirea la Biserica Ortodox!. În paralel, au fost create a%a numitele „comitete de ini$iativ!” care, beneficiind de sprijinul autorit!$ilor statului, au avut menirea de a-i convinge pe preo$ii greco-catolici s! adere la mi%carea de revenire la ortodoxie. Ac$iunile din teren au fost dublate de o campanie de pres! care acredita teza potrivit c!reia în cadrul Bisericii Unite a existat totdeauna un curent favorabil revenirii la Biserica Ortodox!, fapt care demonstra c! greco-catolicismul a r!mas str!in de sufletul credincio%ilor. Acest curent fusese neutralizat pân! în 1945 de partidele burghezo-mo%iere%ti %i de ierarhia greco-catolic! înstr!inat! de neam. Totodat! articolele publicate eviden$iau faptul c!

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 97 Florin GATEA

regimul de democra$ie-popular!, prin denun$area Concordatului %i noua lege a cultelor a pus cap!t inegalit!$ii cultelor religioase creând astfel condi$iile favorabile ac$iunii de reîntregire a Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a ac$iunii desf!%urate în cursul lunii septembrie, 431 de preo$i, profesori %i canonici greco-catolici au delegat 38 de preo$i dintre care doar 36 s-au întrunit la 1 octombrie 1948 la Cluj. Documentele adoptate cu aceast! ocazie, o Proclama$ie %i un Apel c!tre preo$i %i credincio%i, ar fi contribuit la intensificarea „curentului de revenire la ortodoxie”, încât, dup! trei s!pt!mâni, peste 75% din credincio%i trecuser! deja la Biserica Ortodox! %i, pân! la sfâr%itul anului, se aprecia c! procesul urma s! fie încheiat. A doua zi dup! evenimentele de la Cluj, mons. Gerald Patric O”Hara, regentul Nun$iaturii de la Bucure%ti, a adresat o not! verbal! Ministerului Afacerilor Externe în care, dup! ce reamintea angajamentele interne %i interna$ionale asumate de statul român în vederea respect!rii libert!$ii religioase %i a libert!$ii cultului, constata grava înc!lcare a acestora „printr-o serie de fapte ... petrecute în ultimele zile în diferite zone ale Transilvaniei împotriva Bisericii Catolice de rit grec”. Nun$iatura avea în vedere, în special, ac$iunea întreprins! de autorit!$ile civile care au organizat „întâlnirea de la Cluj”. Guvernul a considerat protestul Nun$iaturii „un amestec în treburile interne ale Republicii Populare Române”. R!spunsul MAE la nota verbal! a Nun$iaturii ilustreaz! modul în care logica R!zboiului Rece %i-a pus amprenta asupra rela$iilor diplomatice româno-vaticane. În cursul lunii octombrie 1948, ca urmare a presiunii exercitate de institu$iile statului, a continuat procesul de integrare a clerului %i a credincio%ilor uni$i în Biserica Ortodox!. Au existat preo$i greco-catolici care au semnat revenirea din diferite motive: de team!, din dorin$a de a-%i proteja familiile ori pur %i simplu cu speran$a c! lucrurile se vor schimba curând, la vremea respectiv! circulând multe zvonuri cu privire la declan%area unui r!zboi care se va încheia cu victoria Occidentului, venirea „americanilor” %i implicit înl!turarea comunismului din România. Au existat %i cazuri în care preo$ii au retractat semn!turile ori au acceptat cu „rezerva mental!”, continuând s! oficieze ritul catolic. Cei care refuzau s! semneze revenirea, erau amenin$a$i, brutaliza$i, închi%i de c!tre Jandarmerie %i Poli$ie. Memoriile înaintate guvernului de c!tre episcopii uni$i ori de întregul episcopat catolic, în care protestau fa$! de tratamentul la care erau supu%i credincio%ii greco-catolici, nu au stopat ac$iunea de revenire care a continuat %i dup! Adunarea de la Alba Iulia din 21 octombrie 1948. Dup!

98 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA arestarea episcopilor greco-catolici, catedralele episcopale greco-catolice au fost preluate de ierarhii ortodoc%i. La 1 decembrie 1948, Prezidiul RPR a emis Decretul nr. 358 pentru stabilirea situa$iei de drept a fostului cult greco-catolic, prin care toate bunurile care apar$inuser! organiza$iilor %i institu$iilor centrale ale Bisericii Unite treceau în proprietatea statului ca urmare a „revenirii comunit!$ilor locale ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român”. Bisericile %i averea parohiilor care apar$inuser! comunit!$ilor greco-catolice au revenit parohiilor ortodoxe în conformitate cu dispozi$iile art.37 al legii cultelor. Pentru împ!r$irea bunurilor patrimoniale ale Bisericii unite s-a emis Hot!rârea Consiliului de Mini%tri nr.1719 din 27 decembrie 1948 [16]. Într-o not! verbal! adresat! Externelor, Nun$iatura aprecia c! Decretul nr. 358 „constituie o noua înc!lcare a unuia din drepturile fundamentale ale omului, o nou! imixtiune a puterii civile în domeniul spiritualului, un nou act de ostilitate al guvernului român fa$! de religia catolic!” [80, p.220]. Pentru împ!r$irea bunurilor patrimoniale ale Bisericii Unite s-a emis Hot!rârea Consiliului de Mini%tri nr. 1719/27 decembrie 1948 [7, p.13]. Suprimarea Bisericii Unite s-a realizat în contextul sovietiz!rii României. Într-un moment în care URSS reprezenta singurul model posibil a fi urmat Biserica Unit! cu „latinismul”(occidentalismul) ei, constituia, potrivit opiniei lui P.Ramet, un obstacol în calea dimensiunii slavizate a sovietiz!rii. Dup! 1 decembrie 1948, despre Biserica Unit! s-a vorbit doar la trecut. Publica$iile ortodoxe, precum %i lucr!rile ap!rute dup! 1948 au c!utat s! pun! în lumin! caracterul definitiv %i irevocabil al evenimentelor consumate în toamna anului 1948. Cu alte cuvinte, se oculta existen$a unei Biserici Unite care ac$iona în clandestinitate. În egal! m!sur!, se urm!rea prevenirea rezisten$ei greco-catolice deoarece prin re$inerea episcopilor %i a preo$ilor era împiedicat! supravie$uirea canonic! a bisericii. Rolul pe care Nun$iatura de la Bucure%ti l-a avut în organizarea %i sus$inerea rezisten$ei greco-catolice a fost sesizat de serviciile secrete. Într- un amplu raport elaborat probabil anterior lunii iulie a anului 1950, se afirma, între altele, c! Nun$iatura a solicitat preo$ilor din rezisten$! s! se grupeze în centrele cu popula$ie greco-catolic! în jurul vicarilor generali. Astfel, pentru anihilarea Bisericii Greco-Catolice regimul comunist au declan%at o ampl! ac$iune de identificare, arestare %i condamnare a preo$ilor din rezisten$!. dec. Odat! cu episcopii a fost arestat! %i o parte a elitei greco catolice, respectiv canonici, profesori de teologie %i protopopi

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 99 Florin GATEA

care au fost închi%i la m!n!stirea Neam$ unde autorit!$ile, cu sprijinul unor prela$i ortodoc%i, sperau s! i conving! s! revin! la Biserica Ortodox! [15, p.9]. La 27 octombrie 1948 a fost arestat episcopul Ioan Suciu, a doua zi fiind aresta$i episcopii Ioan B!lan %i Valeriu Traian Fren$iu, iar în noaptea de 28 spre 29 octombrie episcopii Iuliu Hossu, Vasile Aftenie %i Alexandru Rusu [2]. Cu to$ii au fost transfera$i în arestul MAI din Bucure%ti. Dup! o noapte în deten$ie, episcopul Hossu a fost dus în fa$a ministrului cultelor S. Stoian care i-a propus, din nou, s! accepte „rolul mare” în procesul „unific!rii religioase” aflat în desf!%urare, propunere respins! [10, p.105]. În 31 octombrie, episcopii afla$i în arestul MAI au fost transfera$i la re%edin$a de var! a patriarhiei din com. Dragoslavele (jud. Muscel, ast!zi Arge%), transformat! în lag!r, p!zit! de solda$i %i înconjurat! cu sârm! ghimpat!. Aici, episcopul Hossu i-a cuno%tin$! de decretul prezidial prin care i s-a retras recunoa%terea, astfel fiind ultimul episcop destituit de autorit!$ile comuniste [2]. Dup! arestarea episcopilor greco catolici, catedralele episcopale greco-catolice au fost preluate de ierarhi ortodoc%i. F!r! nici un temei legal episcopii Bisericii Române Unite deja re$inu$i, în ziua de Duminic! 31 X 1948, orele 15.00 sunt transfera$i la vila patriarhal! estiv! Dragoslavele – Arge% [3]. Aceast! vil! a fost transformat! într-un lag!r, p!zit mai întâi de jandarmii de la postul din sat, iar din 18.XI. 1948 de un pluton de solda$i înarma$i %i echipa$i în frunte cu un locotenent [10, p.105]. Regimul de via$! în lag!rul Dragoslavele era foarte dur: mâncare insuficient! %i nepreg!tit! corespunz!tor, condi$ii improprii de dormit (lipsa paturilor). La aceasta se ad!ugau condi$iile climaterice specifice unei zone montane pe timp de iarn!: „Lemne de foc primeau cîte 11 buc!$ele pentru 24 de ore”, frigul se agrava %i de prezen$a unor geamuri sparte. Episcopul Ioan B!lan „rupea crengile pe genunchi, neb!gând în seam! suferin$a reverendei, care nu era potrivit! pentru o atare opera$ie „ [10, p.105]. Cu toate acestea episcopii zilnic se organizau pentru celebrarea Sfintei Liturghii %i cu un program comun de rug!ciune cu medita$ie. Sfânta Liturghie era pontificat! pe rând de unul dintre episcopi – care îmbr!ca singurul ve%mânt complet – iar ceilal$i concelebrau cu epitrahilul %i d!deau r!spunsurile pe rând. În aceste condi$ii au petrecut marile s!rb!tori (Na%terea Domnului, Botezul Domnului %i Prezentarea în Templu), oferind rug!ciunile pentru credincio%i %i pentru Biserica Greco-Catolic!, „cu deplin! încredere în Domnul Isus”. &i toate acestea sub supravegherea atent! a solda$ilor, dintre care unul chiar în interiorul camerei [3].

100 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA

Un episod foarte cunoscut, petrecut atunci la Dragoslavele (3.XII. 1948), este încercarea Patriarhului ortodox Justinian Marina, de a-i convinge pe ierarhii greco-catolici s! treac! la ortodoxie. Acesta i-a vizitat de dou! ori [3]. În cadrul primei vizite (14-15.XI. 1948), Patriarhul ortodox Iustinian Marina a venit înso$it de agen$i de la Siguran$! %i le-a oferit episcopilor catolici de rit grec un prânz copios, ca un fel de demonstra$ie, cum ar tr!i ei dac! %i-ar face trecerea la Biserica Ortodox!. I-a amenin$at cu deten$ia. Episcopul Ioan B!lan a r!spuns: „ Preafericite, dac! noi episcopii greco-catolici am crede c! Biserica Ortodox! este adev!rata Biseric! a lui Cristos, în acest moment ne-am da semn!tura de trecere, c!ci noi voim s! fim cu Cristos! Dar nu a$i venit la noi cu argumente teologice, nici cu virtu$ile cre%tine%ti, ci ne-a$i arestat %i ne-a$i întemni$at. Hot!rât, acestea nu sunt metodele lui Cristos!....Via$a ne-o pute$i lua, dar credin$a nu! Atâta vreme cât suntem în edificiile bisericii ortodoxe, suntem prizonierii ei!”[12 p.312]. În zilele de 3-4 decembrie 1948 patriarhul ortodox înso$it de vicarul patriarhal Teoctist, efectueaz! cea de-a doua vizit! la lag!rul improvizat Dragoslavele, unde erau întemni$a$i episcopii uni$i. În timpul vizitei Patriarhul le-a ar!tat Monitorul Oficial nr. 281 din 2 decembrie 1948, care publica Decretul 358/1948 de desfiin$are a Bisericii Greco-Catolice pe temeiul c! to$i credincio%ii greco-catolici români au trecut la religia ortodox! %i îndemnându-i din nou s! treac! la Biserica Ortodox!., sugerându-le s! cear! loc de a%ezare unde s! stea pentru viitor, fiind de acum „ sco%i din lege” [10, p.105]. Dup! plecarea Patriarhului, episcopii au redactat de comun acord un memoriu în care au ar!tat netemeinicia de drept a decretului %i anticonstitu$ionalitatea lui, au cerut revocarea decretului %i respectarea libert!$ii de organizare %i func$ionare pentru Biserica Greco-Catolic!. Datorit! refuzului categoric de a se converti la biserica ortodox! renun$a la 26 februarie 1949 orele 17.00, episcopii greco-catolici, au fost escorta$i de la Dragoslavele spre m!n!stirea ortodox! C!ld!ru%ani. Tot la C!ld!ru%ani au fost adu%i %i preo$i greco-catolici aresta$i %i re$inu$i anterior la M!n!stirea ortodox! Neam$u.. Episcopii de$inu$i erau trata$i cu un regim umilitor: înconjura$i de sârm! ghimpat! %i p!zi$i de solda$i înarma$i; mâncarea insuficient! %i r!u preparat!, din când în când se putea cump!ra cu permisiunea comandantului alimente din afara lag!rului; ap! de b!ut %i sp!lat insuficient! %i care trebuia adus! de departe cu g!le$ile; în camer! frigul iernii p!trundea cu putere prin fereastra care „slab ne ap!ra %i cercam

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 101 Florin GATEA

s! o înfund!m cu m!m!lig!, care, vezi bine, nu $inea, înghe$at! se sf!râma” [10, p.105]. Cu toate acestea comunitatea episcopilor %i a preo$ilor de$inu$i au c!utat s! se înt!reasc! pe plan spiritual celebrând zilnic Sf. Liturghie, fiecare episcop fiind celebrat principal pe rând câte o s!pt!mân! %i $inând o scurt! predic! cu aceast! ocazie; lecturi spirituale zilnice, medita$ie, spovedanie regulat! [10, p.105]. În ciuda tuturor greut!$ilor %i a perchezi$iilor periodice moralul de$inu$ilor era foarte bun. Cu ocazia unei astfel de perchezi$ii P.S. B!lan intrând în camera unde erau perchezi$iona$i episcopii Al. Rusu %i I. Hossu a întrebat: „Ce c!uta$i, insecte ?”; v!zând cât de am!nun$it c!utau inspectorii a ad!ugat: „C!uta$i %i ou!le !” [10, p.105]. Dup! C!ld!ru%ani urmeaz! închisoarea din Sighetu-Marma$iei. Astfel, la 24 mai 1950 episcopii împreun! cu ceilal$i preo$i sunt împ!r$i$i în dou! grupe %i îmbarca$i în camioane %i transfera$i la închisoarea din Sighetu-Marma$iei. Ajun%i la Sighet în seara de 25 mai 1950 episcopii au fost întâmpina$i de conducerea penitenciarului cu cuvintele: „ B!g!m bivolii la grajd!”[10, p.212]. Deten$ia de la Sighet a generat o stare de sl!bire fizic! general!, dar nu %i de epuizare. Aici to$i episcopi uni$i au fost repartiza$i în celula 48 de la etajul unu. În celul! erau 14 paturi supraetajate cu saltele de paie, cearceaf %i p!turi de culoare gri, culoare binecunoscut! înc! de la C!ld!ru%ani, toate erau noi [ 10, p.213]. Dou! ferestre avea Celula era luminat! de dou! ferestre cu dimensiunile 80 cm. X 100 cm., cu gratii groase de fier. Documentele depistate în arhive, la fel ca %i Memoriile episcopului Iuliu Hossu ne prezint! condi$iile precare %i inumane de deten$ie. Episcopilor %i preo$ilor greco-catolici le era înc!lcat dreptul cu privire la libertatea religiei %i la respectarea canoanelor biserice%ti.. Astfel, la penitenciarul din Sighetu-Marma$iei a fost efectuat! o singur! împ!rt!%anie, pentru cinci ani de zile, din sfânta Cuminec!tur! r!mas! în cutiu$a de argint aurit! adus! de preo$i %i neprofanat! de comuni%ti. [10, p.105]. Episcopii greco-catolici s-au aflat în temni$a Sighetului patru ani, %apte luni %i 11 zile. [120, p.105]. Sistemul de deten$ie în care se tr!ia în Penitenciarul din Sighet era foarte sever, fiecare celul! era $inut! strict izolat!, a%a încât nu se putea comunica absolut cu nimeni din afara celulei. În celulele pentru singuratici, condi$iile erau %i mai precare: izola$i de comunicare %i nu vedeau alt om decât gardianul. Pentru unii de$inu$i

102 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA disperarea i-a adus în pragul suicidului. Izolarea între celule era mare, p!zit! cu stricte$e , pentru ca de$inu$ii s! nu comunice între ei, dar în pofida acestora ace%tea aveau informa$ii unii despre al$ii. [10, p.227]. Din programul zilnic stabilit de Direc$iunea penitenciarului mai f!ceau parte %i activit!$ile legate de gospod!rirea intern! pe care o executau de$inu$ii,adic!, diferite munci: de la adusul apei cu un cuf!r foarte mare, alegerea %i cur!$atul cartofilor, alegerea fasolelor, m!turatul în curtea penitenciarului, sp!latul în camere %i coridoare. Cu toate c! regimul alimentar stabilit de c!tre penitenciar nu era suficient la prestarea unei munci, to$i de$inu$ii erau sl!bi$i, cu toate acestea, nu se tânguiau, starea moral! aera constant! [10, p.240-247]. De$inu$ii din închisoarea Sighet se bucurau de plimb!ri, o dat! sau de dou! ori pe s!pt!mân!, jos, în dou! cur$i mici, timp de 10 minute, cu mâinile la spate %i capul plecat; de pe zid p!zi$i de dou! turele cu solda$i înarma$i. Nesupunerea fa$! de regulile pentru plimbare presupunea pedepse aspre,de$inutul urma încarcerarea într-o celul! f!r! fereastr!, goal! de tot, unde cel osândit era $inut ore întregi în picioare, dezbr!cat, numai în c!ma%! %i indispensabili, f!r! s! se poat! barem r!zima de p!rete [10, p.229]. Pentru ca via$a de$inu$ilor s! nu fie prea monoton!, se f!ceau diverse perchezi$ii în toiul nop$ii, la orice or! foarte des se f!ceau perchezi$ii %i noaptea, c!tre miezul nop$ii, r!v!%ind %i aruncând pe jos rufele, erau scotocite saltele etc., [10, p.230]. Din aceast! panoramic! asupra mediului în care î%i desf!%urau via$a episcopii uni$i, nu putem s! trecem peste cel legat de modul de alimentare la care erau supu%i pentru a putea supravie$ui: „Mâncarea se purta în ciub!r mare, tras de la u%! la u%!, %i primit! m!surat! cu polonicul de la mili$ian; robii care tr!geau ciub!rul se retr!geau %i r!mâneau nev!zu$i; trebuia s! întinzi mâna din celul! asupra ciub!rului; de-atâtea ori înjur!turi, c! nu se $inea bine gamela, ori era s! pice asupra ciub!rului care era prea în afar!; altul $inea $igara în gur! %i l!sa s! pice scrumul în mâncare; la primire mergeam dup! vârst! %i proedrie, r!m!%i$! din afar!; primul, scumpul nostru frate senior I.P.S. Fren$iu. În aceast! re%edin$! am început via$a nou! pân! acum necunoscut!, înarma$i cu credin$! în Domnul Isus %i în prezen$a lui în mijlocul nostru %i cu Maica Domnului ocrotitoare %i iubitoare puternic! ” [10, p.217]. Se %tie c! închisoarea din Sighet a fost una de exterminare a celor care se nu erau pe placul noului regim stabilit în România, iar aceast! exterminare se f!cea prin înfometare %i munc! silnic!. Din punct de vedere al alimenta$iei de$inu$ii erau supu%i la adev!rate torturi

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 103 Florin GATEA

prin regimul alimentar oferit din bun!voin$a celor care conduceau atunci destinele $!rii: „Ra$ia zilnic! de pâine, 250 gr., de dou! ori pe s!pt!mân! m!m!lig!, de multe ori %i mai multe zile. Diminea$a, dup! dou! s!pt!mâni sau trei cu ceai de mere uscate, câteva buc!$ele în ap! cald! , se primea „terci”, pe care nu l-am cunoscut nici dup! nume; era o uruial! de f!in! de porumb, care ar fi fost s! fie, cum am în$eles, dulce, dar nici o dulcea$! nu se sim$ea; primeam într-o c!ni$! de 3/8 l; pâinea de 250 gr. se d!dea o dat! pe zi, înainte de mas!; din aceea, dac! $i-a r!mas, aveai ceva %i diminea$a, altcum numai terciul; acest terci a ajuns s! fie cea mai bun! mâncare din câte primeam pân! la luna iulie 1953” [10, p.238]. Pentru ca de$inu$ii s!-%i da seama de mare bun!tate a regimului comunist mai primeau „O dat! pe s!pt!mân! se d!dea %i pu$in! carne în ciorb!; mici buc!$ele se aflau în ciub!rul care era tras de la u%! la u%!; mili$ianul agita cu polonicul masa di ciub!r %i pescuia %i câte o buc!$ic! de carne; se întâmpla s! nu reu%easc!, %i atunci r!mânea respectivul de pagub!; cu varza d!deau câteodat! buc!$ele de tendoane de pe glezna de vit! pe care le aduceau cu saci de la abator, împreun! %i cu boturi de vite, din care serveau buc!$i de buze, de multe ori p!roase; înainte de mâncare trebuia s! le cure$i cu mare greutate cu lingura %i cu unghiile; vesela noastr! se reducea la gamel! %i la c!ni$a de 3/8 l pentru terci %i ap!; tacâmul era lingura, instrument universal; altceva nu aveam...” [9, p.241]. Episcopul Iuliu Hossu men$ioneaz! în Memorii %i în numele colegilor de deten$ie de la închisoarea Sighet: „Da, aici la Sighet am v!zut, am sim$it %i am tr!it „foamea... Cu un cuvânt, alimenta$ia era de înfometare, stingere prin extenuare” [10, p.243-246]. Regimul alimentar a suferit o îmbun!t!$ire abia dup! moartea episcopului Ioan Suciu , dup! 27 iunie 1953, cei r!ma%i în celul! au putut s! profite de o relativ! îmbun!t!$ire. Una dintre problemele cele mai grele pe care au trebuit s-o înfrunte de$inu$ii a fost lipsa aproape total! a unui mediu igienic în care s!-%i poat! desf!%ura via$a, mediu parc! menit spre acela%i scop ca %i alimenta$ia, adic! exterminare: „Am pomenit în treac!t cum era a%ezat! tineta pentru lipsele omului de toate zilele: în col$ul celulei, la doi metri de tineta cu apa de b!ut, zi %i noapte folosit! de 12 persoane, evacuat! diminea$a %i seara; v! pute$i închipui toate celelalte care urmau din aceasta; iat! o camer! de 5,5 x 5,6 m, de multe ori plin! la refuz, când era spus tuturor s! nu mai foloseasc! pân! vine timpul evacu!rii, aceasta a fost, a%a patru ani %i %apte luni; la început te cuprindea o jen!, care f!cea imposibil s! o folose%ti; dar mare necesitate te-a f!cut pe rând s! treci de toate...” [10, p.247].

104 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA

În ciuda acestor condi$ii drastice impuse de regimul penitenciar, via$a spiritual! a episcopilor uni$i nu a încetat, dimpotriv! au încercat s! tr!iasc! ca adev!ra$i slujitori a lui Cristos, de%i în timpul deten$iei de la Sighet nu au putut celebra nici o Sfânt! Liturghie, n-au putut liturghisi, în patru ani %i %apte luni în penitenciarul din Sighet, nici o sfânt! slujb! liturgic!; n-au $inut în mân! nici o carte, nici n-au v!zut vreo carte, n-au citit un rând. Sfânta Scriptur!, era %i ea arestat!, adic! sechestrat!. [10, p.331]. Situa$ia %i atmosfera din penitenciar a obligat pe cei întemni$a$i s! se foloseasc! de tot ceea ce %tiau, tot ce %tiau pe de rost.:Împ!rate ceresc, Tat!l nostru, N!sc!toare de Dumnezeu, M!rire Tat!lui %i Fiului %i Spiritului Sfânt, cuprindeau toate comorile cere%ti, apoi cu cât erau mai mari restric$iile la exteriorizare, cu atât coborau în adâncurile sufletului, pref!când în sfânt! rug!ciune tot ce tr!iau în temni$a Sighetului %i oferindu- o cu smerenie Domnului Isus [8, p.236]. Interdic$iile de celebrare a Sfintei Liturghii, a fost urmat! de restric$iile ce vizau rug!ciunile zilnice, urm!ri$i prin vizeta u%ii, nu aveau dreptul la oficierea sfintei rug!ciuni stînd în picioare, rug!ciunea în glas. „Restric$iile se tot în!spreau din partea politrucilor; Rug!ciunea cea mai scump! era via$a tr!it! %i închinat! Domnului” [8, p.221]. Dup! expirarea termenului de deten$ie în închisoarea din Sighetu Marma$iei, episcopii r!ma%i în via%! au fost deporta$i în Rusia. Conform documentelor de arhiv! Valeriu Traian Fren$iu, episcop unit de Oradea Mare a fost surghiunit în lag!rul de munc! for$at! de la Orinin, în regiunea Kamene$-Podolsk. Unele surse informeaz! c! ar fi murit în noiembrie 1951 în acela%i lag!r [6]. În ciuda tuturor priv!rilor %i comportamentelor inumane la care a fost supus, Ioan B!lan episcop unit din Lugoj a supravie$uit penitenciarului din Sighet, deoarece n-u a voit s! treac! la ortodoxie [120, p.241 Ioan B!lan, datorit! v!rstei înaintate, 72 de ani, dup! deten$ia din Sighet, nu a fost deportat, ci internat în continuare în închisoarea de la V!c!re%ti, unde opun!nd o rezisten$! puternic!, se presupune c! ar fi fost ucis în b!taie din ordinul Partidului Comunist din Bucure%ti [5]. Ioan Suciu, episcop unit %i administrator apostolic din F!g!ra% – Blaj, a fost încis la Aiud, moare în anul 1953. Iuliu Hossu, episcop unit de Cluj – Gherla a fost deportat în Rusia unde a lucrat ca hamal în portul Nicolaev [5]. Considerat a fi principalul instigator al clerului nerevenit, Episcopul Russu va fi inculpat într-un proces judecat de tribunalul militar

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 105 Florin GATEA

Cluj %i condamnat la 25 de ani închisoare pentru „agita$ie contra statului” [14]. Astfel, Alexandru Rusu, episcop de Maramure%, dup! deten$ia din România este deportat în Rusia, impus s! lucreze în calitate de muncitor necalificat la fabrica de avioane de la Ossipenco, districtul Zaporojie din URSS. Ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus, a încetat din via$! la 9 mai 1963 [4]. Represiunea nu i-a vizat doar pe episcopi %i clerul superior al bisericii, ci %i pe preo$ii %i credincio%ii r!ma%i fideli Romei. Numai în penitenciarul din Aiud între anii 1949-1950 au fost închi%i peste 80 de preo$i greco-catolici. Unii fuseser! condamna$i pentru „uneltiri contra ordinii sociale”,infrac$iune prev!zut! în art.209 a Codului Penal; al$ii pentru „instigare public!”(art.27 din Codul Penal) sau „omisiune de denun$” [14]. Replica brutal!, violent! a autorit!$ilor, la solicit!rile clerului %i a credincio%ilor greco-catolici ilustreaz! perpetuarea politicii religioase de la sfâr%itul anilor 1940. Regimul p!rea decis s! nu modifice statu-quo-ul confesional, fixat în anul 1948. Biserica Ortodox! Român! continua s! fie singura institu$ie religioas! care beneficia de un statut privilegiat în raport cu celelalte confesiuni. În privin$a raporturilor cu Biserica Greco-Catolic! nu se întrevedea nici o schimbare. Persisten$a schemei interpretative cu privire la evenimentele care au condus la suprimarea Bisericii Greco- Catolice în toamna anului 1948 este vizibil!, între altele, în motiva$iile completelor de judecat! care au pronun$at sentin$e în cazul preo$ilor %i credincio%ilor uni$i în clandestinitate. Justi$ia comunist! sanc$iona atitudini %i comportamente care punea sub semnul întreb!rii filosofia a%ezat! la baza sistemului %i sistemul însu%i. Vaticanul, se afirma într-o astfel de sentin$!, „adept al concep$iei idealiste, în opunere cu concep$ia materialist!, adoptat! %i însu%it! de marxismul %tiin$ific %i de $!rile din lag!rul socialist”, se implic! în chestiuni de politic! interna$ional! %i manifest! „tendin$e de imixtiune în forma de conducere %i organizare a statelor în care avea credincio%i, punându-se în slujba lag!rului imperialist”. Or, în 1948, „marea majoritate a credincio%ilor de religie greco-catolic!, privind dialectic istoria %i conjunctura interna$ional! au hot!rât s! se reîntoarc! la religia str!mo%easc!. Aceast! mi%care revolu$ionar! a avut adversarii ei , care s-au manifestat ca atare, atât în anul 1948 cât %i în anii urm!tori”. O astfel de atitudine, punea în pericol „odinea %i siguran$a statului” %i în consecin$!, „a fost stigmatizat! %i sanc$ionat! de legile penale” [16]. Potrivit unei liste publicate de Vatican Press în februarie 1952, 109 membri ai ierarhiei ecleziastice din 12 $âri dominate de comuni%ti sunt

106 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA victime directe ale r!zboiului împotriva Bisericii, aresta$i, expulza$i sau împiedica$i s! î%i exercite sacerdo$iul. Dintre toate $!rile europene, România se afl! în fruntea listei cu to$i cei zece episcopi %i patru vicari generali ca victime.

Referin)e bibliografice: 1. Archivio Segreto della Congrezione Orientale (Arhiva Secret! a Congrega$iei Orientale) în continuare ASCOR, Ponenza Num!r Protocol 1210/1928; 2. ASV, Fond QQ , Politico Ufficiali, 3. 3. Arhiva Nun$iaturii Apostolice de la Bucure%ti, în continuare ANAB, Buste (Plicuri-Dosare), Prot. 2248. 4. Arhiva Serviciului Român de Informa$ii, în continuare ASRI, Fond Informativ, Dosar 28677, volumul IV, partea a II-a, f. 301-307 5. ASRI, Fond Documentar, Dosar 2320, f. 16-21. 6. ASRI, Fondul D, dosar 2330, f. 16-21. 7. Cultele religioase în Republica Popular# Român#. Bucure%ti: Editura Ministerului Cultelor, 1949. 123 p. 8. Frunz!, V. Istoria Partidului Comunist Român. Aarhus: Editura Nord, 1984. 231 p. 9. Cârna$iu P. %.a. Calvarul Bisericii Unite în Biserica Român# Unit# – Dou# sute cincizeci de ani de istorie. Madrid: 1952. 260 p. 10. Hossu, I. Credin"a noastr# este via"a noastr# - Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu. Cluj Napoca: Via$a Cre%tin!, 2003. 900 p. 11. Martiri pentru Hristos din România în perioada regimului comunist. Bucure%ti: Editura Institutului Biblic %i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2007.147 p. 12. Ploscaru, I. Lan"uri !i teroare. Timi%oara: Editura Signata, 1994.194 p. 13. Prundu%, S. %.a. Cardinalul Iuliu Hossu. Cluj-Napoca: Ed. Unitas, 1995. 180 p. 14. Prundu%, S., Pl!ianu C. Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma. Cluj-Napoca: Ed.Unitas, 1998.332 p. 15. Ra$iu, A. Biserica furat#. Cluj-Napoca: Casa de Editur! Via$a Cre%tin!, 1990. 221p.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 107 Florin GATEA

16. &tirban, M. Din istoria Bisericii Române Unite (Greco-Catolice). 1945- 1948. Bucure%ti: Ed. Muzeului S!tmarean, 2001. 611 p.

108 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9)

TACTICI #I METODE COMUNISTE DE MARGINALIZARE A BISERICII ORTODOXE ÎN RSS MOLDOVENEASC! ÎN ANII 1944-1965

Ludmila TIHONOV

N#scut# la 15 noiembrie 1962, în satul Peresecina, raionul Orhei. Absolvent# a Facult#"ii de Istorie a Universit#"ii de Stat din Moldova (1987). În 2000 sus"ine teza de doctor în !tiin"e istorice în cadrul USM. 2000-2006 – lector superior, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale, Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova; 2006-2010 – conferen"iar universitar, !ef-catedr# Istorie, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale, Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova; 2010 – membru al Comisiei Preziden"iale privind studierea !i apreciere a regimului totalitar-comunist din Republica Moldova; 2010-2011 – Decan-interimar la Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale, ULIM. Autor al monografiei Politica statului sovietic fa"# de cultele din RSS Moldoveneasc# (1944-1965). Autor al unor studii !i articole privind politica statului sovietic fa"# de culte; teroarea comunist# în Basarabia; deport#rile staliniste; statutul minorit#"ilor na"ionale în RSSM.

ABSTRACT With the creation of the Moldavian SSR, the communist regime introduces new mechanisms to close the churches provide for coercive measures against the clergy, who was accused of gossip against Soviet power, the collection of funds for repair of churches, the service divine parishioners from other localities than those entrusted etc. For these and other fabricated accusations against clergy, some priests were deposed and deprived of dinner - therefore being closed churches in serving. In this article the author will try to point out tactics and communist methods of marginalization of the Orthodox Church in Moldavian SSR during 1944-1965. Cuvinte-cheie: RSSM, Uniunea Sovietic!, Biserica Ortodox!, marginalizare, organele securit!$ii de Stat.

În prim!vara %i vara anului 1944 Basarabia a revenit la statutul impus de Uniunea Sovietic! în 1940. Schimb!ri esen$iale a cunoscut %i Biserica Ortodox! din R.S.S.M., care a fost supus! Patriarhiei Ortodoxe Ruse. Prin con$inut %i prin form!, Biserica Ortodox! era incompatibil! cu regimul comunist, al c!rui scop consta în excluderea bisericii din via$a „sovietic! luminoas!“, în conformitate cu ideologia comunist! cu privire la religie, a fost instituit un mecanism care dirija activitatea antireligioas!. Institu$iile care luptau contra elementelor antisovietice din rândurile clerului %i ale credincio%ilor din R.S.S.M. se numeau: Consiliul pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse, Consiliul de Mini%tri al U.R.S.S. %i cel al R.S.S.M., organele securit!$ii de stat %i alte structuri [23].

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 109 Ludmila TIHONOV

Veriga de leg!tur! dintre organele republicane %i cele unionale era împuternicitul Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse pentru R.S.S.M., care %i-a început activitatea în iulie 1945 [23] %i a c!rui misiune consta în informarea operativ! a Guvernului U.R.S.S. privind starea cultelor, întocmirea buletinelor informative etc. Soarta Bisericii Ortodoxe din R.S.S.M. a fost decis! în timpul „colabor!rii“ dintre P. Romenski, împuternicitul moscovit la Chi%in!u episcopul, iar mai târziu arhiepiscopul Chi%in!ului %i al Moldovei, %i L. Karpov, pre%edintele Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse, care era %i %ef de departament în Comitetul Securit!$ii de Stat [23]. Astfel, Biserica a fost supus! unui aspru control de stat în structurile Bisericii erau implanta$i agen$i secre$i pentru a o submina din interior. Agen$ii ocupau posturi de conducere în ierarhia bisericeasc!4. Biserica era $inut! într-o permanent! stare de tensiune prin închiderea loca%urilor sfinte %i transmiterea averii acestora organelor sovietice, prin majorarea impozitelor etc. Sistemul utiliza diverse mijloace de propagand! anti- religioas!, cum ar fi: presa, radioul, televiziunea, cinematograful, organizarea de procese judiciare publice [23]. Organele de securitate $ineau o eviden$! strict! a num!rului de biserici, a clerului, iar agen$ii lor secre$i, infiltra$i în structurile de conducere biserice%ti, provocau o stare de tensiune pentru a depista „elementele antisovietice“ [23]. Astfel, într-un buletin informativ al Ministerului Securit!$ii de Stat al R.S.S.M., pentru perioada aprilie 1944- mai 1946, privind lupta contra elementelor antisovietice din rândurile cre%tinilor ortodoc%i %i ale sectan$ilor, ministrul Mordove$ comunica autorit!$ilor superioare de la centru urm!toarele: „în timpul r!zboiului, pe teritoriul R.S.S.M. func$ionau 888 de biserici, iar în anul 1946 - 582 de biserici din 950 existente“[23]. Acest decalaj se explic! prin faptul c! o parte dintre biserici r!m!seser! f!r! parohii lor, care se refugiaser! în #ar!, fugând de urgia ro%ie, altele fuseser! închise de autorit!$ile nou-venite. Motivele pentru care erau suspecta$i clerul %i o parte a credincio%ilor constau în învinuirile inventate de autorit!$ile sovietice, de ordinul: colaborarea clerului în perioada celui de-al Doilea R!zboi Mondial cu fasci%tii, propaganda antisovietic! %i na$ionalist!. Astfel, în 1946 au fost întocmite 17 dosare pentru 48 de persoane, iar sub urm!rire penal! se aflau înc! 137 de persoane - preo$i %i credincio%i, cu toate c! înc! în 1944 acelea%i organe de securitate informau centrul c! pe teritoriul republicii nu sunt depistate elemente antisovietice în rândurile clerului, iar atitudinea lor fa$! de puterea sovietic! este loial!1 [23].

110 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) TACTICI #I METODE COMUNISTE DE MARGINALIZARE A BISERICII ORTODOXE ÎN RSS MOLDOVENEASC! ÎN ANII 1944-1965

Contrar decretului privind separarea religiei de stat, statul se implica tot mai intens în activitatea bisericii, impunând pentru func$iile de conducere ale acesteia persoane de încredere ale Partidului Comunist. însu%i ierarhul Bisericii Ortodoxe din R.S.S.M., Ieronim, rus de origine, era o creatur! a regimului comunist %i se afla în strâns! colaborare cu organele de stat comuniste. Astfel, la 1 noiembrie 1945, episcopul Chi%in!ului %i al Moldovei adreseaz! o scrisoare de felicitare conduc!torului statului sovietic I.V. Stalin cu ocazia anivers!rii a 28-a a Marii Revolu$ii Socialiste din Octombrie %i face o dona$ie de 200 mii de ruble pentru familiile eroilor Armatei Ro%ii - un mod slugarnic de a-%i demonstra devotamentul fa$! de conducerea statului sovietic" [23]. Pas cu pas, Partidul Comunist realizeaz! obiectivele programului ateist. în 1946 comuni%tii au constatat c!, pentru a distruge Biserica %i credin$a, este necesar! o revizuire a hot!rârii privind impozitarea acesteia, biserici, La 3 decembrie 1946 Consiliul de Mini%tri al U.R.S.S. adopt! hot!rârea nr. 2584 cu privire la impozitarea slujitorilor cultelor [1]. În conformitate cu decizia men$ionat!, ministrul de Finan$e era obligat s! între$in! leg!tur! cu împuternicitul Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse în R.S.S.M. privind eviden$a slujitorilor cultelor %i onorarea impozitelor de c!tre ace%tia [2]. Hot!rârea a generat nedumeriri în rândurile clerului %i ale credincio%ilor. Multe biserici %i m!n!stiri au renun$at la proprietatea funciar! pe care o de$ineau, deoarece impozitele întreceau veniturile [2]. În consecin$!, noua conducere va lua sub un control riguros activitatea Bisericii %i prin m!surile întreprinse urm!rea scopul de a o sl!bi %i a o distruge. În 1946 cet!$eanul Efim Ro%ea din satul Ciocâlteni, jude$ul Orhei, îl informeaz! pe „împuternicit“ cu privire la ac$iunile întreprinse de pre%edintele sovietului s!tesc pentru a împiedica func$ionarea bisericii din localitate [2]. În 1947 mai mul$i slujitori ai cultelor au apelat la instan$ele superioare pentru a stopa ac$iunile cu caracter abuziv ale organelor fiscale. Era bine cunoscut! imposibilitatea bisericilor de a achita impozitele stabilite, dat fiind faptul c! 1947 a fost un an foarte greu din cauza secetei %i a foametei organizate de regim. în acest context, protoiereul din jude$ul B!l$i, V. Cormi%, a adresat un apel c!tre episcopal Chi%in!ului %i al Moldovei, Benedict, solicitând stabilirea noului sistem impozitar [3]. Mic%orarea impozitelor, îns!, nu intra în planurile comuni%tilor. Mai, mult decât atât, în 1947, an în care, pe de o parte, erau expediate din republic! produsele alimentare, iar pe de alt! parte, erau aduse ajutoare alimentare, Romenski, împuternicitul moscovit pentru problemele Bisericii

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 111 Ludmila TIHONOV

Ortodoxe Ruse în R.S.S.M., condi$iona repartizarea ajutoarelor c!tre popula$ie de achitarea impozitelor fa$! de stat, în timp ce popula$ia murea de foame [4]. Ac$iunile reprezentan$ilor puterii sovietice îndreptate împotriva credincio%ilor erau dintre cele mai variate. La 29 mai 1947, Comitetul Executiv din Ceadâr-Lunga a confiscat casa bisericii din satul Tvardi$a, acela%i raion, iar casa bisericii din satul Caracui a fost confiscat! de c!tre pre%edintele sovietului s!tesc în interesul s!u personal[4]. Îndr!znea$! pentru acele timpuri este scrisoarea cet!$eanului Gheorghe Smochin! din satul Lipnic, raionul Ocni$a, care, fiind ales responsabil pentru func$ionarea bisericii, adreseaz! lui Rusnac, deputat în Sovietul Suprem ai U.R.S.S., o cerere de înlocuire a preotului bisericii din localitate, parohul Masti$ki, care nu cunoa%te limba român! %i insult! enoria%ii[4]. Pentru declara$ia sa, Gheorghe Smochin! a fost înscris pe lista elementelor antisovietice. Contrar decretului privind separarea religiei de stat, statul se implica tot mai intens în activitatea bisericii, impunând pentru func$iile de conducere ale acesteia persoane de încredere ale Partidului Comunist. însu%i ierarhul Bisericii Ortodoxe din R.S.S.M., Ieronim, rus de origine, era o creatur! a regimului comunist %i se afla în strâns! colaborare cu organele de stat comuniste. Astfel, la 1 noiembrie 1945, episcopul Chi%in!ului %i al Moldovei popula$ie de achitarea impozitelor fa$! de stat, în timp ce popula$ia murea de foame[5]. Îndr!znea$! pentru acele timpuri este scrisoarea cet!$eanului Gheorghe Smochin! din satul Lipnic, raionul Ocni$a, care, fiind ales responsabil pentru func$ionarea bisericii, adreseaz! lui Rusnac, deputat în Sovietul Suprem ai U.R.S.S., o cerere de înlocuire a preotului bisericii din localitate, parohul Masti$ki, care nu cunoa%te limba român! %i insult! enoria%ii [8]. Pentru declara$ia sa, Gheorghe Smochin! a fost înscris pe lista elementelor antisovietice. Orice protest manifestat de c!tre credincio%i era considerat antisovietic. Astfel, viceministrul Securit!$ii de Stat a R.S.S.M., Kozacenko, într-un buletin informativ din anul 1947, eviden$iaz! elementele reac$ionare antisovietice din rândul clerului, care, chipurile, presupuneau declan%area unui r!zboi între U.R.S.S., pe de o parte, %i Anglia %i S.U.A., pe de alt! parte, %i inevitabila c!dere a puterii sovietice. Aceste postulate au servit drept învinuiri aduse preotului Leonid Cucereavâi, revenit din România. într-o scrisoare adresat! ierarhilor biserice%ti %i m!n!stire%ti din România, acesta descria adev!rul privind situa$ia bisericii

112 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) TACTICI #I METODE COMUNISTE DE MARGINALIZARE A BISERICII ORTODOXE ÎN RSS MOLDOVENEASC! ÎN ANII 1944-1965 din R.S.S.M.: „...Impozitele exagerate au ruinat popula$ia. Atât de mul$i mor, încât abia de reu%esc s!-i înmormânteze. Cei r!ma%i în via$! se alimenteaz! cu câini, mâ$e, ajungând la canibalism. Biserica este separat! de Stat. Multe biserici au fost închise. în Chi%in!u au r!mas s! func$ioneze doar %ase biserici, celelalte fiind transformate în magazii, cluburi etc., iar clerul supus la diverse chinuri“[9]. Soarta bisericilor era hot!rât! în strâns! colaborare cu organele supreme ale U.R.S.S., cu Consiliul de Mini%tri al R.S.S.M. %i alte structuri de stat. La 11 iulie 1949 Consiliul de Mini%tri al R.S.S.M. a decis transformarea bisericii de pe strada Pavlov din Chi%in!u în sal! pentru sport. în hot!râre se men$iona: „Biserica va fi folosit! pentru crearea unor condi$ii favorabile pentru func$ionarea %colii sportive de sear!“. Biserica Sfin$ii Apostoli Pavel %i Petru de pe strada Munce%ti din Chi%in!u a fost transmis! Direc$iei Industriei Poligrafice pentru a fi folosit! ca depozit pentru p!strarea c!r$ilor[6]. Un rol decisiv în închiderea bisericilor din R.S.S.M. l-a jucat G.G. Karpov, pre%edinte al Consiliului pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lâng! Consiliul de Mini%tri al U.R.S.S. în aceast! func$ie G.G. Karpov semna acte pentru închiderea bisericilor %i m!n!stirilor, pentru excluderea %i condamnarea clerului %i constituia acea verig! de amestec al Statului în via$a intern! a Bisericii. în contradic$ie cu decretul leninist de separare a Bisericii de Stat, Karpov, în cuvântul de salut rostit la adunarea euharistic! cu ocazia a 500 de ani ai autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse, men$iona: „Cu 30 de ani în urm!, în U.R.S.S., prin voin$a poporului, Biserica a fost separat! de Stat %i se bucur! de o deplin! independen$!, iar rela$iile stabilite între Biseric! %i Stat sunt absolut normale, datorit! neamestecului Bisericii în activitatea Statului, iar pe de alt! parte - neamestecul Statului în via$a intern! a Bisericii“[5]. Evident, aceste fraze au un caracter declarativ %i reprezint! f!$!rnicia ideologiei sistemului comunist. Împuternicitul Patriarhiei Ruse la Chi%in!u Romenski prezenta periodic superiorilor s!i rapoarte despre eviden$a clerului %i bisericilor, despre starea religiei în R.S.S.M. într-un astfel de raport din anul 1949 se relata: „De toate biserici - 931; biserici active - 558; biserici ce nu func$ioneaz!, biserici ce nu func$ioneaz! 373 [6]. În 1949, din num!rul de biserici considerate c! func$ioneaz!, 48 nu mai efectuau serviciul divin, deoarece aceste loca%uri fuseser! lipsite de parohii lor, alte dou! biserici au fost incendiate. Au fost lipsi$i de cinul preo$esc 25 de preo$i, dintre care trei au fost aresta$i de c!tre organele de

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 113 Ludmila TIHONOV

securitate25. în acela%i rând autorit!$ile sovietice erau îngrijorate de nivelul înalt al religiozit!$ii popula$iei, mai ales în localit!$ile s!te%ti. Astfel, Romenski, în rapoartele lui din anii 1950-1951, expediate superiorului s!u la Moscova, Karpov, motiva religiozitatea popula$iei prin „fostul jug româno-mo%ieresc“, prin „r!m!%i$ele luptei de clas!“, prin „nivelul degradat al culturii“. &i tot acolo, contrazicându-se, de fapt, Romenski men$iona c! a sc!zut num!rul celor care frecventeaz! biserica [6]. Pentru a împiedica men$inerea spiritului românesc în sânul clerului %i influen$a acestuia asupra popula$iei, episcopul Chi%in!ului %i al Moldovei, Nectarie, în colaborare cu împuternicitul moscovit, a emis o dispozi$ie datat! cu 16 noiembrie 1950, care prevedea revizuirea bibliotecilor biserice%ti cu confiscarea literaturii în limbile român! („moldoveneasc!“) %i rus!, editat! pân! la 1917. Aceast! opera$iune trebuia executat! de urgen$!, pân! la 1 ianuarie 1951, având ca scop „cur!$area“ loca%urilor sfinte de orice influen$! româneasc!, care ar fi putut crea dificult!$i regimului sovietic [7]. Ac$iunile întreprinse de Romenski, împuternicitul pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lâng! Consiliul de Mini%tri al U.R.S.S. pentru R.S.S.M., îi permite acestuia s! constate, într-unul dintre memoriile sale din anul 1951, „marile realiz!ri socialiste“ %i rezultatele ob$inute de propaganda ateist! în R.S.S.M., men$ionând c! „oamenii au încetat s! se team! de Dumnezeu“, dar, totodat!, „se atest! un num!r de acte antisovietice din partea clerului“. Evident, Romenski era creatura regimului comunist, dar %i ierarhul Bisericii Ortodoxe din R.S.S.M., Nectarie, era creat de acela%i regim. în martie 1953, când moare Stalin, care prin politica sa de tiran a închis biserici %i m!n!stiri, episcopul Chi%in!ului %i al Moldovei, Nectarie, expediaz! Prezidiului Consiliului de Mini%tri al R.S.S.M. o telegram! prin care asigur! autorit!$ile de stat de faptul c! „clerul din Eparhia Chi%in!ului %i a Moldovei va lupta %i în continuare cu elementele antisovietice, contribuind la consolidarea $!rii %i a p!cii“ . Nectarie, alias Nikolai Konstantinovici Grigoriev, de origine rus, este n!scut la 26 mai 1902 în satul Hohlov, gubernia Kazan, în familia unui agent de percep$ie, %i a fost judecat la Moscova pe 28 decembrie 1930 în baza articolului 58, pct. 10 al Codului penal al R.S.F.S.R. pe un termen de 3 ani, %i pân! în martie 1934 %i-a isp!%it pedeapsa în lag!rele Ministerului de Interne al U.R.S.S. în perioada 10 octombrie 1944-20 aprilie 1946 acesta s-a aflat într-o închisoare din Moscova, de unde a fost eliberat f!r! judecat!. Din august 1948, este, mai întâi, episcop, iar din februarie 1956 arhiepiscop al Chi%in!ului %i al Moldovei. Preferin$ele „ierarhului“ vorbesc

114 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) TACTICI #I METODE COMUNISTE DE MARGINALIZARE A BISERICII ORTODOXE ÎN RSS MOLDOVENEASC! ÎN ANII 1944-1965 de la sine: se abona la ziarele „MF2;<2“, „S8;6*349“, „U436F230F,29 G28632“, „5/;63*?29 ./><2;49“, „5/;63*?29 ?0>:30F2“, la revistele „O/==0,4*3“, „Q/CF/*+ 74>/*/744“, „V/;/6 ;F6=9“, „5/;63*?4@ 5/W8“, „RF0DE2 ,2F/“[23]. Numai suferin$ele credincio%ilor moldoveni erau departe de sufletul %i aspira$iile arhiepiscopului, or, anume o atare atitudine era cerut! de autorit!$ile comuniste. Comisarilor pentru problemele cultelor %i conducerii eparhiale din republic! le erau str!ine aspira$iile %i problemele credincio%ilor din teritoriile ocupate. Aflarea lor în R.S.S.M. avea menirea s! contribuie la rusificarea %i sovietizarea popula$iei, la dezr!d!cinarea credin$ei acesteia etc. Cu atât mai mult p!rea dezinteresat de situa$ia Bisericii Ortodoxe din R.S.S.M. patriarhul Moscovei %i al întregii Rusii, aflat în vizit! la Chi%in!u la 1-2 septembrie 1956. În raportul prezentat de c!tre comisarul pentru problemele cultelor superiorului s!u de la Moscova sunt f!cute urm!toarele constat!ri privind vizita patriarhului în capitala R.S.S.M.: „La 1 septembrie, în prima zi a vizitei sale, ierarhul rus n-a organizat recep$ii pentru cler %i credincio%i, nu s-a interesat de nici o problem! ce $ine de biseric!, n-a manifestat nici un interes fa$! de problemele biserice%ti. Patriarhul a admirat noile construc$ii: bulevardul Lenin, Lacul Comsomolului, monumentele lui Lenin, Kotovski, Teatrul Moldovenesc, cinematograful „Patria“. Patriarhul n-a manifestat nici un interes fa$! de construc$iile biserice%ti, n-a vizitat nici o biseric!. Problemele credincio%ilor %i ale clerului, care erau mult prea multe în R.S.S.M., au r!mas nerezolvate %i dup! vizita patriarhului, care nu a avut nici un interes s! le examineze“[8]. De altfel, de rezolvarea problemelor ce $in de credin$! erau dezinteresate îns!%i autorit!$ile republicane biserice%ti %i cele de stat în persoana arhiepiscopului Chi%in!ului %i al Moldovei %i a împuternicitului pentru problemele Bisericii Ortodoxe la Chi%in!u. La ordinea zilei continua s! r!mân! redeschiderea bisericilor închise cândva. Cu toat! str!duin$a lui Romenski de a fi pe placul superiorilor s!i %i al regimului comunist, la 17 martie 1959, prin hot!rârea nr. 104 a Consiliului de Mini%tri al R.S.S.M., el este eliberat din func$ie %i înlocuit cu A. Oleinik, %i acesta rus de origine [8]. Schimbarea respectiv! coincide cu noul val de închidere a bisericilor %i m!n!stirilor, preconizat pentru anul 1959. Tot în aceea%i zi de 17 martie 1959, printr-o hot!râre special! a Consiliului de Mini%tri al R.S.S.M., au fost excluse din lista monumentelor

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 115 Ludmila TIHONOV

de arhitectur! luate sub protec$ia statului biserica Sf. Ilie %i Catedrala Veche din Chi%in!u, iar în conformitate cu planul general de reconstruc$ie a ora%ului, ultima urma s! fie demolat! [9]. A. Oleinik, proasp!t numit în func$ie, energic în ac$iunile sale, a calificat drept nesatisf!c!toare activitatea predecesorului s!u, concluzio- nând c! vina pentru lacune o poart! conducerea de vârf a republicii %i c! „înc!lcarea flagrant! a legisla$iei sovietice fa$! de culte diminueaz! transpunerea în via$! a Programului Partidului Comunist fa$! de religie %i biseric!“. Atitudinea sa a fost expus! Consiliului de Mini%tri al U.R.S.S. la 6 aprilie 1959. Pentru a redresa situa$ia, Oleinik solicita aloca$ii suplimentare în sum! de 15 800 ruble pentru: închirierea localului -1000 ruble; combustibil - 2 000 ruble; cur!$enie - 1 200 ruble; lumin! - 500 ruble; repara$ii curente - 1 000 ruble; restabilirea func$iei de secretar! dactilografa; transport; cheltuieli pentru deplas!ri, dintre care: la Moscova - 3 000 ruble; prin republic! - 3 600 ruble (câte trei deplas!ri pe lun!); telefon - 2 000 ruble [10]. Acest calcul nu includea salariul împuternicitului. într-un termen record, de patru zile, cerin$ele lui au fost satisf!cute. Mai mult decât atât, tot la 10 aprilie 1959, Consiliul de Mini%tri al R.S.S.M., printr-o dispozi$ie special!, i-a acordat lui Oleinik un spor lunar de 1 100 de ruble la salariu [11]. Deci, pentru func$ionarii respectivi erau create toate condi$iile necesare, ace%tia erau foarte bine pl!ti$i din buzunarul acelora%i credincio%i, pentru ca ulterior celor din urm! s! le fie lezat dreptul la credin$!. A%adar, beneficiind de un mediu favorabil, Oleinik desf!%oar! o activitate energic!. Reproducem câteva din tezele sale, pe care comisarul le promova cu perseveren$!. El este revoltat de procedura închiderii a doar 3-5 biserici pe lun!: „Pentru închiderea celor 580 de biserici va fi nevoie de aproape 10 ani“[12]. Oleinik considera c! rezolvarea acestei probleme trebuie trecut! pe seama Consiliului de Mini%tri al republicii la interven$ia sa personal!. O alt! idee a zelosului func$ionar consta în înrolarea în armat! a tuturor preo$ilor tineri pentru a-%i face stagiul militar, ceea ce ar fi însemnat o form! de exil pentru ei [12]. Concluzia tras! de Oleinik era c! distan$a mic! dintre biserici le face pu$in frecventate %i, deci, nerentabile. Pornind de la ideea c! biserica Adormirii Maicii Domnului %i biserica Ciuflea din Chi%in!u se aflau în vecin!tate, în opinia comisarului, prima trebuia închis!. Biserica Sf. Gheorghe %i biserica Constantin %i Elena din capital! trebuiau închise sub acela%i pretext. O situa$ie similar! era %i în cazul bisericii Buna-Vestire %i ai Catedralei din Chi%in!u [13].

116 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) TACTICI #I METODE COMUNISTE DE MARGINALIZARE A BISERICII ORTODOXE ÎN RSS MOLDOVENEASC! ÎN ANII 1944-1965

Autorit!$ile constataser! c! bisericile care au r!mas în Chi%in!u sunt suficiente pentru num!rul credincio%ilor, astfel c! la 16 octombrie 1959 Consiliul de Mini%tri al R.S.S.M. a aprobat închiderea bisericilor men$ionate [13]. Un alt pretext inventat de c!tre autorit!$i în vara anului 1959 a fost recolta bogat! din acel an %i necesitatea depozit!rii ei în biserici, ca fiind locul cel mai potrivit. Astfel, în vara anului respectiv, autorit!$ile sovietice din raionul Orhei inten$ionau s! închid! 22 de biserici sub pretextul depozit!rii în ele a recoltei. Acest fapt a trezit chiar %i îngrijorarea lui Oleinik, care considera c! num!rul de biserici ce urmau a fi închise trebuia stabilit în corespundere cu atitudinea popula$iei fa$! de aceste ac$iuni [14]. În acela%i an, 1959, fusese stabilit %i mecanismul de utilizare a localurilor bisericilor închise. Astfel bisericile închise puteau fi întrebuin$ate ca magazii, cele aflate în construc$ie puteau fi utilizate la discre$ia autorit!$ilor locale, iar bisericile nou-construite puteau fi folosite în alte scopuri doar cu permisiunea Consiliului de Mini%tri al U.R.S.S.[1]. îns! pentru împuternicitul Oleinik aceste decizii s-au dovedit a fi insuficiente, %i la 29 septembrie 1959 el informeaz! organele de stat despre problemele din domeniul pe care îl reprezint!, solicitând interven$ia respectiv! în rezolvarea acestora prin: - declararea drept închise a bisericilor care nu mai func$ioneaz!, f!r! dreptul de a fi redeschise; - suspendarea activit!$ii bisericilor închise de c!tre sovietici în anii 1940-1941 %i redeschise de autorit!$ile române%ti în anii r!zboiului. Cât prive%te cea dea doua problem!, ac$iunile reprezentan$ilor puterii sovietice locale erau foarte îndr!zne$e, ace%tia pretextând c! î%i reîntorc doar ceea ce le apar$inuse timp de un an de zile. Astfel de ac$iuni au fost înregistrate în satul Cuhure%ti, raionul Flore%ti, în satul Malovata, raionul Orhei, etc.[16]. În 1959 au fost date indica$ii autorit!$ilor din satul Peresecina, Orhei, de închidere a unui l!ca% sfan$ din cele dou! existente. Comuni%tii au decis s! închid! biserica cu o vechime de peste 400 de ani, o adev!rat! oper! de art!, cu icoane %i obiecte de cult foarte scumpe. Ac$iunea de închidere a bisericii din sat a fost înso$it! de t!ierea r!stignirilor cre%tine de pe lâng! fântâni %i de pe marginea drumurilor. Pe furi%, cre%tinii au dus crucile în cimitirul din sat. O parte din obiectele de cult au fost depozitate în biserica r!mas! s! func$ioneze, iar altele au fost ad!postite de cre%tini. Acesta este doar unul din multiplele exemple de protest fa$! de politica

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 117 Ludmila TIHONOV

antireligioas! a statului [16]. Conform unei statistici oficiale, în 1959 func$ionau 540 de biserici, iar 401 biserici erau închise [16]. Mecanismul de închidere a bisericilor prevedea m!suri de constrân- gere %i împotriva clerului, care era învinuit de clevetiri contra puterii sovietice, de colectarea de mijloace pentru repararea bisericilor, de prestarea serviciului divin enoria%ilor din alte localit!$i decât cele încredin$ate %.a. Pentru acestea %i alte învinuiri inventate la adresa clerului, unii preo$i erau destitui$i %i lipsi$i de cin - în consecin$!, fiind închise bisericile la care slujeau. Astfel de cazuri au fost înregistrate pe parcursul întregii perioade pe care o studiem aici. în satul Valea Perjei din raionul Ceadâr-Lunga, pre%edintele sovietului s!tesc, Ion Vasilache, a hot!rât soarta bisericii %i a enoria%ilor din localitate prin destituirea preotului Serghei Juncu. Locuitorii satului au considerat îns! o atare ac$iune nelegitim! %i s-au adresat autorit!$ilor biserice%ti superioare printr-o scrisoare de protest semnat! de 99 de persoane. Evident c! r!spunsul n-a urmat [17]. Biserica din satul V!sieni, construit! la 1900, reprezenta o capodoper! a artei na$ionale, fiind excep$ional! prin pictura icoanelor %i stilul s!u arhitectural modern. Dar, pentru arhiepiscopul Nectarie, toate acestea n-au constituit un obstacol în lipsirea de cin a preotului Cociubinschi, parohul acestei biserici, fapt care a condus la închiderea ulterioar! a bisericii [18]. La protestul enoria%ilor r!spunsul arhiepiscopului a fost simplu, îns! categoric: „La doar 2 km distan$! se afl! o alt! biseric!, deci nu este rezonabil s! mai fie numit un preot pentru biserica din satul V!sieni“[18]. A fost lipsit de cinul preo$esc %i Gheorghe Strugaru din satul Grin!u$i, raionul Ocni$a pentru „calomnieri“ la adresa puterii sovietice [18]. Aceea%i soart! a împ!rt!%it-o %i preotul Vasile Sandu din ora%ul B!l$i, motivul fiind colectarea de mijloace pentru repararea bisericilor din satele Ustia %i Obreja. Pentru c! i-a servit pe enoria%ii din alte localit!$i decât cele încredin$ate, Ion T!tara din satul V!lcine$, raionul Otaci, a fost exclus %i el din rândurile clerului [18,22]. Pentru ca un preot s! fie exclus din rândurile clerului era suficient ca acesta s!-%i onoreze obliga$iunile fa$! de Dumnezeu %i credincio%i. Vasile Ciuma%, preot în satul Cetireni, a colectat semn!turi pentru redeschiderea bisericii din Pârlita %i mijloace materiale pentru repara$ia bisericii din satul Vulpe%ti. Evident, grija preotului Vasile Ciuma% pentru spiritul popula$iei contravenea moralei comuniste, fapt pentru care acesta a fost exclus din rândurile clerului [19]. El îns! a continuat s!-l slujeasc! pe

118 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) TACTICI #I METODE COMUNISTE DE MARGINALIZARE A BISERICII ORTODOXE ÎN RSS MOLDOVENEASC! ÎN ANII 1944-1965

Dumnezeu, motiv pentru care din decembrie 1960 de persoana lui s-au preocupat instan$ele judiciare [19]. Victim! a regimului comunist a c!zut %i preotul Gherasim P!duraru, care a fost lipsit de cinul preo$esc în 1952 de însu%i arhiepiscopul Nectarie, fiind calificat drept un fanatic religios. Nesupunându-se îns! hot!rârii ierarhului s!u, la 11 februarie 1959 acesta a fost judecat %i condamnat la doi ani priva$iune de libertate cu confiscarea averii, conform articolelor 110 %i 180, pct. l ale Codului penal al U.R.S.S. în martie 1960 preotul P!durara a fost eliberat, dar f!r! dreptul de a oficia serviciul divin [3]. O amend! în sum! de 18 161 de rable i-a fost impus! preotului Ion Pânzaru pentru înc!lcarea legisla$iei sovietice cu privire la culte %i i s-a intentat un proces penal de c!tre procuratura din raionul Râ%cani [3]. Au fost da$i pe mâna justi$iei preotul F. Racovi$! din Leova pentru c! a deschis în apartamentul s!u o cas! de rug!ciuni, preotul I. Micu%a, care fusese deportat %i, revenind, a continuat slujbele religioase, preotul Sochirc! pentru c! a botezat o tân!r! de 18 ani, E. Ia$cu, fost c!lug!r la m!n!stirea Dobra%a, considerat de autorit!$i aventurier [3]. Prin convingerile sale religioase %i na$ionale n-a convenit autorit!$ilor sovietice nici preotul Vladimir Ababii. Cit!m din fi%a personal! a preotului: , A absolvit Seminarul Teologic din ora%ul Chi%in!u, Facultatea de Teologie, a studiat un an de zile la Facultatea de Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creang!“ din Chi%in!u, în anul 1941 este mobilizat în Armata Ro%ie“. Preotul Ababii a pl!tit scump pentru concep$iile sale. în 1947 a fost arestat %i judecat pe un termen de %ase ani priva$iune de libertate. Pedeapsa %i-a isp!%it-o în regiunea Stalingrad, la construc$ia canalului Volga-Don. A fost eliberat în 1952, înainte de expirarea termenului, dar f!r! a fi restabilit în cinul preo$esc. în martie 1959 a fost arestat din nou %i $inut închis pân! la 24 septembrie 1959 pentru înc!lcarea legisla$iei sovietice cu privire la culte[20, 24]. În 1960, printr-o dispozi$ie a organelor de partid, a fost intensificat! activitatea serviciilor de agen$i secre$i, îndreptat! împotriva bisericii %i a clerului. &aisprezece persoane alc!tuiau un grup de agentur!, dintre care dou! - Kazan$ev %i Iuriev - ocupau posturi de conducere în eparhie. Agen$ii secre$i au colectat materiale compromi$!toare la adresa celor mai activi slujitori ai cultului, care puteau servi drept pretext pentru excluderea lor din rândurile clerului. Numai în anul 1960 au avut de p!timit cinci preo$i. Agen$ii le interziceau preo$ilor s! deserveasc! mai multe parohii. Astfel, num!rul de preo$i s-a mic%orat de la 380 la 327, iar num!rul de biserici - de la 546 la 385 [20].

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 119 Ludmila TIHONOV

Prin intermediul agen$ilor secre$i a fost redus %i num!rul de candida$i basarabeni dornici de a-%i continua studiile în institu$iile teologice. Dac! în 1957 în institu$iile respective au fost admise 17 persoane, atunci în 1958 din 40 de cereri au fost acceptate doar 8, iar în 1959 din 9 persoane cu cereri doar una singur! a fost înscris! la o institu$ie teologic!. Mai mult decât atât, erau invocate diverse motive pentru a împiedica tineretul basarabean s!-%i continue studiile la %colile teologice. Astfel se crea un deficit de preo$i de origine român!. Cererile depuse erau examinate de agentul Kazan$ev, care, sub diverse pretexte, le respingea sau anun$a organele de securitate. Acestea, la rândul lor, prin intermediul organelor de partid, influen$au persoanele respective, iar împotriva unor candida$i erau adunate materiale compromi$!toare [17,23]. Astfel, Ion Ichim din satul V!rz!re%tii Noi, n!scut în 1941, depune cerere pentru a-%i face studiile la Seminarul Teologic din Odesa. Finoghin, împuternicitul Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse din regiunea Odesa, îi cere omologului s!u Oleinik s! g!seasc! motive pentru a bloca ini$iativa tân!rului entuziast [17]. Prin astfel de metode se încerca schimbarea componen$ei etnice a clerului basarabean %i încadrarea în via$a bisericeasc! din republic! a elementelor aservite regimului. Ca urmare a închiderii în mas! a bisericilor %i m!n!stirilor în anii 1959-1960, în martie 1961 Consiliul de Mini%tri al U.R.S.S. constat! c! organele locale de stat nu respect! legisla$ia sovietic! cu privire la culte. Pentru a evita o pauz! în procesul de lichidare a loca%urilor sfinte %i posibilele ac$iuni de protest, guvernul U.R.S.S. a decis printr-o hot!râre special! intensificarea controlului asupra respect!rii legisla$iei cu privire la culte66. în conformitate cu aceast! hot!râre, organele locale de stat erau obligate s! urm!reasc! activitatea ecleziastic! pentru a depista înc!lc!rile legii în cauz!, mai ales de c!tre cler. în acest scop, în republic! au fost organizate seminare cu secretarii comitetelor executive or!%ene%ti %i raionale, cu pre%edin$ii de soviete s!te%ti. în cadrul seminarelor au fost instrui$i activi%ti de partid %i de stat în vederea realiz!rii obiectivelor preconizate prin decizia guvernului din 16 martie 1961 [19]. Conform hot!rârii Biroului C.C. al RC. al Moldovei din 9 ianuarie 1962, comitetele executive raionale erau obligate s! creeze comisii de competen$a c!rora $inea supravegherea respect!rii de c!tre cler a legisla$iei sovietice cu privire la culte. Asemenea comisii au fost formate în raioanele Orhei, Dondu%eni, Edine$, C!l!ra%i, C!u%eni, Flore%ti etc. Deciziile elaborate de organele supreme din republic! aveau drept scop închiderea bisericilor. În anii 1960- 1961 au fost închise 58 de biserici, num!rul total de loca%uri sfinte sc!zând

120 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) TACTICI #I METODE COMUNISTE DE MARGINALIZARE A BISERICII ORTODOXE ÎN RSS MOLDOVENEASC! ÎN ANII 1944-1965 pân! la 327[19]. C!tre 20 noiembrie 1963 în raionul Dondu%eni fuseser! închise 34 de biserici, în raionul Edine$ - 65 de biserici, în raionul Flore%ti - 88 de biserici, în raionul Orhei - 74 de biserici. Conform unui raport, întocmit la cerin$a centrului de c!tre împuternicitul pentru problemele Bisericii Ortodoxe, în 1962 în republic! oficiau serviciul divin 255 de preo$i, 8 dasc!li, un arhiereu %i 1400 de cânt!re$i biserice%ti. în zilele de s!rb!toare, se men$ioneaz! în raport, frecventau biserica 140 275 de credincio%i, dintre care la ora% 10 248 de persoane %i, respectiv, la sat - 130 027 [18]. Bineîn$eles, num!rul credincio%ilor de la $ar! era mai mare, fapt explicat prin superioritatea numeric! a popula$iei rurale, dar %i prin condi$iile favorabile pentru p!strarea credin$ei. Bisericile închise de c!tre autorit!$i prevalau asupra celor care mai func$ionau. Pentru a-i lipsi pe enoria%i de dreptul de a restabili loca%urile sfinte luate cu for$a, acestora li se g!sea o alt! menire decât cea fireasc!. De exemplu, într-o not! informativ! datat! cu 1 ianuarie 1962, se men$iona c! urmau s! fie demolate 190 de biserici: din considerentul c! sunt foarte vechi - 109 biserici; din necesit!$i de reconstruc$ie a ora%elor %i satelor - 12 biserici; din motivul c! utilizarea acestora este imposibil! - 69 de biserici[16]. Loca%urilor de cult le era schimbat stilul arhitectural sau erau scoase de pe listele monumentelor de arhitectur!. Printr-o hot!râre a Consiliului de Mini%tri din februarie 1963 s-a decis demolarea clopotni$ei Catedralei din Chi%in!u [16]. În baza unei alte decizii a organelor de stat, biserica Sf. Nicolae din ora%ul Orhei a fost transformat! în sal! de sport a %colii cu profil sportiv, iar biserica din ora%ul Comrat a fost transmis! Ministerului Comunica$iilor [16]. Caracterul abuziv al ac$iunilor organelor de stat s-a manifestat %i prin sistemul de impozitare a bisericilor, care se intensific! din an în an. Organele fiscale stabileau impozite exagerate prin care gr!beau închiderea bisericilor. în 1961, de pild!, biserica Sf. Nicolae din Orhei a fost impus! la un impozit anual egal cu 4 418 ruble, iar în 1962 bisericii i s-a cerut o contribu$ie pentru anul 1961 în sum! de 10 168 de ruble. Impozitul propriu - zis pentru anul 1962 constituia 14 398 de ruble [17]. Ca rezultat, biserica respectiv! a fost închis!. Despre o astfel de impozitare exagerat! ne vorbe%te %i scrisoarea preotului T. Rotaru, parohul bisericii din satul Lazo, raionul Orhei, adresat! Ministerului de Finan$e [17]. Dolean$ele slujitorilor cultului %i ale credincio%ilor privind reducerea impozitelor nu erau luate în considerare, neachitarea impozitelor fiind calificat! drept o înc!lcare a legisla$iei sovietice cu privire la culte.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 121 Ludmila TIHONOV

Un alt aspect al politicii comuniste antireligioase îl reprezint! lupta contra cre%terii veniturilor biserice%ti. Evident, acestea proveneau din vânzarea lumân!rilor %i a altor atribute religioase, din oficierea de c!tre preo$i a ritualurilor cre%tine, cum ar fi botezul, cununia, sfin$irea caselor, procesiunile funerare. în 1961 la Cahul se resimte o intensificare a religiozit!$ii popula$iei în compara$ie cu anul 1960. în 1961 venitul bisericii provenit doar din vânzarea lumân!rilor, a iconi$elor etc. constituia 16 739 de ruble comparativ cu suma de 6 475 de ruble din anul precedent. în 1960 aici au fost oficiate 646 de botezuri %i, respectiv, 835 în anul urm!tor. Autorit!$ile sovietice au constatat c! preconizata educa$ie ateist! nu s-a realizat, or, ateismul impus n-a avut efectul scontat %i o atare stare de lucruri necesita noi eforturi pentru dezr!d!cinarea religiei în raionul %i în ora%ul Cahul. Situa$ii similare se atest! %i în alte raioane din republic!. De exemplu, în raionul F!le%ti, venitul celor 12 biserici, în 1962, constituia 74 417 ruble, iar în 1963 venitul a 10 biserici alc!tuia 88 968 de ruble. La fel, s-a înregistrat o cre%tere a num!rului popula$iei ce respecta ritualurile religioase. În ora%ul Chi%in!u veniturile biserice%ti au crescut în 1963 cu 35 387 de ruble, în compara$ie cu anul 1962, 43,6% dintre copiii nou - n!scu$i erau boteza$i, 7,8% din c!s!toriile înregistrate erau oficiate %i de biseric!, 20,9% din procesiunile funerare erau efectuate conform ritualului religios. La 1 ianuarie 1964, în Chi%in!u func$ionau cinci biserici, dintre care oficiau serviciul divin numai patru, dar despre care se men$ioneaz! c! de$ineau un tezaur bogat %i mijloace financiare impun!toare [19]. În pofida interdic$iilor aplicate de c!tre regimul comunist în domeniul cultelor, religia nu a putut fi înl!turat! definitiv din via$a social! a republicii, în toate localit!$ile se men$inea un anumit num!r de credincio%i care frecventau biserica %i respectau ritualurile religioase. Astfel, perioada 1944-1965 se caracterizeaz! prin promovarea de c!tre Partidul Comunist a unei politici antireligioase, care s-a manifestat prin ac$iuni violente îndreptate împotriva clerului %i a credincio%ilor, prin închiderea for$at! a bisericilor, prin decizii ce determinau mecanismul de închidere a loca%urilor sfinte, prin marginalizarea rolului religiei %i al Bisericii în societate, pân! la excluderea lor total!. Cercet!rile efectuate ne permit s! constat!m c! politica antireligioas! comunist!, realizat! prin metode represive în teritoriile române%ti ocupate, a durat pân! în 1965. Au fost închise peste 600 de biserici [19]. Num!rul de biserici active a fost redus la maximum. Prin impunerea ideologiei comuniste fa$! de religie o anumit! parte a popula$iei s-a v!zut nevoit! s! se dezic! de credin$!: în

122 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) TACTICI #I METODE COMUNISTE DE MARGINALIZARE A BISERICII ORTODOXE ÎN RSS MOLDOVENEASC! ÎN ANII 1944-1965 special, membrii de partid, func$ionarii de partid %i de stat, intelectualitatea. Dar primele victime ale influen$ei antireligioase comuniste au fost tinerii, care puteau fi modela$i mult mai u%or datorit! inocen$ei %i fragilit!$ii lor. Era inutil! aplicarea în continuare a unor metode represive, a for$ei %i violen$ei împotriva religiei %i a credin$ei, cu atât mai mult cu cât despre ateismul militant din U.R.S.S. se %tia peste hotare, fapt care îi %tirbea din autoritatea interna$ional!. Prin metodele violente aplicate Bisericii %i credincio%ilor, statul sovietic înc!lca prevederile Declara$iei Universale a Drepturilor Omului cu privire la religie (articolul 18), în care se men$ioneaz!: „Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de con%tiin$! %i religie; acest drept include libertatea de a-%i schimba religia sau convingerea, precum %i libertatea de a-%i manifesta religia sau convingerea singur sau împreun! cu al$ii, atât în mod public cât %i privat, prin înv!$!tur!, practici religioase, cult %i îndeplinirea riturilor“[19]. Noua conducere a statului sovietic a schimbat accentele %i orientarea politicii în domeniul cultelor. Pentru prima dat! de la instaurarea puterii sovietice în Basarabia, în directivele Partidului Comunist s-a men$ionat despre unele gre%eli comise de c!tre autorit!$i fa$! de credincio%i. Astfel, la 27 ianuarie 1965 Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., printr-o decizie special!, obliga împuternici$ii pentru problemele cultelor s! informeze centrul despre nerespectarea de c!tre autorit!$ile sovietice locale a legisla$iei sovietice privind cultele %i despre m!surile întreprinse pentru ap!rarea drepturilor credincio%ilor [19]. Reorientarea politicii antireligioase a comuni%tilor însemna %i o renun$are la metodele violente, aplicate anterior, în favoarea educa$iei ateiste.

Referin)e bibliografice: 1. Arhiva Na$ional! a Republicii Moldova (În continuare A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.5, f.13. 2. A.N.R.M.), f.3305, inv.1,d177, f.33. 3. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d12, f.22-23. 4. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.15, f.61. 5. A.N.R.M.), f.2848, inv.22,d.74, f.26. 6. A.N.R.M.), f.2848, inv.22,d.75, f.186. 7. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.120, f.491-492. 8. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.33, f.33. 9. A.N.R.M.), f.2848, inv.10,d.518, f.29-30. 10. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.64, f.60. 11. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.65, f.79.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 123 Ludmila TIHONOV

12. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.56, f.8. 13. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.92, f.14. 14. A.N.R.M.), f.2848, inv.2,d.317, f.40. 15. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.104, f.28. 16. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.103, f.5. 17. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.92, f.103. 18. A.N.R.M.), f.3046, inv.11,d.09, f.34. 19. A.N.R.M.), f.3046, inv.1,d.92, f.10. 20. Arhiva Organiza$iilor Social-Politice din Republica Moldova (În continuare A.O.S.P.R.M.), f.3046, inv.1,d.5, f.13. 21. A.O.S.P.R.M.), f.3046, inv91,d.5, f.45. 22. Be%leag!, Vladimir. Bisericile !i m#n#stirile sub regimul totalitar comunist în RSSM. 1950-1960. În: Destin Românesc, Nr.1, 1996, p. 60. 23. Pasat,Valeriu. T3-7*)6 (03/*1Q) 1(0,311 +,:7,9).1940-1950. ./*?;2: Terra, 1994. 24. &i%canu, Elena. Regimul totalitar-bol!evic în R.S.S. Moldoveneasc#. 1940-1952. Chi%in!u: Civitas, 1997.

124 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9)

RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES

Octavian "ÎCU

Octavian 'îcu is a historian from the History and International Relations Faculty, the Free International University of Moldova. Octavian Ticu is a member of the Commission for the Study of the Communist Dictatorship in Moldova. Octavian 'icu has received numerous awards that allowed him to do research in Romania, Russia, Hungary, France, Switzerland, and the United States of America. Presently he is researcher-coordinator at the Institute of History, State and Law, Academy of Science of Moldova. In 2010, he was awarded Medal "Civic Merit" by the President of the Republic of Moldova. In 2004, he received the National Youth Prize in the field of Science and Literature for his monograph, entitled The Problem of Basarabia and Soviet-Romanian Ties in the Interwar Period (1919-1939).

ABSTRACT Dup! R!zboiul din Georgia din 2008 %i anexarea Abhaziei, constat!m în politica Federa$iei Ruse o reîntoarcere la problrma frontierei %i teritoriilor în disput! ca instrument al politicii externe ruse. Articolul prezint! o incursiune istoric! în procesul de constiture teritorial! a Rusiei %i asupra felului cum acest proces se r!sfrânge asupra percep$iei teritoriale în Vecin!tatea Apropiat! %i în mod explicit asupra Republicii Moldova. Cuvinte-cheie: Federa$ia Rus!, politic! extern!, R. Moldova, frontier!, Vecin!tatea Apropiat!, dispute.

Introduction Discussions concerning the revival of the neo-imperial ambitions in the Russian Federation are in stage since the end of “honeymoon” relations between Moscow and West in the mid of 1990 (3, 42). The grounds for believing that a neo-imperial policy was emerging were all the more legitimate since according to a stereotype that has won widespread recognition in Russian political thinking, which is stung by an awareness of contemporary Russia's weakness and its loss of a decisive say in global processes, “unless the Russian Federation is leader in its own region of the world, still less can it expect to become a power of truly global stature” [13, p. 977-988]. Self-assertion in the “Near Abroad” has become something of a substitute for the superpower-status complex inherited from both the Soviet period and a remoter, pre-revolutionary era. The invasion of Georgia in 2008 and the official recognition of separatist republics of Abkhazia and South Ossetia by the Russian Federation showed explicitly the linkage between Russian policy in the

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 125 Octavian "ÎCU

“Near Abroad” and the commitment to rebuilding the country's great power status. Russia under Vladimir Putin started a process of “regaining” control on the international arena and first of all over “Near Abroad”. In order to achieve the objectives in both of these directions, “hard power” and other “traditional” means are employed: coercion (military intervention in Georgia, strategic military moves around the world); economic sanctions (“gas wars” with Ukraine and Moldova, “wine wars” with Georgia and Moldova, investment policy); diplomatic activities (multilateral diplomacy in international and regional organizations); aspersion and propaganda campaigns (accusations of human rights violations in the Baltic states, defending the interests of compatriots in the CIS and the Baltic states); shifting political environments in other sovereign countries (support to pro- Kremlin political parties in the CIS and Baltic states); using of the military presence in different regions and of the peacekeeping missions in “frozen conflicts” (Moldova, Georgia, Tajikistan) (25); and more recently the “Humanitarian Trend” of the Russian foreign policy which contains traditional elements of Russia’s actions in the “Near Abroad” (human rights, compatriots, campaigns of aspersion and propaganda, political consolidation of Russian speaking minorities), the technical/practical means to enforce these actions (consular issues, informational superiority), and new approaches of soft power (culture, education, science, public diplomacy) [35, p. 13]. The case of Georgia suddenly opened the issue of the territorial integrity in the post-Soviet states as a tool of the Russian foreign policy strategies, especially in the similar case of Transnistrian separatist republic of Moldova and in the case of the probably similar scenario of the Ukrainian region of Crimea. The recent evolutions in the post-Soviet states, but specifically in Georgia, interestingly impose the necessity to analyze the foreign policy of the Russian Federation and its implication in the “Near Abroad” specifically from the perspective of the territorial integrity. The paper is focused on the territorial dispute in the Republic of Moldova (Transnistria) and the involvement of the Russian Federation in the historical perspective. It aims to present the Moscow perspective over this territorial dispute and its role in the Russian Federation plans to “regain” the influence in the “Near Abroad” and in the world. In other words, the article will try to explain what “great power” is and what “imperial power” is (if any difference) in pursuing of the Russian interests in this conflict.

126 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES

The paper will be also focused on the Republic of Moldova perspective over the Russian implication in these conflicts particularly and in their domestic affairs generally. The country face at this moment a strong pressure from Moscow since the most important aims followed by the Russian Federation in the “Near Abroad” are to maintain its strategic positions in the regions considered as part of “vital interests”, in the interest of Russia’s own stability and to establish stable and predictable relations with these states and to not admit the growing influence there of any other power. But this perspective will be only collateral to the primary intention of the paper. Which factors determined the primordiality of territoriality in the Russian history and politics? Why were (and still are) Russians a nation accustomed with the large space and the absence of borders? What represents the issue of territorial integrity in the post-Soviet space in the Russian policies and why Russians are looking at this integrity as to something relative and possible of changing? How use Russian Federation the problem of territorial integrity in the Republic of Moldova in its politics? To answer all these questions is the main aim of the present paper. The case of Transnistria does not affect directly the security of Russian Federation and it is not as important as the case of Ukraine for instance in terms of the Russia future greatness. The integrity of Moldova is rather a piece of puzzle into Russian great power game and it is more related to control and influence over Moldovan, regional and European policies. In order to understand the historical ground of the problem, a glance at the place of border and territory in the Russian history would be very helpful and our primary intention is to answer what means border and territory in the Russian history and how this issue influenced Russian intellectual and political thinking in the post-Soviet period.

Border and Territory in the Russian history „...Georgia, Ukraine, Moldova and Kyrgyzstan are lost; Adzharia has fallen; Transnistria is under siege. Enemies have engaged in subversive activities in Uzbekistan and Kazakhstan and are approaching the gates of Belarus. Minsk is standing firm, but if it falls. The road to Moscow will be widely open” [16, p. 68]. This statement of Dmitry Furman, one of the leading researchers at Institute of Europe, Russian Academy of Sciences, reflects the basic perception of Russian political and intellectual

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 127 Octavian "ÎCU

establishment and of the majority of Russians regarding the territory of the former Soviet Union. Russian geopolitics has been always focused on the Russian “Near Abroad”, a place with historical and cultural meanings to Russians. For the West, this semicircle of countries surrounding Russia has been of strategic interest because of its potential for the country’s containment. For Russia, the Near Abroad is not simply a set of areas to control for strategic reasons, but also territories that are intimately related to Russia through ties of history, economy, and culture. Thus, the imposition of borders upon “Russian” space is seen as both unnatural and impermanent. After all, Russia’s international political history has always been dominated by action on her frontiers [26, p. 29]. When reflecting on the Russian history we should to have in mind that there is no one single Russia in terms of territory, but rather six Russia bond into one: the Kievan Rus, Mongol Russia, Muscovite Russia, Imperial (Romanovs) Russia, Soviet Russia and finally post-Soviet Russia (the Russian Federation). All of the previous five Russia left a particular legacy on the current Russian Federation in terms of identity and probably there is no any other nation which spent as many intellectual endeavors in searching of its true identity as Russian nation did. The historical modeling of Russian state and empire could be summarized to four big processes and trends. The first one is related the process of internal colonization in the sense of S. Soloviev and V. Kliucevski visions, who viewed the history of Russia as a “…history of a country in permanent colonization” [43, p. 13-22]. The second process is the so-called “gathering of lands” initiated by Muscovite Russia starting from Ivan Kalita, which resulted into the creation of the Russian unitary state and the creation of premises for further extension. The third tendency which shaped the Russian sense of border and territory was the Russia constant territorial expansion in the search of security to the situation when they did reach the “natural” land and sea limits. Finally, the last policy in modeling of Russian territory was the imperial one, mixed with messianic mission, driven by the forms of the Russian “special way”, either of the Tsarist triad – orthodoxy, autocracy, “narodnosti” or Stalinist one – Communism, Party and Soviet Power. N. Berdeav profoundly caught this quality of Russian character when he said that “…the messianic idea runs through the whole Russian history up to Communism” [5, p, 81]. The new and old territories were becoming a unique vital space, creating an organic

128 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES unity, the Russian „core” or „oikumena”, but not a harmonious one however [36, p. 18-22]. The “external cover” of the dominance over foreign countries was needed in order to assure the intangibility of the “core”. It was supposed to oppose by all existent means the countries from West, South or East, which were not part of the sphere of Russian influence, to not threat the region by creating any seduction of material, political or ideological character. The maintenance of barriers and the counteraction to the large external contacts as well as tendency to integrate into the “other” world were sine qua non conditions of the “Russian idea” survive and its institutional basis. In this sense, the „Russian idea” is the idea of Russian dominance over Slavic and non-Slavic ethnic groups, which more or less were parts of the “natural borders” of the late Russian Empire and the Soviet Union, but as well its political dominance over the proxy vicinity, i.e. East-Central Europe, Middle and South Asia, Mongolia and Far East. The direct rule and geopolitical domination over this space during Russian history was not justified by some attractive model of economical development or political freedom of the Russian people. They were explained by metaphysical qualities – the Russian spiritual superiority and universality, which a priori should be accepted as a gift of God (or of “World revolution”) by all nations, which became parts of the Empire [1, p. 235]. So looking at the issue of territory as the main features of any state we have to stress that the 1991 tragedy in the Russian terms was not that some administrative borders became state and national borders. The problem resulted from the idea that Russia, which during the twentieth century bore the name Soviet Union (and early Russian Empire), and was a united body, united culture, and united civilization, was spit into many parts. The territorial space of a nation has a meaning beyond the political power accruing from its control of the land. The history of a nation, its struggles, conflicts, defining moments, and tragedies all happen in particular places that not only shape the character of those places, but also the character of the nation. Consequently, territory is a vital component of national identity as an emotive source of imagining what the nation is all about. According to the scholars working on territory, there is a fundamental problem relating to the location of national boundaries when territory is thought of as “…space to which identity is attached by a distinct group who hold or covet that territory and who desire to fully control it for the group’s benefit” [23, p. 256]. Such a conception of territory tends to

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 129 Octavian "ÎCU

encourage social construction of national boundaries that do not necessarily match state borders. In this sense, Russian territorial consciousness extends beyond the country’s present borders and “Russia” and “Russian identity” are not confined within the space of the present Russian Federation. Thus, the breakup of the Soviet Union was not simply the collapse of a communist regime, but also the dissolution of the Russian Empire. A glance at the post-Soviet period. The collapse of the Soviet Union generated new mental maps for Russians, maps that do not always match the contemporary political map of state borders. Such imaginings of Russia are frequently connected to beliefs about what sort of country Russia is and should be, how Russia is viewed by the rest of the world, and how it is shaped by Russian foreign policy objectives [26, p. 24]. The post-Soviet intellectual and political debates and orientations regarding the Russian state/imperial power and territory were differently grouped by scholars as well as variously were assessed their impact on the politics of post-Soviet Russia. For instance, Alexei Arbatov defined four broad foreign policy positions within Russia, which vary in terms of number and influence but span all the major institutions engaged in policy formulation: pro-Western group; moderate liberals (pragmatists); moderate conservatives; the radical left and right. O. Malinova considers that the theme of „imperial” and „post-imperial” projects is very present in current Russian political discourse as least in two meanings: among „imperial nationalists” and in the “liberal discourse” [27, p. 59-102]. The former differently treat the border of “new empire”, but usually they think in terms of the restoration of the Soviet Union. A. Prohanov speaks about the “Fifth Empire” and considers that “…CIS countries are going to rot outside imperial body” [27, p. 73]; V. Zhirinovski pledges for “…reunification of the territories carved from Russia” (especially of Slavic peoples), but view Russian expansion in terms of the “last assault to South”, i.e. to Indian Ocean [49, p. 170-171, p. 201]. The liberal vision on the empire is not as much imbued with the “gathering of territories” rhetoric, but the “natural” leadership of Russia on the CIS space is considering as “vital” for its greatness [27, p. 81]. According to D. Sidorov there are also post-imperial “Third Rome” projects in post-Soviet Russia and resurrection of a Russian Orthodox geopolitical metaphor is attested [40, p. 317-34]. The author considers its reincarnations in various contemporary Russian geopolitical ideologies, such as “Orthodox Nationalism/Fundamentalism”, “Geo-apocalyptics of the Postmodern”, “Neo-Panslavism”, “Statism/Eurounionism”, “Neo-

130 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES

Eurasianism”, “New Chronology”, and “Neo-Orthodox Communism”. For M. Nazarov, one of the proponents of this trend, the only legitimate basis for establishing limits of the Third Rome must be the boundary of the Russian Empire as of 2 March 1917, when the last legitimate authority was interrupted. For the three Baltic republics, Russia should recognize their peoples’ choice for independence, but not their boundaries; the Transnistrian republic of Moldova is a Russian territory etc [32, p. 393]. J. O’Loughlin and P. F. Talbot proposed as well systematization on the Russian intellectual and political visions on territory and empire considering them as “Westernizing Nationalism,” “Moderate Eurasianism,” and “Extreme Eurasianism” [26, p. 28]. According to the authors for Westernizing Nationalism is expected no territorial aspirations, since any expansion of Russia would conflict with the clearly expressed wishes of this tradition to assert Russia’s place in Europe and the Western world. Moderate Eurasianists do not have a single territorial vision but want, at a minimum, a return of the Slavic states of Belarus and Ukraine to Russia. Other moderates favor a complete reunification of the Soviet Union. A distinguishing attitude toward territory, however, is that moderate Eurasianists reject the notion of a forced reconstitution of the Soviet Union and hope for a voluntary reunification. Extreme Eurasianists view all of the former Soviet Union as part of Russia [26, p. 31-32]. How do all these reflections and debates influence and modeling the Russian politics in terms of power and influence, and how they alter the territorial status-quo established after 1991? In the course of the first three years after the fall of the Soviet Union, Russia’s official policy toward its neighbors evolved from isolation to active engagement and to reintegration at the same time that Russia discovered a new language of self-determination in reference to its compatriot communities in the “Near Abroad”. In this sense, Russian state- building and Russian empire-building interfered, maintaining ambiguity, and remain opaque and elusive, difficult to define [3, p. 169]. The events that occurred in Russia and the republics during 1992 made some serious adjustments in the understanding of Russia’s role and place in the post – Soviet space. It was in particular the events in the Transnistrian region of Moldova in 1992, when ethnic Russians for the first time were pulled into military action, which pushed Russians out of their inward looking policy and drove them toward involvement in the territories of the “Near Abroad”.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 131 Octavian "ÎCU

It is generally accepted that the post-soviet “honeymoon” of the Russian Federation in relations with the West, especially the United States, came to an end in the mid-1990s. In this sense was arguing that as a result of marginalization in the West, Russia increasingly turned its attention to the former Soviet republics – the “Near Abroad” [17, p. 368]. A wide range of factors were mentioned in explanation of this shift: the necessity to strength the economic ties with Community of Independent States; strong interest in the fate of ethnic Russians, 25 millions of whom found themselves outside the Russian Federation and imploring protection; border issues like Crimea and in low key north Kazakhstan; and the peril of the Islamic fundamentalism [15, p. 438]. Nevertheless there is evidence that a shift toward the former Soviet republics occurred early. And out of all the arguments pointed out above, the most important in our case is how the interests of Russia in defending the ethnic Russians interfered with the pursuing of the Russians state/empire building in the “Near Abroad”. Usually in presenting the emergence of the “Near Abroad” policy is cited A. Migranyan, Eltsin’s adviser for security, who said in early 1992 that “…as a result of miscalculations in assessing the role and place of Russia and the deep-seated nature of relations between Russia and the countries of the near abroad, officials of the Russian Foreign Ministry and other political leaders in the country drew the strategically erroneous conclusion that Russia should turn inward, within the borders of the Russian federation, get out of all the former USSR republics, and not interfere in interethnic and regional conflicts in the former Union, thereby openly and publicly renouncing any special rights and interests in the post- Soviet space outside the Russian Federation”. According to him the events that occurred in Russia and in the republics during 1992 made serious adjustments in the understanding of Russia’s role and place in the post- Soviet space and a significant portion of the political establishment started to realize more and more clearly that a special role in the post-soviet space belonged to Russia [3, p. 165]. It was in particular the events in Moldova in 1992, when ethnic Russians for the first time were pulled into military action that pushed Russians out of their inward looking policy [33]. Beside there were the problems generated by the Baltic citizenship restrictions, the conflict with Ukraine over the Crimea, the former Soviet Fleet and policy of “Ukrainization”, massive out-migration of Russians from Central Asia and Transcaucasia and the widespread perception of Russia’s artificial borders

132 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES that stimulated the shift from inward looking policy of the Russian Federation toward the “Near Abroad” [3, p.166]. The so-called neo- authoritarian representatives of the Russian foreign policy stressed that the problems cited above as well as the guaranties for security imposed for Russia the necessity to become the center for reintegration of the former Soviet republics [8, p. 278]. The 1992 Foreign Policy Concept explicitly point out that in the emerging new system of international relations, the Russian Federation remains a great power in terms of its potential, its influence and its responsible for the creation of a new system of positive relations among the states that used to make up the Soviet Union, and it is the guarantor of the stability of these relations [25, p. 52]. Even though the basic contours of the Russia’s policy towards the “Near Abroad” were already in place well before the December 1993 elections, it was explicitly the strong showing of nationalists and neo- communists during the elections that stressed the Russian geopolitical interests throughout the region. Both V. Zhirinovski and E. Zyuganov, the leaders of Russian liberal-democrats and Russians communists, took a very active role in the modeling of intellectual and political discourse regarding the “vital interests” of Russia in its geographic proximity. In January 1994, in his opening speech to the new Federation Council, Boris Eltsin stressed Russia’s destiny as “a great power” and as “first among equals” among the former Soviet republics [33]. In the same time Russian officials drawn a distinction between a “great power” and an “imperial power”: the first was about the legitimate pursuit of state interests towards its neighbors within the norms and expectations of the state system, the second was a policy of domination standing outside those norms. Within the post-Soviet context, however, the distinction between the legitimate pursuit of state interests and empire-building is entirely nebulous and is likely to remain so for long time. Very suggesting in this sense was Alexander Rutskoi statement, Vice-President of the Russia Federation, when he said in 1994 that “…the peoples of the former Soviet Union are destined by the Lord God himself to live as one family, one nation, one state – a great power” [3, p. 168]. Although the “post-imperial” territorial ambitions are usually ably “hidden” in the discourses and actions of the Russia political classes and they are not pretended to legitimize the political course, we can attest many of the arguments used by Kremlin resulting from the diversity of the intellectual opinions and trends mentioned above.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 133 Octavian "ÎCU

The main purpose of the Putin’s political reform was announced the creation of the strong state. The analysis of V. Putin discourses reveals that his perception of “strong state” explicitly contain the imperial archetypes. In 2003 Address to the Federal Assembly the Russian President stressed that in “…maintaining of the state on the large space, in keeping of the unique community of peoples with the strong positions in the world” is the historical heroism of Russia and its citizen [27, p. 96]. In May 2004 Address, V. Putin announced the integration of the post-Soviet space as priority direction of Russian foreign policy. “Our priority – he said – is to work on the deepening of integration on the CIS are, including within Unique Economic Space and Eurasian Economic Community”. Early, on February 12, 2004, he declared that “The breakup of the Soviet Union is a national tragedy on an enormous scale, from which only the elites and nationalists of the republics gained. . . . I think that ordinary citizens of the former Soviet Union and the post-Soviet space gained nothing from this” [26, p. 23]. Showing respect toward independence of the new post-Soviet states, Putin was always speaking about importance of the integration processes in this area, stressing his concern regarding the status of Russian speaking minority in these states. In 2005 for instance he declared the necessity to continue “…the Russian nation’s mission of civilization on the Eurasian continent” [27, p. 97]. As we stressed at the beginning of the paper the Russia’s self- assertion in the “Near Abroad” has become something of a substitute for the superpower-status complex inherited from both the Soviet period and a remoter, pre-revolutionary era and the ability of Russia to control the territory of the „Near Abroad” is considered to be one of the main arguments that grant (and probably will grant to Russia in the next future) the status of regional or even world power. But this is not the only explanation of the Russian influence in the „Near Abrod”. Russia has a dichotomy in the relations with the former Soviet republics, which determined the main dilemma of Moscow policy in the “Near Abroad”: how to find a balance between addressing them as absolute sovereign states and maintenance of “special relationships” with them. The historical realities of post-imperial context showed that there two options when a big country is surrounding by small and weak countries: the big power conquer them and dominate over, or these states become strong enough to resist, unifying its own resources and external support, and therefore containing and exhausting the big power potential. Fear of domination push small countries to the creation of containing barrier and searching of support

134 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES from other power as long as fear of hostile surrounding, of isolation and external involvement push the great power to extend its own influence on the neighbor states. The dynamic interrelation between these two models during five centuries was the paradigm of Russian/Soviet empire evolution, its colonized territories and external surrounding [1, p. 246-247]. Russia considers the former Soviet republics as deeply unstable internal, open from outside influence, located in the confrontation between them, with own separatism or with Russia itself. In this sense the great dilemma of Russia is how to avoid creation of a hostile surrounding (or any kind of „sanitary cordon”) from post-Soviet states and to impede their transformation into sphere of economical and political influence, and potentially of the military presence of other great regional and global powers and alliances.

Russia and the Issue of Territorial Integrity in the Republic of Moldova Republic of Moldova was never an independent political entity until 1991. Its fate was inextricably linked to that of the Romanian Principalities, of the Ottoman Empire, of Russian Empire, of Romania and more recently of the Soviet Union. Prior to 1812 the current territory of Moldova was part of the Romanian Principality of Moldova which emergence is dated with 1359. After Russian-Ottoman war of 1806-1812, for most of the nineteenth century and up to 1917, Moldova, historically known as Bessarabia, was part of the Russian Empire. In the same time, the core of the Romanian Principality of Moldova joined Wallachia in 1859 and formed the Romanian modern state. After World War I, Bessarabia returned to Romania and for twenty-two years it was part of the Romanian state. Bessarabia became part of the Soviet sphere of influence following the Molotov-Ribbentrop Pact of 1939, as Soviet troops invaded and occupied in 1940, then resumed by Romania in 1941 and re-occupied by the USSR from 1944 to1991. On August 02, 1940, the Soviet Union created the Moldovan SSR, which was a result of joining Bessarabia and the Moldovan ASSR (created by the Soviets in 1924 within Ukrainian SSR). These territorial and political fluctuations, together with the peripheral position that it had in the states that took part, have strongly affected the evolution and stability of Moldova in the twentieth century and especially after 1991. These changes in geographical and political

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 135 Octavian "ÎCU

landscape was many time portrayed as constant shift from West to East and back, but in fact the clash over this territory was a very specific confrontation between Romanian nationalism, which wanted to “return home” its lost sons and Russian/Soviet imperialism, which was driven by geopolitical strategies in controlling Moldova. The confrontation left a particular legacy on the current political and national physiognomy of the Republic of Moldova and the issue of borders and identity basically are the main problems of its post-Independence history. Since Soviet era boundaries are the main foundation on which the newly independent Moldova has to build its new political and nation identity, an analysis of the effect of the Soviet policy of nationalities in the Moldovan SSR would be very helpful for understanding current realities in the Republic of Moldova. Historical Boundaries - Soviet Boundaries. The Soviet understanding of nationhood was firmly based on the Stalinist linkage between nationality, its territory and its indigenous political elite. It is a well known fact as well that following Stalin’s own definition of nation, Soviet authorities promoted an idea of nation as being fixed to territory. The major ethnic groups were assigned their officially recognized territories and organized into an elaborate administrative hierarchy of ethnic stratification, in which the fifteen Soviet republics represented the highest rank of statehood accessible to a Soviet nationality [10, p. 33-35]. Even though scholars of Soviet nationalities assert that the Piedmont principle was not a major Soviet motivation in policies of nation- building, they admits that in a single exceptional case – of the Moldovan Autonomous SSR - this principle was the main reason for the creation of a Soviet republic [28, p. 9, 247]. Since the Soviet Union never admitted the annexation of Bessarabia to Romania, the Soviets created great pressure on the Romanian authorities through the organization, training, and financing of subversive action in Bessarabia. This pressure implicated the creation of Moldovan ASSR inside Ukrainian SSR in 1924, in what V. Zatonsky was calling “our own Moldovan Piedmont” [28, p. 247]. Despite the small size and the dubious Moldovan ethnic character (the Moldovans represented 31, 6 percent of the Moldovan ASSR while the Ukrainians were 49, 6 percent [47, p. 24], the newly created republic received the status of an autonomous republic because of the future political perspectives of Moldova, i.e. the eventual annexation of Bessarabia. For the same reason, despite the protest of the Romanian communists, in the Moldovan ASSR was initiated the forging of

136 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES a distinct Moldovan literary language and the cultivation of separate Moldovan national identity [44, p. 136]. The Moldovan Soviet Socialist Republic was created by the Supreme Soviet of the USSR on August 2, 1940, allegedly on the initiative of the majority working people of the region [37, p. 246-247]. Roughly speaking the creation of the Moldovan SSR was the result of the joining together of historical Bessarabia and the Moldovan ASSR, but not in their integrity - only six from the total of thirteen rayons of the Moldovan ASSR were annexed to the Moldovan SSR. As usual the Soviets did not follow any ethnic, historic or cultural logic in the creation of the new republic but only strategic considerations. As a result three counties of historical Bessarabia (Cetatea Alba, Ismail and Hotin), were annexed to Ukrainian SSR in exchange for parts of the Moldovan ASSR [39, p. 183]. Beside the idea of destroying of the compactness of the historical integrity of Bessarabia, the Soviet officials’ strategies pursued to secure the Soviet Union’s (through a reliable Slavic republic) access to the Danube River and made the Moldovan SSR a landlocked entity. We can not deny in judging that policy the pressure of the Ukrainians communist officials both in the terms of the Soviet ultimatum concerning Bessarabia (by the terms of the June 26, 1940 Soviet ultimatum, Bessarabia was also pretended from Romania on the basis of the Ukrainian majority of the province [34, p. 17-18] and that of the Piedmont Principle. There was N.S. Khrushchev proposal to the Central Committee of the CPUS that the new Moldovan Soviet Republic should be created by the unification of the “…Moldovan population only” and not of the territory of Bessarabia and the Moldovan ASSR [2, p. 163; p. 24, p. 524]. The fact remains that with the new borders the disputed territory between the Nistru and the Prut, Bessarabia ceased to be a single unit precisely because it was expected that this would complicate any future attempt to have the area returned to Romania. In long lasting terms the unification of these two distinct entities (known as Bessarabia and Transnistria, or the “left bank” and “right bank” of the Nistru river), which never existed before in any sense as a common entity, was fateful for the further evolution both of the Moldovan SSR and the Republic of Moldova. Economically and demographically speaking, Soviet Moldova gradually developed as two republics in one: a largely rural, agricultural and indigenous Moldovan, and a more urban, Slavic, and generally immigrant population in Transnistria working in Soviet-style heavy industry [20, p. 100]. Most of the Moldovan industry worked out as

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 137 Octavian "ÎCU

an appendix of the great Soviet enterprises or were located outside Bessarabia in Transnistria, which was producing 1/3 of the Moldovan industrial output. In the same time, mainly the Moldovan elements from Transnistria alongside with the Russian officials appointed from Moscow were the element of the party apparatus that promoted the Soviet nationality policies in the Moldovan SSR. As a whole, these elements enjoyed an almost cast- like dominance over public life in Moldova in the Soviet period, reinforced by the low level of education within the Moldovan population, the dominance of Russian and Russified cadres in most major institutions and near-universal use of Russian as the language of official business in the republic [4, p. 165]. Besides the inherent distortion of the ethnic balance in the Moldovan SSR, that peculiar Soviet policy has generated the long-lasting premises of future Transnistrian separation. On September 02, 1990, the region, supported by Moscow, proclaimed itself as independent entity – Pridnestrovian Moldovan Republic (PMR) and ceased to take order from central government of the Republic of Moldova. Transnistrian problem and interests of the Russian Federation. The Transnistrian crisis was artificially created by Moscow on the turn of 1990 in the context of the Soviet system crisis and ascendancy of the national movements in the Soviet republics. Facing the probability of the Moldovan SSR to leave the Soviet Union, A. Lukianov, at that moment the President of the Supreme Soviet of the Soviet Union, with implication of D. Iazov and B. Pugo, respectively Soviet Ministers of Defense and Internal Affairs, decided to create on the territory of Moldova two states: on the left bank of Dnestr and in the region of Gagauzia [9, p. 5; 14, p. 12; 41, p. 70- 71]. No wonder that the Transnistria region had sympathizers in official Moscow from the very start of its conflict with Chi%in!u. Until the summer of 1990, that sympathy was expressed primarily as a modest pro- Transnistrian bias in Gorbachev's efforts at conflict management in Moldova. But by fall of that year, the interests of the Soviet government, and later of its Russian successor, had shifted toward support for Tiraspol as a way of defending Moscow's own political influence and military bases in the region. As early as the fall of 1990, therefore, every major escalatory action the Transnistrians took was preceded by a clear show of support from Moscow. In many cases, aid from Moscow was what made the Transnistrians strides toward independence possible [14, p. 12]. In the same

138 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES time the Soviet official created a linkage between the problem of local separatism in Moldova and the Moldovan SSR’s commitment to sign the new Soviet treaty initiated by M. S. Gorbaciov in order to save the Soviet Union [30]. Moscow's first effective support for the Transnistrians came in September of 1990, when Soviet Interior Ministry troops were dispatched to Tiraspol to protect the “Congress” of Russophone elites that declared the “Transnistrian Republic” independent of Moldova within the Soviet Union [9, p. 54]. The troops' intervention was largely aimed at conflict management - in this case, deterring Chisinau from suppressing the gathering by force, as it had threatened to do. It also had a second goal, however: to pressure Moldova to abandon its bid for independence or else faces dismemberment. Now useful to the Kremlin as a tool, the Transnistrians soon began receiving more substantial help. As early as 1990, the Soviet civil defense organization and DOSAAF, the official Soviet paramilitary organization, started supplying the Transnistrian volunteers with weapons. Meanwhile, the Transnistrians had also secured the sympathy of the 14th Army by resisting Chi%in!u's anti-military legislation. The 14th Army troops -many of them natives of the Transnistria region - were further encouraged by the Defense Ministry's open tilt toward Tiraspol. Thus by the time the first Moldovan - Transnistrian armed confrontation took place outside Dubossary in November 1990, the Transnistrian Russophones had not only their own armed volunteer formations, but also the expectation of support from Soviet troops [12]. Unfortunately for all concerned, Gorbachev misplayed his hand at this point. After the Dubossary incident, both Snegur and the Moldovan parliament signaled a willingness to accept Gorbachev's terms: they would consider a Union Treaty if Gorbachev would help end the Transnistrian separatist bid. But unwilling to abandon the Transnistrians, Gorbachev refused. Snegur, in disgust, called for the December 1990 “National Assembly” at which between 500,000 and 800,000 Moldovans demanded independence from the Soviet Union and rejection of any union treaty. Thereafter, the Moldovan government was committed to that course. After the December debacle, the Soviet government increased its aid to the Transnistrian republic. The Soviet Agro-Industrial Bank helped the Transnistrians to set up their own national bank, enabling Tiraspol to break the Moldovan budget by withholding payments due to Chi%in!u. Soviet KGB and interior ministry units were ordered to work with their

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 139 Octavian "ÎCU

(technically illegal) Transnistrian counterpart and Moscow turned a blind eye as the extra-legal Cossack movement dispatched paramilitary volunteers to Tiraspol. The conflict between the new Moldovan authorities in Chi%in!u and the “Transnistrian Moldovan Republic” (with the Russian acronym „PMR”) on the Dnestr left bank broke in late spring and summer 1992, and resulted in several hundred casualties. The conflict was soon eclipsed by other world events and disappeared from the news headlines. It remains, however, one of the most complicated conflicts on the post-Soviet scene, both in terms of its pre-history, its political constellations and its possible future developments. While an effective ceasefire was concluded on July 7, 1992, no solution has yet been found to the underlying contentious issue- the legal-territorial status of the Dnestr left bank of the Moldovan state. Although the Russian mass media and officials have regularly referred to the war as an ethnic conflict [3, p. 166], however, it would be a gross oversimplification to present the conflict as a showdown between the ethnic Moldovan and the 'Russian-speaking' part of the Moldovan population. Indeed, the Transnistrian region's ethnic mix before the war was over 40 percent Moldovan, 28 percent Ukrainian, and only 25, 5 percent Russian [13, p. 159]. Moreover neither side involved in conflict agrees to this description and insist that it is essentially political in character. At the same time, the ethnic dimension cannot be denied altogether: in the Transnistrian region, and only there, the dominant sector of the population was the group, including Russified Moldovans and Ukrainians as well as Russians. Conversely, until after the war the post-communist Moldovan government in Chi%in!u was composed almost exclusively of ethnic Moldovans. On the Moldovan side, the conflict began as a mass insurgency, but it became a case of popular chauvinism after Moldovan nationalists came to power in Moldova and pushed ahead the policy of hard Romanization and the unification to Romania. Under the influence of the nationalists among the Popular Front leaders, the legislature introduced a series of extremely divisive measures, which heightened the growing anxiety of the Russian-speaking minorities. The process of anti-Soviet mobilization that preceded the dissolution of the USSR thus reinforced the ethnic cleavage that was already existent in Moldova [11, p. 143-144]. On the side of the Russian speaking secessionists in the Transnistrian region, in contrast, the violence was a case of elite

140 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES conspiracy, with support from Moscow playing a crucial role. Incumbent Russophone leaders in the Transnistria region used ethnic outbidding to exacerbate mass hostility and the security dilemma in order to preserve and increase their own power. The war in Moldova happened as it did because Moscow deterred mass-led violence on the Moldovan side, but later determined that its strategic interests were best served by supporting instead of preventing the Transnistrian elites' secessionism. Moscow therefore helped the Transnistrian elites to start the war, and then to win it [18, p. 110]. The outbreak of major military confrontations in the Transnistrian area put Boris Eltsin in an unenviable position. It was extremely difficult to find the point of balance between support for the Moldovan alliance partner in the Commonwealth of Independent States and the need to stop the wave of allegations that he was betraying the interests of fellow Russians in the PMR. In addition to this, the position of Russia was complicated by a number of other concerns: a) the territorial integrity of not only Moldova, but also of Russia was at stake. If Russia should decide to recognize “PMR” and the Gagauz republic, Moldova and Romania would most certainly retaliate by recognizing the breakaway Russian territories, Tatarstan and Chechenia. Other states could then be expected to follow suit; b) Eltsin had not forgotten that Mircea Snegur was one of the few Soviet republican leaders who explicitly supported him in the struggle against the putschists in August 1991 - while the “PMR” leaders did not; c) If strong anti-Russian sentiments should prevail in Moldovan politics, this state could possibly, together with Ukraine and the Baltic states, end up as a kind of anti-Russian “cordon sanitaire”. That would greatly complicate the attempts of the Eltsin regime to integrate Russia into the Western world; d) The Eltsin regime was very sensitive to allegations of Russian neo-imperialism. Despite the fact that it contributed to the dismantling of the Soviet Union, it is regularly being accused of harboring imperialist schemes, and it tries to avoid any action that could substantiate such accusations. Eltsin’s government divided and indecisive attitude toward the Transnistrian conflict lead to ambiguities in the official Russian policy regarding this issue. In the end, the efforts of the patriotic opposition to bring about a more active Russian policy in the Transnistrian conflict met with sympathy and support among certain members of the Eltsin entourage. Significantly, Vice President Aleksandr Rutskoi was a leading champion of the Transnistrian cause in Russian politics. Rutskoi has on a number of

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 141 Octavian "ÎCU

occasions directly and indirectly attacked the position of the Minister of Foreign Affairs, Andrei Kozyrev, who was generally considered a soft-liner on this and on most other issues [15, p. 440]. In a situation almost unprecedented in democratic states, the vice president of the Russian Federation expressed the attitudes of the parliamentary opposition just as much as the attitudes of his government. The contrast between the two voices of the Russian executive was made abundantly clear in early April 1992 when both Rutskoi and Kozyrev visited Chi%in!u and Tiraspol within two days. Rutskoi proclaimed that the Transnistrian republic “has existed, exists and will continue to exist”, while Kozyrev talked in Chi%in!u about Moldova’s sovereignty and integrity [31]. In a heated debate at the 6th Congress of People's Deputies of the Russian Federation shortly afterwards Rutskoi advocated official recognition of the “PMR”. The cautious faction in the parliament prevailed, however. At the very same time, on 6 April 1992, diplomatic relations were established between Russia and Moldova. The escalation of the conflict after the Snegur ultimatum in March 1992 threatened to compromise the neutrality of the 14th Army in Moldova, which Russia took under its control by a presidential decree of 1 April, 1992 [38]. General Lebed, who replaced Yurii Netkachev as commander of the14th Army in June 1992, on a number of occasions voiced strong support of the “PMR” regime. He has declared the right bank city of Bendery an inalienable part of “PMR” and “PMR” itself “a small part of Russia” and the Transnistria region is the “key to the Balkans” [48, p. 401]. When Bendery was captured by Moldovan forces on 19 June, tanks from the 14th Army crossed the bridge over the Dnestr. This event appears to have been the turning point of the battle [22, p. 388]. The June 1992 war created a new situation for Russian policy makers: the 14th Army implication in the war against the Republic of Moldova indicated a change in Russian policy towards the Transnistrian conflict, but also in that related to the Near Abroad. The Transnistrian conundrum laid heavily on the process of post- communist transition in Moldova. As has been pointed out earlier, the conflict has generally portrayed as ethnic in origin. Nevertheless, efforts to deal with the ethnic concerns of the separatists remain ineffective so long as the more fundamental sources of the conflicts are not addressed. In fact, the crisis has been the result less of legitimate ethnic grievances and more of a long-term contest between two different political elites, one of which replaced the other in Moldova’s transition from Soviet republic to

142 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES independent state [1, p, 21]. A complicating factor is that the Transnistrian republic established rudimentary state structures, that is, an elected president and parliament, military formations, a vast network of rayon and city councils left over from the Soviet period, and even introduced its own currency. As a result, since the Transnistrian leaders have profited from the lack of central Moldovan control over the region, they also unlikely to commit to political reforms which would diminish their position of leverage toward Chisinau [21, p, 24]. But the most complicating problem of the dispute is the Russian 14th army and the Russian Federation’s favorable stance toward Transnistria. According to a statement made some years ago by Moldovan Minister of National Security Tudor Botnaru, the key to the Transnistrian conflict is neither in Chisinau nor in Tiraspol, but in Moscow (7, p, 211). In October 1994, a Russian-Moldovan agreement was signed stipulating the withdrawal of Russian troops from the region but that accord has never gone into effect owing to the Russian State Duma’s refusal to ratify it. In addition, on 13 November 1996, the State Duma adopted a resolution declaring the region a zone of “special strategic interest for Russia” [7, p, 210]. Given the international pressure, at the 1999 Istanbul OSCE summit Russia subscribe to retreat its army forces from Moldova until 2001 but denying this responsibility invoking the technique difficulties of withdrawal. During this period the Transnistrian conflict has also been many time used in the electoral prospects and policy-maker of most important political party of Moldova. As such, we have to admit that besides many others explanations of Moldovan pro-Russian orientation was that Moldovan political elites hoped Russia would support reunification of the country, with modest guarantees of autonomy to the Transnistria secessionist republic. The Russian Federation manifests interests toward the Republic of Moldova invoking historical past and the presence of large Russian minority, but in fact its attitude is determinate by great power geopolitical implication. In the context of post-Soviet politics, the relations between the Russian Federation and the Republic of Moldova are marked by many contradictions. From one side, Russia officially supports the territorial integrity of the Republic of Moldova and officially is involved in “settlement” of the Transnistrian conflict. In the same time, Moscow is the main supporter of the separatist regime in Tiraspol and provides to Pridnestrovian Moldovan Republic political, economic, financial and military help [45, p, 160-169].

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 143 Octavian "ÎCU

The interests of the Russian Federation in Transnistria are determined by the following considerations: a) to maintain the strategic positions of the Russian Federation in South-Eastern Europe; b) to defend in Moldova the interests of Russian population and other nationalities that consider Russia as their historical motherland; c) to maintain the strategic links with the economic enterprises of Transnistria, many of them being unique within the military-industrial complex; d) to solve the conflict in the interest of Russia’s own stability and the consolidation of Russia’s relationships with the states from near abroad having a Russian minority; e) to establish stable and predictable relations with Romania and to not admit the growing of its nationalist influence on Moldova [6, p, 52-54]. Russia initiated two plan of settlement the issue of territorial integrity of Moldova both having as a fix idea the federalization of the Republic of Moldova, with Chisinau and Tiraspol as equal parts, and having therefore the instruments to influence and to pressure the Republic of Moldova and the possibility to maintain its military bases in Transnistria. The first one was “Primakov Memorandum” [29], signed in 1997 and the second was the so-called “Kozak Memorandum” which was supposed to be signed in 2003, but was rejected by Communist government as result of massive protest and external pressure [46, p, 83]. In both cases, but especially in the last one, Russia pushed for a treaty giving Transnistria near independence within a federal state, enough seats in the Moldovan Parliament to block constitutional change and the long-term presence of Russian troops. In this sense, the issue of territorial integrity is used by Russian Federation to influence the policy-making in the Republic of Moldova, but in the same time the Transnistrian issue is a puzzle into great power game of Russia in relations to European Union and USA.

Conclusions Russian territorial consciousness extends beyond the country’s present borders and “Russia” and “Russian identity” are not confined within the space of the present Russian Federation. Historically accustomed with the large territory and the “absence” of borders, Russia continues to look at the post-Soviet space as to something relative and possible of changing, suitable to be returned to the Russian “core”. From this point of view the primordiality of territoriality prevails in the post-Soviet Russian history and politics

144 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES

The case of Georgia suddenly opened the issue of the territorial integrity in the post-Soviet states as a tool of the Russian foreign policy strategies, especially in the similar case of Transnistrian separatist republic of Moldova and in the case of the probably similar scenario of the Ukrainian region of Crimea. The invasion of Georgia in 2008 and the official recognition of separatist republics of Abkhazia and South Ossetia by the Russian Federation showed explicitly the linkage between Russian policy in the “Near Abroad” and the commitment to rebuilding the country's great power status. The Georgian case is the first successful one for Russia in using territorial integrity in a combining strategy of security, neo-imperial ambitions and great power stance looking for international affirmation as regional and world power. But in long term strategy the official recognition of Abkhazia and South Ossetia by the Russian Federation was a demonstration of incapacity of the Russian political elite to transform the post-Soviet space according to the modern principle of influence and power. The 26 August 2008 act attested the Russian old imperial paradigm of action in the post-Soviet space adapted to new realities – the separation and annexation o new territories. Could be expected the similar scenario in the different case of the Republic of Moldova? The logic of Russian political action suggests that the Russian Federation has no other strategies at the moment rather than eroding the territorial integrity of the neighboring states for achieve its geopolitical goals. The Russian behavior in the “Near Abroad” attests that Kremlin is content to allow Republic of Moldova internal sovereignty and to grant its territorial integrity, so long as it does not become a threat to Russia and do not pose challenges to its perception of this state as part of the Russian “vital space”.

Referin)e bibliografice: 1. Arbatov, A. Natzional’naya idea i natzional’naya bezopasnosti, In: Vneshneaja politika i bezopasnosti sovremennoi Rossii, 1991-2002, Vol. I, Moscow, Rosspen, 2002 2. Aspects des Relations Russo-Roumains. Retrospectives et Orientations. Paris, Minard, 1967. 3. Beissinger, Mark R. The Persisting Ambiguity of Empire. In: Post- Soviet Affairs, Nr. 11, 1995 p. 2-165. 4. Beissinger, Mark R. State Building in the Shadow of an Empire-State: The Soviet Legacy in Post-Soviet politics. În: K. Dawisha and B.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 145 Octavian "ÎCU

Parrott, The End of Empire? The transformation of the USSR in Comparative Perspective, New York: M.E. Sharpe, 1997. 5. Berdeaev, N. Russkaia ideia. In: Voprosy Filosofii, Nr. 1, 1990. 6. Bezopasnosti, Informatsionnyi sbornik Fonda Natsional’noi i Mezhdunarodnoi Bezopasnosti, Nr. 1-2 (January-February), 1994. 7. Brezianu, A. Historical Dictionary of the Republic of Moldova. Lanham: The Scarecrow Press, 2000. 8. Boffa, D. Ot SSSR k Rossii. Moscow: Mezhdunarodnye otnoshenia, 1996. 9. Cojocaru, Gh. E. Separatismul în slujba Imperiului. Chi%in!u: Civitas, 2000. 10. Connor, W. Soviet Policies Toward the non-Russian Peoples in Theoretic and Historic Perspective, In: Alexander J. Motyl (ed.) The Post-Soviet Nations: Perspectives on the Demise of the USSR, New York: Colombia University Press, 1992. 11. Crowther, W. and Josanu, Y., Political Institutionalization in post- Soviet Republic of Moldova. In: Pontes, Nr.1, 2004. 12. Declara"ia Guvernului RSSM. In: Moldova Suveran#, Nr. 261 (November 4), 265 (November 13), 1990. 13. Evropeizatsia i razreshenie konfliktov: konkretnye issledovania evropeiskoi periferii. Moscow: Vesi Mir, 2005. 14. Grecu, M.; #!ranu, A. Trupele ruse în Republica Moldova. Documente !i materiale. Chi%in!u: Litera, 2004. 15. Freeze, Gr. Russia. A History. Oxford: Oxford University Press, 2002. 16. Furman, D. Live History. A Silent Cold War. In: Russian in Global Affairs. Nr. 2, 30.06.2006. 17. Istoria Rossii. Noveishee vremea, 1945-1999. Moscow: AST, 2000. 18. Kaufman, Stuart J. Spiraling to Ethnic War: Elites, Masses, and Moscow in Moldova's Civil War, International Security, Vol. 21, Nr. 2, 1996. 19. Kerr, D. The New Eurasianism: The Rise of Geopolitics in Russia's Foreign Policy. In: Europe-Asia Studies, Vol. 47, Nr. 6, 1995, pp. 977- 988. 20. King, Ch. The Moldovans, Stanford: Hoover Institution Press, 2000. 21. King, Ch. Post-Soviet Moldova. A Borderland in Transition, London: Royal Institute of International Affairs, 1995. 22. Kolsto, P. National Integration and Violent Conflict in Post-Soviet Societies. The Cases of Estonia and Moldova, Maryland: Rowman and Littlefield Publishers, 2002.

146 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) RUSSIA AND THE TERRITORIAL INTEGRITY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA: HISTORICAL PERSPECTIVE AND PRESENT REALITIES

23. Knight, D. Identity and Territory: Geographical Perspectives on Nationalism and Regionalism, In: Annals of the Association of American Geographers, 1982. 24. Lazarev, A. M. Moldavskaia Sovetskaia Gosudarstvennost’ i Bessarabskii Vopros, Chi%in!u: Cartea Moldoveneasc!, 1974. 25. Lynch, D. Russian Peacekeeping strategies in the CIS. London: Antony Rowe Ltd, 2000. 26. O’Loughlin, J.; Talbot, P. F. Where in the World is Russia? Geopolitical Perceptions and Preferences of Ordinary Russians. In: Eurasian Geography and Economics, 2005, 46, Nr. 1. 27. Malinova, O. Tema imperii v sovremennyh Rossiiskih politicesckih diskursah. In: A. Miller (ed.), Nasledie imperii i budushee Rossii, Moscow, NLO, 2008. 28. Martin, T. The Affirmative Action Empire. New York, Cornell University Press, 2001. 29. “Memorandum ob osnavah normalizatzii otnoshenii mezhdu Respublikoi Moldova in Pridnestroviem”, In: http://www.olvia.idknet.com/memorandum.htm, accessed on 23 May 2008. 30. Moldova Socialist# from December 22, 1990. 31. Moldova Suverana from April 14, 1992 32. Nazarov, M. Vozhdiu Tret’ego Rima: k Poznaniiu Russkoy Idei v Apokalipsicheskoe Vremia. Moscow, 1997. 33. Nezavisimaya Gazeta, January 12, 1994. 34. Pactul Molotov Ribbentrop !i consecin"ele sale pentru Basarabia. Chi%in!u: Universitas, 1992. 35. Pelnens, G. (ed.) The “Humanitarian Dimension” of Russian Foreign Policy toward Georgia, Moldova, Ukraine, and the Baltic States, Riga, CEEPS, 2009. 36. Poleakov, I. Rossiskie prostory:blago ili prokleatie? Zametki istorika. In: Svobodnaya mysli, Nr. 12, 1994. 37. Repida, A.V. Formarea RSS Moldovene!ti, Chi%in!u: Cartea Moldoveneasc!, 1977. 38. Rossiiskaya Gazeta from April 3, 1992. 39. Sed’maja Sessija Verhovnogo Soveta SSSR.1-7 avgusta 1940. Moscow: Gosstatizdat 1940. 40. Sidorov, D. Post-Imperial Third Romes: Resurrections of a Russian Orthodox Geopolitical Metaphor. In: Geopolitics, Nr. 11, 2006. 41. Smirnov, I. Zhiti na nashei zemle, Moscow, 2001.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 147 Octavian "ÎCU

42. Smith, G. The Masks of Proteus: Russia, Geopolitical Shift and the New Eurasianism. In: Transactions of the Institute of British Geographers, New Series, Vol. 24, Nr. 4, 1999, pp. 481-494. 43. Soloviev, S. Ob istorii drevnei Rossii. Moscow, 1992. 44. #îcu‚O. “How to Make a ‘Nation”: Reflections on the Moldovan Nation-Building Policies during the Soviet Union (1944-1989). In: Transylvanian Review, vol. XVII, 4, winter 2008. 45. #îcu‚O. Moldova between the Near Abroad Policy of Russian Federation and the Neighborhood Policy of the European Union. In: Eurolimes, 6, 2008. 46. Vrabie, R. Relatiile Republicii Moldova cu Federatia Rus#. In: V. Chiril!, Evolu"ia politicii externe a Republicii Moldova, Chi%in!u: Cartidact, 2009. 47. Vsesoiuznaia Perepesi Naselenia (1926), Tom 4, Moscow, Gosstatizdat, 1928 48. Waters, T. Moldova: continuing recipe for instability. In: Jane’s Intelligence Review, 1996. 49. Zhirinovski, V. Rossia pobedit. Moscow: LDPR, 2006.

148 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9)

APPROACHES TO THE PROBLEM OF DEVOLUTION IN MOLDOVA: LESSONS TO BE LEARNT

Larisa PATLIS

Doctoranda în Utiin%e Politice (2011). Magistru în Rela%ii Interna%ionale/Studii Europene, ULIM (2006). Licen%iat# în Rela%ii Interna%ionale, ULIM (2005). Lector universitar la Catedra Rela%ii Interna%ionale $i Politologie, Facultatea Istorie $i Rela%ii Interna%ionale, ULIM (din 2008). Domeniul de cercetare: fenomenul devolu%iei: realiz#ri $i perspective. Alte interese $tiin%ifice: geopolitica frontierelor: extinderea Uniunii Europene spre Est; Islamul politic în Turcia. A efectuat stagii de cercetare $i perfec%ionare profesional# în Polonia (2008, 2009), Ungaria (2009), Austria (2010). A câ$tigat Carnegie Research Fellowship 2012.

REZUMAT Prezentul articol examineaz! probleme legate de procesul devolu"iei în Republica Moldova analizat fiind din punctul de vedere al argument!rii teoretice a necesit!"ii devolu"iei )i din cel al abord!rii practice a procesului în cauz!, atât la nivel na"ional, cât )i regional; estimeaz! rezultatele înregistrate pân! la acest moment )i eviden"iaz! p!r"ile slabe în scopul însu)irii anumitor lec"ii pentru viitor. Key words: Devolution, the Republic of Moldova, Autonomy, Democracy, Gagauzia, Transdniestria.

Introduction. Globalisation and regionalisation generated diverse forms of regionalism, decentralisation, federalism and devolution [14]. Devolution could be characterized as a progressive ‘global trend’ over recent decades. It can be defined as “a transfer of specific powers or functions from a superior government to a subordinate government” [7, p. 14]. A. Barnett in his book “This Time: Our Constitutional Revolution” [1] describes devolution as a democratic revolution. It occurred in several European countries (and not only) in recent decades, considered until then absolutely unitary. The degree of devolution varies in each case. It ranges from very minor decentralisation structures, as illustrated by the division of France into départements, through the considerable political autonomy enjoyed by the 17 autonomous communities created in Spain after 1978, to the post-1997 devolution model adopted by the UK which provides differential degrees of political autonomy to the Scottish Parliament, the National Assembly for Wales and the Northern Ireland Assembly. The Republic of Moldova is not an exception. Even if we don’t use the notion of devolution it doesn’t mean we don’t have it. Today, the Republic of

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 149 Larisa PATLIS

Moldova could be characterized as a dynamic country with a booming political process, where however is still unclear how devolution might work for our country. This article explores approaches to understanding devolution in Moldova and it aims to seek the way to make it helpful learning from mistakes. Devolution basics. Devolution occurs in a variety of ways and combinations. A distinction is sometimes made between functions and powers delegated to subnational units. In some instances, a constitution provides the opportunity of devolution to all regions, offering the potential that an initially asymmetrical situation will gradually turn into a symmetrical one [13, p. 117]. The strongest impetus asymmetrical devolution gained in the United Kingdom. The UK Parliament defines devolution in its research paper 03/84 from 17 November 2003 as “the process of devolving power from the centre to sub-national units” [8]. Devolution means the creation of a new decentralised government and the opportunity for the adoption of new and innovative procedures. Under the process of continued democratization of the international community, a unitary state doesn’t mean any more a strictly centralized state. In practice if a unitary state is centralised and it governs its citizens from a central sovereign parliament it is considered to be a more authoritarian rule and it excludes the possibility of devolving any powers to its territorially based minority ethnic or other groups. In some cases, the state may appoint a special representative for the area, responsible for the administration of the area or region, but such a representative is usually accountable to the central parliament, not to a regional government [4, p. 35]. We could characterize it as a slight administrative devolution. Truly decentralised unitary state does devolve some powers to regionally elected institutions while ultimately maintaining the sovereignty of its central parliament. The post-Soviet space mostly includes exceptionally centralized states even though some of them declare willingness to move towards decentralization. A. Libman observes the situation in the post-Soviet space in many respects as “an inevitable result of the “informal” essence of the decentralization”. He identifies direct relationship in terms of transfer of power depending on a certain condition – the balance of influence between the centre and the regions: “When the centre was relatively weak, the regions were able to expand their sphere of influence. But as soon as the central elites recovered sufficient power, they easily took advantage of the informal nature of the changes to “rewrite” the rules of the game” [10, p. 15].

150 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) APPROACHES TO THE PROBLEM OF DEVOLUTION IN MOLDOVA: LESSONS TO BE LEARNT

In unitary states, like Moldova, devolution mostly occurs because of ethnic tensions and pressures for autonomy, but governments often remain hesitant when it comes to granting territorial autonomy. The loss of state control over important public functions in areas where minorities dominate is sometimes seen as a dangerous development, which may ultimately lead to secession. T. R. Gurr considers that there is a new global strategy in XXI century to contain ethnic conflict and its essential principles are that “threats to divide a country should be managed by the devolution of state power and that communal fighting about access to the states power and resources should be restrained by recognizing group rights and sharing power” [5, p. 52]. Protecting collective rights is one of the three elements of the new preferred strategy for managing ethnic heterogeneity. Democracy is another one; it provides the institutional means whereby minorities in most societies secure their rights and pursue their collective interests. European- style democracy is widely held to be the most reliable guarantee of minority rights. It is, after all, inherent in the logic of democratic politics that all peoples in heterogeneous societies should have equal civil and political rights, and democracy also implies resolving civil conflicts by another, peaceful means. A third element of this new strategy is the principle that disputes over self-determination are best settled by negotiation and mutual accommodation [5, p. 58]. These are perfect principles countries should follow to maintain the integrity. Approaching devolution in Moldova. In 1990 the Gagauz people proclaimed the Gagauz Republic on the ruins of the USSR and that led to a conflict with Moldovan authorities, as the self-proclaimed republic was a part of Moldova. The same scenario as with Transdniestria, but in contrast with the latter the Gagauz conflict is known for its peaceful settlement in 1994, which was widely welcomed by international society. The Gagauz people were granted a territorial autonomy within the Republic of Moldova, enshrined in the “Law on Special Legal Status of Gagauzia (Gagauz Yeri)”1, the basis of which was laid in the 111th Article of the Moldovan Constitution. So, on 23 December 1994 Autonomous Territorial Unit of Gagauzia (Gagauz Yeri) was officially created. The 1995 organic Law recognized Gagauz Yeri as an autonomous territorial unit with a special status of self-determination. Towns and villages in which ethnic

1 Hereinafter reffered to as the 1995 organic Law (the Law was adopted by the national Parliament on 23 Dec 1994, but it came into force on 14 Jan 1995)

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 151 Larisa PATLIS

Gagauz comprise over 50 per cent of the population needed to secure a majority in a referendum to join. Villages with less than 50 per cent Gagauz could also hold a referendum if one third of the villagers agreed to the referendum. In the first referendum on 5 March 1995, three towns and 26 villages joined [11, p. 117-118]. It was a big success and this case was presented as a model for settlement of many frozen conflicts on the post- Soviet space. Since then the autonomy status, however, has been proved to be rather formal in its essence. The Moldovan central government and the OSCE hoped that the territorial autonomy provided by the government to the Gagauzia would serve as a model for Transdniestria, being confident that the agreement on Gagauzia’s autonomous status will serve as the basis for future negotiations with Transdniestria. Instead, Transdniestrians view Gagauzia as a failure and argue that Gagauzia is an example that demonstrates that the Moldovan central government cannot be trusted to provide meaningful autonomy. Transdniestria’s leadership has consistently regarded the Gagauzian autonomy as falling too far short of their aspiration for full statehood [11, p. 101]. There had never been any historical precedent for the creation of Gagauz republic in the southern region of historical Bessarabia, known as Bucak2, except the revolt in Comrat in 1906 but the fact the Gagauz people lack their own state outside Moldova and constitute a significant number of inhabitants in its southern part made it possible to create the autonomy. Out of three known forms of devolution (administrative, executive and legislative) Gagauz case could be described as legislative devolution where some law-making powers are transferred to a regional legislature. Transferred powers are those devolved competences, which became exclusive for a devolved region and it can legislate and adopt acts in specific areas. The legislative body of Gagauzia, the People’s Assembly (Halk Toplu$u), has been assigned legislative competences in various areas: it does not merely adopt state laws to local conditions but has the power to legislate of its own initiative. According to the 1995 organic Law devolved areas primarily include: science, culture, education; housing management and urban planning; health services, physical culture and sports; local

2 a Turkish word, meaning “angle”, “triangle”. In times of Ottoman domination the area between the fortresses Akkerman (Cetatea Alb!), Bender (Tighina) and [smail (Ismail) gained this name, forming a triangle of geostrategical importance. Nowadays the larger part of Bucak belongs to Ukraine and the smaller – to the Republic of Moldova.

152 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) APPROACHES TO THE PROBLEM OF DEVOLUTION IN MOLDOVA: LESSONS TO BE LEARNT budget, financial and taxation activities; economy and ecology; labour relations and social security [9]. The perfect scenario is when devolved powers are clearly defined and legally entrenched. However, the competences in the 1995 organic Law are just enumerated but not clearly defined and it creates a lot of problems in terms of proper functioning of the autonomy. “The 1994 Law does not stipulate for the separation of powers between the Popular Assembly of Gagauzia and the Parliament of Moldova with regard to the elaboration of laws and does not define the place of the laws in the hierarchy of normative acts. The content of the Law suggests that the Popular Assembly is not responsible for making laws in all spheres. The spheres that are beyond the competence of the Popular Assembly should follow the laws adopted by the Parliament. In case of conflict, the priority is given to the laws adopted by the Popular Assembly” [15]. The most dangerous issue is general notion of shared powers that means central authorities and devolved authorities legislate on a jointly basis. S. Wolff is right, mentioning, “if there have to be some shared competences, it would also be necessary to determine exactly which level of government exercises these competences under what circumstances” [15]. That means there should be a clear distribution of competences between the central authorities and devolved authorities as regards transferred matters, retained matters and reserved matters with an indication of responsible bodies for each devolved area and specific issue. The question is – to what extent are national authorities interested in providing sufficient details in the assignment of competences to Gagauzia? Existing laws contain significant gaps in this regard and provoke tensions between regional and national authorities. As a result there is a series of scandals between the Executive Committee of Gagauzia (Bakannık Komiteti) and Moldovan central government on laws interpretation, which adversely affects the image of autonomy and Moldova on the whole. A. Libman sees the logic of recentralization in relations with Gagauzia linked not so much to the “informal nature” of its autonomy as to the domination of informal institutions in the political system as a whole, which made it possible over time to “change the content” of the formally autonomous politics of the region [10, p. 17]. Unsound legal system and practices, with all its vicious “traditions” of nepotism and lust for corruption leave us far behind of a truly democratic process of development. There is actually no general understanding in Moldova of what an autonomous territorial unit means and many people even some politicians and experts define it as an administrative territorial unit or simply in terms

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 153 Larisa PATLIS

of a raion3 like other raions in Moldova. S. Wolff finds “administrative autonomy” labelling as “somewhat worrying” [15]. Every consideration of real devolution of power in Moldova causes fears of federalization of the country. Devolution has actually something in common with federalism in countries like Australia, Germany or Canada, because it combines self-rule with shared rule. As Elazar argues, “the very essence of federation as a particular form of union is self-rule plus shared rule” [3, p. 12]. There is a common important feature – decentralization – that makes it sometimes difficult to distinguish federalism from devolution. The principle of dual sovereignty in the United States may serve as the best example of effective decentralization in a federal state, where the notion of devolution is also quite popular. However, there are more differences between devolution and federalism. Devolution stands on the borderline between unitary and federal systems. A unitary state embraces one large political unit, whereas a federal state comprises several political units. Unlike in a unitary state, the units of a federal state are not mere local or regional authorities subordinate to the central power. Such units that form a federation are states with state rights themselves [2, p. 5]. In unitary states the parliament remains sovereign in law and can still legislate for devolved territories. However, it should do so for devolved matters with the consent of the devolved legislature concerned. Thus, it is important to mention that devolution establishes an entity which is not quite a federation, but which is nevertheless entirely composed of units of regional or local government endowed with significant and equal devolved competences. More often, however, devolution takes place in relation to only certain parts of the territory, resulting in asymmetrical autonomy like in Spain or the UK. The autonomous entity is relatively free to exercise its powers within devolved areas, but it cannot go contrary to the stipulations of the constitution. S. Wolff identifies two basic dimensions in the distribution of competences between centre and autonomy: “(a) the nature of competences and their implications and (b) guiding principles of their distribution between the two levels of government” [15]. Zelim Skurbaty, the editor of the book Beyond a One-Dimensional State: An Emerging Right to Autonomy?, declares, “we are entering – at the dawn of the 21st century – the Age of Autonomy” [12]. Nonetheless, autonomy’s biggest difficulty remains the question of what such a right actually means? Another problem is the scant evidence for the right to

3 A district; an administrative unit in Moldova

154 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) APPROACHES TO THE PROBLEM OF DEVOLUTION IN MOLDOVA: LESSONS TO BE LEARNT autonomy in international law. No international legal instrument specifically spells out such a right. At best, it can only be implied from other principles, such as the right of people to self-determination or the rights of persons belonging to ethnic and religious minorities. Autonomy appears as a highly political concept, whose content varies considerably from state to state and from group to group. In fact the present Gagauz authorities also add fuel to the fire: instead of discussing the real power sharing, they demand the same concessions and autonomy that Chisinau is willing to grant to Transdniestria. Discussions over Transdniestrian autonomy have a serious impact, sometimes even aggravating relations between Chisinau and Comrat. The on-going struggle between Chisinau and Comrat illustrates that regional conflicts never truly end. However, the fact that there is still tension between Chisinau and Comrat should not be taken as a failure of Moldova’s conflict resolution strategy to institutionalize autonomy. There are always disagreements and conflicts between the centre and the periphery. Ultimately, the goal of conflict resolution should be to create a legal framework in which disputes can be peacefully negotiated [11, p. 120]. The Gagauz people proved in 1990s they need autonomy, but still a lot has to be done. Gagauz Yeri has to contribute to effectively manage devolution. Today the autonomy is really in danger because of ‘never- ending’ conflict between the Bakannık Komiteti and Halk Toplu!u. Instability in the autonomy is driven by continued political instability at the national level as national political parties are trying to infiltrate the autonomy’s legislature and to influence in the region. The elections to the Halk Toplu!u (2012) showed a big interest from national political parties to the future composition of the Gagauz legislative body. It is for the first time there was such a broad spectrum of local representatives of national political parties (in power and in opposition) willing to take seats in the Halk Toplu!u and influence legislative process in the Autonomy. The outcome of the elections is very important, as it will shape not only the legislature, but also its relations with the Bakannık Komiteti and Chisinau. Unlike the previous one it must be close-knit, truly effective and productive in terms of making laws for the benefit of the Gagauz people. Social inclusion, however, is very low to make Gagauz autonomy really work. What is happening now in the country affects Gagauzia a lot from all points of view. Gagauz economy, being based predominantly on agrarian sector with a small industrial potential, is highly dependent on

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 155 Larisa PATLIS

Chisinau for its economic viability. Long-drawn economic crisis in common with high level of unemployment, low salaries and pensions, and overall low standards of living provoke lack of confidence in people’s future and force them to leave their homes in search of a better life. Low social activity and interest in autonomous life, which comes as a result to economic ‘insolvency’ makes it hard for people to focus on politics or culture as they are forced to think about basic survival. This implies an important question: whether people are still interested in the Autonomy or it has become a plaything in the hands of politicians from the inside and outside the country? Strong ties, which many Gagauz (and not only) still keep with Russian and Soviet past represents a big problem in today’s Gagauz Autonomy, as it seems isolated from the rest of the country and unable to successfully manage devolution it was granted in 1994. This state of affairs creates a fertile ground for political manipulations in the region. Russia and Turkey, playing significant role in the Autonomy, influence its course of development, which sometimes complicates its relations with the central authorities. The Gagauz people benefit from assistance coming from those countries, but they ‘pay’ for it with their strained relations with Chisinau. There are some concerns on the national level about Gagauz willingness of possible future secession; however, I don’t think they are sound anymore (I even doubt it was real in 1990’s). There is no need for Gagauzia to target complete independence, as for example Scotland in the UK does, and there is even no such a possibility because of its Swiss- cheesed territorial organization. There is also no such a desire among the majority of the Gagauz. However, devolution mechanisms still have to be improved, so that they could truly reflect democratic arrangements. It has to be done first on the national level and the regions will follow. Some conclusions. The Republic of Moldova now is torn between its Soviet past and its European future with an uncertain present. The actual situation in Moldova is something in between devolution and federalism, as it has an autonomous legally devolved region – Gagauzia, and self- proclaimed separatist Transdniestrian republic, both are constitutionally parts of Moldova. Professor Wolff suggested the UK model of devolution for Moldova as an advisor in the settlement for Transdniestrian conflict. He considers the UK model could serve as an example to clarify issues related to power sharing in Moldova in terms of an approach: it means the notions of transferred, retained and reserved powers could be used alongside with the notions of primary and secondary legislation that make devolution in

156 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) APPROACHES TO THE PROBLEM OF DEVOLUTION IN MOLDOVA: LESSONS TO BE LEARNT

UK clear to understand and function even without a written constitution. So, what are the lessons to be learnt? I think that devolution for Moldova is quite a positive phenomenon, and it would not finish with secession, but on the contrary, on condition of its successful realization it may contribute to preservation of territorial integrity of our state and to its truly democratic development. Being truly effective in Gagauzia it could really serve as an option in solving the problem with reintegration of Moldova. Power has to be shared with people, and devolution gives this possibility. Devolution is seen to be an important means of securing stability, protecting the democratic principles and if it is done in a meaningful way it empowers people to set their own priorities and to involve themselves into decision-making process. Important thing to do is to clarify the competences at all levels and then have them put on paper in the form of an amendment to the existing 1995 organic Law and each law that directly or indirectly is related to the Autonomy. This will definitely minimize the risk of conflict between the centre and the periphery (autonomy) and will create conditions for the autonomy’s effective functioning and for increasing trust from Transdniestria as regards the solution the problem of country’s integrity through devolution. Devolution creates a fairer political ground, protects group and individual human rights, establishes checks and balances to central power, avoids winner-take-all political competition and prevents political violence among rival groups. That is the essence of devolution. D. F. Kettl believes that “…two trends – globalization and devolution – define the agenda for governance in the early twenty-first century. They chart the challenge for government. Not only must government devise new strategies for managing public programs effectively in a globalized and devolved policy world, it must also build the capacity for doing so” [6, p. 495].

Bibliography: 1. Barnett A. This Time: Our Constitutional Revolution. London: Vintage, 1997. 224 p. 2. Burgess, M., Gagnon, A. Comparative Federalism and Federation. London: Harvester Wheatsheaf, 1993. 250 p. 3. Elazar, D. Exploring Federalism, Tuscaloosa: University of Alabama Press. 1987, 352 p. 4. Guibernau, M. Nationalisms: The Nation-State and Nationalism in the Twentieth Century. Cambridge: Polity Press, 1996. 174 p.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 157 Larisa PATLIS

5. Gurr, T. Ethnic Warfare on the Wane. In: Foreign Affairs, Vol. 79, No. 3, May - June 2000, pp. 52-64 6. Kettl, D. The Transformation of Governance: Globalization, Devolution, and the Role of Government. In: Public Administration Review, Vol. 60, No. 6, November - Deember 2000, pp. 488-497 7. Kincaid, J. The Devolution Tortoise and the Centralization Hare. In: New England Economic Review, May/June 1998 pp. 13-40. 8. Leeke, M, Sear, Ch., Gay, O. An introduction to devolution in the UK, Research Paper 03/84 from 17.11.2003, In: Parliament and Constitution Centre, House of Commons Library. Available at: http://www.parliament.uk/documents/commons/lib/research/rp2003/rp0 3-084.pdf (Accessed: 15 November 2011) 9. Lege nr. 344 din 23.12.1994 privind statutul juridic special al G!g!uziei (Gagauz-Yeri). In: Monitorul Oficial Nr. 3-4, 1995. Available at: 10. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=311656 &lang=1 (Accessed: 19 September 2012) 11. Libman, A. Cycles of Decentralization in the Post-Soviet Space. In: Russian Politics and Law, vol. 48, no. 1, January - February 2010, pp. 8–20 12. Roper, S. Regionalism in Moldova: The Case of Transnistria and Gagauzia. In: Regional & Federal Studies, vol. 11, no. 3, 2002. pp. 101- 122 13. Skurbaty, Z. Beyond a One-Dimensional State: An Emerging Right to Autonomy? Leiden: Martinus Nijhoff, 2005. 578 p. 14. Weller, M. Settling Self-determination Conflicts: Recent Developments. In: The European Journal of International Law, Vol. 20, no. 1, 2009, pp. 111-165 15. Wolff, S. Approaches to Conflict Resolution in Divided Societies. The Many Uses of Territorial Self-Governance. In: Ethnopolitics Papers, No. 5, 2010. Available at: http://www.ethnopolitics.org/ethnopolitics- papers/EPP005.pdf (Accessed: 6 February 2012) 16. Wolff S. The Distribution of Competences between Centre and Autonomy Issues and Options in the Functioning of the Gagauz Autonomy in Moldova. Centre for International Crisis Management and Conflict Resolution University of Nottingham. Available at: http://www.stefanwolff.com/files/Comp-Gagauzia.pdf (Accessed: 18 July 2012)

158 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9)

ROLUL ORGANELOR SECURIT!"II STATULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN SISTEMUL INTERNA"IONAL AL SERVICIILOR SPECIALE PRIVIND COMBATEREA TERORISMULUI

Tatiana BUSUNCIAN

Directorul Centrului Pro Marshall din Republica Moldova. Experien"# în domeniul Organelor Securit#"ii Statului !i cuno!tin"e aprofundate în Sistemul Organelor Securit#"ii Statului în Moldova; Experien"# interna"ional# în administrarea securit#"ii !i controlului na"ional de men"inere al acestuia; Expert de comunicare specializat în combaterea terorismului; Experien"# în organizarea de conferin"e interna"ionale, mese rotunde, ateliere de lucru !i seminare; Califica"ie în bugetarea !i planificarea programelor !i strategiilor; Capacit#"i excelente în proiectarea, punerea în aplicare a programelor !i obiectivelor strategice, implementarea monitoriz#rii, punerea în aplicare a reformelor cu principalele p#r"i interesate; Experien"a de lucru ca parte component# a echipei interna"ionale multi- disciplinare / proiecte; Abilit#"i excelente în negocieri !i coordonare.

ABSTRACT At national level, the Republic of Moldova has adopted and implemented an active policy on preventing and combating terrorism in all its forms and manifestations. The mechanism to achieve this policy is based on defining principles. The presence of a wide ensemble of authorities with competencies in ensuring the national security, requires the necessity of coordinating their activity aiming at combating and counteracting the possible threats of internal or external nature. Harmonization of national legislation with international and European standards for preventing and combating terrorism is one of the main priorities of the Republic of Moldova, specified in national programs on implementation of the Action Plan: Republic of Moldova – European Union and the Individual Partnership Action Plan (IPAP) Republic of Moldova – NATO. Drafting of legislative acts with direct implication of state security representatives in collaboration with central specialized institutions is one of the most important forms of cooperation. Horizontal connection is reflected in the organizational measures taken by state security bodies, in mutual agreement with representatives of central bodies. In conclusion, we could denote that, identification of viable strategies for cooperation and exchange of experience between decision-makers of the Republic of Moldova, will help to implement a national anti-terrorist policy. This fact will enable the Republic of Moldova to adapt to the international standards on combating terrorism. Key words: strategies, globalization, international relations, collaboration, cooperation, coordination, communication, intelligence, democratization process.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 159 Tatiana BUSUNCIAN

Riscurile perioadei actuale se caracterizeaz! prin diversitate %i prin cre%terea ponderii amenin$!rilor interne fa$! de cele externe, a riscurilor "neconven$ionale" fa$! de cele "conven$ionale", a riscurilor indirecte fa$! de cele directe. Contextul geo-strategic nou al securit!$ii statelor central %i est- europene în perioada ulterioar! R!zboiului Rece ne-a adus în situa$ia complex! de a ne confrunta cu riscuri decurgând din exploatarea în sens distructiv a diferen$elor de natur! religioas! %i etnic!, generatoare de conflicte, dintre care unele cu caracter militar deschis, riscuri precum terorismul interna$ional, traficul de droguri, riscurile specifice asociate tranzi$iei, dar %i de a fi în m!sur! de a con%tientiza factori de risc care ac$ionau de mult! vreme, îns! erau complet ignora$i, precum dezastrele ecologice, catastrofele naturale %i tehnologice. Aceste riscuri de insecuritate sunt deosebit de complexe %i se întrep!trund de cele mai multe ori, precum îns!%i legaturile din diferitele domenii între actorii sistemului interna$ional c!ruia li se confer! una dintre cele mai actuale tr!s!turi ale sale - incertitudinea. De aceea, analiza riscurilor %i amenin$!rilor la adresa securit!$ii na$ionale, cu scopul evident de a dezvolta strategii de securitate care s! le adreseze r!spunsuri credibile, se înscrie în demersul firesc de a concepe mecanisme cât mai eficiente de asigurare contra incertitudinii. Caracterul interdependent %i transfrontalier al acestor noi sau nou- con%tientizate surse de risc impune armonizarea strategiilor de securitate prin colaborare, cooperare %i conlucrare în gestionarea lor. Colaborarea, cooperarea %i conlucrarea interna$ional!, cât %i interdepartamental!, confruntarea cu problemele de risc %i securitate necesit!, pe lâng! contribu$ia politicienilor %i a speciali%tilor militari, %i pe cea a inginerilor, economi%tilor, savan$ilor, a speciali%tilor din câmpul %tiin$elor sociale, etc. Elaborarea unor planuri complexe %i integrate, cu utilizare în procesul decizional, având ca finalitate dezvoltarea unui management al riscului, este condi$ionat! de realizarea unor analize de risc cât mai complete. Lipsa de corelare a programelor de evaluare a riscului %i de management, la diferite nivele (local, na$ional, subregional, regional, mondial), reprezint! ast!zi un risc în sine. Când vorbim despre evaluarea sau cuantificarea riscului, trebuie s! avem în vedere posibilitatea apari$iei unui eveniment nedorit, precum %i consecin$ele apari$iei lui, împ!r$ite pe clase, în func$ie de $intele afectate %i m!surile de risc reclamate. Deci, sursele de risc nu sunt independente, ci intercondi$ionate. Ele se influen$eaz! reciproc, rezultând o diversitate de scenarii posibile.

160 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ROLUL ORGANELOR SECURIT!"II STATULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN SISTEMUL INTERNA"IONAL AL SERVICIILOR SPECIALE PRIVIND COMBATEREA TERORISMULUI

Experien$a ultimilor ani arat! c! nu putem avea dezvoltare f!r! securitate %i securitate f!r! dezvoltare. De la sfâr%itul R!zboiului Rece asist!m la o adâncire %i extindere substan$ial! a conceptului de securitate. Procesul democratiz!rii sectorului de securitate constituie una dintre cele mai importante condi$ii ale reducerii insecurit!$ii, asigur!rii consolid!rii democra$iei %i bunei guvern!ri. La începutul secolului al XXI- lea aproape dou! treimi din $!rile lumii sunt democratice %i, în aceste circumstan$e, consolidarea democra$iei %i reforma sectorului de securitate reprezint! %i continu! s! fie probleme cheie ale procesului de tranzi$ie de la totalitarism la democra$ie în majoritatea societ!$ilor din sud-estul Europei. Cu certitudine, nevoia stringent! de democratizare a rela$iilor civil-militare %i stabilirea normelor, procedurilor, mecanismelor, institu$iilor %i culturii care garanteaz! responsabilitatea liderilor ale%i nu reprezint! un proces rapid %i de scurt! durat!. Majoritatea statelor din regiunea Europei de sud-est s-au al!turat coali$iei interna$ionale antiteroriste. Republica Moldova, la fel, %i-a ar!tat disponibilitatea %i a purces la o colaborare concret!, împreun! cu toate p!r$ile interesate de combaterea fenomenului terorist. Îndeplinindu-%i angajamentele comunitare în combaterea terorismului, Republica Moldova a elaborat %i implementat la nivel na$ional o politic! activ! privind prevenirea %i combaterea terorismului în toate formele %i manifest!rile ace- stuia. Mecanismul realiz!rii acestei politici se întemeiaz! pe principii definitorii cum ar fi: a) legalitate; b) prioritatea m!surilor de prevenire a terorismului; c) inevitabilitatea pedepsei pentru s!vâr%irea unui act terorist; d) îmbinarea metodelor publice %i secrete de combatere a terorismului; e) folosirea în complex a m!surilor de profilaxie, juridice, politice %i social- economice; f) prioritatea protej!rii drepturilor persoanelor puse în pericol de un act terorist %i minimizarea pierderilor de vie$i omene%ti; g) ced!ri minime în fa$a teroristului; h) dirijare unipersonal! a for$elor %i mijloacelor antrenate în desf!%urarea opera$iilor antiteroriste; i) publicitate minim! a procedeelor tehnice, a tacticii de desf!%urare a opera$iilor antiteroriste %i a componen$ei participan$ilor la aceste opera$iuni [1, p. 7-13]. Potrivit art. 13 din Legea privind organele securit!$ii statului, sistemul organelor securit!$ii statului este format din Serviciul de Informa$ii %i Securitate, Serviciul de Protec$ie %i Paz! de Stat, Serviciul Gr!niceri %i Serviciul Vamal, care î%i desf!%oar! activitatea în conformitate cu legile respective, precum %i din institu$iile de înv!$!mînt %i alte institu$ii %i organiza$ii nemilitarizate ale organelor securit!$ii statului [14].

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 161 Tatiana BUSUNCIAN

Astfel, prezen$a unui ansamblu larg de autorit!$i cu atribu$ii de asigurare a securit!$ii na$ionale impune necesitatea coordon!rii activit!$ii acestora în scopul preîntâmpin!rii %i contracar!rii eventualelor pericole de ordin intern %i extern. Autorit!$ile care desf!%oar! activitate de combatere a terorismului sunt: Pre%edintele Republicii Moldova coordoneaz! întreaga activitate de combatere a terorismului, Guvernul Republicii Moldova este principala autoritate responsabil! de organizarea activit!$ii de combatere a terorismului %i de asigurarea acesteia cu for$ele, mijloacele %i resursele necesare, Serviciului de Informa$ii %i Securitate ca autoritate na$ional! care desf!%oar! nemijlocit activitatea de combatere a terorismului, Centrul Antiterorist al Serviciului de Informa$ii %i Securitate al Republicii Moldova care este abilitat cu dirijarea, coordonarea %i realizarea m!surilor de combatere a terorismului [13]. De rând cu organele enun$ate, în legea respectiv!, în Republica Moldova mai exist! %i alte autorit!$i care, conform legilor speciale au atribu$ii la subiectul în cauz!, inclusiv: Ministerul Ap!r!rii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvolt!rii Informa$ionale, Procuratura General!, Serviciul Gr!niceri, Serviciul de Protec$ie %i Paz! de Stat, Serviciul Vamal, Departamentul Situa$ii Excep$ionale, Departamentul institu$iilor penitenciare al Ministerului Justi$iei %.a [13]. Armonizarea legisla$iei na$ionale la standardele interna$ionale %i europene în domeniul prevenirii %i combaterii terorismului constituie una din priorit!$ile de baz! ale Republicii Moldova, determinate în programele na$ionale privind implementarea Planului de Ac$iuni Republica Moldova – Uniunea European! %i a Planului Individual de Ac$iuni al Parteneriatului Republica Moldova [1, p. 7-13]. Cu referire la aspectul interna$ional în domeniul combaterii terorismului men$ion!m c! legisla$ia na$ional! prevede urm!toarele: a) Republica Moldova, în conformitate cu tratatele interna$ionale la care este parte, coopereaz! cu organele de drept %i serviciile speciale ale altor state, precum %i cu organiza$iile interna$ionale, care activeaz! în acest domeniu; b) În interesul asigur!rii securit!$ii persoanei, societ!$ii %i statului Republica Moldova urm!re%te pe teritoriu s!u persoanele implicate în ac$iuni teroriste, inclusiv în cazurile în care actele teroriste au fost planificate ori s!vâr%ite în afara teritoriului s!u, dar au adus daune $!rii, precum %i în alte cazuri, prev!zute de tratatele interna$ionale, la care Republica Moldova este parte; c) În caz de necesitate Republica Moldova, în conformitate cu tratatele interna$ionale la care este parte, poate solicita, în mod stabilit, asisten$a necesar! din partea altor state la desf!%urarea

162 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ROLUL ORGANELOR SECURIT!"II STATULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN SISTEMUL INTERNA"IONAL AL SERVICIILOR SPECIALE PRIVIND COMBATEREA TERORISMULUI ac$iunilor de eliberare a ostaticilor, precum %i poate participa la astfel de ac$iuni[1, p. 7-13]. La combaterea terorismului în limitele împuternicirilor lor, stabilite prin acte legislative %i alte acte normative particip! la fel %i autorit!$ile publice locale. Iar la activit!$i de prevenire, depistare %i curmare a activit!$ii teroriste pot participa, în limitele împuternicirilor lor, %i alte autorit!$i ale administra$iei publice, în modul stabilit de Guvern [1, p. 7- 13]. Punând la baz! principiul de dirijare unipersonal! a for$elor %i mijloacelor antrenate în desf!%urarea opera$iilor antiteroriste %i în temeiul art. 6 aliniatul (4) al Legii cu privire la combaterea terorismului nr. 539-XV din 12 octombrie 2001 prin Hot!rîrea Guvernului nr.1295 din 13 noiembrie 2006 se creeaz! Centrul Antiterorist al Serviciului de Informa$ii %i Securitate. Printre sarcinile de baz! ale Centrului au fost stipulate: coordonarea tehnic! a m!surilor de prevenire %i combatere a terorismului, desf!%urate de c!tre autorit!$ile publice competente; analiza mersului realiz!rii m!surilor antiteroriste; evaluarea for$elor antrenate în realizarea politicii antiteroriste na$ionale %i înaintarea propunerilor privind ajustarea lor la condi$iile reale, la fel aprecierea factorilor de risc, acordarea de asis- ten$! autorit!$ilor publice %i alte abilit!$i nu mai pu$in importante [1, p. 7- 13]. O importan$! semnificativ! o are concep$ia securit!$ii na$ionale. La momentul actual noua concep$ie a securit!$ii na$ionale nu a fost adoptat!, vectorul principal în elaborarea politicii de asigurare a securit!$ii statului îl constituie concep$ia aprobat! la 5 mai 1995 de Parlamentul Republicii Moldova. De asemenea, în data de 8 mai 2008, Parlamentul Republicii Moldova a votat în prim! lectur! proiectul unei noi concep$ii a securit!$ii na$ionale [12]. Principiul de baz! al acestei concep$ii este statutul de neutralitate permanent! a Republicii Moldova, prevedere care stipuleaz! c! Republica Moldova nu este parte %i nici nu va intra în blocuri militare, nu va participa la ac$iuni militare %i nu va admite prezen$a pe teritoriul s!u a unor trupe militare %i armamente str!ine. Concomitent, concep$ia prevede foarte clar obiectivele securit!$ii na$ionale a Republicii Moldova, %i anume, asigurarea %i ap!rarea independen$ei, suveranit!$ii, integrit!$ii teritoriale, ordinea constitu$ional!, dezvoltarea democratic!, securitatea intern! %i consolidarea statalit!$ii Republicii Moldova. Proiectul noii Concep$ii a Securit!$ii Na$ionale (CSN) a Republicii Moldova a fost elaborat de Comisia instituit! prin decretul Pre%edintelui Republicii Moldova nr. 374-IV din 22 decembrie 2005 %i constituie un

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 163 Tatiana BUSUNCIAN

document politic, care reflect! evaluarea general! a mediului de securitate pe plan na$ional %i interna$ional în care opereaz! Republica Moldova, define%te obiectivul politicii statului %i liniile directorii în domeniul securit!$ii na$ionale, valorile %i principiile general-umane ce urmeaz! a fi promovate %i protejate de stat, %i reconfirm! ireversibilitatea cursului de integrare european! a $!rii. Imperativul adopt!rii unei noi Concep$ii este generat de schimb!rile dinamice care au ap!rut pe plan na$ional, regional %i interna$ional în domeniul securit!$ii statului %i care au determinat epuizarea efectelor juridice ale Concep$iei Securit!$ii Na$ionale, aprobat! prin Hot!rârea Parlamentului nr. 445-XIII din 15 mai 1995. În pofida caracterului s!u echilibrat din punct de vedere juridic, Concep$ia din 1995, pe fundalul noilor riscuri %i provoc!ri la adresa securit!$ii, inclusiv a terorismului interna$ional, nu mai poate asigura aplicarea eficient! în practic! a unui %ir de prevederi constitu$ionale. Prin urmare, a ap!rut necesitatea elabor!rii prezentului proiect CSN care porne%te de la imperativul caracterului multidimensional al securit!$ii na$ionale, al intereselor na$ionale ale Republicii Moldova, obiectivelor politicii externe %i de securitate ale statului, complexit!$ii riscurilor, amenin$!rilor %i pericolelor la adresa securit!$ii na$ionale, plas!rii persoanelor-cet!$enilor %i a drepturilor omului în centrul obiectivelor de asigurare a securit!$ii na$ionale, instituirii %i lans!rii capacit!$ilor de planificare strategic! în domeniul securit!$ii na$ionale, dezvolt!rii componentei civile a sectorului de securitate, consolid!rii controlului civil asupra for$elor armate %i institu$iilor de for$!, precum %i perfec$ion!rii capacit!$ilor opera$ionale ale for$elor armate %i institu$iilor de for$!. Proiectul corespunde rigorilor interna$ionale %i stabile%te clar statutul de neutralitate constitu$ional! a Republicii Moldova. La elaborarea documentului a fost luat! în calcul experien$a mai multor state (#!rile Baltice, Ungaria, Georgia, Polonia, Macedonia, Bulgaria, Cehia), concep$iile %i viziunile conceptuale de securitate ale unor state neutre (Finlanda, Austria, Suedia), precum %i studiile unor centre de cercet!ri specializate din Marea Britanie, SUA, Canada. Totodat! se poate men$iona, c!. Concep$ia actual! este mai evoluat! decât cea precedent! %i are drept obiective securitatea uman! %i individual!, societatea, cet!$enii, adic! securitate societal!, nu numai a statului, cum era stipulat în concep$ia anterioar!. Cert este faptul c! concep$ia lanseaz! un mesaj politic a%teptat de la Republica Moldova de c!tre Uniunea European! %i partenerii occidentali %i consfin$e%te ireversibilitatea cursului de transformare a $!rii

164 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ROLUL ORGANELOR SECURIT!"II STATULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN SISTEMUL INTERNA"IONAL AL SERVICIILOR SPECIALE PRIVIND COMBATEREA TERORISMULUI noastre într-un stat de drept, democratic, european. Adoptarea noii Concep$ii constituie, totodat!, un obiectiv prev!zut de Planul Individual de Ac$iuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO (obiectiv 2.1.1, implicit 1.1.3 %i 1.5.1; ) ce are drept scop perfec$ionarea bazei politico- juridice a sistemului de securitate na$ional! %i ap!rare a Republicii Moldova, necesar! pentru realizarea reformelor corespunz!toare a acestui sector [16]. Punctul forte al oric!rei concep$ii antiteroriste îl constituie capacitatea for$elor cu destina$ie special! de a îndeplini prompt %i eficient misiunile ce le revin pentru stoparea activit!$ilor cu caracter terorist, în caz de necesitate. Elaborarea actelor legislative nemijlocit cu concursul reprezentan$ilor organelor securit!$ii statului în conlucrare cu institu$iile centrale de specialitate constituie una dintre cele mai importante forme de conlucrare, deoarece prin intermediul acestor ac$iuni se realizeaz! sarcinile puterii executive în dou! sau mai multe ramuri ale administra$iei publice. Conexiunea pe orizontal! î%i g!se%te reflectare în unele m!suri organizatorice întreprinse de c!tre organele securit!$ii statului, de comun acord cu reprezentan$ii organelor centrale de specialitate [4, p. 115-118]. În acest context trebuie s! specific!m înc! o problem! ce este examinat! de c!tre organele legislative ale Republicii Moldova: implementarea legisla$iei anti-teroriste în conformitate cu standardele interna$ionale. Din aceast! pozi$ie este important s! asociem terorismul, în cadrul legisla$iei Republicii Moldova, cu un num!r de crime împotriva securit!$ii lumii %i a celei umane cu toate consecin$ele legale reie%ite de aici, incluzând nefolosirea termenului de prescrip$ie, care este important în condi$iile când terorismul %i-a însu%it un caracter interna$ional iar num!rul victimelor atacurilor teroriste este atât de mare. &i acest lucru este deosebit de important în zilele noastre, când g!sim în spatele terorismului agresiunea militar! a unor $!ri împotriva altora, voalând subiec$ii reali ai acestui fel de agresiune. În a%a cazuri, acuza$iile cad asupra organiza$iilor sociale de natur! religioas! sau de alt caracter extremist, cu toate c! liderii acestor organiza$ii sunt preg!ti$i de serviciile speciale ale diferitor $!ri %i sunt de asemenea controla$i de ele. Este important s! se fac! o diferen$! între terorismul real %i quasi-terorism, în spatele c!rora g!sim alte crime %i mai periculoase împotriva umanit!$ii %i a lumii întregi. Lupta cu terorismul, care include prevenirea ca direc$ie principal!, trebuie s! fie început! într-o faz! timpurie, iar situa$iile teroriste men$ionate în legisla$ie trebuie revizuite într-un timp %i spa$iu mai larg, decât situa$iile particulare de minare, explozii ale cl!dirilor %i construc$iilor, luarea

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 165 Tatiana BUSUNCIAN

ostaticilor etc. Din acest punct de vedere o importan$! major! are expertiza criminal! a proiectelor social-economice transforma$ionale %i a diferitor acte legale normative. Acest lucru ne-ar putea ajuta s! evit!m dezvoltarea situa$iilor care ar putea determina terorismul sau alte modalit!$i criminale de solu$ionare a problemelor. În a%a situa$ii o mare importan$! o are cooperarea interna$ional!. Aceast! cooperare trebuie s! aib! ca baz! elaborarea unor documente %i ac$iuni specifice de c!tre speciali%tii cu un nivel înalt de profesionalism [3, p. 373-385]. Rezolvarea problemei combaterii terorismului în vederea respect!rii drepturilor omului %i în special dreptul la via$!, este una din situa$iile cele mai problematice care sunt foarte stringente ast!zi. În cazul terorismului, to$i indivizii au dreptul s! tr!iasc!: terori%tii %i victimele lor, %i participan$ii la opera$iunea contra-terorist!. Este admisibil s! limit!m drepturile %i interesele legale ale terori%tilor în scopul asigur!rii drepturilor %i intereselor legale ale victimelor lor. Articolul 3 din Legea “Cu privire la Combaterea terorismului” prevede c! opera$ia contra-terorist! este orientat! spre asigurarea ap!r!rii drepturilor omului %i spre minimalizarea pierderii vie$ilor umane [11]. Luând în considera$ie situa$ia social! %i politic! creat! în Republica Moldova, precum %i schimb!rile globale care au loc în lume, putem vorbi cu siguran$! despre o amenin$are clar! a terorismului %i a evolu$iei sale. Procesele care au loc în lume arat! c! exist! o intensificare %i o cre%tere a rela$iilor %i a fuziunilor de organiza$ii teroriste %i grup!ri ale crimei organizate. Este mai evident! existen$a planurilor, scopurilor %i metodelor de ac$iuni comune, în a%a domenii ca: comer$ul cu arme, comer$ul cu muni$ii %i explozive, comer$ul cu droguri, migra$ia ilegal! %i sp!larea banilor. F!r! crearea unei baze legale efective în lupta împotriva terorismului %i a crimei organizate în general, nu exist! nici o posibilitate de a asigura stabilitatea %i ireversibilitatea rezultatului. Împreun! cu aceast! Decizie special! a Guvernului Republicii Moldova, a fost stabilit! ordinea efectu!rii reabilit!rii sociale a oamenilor care au avut de suferit în urma actelor teroriste [5]. În opinia autorului, se merit! de men$ionat faptul c! viitorul serviciilor speciale nu $ine de aspectul tehnologic în sine. În prezent totul depinde de cuno%tin$e %i de procesul în care noi planific!m, organiz!m, manevr!m %i ne instruim în scopul de a produce acea valoare informa$ional! efectiv! %i analitic! pentru îmbun!t!$irea procesul na$ional %i interna$ional de luare a deciziilor.

166 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ROLUL ORGANELOR SECURIT!"II STATULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN SISTEMUL INTERNA"IONAL AL SERVICIILOR SPECIALE PRIVIND COMBATEREA TERORISMULUI

Marea provocare pentru viitorul Moldovei reprezint! crearea unei mentalit!$i corespunz!toare actorilor politici %i sociali, care vor contribui la urgentarea procesului de implementare a unei culturi politice cu adev!rat democratice. Acest fapt va permite efectuarea unei reforme adev!rate a sectorului de securitate, în conformitate cu normele %i principiile Uniunii Europene [15]. Gre%elile f!cute în faza ini$ial! a reformelor democratice au sc!zut capacit!$ile institu$iilor de aplicare a legii precum %i reglementarea de stat %i monitorizarea, în acest fel provocând diminuarea rolului statului %i sc!derea eficien$ei acestuia în solu$ionarea problemelor de securitate. Dezvoltarea transparen$ei crescânde, împreun! cu cele mai bune practici ale $!rilor cu tradi$ii democratice de lung! durat! pot contribui cu adev!rat la democratizarea acestui sector [2, p. 76-85]. Începând cu anul 1994 s-a reorganizat %i au devenit independent Serviciul de Protec$ie %i Paz! de Stat, mai târziu, în ianuarie 2000, Departamentul Trupelor de Gr!niceri a fost retras din componen$a Ministerului Securit!$ii Na$ionale al Republicii Moldova (din noiembrie 1999 reorganizat în Serviciul de Informa$ii %i Securitate) %i reorganizat într- o structur! independent!. Ulterior s-a parcurs o faz! nou!, demilitarizarea Serviciului de Informa$ie %i Securitate. Astfel, colaboratorii SIS de$in grade speciale de ofi$eri de informa$ie %i securitate %i activitatea serviciului constituie o structur! viabil!, apt! s! depisteze, preîntâmpine %i contracareze orice ac$iune care, din punct de vedere legislativ, prezint! un anumit pericol pentru securitatea statului, societ!$ii, sau persoanei. Reie%ind din obiectivele %i func$iile stabilite de conducerea de vârf a republicii, SIS î%i orienteaz! activitatea în direc$ia depist!rii oportune a oric!ror ac$iuni, s!vâr%ite atât în teritoriul $!rii, cât %i din str!in!tate, care pot submina statalitatea, suveranitatea %i integritatea teritorial! a Republicii Moldova, afecta interesele ei politice, economice %i defensive. Scopul serviciilor speciale este anihilarea %i privarea grup!rilor teroriste interna$ionale de surse de finan$are. Sursele de finan$are a grup!rilor teroriste prezint! un prim obiectiv pentru serviciile speciale de informa$ii în depistarea %i anihilarea acestora. Eficien$a (magnitudinea) actelor teroriste pot fi s!vâr%ite numai cu sume importante de bani. De aceea primul obiectiv în descoperirea, identificarea %i anihilarea falierilor de finan$are a terorismului este de o importan$! major!. Autorit!$ile Republicii Moldova au dat o importan$! deosebit! acestui subiect %i la 15 septembrie 2003, în cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice %i Corup$iei (CCCEC), a fost instituit! unitatea autonom! – Serviciul Prevenire %i Combatere a Sp!l!rii Banilor (SPCSB) [11]. Luând

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 167 Tatiana BUSUNCIAN

în considerare necesitatea promov!rii unei politici unitare din partea institu$iilor abilitate în vederea prevenirii %i combaterii sp!l!rii banilor %i finan$!rii terorismului, necesitatea eficientiz!rii mecanismelor relevante, precum %i ponderea pe care o manifest! fenomenele în cauz!, se impune imperativ o reac$ie strategic! clar!, prin adoptarea de c!tre guvern a Strategiei Na$ionale de prevenire %i combatere a sp!l!rii banilor %i finan$!rii terorismului [8] %i Planului de Ac$iuni întru implementarea acesteia. Pe parcursul anului 2010 în baza materialelor preg!tite de c!tre SPCSB au fost pornite 10 cauze penale în privin$a infrac$iunilor de sp!lare a banilor, precum %i 29 de cauze în privin$a infrac$iunilor predicate acestora. De asemenea, în 2010, în premier! au fost remise justi$iei 2 cauze penale pornite în privin$a infrac$iunilor de sp!lare a banilor, fiind pronun$ate o sentin$! de condamnare. Aceste rezultatele înregistrate au fost rodul colabor!rii eficiente cu serviciile %i institu$iile specializate din alte $!ri. În scopul îndeplinirii atribu$iilor sale legale, SPCSB colaboreaz! cu întregul sistem de institu$ii %i entit!$i raportoare implicate în prevenirea %i combaterea sp!l!rii banilor, inclusiv cu organele neguvernamentale. Serviciul Prevenire %i Combatere a Sp!l!rii Banilor a semnat acorduri de colaborare interinstitu$ional! cu: Procuratura General!, Banca Na$ional! a Moldovei, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informa$ii %i Securitate, Curtea de conturi, Serviciul Vamal %i Comisia Na$ional! a Pie$ii Financiare [17]. Una din activit!$ile prioritare ale SPCSB este stabilirea %i aprofundarea cooper!rii bilaterale cu alte servicii similare din str!in!tate, precum, %i cu organismele interna$ionale de profil. Serviciul particip! activ la eforturile interna$ionale de combatere a sp!l!rii banilor %i finan$!rii terorismului. În acest context au fost depuse eforturi esen$iale în vederea ader!rii Republicii Moldova la Grupul Egmont. La 27 mai 2008 Republica Moldova a devenit membru al acestui grup. Perioada 2007-2009 a fost marcat! de fortificarea calitativ! a sistemului autohton de prevenire %i combatere a sp!l!rii banilor %i finan$!rii terorismului, datorit!, în primul rând conjug!rii ac$iunilor mai multor organe de drept na$ionale %i institu$ii specializate în domeniu, precum %i asisten$a tehnic! %i financiar! din partea Consiliului Europei, Comisiei Europene %i Statelor Unite ale Americii, care au contribuit la realizarea Strategiei na$ionale în domeniu, aprobat! prin Hot!rârea Guvernului nr. 632 din 05 iunie 2007 %i a planurilor anuale de implementare [18].

168 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ROLUL ORGANELOR SECURIT!"II STATULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN SISTEMUL INTERNA"IONAL AL SERVICIILOR SPECIALE PRIVIND COMBATEREA TERORISMULUI

#!rile posed! un nivel diferit de dezvoltare, inclusiv sisteme autohtone CSB/CFT. Totodat!, experien$a practic! %i evolu$ia multidimensional! a metodelor %i mijloacelor de combatere a sp!l!rii banilor %i finan$!rii terorismului a permis ob$inerea unor standarde general unice, care, odat! implementate, contribuie la edificarea unui sistem CSB/CFT eficient. Mai mult ca atât, în vederea cre%terii eficacit!$ii m!surilor de prevenire %i combatere a acestor fraude, serviciile specializate ale mai multor state au fondat organiza$ii regionale %i interna$ionale care promoveaz! acelea%i politici, standarde %i ajutor reciproc în combaterea sp!l!rii banilor, finan$!rii terorismului %i crimelor predicate acestora. Anume aceste premize au stat la baza politicii cooper!rii interna$ionale a SPCSB în domeniul CSB/CFT, o dat! cu crearea acestuia (15 septembrie 2003) [11]. Problemele ulterioare ar putea ap!rea fiind cauzate de particularit!$i institu$ionale %i culturale. În timp ce activitatea serviciilor speciale se axeaz! în mod special pe prevenire, organele de aplicare a legii au drept scop reac$ia. Mandatul lor este mai dificil datorit! unei dileme contextuale %i mai mari — celei între libertate %i securitate. Luând în considera$ie faptul c! societatea civil!, mass media %i cercurile academice implicate în studierea strategiilor, reformelor în domeniul serviciilor speciale sunt într-un num!r limitat, atutorit!$ile ce expertizeaz! legile în domeniul respectiv sunt %i mai pu$ine. În opinia autorului, insuficien$a cercet!rilor în domeniul prevenirii %i combaterii terorismului, eventual, atrage dup! sine o experien$! s!rac! în domeniu %i în consecin$! deficien$a identific!rii %i implement!rii solu$iilor adecvate în cazurile concrete. Situa$ia în cauz! impune intensificarea cercet!rilor practico-%tiin$ifice în domeniu, fiind utilizat! experien$a avansat! a speciali%tilor din domeniu pentru crearea bazei tehnico-%tiin$ifice în vederea prevenirii %i combaterii actelor de terorism. Tot odat! este benefic de men$ionat %i partea bun! a lucrurilor ce $in de faptul, c! securitatea na$ional! este asigurat! nu doar prin eforturile Serviciului de Informa$ie %i Securitate. Exist! o contribu$ie comun! a tuturor structurilor %i institu$iilor de for$a, dup! cum s-a men$ionat anterior. Acest obiectiv poate %i este realizat doar în cadrul unui mecanism bine echilibrat de conlucrare între toate institu$iile %i structurile de stat. Astfel SIS este în stare sa riposteze în fa$a riscurilor %i amenin$!rilor parvenite în adresa statului Republica Moldova. În regim de lucru se petrec deseori %edin$e comune la diferite niveluri, se elaboreaz! %i se implementeaz!

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 169 Tatiana BUSUNCIAN

planuri comune de ac$iuni în diferite domenii, se realizeaz! opera$iuni comune. Ca rezultat al acestora spore%te eficacitatea activit!$ii organelor securit!$ii statului. Unele opera$iuni ale SIS de ultim! or! sunt elaborate %i implementate în comun cu aceste organe [10]. În func$ie de caracterul actului terorist %i de competen$ele autorit!$ilor abilitate s! combat! terorismul, printr-o decizie a directorului SIS, ministrului Afacerilor Interne, procurorului general, %efului Serviciului de Protec$ie %i Paz! de Stat, se întreprind m!suri de formare a unui grup operativ cu speciali%ti din diferite domenii pentru dirijarea opera$iunilor antiteroriste [9]. Dup! cum s-a men$ionat mai sus, în Republica Moldova exist! mai multe autorit!$i publice cu atribu$ii în domeniul asigur!rii securit!$ii na$ionale, fiecare din ele dispunând de o competen$! %i structur! strict stabilit! prin legisla$ia în vigoare. O interac$iune mai eficient! în acest domeniu ar contribui considerabil la solu$ionarea problemelor de importan$! major! pentru securitatea na$ional! %i interna$ional!. Ineficient se realizeaz! schimbul de informa$ii dintre structurile abilitate în domeniul asigur!rii securit!$ii na$ionale la nivel na$ional, regional %i interna$ional. Problema persist! nu doar în Republica Moldova, ci %i în alte state, unde atribu$iile privind asigurarea securit!$ii na$ionale revine unui %ir de ministere, institu$ii, departamente. Astfel, dispersarea cadrelor responsabile de realizarea securit!$ii na$ionale duce spre utilizarea lor extrem de ira$ional!, ce influen$eaz! negativ calitatea activit!$ii desf!%urate. În acest context în luna mai anul 2011, Prim-ministrul a convocat în %edin$! conducerea Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale, Serviciului de Informa$ii %i Securitate, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice %i Corup$iei, discu$ia axându-se pe situa$ia criminogen! din $ar! %i ac$iunile ce urmeaz! a fi întreprinse pentru combaterea criminalit!$ii %i asigurarea ordinii publice. Vlad Filat s-a ar!tat îngrijorat de situa$ia criminogen! din ultima perioad! %i a solicitat urgentarea ac$iunilor în scopul identific!rii persoanelor care se fac vinovate de comiterea infrac$iunilor. Premierul a atras aten$ia asupra necesit!$ii efectu!rii unor m!suri de prevenire %i profilaxie %i a reiterat necesitatea conlucr!rii efeciente a structurilor responsabile. În leg!tur! cu ultimele evenimente în plan interna$ional ce vizeaz! combaterea terorismului (anun$area mor$ii lui Osama bin Laden), Prim- ministrul a a emis o dispozi$ie prin care Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor %i Infrastructurii Drumurilor, Serviciul de Informa$ii %i Securitate, Serviciul Gr!niceri %i Serviciul Vamal vor spori

170 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ROLUL ORGANELOR SECURIT!"II STATULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN SISTEMUL INTERNA"IONAL AL SERVICIILOR SPECIALE PRIVIND COMBATEREA TERORISMULUI m!surile de securitate în locurile publice, în special la punctele de trecere a frontierei de stat, la Aeroportul Interna$ional Chi%in!u, în transportul public de pasageri, la misiunile diplomatice ce activeaz! în Republica Moldova, la institu$iile publice, în alte locuri ce necesit! securitate sporit! [7]. O realizare major! a anului 2011 a fost elaborarea „Directivei de ac$iuni antiteroriste”, în baza c!reia ac$ioneaz! toate marile unit!$i, unit!$ile %i subunit!$ile militare desemnate la participarea în ac$iunile antiteroriste. Directiva este elaborat! în conformitate cu Legea nr. 539-XV din 12 octombrie 2001 cu privire la combaterea terorismului cu modific!rile %i complet!rile ulterioare. A fost întocmit planul de estimare a pericolelor la obiectivele de importan$! major! a Armatei Na$ionale %i, totodat!, au fost verificate unit!$ile %i institu$iile militare în acest sens [19]. Conform Hot!rârii Guvernului nr. 616-6 din 17 august 2011 “Cu privire la aprobarea metodologiei de determinare a vulnerabilit!$ii obiectivelor de importan$! vital! %i a celor ce prezint! pericol sporit în caz de eventuale acte teroriste sau altor infrac$iuni cu caracter terorist pe teritoriul Republicii Moldova”, a fost constituit grupul de lucru, care este responsabil s! determine toate obiectivele la care se refer! respectiva Hot!râre, %i s! înainteze propunerile de rigoare Centrului Antiterorist al SIS RM pân! la finele lunii februarie 2012. Astfel, în cadrul grupului au fost desemnate persoane de contact, ce $in leg!tura permanent! cu Centrul Antiterorist al SIS RM în acest sens [19]. De men$ionat, c! aspectul combaterii terorismului, identificarea fac- torilor generatori ai acestui fenomen constituie o chestie de importan$! cât na$ional!, atât %i interna$ional!, necesitând o solu$ionare imediat!. Din acest motiv consider!m oportun! perfec$ionarea neîntârziat!, în caz de necesitate, a legisla$iei ce $ine de domeniul vizat, atr!gând la aceast! activitate %i societatea civil! [1, p. 7-13]. La fel la momentul actual se impune elaborarea unor principii de cooperare în combaterea terorismului dintre institu$iile statale %i business, dintre institu$iile statale %i societatea civil! (ne referim, în special, la organiza$iile neguvernamentale). Un capitol aparte îl poate constitui cooperarea dintre institu$iile statale %i presa. Scopul primordial este de a mobiliza toate for$ele %i mijloacele din societate la solu$ionarea în comun a sarcinii de depistare, prevenire %i contracarare a terorismului, de ac$ionat în a%a fel ca aceast! sarcin! s! nu fie privit! doar ca una ce $ine de serviciile speciale %i institu$iile de men$inere a ordinii publice [1, p. 7-13]. Serviciul de Informa$ii %i Securitate al Republicii Moldova pledeaz! pentru punerea accentului pe prevenirea manifest!rilor teroriste în primul

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 171 Tatiana BUSUNCIAN

rând %i apoi pe contracararea lor. În acest context vom men$iona doar câteva dintre sarcinile majore comune, care dup! p!rerea noastr! stau în fa$a autorit!$ilor publice abilitate cu prevenirea %i combaterea terorismului %i a societ!$ii civile: propagarea în societate a valorilor posibil mai pu$in apreciate ast!zi, cum ar fi patriotismul, con%tiin$a civic! %i vigilen$a ce ar putea deveni pârghii importante în procesul cultiv!rii la popula$ie a sentimentului de respingere a ideilor extremist-teroriste; demascarea, prin intermediul mijloacelor de comunicare în mas!, a caracterul destructiv al terorismului; familiarizarea popula$iei cu eventualele consecin$ele negative ale antren!rii indivizilor în ac$iuni teroriste sau altor infrac$iuni ce afecteaz! securitatea statului. Prin urmare, identificarea unor strategii viabile în vederea conlucr!rii %i a schimbului de experien$! dintre factorii de decizie ai Republicii Moldova, va contribui considerabil la implementare unei politicii na$ionale antiteroriste. Acest fapt va permite Republicii Moldova s! se racordeze la standardele interna$ionale privind combaterea terorismului.

Referin)e bibliografice: 1. Bencheci, M. Interac"iunea autorit#"ilor publice abilitate cu privire la combaterea terorismului: aspecte de cooperare interdepartamental#. În: Moldoscopie, Nr. 2, 2009, p. 7-13. 2. Busuncian, T. Democratizarea sectorului de securitate – o necesitate a noilor societ#"i democratice. În: Politicile de vecin!tate ale NATO %i UE – Noi dimensiuni pentru cooperarea regional!. Tezele seminarului interna$ional. Chi%in!u: Centrul Pro Marshall din Republica Moldova, 2007. p. 76-85 3. Busuncian, T. Terorismul !i crima organizat#. În: Criminalistica la începutul mileniului trei: constat!ri, tendin$e, perspective. Tezele simpozionului interna$ional Chi%in!u: Universitatea Liber! Interna$ional! din Moldova, 2005, p. 373-385. 4. Caraman, I. Implementarea politicilor de securitate na"ional#: Cooperarea Interagen"ii. În: Politicile de vecin!tate ale NATO %i UE – Noi dimensiuni pentru cooperarea regional!. Tezele seminarului interna$ional. Chi%in!u: Centrul Pro Marshall din Republica Moldova, 2007, p. 115-118. 5. Decizia Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulilor de realizare a reabilit#"ii sociale a oamenilor care au suferit ca rezultat al

172 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) ROLUL ORGANELOR SECURIT!"II STATULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN SISTEMUL INTERNA"IONAL AL SERVICIILOR SPECIALE PRIVIND COMBATEREA TERORISMULUI

actului terorist. Nr. 873 din 08 iulie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2002, nr. 103-105 (art nr. 997). 6. Edificarea !i promovarea unei noi culturi de securitate în Republica Moldova. Chi%in!u, 2010. Accesibil pe: http://www.sis.md/md/publicati/2559/1/4016/ (vizitat 25.12.2011). 7. Guvernare !i democra"ie în Moldova. În: e-journal. 2011. Accesibil pe: http://www.e-democracy.md/files/e-journal/e-journal-168-ro.pdf (vizitat 25.12. 2011). 8. Hot#rîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Strategiei na"ionale de prevenire !i combatere a sp#l#rii banilor !i finan"#rii terorismului !i Planului de ac"iuni pentru implementarea Strategiei na"ionale de prevenire !i combatere a sp#l#rii banilor !i finan"#rii terorismului. Nr. 632 din 05 iunie 2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 15.06.2007, nr. 82-85 (art. Nr: 668). Accesibil pe:http://www.e-democracy.md/files/e-journal/e-journal-168-ro.pdf (vizitat 25.12. 2011). 9. Interviu cu Valeriu Furdui, director adjunct al Serviciului de Informa"ii !i Securitate al RM. Edificarea !i promovarea unei noi culturi de securitate în Republica Moldova. Chi%in!u, 2010. Accesibil pe: http://www.sis.md/md/publicati/2559/1/4016/ (vizitat 25.12.2011). 10. Interviul domnului Artur Re!etnicov acordat ziarului „Moldova Suveran#”. Chi%in!u, 2008. Accesibil pe: http://sis.md/md/publicati/2559/1/3537/ (vizitat 25.12.2011). 11. Legea cu privire la combaterea terorismului. Nr. 539 din 12 octombrie 2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 06. 12. 2001, nr. 147 – 149 (art nr: 1163). 12. Legea pentru aprobarea concep"iei securit#"ii na"ionale a Republicii Moldova. Nr. 112 din 22.mai 2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 03.06.2008, nr. 97-98, art. 357. 13. Legea Republicii Moldova cu privire la combaterea terorismului. Nr.539-XV din 12.10.2001 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.147-149/1163. Accesibil pe:http://www.antiteror.sis.md/file/Lege539privire%20la%20combatere a%20terorismului_md.pdf (vizitat 25.12.2011). 14. Legea Republicii Moldova privind organele securit#"ii statului. Nr. 619 din 31. 10. 1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 13.02.1997, nr. 10. Accesibil pe: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=3 11701 (vizitat 25.12.2011).

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 173 Tatiana BUSUNCIAN

15. Micewski, E. (coord.) Civilian and democratic control of Armed Forces in South East Europe: an analysis of the Stability Pact Self-Assessment Studies. Berlin: Nomos, 2005. 15 p. 16. Presedintele RM a prezentat Parlamentului Concep"ia Securit#"ii Na"ionale a Republicii Moldova. Chi%in!u, 2007. Accesibil pe: http://www.dejure.md/index.php?go=news&n=516 (vizitat 25.12.2011). 17. Raport anual 2007, Serviciul prevenire !i combaterea a sp#"#rii banilor !i finan"#rii terorismului, CCCEC. Chi%in!u, 2008. Accesibil pe: http://cccec.md/Sites/cccec_md/Uploads/Raportul%20de%20activitate %20a%20SPCSB%20pentru%20anul%202007%20md.A08DD068AA6 340D68D3CF1572C0DCAFF.pdf (vizitat 15.12.2011). 18. Raport anual 2010 CCCEC. Serviciul prevenirea !i combaterea a sp#"#rii banilor !i finan"#rii terorismului. Chi%in!u, 2011. Accesibil pe: http://cccec.md/Sites/cccec_md/Uploads/Raportul%20de%20activitatea%20a%20SPC SB%20pentru%20anul%202010.A08DD068AA6340D68D3CF1572C0DCAFF.pdf (vizitat 25.12.2011). 19. Raport de Implementare a Planului Individual de Ac"iuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO (IPAP) (Ianuarie 2011 – Ianuarie 2012)

174 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9)

PARTICULARIT!*I ALE DIPLOMA"IEI PUBLICE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Rodica PAN"A

Licen"iat# în Rela"ii interna"ionale, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale, ULIM(2003), Magistru în studii europene, ULIM (2004). Lector universitar, Catedra Rela"ii Interna"ionale !i Politologie, Facultatea Istorie !i Rela"ii interna"ionale, universitatea liber# interna"ional# din moldova, &ef al Centrului de Informare !i Documentare &iin"ific#, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale, ULIM, cercet#tor !tiin"ific, Institutul de Istorie !i &tiin"e politice, ULIM. doctorand# în Rela"ii Interna"ionale (2011). Domeniul de cercetare: diploma"ie !i politic# extern#.

ABSTRACT Public diplomacy was one of the key Cold War weapons but, with the end of the bipolar world, it became less popular. After the tragedy of 9/11, the US and other nations started revitalizing their public diplomacy programs to mitigate negative attitudes in foreign societies. However, in the new global political and communication context there was a need for a new approach. Public diplomacy based on cooperation with non-state actors, two-way communication and the use of new technologies was labeled the new public diplomacy. The concept appeared as a mostly academic term, but soon it also became widely applied by practitioners. Cuvinte-Cheie: Diploma$ie public!, politic! extern!, SUA, „state mici”, societate interna$ional!.

Începutul R!zboiului Rece, a fost înso$it de o serie de inova$ii tehnologice, care au bulversat maniera de comunicare la nivel mondial. Noile mijloace de comunicare au accelerat ritmul vie$ii, au augmentat schimburile comerciale precum %i r!spândirea ideilor în lume. Crearea Internetului %i accesul la informa$ii au marcat „intrarea” popula$iei civile în sfera politic!. Ast!zi, credibilitatea %i imaginea pe care statele le proiecteaz! sânt componente cruciale a politicii lor externe, de oarece ele formeaz! „politica lor soft”. Credibilitatea unui stat fa$! de membrii societ!$ii interna$ionale (state, institu$ii interna$ionale, societ!$i %i ONG-uri) depinde, printre altele de capacitatea sa de a asculta %i a se face auzit, iar un instrument care corespunde necesit!$ilor statelor de a-%i crea „puterea soft” este diploma"ia public#. Politica extern!, anterior un domeniu exclusiv gestionat de c!tre diploma$i în spatele u%ilor închise, este din ce în ce mai democratizat – simpli cet!$eni, ONG-uri, ministere na$ionale, întreprinderi private, academicieni %i al$i actori particip! în mod direct în procesul politicii extern! prin intermediul dezbaterilor publice ce vizeaz! problemele de

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 175 Rodica PAN"A

politic! extern!. Într-un mediu interna$ional anterior dominat de instrumente de persuasiune %i de constrângere, se remarc! tot mai mult schimbul de informa$ii %i atractivitatea acestora ca elemente esen$iale pentru dezvoltarea „puterii soft”. Principala preocupare, a actorilor din cadrul rela$iilor interna$ional! este determinat! de faptul c! „motorul puternic al economiei mondiale va afecta diversitatea cultural!, sistemele sociale %i politice fragile, %i chiar suveranitatea statelor” [13, p. 10]. Potter E. H. în citatul de mai sus face aluzie la preocuparea tot mai mare a $!rilor occidentale de a cî%tiga inimile %i min$ile auditoriului din diferite p!r$i ale globului. În timp ce în $!rile dezvoltate, în special în Occident, s-a dezvoltat deja un discurs academic privind diploma$ia public!, care are la baz! compara$ia dintre diploma$ia public! %i diploma$ia tradi$ional!, discursul academic ce vizeaz! diploma$ia public! a statelor mici este înc! destul de s!rac. Pentru statele mici %i mijlocii, diploma$ia public! reprezint! o oportunitate de a ob$ine influen$! %i a se impune pe agenda interna$ional!, prin modalit!$i care dep!%esc puterea lor „hard” determinat! de resurse lor limitate.

Diploma&ia public$: abordari teoretico-conceptuale Majoritatea cercet!torilor îl consider! pe Edmund Guillon autorul sintagmei “diploma$ie public!” contemporan!. Diplomatul de carier!, a folosit sintagma, în 1965, în leg!tur! cu înfiin$area Centrului Edward R. Murrow în cadrul Universit!$ii Tuft, Facultatea de Drept %i Diploma$ie. În materialul informativ al Centrului acest termen era definit drept “in\uen$a atitudinii publice în formarea %i executarea politicilor externe. Aceasta cuprinde dimensiuni ale rela$iilor interna$ionale, dincolo de diploma$ia tradi$ional!... [Inclusiv] formarea de c!tre guverne a opiniei publice din alte $!ri; interac$iunea dintre grupuri de interese private din diferite $!ri; informarea popula$iei privind afacerile interna$ionale %i in\uen$a acestora asupra politicii interne; comunicarea între cei a c!ror func$ie este comunicarea, precum diploma$ii %i jurnali%tii str!ini; (%i) procesul comunic!rii interculturale” [4]. În perioada R!zboiului Rece, definirea diploma$iei publice s-a centrat pe concretizarea sa. În acela%i timp, cercet!rile au fost axate pe discu$ii la tema ce este %i ce nu este diploma$ie public!. Din aceast! perspectiv! pot fi men$ionate câteva grupuri de speciali%ti, care stabilesc dezvoltarea discursului academic %i practic al diploma$iei publice contemporane. Cel mai numeros grup este format din „tradi$ionali%ti”- speciali%ti în diploma$ia public!, jurnali%ti %i diploma$i, mul$i dintre care %i-

176 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PARTICULARIT!*I ALE DIPLOMA"IEI PUBLICE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI au început cariera în acest domeniu înc! în perioada R!zboiului Rece, când diploma$ia public! se caracteriza printr-un nivel înalt de statocentrism. Pe de o parte, maniera principal! de comunicare cu lumea exterioar! se realiza prin intermediul statelor - du%mani ideologici, iar pe de alt! parte interac$iunile efective între cele dou! tabere, în condi$iile existen$ei Cortinei de fier, au fost destul de reduse. În contextul impermiabilit!$ii frontierelor, unicul actor, capabil s! realizeze o comunicare interna$ional!, r!mânea statul. În rezultat, au ap!rut câteva genera$ii de diploma$i %i jurnali%ti, pentru care diploma$ia public! este una statal!, realizat! prin intermediul agen$ilor guvernamentali sau ai sectorului privat, dar angaja$i de stat în aceste scopuri. Printre ei au fost cei care au a organizat schimburi culturale %i activit!$i în diferite ambasade, jurnali%ti care lucrau la ziarele de stat, reviste, la radio, orientate spre un auditoriu exterior, de asemenea organizatori ai diferitelor activit!$i educa$ionale. Pentru o mai bun! în$elegere a diploma$iei publice, este necesar a o compara cu diploma$ia tradi$ional!. Dic"ionarul Explicativ al Limbii Române din 1998, define%te astfel termenul diploma"ie: “1. „activitate desf!%urat! de un stat prin reprezentan$ii s!i diplomatici, în scopul realiz!rii politicii externe preconizate; comportare %ireat!, abil!, subtil!; 2. carier!, profesiune de diplomat; 3. totalitatea reprezentan$ilor diplomatici constitui$i în corp. – din francezul “diplomatie” [6]. În valoroasa sa lucrare Diplomacy, Harold Nicholson observa c! „diploma$ia este o profesiune veche”, iar diploma$ii de valoare „au fost dintotdeauna oameni instrui$i, cunosc!tori ai domeniului %i ai domeniilor conexe” [11, p. 6]. Caracterul complex al acestei profesiuni rezult! din mandatul încredin$at negociatorilor din cele mai vechi timpuri pân! ast!zi. Diploma$ilor li s-a încredin$at misiunea de a negocia: tratate de pace sau de alian$!; în$elegeri în probleme de însemn!tate major! pentru statele respective; conven$ii multilaterale, în care interesele statelor trebuiau s! fie cât mai bine reflectate. Diploma$ia este de cele mai multe ori confundat! cu „politica extern!” sau cu „rela$iile externe”, dar termenii nu sunt sinonimi. Diploma$ia este principalul, dar nu singurul instrument al politicii externe (politic! ce este condus! de liderii politici, prin diploma$i, oficiali civili sau militari). Politica extern!, pe de alt! parte, stabile%te scopuri, prescrie strategii %i impune m!surile ce trebuie folosite pentru îndeplinirea lor. Poate folosi agen$i secre$i, ac$iuni subversive, poate declara r!zboi sau î%i poate impune punctul de vedere prin alte ac$iuni violente dar în acela%i timp poate folosi %i diploma$ia, singura form! non-violent! în a-%i atinge obiectivele [11, p.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 177 Rodica PAN"A

23]. Principalele instrumente ale sale sunt dialogul interna$ional %i negocierea, în special conduse de ambasadori acredita$i (termen derivat din francezul “envoye” – însemnând: “cel ce este trimis”) %i al$i lideri politici cu abilit!$i de negociatori. În contrast cu politica extern!, care în general este exprimat! public, marea majoritate a diploma$iei este dirijat! în secret, de%i aproape întotdeauna rezultatele sale sunt f!cute publice în rela$iile interna$ionale contemporane. Cele men$ionate mai sus ne permite s! conchidem c! diploma$ia public! difer! de cea tradi$ional! prin faptul c! diploma$ia public! se ocup! nu doar de guverne, cât mai ales de indivizi %i organiza$ii non- guvernamentale. Mai mult, activit!$ile de diploma$ie public! prezint! adesea viziuni diferite, reprezentând nu doar pozi$iile guvernelor, ci %i pe cele ale cet!$enilor, angajând diverse %i numeroase elemente non- guvernamentale ale unei societ!$i [15, p. 32]. Aceste schimburi între guvern %i cet!$enii statului str!in se pot face prin intermediul actorilor apar$inând sectorului public sau privat, cel mai adesea provenind din ONG- uri. Este important a men$iona c! diploma$ia public! are un scop oficial determinat de un guvern [14, p. 33]. Dup! cum subliniaz! Hans N. Touch, diploma$ia tradi$ional! se caracterizeaz! printr-un nivel de confiden$ialitate, iar diploma$ia public! este un proces deschis %i accesibil tuturor. Accentul e pus pe audien$!, statul X vrea ca popula$ia civil! a unui stat Y s! cunoasc! %i s! în$eleag! statul X [18, 4]. Diploma$ia public! consist! în difuzarea unui mesaj, a ideilor sau a informa$iilor cu scopul convingerii auditoriului vizat. Aceast! defini$ie, din perspectiv! etimologic!, stabile%te o leg!tur! între diploma$ia public! %i propagand!. Linia ce le separ! pe cele dou! este una foarte sub$ire, unii cercet!tori considerând c! diploma$ia public! este o form! rafinat! a propagandei. Bruce Gregory, directorul Institutului Diploma$iei Publice al Universit!$ii „George Washington”, a propus trei modalit!$i de analiz! a diploma$iei publice [3, p. 5]. Prima consist! în a considera diploma$ia public! ca un instrument de stat care ac$ioneaz! în trei cicluri temporale. Primul ciclu - cel de media %i abunden$a continu! a informa$iilor, este cel mai scurt ca durat!. Diploma$ii %i func$ionarii de stat nu pot r!spunde constant la aceast! cerere, dar trebuie s! o fac!. Altfel spus, guvernele trebuie s! r!rspund! la abunden$a de informa$ii la fel de rapid ca societatea civil!, %i de acum înainte nu pot controla ritmul schimburilor comunica$ionale. Al doilea ciclu este cel al campaniilor de diploma$ie public! care pot dura luni sau ani, deoarece abordeaz! subiecte sensibile. În timpul acestor campanii, diploma$ii trebuie s! fac! alegeri importante. În

178 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PARTICULARIT!*I ALE DIPLOMA"IEI PUBLICE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI primul rând, trebuie s! aleag! mesajul sau mesajele pe care urmeaz! s! le difuzeze, ca ulterior s! decid! cum s! le transmit!, %i cum ele se adapteaz! la diferite regiuni ale lumii, ce simboluri trebuie utilizate pentru a convinge audien$a vizat!, ce catalizator: ambasadorul, primul ministru sau agen$ii guvernamentale. Sânt câteva întreb!ri pe care trebuie s! %i le pun! guvernele înainte de a lansa o campanie de diploma$ie public! pentru a asigura credibilitate. Ultimul ciclu, este cel în care diploma$ia public! se folose%te ca un angajament pe termen lung. Este sfera în care diploma$ia construie%te pun$i între popoarele lumii %i institu$iile lor, de exemplu astfel de instrumente ca programe de schimb între universit!$i sau apelând la arti%ti. Fiecare din aceste dimensiuni ale diploma$iei publice este instrumental!, servind diferitelor interese de stat %i în fiecare dintre ele diploma$ia public! are limitele sale [5, p. 63]. A doua modalitate de conceptualizare a diploma$iei publice în serviciul statului este de a o considera un instrument guvernamental format din multiple componente. Diploma$ia public! se distinge de alte instrumente strategice, deoarece fiecare component! este un departament guvernamental care utilizeaz! conceptul sub un alt nume, ca: diploma$ie cultural!, marketing interna$ional, informarea opera$iilor militare etc. Cea de a treia modalitate de analiz! a diploma$iei publice este de a recunoa%te importan$a sferei na$ionale în afacerile externe. Adeseori, se consider! gre%it, c! departamentul Afacerilor Externe este o entitate separat! de afacerile interne, dar separarea între cele dou! domenii este una pur mecanic! %i impermeabil!. Ambele sfere se autoinfluen$eaz! reciproc, ele fiind interdependente. Considerând c! ideile unei societ!$i formeaz! „puterea soft” a unei $!ri, departamentele afacerilor externe trebuie s! dezvolte poten$ialul societ!$ii sale prin intermediul universit!$ilor, comunit!$ii de afaceri %i organiza$iilor non-guvernamentale. Ministerul Afacerilor Externe, trebuie s! aib! un ministru care ac$ioneaz! nu doar la nivel interna$ional, dar %i la cel na$ional. Leg!tura dintre afacerile publice %i diploma$ia public!, consist! în rolul dublu (de a ac$iona în plan intern %i interna$ional) a Ministerului Afacerilor Externe. Astfel diploma$ia public! devine un instrument de stat ce poate fi utilizat %i în interiorul frontierelor sale. Defini$iile diploma$ie publice, expuse mai sus, sunt în general acceptate de cercurile universitare, în revan%!, termenul r!mâne unul contestat, deoarece pân! în prezent nu exist! un consens în ceea ce prive%te definirea acestuia sau scopurile pe care le urm!re%te [5, p. 61].

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 179 Rodica PAN"A

Caracteristica sa echivoc! se explic! prin multidisciplinaritatea termenului. Aceasta deoarece, diploma$ia public! nu este un concept exclusiv politic, se afl! la intersec$ia mai multor domenii: comunica$ii, marketing interna$ional, rela$ii interna$ionale. Absen$a asentimentului se explic! %i prin faptul c! abia în ultimii ani, termenul a început sa fie (re)analizat. „Redescoperirea temenului” este strâns legat! de lucrarea lui Joseph Nye, Bound to Lead, publicat! în 1990, în care autorul dezvolt! no$iunea de „soft power”. Pân! la introducerea acestei no$iuni, textele universitare nu f!ceau referire la diploma$ia public!, ci la o alt! form! - „prestigiu na$ional” [14, p. 35]. Autorul, preocupat de declinul puterii americane, ca urmare a dispari$iei amenin$!rii sovietice, a stabilit c! natura puterii statale se transform! %i c! SUA trebuie s! utilizeze a doua fa$et! a puterii - „soft power”. Aceast! schimbare a naturii puterii provine din imposibilitatea calcul!rii acesteia doar în termeni de resurse- popula$ie, teritoriu, resurse naturale, for$! militar!, stabilitate social!, nivelul economic- dar %i din capacitatea de a schimba comportamentul altor state. Astfel, Nye consider! c! în perioada R!zboiului Rece, %i mai ales, dup! încheierea acestuia, puterea variaz! în dependen$! de scop, rela$ie %i context, sursele puterii fiind mai pu$in fungibile %i mai difuze. Paisprezece ani mai târziu, în cartea Soft Power: The means to success in world politics, Nye estima c! aceast! caracteristic! se datoreaz! revolu$iei din sectorul de informare %i comunicare. Dar ce înseamn! „soft power”? Conceptul poate fi explicat prin opusul s!u „hard power”. „Hard power” reprezint! presiunile, incit!rile sau amenin$!rile militare sau economice aplicate de c!tre un stat pentru a ob$ine ceva, pe când „soft power” se materializeaz! prin faptul c! altcineva dore%te s! realizeze ceea ce noi ne dorim. Capacitatea de raliere nu este echivalent! cu conceptul de influen$!, deoarece, ea poate în egal! m!sur! s! previn! o presiune economic! sau militar! a „hard power”. Ultima se refer! la o rela$ie de comand!, în timp ce prima conduce spre un comportament de cooperare. O $ar! posed! trei surse a „soft power”: prima provine din cultura sa, valorile %i politicile interne, sau de la stilul %i esen$a politicii sale externe [12, p. 12]. Cultura, a%a cum sus$ine acela%i autor, poate fi divizat! în dou! categorii: cultura popular! %i ceea ce Nye nume%te „high culture” - baletul, opera, pictura. Când aceast! cultur! este admirat! %i include valori %i interese universale, ea constutuie o surs! de „soft power”. Evident la fel ca orice rela$ie de putere, %i aceasta depinde de context, iar auditoriul extern trebuie s! fie receptiv. Cultura poate fi transmis! prin diver%i agen$i, al$ii

180 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PARTICULARIT!*I ALE DIPLOMA"IEI PUBLICE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI decât cei guvernamentali, prin cei din sectorul privat, prin comer$, vizite %i schimburi. Considerat! adeseori un instrument a diploma$iei publice, diploma$ia cultural! este acel domeniu al diploma$iei care are drept obiectiv stabilirea, dezvoltarea %i sus$inerea rela$iilor cu celelalte state prin cultur!, art!, educa$ie %i %tiin$!. Fiind un proces de proiectare exterior a sistemului de valori culturale ale unui stat %i a promov!rii acestuia la nivelul rela$iilor bi- %i multilaterale, diploma$ia cultural! î%i propune s! sus$in! rela$iile cu celelalte state prin cultur!, educa$ie %i %tiin$!; s! deschid! c!i alternative de comunicare c!tre publicul $!rii de re%edin$!; s! cultive %i s! ini$ieze (dac! este cazul) rela$ii culturale pe termen lung între state; s! exercite influen$! în sprijinirea priorit!$ilor de politic! extern!; s! foloseasc! instrumentele de diploma$ie cultural! pentru promovarea intereselor economice. Diploma$ia cultural! este, pe de o parte, semnul maturit!"ii, puterii economice #i politice a unui stat, dar #i un bun barometru al intensit!"ii #i sincerit!"ii rela"iilor dintre statele între care se practic!. Cercet!torii în domeniul diploma$iei culturale, precum Kevin Mulcahy %i Harvez Feigenbaum, accentueaz! diferen$a dintre diploma$ia public! %i cea cultural! prin faptul c! prima se orienteaz! spre diseminarea informa$iei pe termen scurt %i spre promovarea politicilor, iar cea cultural! – spre stabilirea rela$iilor de lung! durat!. Diploma$ia public!, a%a cum este perceput! în mod tradi$ional, include sus$inerea guvernamental! a programelor în domeniul cultural, educa$ional %i informa$ional, schimburilor de cet!$eni, emisiunilor orientate spre informarea %i in\uen$area audien$ei str!ine [7, p. 7]. Valorile pe care un guvern caut! s! le promoveze, la fel ca %i politicile interne, reprezint! a doua surs! a capacit!$ii de raliere. A treia surs! a capacit!$ii de raliere este stilul %i esen$a politicii externe de stat. Aceast! surs! a „puterii soft” reprezint! probabil acea parte pe care guvernul poate s! o controleze. Diploma$ia public! deriv! din interesele strategice de politic! Extern! ale fiec!rei $!ri; dar, de%i diploma$ia public! ar trebui desf!%urat! de Ministerul Afacerilor externe din bugetul propriu alocat, nu a%a se întâmpl! în mod obligatoriu. În func$ie de interesele partidului sau ale partidelor aflate la guvernare sau de situa$ia organizatoric! de moment a unui guvern, resursele, ca %i punerea în aplicare a obiectivelor de diploma$ie public!, pot fi repartizate mai multor structuri guvernamentale, altele decât Ministerul de Externe, cum ar fi Ministerul Ap!r!rii, Ministerul Turismului sau Serviciul de Informa$ii Externe. În cazurile în care resursele provin de la sau sunt utilizate de Ministerul Ap!r!rii sau Serviciul de Informa$ii Externe, putem suspiciona c! avem de-a face cu ac$iuni de propagand! mascat!.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 181 Rodica PAN"A

Nye insist! c! „soft power” are limitele sale, de oarece un guvern nu controleaz! în totalitate sursele de raliere, cum este mai ales cazul culturii. Efectele acestei puteri pot fi difuze, %i s! nu antreneze o ac$iune concret! guvernamental!. Din aceast! cauz! nu trebuie s! consider!m c! instrumentele „hard power” nu mai joac! rolul lor în politica mondial!, deoarece în ultimul timp o mai mare întrebuin$are are termenul de „smart power”, care le combin! pe cele dou! Cele enun$ate mai sus demonstreaz! rolul central exercitat de societatea civil! în succesul diploma$iei publice. Pentru o diploma$ie public! reu%it!, statul trebuie s! fi atractiv pentru proprii cet!$eni, astfel ca ulterior s! fie atractiv %i pentru str!ini. Pentru ca un stat s! ating! un anumit nivel de consens na$ional în probleme de ordin interna$ional, este primordial ca cet!$enii s! în$eleag! afacerile de stat %i ale comunit!$ii interna$ionale %i s! fie angaja$i în realizarea lor prin intermediul programelor %i a activit!$ilor puse în aplicare de stat. Ast!zi, mai mult ca niciodat!, tinerii c!l!toresc %i sunt în contact cu pesoane apar$inând diferitor regiuni a lumii, ceea ce ne face s! credem c! diploma$ii %i guvernele nu sunt singurii care difuzeaz! mesajele popula$iilor str!ine. Diaspora %i expatria$ii devin difuzori ai imaginii na$ionale a statelor; ei devin „cet!$eni diploma$i” [14, p. 58].

Diploma&ia public$ a Statelor Unite ale Americii De%i diploma$ia public! este un r!spuns la schimb!rile profunde din cadrul politicii mondiale, atât originile sale cât %i direc$iile predominante în dezvoltarea sa se afl! în Statele Unite ale Americii. Termenul de diploma$ie public!, a fost introdus pentru prima dat! %i opera$ionalizat în Statele Unite în timpul R!zboiului Rece, iar istoria diploma$iei publice a Statelor Unite este una bogat! %i poate fi divizat! în trei etape. Prima perioad!, care are o durat! de patru decenii, începe în anii 50 ai secolului XX %i se caracterizeaz! prin r!spândirea valorilor %i normele americane %i occidentale în Europa de Est. C!derea zidului Berlinului marcheaz! debutul celei de a doua etape a diploma$iei publice americane, perioad! în care au fost alocate mai pu$ine resurse pentru diploma$ia public!, drept rezultat remarcându-se un declin al acestea la nivel mondial. Evenimentele de la 11 septembrie 2001, constituie începutul celei de a treia etap!, care se întinde deja pe o durat! de 10 ani %i se caracterizeaz! printr-o revenire în for$! a diploma$iei publice. #!rile occidentale, mai ales Statele Unite %i Marea Britanie au fost dintotdeauna puse în situa$iei de a face fa$! provoc!rilor de imagine %i de

182 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PARTICULARIT!*I ALE DIPLOMA"IEI PUBLICE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI reputa$ie în fa$a auditoriilor externe. Pentru aceasta, ele au elaborat strategii care au avut ca scop de a prezenta o imagine perfect! pentru restul lumii, în maniera în care mesajul lor, prin intermediul structurilor guvernamentale, s! ajung! direct la publicul $int!. Diploma$ia public! „ca o func$ie formal!, organizat! de guvern, apare în timpul primului r!zboi mondial, odat! cu crearea Comitetului pentru Informare Public! (CPI) [19, p. 21]”. Alte agen$ii guvernamentale care au desf!%urat activit!$i de diploma$ie public!, au fost Oficiul pentru Informa$ii de R!zboi (OWI) %i Agen$ia de Informa$ii a Statele Unite ale Americii. Prima a fost creat! în timpul celui de-al doilea r!zboi mondial, iar cealalt! în timpul R!zboiului Rece. În baza analizei istorice, cercet!torul Wang J. a f!cut patru observa$ii interesante cu privire la scopul diploma$iei publice a SUA. Diploma$ie public! a Statelor Unite, a ap!rut ca o exigen$! de r!zboi, „diploma$ia public! a servit în primul rând ca un instrument de politic! extern!, pentru a satisface exigen$ele din timpul r!zboiului” [19, p. 27]. De fapt, guvernul a elaborat modalit!$i de comunicare strategic! în Primul R!zboi Mondial %i în al Doilea R!zboi Mondial, dup! recunoa%terea importan$ei opiniei publice în desf!%urarea conflictului. Pentru Wang, „misiunea major! a agen$iilor, a fost ca prin difuzarea de informa$ii a contribui la ob$inerea victoriei”. În al doilea rând, diploma$ia public! joac! un rol important în r!spândirea valorilor democratice pe glob. Scopul agen$iilor americane, a fost de a promova democra$ia în stil american, peste tot în lume, iar administra$ia F. D. Roosevelt a sus$inut în primul rând eradicarea for$elor Axei, prin promovarea principiului auto-determin!rii, pentru ca ulterior misiunea OWI s! fie adaptat! la ob$inerea victoriei în r!zboiului. A treia observa$ie se refer! la modalitatea de angajare. Wang afirm! c! „în cadrul comunic!rii strategice, scopul diploma$ie publice nu este numai de a promova politicile %i valorile unui popor anume, cât mai ales de a facilita în$elegerea acestora prin adaptarea la publicul extern [19, p. 30] „. Cea de a patra observa$ie este o încercare de a determina rolul diploma$iei publice, analizând-o ca un purt!tor de cuvânt sau ca un instrument politic real. Karen Hughes, Subsecretarul pentru Diploma$ie Public! %i Afaceri publice a SUA, men$iona c! dup! evenimentele din 11 septembrie 2001, dialogul Statelor Unite ale Americii, cu restul lumii se bazeaz! pe trei principiile strategice:1. „ a oferi o viziune pozitiv!, de speran$! %i posibilit!$i pentru oamenii din întreaga lume, o viziune înr!d!cinat! în angajamentul nostru durabil al libert!$ii „, 2” de a izola %i marginaliza extremi%tii violen$i, %i de a submina eforturile lor de a exploata religia, ca instrument de ra$ionalizare a actele lor de teroare 3. „de a favoriza un

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 183 Rodica PAN"A

sentiment de interese %i valori comune, între americani %i oamenii din diferite $!ri” [10, p. 6].

Diploma&ia public$ a „statelor mici” „Statele mici”, prin defini$ie, sânt state cu resurse limitate %i, prin urmare, eforturile lor diplomatice au o sfer! limitat! de ac$iune. O provocare major! pentru statele mici, din momentul în care devin independente, este de a fi recunoscute de c!tre restul lumii, de oarece de cele mai multe ori lipsesc informa$iile despre ele, sau informa$iile care sânt difuzate, au la baza stereotipuri din perioadele anterioare. Din aceast! cauz!, eforturile lor în domeniul diploma$iei publice sunt direc$ionate spre unele domenii sau $!ri importante pentru politica lor extern!, în situa$ia în care informa$iile referitoare la imaginea lor devine tot mai confuz! odat! cu îndep!rtarea de regiunea în care se afl!. În promovarea diploma$iei lor publice, statele mici, spre deosebire de marile puteri, se confrunt! cu un set de provoc!ri. Unul dintre practicienii americani ai diploma$iei publice men$iona: O mare putere va fi obiectul unor discu$ii %i controverse indiferent de ceea ce face. [...] În general, statele mici nu intr! în discu$ii publice la nivel mondial, decât în situa$ii de criz!. Este regretabil, dar acestea par a fi evenimentele care atrag aten$ia mass-mediei globale %i interesul opiniei publice mondiale. Poate c! din acest motiv, statele mici au nevoie de programe de diploma$ie public!, la fel ca marile puteri [1, p. 4], dup! cum men$ioneaz! Smith, P.H., „diploma$ia public! a statelor mici trebuie s! fie axat! pe explicarea pozi$iile %i aspira$iile lor în momentele de non-criz!, %i s! fac! acest lucru într-o maniera în care s! capteze aten$ia” [16, p. 3]. Principala provocare pentru „statele mici” este concuren$a pentru a atrage aten$ia în sfera public! la nivel mondial. Handicapurile lor principale sunt: dimensiunea mic!, resurse financiare limitate, cuplate cu un interes sc!zut pentru politica lor extern! [17, p. 292]. Ele se confrunt! cu dificult!$i deosebit de mari în realizarea diploma$iei publice, mai ales în statele mari, deoarece cet!$enii acestora cunosc pu$ine informa$ii despre „statele mici” %i sunt pu$in motiva$i s! înve$e mai mult. În plus, statele mici capteaz! aten$ia mass- mediei în contextul unor evenimente singulare (cum ar fi alegerile), crize politice, sau catastrofe. Din ceast! cauz!, nu este deloc surprinz!tor faptul c! aceste state î%i orienteaz! diploma$ia public! spre statele aflate în imediata apropiere [9, p. 57], dezvoltând în primul rând rela$ii cu diaspora sa din $!rile învecinate dar %i cu cet!$enii proprii pleca$i în Occident, de asemenea coopereaz! la nivel regional %i fac încerc!ri limitate de a-%i

184 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PARTICULARIT!*I ALE DIPLOMA"IEI PUBLICE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI promova limba %i cultura. În plus, diploma$ia public! este doar una dintr-o gam! larg! de tehnici utilizate de „statele mici” pentru a-%i gestiona reputa$ia, ei i se al!tur! diverse practici de public relations, de branding de $ar! sau de diploma$ie cultural! [17, p. 295]. Lipsa caracteristicilor speciale ale diploma$iei indic! faptul c! nu exist! obstacole fundamentale pentru ca statele mici s! desf!%urare activit!$i de succes ale diploma$iei publice. Dar pentru aceasta ar trebui operate modific!ri în cadrul aparatului de politic! extern!, care ar implica un schimb mai eficient de cuno%tin$e %i ar stimula creativitatea, iar diploma$ii ar trebui s! lucreze cu actori non-statali %i, în special ONG-uri, pentru a avea acces rapid la cuno%tin$ele necesare. S-ar p!rea, prin urmare, c! diferen$a dintre diploma$ie public! a marilor puteri %i a statelor mici %i mijlocii este legat! de misiunea sa. În timp ce eforturile primelor „se concentreaz! pe explicarea, %i remodelarea imaginii, eforturile celor din urm! „sunt mai mult axate pe captarea aten$iei. O alt! diferen$! este legat! de volumul mesajelor %i imaginilor utilizate, în timp ce imaginile %i mesajele marilor puteri au de obicei un impact cultural mai larg, statele mici au succes în ob$inerea unui profil interna$ional, doar în unele domenii. În cele din urm!, o a treia diferen$! este legat! de ceea ce ar putea fi numit legitimitatea ac$iunilor. În timp ce marile puteri, de obicei, dispun de resurse considerabile al „puterii hard”, iar interesele lor na$ionale sunt de asemenea definite în termeni militari, statale mici au reu%it s!-%i defineasc! interesul lor na$ional, axându-se pe dezvoltarea elementelor atractive, cum ar fi restabilirea imaginii %i ob$inerea ajutorului în dezvoltarea lor economic! [1, p. 5], ceea ce necesit! crearea unei imagini pozitive [10, p. 8]. Ob$inerea ajutorului financiar sau a diverselor fonduri pentru proiecte na$ionale de la na$iunile bogate, se bazeaz! pe criterii pe care $!rile mici %i mijlocii trebuie s! le îndeplineasc! pentru a fi eligibile. Din aceast! perspectiv!, s-ar p!rea c! diploma$ia public! a acestor state este orientat! exclusiv spre guvernele $!rilor bogate, %i mai pu$in spre opinia public! din statele respective. De%i cercet!torii continu! s! se contrazic! în definirea sintagmei de diploma$ie public!, cea mai mare parte dintre ei consider! c! aceasta are trei scopuri principale: scopul politic - de a crea o imagine de $ar! pozitiv! pentru a realiza mai u%or scopurile de politic! extern!; scopul economic - de a augmenta cre%terea economic! prin puterea de atrac$ie, dezvoltând astfel turismul, exportul, investi$iile sau de a atrage studen$i, cercet!tori sau alte persoane cu talente speciale; scopul cultural - de a stimula schimburile

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 185 Rodica PAN"A

intelectuale %i culturale la nivel interna$ional pentru a cre%te competen$a na$ional!. Bruce Gregory, în articolul s!u Public Diplomacy and Strategic Comunication: Culture, Firewalls, and Imported Norms [2, p. 28], propune un plan de ac$iuni, %i, de%i se adreseaz! în principal Statelor Unite, este unul informativ pentru implantarea diploma$iei publice de c!tre agen$iile guvernamentale din mai multe state, inclusiv din statele mici. În primul rînd, Directorul Institutului Diploma$iei Publice relev! importan$a integr!rii sistematice a diploma$iei publice într-o politic! public! a agen$iilor guvernamentale [2, p. 58], $inând cont de trei dimensiuni strategice: a. de a în$elege atitudinile %i obiceiurile audien$ei pentru a influen$a strucuturile, b. de a stabili priorit!$ile(care este scopul acestei politici publice? ce impact? la ce scar!? ce durat!?) c. aplicarea în practic! a diploma$iei publice prin alegerea mesajului, instrumentelor de difuzare a politicii publice. În conformitatea cu concep$ia lui Bruce Gregory, este crucial pentru liderii politici s! con%tientizeze linia ce une%te diploma$ia public! %i politicile publice, mai dificil este de a institu$ionaliza aceast! leg!tur!; agen$iile guvernamentale vizate de politica public! trebuie s! coordoneze mesajul trimis unei $!ri sau scenei interna$ionale. Cel de al doilea punct se refer! la institu$ionalizarea diploma$iei publice, %i aici cel mai dificil nu este de a crea o nou! agen$ie, ci de a modifica structurile existente %i de a le orienta spre o metod! de lucru particular!, interdepartamental!. Agen$iile guvernamentale nu au tradi$ia de a face schimb de dosare %i aceasta reprezint! o mare lacun! pentru stat, care trebuie s! elaboreze o strategie supl! pentru a realiza o cooperare între structurile sale. Al treilea punct se refer! la rolul poten$ial al sectorului privat. În acest sens, autorul men$ionat a propus crearea unui centru f!r! scop lucrativ, independent, dar legat de guvern, în care diferite ramuri a sectorului privat se pot întîlni %i pot intra în contact cu agen$iile guvernamentale implicate în diploma$ia public!. Guvernul va avea avantajul de a expertiza %i de a cunoa%te sectorul privat specializat în domenii particulare. La începutul secolului XXI, cercet!torii %i practicienii au început s! fac! deosebire între diploma$ia public! %i noua diploma$ie public!. Aceast! nou! abordare se bazeaz! pe presupunerea c! recentele schimb!ri dramatice sau chiar revolu$ii în politic!, comunicare %i rela$ii interna$ionale au schimbat atât modul de executare a diploma$iei, cât %i al diploma$iei publice. Rhiannon Vickers argumenteaz! c! Noua diploma"ie public# poate fi caracterizat! ca o estompare a distinc$iilor tradi$ionale între activit!$ile de

186 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PARTICULARIT!*I ALE DIPLOMA"IEI PUBLICE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI informare intern! %i extern!, între diploma$ia tradi$ional! %i diploma$ia public! %i între diploma$ia cultural!, marketing %i administrarea %tirilor [8, p. 720]. Eytan Gilboa, profesor de Comunicare Interna$ional! la Universitatea Bar-Ilan %i cercet!tor superior asociat la Centrul pentru Studii Strategice din Israel, consider! c! noua diploma$ie public! include urm!toarele elemente: este promovat! de actori statali %i non-statali (de exemplu, de ONG-uri); se bazeaz! pe puterea soft, comunicarea bidirec$ional!, diploma$ia public! strategic!, administrarea informa$iilor, brandingul de $ar! %i imaginea virtual! de pe Internet (e-image); implic! aclimatizarea politicii externe %i se ocup! atât de problemele pe termen scurt, cât %i de cele pe termen lung [2, p. 183] . Profesorul Gilboa consider! c!, contrar neîn$elegerii populare, noua diploma$ie public! nu este propagand! %i nu înseamn! doar rela$ii publice. Este un sistem de comunicare desemnat s! creeze un dialog atât cu inamicii, cât %i cu alia$ii. Ea necesit! capacitatea de a utiliza efectiv %i credibil informa$ia în încercarea de a convinge actorii s! în$eleag!, s! accepte sau s! sprijine politici %i ac$iuni. În noua diploma$ie, diplomatul aduce valoare ad!ugat! procesului. El împrumut! un element al imaginii mari diploma$iei publice, prin capacitatea sa de a sim$i ceea ce istoricul francez Fernand Braudel denumea „m!nunchiul de mâine care poate fi cules ast!zi„ [13, p. 69]. Referindu-se la profilul diplomatului român, Simona-Mirela Miculescu este de p!rere c!: „noul diplomat trebuie s! comunece cu toate nivelurile societ!$ii, într-un mod interactiv %i sub presiunea constant! a timpului„ iar guvernele trebuie s! se asigure c! diploma$ia public! ce se desf!%oar! într-o $ar! anume respect! maniera adaptat! la $ara respectiv!. Mijloacele prin care diploma$ia public! promoveaz! obiectivele de politic! extern! sunt: campaniile de comunicare %i rela$ii cu multiplicatorii media, construirea rela$iilor pe termen lung sub forma unor burse de studii oferite cet!$enilor altor state, schimburile academice, culturale, %tiin$ifice %i profesionale, utilizarea re$elei de multiplicare prin ONG-uri, think-tank-uri %i mediul academic pentru promovarea mesajelor, cooperarea cu alte state în programme comune de dezvoltare, cooperarea Ministerului Afacerilor Externe cu mediul academic, think-tank-urile, ONG-urile, sectorul privat %i întâlnirile la nivel înalt. Cercet!rile recente încearc! s! delimiteze mai clar noua diploma"ie public# de concep$ia tradi$ional! a diploma$iei publice, argumentând c! aceasta din urm! este îngust# %i are în centrul aten$iei statul. Construind prin %tiin$! %i informare corect! pun$i între locuitorii unui stat, dar %i rela$ii

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 187 Rodica PAN"A

sociale armonioase %i idealuri transna$ionale credibile, diploma$ia public! devine un reper inconfundabil. Noua diploma$ie public! nu va elimina, pe termen scurt, diploma$ia tradi$ional! practicat! de ministerele de externe, ci va avea impact asupra modului în care ministerele respective î%i formuleaz! %i pun în practic! politicile %i strategiile, %i este în egal! m!sur! o ramur! a diploma$iei moderne.

Referin)e bibliografice: 1. Bátora, Jozef, Multistakeholder Public Diplomacy of Small and Medium-Sized States: Norway and Canada Compared. Accesibil pe: http://www.diplomacy.edu/Conferences/MSD/papers/batora.pdf 2. Bruce, G. Public Diplomacy and Strategic Communication: Cultures, Firewalls and Imported Norms, Paper presented at the American Political Science Association Conference on International Communication and Conflict, Washington, DC, August 31, 2005. 3. Bruce, G. Not Your Grandparent’s Public Diplomacy (Ottawa: Public͓Diplomacy͓Retreat͓Department͓of͓Foreign͓Affairs, November 30,2005). Accesibil pe: https://www.gwu.edu/~smpa/faculty/documents/PDRetreat_000.pdf 4. Cull, Nicholas, Public Diplomacy before Guillon: The Evolution of a Phrase, US Center of Public Diplomacy. Accesibil pe: uscpublicdiplomacy.org/pdfs/gullion.pdf. 5. Devirieux, Mélanie, Étude et critique du concept de Diplomatie Publique. In: Journal of Policy Studies, Winter, 2011. 6. Dic"ionarul Explicativ al Limbii Române. Accesibil pe: http://dexonline.ro/definitie/diploma%C8%9Bie. (accessed October 10, 2011) 7. Guceac, Ion ; Porcescu Sergiu, Diploma"ia public# – component# indispensabil# a discursului extern în condi"iile globaliz#rii, In: Akademos, nr. 1(16), martie 2010, p. 6 – 10. 8. Gilboa, Eytan, Public Diplomacy: The Missing Component în Israel's Foreign Policy, In: Israel Affairs, Vol. 12, Nr. 4. 9. Iaydjiev, Ivaylo, Searching for Influence and Persuasion in Network- Oriented Public Diplomacy: What Role for "Small States"? Accesibil pe: http://www.exchangediplomacy.com/archives 10. Ndoye, Ibrahim, Crafting the Image of Nations in Foreign Audiences: How Developing Countries Use Public Diplomacy and Public Relations. Accesibil pe:

188 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) PARTICULARIT!*I ALE DIPLOMA"IEI PUBLICE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

http://www.instituteforpr.org/wp- content/uploads/ImageInForeignAudiences.pdf 11. Nicolson, Harold, Diplomacy, Washington, 1988. 12. Nye, Joseph S. Soft Power: The means to success in world politics, New York: Public Affairs, 2004. 13. Potter, Evan H., Canada and the New Public Diplomacy. Accesibil pe: http://www.clingendael.nl/publications/2002/20020700_cliyaper_dip_is sue81.pdf. 14. Potter, Evan H. Branding Canada: Projecting Canada’s Soft Power through Public Diplomacy, Monreal, 2009. 15. Shaum, Riordan. Noua diploma"ie, Rela"ii interna"ionale moderne, Bucure%ti: Antet, 2004. 16. Smith, P.H., Public Diplomacy. Paper presented to the International Conference on Modern Diplomacy, February 12-15, 1998, Malta. 17. Szondi, Gyorgy, Central and Eastern European Public Diplomacy: A Transitional Perspective on National Reputation Management, In: Routledge Handbook of Public Diplomacy, edited by Nancy Snow and Phillip Taylor. - New York: Routledge, 2009. 18. Tuch, Hans N. Communicating withthe World: US Public Diplomacy Overseas, Institute for the Study of Public Diplomacy, Georgetown University. - ͓http://books.google.ca/books?id=JLxtSsQZ4i4C&printsec=frontcover &dq 19. Wang, J., Telling the American story to the world: The purpose of U.S. public diplomacy in historical perspective, In: Public Relations Review, 2006.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 189

GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE

Viorica "ÎCU

Drd. în Rela"ii Interna"ionale (2008); Absolvent# a &colii Na"ionale de Studii Politice !i Administrative, Departamentul Rela"ii Interna"ionale !i Integrare European#, Bucure!ti, România (2001); Magistru în istorie (Studii Sud-Est Europene), Catedra UNESCO, Universitatea de Stat din Moldova (1999); Absolvent# a Facult#"ii de Istorie, Universitatea de Stat din Moldova (1998); Lector superior la Catedra Rela"ii Interna"ionale !i Politologie, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale, Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova (ULIM); Secretar-!tiin"ific al Institutului de Istorie !i &tiin"e Politice, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale, ULIM. Domenii de activitate: Geopolitic# !i Geostrategie, Uniunea European#.

ABSTRACT The need for theoretical and methodological reflections on today's geostrategy required increasing acuity for several reasons. First, the increase in complexity and dynamism of contemporary international life and multiply determined perspectives of analysis. Not infrequently geopolitical paradigm was used to increase the area of explanations of the causes that led to the emergence of phenomena and processes that have complicated international environment. Second, the discipline, with all the difficulties inherent theoretical development and practical strategies, experienced a permanent storage at both the conceptual and the paradigms. The fundamental aim of the research underlying this paper was to show that geostrategy, although it is not a science, has its own paradigm that can provide valid instruments to know the developments of power and interest in the world today. We believe that no matter how tempting are used theories of classical geopolitics followers, they can not help deciphering possible geopolitical developments in a field, but at most to convince public opinion about behavior or other actors engaged in that space Cuvinte-Cheie: Geostrategie, Geopolitic!, Rela$ii Interna$ionale, teoria militar!, metodologie.

Geografia militar$ ca fundament al apari&iei geostrategiei. O privire retrospectiv! asupra geografiei militare ne permite aducerea de argumente referitoare la constituirea acesteia ca parte a geostrategiei. Înc! din cele mai îndep!rtate vremuri, în desf!%urarea conflictelor armate, cu prec!dere a r!zboiului, conduc!torii de o%ti aveau in aten$ie terenul, cunoa%terea caracteristicilor acestuia, a servitu$ilor etc. În scopul folosirii avantajelor acestuia pentru ob$inerea victoriei. Principiile %i criteriile analizei %i folosirii elementelor geografice în ac$iunile militare s-a conturat %i s-a precizat treptat, pe m!sura perfec$ion!rii mijloacelor de lupt!, a dezvolt!rii Artei Militare %i mijloacelor de cercetare în domeniu.

190 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE

Încerc!ri de a teoretiza %i concretiza, în documente, în lucr!ri de sine st!t!toare a unor idei legate de spa$iul geografic ca element indispensabil pentru desf!%urarea ac$iunilor militare, au existat din cele mai îndep!rtate timpuri, remarcându-se mai ales personalit!$i de seam! ale lumii antice în China, Roma %i Grecia antic!, Imperiul Persan etc. De asemenea, în perioada Evului Mediu, dar, mai ales în epoca Rena%terii, odat! cu noile descoperiri geografice %i sporirea conflictelor armate, îndeosebi în secolele XVIII-XX, au fost eviden$iate cerin$ele studierii unor spa$ii geografice, care au devenit teatre de ac$iuni militare. Principalele probleme ce au constituit obiectul majorit!$ii lucr!rilor %i studiilor, au vizat influen"a mediului geografic asupra ac"iunilor militare, preocupare ce va constitui %i în secolul XX principalul obiect de studiu al geografiei militare, anali%tilor politici militari, factorilor de decizie politico-militar! [27, ]. Acordând o aten$ie deosebit! studiului ac$iunii militare %i influen$a mediului geografic asupra acestuia în timp %i spa$iu, generalul A. Beaufre consider! c! prima dimensiune a ac$iunii militare este dimensiunea geografic!, întrucât repartizeaz! eforturile in spa$iu in diverse zone de ac$iune, in acest fel el distingea zona de ac$iune interioar! a viitorilor beligeran$i, unde fiecare î%i desf!%oar! activitatea pentru mobilizarea eforturilor necesare disputei, zona de ac$iune advers!, care corespunde spa$iului de confruntare %i care, adesea, devine teatrul confrunt!rilor militare, zona de ac$iune local!, proprie strategiei indirecte, care corespunde unui teatru (ter$) de ac$iuni militare distinct de teritoriul adev!ra$ilor adversari, zona de ac$iune exterioar! teritoriilor statelor aflate în conflict, care, practic, ar cuprinde restul mapamondului, în care se vor afla state, grup!ri, cercuri interesate s! sprijine în diferite moduri una sau alta dintre p!r$ile beligerante [1, p. 138-139]. Prin urmare, a%ezarea geografic! a unei $!ri influen$eaz!, în mare m!sur!, situa$ia politico- militar! a acesteia, având calitatea de a avantaja sau dezavantaja $ara respectiv!. A%ezarea geografic! a unei $!ri într-o zon! geopolitic! %i geostrategic! de mare însemn!tate, unde se intersecteaz! interesele economice, politice %i militare ale unor puteri, imperii sau blocuri militare, poate influen$a fie pozitiv, fie negativ starea %i evolu$ia $!rii respective, func$ie de situa$ie in care se g!se%te aceasta %i capacitatea factorilor de decizie politico-militar!, de a înscrie spa$iul respectiv pe orbita ce avantajeaz! na$iunea respectiv! [8, p. 68]. Preocup!rile teoretice privind ac$iunea militar! în condi$ii de pace sau de r!zboi în corela$ie cu fenomene ce particularizeaz! ac$iunea factorilor naturali, &i nu numai, continua, dar într-o nou! modalitate de

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 191 Viorica "ÎCU

abordare. În aceasta situa$ie a geografiei militare în declin identificam apari$ia unor geostrategii. Nu reprezint! o noutate asemenea preocup!ri care au r!d!cini în lucr!rile geopoliticienilor, ci cristalizarea perimetrului epistemic al geostrategiei. În acest sens al analizelor de r!zboi remarc!m contribu$iile lui Haushofer %i Nicholas Spykman, al c!rui lucrare „Geografia p#cii”, ap!rut! în 1944, enun$a exact programul geostrategiei: „la vârsta r!zboiului total (global warfare) strategia militara trebuie sa considere lumea întreaga ca o unitate si sa gândeasc! la toate fronturile in rela$iile lor mutuale” [12, p. 29]. De fapt, în literatura geopolitic! din Statele Unite ale Americii g!sim numeroase considera$ii militare pe care ast!zi le încadr!m în geostrategie. &coala german! de geopolitic!, de%i nu se refer! la acest concept, preferându-1 pe cel de geopolitic! militar!, a dat o serie de derivate: geo- psihologia lui Hellpach, geo-medicina lui Finke, geo-jurispruden$a lui Frank [30, p. 402], iar %coala francez! prin amiralul Costex folose%te termeni ca „marea geografie”, „teorii strategice” sau „amestecuri strategice” fara îns! a utiliza conceptul geostrategie. Al doilea precursor al geostrategiei este geograful George B. Cressy (1869-1963) specialist in problemele Asiei. În lucrarea „T#râmurile &i popula"ia Asiei”, el opune geostrategia la geopolitica militarist!: „func$ia geostrategiei este de a în$elege problemele %i poten$ialul unei na$iuni %i de a sugera un program de dezvoltare intern! &i de cooperare interna$ionala în interesul tuturor [15, p. 13]. Primul utilizator al termenului este Camille Rougeron1, in 1948, în Fran$a, ulterior termenul de geostrategie î%i face intrarea în mod definitiv! în Enciclopedia britanic! în 1957, iar Saul B. Cohen din 1963 este primul autor american care 1-a utilizat sistematic în analiza studiilor strategice [17, p. 18]. Parcurgând etapele istorice ale apari$iei %i afirm!rii geostrategiei, cunoscând anumite puncte de vedere cu privire la con$inutul %i semnifica$ia dat! de diferi$i autori acestui concept, este nevoie s! g!sim acele argumente logice care s! ne ofere posibilitatea reunirii elementelor esen$iale pentru realizarea unei defini$ii riguros %tiin$ifice. Geostrategia: abord$ri conceptuale. Geostrategia ca parte a teoriei militare, dar %i a teoriei rela$iilor interna$ionale poate fi definit! drept disciplina care studiaz! comportamentul actorilor ce-%i disput!/negociaz! interesele într-un câmp geopolitic. Geostrategia înseamn!, de asemenea, gândirea în termeni spa$iali a faptului militar, a

1 Rougeron Camille (1893-1980) strateg francez

192 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE preocup!rii de a identifica pozi$ii avantajoase din punct de vedere strategic. Ast!zi termenul a c!p!tat un în$eles mai larg, el fiind folosit în leg!tur! cu puncte, zone, întinderi care nu au neap!rat o semnifica$ie pentru domeniul militar, ci %i pentru cel comercial, al poten$ialului de control al diferitelor regiuni [5, p. 27]. Foarte adesea, în discursuri %i analize politice, geostrategia %i geopolitica devin sinonime, de%i au obiect de studiu diferit, geopolitica indicându-ne, care este pozi$ia unui actor în structura sistemului interna$ional, iar geostrategia eviden$iind calea %i metoda prin care actorul se poate men$ine în pozi$ia dorit! [19, p. 251]. De altfel, geopolitica %i geostrategia se afl! într-o dependen$! atât de strâns!, atât din punct de vedere al fenomenului cât %i al teoriei, încât în$elegerea uneia nu este posibil! f!r! s! se fac! apel la cealalt!. A%a se explic! %i de ce unii autori pun semnul egal între geopolitic! %i geostrategie [19, 251], de%i exprim! realit!$i deosebite %i au, prin urmare, obiect de studiu diferit. Distinc$ia este eviden$iat!, printre al$ii, de c!tre contraamiralul francez François Caron %i de c!tre analistul politic Zbigniew Brzezinski. În viziunea analistului militar francez, ”geopolitica nu poate fi decât studiul factorilor generali a c!ror dimensiune este de natur! s! reflecteze, profund, într-un sens sau cel!lalt, proiectul politic: geostrategia analizeaz! ansamblul datelor de orice fel, apar$inând atât economiei, cât %i sociologiei, demografiei, dar %i domeniului militar, susceptibile %i a afecta strategia general! utilizat! de un stat” [3, p. 32-33]. În acela%i context, Zbigniew Brzezinski admite, ca %i François Caron, leg!tura strâns! dintre cele dou! discipline, îns! consider! c! geostrategia reprezint! „administrarea strategic! a intereselor geopolitice” [2, p. 43]. Prin urmare, geopolitica ofer! modelul teoretic prin care un actor î%i creioneaz! politica de interese într-un spa$iu, iar geostrategia spune cu ce strategii po$i ob$ine ceea ce actorul %i-a propus %i, mai ales, dac! acest lucru este posibil [2, 35]. Aceast! distinc$ie are imensul merit al clarit!$ii %i simplit!$ii: geopolitica studiaz! interesele actorilor într-un spa$iu dat %i elaboreaz! proiectul/scenariul, iar geostrategia indic! c!ile %i mijloacele necesare pentru a le materializa. Analizând evolu$ia termenului de geostrategie din punct de vedere semantic, opiniile referitoare la domeniul cercet!rilor au suferit de-a lungul timpului multiple schimb!ri. Conceptul de geostrategie a fost lansat la

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 193 Viorica "ÎCU

jum!tate secolului al XIX-lea de c!tre generalul italian Giacomo Durando2, îns! timp de un secol el a fost folosit sporadic, de foarte multe ori f!r! a fi explicat [7, p. 276]. Studiul geostrategiei a cunoscut o explozie, în special c!tre sfâr%itul anilor `70, sec. XX în lucr!rile unor autori cum ar fi, Traité de strategie [10, p. 672], semnat! de Hervé Coutau-Begarié, care analizeaz! fenomenul &i teoria militar! contemporan!. Îns! nici el nu dep!%e%te determinismul geografic, de%i afirm! c! ”totdeauna, trebuie s# te fere!ti de tenta"ia determinismului”[10, p. 665]. Singura deosebire pe care o g!se%te în raport cu geografia militar!, pentru geostrategie, const! în faptul c! prima este ”fundamental static#, c#ci era centrat# pe terenul în sine !i atent# la permanen"e”, iar a doua ”este esen$ial dinamic!: importan$a unei zone este mai pu$in în func$ie de caracteristicile ei proprii cât de locul ei în sistemul strategic global, deci totdeauna este supus! evolu$iei”. Reie%ind din aceste considerente, analistul francez define%te geostrategia ca fiind o ”strategie a marilor spa"ii”, o „încercare teoretic# de a sesiza conducerea simultan# a opera"iilor din teatre pân# atunci separate”[10, p. 673]. Prin urmare, fenomenul geostrategic este definit drept ansamblul c!ilor %i mijloacelor prin care un actor î%i materializeaz! interesul într-un câmp geopolitic, iar totalitatea cuno%tin$elor rezultate din studiul comportamentului actorilor, ca %i ansamblul metodelor %i instrumentelor cu care se efectueaz! observarea, cercetarea %i analiza fiec!rui actor în parte, alc!tuiesc substan$a unei discipline/teorii geostrategice f!r! ca acestea s! aduc! %i mult a%teptata clarificare conceptual! [2, p. 12]. În pofida multiplelor lucr!ri elaborate, mul$i dintre autori se rezum! în analiz! cu folosirea paradigmelor clasice ale geografiei militare. Mai mult, se credea c! geografia militar! este suficient! pentru a studia importan$a mediului geografic în confruntarea militar!, geografii preferând mult timp în locul denumirii de geostrategie o denumire considerat! mai academic! - geografia r!zboiului [8, p. 72], lucru u%or de explicat dac! avem în vedere faptul c! însu%i cuvântul ca atare n-a avut o evolu$ie spectaculoas! în vocabularul %i dezbaterile teoreticienilor militari. Gânditorii militari au dezvoltat în timp, anticipând în domeniul ap!r!rii %i securit!$ii reflexii asupra dinamicilor spa$iale %i asupra %tiin$ei de a gândi spa$iul, cu scopul de a putea încheia victoria, de a ob$ine o decizie politic! într-un spa$iu afectat de conflicte.

2 Giacomo Durando 1807 – 21 August 1894, figur! emblematic! a protagoni%tilor intelectuali %i militari ai Risorgimento

194 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE

Sfâr%itul R!zboiului Rece %i evolu$iile pe care acesta le-a antrenat în sistemul rela$iilor interna$ionale au determinat o relansare a preocup!rilor pentru redefinirea conceptului de geostrategie cât %i diversificarea perspectivelor de analiz! a fenomenului geopolitic în raport cu analizele clasice, geostrategia structurându-se în al$i termeni decât cei la care se raportau Clausewitz, Mahan sau Foch. Chiar %i o sumar! analiz! a paradigmelor fundamentale ale geostrategiei arat! c! s-au produs rupturi epistemologice, metodologice, tehnologice %i polemologice în raport cu orizontul clasic al gândirii strategice [11, p. 304], În noul context geostrategic asist!m la o diversificare &i o amploare f!r! precedent a fenomenelor &i proceselor politice, militare, economice, sociale, tehnologice, demografice, ecologice sau ideologice la diferite segmente spa$iale, dar care au tot mai mult urm!ri la nivel regional, continental &i planetar. În aceste condi$ii problematica spa$iului terestru, maritim, aerian %i cosmic - redevine o chestiune extrem de important!. Drept urmare, actorii vie$ii interna$ionale tind s! transforme în câmpuri de lupt! spa$iile interstelare, în m!sura în care sferele de interes se vor întrep!trunde preponderent în spa$iul economic, informa$ional %i imagologic, iar decizia se va ob$ine prin utilizarea ac$iunilor non-militare. Sfera conceptual! a geostrategiei s-a l!rgit, spa$iul de aplicabilitate s-a amplificat, coordonatele de defini$ie s-au multiplicat, în timp ce principiile %i metodele ei s-au îngem!nat, apropiindu-se de întreg. Dar, în esen$!, ea nu este altceva decât o modalitate de punere în oper! a politicii, geostrategia r!mânând tot acolo unde a fost totdeauna, între politic! %i tactic!. Nu ca mijlocitor, nu ca intermediar, ci în calitate de proiectant, constructor %i planificator al ac$iunii. Pornind de la asemenea considerente, generalul Pierre Gallois crede c! geostrategia este ”studiul rela"iilor dintre conduita politic# a unei mari puteri pe plan interna"ional !i cadrul geografic în care aceasta se exercit#”[15, p. 13]. Piérre Celérier afirma, c! ”geostrategia, sora mai mic! a geopoliticii, formeaz! cu ea cadru omogen care ofer!, astfel, politicianului %i militarului aceea%i metod! de studiu problemelor, conexe, în mod necesar, din lumea actual!” [4, p. 61]. Hervé Coutau - Begarié consider!, la rândul s!u, geostrategia ”ca încercare teoretic# de a sesiza conducerea simultan# opera"iilor din teatre pân# atunci separate”[10, p.672]. Prin urmare, el este convins c! ”nu exist! realitate, substan$! geostrategic!” deoarece ”ea nu este decât o ra"ionalizare a reprezent#rilor geopolitice”.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 195 Viorica "ÎCU

Pe de alt! parte, colonelul Golbery concepe geostrategia ca o „geopolitica a securit!$ii na$ionale” %i propune divizarea, ca la geopolitic!, în ramuri economice, politice, psihosociale &i militare, pentru a ajunge la o „viziune strategic! universal! &i bine integrat!. Este o viziune foarte larg!, dac! nu grandioas!, dar, care de fapt este dificil de utilizat. În fapt, securitatea este o no$iune astfel înglobant! încât geostrategia, astfel circumscrisa acestui fenomen, are voca$ia de a atrage totul. În concep$ia lui André Vigarié, geostrategia este ”ansamblul comportamentelor de ap#rare raportate la cele mai vaste dimensiuni !i la cea mai mare varietate de mijloace de ac"iune” [31, p. 9]. O astfel de defini$ie este mai precis! decât cea a lui Golbery, care o substituie la o securitate mai vag! a ap!r!rii &i care insist! asupra schimb!rii dimensiunii. F!r! îndoial! c! ar fi trebuit insistat asupra fond!rii geografice a acestei variet!$i de mijloace de ac$iune. O alt! perspectiv! asupra geostrategiei indic! faptul c! aceasta este o strategie fundamentat! pe exploatarea sistematic! a posibilit!$ilor oferite de marile spa$ii în termen de conven$ie, de form!, de topografie, de resurse la toate ordinele. Potrivit dic$ionarului Larrousse geostrategia reprezint! „studiul rela"iilor de for"# între state pornind de la ansamblul de caracteristici geografice[21, p. 478]. Dic$ionarul De la Défense et des Forces Armées, precizeaz! ca geostrategia este disciplina care „analizeaz# raporturile care exist# între politica de ap#rare promovat# de un stat/grupuri de state în planul rela"iilor interna"ionale !i cadrul geografic” [15, p. 13]. O alt! viziune este prezentat! în dic$ionarul englez Webster's Third New International Dictionary, în care geostrategia este definit! în rela$ie cu geopolitica, reprezentând „o ramur# a geopoliticii care se ocup# cu probleme de strategie; combina"ia factorilor geopolitici &i strategici ce caracterizeaz# o anumit# regiune geografic#” [19]. Astfel de conceptualiz!ri realizeaz! o trimitere a con$inutului geostrategiei la geopolitic!, strategie, rela$ii de for$a între state, politica interna$ional! &i de ap!rare a unui stat, elemente pe care la fel n-ar trebui s! le omitem dintr-o defini$ie. Trecerea în revist! a variet!$ii accep$iunilor date geostrategiei reliefeaz! cre%terea complexit!$ii &i dificult!$ii definirii contemporane a acesteia. Sintetizând prezentarea problematicii geostrategice, eviden$iem urm!toarele dimensiuni ale geostrategiei: • este o ramur! a geopoliticii care reprezint! în principal partea militar – ac$ional! circumscris! unor spa$ii cu întinderi diferite;

196 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE

• ca teorie, analizeaz!, investigheaz! &i anticipeaz! prin metode proprii, echilibrul de for$e în interiorul unui stat sau între state, care influen$eaz! securitatea na$ional! sau/&i colectiv!; • ca instrument, asigur! punerea în practic! a strategiilor unui stat sau grup de state pentru realizarea intereselor politico-militare &i de alta natur!; • ca linie de conduit! a unui stat sau grup de state fumizeaz! argumente pentru adoptarea unor decizii de interes major într-un spa$iu geografic bine delimitat; • ca ansamblu general de informa$ii, modele, construc$ii teoretice trecute &i prezente, fundamenteaz! pe baza unei analize dinamice a evolu$iei în viitor a ansamblului factorilor ce reprezint! puterea unei entit!$i statale sau macro-statale, strategia eficient!, în m!sur! s! asigure succesul cu pierderi minime pentru situa$ii cu riscuri maxime. Reunind aceste dimensiuni putem în$elege astfel c! geostrategia studiaz! starea actual! %i evolu$ia viitoare a factorilor ce influen$eaz! securitatea na$ional! &i colectiv!, fundamenteaz! %i aplic! strategia necesar! pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite de puterea politic!, stat sau grup de state pentru o anumit! zon! geografic!. Metode %i tehnici de analiz$ geostrategic$. Abordarea geopolitic! a unor probleme de complexitatea celor oferite de perioada contemporan! implic!, în mod obligatoriu, existen$a %i reg!sirea pe parcursul demersului %tiin$ific a unor categorii epistemologice opera$ionale, care s! dea consisten$! %i rigurozitate oric!rei analize. O %tiin$! f!r! o ierarhie clar! a categoriilor epistemologice, a conceptelor %i no$iunilor cu care opereaz! nu poate fi considerat! construc$ie %tiin$ific!, ea c!zând în desuetitudine, aspect deseori repro%at geopoliticii [25, p. 90]. Principalele categorii epistemologice folosite în cercetarea geopostrategic! sunt: criteriile, principiile, metodele %i teoriile. Criteriul formeaz! categoria epistemologic! de baz!, constând în existen$a unui element în func$ie de care se realizeaz! o clasificare a obiectelor %i fenomenelor geostrategice. Aceast! clasificare se poate face pe baza unui indicator elementar: suprafa$!, num!rul popula$iei, apartenen$a etnic! sau confesional! etc.; a unor indici simpli: densitatea popula$iei, sold migratoriu, indicele segreg!rii, rata infla$iei, rata %omajului, indicele de diferen$iere etnic! sau indicele dezvolt!rii umane, indicele sintetic al s!r!ciei, indicele libert!$ii economice.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 197 Viorica "ÎCU

Având în vedere existen$a relativ scurt! a demersului geostrategic, nu putem vorbi despre un set de principii %i metode proprii, dar putem apela la un num!r de principii %i metode general-valabile în domeniul %tiin$ei, care s! completeze cadrul teoretic %i conceptual geopolitic. Urm!rind evolu$ia diverselor %tiin$e, apar$inând atât sferei naturalului, cât %i sferei socialului, putem afirma faptul c! acesta este un procedeu frecvent folosit în faza premerg!toare ridic!rii disciplinei %tiin$ifice la rangul de %tiin$!. În aceast! prim! faz!, o aten$ie deosebit! trebuie acordat! adapt!rii principiilor %i metodelor generale la specificul cercet!rii geopolitice. Într-o faz! ulterioar!, principiilor %i metodelor generale trebuie s! li se adauge principiile %i metodele specifice. Principiile folosite în cercetarea geostrategic! reprezint! totalitatea elementelor teoretice fundamentale pe care se bazeaz! orice ra$ionament %tiin$ific [19, p. 289]. Printre cele mai importante principii cu aplicabilitate în analiza geostrategic! men$ion!m: • principiul reparti$iei spa$iale, care define%te leg!turile indisolubile ale fenomenelor %i proceselor politice, economice, sociale %i culturale de teritoriu, oferind posibilitatea studierii reparti$iei geografice a fenomenelor la nivel planetar sau regional; • principiul cauzalit!$ii, care este implicat frecvent în explicarea schimb!rilor intervenite în structura %i func$ionalitatea spa$iului geopolitic; • principiul integr!rii, care define%te conexiunile ce se stabilesc între elementele ce recompun complexul teritorial, regional sau mondial, ca o unitate sistemic!, fiecare dintre acestea fiind privit ca o unitate taxonomic! integrat! %i integratoare. Cât prive%te, metodele unei %tiin$e reprezint! acel ansamblu de reguli, norme %i procedee de cunoa%tere %i transformare a realit!$ii. Metodele de cercetare sunt subordonate principiilor %i reprezint! modul sistematic de cercetare, de cunoa%tere %i de transformare a realit!$ii obiective. Teoria geostrategic! se afl! într-o faz! incipient! în ceea ce prive%te epistemologia, definirea %i identificarea paradigmelor %i metodelor de analiz! %i chiar definirea obiectului de studiu. Obiectul de studiu al acestei discipline în curs de fundamentare este, prin urmare, vag definit. În acest context trebuie subliniat c! absen$a dezvolt!rii teoretice în domeniul geostrategiei se datoreaz! faptului c! spre sfâr%itul R!zboiului Rece, confruntarea/disputa de interese se raporta cu prec!dere la for$a militar! [6, p. 68]. Amenin$area %i r!spunsurile la amenin$are, represaliile %i contra-represaliile, r!zboiul limitat, echilibrul

198 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE terorii, cursa înarm!rilor, erau nu numai no$iuni omniprezente în vocabularul mass-media %i al opiniei publice, ci %i realit!$i stringente ale ordinii mondiale din timpul r!zboiului rece. În asemenea condi$ii, strategiile derivate sau având drept ax! de referin$! strategia militar! erau suficiente. În mediul academic anglo-saxon, în anii `50 -`60, a fost a fost folosit cu prec!dere termenul de marea strategie care avea drept scop s! „coordoneze %i s! conduc! toate resursele unei na$iuni sau a unei coali$ii pentru a atinge obiectivul politic al unui r!zboi” [18, p. 406]. De%i americanii nu vorbesc de marea strategie, ci de strategia na$ional!, aceasta este important! deoarece se face distinc$ie între strategia na$ional! de securitate %i strategia na$ional! militar! [18, p. 406]. Prima corespunde în fapt, cu ceea ce britanicii numesc marea strategie [9, p. 111-112]. Francezii au preferat conceptul de strategie general! ca"arta combin!rii tuturor mijloacelor de care dispune puterea politic! pentru a-%i atinge scopurile urm!rite" [16, p. 25-27]. Ideea unei strategii globale, totale, mari, generale etc. indica, în fond, nevoia de a pune de acord realit!$ile %i evolu$iile în ceea ce prive%te confruntarea în domeniul rela$iilor interna$ionale cu teoria %i metodologia care trebuia s! arate statelor calea eficient! pentru atingerea intereselor urm!rite. Toate aceste strategii con$in elemente ne militare pe care le g!sim în con$inutul geostrategiei. Mutarea centrului de greutate al confrunt!rii, în viitorul mai apropiat sau mai dep!rtat, de pe teatrul de opera$iuni militare pe cel al opera$iunilor altele decât r!zboiul, va determina cu necesitate intensificarea efortului de cercetare, de studiere, %i de analiz! a fenomenului geostrategic pentru a se ob$ine clarific!rile atât de necesare teoriei geostrategice. Este imperios necesar ca în analiza geostrategic! s! se opereze cu metode %i instrumente bine definite. Altfel nu se vor putea afla/evalua tipurile de comportament ale actorilor în câmpul geopolitic %i nu se vor putea elabora scenarii geostrategice eficiente %i realiste care s! eviden$ieze modul propriu de ac$iune într-un asemenea câmp geopolitic. Este %tiut faptul c! ac$iunea geostrategic! a unui actor într-o anumit! regiune geopolitic! este dat! de intensitatea interesului, de capacitatea de a-l promova/impune,de viziunea pe care o aprob!/respinge privind ordinea mondial!, dar mai depinde, cu siguran$!, %i de comportamentul celorlal$i actori prezen$i în respectiva regiune geopolitic!. Desigur c! ar fi u%or s! se afirme c! geostrategia studiaz! comportamentul actorilor care-%i disput! interesele într-o regiune, la nivel

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 199 Viorica "ÎCU

global. Îns!, dac! avem în vedere c! acest comportament poate îmbr!ca întreaga gam! de ac$iuni de la negociere %i confruntare, observ!m c! lucrul nu este u%or de cuantificat %i precizat. În aceste condi$ii credem c! ar trebui s! se fac! apel la patrimoniul epistemic %i metodologic al altor discipline, cum ar fi: strategia, diploma$ia, teoria rela$iilor interna$ionale, polemologia etc. Obiectul de studiu al geostrategiei va trebui s! includ! studierea totalit!$ii c!ilor %i mijloacelor prin care un actor î%i afirm!/impune controlul într-un câmp geopolitic, de la cele specifice strategiei, diploma$iei %i constrângerii pân! la cele apar$inând strategiei militare. Cel mai adesea ea este definit! %i analizat! din perspectiva determinismului geografic %i a rolului mediului înconjur!tor în desf!%urarea conflictelor militare. Acest fapt nu numai c! nu conduce la o diferen$iere, ci chiar spore%te confuzia %i o apropie (geostrategia), pân! la identificare, de geografia militar!. Nu de pu$ine ori se suprapun, nejustificat, ac$iunea/fenomenul geostrategic – calea %i mijlocul prin care un actor î%i materializeaz! interesul într-un anume spa$iu geografic – cu teoria geostrategic! – rezultat al observ!rii, cercet!rii %i analizei comportamentului actorilor geopoliticii în acel spa$iu [19, p. 289]. Chiar %i numai aceste dou! considerente ne oblig! la o separare, o delimitare clar! între fenomenul geostrategic sau geostrategia opera$ional!, care $ine de practica/ac$iunea statelor/al$i actori în cadrul rela$iilor interna$ionale, %i teoria geostrategic! ca parte a teoriei generale a rela$iilor interna$ionale [22, p. 53]. Desigur c! între cele dou! niveluri ale geostrategiei se stabilesc raporturi de ordonare/subordonare %i se influen$eaz! reciproc. Dezvoltarea unuia este condi$ionat! de progresele/regresele ce se stabilesc în cel!lalt nivel, a%a dup! cum reiese %i din urm!toarele teze: I. CERCETARE FUNDAMENTAL( - teoria geostrategic$ - definirea comportamentului ideal al unui actor în câmpul geopolitic; II. CERCETARE APLICAT( – analiza geostrategic$ - definirea %i g!sirea comportamentului- posibil al unui actor în câmpul geopolitic; III. AC#IUNEA unui actor în câmpul geopolitic unde interesul s!u este vital – geostrategia opera&ional$; La nivelul la care se g!se%te teoria geostrategic! ast!zi cred c! Mattei Dogan %i Robert Pahre [13, p. 80] au perfect! dreptate când afirm! c! „În primele stadii ale dezvolt!rii sale, o disciplin! nou! nu este decât un agregat de specialit!$i n!scute din alte discipline”. Drept urmare, teoria geostrategic! este cea care trebuie s! dea r!spuns la aceste probleme %i s!

200 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE ofere informa$iile necesare pentru a se elabora un scenariu geostrategic optim. Claritatea aparatului conceptual, precizia metodologic! %i instrumentele eficiente pentru identificarea metodelor %i mijloacelor potrivite pentru o ac$iune în câmp geopolitic înl!tur! prejudec!$ile în elaborarea scenariilor geostrategice. Totu%i, viziunile mecanicist- deterministe de tipul celor elaborate de Malford J. Mackinder sau de Alfred T. Mahan,care %i-au construit modelul de analiz! pe baza unor postulate care nu pot fi demonstrate, n-au fost total abandonate de o serie de reputa$i anali%ti ai ordinii mondiale post-r!zboi rece. Studiile %i cercet!rile bazate pe metode %i tehnici de analiz! este dictat! de îns!%i transform!rile radicale care s-au petrecut în lume în ultimul timp, atât la nivel regional cât %i global. Nu surprinde faptul c! %i disciplinele „clasice” – geografia politic! sau istoria, %i-au modernizat metodologia. Analistul Paul Reuber constat! c! cercetarea rela$iilor interna$ionale cu ajutorul geopoliticii %i al geostrategiei a condus la schimbarea unor imagini %i reprezent!ri pe care Occidentul, de exemplu, le avea despre Asia, Orient în general, %i chiar la demitizarea unor scheme mecaniciste de tipul celor promovate de geopoliticienii începutului de secol XX. Din aceast! perspectiv!, s geopoliticii critice pot s! arate mecanismele prin care s-au creat aceste „imagini–reprezent!ri” %i cum ele pot s! manipuleze opinia public! %i chiar, uneori, pe diploma$i %i lideri politici în situa$ii de crize %i conflicte [28, p. 308]. La etapa actual! în analiza teoriei geopolitice %i geostrategice este dificil de identificat care sunt metodele %i tehnicile specifice acestor discipline. În acest sens, Hervé Coutau-Begarié afirm! c! ”nu este sigur c! exist! metode, cu adev!rat, geostrategice” [10, p. 672] %i înclin! s! cread! c! metodele geopolitice indicate de Saul B. Cohen ar fi apte %i pentru investigarea geostrategic!, îns! transpunerea lor în analiz! specific! nu este evident!. Analistul american a indicat %ase metode: istoric!, morfologic!, func$ional!, behaviorist!, sistemic! %i analiza de putere [19, p. 247], îns! asupra eficien$ei folosirii lor, atât în analiza geopolitic! cât %i în cea geostrategic!, Hervé Coutau-Begarié are unele rezerve. Este posibil ca aceste îndoieli s! fie îndrept!$ite. Cele dou! discipline au obiect de studiu diferit %i, din aceast! perspectiv!, trebuie s! aib! %i metode proprii, îns! dac! avem în vedere c! geopolitica %i geostrategia investigheaz! aceea %i realitate – raporturile care se stabilesc într-un spa$iu geografic între actorii care î%i disput!/negociaz! interesele la un moment dat - cred c! paradigmele %i metodele utilizate pentru cunoa%terea realit!$ilor unui

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 201 Viorica "ÎCU

câmp geopolitic pot fi mixate în func$ie de situa$ia concret!. Astfel, dac! prin metodele geopolitice se pot descifra interesele pe care le au actorii într- o regiune sau alta a planetei, prin metodele geostrategice trebuie s! afl!m cum %i prin ce mijloace î%i vor materializa ace%tia interesele, cum vor putea s! ob$in! suprema$ia/controlul în respectiva zon!. Pentru studiul comportamentului actorilor în câmpul geopolitic, metoda caracteristic! teoriei jocurilor cu sum! constant! sau cu sum! variabil! ofer! informa$ii suficiente pentru a indica analistului pe ce cale – violen$!/nonviolen$! %i cu ce mijloace – negocieri/for$! î%i va materializa respectivul actor interesul în acea zon!. La întrebarea de ce trebuie s! cunoa%tem comportamentul adversarilor într-un câmp geopolitic, Barry R. Schneider r!spunde f!r! ezitare, parafrazându-l pe Sun Tzu, c! numai a%a vom putea devansa inten$iile sale în ac$iunile pe care le întreprinde %i vom reduce la maximum propriile pierderi. Dup! ce a fost descifrat tipul de comportament adoptat de actorul respectiv, se aplic! metoda de analiz! specific! disciplinei care studiaz! tipul de strategie adoptat de respectivul actor. Prin urmare, vom întâlni metode specifice strategiei militare, diploma$iei, strategiilor mass-media, comunic!rii etc. Prin procedeul intersect!rii, identificat de Mattei Dogan %i Robert Pahre în cristalizarea obiectului %i metodelor specifice noilor discipline socio-umane, s-ar putea, într-un viitor nu prea îndep!rtat, s! se fundamenteze %i metodele proprii geostrategiei. Analiza istoric! %i analiza de situa$ie utilizate în teoria geopolitic! pot fi folosite %i de geostrategie ca un stadiu preliminar de observare %i cercetare a câmpului geopolitic. Efortul de cercetare se va face, astfel, în func$ie de natura %i intensitatea intereselor pe care le au actorii la un moment dat într-un spa$iu geografic, de locul pe care ace%tia îl au într-o ecua$ie de putere, cât %i de percep$ia pe care ei o au asupra câmpului geopolitic. Indicatorii care vor da starea câmpului geopolitic %i care devin pentru analist descriptorii necesari pentru investigarea acestei st!ri sunt: poten$ialul de putere al fiec!rui actor; interesul %i percep$ia/reprezent!rile acestuia asupra rela$iilor pe care le are cu ceilal$i actori din câmpul geopolitic. Întrucât în câmpul geopolitic nu ac$ioneaz! actori impersonali, ci în spatele lor se g!sesc întotdeauna oameni, indicatorilor/descriptorilor enumera$i va trebui s! li se asocieze %i analiza valorilor politice, morale, religioase, etice etc., care domin! mentalul colectiv sau chiar individual dac! lu!m în calcul liderii politici. Martin Wight atr!gea aten$ia asupra faptului c! „Nu putem trata politica interna"ional# în mod simplist, în

202 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE termeni mecanici.[...] Oamenii posed# nu doar teritorii, materii prime !i arme, ci !i opinii !i convingeri” [24, p. 16]. &tiin$a „pur!”, „obiectiv!”, în analiza rela$iilor interna$ionale, %i în egal! m!sur! în geopolitic! %i în geostrategie, este un mit. „&tiin"a care renun"# s# se pronun"e cu privire la problemelevitale”– sublinia Stanley H. Hoffman într-un interesant eseu despre teoria rela$iilor interna$ionale – duce la o pseudo %tiin$! a comportamentului politic, care accept! valorile stabilite de politicieni, întrucât %tiin$a empiric! pur! nu poate spune ce trebuie s! facem %i în felul acesta îndepline%te, în numele %tiin$ei, o sarcin! mecanic! bazat! pe premise trunchiate. Anali%tii militari Kevin L. Falk %i Thomas M. Kane sus$in, la rândul lor, c! exist! o parte a cercet!torilor din teoria rela$iilor interna$ionale care cred c! se pot aplica legi %i formule statistico-matematice pentru a descifra comportamentul actorilor, a%a cum „savan$ii g!sesc r!spunsuri la întreb!rile legate de comportamentul particulelor subatomice”[19, p. 296]. Asemenea tendin$e apar când se fundamenteaz! observarea %i cercetarea fenomenului politic interna$ional pe premise false sau inadecvate. Cel mai adesea se porne%te de la credin$a c! pot fi depistate legi %i principii ale ac$iunii umane. Unii anali%ti cred c! observarea %i analiza faptelor pot s! ne ajute s! depist!m cauzele care le genereaz! [19, p. 296], dar este doar o alt! premis! care poate conduce la concluzii inadecvate încercetarea rela$iilor interna$ionale %i, implicit, în analiza geopolitic!. Realitatea pe care analistul o va descrie în urma observa$iilor f!cute asupra faptelor %i proceselor nu va fi niciodat! identic!, o „copie” fidel! a realit#"ii-fiin"are. Kenneth N. Waltz atr!gea aten$ia, în acest sens, c! „ceea ce credem noi c! este realitate este în fapt un construct teoretic elaborat %i re-elaborat în decursul anilor” [17, p. 19]. Informa$iile brute nu au nici un în$eles, sunt f!r! noim!, dac! nu le asociem uneiteorii adecvate. „Când privim lumea interna"ional#, afirma acela%i Kenneth N. Waltz, vedem un complex !i dup# câte se pare infinit !ir de evenimente !i fapte” [19, p. 297]. Din aceast! perspectiv!, analistul se va lovi de un "zid"greu de penetrat: lips! de precizie în m!surarea %i evaluarea faptelor, evenimentelor %i proceselor care "populeaz!" la un moment dat câmpul geopolitic. De aceea este nevoie de existen$a unei teorii care s! ofere paradigmele cu care s! putem distinge între particular %i general, între esen$ial/relevant %i lipsit de importan$! în dinamica evolu$iilor din mediul interna$ional/câmpul geopolitic. Recurgerea la dimensiunea trecutului în analiza câmpului geopolitic este impus! de îns!i regularit!$ile %i ciclurile care intervin în evolu$ia

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 203 Viorica "ÎCU

umanit!$ii. Scopul acestui demers este, a%a cum sublinia %i Stanley H. Hoffman [26, p. 23] atunci când f!cea raportul dintre cercetarea trecutului %i a prezentului în rela$iile interna$ionale, nu de a transforma geopolitica în istorie, ci de a descoperi tendin$ele dominante de-a lungul istoriei %i liniile de continuitate în câmpul geopolitic analizat, de a descifra cauzele care determin! modific!ri în ceea ce prive%te locul %i rolul unui anumit indicator de stare a câmpului geopolitic. S! ne gândim, de exemplu, la locul %i rolul poten$ialului de putere care n-a jucat acela%i rol în ansamblul rela$iilor dintre actorii care %i-au disputat interesele într-un spa$iu, pentru toate perioadele de evolu$ie a comunit!$ii interna$ionale. Studiul trecutului altor "constela$ii" diplomatice sau situa$ii istorice ne va îng!dui s! facem deosebire între noile probleme ridicate de evenimentele contemporane %i problemele vechi care se repet! în evolu$ia istoriei rela$iilor interna$ionale [19, p. 298]. Comparând rezultatele ob$inute în cercetarea trecutului într-un anume câmp geopolitic, folosind metodele specifice cercet!rii istorice pentru momente/timpi specifici st!rii sistemului rela$iilor interna$ionale, se pot afla atât liniile de continuitate, cât %i de discontinuitate în comportamentul actorilor %i se pot determina cu o anumit! probabilitate tendin$ele ulterioare din respectivul câmp geopolitic. Analiza istoric! a câmpului geopolitic pentru dimensiunea sa trecut! poate s! aduc! în prim-plan %i o serie de generaliz!ri care s! constituie baza unor judec!$i inductive pentru analiza prezentului %i a perspectivelor de evolu$ie în acel câmp geopolitic. Acestea ar putea viza: baza %i tipul de rela$ii dintre un actor mare/dominant %i unul mic/dominat, dintre un actor clasic(stat na$ional) %i unul non-statal (bloc politico-militar sau organiza$ie politic! interna$ional!); tipurile de reac$ie ale unui actor mic în situa$ia în care spa$iul s!u de suveranitate a devenit obiect de disput!/în$elegere între marii actori (imperiile, de exemplu);respectarea/nerespectarea de c!tre marii actori a principiilor %i regulilor dreptului interna$ional atunci când î%i disput! interesele într-un spa$iu geografic care, de regul!, este %i spa$iul de suveranitate al unui actor mai mic sau al unui stat mare, dar dec!zut din ecua$ia de putere, cum a fost în cazul Uniunii Sovietice. Îns! trebuie s! men$ion!m faptul c! acesta a fost, totu%i, un caz atipic pentru evolu$ia rela$iilor interna$ionale contemporane. Studiul trecutului pentru un câmp geopolitic va îng!dui, pe de-o parte, s! se fac! deosebire între problemele actuale ridicate de comportamentul actorilor în rela$iile interna$ionale %i cele vechi care se repet!, precum %i între cauzele care au generat tipul de comportament; s! se afle particularit!$ile în promovarea aceluia %i tip de interes %i s! se disting! influen$a mediului geopolitic, care este factorul cel

204 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE mai dinamic al câmpului geopolitic %i care este influen$a sa asupra liniilor de continuitate/discontinuitate în evolu$ia rela$iilor dintre actori. Pe de alt! parte, compararea unor situa$ii concrete din câmpul geopolitic la momente diferite, dintre care cel pu$inul s! apar$in! trecutului, va permite o bun! selectare a factorilor %i corela$iilor care sunt într-adev!r importante pentru analiza unui actor sau altul. Se poate înl!tura, astfel, %i primejdiade a se insista pe o schem! static! de variabile aflate în interrela$ii, f!r! a se indica importan$a lor relativ!, sau de a lua în calcul cauzele exclusive %i tendin$ele sporadice drept constante. Metoda istoric! în analiza unui câmp geopolitic este prin urmare important!, deoarece permite o deschidere spre problematici mai complexe %i conduce totodat! la o sintez!, la noi interoga$ii, dar la fel de important este %i faptul c! aceast! analiz! nu trebuie absolutilizat!. Bert F. Hoselitz atr!gea aten$ia c!, în studiul rela$iilor interna$ionale, ”aplicarea metodei comparative la materialul istoric nu este posibil! dac! este limitat! la o simpl! compara$ie a %irurilor de evenimente, întrucât acestea sunt,în esen$!, unice în ceea ce prive%te caracterul lor". Prin urmare,este nevoie de utilizarea unor variabile care s! fie supuse unui tratament general, pentru a se extrage din analiz!, a%a cum am precizat anterior, liniile de continuitate %i de discontinuitate dincâmpul geopolitic. Datele ob$inute prin analiza istoric! a câmpului geopolitic sunt utilizate în analiza de situa$ie. Aceasta este, în principal, folosit! de sociologie, antropologie %i psihologia social!, îns! este adecvat! %i pentru investigarea fenomenului geopolitic contemporan. Principalele metode ce pot fi folosite în cercetarea geostrategic! sunt: • metoda inductiv-deductiv#, care const! în cunoa%terea realit!$ii geopolitice de la singular la general, pe calea deduc$iilor logice, ca %i descoperirea ulterioar! a singularului pornind de la general. Aceast! metod! reprezint!, de fapt, o îmbinare dialectic! între dou! metode, metoda inductiv! %i metoda deductiv!. Leg!tura dintre cele dou! metode se define%te prin faptul c! metoda deductiv! se bazeaz! pe generalit!$ile efectuate prin induc$ie. Metoda inductiv! reprezint! cunoa%terea realit!$ii geopolitice prin studiul singularului de la care se pleac!, la recompunerea pe baza deduc$iilor logice ale generalului. Metoda deductiv! pleac! de la generaliz!rile realizate prin induc$ie %i pe baza unor deduc$ii logice pornite de la premise ce con$in generalul, în final ajungându-se la cunoa%terea singularului, ca urmare a subordon!rii acestuia genului din care face parte. Importan$a acestei

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 205 Viorica "ÎCU

metode cu larg! aplicabilitate rezult! din posibilit!$ile oferite, pe de o parte, de a clasifica, ordona %i abstractiza bogatul material faptic în vederea generaliz!rii, iar pe de alt! parte, de a putea trage concluzii, pe baza generaliz!rii, asupra unor fapte particulare; • metoda analizei %i sintezei, care reprezint! tot o metod! compus! dialectic ce are la baz! metoda analizei %i sintezei ce se întrep!trund %i se condi$ioneaz! reciproc. Metoda analizei materiale, func$ionale sau mentale, const! în descompunerea obiectelor, fenomenelor %i proceselor studiate în p!r$ile lor componente pentru observarea %i cunoa%terea în detaliu a caracteristicilor %i func$iilor pe care le au. Metoda sintezei const! în integrarea mental! a p!r$ilor obiectului descompus ini$ial, prin analiz!, în p!r$i componente, în contextul sistemului din care fac parte; • metoda istoric!, ce ofer! posibilitatea complet!rii cercet!rii fenomenelor %i proceselor specifice nu numai în desf!%urarea lor spa$ial!, ci %i în cea temporal!. Înregistrarea apari$iei unui fenomen geopolitic, etapele evolu$iei %i desf!%urarea lui prezent! fac ca aceast! metod! s! reprezinte o necesitate în studierea geopoliticii; • metoda cartografic!, ce const! în cartarea fenomenelor urm!rite %i întocmirea pe aceast! baz! a h!r$ilor necesare. Harta constituie reprezentarea în plan orizontal a suprafe$ei terestre sau a unei p!r$i din ea, generalizat! %i mic%orat! conform unei anumite sc!ri de propor$ie. Harta reprezint! un mijloc de informare de neînlocuit, un instrument de reprezentare evolutiv! a fenomenelor %i proceselor studiate, a corela$iilor dintre acestea sau dintre caracteristicile lor, dintre acestea %i teritoriul dat. Analiza fenomenelor înscrise pe hart! permite ob$inerea imaginii raporturilor spa$iale, privirea sintetic! a corela$iei fenomenelor geopolitice. Geopolitica apeleaz! la aceast! metod! ca la un instrument de cunoa%tere %i expresie ce red! localizarea fenomenelor în corela$ia lor spa$ial!, surprinse în diferite etape, %i rela$iile de cauzalitate reliefate de geopolitician prin studiile sale; • metoda statistico-matematic!, ce constituie una dintre metodele cu cea mai larg! aplicabilitate în domeniul %tiin$elor, în general. Pornindu-se de la rapida evolu$ie material! %i informa$ional! pe care o înregistreaz! umanitatea la începutul secolului al XXI-lea, se deduce necesitatea aprofund!rii %i în geopolitic! a acestei metode, ce ofer! posibilitatea cunoa%terii fenomenelor prin analize cantitative de detaliu. Aceast! metod! permite înregistrarea, prelucrarea %i generalizarea unui volum imens de date strânse în diferite etape ale desf!%ur!rii fenomenului. În plus, ea ofer! geopoliticianului posibilit!$i sporite de rezolvare a

206 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE

problemelor cu care se confrunt! %i pe care, cu metodele specifice, nu le-ar putea rezolva. Dezvoltarea actual! a geopoliticii nu se poate concepe f!r! utilizarea pe scar! larg! a indicilor statistici, care permit eviden$ierea anumitor aspecte ale fenomenelor cercetate; • metoda modelelor, care este o metod! modern! ce const! în reprezentarea mental! a unui sistem ce exist! în realitate prin construirea special! de analogii cu care sunt reproduse principiile organiz!rii %i func$ion!rii acestuia. Ele servesc la u%urarea muncii de în$elegere a fenomenelor complexe, prin schematizare, aducând un plus de claritate. Func$iile teoriei geostrategice sunt în mare m!sur! cele pe care le are orice %tiin$! socio-uman!, dar cu unele particularit!$i %i elemente proprii. Referindu-se la menirea teoriei în analiza fenomenului politic contemporan, Jean-Louis Seurin afirma c!, chiar dac! nu întotdeauna aceasta are un "caracter predictiv, ea poate avea o putere organizatoare %i o valoare critic!" [11, p. 306]. Func"ia de cunoa#tere - Teoria geostrategic! are menirea de a opera$ionaliza aparatul conceptual propriu %i de a defini metodele %i instrumentele specifice de analiz!, de a "vedea"care dintre acestea i se potrive%te. Înarmat cu un asemenea"arsenal", specialistul sau analistul poate s! cunoasc! realitatea dintr-un câmp geopolitic – principalii actori %i interesele ce-i anim!, capacitatea de a le impune, mijloacele de a le materializa. Cuno%tin$ele astfel dobândite nu vor avea astfel valoarea unor informa$ii aleatorii sau empiric adunate %i vor permite analistului s! evalueze corect %i oportun tipul de comportament al actorilor ce-%i disput! interesele într-o zon!/regiune geopolitic!. Func"ia de orientare a comportamentelor actorilor în câmpul geopolitic are la baz! capacitatea analistului de a folosi aparatul conceptual %i metodologic pentru a elabora scenariile geostrategice adecvate realit!$ii din câmpul geopolitic vizat. Teoria geostrategic! poate influen$a astfel însu%i modul de a ac$iona al unui actor prin calitatea analizelor geostrategice pe care speciali%tii le elaboreaz!. Func"ia predictiv-exploratorie. Teoria geostrategic! dezvolt! cercet!torului/analistului capacitatea de a prefigura situa$ii geostrategice care nu exist! înc!, dar care pot ap!rea într-un câmp geopolitic în func$ie de evolu$iile economice, politice %i militare din acel spa$iu. În planul realit!$ii interna$ionale, fenomenul geostrategic/ geostrategia opera$ional! poate fi definit! ca fiind ansamblul c!ilor %i mijloacelor prin care un actor î%i impune interesul într-o anume zon! sau

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 207 Viorica "ÎCU

regiune geografic!. Actualul sistem politic interna$ional r!mâne, a%adar, înc! dominat de state-na$iuni. Acestea, prin urmare, vor fi actorii nu numai cei mai vizibili în mediul interna$ional, dar %i cei legitimi s! apere interesele marilor comunit!$i umane [19, p. 264]. Statele ac$ioneaz!, în principal, pentru a-%i promova/satisface interesele na$ionale în ciuda existen$ei institu$iilor cu caracter integrator %i a intensific!rii procesului de globalizare. Prin urmare, actorii care se vor întâlni într-un anume spa$iu geografic se vor g!si în situa$ia de a avea interese comune, dar %i opuse sau chiar conflictuale. În func$ie de obiectivele geopolitice pe care le urm!resc în acel spa$iu, actorii î%i adapteaz! %i geostrategia opera$ional! pentru a le atinge. Raporturile care se stabilesc în câmpul geopolitic ast!zi nu mai sunt predominant conflictual-militare deoarece lupta pentru domina$ie ar genera nesfâr%ite r!zboaie %i nu ar fi moderat! de nici o ra$iune. Ar ap!rea %i posibilitatea haosului care ar afecta înse%i interesele actorului care caut! hegemonia cu orice pre$, în acel spa$iu. Prin urmare, în actualele rivalit!$i geopolitice vom g!si utilizate strategii %i tactici apar$inând domeniului militar, dar %i cele specifice confrunt!rilor care ast!zi, generic, sunt denumite altele decât r!zboiul. Într-un câmp geopolitic, geostrategia încearc!, prin urmare, s! integreze în variabile multiple strategii care, aplicate în mod singular, numai conduc cu necesitate la realizarea scopului urm!rit. Reunind aceste dimensiuni putem în$elege astfel c! geostrategia studiaz! starea actual! &i evolu$ia viitoare a factorilor ce influen$eaz! securitatea na$ional! &i colectiv!, fundamenteaz! &i aplic! strategia necesar! pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite de puterea politic!, stat sau grup de state pentru o anumit! zon! geografic!.

Referin)e bibliografice: 1. Beaufre, André. Introducere in strategie. Strategia ac"iunii, Bucure%ti: Editura Militar!, 1974. 2. Brzezinski, Zb. Marea Tabl# de &ah. Suprema"ia american# !i imperativele sale geostrategice, Bucure%ti: Univers Enciclopedic, 1999. 3. Caron, F. Géopolitique et géostrategie, În: Géostrategique, Nr. 58, 1995, pp. 32-33. 4. Célerier, Piérre. Géopolitique et géostrategie, P.U.F., Paris, 1955. 5. Chaliand, Gérard. Anthologie mondiale de la stratégie - des origines au nucléaire, Paris: R. Laffont, 2001.

208 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) GEOSTRATEGIA - ÎNTRE TEORIE #I METOD! DE ANALIZ! A RELA"IILOR INTERNA"IONALE

6. Chandler, A. Stratégie, structure, décision, identité, Strategor, Paris, Dunod, 2003. 7. Chauprade, A.; Thual, F. Dic"ionar de geopolitic#: state, concepte, autori, Bucure%ti: Corint, 2004. 8. Ciobanu, Nicolae. Geografia militar# în perspectiva secolului XXI, In: Revista de &tiin$e Militare, Nr.3, 2010, p. 68. 9. Colson, Bruno. La Stratégie américaine et l’Europe, Paris: ISC- Économica, 1997. 10. Coutau-Begarié Hervé, Traité de strategie, Sorbonne, Institut de Stratégie Comparée, 1999. 11. Daudel, Ch. Geografie, geopolitic# !i geostrategie: termeni în schimbare, În: I. E. Emandi, Gh. Buzatu, V. S. Cucu, Geopolitica, Ia!i: Editura Glasul Bucovinei, 1994. 12. Dobrescu, Paul. Geopolitica, Bucure%ti: Editura Comunicare, 2008. 13. Dogan, M.; Phare, Robert. Noile !tiin"e sociale. Interdependen"a disciplinelor. Bucure%ti, 1977. 14. Edward E. Acar, Les donnes evenimentielles. Origines et perspectives d' une methode scientifique en relations internationales, În: Etudes internationales, vol. V, Nr.1, Quebec, 1974. 15. Eléments de géostratégie et défense de la France, Paris: l'Institut d'Études de Securité, 1995. 16. Gallais, Pierre Géopolitique, les voies de la puissance, Paris, Plan FEDM, 1990. 17. Gray, Colin S. R#zboiul, pacea !i rela"iile interna"ionale. O introducere în istoria strategic#, Ia%i: Polirom, 2010. 18. Hart, Basil Liddel. Histoire mondiale de la Stratégie, Paris, Plon, 1963. 19. Hlihor, Constantin. Geopolitica !i Geostrategia în analiza rela"iilor interna"ionale contemporane – considera"ii teoretice !i metodologice, Bucure%ti: Editura Universit!$ii Nationale de Ap!rare “Carol I”, 2005. 20. Kenneth, Waltz. Omul, statul !i r#zboiul. Ia%i: Institutul European, 2001. 21. Le petit Larousse, Dictionnaire encyclopédique, Paris, 1995. 22. Lucien, Poirier Strategie theorique, Paris: Economica, 1998. 23. Mathey, Jean-Marie Comprendre la strategie, Paris, Economica, Poche-Geopolitique, 1995. 24. Miroiu, A.; Ungureanu, Radu-Sebastian. Manual de Rela"ii Interna"ionale Bucure%ti: Polirom, 2006.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 209 Viorica "ÎCU

25. Motte, Martin Une définition de la géostratégie, În: Géostratégique, Nr. 58, Paris, 1995. 26. Nye, Joseph. Descifrarea conflictelor interna"ionale: teorie !i istorie, Bucure%ti: Antet, 2005. 27. Oni%or, Constantin. Teoria strategiei militare, Bucure%ti: Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1999. 28. Raffestin, Claude. Géopolitique et histoire. Paris: Editions Payot Lausanne,1995. 29. Schelling, Thomas C. Strategia conflictului, Bucure%ti, 2000. 30. Teorie !i doctrin# militar#, Editura Militar!, Bucure%ti, 1971. 31. Vigarié, André. Géostratégie des océans, Caen, Paradigme, 1990.

210 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9)

CRONIC!

ACTIVIT!"I #TIIN"IFICE LA INSTITUTUL DE ISTORIE #I #TIIN"E POLITICE ÎN ANUL 2011

Ca %i în anul precedent, în 2011 II&P a activat într-o componen$! numeric! destul de modest!, întrunind doar 14 cercet!tori, dintre care trei Dr. Hab., %ase Dr. %i cinci cercet!tori stagiari, posesori ai diplomelor de Magistru. Cinci din num!rul total de colaboratori, din varia motive, nu au fost implica$i într-o activitate rezultativ! de cercetare, astfel c! rezultatele care urmeaz! a fi invocate mai jos, se datoreaz! în exclusivitate cercet!torilor: Dr. Hab., Academician, Andrei Galben; Dr. Hab., Pavel Parasca; Dr. Ludmila Coad!, Ludmila Tihonov, Octavian #îcu %i cercet!torilor stagiari, Magi%tri, Viorica #âcu, Rodica Pan$a, Larisa Patlis %i Svetlana Prozorovschi. Investiga$iile %tiin$ifice, ale c!ror rezultate au fost publicate în diverse reviste sau culegeri tematice, au fost axate pe 13 teme ca p!r$i componente ale aceluia%i num!r de probleme din planul general de cercetare a II&P. Cu excep$ia celor cici cazuri men$ionate de inactivitate %tiin$ific!, to$i ceilal$i colaboratori ai Institutului, nu numai c! au reu%it s! îndeplineasc! cele prev!zute în planurile individuale, ci %i s! realizeze mult peste cele planificate. Astfel, din cele 43 de publica$ii realizate în anul ce s- a scurs, 28 de titluri, adic! cca 2/3, au fost realizate peste plan, un exemplu bun de urmat mai ales pentru cei care nu reu%esc %!-%i îndeplineasc! nici m!car minimumul de activit!$i %tiin$ifice, obligatoriu pentru un cadru didactic universitar. Volumul total al publica$iilor titularilor Institutului însumeaz! 56,0 c.t. Deosebit de rezultative au fost activit!$ile urm!torilor colaboratori: Pavel Parasca- 9 publica$ii, inclusiv dou! manual de istorie pentru cl. a V-a %i a X-a (reeditate %i scrise în colaborare) %i 7 studii/comunic!ri, într-un volum total de 27,0 c.t.; Octavian #îcu- 10 studii/comunic!ri, într-un volum total de peste 6 c.t.; Ludmila Coad!,Viorica #îcu, Rodica Pan$a- fiecare câte 4 publica$ii %i mai bine, cu un volum mediu de 4 c.t. fiecare. Din num!rul total de publica$ii, 11 au fost g!zduite de diverse edi$ii de peste hotare (România, Ucraina, Ungaria, Rusia, SUA %i chiar îndep!rtata $ar! asiatic!, Kyrgystan). Îmbucur!tor este mai ales faptul c! aceste publica$ii revin, în majoritatea lor absolut!, cercet!torilor tineri care asigur! nu doar prezentul, ci %i viitorul Institutului: Ludmila Coad!, Octavian #îcu, Viorica #îcu, Rodica Pan$a %.a. Lor le revin %i cele mai

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 211 CRONIC!

rezultative colabor!ri interna$ionale în cadru diverselor proiecte de cercet!ri tematice zonale, regionale %i globale. Ceea ce merit! a fi subliniat în mod deosebit, este faptul dep!%irii, fie %i lent, dar constant, ! închist!rii tradi$ionale a cercet!rilor în tematica local!, accentual fiind trecut tot mai insistent %i mai prolific asupra tematicii europene %i globale, ceea ce nu poate s! nu se r!sfrâng! pozitiv asupra cursurilor predate studen$ilor %i calit!$ii profesionale a titularilor acestora. Printre partenerii externi ai colabor!rii institu$ionale, dar %i individuale a titularilor Institutului se num!r! a%a institu$ii universitare %i centre de cercetare din alte $!ri, cum este Academia Kievo-Moghilean! din Ucraina, Institutul Karelian al Universit!$ii Eastern Finland, Institutul de Studii Est-Europene din War%owia, Colegiul Europa Nou! din Bucure%ti, Universitatea Central- European! (CEU) din Budapesta, Centrul de Cercet!ri în &tiin$e Politice, Rela$ii Interna$ionale, Studii Europene %i de Securitate ( Facltatea &tiin$e Politice, Rela$ii Interna$ionale %i Studii Europene a Universit!$ii “Lucian Blaga”) din Sibiu, România %.a. În luna octombrie II&P a g!zduit Simpozionul Interna$ional “Contextul politic European al domniei în Moldova a lui Dimitrie Cantemir (noiembrie 1710- iulie 1711)”, organizat de Institut cu o sus$inere din partea Institutului Cultural Român “Mihai Eminescu” din Chi%in!u, urmat de Conferin$a &tiin$ific! “Republica Moldova: 20 de ani de la proclamarea independen$ei”, la care a particpat %i un oaspete de la Sibiu. Titularii Institutului au participat cu 34 de comunic!ri, majoritatea dintre care s-au înscris în programele mai multor întruniri %tiin$ifice din afara institu$iei, dar %i de peste hotare. Printre acestea din urm!, un loc deosebit le-ar reveni: Southern Conference on Slavic Studies (Washington, 7-9 aprilie, Ludmila Coad!); F67/;,;1=(@,6 ,<3/H,9/*16 9 (03/*/8 2PK ( Sanct-Petersburg, 10-14 oct. 1711, Ludmila Tihonov); Frontier# !i migra"ie în spa"iul post- sovietic ( Kiev, 12-17 oct. 2011, Octavian #îcu); Partide politice !i minorit#"i na"ionale în România în secolul XX ( Sibiu, România, 10-13 noiembrie 2011, Octavian #âcu); A V-a Sesiune Interna"ional# de comunic#ri !tiin"ifice. &tiin"e Politice. Rela"ii Interna"ionale. Studii de Securitate (Sibiu, România, 27 mai 2011, Viorica #âcu %i Rodica Pan$a). Au fost organizate diverse activit!$i institu$ionale, în strâns! colaborare cu DIB ULIM, întru consemnarea diferitor date %i evenimente istorice din trecutul românesc %i basarabean: Unirea Basarabiei cu România; 1 decembrie- Ziua Marii Uniri %.a. Un loc important a fost acordat activit!$ilor %tiin$ifice studen$e%ti. Au func$ionat trei seminare %tiin$ifice studen$e%ti sub îndrumarea Dr.-lor

212 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CRONIC!

conferen$iari Octavian #îcu, Mihai Cernencu, Ludmila Tihonov. Sub conducerea titularilor Facult!$ii %i Institutului, au fost preg!tite %i prezentate la Symposia Studentium – 2011 (aprilie ), 41 comunic!ri, iar dou! studente au participat cu comunic!ri la o conferin$! studen$easc! interna$ional! de la Târgu Jiu, România. Sub îndrumarea %tiin$ific! a titularilor Facult!$ii %i Institutului, au fost elaborate %i sus$inute 87 teze de licen$! %i 20 teze de masterat. Destul de modeste, totodat!, sunt rezultatele studiilor la doctorat. Pentru reu%ita slab! %i atitudinea nesatisf!c!toare fa$! de planul individual de activitate, doi doctoranzi au fost exmatricula$i. Al$i trei, de%i termenele de studii le-au expirat, nu au reu%it s!-%i elaboreze teza cel pu$in la nivelul de o prim! variant!. În 2011 %i-a încheiat studiile de doctorat, o fost! absolvent! a Facult!$ii, care î%i demonstrase evidente aptitudini de cercetare, reu%ind s! publice %i 4 articole, dou! chiar destul de solide. În ultima faz! a studiilor, îns!, doctoranda nu a mai manifestat interes în a-%i finisa teza, astfel c! situa$ia r!mâne incert!. Doar un doctorand, Florin Gatea (conduc!tor %tiin$ific Dr., conf. Ludmila Tihonov) %i-a prezentat textul tezei, care se afl! în procesul de discutare, definitivare %i preg!tire pentru sus$inere. Exist! speran$a c!, pe m!sura implement!rii la toate treptele de studii universitare, evolu$ii pozitive se vor produce %i în domeniul studiilor de doctorat, reu%ita c!rora, la momentul de fa$!, depinde nu atât de conduc!torul %tiin$ific, cât, în primul rând, de doctorand. Insatisfac$ia de slabele rezultate la studiile de doctorat este oarecum compensat! de interesul %i asiduitatea manifestat! de cele mai tinere cadre titulare ale Institutului %i Facult!$ii, care-%i fac studiile de doctorat. Pe calea de a-%i încheia studiile concomitent cu finisarea tezei, se afl! MA, Viorica #îcu. Cu succes %i-au început studiile MA Rodica Pan$a %i MA Larisa Patlis.

Dr. hab. Pavel PARASCA, Directorul Institutului de Istorie (i 'tiin)e Politice

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 213

SESIUNEA 'TIIN*IFIC! STUDEN*EASC! – SYMPOSIA STUDENTIUM 2012

A devenit deja tradi"ie ca în fiecare an, Facultatea de Istorie )i Rela"ii Interna"ionale, ca de altfel )i alte facult!"i ale ULIM-ului, s! organizeze, în luna aprilie, sesiunea %tiin$ific! universitar! Symposia Studentium, cu participarea atât a studen"ilor ulim-i)ti, cât )i a invita"ilor din alte institu"ii de înv!"!mânt superior din Moldova )i de peste hotare. Astfel de conferin$e adun! studen$ii %i profesorii, oferindu-le posibilitatea de a comunica )i constituie un bun prilej de afirmare a abilit!$ilor de exprimare liber! a ideilor, de cugetare, de abordare adecvat! a unei probleme %tiin$ifice sau de ordin social. Ele se prezint! în calitate de forumuri la care tinerii î)i etaleaz! talentele de cercet!tori, dar )i în calitate de „probe de foc” care maturizarea studen"ii din punct de vedere %tiin$ific. Ne bucur! nespus faptul c! în fiecare an num!rul studen$ilor doritori de a participa la lucr!rile conferin$ei studen$e%ti este în cre%tere. ]i acest lucru nu este întâmpl!tor. Or tân!rul întotdeauna manifest! o tendin"! de cunoa)tere )i un v!dit spirit de libertate - libertatea de a visa, de a aspira, de a se afirma, de a-%i verifica puterile. Iar Symposia Studentium este locul potrivit pentru realizarea acestor aspira"ii )i pentru schi"area unor planuri de cercetare de viitor. În acest an lucr!rile conferin$ei %tiin$ifice studen$e%ti la Facultatea Istorie %i Rela$ii Interna$ionale au avut loc la 28 aprilie 2012 )i s-au desf!%urat în trei sec$ii: • sec$ia Istorie, • sec"ia Diploma%ie, securitate $i conflict %i • sec$ia Politici $i practici contemporane. La lucr!rile celor trei sec$ii au participat aproximativ o sut! de persoane, printre care studen$i ai ULIM %i de la alte universit!$i, lectori, conferen$iari, profesori universitari. În discu$ie au fost prezentate peste 30 de comunic!ri de c!tre studen"i din anul I, II, III ai cilului licen"a, dar )i masteranzi. Fiecare sec$ie %i-a organizat activit!"ile în dou! etape consecutive, având ca moderatori câte un profesor %i un student, care au coordonat desf!%urarea corect! a lucr!rilor conferin$ei. Spre aten$ia publicului au fost propuse un %ir de lucr!ri actuale, interesante, cu o tematic! variat!. Rapoartele prezentate în cadrul sesiunii au abordat probleme importante din diferite epoci istorice: de la perioada expedi"iilor lui Columb )i importan"a descoperirilor sale pân! la subiectele referitor structura )i specificul lumii contemporane cu cele mai acute )i actuale probleme ca Tensiunile în strâmtoare Hormuz; Apari!ia unei noi

214 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) CRONIC!

na!iuni: Sudanul de Sud; Securitatea prin parteneriat: cooperarea Georgiei cu Alian!a Nord-Atlantic# etc. Marea majoritate a comunic!rilor au trezit discu$ii, comentarii %i întreb!ri, fapt ce demonstreaz! interesul studen$ilor fa$! de astfel de activit!$i. Se poate constat c! în acest an conferin"a a fost destul de eficient! )i productiv!. Aceasta în mare parte datorit! faptului c! genera$iile actuale particip! la o evolu$ie spectaculoas! a rolului democra$iei %i libert!$ii cuvântului. Toate comunic!rile prezentate au avut un con$inut original, ele suscitând un interes deosebit din partea tuturor participan$ilor. Prezent!rile au fost elaborate %i expuse de c!tre participan$i în limbile româna, rusa %i engleza. Indiscutabil, Symposia Studentium are o importan$! deosebit! pentru viitori speciali%ti %i oameni de %tiin$!. Este îmbucur!tor faptul c! studen$ii, în pofida greut!$ilor cu care se confrunt! ca tineri cercet!tori, au reu%it totu%i s! ini$ieze diverse investiga$ii în domeniile corespunz!toare %i s! cristalizeze rezultatele în rapoartele prezentate. De aici rezult! c! organizarea %i desf!%urarea conferin$ei este o manifestare important! în via$a studen$easc!, participan$ii având o atitudine serioas! fa$! de acest for, sunt plini de emo$ii %i de dorin$a de a comunica, de a-%i prezenta rezultatele ob$inute. Studen$ii au avut o atitudine responsabil! %i s-au prezentat cu rezultate îmbucur!toare.

To"i participan$i au primit certificate de participare si au acumulat o experien$! destul bun! pentru lansarea unor cercet!ri reu)ite în viitor. Cele mai bune comunic!ri vor fi publicate în revista studen"easc! – Buletinul !tiin"ific Studen!esc. La sfâr)itul sesiunii, în incinta S!lii Polivalente de lectur! nr. 2 a DIB ULIM a avut loc lansarea Buletinului !tiin"ific Studen"esc, 2011, în

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 215 CRONIC!

care au fost publicate articolele studen"ilor, prezentate sesiunea %tiin$ific! anual! Symposia Studentium 2011. Conferin$a %tiin$ific! studen$easc! Symposia Studentium reprezint! un eveniment remarcabil pentru studen$i ca viitori speciali%ti %i oamenii de %tiin$!, organizarea %i desf!%urarea ei constituind o manifestare important! în via$a participan$ilor. MA. Larisa PATLIS

216 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9)

REVISTA HISTORY & POLITICS

CERIN"E fa&$ de manuscrise

Date generale despre revist!: Revista “HISTORY & POLITICS” este o publica$ie semestrial! a Institutului de Istorie %i &tiin$e Politice al Facult!$ii Istorie %i Rela$ii Interna$ionale, Universitatea Liber! Interna$ional! din Moldova, care include studii de istorie %i politic! cu referire preferen$ial! la spa$iul Central-, Est- %i Sud-Est European. Revista public! articole în limbile român!, englez! %i francez! %i rus!. Volum studii: Volumul manuscriselor va constitui pân! la 40-60 mii semne (1,0-1,5 c.a.), inclusiv bibliografia %i alte anexe. Textul lucr!rilor se prezint! în format imprimat %i electronic: Times New Roman; Font size 12; Space 1,5 (autorii din afara Republicii Moldova, pot prezenta lucr!rile doar în format electronic). Rezumate studii: Manuscrisele urmeaz! a fi înso$ite de rezumate scrise în limbile englez!, francez! sau român!, cu traducerea în limba francez! %i englez!. Rezumatele vor fi prezentate în formatTimes New Roman; Font 10; Spa$iu 1,0.Volumul fiec!rui rezumat nu va dep!%i 2000 de semne. Cuvinte-cheie: Textul va fi înso$it de cinci-%ase cuvinte-cheie în limba în care este scris articolul %i traduse în aceia%i limb! în care s-a tradus rezumatul. Note bibliografice: Notele bibliografice se prezint! în textul manuscrisului, în paranteze p!trate, conform criteriului urm!tor: num!rul lucr!rii din lista bibliografic! %i pagina, figura sau plan%a. Bibliografia: Titlurile lucr!rilor folosite înso$ite de o descriere bibliografic! complet!, se prezint! în ordinea alfabetic!, numerotate cu cifre arabe de la 1 %i a.m.d., fiind plasate la sfâr%itul textului în format Times New Roman; Font 11; Spa$iu 1,0. Note de subsol: Notele explicative la unele idei, subiecte etc. vor fi plasate la subsolul paginii în format Times New Roman; Font size 10; Spa$iu 1,0. Tabele: Tabelele statistice %i diagramele vor fi prezentate în text sau la sfâr%itul lui în format Times New Roman; Font 10; Spa$iu 1,0. Tabelele %i diagramele vor fi numerotate %i titrate în modul corespunz!tor. Titlurile tabelelor %i a diagramelor va fi tradus! în limba englez! sau francez!/român!. Plan#e: Plan%ele vor numerotate %i se vor prezenta în form! grafic! clar!, cu numerotarea pozi$iei fiec!rui obiect, înso$ite de o legend! exhaustiv!. În cazul lucr!rilor în limba rus! %i român! legendele plan%elor trebuie s! fie înso$ite de o traducere în englez! sau francez!. Abrevieri: În cazul utiliz!rii unor abrevieri, lista lor se plaseaz! înaintea bibliografiei.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 217

Date despre autori: Manuscrisele studiilor, comunic!rilor cu excep$ia recenziilor %i adnot!rilor urmeaz! a fi înso$ite de o fotografie recent! %i o scurt! descriere a autorului (pân! la 1500 semne), cu indicarea numelui, prenumelui, gradului %i titlului %tiin$ifico-didactic, func$iei, institu$iei, adresei de e-mail, dar %i a realiz!rilor acestuia, inclusiv num!rul de publica$ii. Materialele pentru publicare în Nr. 1 al Revistei urmeaz! a fi prezentate de c!tre autori la redac$ie pân! la data de 30 martie, iar pentru Nr. 2 pân! la data de 30 septembrie a fiec!rui an. Manuscrisele pot fi imprimate sau prezentate personal la Universitatea Liber! Interna$ional! din Moldova, str. Vlaicu-Pârc!lab 52, MD-2012, Chi%in!u, Republica Moldova, oficiul nr. 706. În varianta electronic! pot fi expediate pe adresa: ([email protected]; [email protected]).

I. Model de descriere bibliografic$ a lucr$rilor monografice. 1. Postic!, Gheorghe. Civiliza"ia medieval# timpurie di spa"iul pruto-nistrean (secolele V-XIII), In: Biblioteca Arhaeologica Moldaviae, VII, Bucure%ti: Ed. Academiei Române, 2006. 2. R/EF/>WE*?4@, ^. Y. O,=69*1@1 26963,-D/5/7*,;, F31=63*,?,3JC 9 V5,8- (367*696@,9JC, O46;: V20?/;2 R0=?2, 1986. 3. N(0,31C */3,7*,;, 8,HC4(09/ +,:7/9(@,4 22E ( 7369*64.18 936?6* 7, 1812 ;., O414,6;: P344,J2, 1976.

II. Model de descriere bibliografic$ a studiilor publicate în culegeri sau reviste: 4. Tabuncic, Sergiu. Habitatul rural din r#s#ritul '#rii Moldovei în secolele XIV-XVI, oglindit de izvoarele arheologice, In: Civiliza"ia medieval# !i modern# în Moldova. Studii. In honorem Demir Dragnev, Chi%in!u, Civitas, 2006, p. 34-47. 5. Spinei, Victor. Aspecte controversate ale contactelor românilor cu turanicii în secolele X-XIII, In: Arheologia Moldovei, XIX, 1996, p. 271- 279. 6. O/F/>W?, Q. R. O 1((:67,9/*1C? 9 ,<:/(01 V0*,;6*6H/ (:/9C* 1 9,(0,=*)8 3,?/*Q69, In: 2,960(@,6 2:/9C*,9676*16, _ 3, 1973, c. 73- 91.

III. Model de descriere a materialelor publicate pe INTERNET: 7. Tatar, Ovidiu. Cultura si civilizatia la români (1996), Accesibil la: www.armyacademy.ro/biblioteca/carti/istorie/ tatar/cuprins.html.

IV. Exemple de note bibliografice în text: [2, p. 254]. [3, p. 245; 10, p. 57, tab. 3; 9, p. 234, fig. 13, 2].

218 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9)