Concluzii 1. S-a evidenţiat şi determinat complexul de afide neutre, care se acumulează în “mixtura-conveier de nectariferi” A-2013 constat din 13 specii în baza cărora se formează şi dezvoltă complexul de prădători. 2. Prin intermediul capcanelor adezive s-a stabilit complexul de paraziţi ai afidelor numărul cărora a fost de 3 ori mai înaltă în variantă în raport cu martorul. 3. S-a stabilit că coloniile de afide la piersic sunt controlate de un număr de 17 specii de prădători, cei mai activi fiind doar 5. 4. S-a observat influienţa negativă a furnicilor în înlăturarea prădătorilor din coloniile de afide.

Bibliografie 1. Адашкевич А.П. Энтомофаги персиковой тли (Myzus persicae Sulz., Aphidiidae) на табаке. În: Энтомофаги вредителей растений. Кишинев «Штиинца» 1984.с.16-19. 2. Анциферова Т.А. Энтомофауна зернобобовых культур и ее изменение под влиянием подсеваемых нектароносов. ХШ Международный энтомологический конгресс. Москва, 2- 9 августа 1968 г. Труды. Том П. Ленинград. Наука 1971, с.122. 3. Божко М.П. « Тли кормовых растений» Вища школа. Из-во при Харьк. ун-те, 1976. 136 с. 4. Верещагина В.В., Верещагин Б.В. Интегрированная защита садов от вредителей. Дендрофильные насекомые Молдавии. Изд. «Штиинца». Кишинев, 1975, с.78. 5. Воротынцева А.Ф. Посев нектароносов как способ обогащения сада полезными насеко- мыми. Энтомофаги и микроорганизмы в защите растений. Бюллетень научно-техни- ческой информации. Кишинев, 1974. с.26-30. 6. Цыбульская Г.Н., Львович Н.Я., Ястребов И.О. Нектароносы защищают капусту. М.: Защита растений. 1985 № 8. 7. Чернышев В.Б., Афонина В.И. Управление природными ресурсами энтомофагов. Биоло- гическая защита растений – основа стабилизации агроэкосистем. Вып. 4, Краснодар. 2006, с.95. Мат. Междун. Науч.-практ. Конф. «Технологии создания биологических средств защиты растений на основе энтомофагов, энтомопатогенов, микробов-антогонис- тов и применения их в открытом и закрытом грунтах».

PROCEDEE NOI DE ÎNTREŢINERE ŞI MULTIPLICARE ÎN CONDIŢII NE CONTROLATE A ACARIENILOR FITOSEIZI ŞI A ENTOMOACARIFAGILOR.

Iordosopol E. Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor

Abstract The paper plays species list pests and predators living a raspberry. It disclosed the dynamics of during winter raspberry, 6 urban resorts. Was discovered that conditions in R. Moldova some species of pests and predators mites in diapauses no time leaves and culture can be used as a substrate for maintenance and multiplication phytoseiid mites. Keywords: processes, multiplication, mites, raspberry, entomoacarifagous dynamic.

Introducere Proecedeele anterioare de întreţinere şi multiplicare a acarienilor fitoseizi şi a unor entomofagi s-a axat pe culturile boboase. În condiţiile anilor secetoşi în perioada estivală soia cultivată î-şi scurtează perioada de vegetaţie, aparatul foliar îmbătrîneşte rapid, iar utilizarea buchetelor de soia pentru multiplicarea fitoseidelor se putrefiază. Unicul procedeu de întreţinere a lor este placa Petri cu substrat artificial din vată, care necesită adăugări frecvente a nivelului de apă. Totodată în acest substrat se dezvoltă musca cecidomiidă, unde ulterior larvele ei încep a roade frunza de soia populată cu prădător. O altă problemă în procesele de întreţinere şi multiplicare este perioada de fotosinteză, la scăderea ei influienţează negativ asupra gazdei T. urticae Koch şi are loc plecare în diapauză a gazdei vezi [2, 3] Pe parcursul a mai mult de un deceniu s-au efectuat observări în staţiuni urbane la cultura de

55 zmeur, care a demonstrat că această cultură are o perioadă de vegetaţie îndelungată pînă în luna februarie cînd temperaturile scad sub minus 10°G. În practica agricolă este cunoscut faptul că în R. Moldova zmeura s-a cultivat în anul 2011 pe o suprafaţă de 300 ha, iar în anul trecut s-a diminuat pînă la 271 ha din motivul atacului puternic de acarieni dăunători. Reieşind din sursele bibliografice la zmeur sunt cunoscute 19 specii de acarieni dăunători, dintre ei 7 specii din fam. TETRANYCHIDAE: Tetranychus urticae Koch, T. vienenzis Zacher, Eotetranychus pruni Oud., E. rubiphilus Reck = Sch. luteolus Liv. et Mitr., E. frasti, E. smithi, Neotetranychus rubi Träg., N. rubicola Bagdas., 6 specii din fam. TENUIPALPIDAE: Brevipalpus recki, B. mespili, B. pseudospinosus, B. quadricornis, Cenopalpus pulcher Canest. et Fanz., C. spinosus Donnad., a câte 1 din fam. : Tarsonemus setifer Ewing., fam. BRYIOBIIDAE: Tetranicopsis borealis Eh. et Mor. şi 4 specii din fam. ERIOPHYIDAE, Eriophyes rubicolens Canest. la Rubus fructicosus, Phyllocoptes gracilis Nal. la Rubus idaeus, R. caesius, Ph. gibbosus Nal. şi Ph. rubi Roiv. [1, 4, 6, 10, 11]. Două decenii în urmă s-au efectuat cercetări faunistice la această cultură unde s-a notat un număr de 30 specii de acarieni prădători fitoseizi (: PHYTOSEIDAE), aşa ca: Typhloctonus aceri Coll., T. tuberculatus Wainst.; Anthoseius transvaalensis Nesbit, An. halinae Wainst. et Kolod., An. rhenana Oud., An. recki Wainst., An. rapidus Wainst. et Arut., An. clavatus Wainst., An. rubetum Wainst.; januaricus Wainst., A. andersoni Chant, A. begljarovi Abbas., A. graminis Chan.; A. rademacheri Dosse; Aphanoseus rubeta Waist., A. verricosa Waist.; insignis Kolod.; agrestis Karg., N. reductus Wainst., N. umbraticus Chant., N. barkeri Hugh., N. tauricus Liv. et Kuz., N. astutus Begl.; aberrans Oud., K. ericinus Diach. et Tsolak.; Kuzinellus kuzini Waist.; plumifer Rib., Phytoseius bulgariensis Wainst., Dubininellus rubiphilus Wainst., et Vartap., D. juvenis Wainst. et Arutun., D. spoofi Oud., D. malcencovae Wainst. [2, 5, 7, 8, 9]. Înafară de fitoseide dăunătorii la cultura de zmeur sunt controlaţi şi de alţi acarieni prădători: fam. TYDEIDAE, Tydeus kochi Oud., fam. CRYPTOGNATHIDAE, Cryptognathus orbiculatus Liv.; fam. RAPHYGNATIDAE, Raphygnathus gracilis Rack; fam. STIGMAEIDAE, Stigmaeus longipilus Can. şi Eustigmeus segnis Koch [9]. Scopul cercetării a constat în elaborarea procedeelor de întreţinere şi multiplicare a acarienilor fitoseizi şi a complexului entomoacarifag la Rubus caenus L.

Material şi metode Pentru selectarea plantelor gazdă cu capacităţi reproductive necostisitoare şi a jertvelor, care nu întră în diapauză profundă, s-au efectuat expediţii în 6 staţiuni populate cu Rubus caenus L., unde au fost extrase în prima decadă a lunii februarie mostre a cîte 5 ramuri, cu a cîte 5 frunze compuse cu 5 frunze normale. Ca material s-a utilizat frunze compuse şi lăstari de zmeur. Vizualizarea s-a efectuat prin intermediul binocularului MBS-9. Imaginile s-au executate cu zoom stereomicroscopul binocular STMPRO. În condiţii de laborator frunzele şi lăstarii au fost periaţi pentru a înlătura alte artropode şi amplasaţi pe substraturi de apă (foto.1). Perioada de observaţii a durat în perioada toamnă-iarnă. Determinarea taxonică s-a efectuat după metoda clasică, cu binocularul/trinocular BIO2. Materialul biologic s-a întreţinut şi multiplicat în condiţii necontrolate de laborator.

Rezultatele şi discuţii Pe parcursul a mai mult de 10 ani s-au efectuat observări asupra perioadei de vegetaţie în 6 staţiuni urbane de Rubus caenus L., unde s-a observat că această cultură nu întră profund în diapauză. În perioada de iarnă cînd temperaturile scad sub minus 10 grade frunzele au obţinut o nuanţă de arsură. În cazul cînd iernile au fost cu zăpadă ambundentă şi partea inferioară a tufei a fost acoperită cu omăt sub ea s-a observat alimentarea pe frunze a acarianilor dăunători tetranichizi şi eriofiizi (foto. 2). În anul de investigare 2015 s-a efectuat o evidenţă de sondaj în cele 6 staţiuni urbane, localizate atît sub eluminarea de noapte cît şi fără de ea. Prin urmare, cum se observă (fig. 1) în staţiunile I, IV şi V puternic eluminate numărul de indivizi este mai mare decît în staţiunea III noneluminată. Complexul de aacarieni dăunători şi prădători la începutul decadei a II a lunii februarie a constituit din: dăunători – 2 specii (Eotetranychus rubiphilus, Phyllocoptes gracilis) şi prădători -3 specii (Stigmaeus longipilus, Paraseiulus insignis, Eryeneus sp.)

56

Foto. 1. Metode de întreţinere a acarienilor: A- pe lăstari şi B – pe pontoane în placa Petri. 20 Eotetranychus rubiphilus Phyllocoptes gracilis 17.6 18 Stigmaeus longipilus Paraseiulus insignis 16 Eryeneus sp.

14 13.4 ă 12 10 10 8 6 3.4 4 3 3 0.2 0.4 indivizi în medie/frunz în indivizi 1.2 2 0.2 0.4 1 0.2 № 0.4 0 0 0 0 0 0 0.4 0 0 0 0 0 0.2 0 0 0.2 0 Stașiunea I - Staș. IV Staș. V Staș. II - semi Staș. VI Staș. III - non puternic eluminate) eluminată eluminate tipuri de stașiuni sondate Fig. 1. Dinamica acarienilor dăunători şi prădători în staţiuni de zmeur, în luna februarie 2015.

În continuare ramurile cu material biologic au fost amplasate în condiţii necontrolate de laborator (temperaturi variate în limitele 10-14 ˚G. Astfel populaţiile a 2 specii de fitofagi şi 1 acarian fitoseid Paraseiulus insignis s-au păstrat pînă în luna mai.

Foto. 2. – 1 - erinoza zmeurului Ph. gracilis; 2 - , ♀ de E. rubiphilus, 3 – ouă şi nimfa, 4 – ♂.

57 Cercetări în această direcţie vor continua pentru a determina proprietăţile bioecologice a speciilor de Rubus cultivate în raport cu cele sălbatice.

Concluzii 1. În rezultatul analizei bibliografice s-a notat un număr de specii de 19 specii de acarieni dăunători, 32 de acarieni prădători fitoseizi şi 5 specii de acarieni prădători din alte familii taxonice, care populiază cultura de zmeur. 2. S-a stabilit, că la temperatura de minus 6 grade în natură raportul de indivizi de acarieni tetranychiz vii:morţi a fost de 2:1, iar raportul jertvă:prădător de 30,5:1. Din acest raport (J:P) pentru Eotetranychus rubiphilus a fost de 13,13:1, iar pentru Phyllocoptes gracilis de 17,4:1.

Bibliografie 1. Boguleanu Gh. Fauna dăunătoare culturilor agricole şi forestiere din România, vol. I, editura ceres, Bucureşti 1988, pag. 124-210. 2. Iordosopol E. I. Fauna acarienilor fitoseizi din Moldova şi căile de utilizare a lor în protecţia integrată a plantelor. Teză de doctorat. Chişinău, 2002, paj. 17-40. 3. Veerman A. Diapause in tetranychid mites: characteristics and occurence. Book Spider mites Their Biology, Natural Enemies and Control, Volume 1A, Amsterdam-Oxford, New York – Tokyo, 1985, paj. 279-346. ISBN 0-444-42372-9. 4. Багдасарян А. Т. Тетранихоидные клещи (надсемейство TETRANYCHOIDEA). Изд. АН Армянской ССР, Ереван, 1957, 162 с. 5. Бегляров Г. А. Определитель хищных клещей фитосейид (PARASITIFORMES, PHYTOSEIIDAE) фауны СССР. Инф. Бюлл. ВПС МОББ № 2, часть I, 98 c.; № 3, часть II, 45 c., Ленинград, 1981. 6. Вайштейн Б. А. Тетраниховые клещи Казахстана. Труды Науч. Исслед. Инстит. Защ. Раст. Том V, Казах. Госуд. Изд., Алма-Ата, 1960. 275 с. 7. Колодочка Л. А. Клещи-фитосейиды Палеарктики (PARASITIFORMES, PHYTOSEIIDAE): фаунистика, систематика, экология, эволюция. Вестник зоологии. Отд. вып. 21, Киев, 2006, 250 с. ISSN 1608-4179. 8. Колодочка Л. А. Руководство по определению растениеобитающих клещей-фитосейид. Киев, “Наукова Думка”, 1978, 78 с. 9. Кузнецов Н. Н., Петров В. М. Хищные клещи Прибалтики. Изд. “Зинатне”, Рига, 1984, 144 с. 10. Ливщиц И. З., Митрофанов В. И. Материалы к познанию фауны клещей-плоскотелок (: TENUIPALPIDAE). Вредители и болезни плодовых и декоративных растений. Труды т. XXXIX. Ялта, 1967. С 3-72. 11. Митрофанов В. И., Стрункова З. И., Ливщиц И. З. Определитель тетраниховых клещей фауны ссср и сопредельных стран (TETRANYCHIDAE, BRYOBIIDAE). Изд. Дониш, Душамбе, 1987. 223 с. ИБ 1231

ПЕРЕПОНЧАТОКРЫЛЫЕ ПАРАЗИТЫ TUTA ABSOLUTA MEYRICK, PHTHORIMAEA OPERCULELLA ZELLER (GELECHIIDAE), LIRIOMYZA HUIDOBRENSIS BLANCHARD, L.TRIFOLII BURGESS (AGROMYZIDAE) НА ЮГЕ РОССИИ

Костюков В. В., Гунашева З. М., Наконечная И. В., Аполонина Т. М., Кошелева О. В. Всероссийский НИИ биологической защиты растений (Краснодар) e-mail: [email protected]; [email protected]; [email protected]

Abstract Analysis of the geographical distribution of the species of parasitoids complex of Tuta absoluta Meyrick, Phthorimaea operculella Zeller (Gelechiidae), Liriomyza huidobrensis Blan- chard, L.trifolii Burgess (Agromyzidae) identified in the fauna of South of Russia about 62% of Mondial parasitoid complex of these quarantine objects.

58

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)