ALEXANDRU LAPEDATU ÎN SLUJDA ISTORIEI NATIONALE
. ' : ,, _'\Jc.~cu în com ulsi1,mile mersului ist.orie :Într-o anume eL!p<.1 din evoluţiFl unei societăţi ,se pot pielxle din vedere, se i;stompează. sau, tem porar, !;\e · uită contribuţia unor personalităţi. Dor clacă soci0tatca nu poate s;usţine o linie rectilinie, permanentă, în stabilirea rolului şi Io:·u lui acestora, ca are obliga{ia morală ca - milc;:u· periodic ~- să !\~vadă. ".~ ·caşezc 7i să ordoneze - pe baza judecăţilor de valoare emise de ie - faptele trecutl,\lui Jn vederea unei aprecieri dt mai realiste ·
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro 280 Ioan Opriş
Alexandru Lapedatu e-ste deci un nume de adîncă rezonanţă, care a fost întîlnit adesea în presa politică, culturală şi academică româ• nească, din anii 1920-1948. Alexandru Lapedatu a ocupat un loc de seamă şi a jucat un ·rol de prim rang în viaţa românească interbelică, deopotlivă în cea politică. ca şi în cea ştiinţifică, academică şi culturală, în persoana sa împletin• du-se rosturile omului politic ajuns să dirijeze ca demnitar sectorul cul tural-artistic şi, în cele din urmă, pe cel academk din ţara sa. Cum bine i se caracteriza situaţia „Alexandru Lapedatu nu este un produs al politicianismului, al partidismului. Domnia Sa nu s-a ridicat, acolo unde e, pe umeri de clanuri provinciale.· Domnia Sa are vasta in tuiţie istorică a problemelor noastre de stat"1. Afirmaţia are adîncă va loare şi semnifkaţie, pentru că Al. Lapediatu s-a format ca intelectual multilateral, istoric ,prin vocaţie, remarcîndu-se ca specialist cu mult î-naintca „reC'rutării" sale politice. Să încercăm deci să urmărim e\·oluţia istoricului, marcînd ,pe cît va sta în putinţă acele fapte care i-au deter minat voluntar actele, privite, fireşte, din perspectiva gîndirii sale, adiiu gîncl .astfel contribuţiilor mai noi2 işi paginile de faţă.
:-!·
lrnprcună cu frafrlc său geamăn, Ion. Alexandru LapC'Clatu a vă:mt lumina zilei în Cernatu Săeelelor, lingă Braşov, la 1-:1 septc'mbrie 1876. Fraţii erau fiii lwi Ion Al. Lapedatu (1844-1878), copil de ţăran din Glîmboaca (jud.· Braşov) 3 , ajuns intelectual transilvănean s"olit în mP diile universitare parizian şi bruxellez. Originea lor clin curioscute l')i afirmate familii rornâne$ti îşi va 'pune amprenta asupra destinului celor doi, <"ăci. ramurile familiale s-au remarcat, fiecare, prin fapte de con ~tiinţă naţională românească, trecută şi îmbogăţită din generaţie în gene raţie. Această origine vorbeşte de la sine despr.e ce roade trebuia să dea. Dinspre tată, istoricul ·cunoştea înaintaşi încă în .veacul al XVIII-iea. dnd Onea Lăpădat îndeplinea la Glîmboaca slujba de jude-primar, ca ~i Toma Lăpedat (l 751-1813), bunic al tatălui. Copiii <·0lui din urmă - loan (1783-1867), fost preot în Măgărei (Dealu Frumos), Toma (1795- i 861 ), Toader (180-:1-1888) şi Ana (1812-1882) s-au ridicat şi ei, la loc de frunte, în comunitatea sătească. Singurul fecior al lui Toma, Alexe (1818-HJOO), căsătorit cu o fată .din .Colun, Ana Panga ~1821-1907), era o personalitate a satului, aprig şi aml;>iţios, cunoscător. într-ale scri sului şi cititului, indusiv în cirilică, şi a ocupat aproape 30 de ani
1 Sever Bocu, Domnului Al. Lapedatu, în Bibliot~ca Academiei R. S. România. Manuscrise, Secţia corespondenţă, Fond' Al. Lapedatu, voi. V, p. 18. 2 Vezi Ioan Opriş, Alexandru Lapedatu şi monumentele istorice, in RevMuzMon, 1, 1982; idem, prefaţă şi note la Al. Lapedatu, Scrieri alese, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1985; idPrn, Al. Lapedatu şi contemporanii sdi, în Tibiscum. l!t36; Pompiliu Teodor, Alexandrn Lapedatu, în „Magazin istoric", 1985, decembrie: 3 Amănunte la D. Braharu, Ion Al. Lapedatu (1844-1878). Note bio-bibliogra fice, tn (Omagiu) Fraţilor Alexandru şi Ioan I. Lapedatu' la împlinirea vtrstei de 60 de ani, Bucureşti, 1g315; despre personalitatea tatălui au mai scris Andrei Bât'• seanu, Ioan Lupait şi Ioan Matei.
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Alexandru Lapedatti 281
scaunul judelui-primar din sat. Copiii săi -- Onea (Ion), tatăl istorirului, Ion şi Nicula.e - vor pioşteni calităţih" acestui aspm părinte', ridicat JW sfrie într-unul din modestele sate libere de români făl:!ărăşeni. lntrP Pi, Ion, născut la 6 iulie 1844. a .aiuns, prin studii strălucit<', la numa'. 27 de ani, profesor de limbi dasice la Gimnaziul l\fare Public Român Ortodox din Braşov. Dinspre mamă. jstoricul desdndea dintr-o altă vrednică famili<', a Circuleştilor. clin Cernatu Săcelelor, neam aflat în întins<' le~ături ele rudcni·e ru numProase familii din Ardeal şi Ţara Românească, avîncl o insemnată 1contribuţie la ridicarea eC'onomică a Săcelelor, la f'dificar<':• ~i înzestrar<'a scolilor si hiseridlor românesti de aici. PP linie matPrnă {m străbunk, ioan Ţurră 4 • născut în 1727,' avusese 4 eonii: Todo1· (n. 1749), Oprea (n. 1754), Voica şi Maria. Prin Oprea - însoţit prin căsă toriP r·u fab boierului Ion Mălăesc·u di.n Mălăeşti-1\TusC"f'l, Voica - neamul s-a impus prin creşterea vitelor, oilor şi cailor. cu ('are acC'sta a întreţinut relaţii comerciale în Or'lient ;Şi Occident, servindu-i IX' impe rialii habsburgi în războaiele cu .turcii, orin furnizc1rpa de cai si, mai ales, de informatiL ceea ce-i .aduce preţuirea Curtii vic>nPzr>. Fiii săi. Oprea, Ion (n. 1783). Ilie (n. 1793) !'ii Ana· (n. l 798), preluîncl zestn'a părintească, vor lărgi baza materială .a farn.ilif'i. Dintre ci. Hie f1793- 1837) ajunge un om instruit, '<'unoscător dP limbi străinf', posedînd un ('lJraj rerriarc
4 Numele familiei a variat în funcţie ele ortografia we1~ii: Tărură, Turcă, Tuscii. Tîrcă, Circă. · ~. Vc'zi la Josef Marienburg, Geografia Ardealului, 1813. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro 282 Ioan Opriş
personal al arhiclu~elui Franz Iosef, căzut pe cîmpul dt' !luptă de la Brandolo; Nicolae (n. 1828), diplomat ce a fost consul ,a'usti~ac la Hîr• şova; Stana {sau Ştefania), (n. 1831), căsătorită cu Ioan c~valer de Puş cariu - care, prin căsător,i~. a avut 4 copii: Joe (director general al C.F.R.-ului), Iuliu (judecător, la ITudecătoria de Apel clin Budapesta,, Emil (profesor universitar la Iaşi) şi Iuniu (diplomat, ajuns consul im perial la MoscoV'a); Eremia, şi acesta cu studii la Viena şi apoi pro fesor-director la Liceul Matei Basarab şi Liceul Gh. Lazăr din Ilucu rpşti: despre ultimul, Stan (n. 1837). nu se cunosc detalii. Ramura lui Todor Circa (1749) a rămas în sfera tradiţională a ocuplaţiilor săceleni Joi· - creşterea animalelor. Unul din ,fiii lui Todor, Stan (n. 1772), şi-a şcolit şi el copiii: pe Eremia (n. 1795), Nicolae (n. 1785), Bratu (n. 1800) şi \faria (n. 1802) prin cursurile Liceului de stat din Sibiu. Dintre aceş Ha, I\icolac era străbunicul dinspre mamă al lui Alexandru Lapedatu. Prin căsător.ia lui cu Maria Zaharia Pârvu din Cernatu au irezultat mai mulţi copii: Maria, Nicolae (n. 18rn), Ana (n. 1820) __:_ aceasta măritată cu arendaşul Peteu din Ograda (jud. Ialomiţa) - şi Ion (l B~3-1868), bu nicul dirispre mamă al istoricului. Ion Circa a fost educat la .?coala maghiară de Stat din Sfîntu Gheorghe, deve11ind ulterior om cu stare şi primar în Cernatu, lucru. la care a contribuit şi căsătoria lui cu .'.Vfaria Pop Căşineanu. Dintre copii săi (12), Maria-Amalia (n. 1860) era mama fraţilor Alexandru şi Ion Lapedatu, şi ca o femeie instruită, ce învă~ase la Şcoala din Săce1e cu Ioan Dorea, titrat în pedagogic la Prapia, ~i apoi la .)coala Gautier din Braşov, un aşezămînt particular ele fcte7. · Iată cled „originea". istoricului Alexandru Lapedatu, dcscenden\a ~a din rîndul unor Jamilii româneşti de oameni ridiraţi, trPptat, kl o bună stare materială şi chiar 11a demnităţi comunitare, prin forţa minţii şi mînilor lor, care în 2-3 generaţii ajung să depăşească :;tarPa ,odală ele ţărani şi, prfo învăţătură şi cultură, pătrund în rîndul drfurilor bur gheziei :-omâneşti. Din asemenea familii întreprinde, ce au avut de luptat clin grC'u t·11 adYersitatea stării lor nevoiaşe şi, în plus, a u.nor regimuri de opresiune străine, ce puneau piedici în calea ;progresului economico soeial al românilor, s-au ridicat adeseori capacităţi.· .Calităţile străbunilor, forj<1te şi filtrate în timp, s-au transmis, deopotrivă, multora dintr<~ ur maşi. Este şi cazul istoricului Ale,xlandru Lapedatu şi al fratelui său, economistul Ion Lapedatu, moştenitori deopotrivă ai ,tăriei, dîrzeniei, inţelepciunii şi moraMtăţii ţăranului. transilvăneary,. ca şi ai mîndriei şi dragostei fierl;>inţi faţă de neamul românesc, caracteristici iwclezminţitc ale învăţaţilor ridicaţi din acesta. „
6 Vezi George Bariţiu, Părţi alese din, Istoria Transilvaniei. Pre două sute de ani in urmă, vol. III, Sibiu, 1891. 7 Datele principale privind familia sînt extrase din Ion I. Lapedatu, Me morii. Originea familiară a părinţilor, mss., 10 p., aflat în deţinerea familiri Maior şi pus la dispoziţia noastră cu o deosebită amnbilitate, fapt ce le aduce din nou mulţumiri. Despre figura mamei gemenilor, vezi în Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 117, 125-126, 132. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Alexandru l,apedatu 283
Aidoma Oltului şi Mureşului, pornite ca gemeni la izvoare', destinul i-a despărţit o vreme pe _fraţii Lapedatu8. Unul clin ei, istoricul, prea bine asemuit cu Oltul - s-a grăbţt „alergînd din prunde spre pămîntul făgăduinţei şi al ltlbertăţii noastre româneşti" 9 . El face parte' din pleiada de cărtural'i români viguroşi, formată în pragul secolului XX, vreme ce anunţa prC'faceri llriaşe 10 , şi care s-a constituit într-o generaţi.e ma tură şi în plină forţă 'de creaţie, care pominei de la dc>zicleratPle naţionale neîmplinite în veacul al XIX~lea, s-a dedicat cauzei României l\Iari. Heferindu-se la aceşti ani, mai tîrziu, Alexandru Lapedatu privind ro lrospectiv epoca, cu avîntul idealurilor ei, aprecia eă „Noi am trăit două decenii ele viaţă publică într-o Românie prosperă şi ele toţi cin stită ... "11 . Student la Facultatea de litere şi filosofie (1898), elev al lui N. Iorga, D. OnciuJ şi I. Bogdan, de la care cu dreptate şi mîndrie îşi rovendică forma_ţia, Al. LapE'datu s-a bucurat de cea mai bună şcoală istorică a timpului. Este semnificativ de reţinut că debutul său ca istoric s-a făf'ut în urma lecturii Părţilor alese din istoria Transilvaniei, opera lui Gcorgo Bariţiu, şi s-n concretizat în două articole publicate în „Ef'oul lVIoldovci" din Iaşi: 3/i5 mai 1848 şi ln chestiunea 1Ulţională. Ca printr-o predesti nare, ideile cuprinse în ele au constituit ţelul principal al Yieţii isto ricului de mai tîrziu. Profesorilor săi B. P. Hasdeu, T. Maiorescu, Gr. Tocilescu, G. Mîrzescu, I. Bogdan şi, mai ales, lui D. Ondul şi N. Iorga, 1<' va închina pagini de pioasă amintire, mindrindu-se cu ceea ce ei au sădit în sufletul său. Despre N. Iorga .profeţea: „cu dt vremea va trece>, cu atît personalitatea lui Nicolae Iorga se va reliefa mai tare şi se va <•nreola mai strălucitor în lumina pC' care spiritul său a răspindit-o, cu iubire şi profunzime, în mijlocul nostru, al contemporanilor săi,· Lir urmaşii 'or simţi trebuinţa să o evoce dt mai dos, spre a o prezenta generaţiilor \'iitoan' ca pe una din ·cele mai euratC' glorii ale spirituali tăţii româneşti" 12 . I'ar despn' opera celui ce i-a fost magistru, crodea ( ă „va rămîne posterităţii, nu numai ca permanent şi nesecat izvor de bo gate şi preţioase, mărturii şi informuţiuni cu privire' la viata românilor din trecut şi prezent, dar şi ta un nepreţuit tezaur cil' înaltolc ginduri şi profundele simţiri <'e au frămîntat neîncetat mintea şi suflotul autorului, la întocmirea C'i"I3. • Paralel cu studiile universitare Al. Lapedatu a participat la efer vescenta viaţă culturală şi politică a Ducureştiulu,i aflat la .cumpăna
8 Principalele date biografice în volumul omagial Fraţilor Alexandru .~i Ioan Lapedatu, .. , în special p. XXV-XXIV, LIX-LXI. ~ Ioan Lupaş, Profesorul, Ioan A. Lapedatu, în Studii istorice,· V, l945-1946, p. 404. Pentru activitatea politică, vezi Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, România după Marea Unire, vol. II, partea II-a, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi 'Enciclope- dică, 19.88, p. •I • . . 10 O potrivită caracterizare în admirabila lucrare a lui Jon Dulei, I,umea românească la 1900, Edit. Minerva, Bucureşti, 1984. 11 Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 305. n Ibidem, p. 103. · n Ibidem, ~i vezi Răspunsul lui Al. Lapedatu la discursul ele recepţie a lui Gh. /. Brătianu pe tema „Nicolae Iorga istoric al românilor", în Academia Ro mâ11i!, Di.ffw·suri ele recepţiune, LXXXI, Bucureşti, 1943, p. 27-38. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro 284 Ioan Opriş
Yeacurilor, în car2 tinerimea studenţească avea un_ cuvînt important de spus. Prefrrinţele sale 1-au îndreptat către Liga culturală, care-i devine „o a doua casă". Lupta pentru cauza p.aţională atrăsese în această orga nizaţie personalităţi ele seamă ale epocii ca Aurel C. Popovici, Şt. O. Iosif, B. Ştefănescu Delavrancea, Şt. Fetică, Ilarie Chendi, I. Rusu Şirianu ş.a. Dar Al. Lapedatu ţine legătura şi cu tinerii fransilvăm~ni clin gerieraţia sa aflaţi la studii la Budapesta sau Viena - O. Goga, S. Puşcariu :_ sau cu M. Sadoveanu, Maira Smara, Gh. Balş ş.a. Tot în această pP rioadă publică curent în ,,Gazeta Transilvaniei", „Convorbiri literare", „Sămănătorul", „Tribuna poporului" şi _„România jună", la această ul- timă revistă filnd angajat corector în 1899. _ Tînărul ce sP afirma in acest prag dC' veac nou îndrăznea să enun.te „CîtC'\·a idei conducătoare in viaţa. noastră românească", care - deşi, dun.ă rtim 0oreni<\ singur. nu aveau ,.farmecul noutăţii" -. coostituiau .,un crpclo pe care să se clădească educaţia naţională â poporului nostru". Intre' ,.ideile conducătoare" un '1oc central revenea. în viziunea lui Al. La pPdatu, continuităţii: „a c1ădi totdeauna viaţa noµă pe cea veche,. de a păstra o linie de continuii:.ate în desfăşurare'a vie'ţii sale vi'itoare, ·de a trăi pe baza u_nei tradiţii de neam, care din moşi !;ii strămoşi SC' coboară pînă la protopărinţii neamului nostru - pînă la romani". Dintr-o ase. mPnea perspectivă, istoricul judeca aspru, cosmopolitismul burgheziei, care minimaliza faptele eroilor naţionali, datinile străbune, de multe ori <'hiar limba, folclorul şi portul românesc. El chPma IR rultivarea mîndrid naţionale, ,,propovăduind dragostea către rartea şi limb.a românească, ţinC'rca {'ll sfinţenie a datinilor, cultivarea muzicii naţionale. proslăvirNl strămoşilor mari şi a faptdor lor", educarea în acest spirit a maselor, în primul rînd a ţărănimii. El ceroa tuturor, influenţat şi ele ideile POJJoranist-sămănătoriste ce se afirmaseră în t'p0că, sacrificii ~i '.·irtuti cleosebitc. Iată ce spune'a Alexandru Lapedatu într-o confrrintă ţinută la Sociă de la 185D, tn'buia să rodească spre' împlinirea visului national15. Articolele publicate în anii studenţiei: Martiriul lui Horea -(1900). semnat semnificativ Un nepot de iobag, Radu cel Frumos, publicat în revista .,Transilvania" (1902), Petf'r Ianoş (în voi. Prinos lui D. A. Sturdza. 1903) şi Vlad Vodă călugărul (1903), în „Convorbiri literare". împreună ru un studiu mai amplu, Istoria breslelor la români, au fost toate ela borate sub îndrum'area lui D. Onciul. Pentru ultimul_ dintrr ele a fost distins cu titlul de laureat al Universităţii din Bucuresti. Pdntr-o sistematică documentare. adîncită mai ~pai, el descifrează mecanismele social-politice ale istoriei medievale şi modC'rnc româneşti.
14 Al. Lapedatu, Idei conducătoare în viaţa noastră românească, în „Tribuna poporului". 24 iulie 1902, an VI, nr. 135, 143-144, reprodusp în Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 50-56. . 15 Idem, Cele trei feţe istorice alfi! unirii Românilor, în „Tribuna poporului'", 1902, în loc. cit., supra, p. 11. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Alexandru Lapedatu 285
Studiile C'P rczul tă din această muncă asiduă. abordează aspecte ale înce• puturilor statelor feudale româneşti (Margheta, Doamnei Negrului-Vodă; Cîteva documente privitoare la istoria catolici$mului in Moldova, 1901), ale istoriei sociale şi politke din cele trei ţări rpmâne (Istoria populară a lui Ştef9-n cel Mare, 1904; Revoluţia lui Horea, 1906; Răpirea Bucovinei, 1907; George Bariţiu şi amicii săi. Scrisori şi extrase din corespondenţa de la Academia Română; Istoria Românilor sub Mihai Viteazul, 1915; Poli tica lui Radu cel Mare, 1916 ş.a.), prezintă dtHor'Hor monumentele noas tre istorice şi culturale (Biserica Trei Ierarhi clin Iaşi; Sfîntul Nicolae Domnesc din luşi; Curtea de Argeş et ses monuments - primul ghid într-o limbă străină al monul)1entelor din fosta capitală munteană), oferă surse ele informare pentl'll specialişN (Biserici cu 'dv<'ri proprii, 4 vol.; Inscripţiile ele la mănăstirea Dealu etc.). După obţinerea licenţei în istorie şi geografie cu calificativul Magna cum laude, va funcţiona ca profesor suplinitor de istorie la Lkeul Sfîntul Sava. Din 1 iuli{' 190316 pînă în 1908 lucrează la Biblioteca Academiei Române, secţia manuscriselor. Anii de început sînt foarte importanţi pentru specializarea sa ca istoric. De acum datează prietenia cu Vasile Pârvan, cu care a împărţit o vreme. în strada Ciclopi, aceeaşi cameră 1 7 şi despre care mai tîrziu va scrie frumoase rîndi.iri.
Fig. 1. lin grnp ele susţinători ai Academiei Române (20 octomhric 190-l). De la stînga la dreapta, în rînclnl rk jos: 1. Tu 16 Dan Simionescu, De la istoru~ la istoria literară - Aplicarc la opera lui A/c.r. Lapedatu, în „Revista Arhivl'lor", III, p. 125, aprecia că data angajării a fost Ia 10/23.Dccembrie şi nu 1 iulie. 17 Vt'Zi I. ·Andricşcscu, Vasile Pârvan (11ecroloq), în BCMI, 1929, p. 147. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro 286 Ioan Opriş Remarcîndu-se prin cunoştinţele sale din domeniul istoriei medie vale, la 1 aprilie 1904 este numit secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, post pe care-l va ocupa pfoă în 1919 (cînd devine membru al Academiei Române) şi unde se impune ca un susţinător a\"izat al ocro tirii patrimoniului cultural românesc, ajungind membru al acestui pre,; tigios organism. In călătoriile pe care le face în aceşti ani în întreaga Jară, alături de N. Iorga, Er. Pangratti, I. Bianu, N. Ghica-Budc>şti, Gh. Balş, V. Dră ghiceanu ş.a. pentru a identifica cele mai preţioase mnnumente istori<"e, îşi lărgeşte cunoştinţele văzînd nu~eroase valori C'Ultural-artistice, îşi perfecţionează metodele de lucru, îşi delimitează domeniul de speciali zare, îşi pune în evidenţă calităţile de cercetător. Din anul 1908 Al. Lapedatu editează „Buletinul Comisiunii Monu mentelor Istorice", publicaţie care se va impune atît prin prezentarea grafică remarcabilă, cit şi prin contribuţia excepţională la studierea şi popularizarea monumentelor şi istoriei patriei. ln aceşti ani C'ontinuă să publice o serie de valoroase studii: Carto grafia bisericilor bucureştene la 1810, 54 p., în BOR, 1907, XXXI; în 1908 - Schiturile şi metoaşele mănăstirea Bistriţa; în 1910 - Mănăs tirea Comana. Note istorice; în 1912 - Biserica Sf. Gheorghe din Boto ·~ani şi Cercetări istorice cu privire la meşterii bisericilor moldoveneşti din sec. XVI; in 1914 - Cetatea Sucevei ş.a. Valorificînd avantajele ştiin ţifice ale posturilor ce le ocupă, AL Lapedatu se străduieşte să contri buie, cu cercetă:·i noi, adunînd date, publicînd documente, inscripţii, pisanii şi însemnări, studiind arhivele şi monumentele la faţa locului, străbătînd ţara în limitele unui timp drămuit peste măsură. Dar mai ales îi încurajează pe alţii - ce dovedesc interese şi preocupări identice alor lui - şi le înlesneşte publicarea rezultatelor ştjinţifice, fadlitîndu-le deplasările şi rn·vezi larga gamit a C'clor ce au apP!at la ajutorul savantului şi în rigmoasa selecţie• de corespondenţă publicaUi ele noi, .11l. J,aperlatu şi contemporanii scii, în Tibisf'um, 19B6, p. 365-411. · www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Alexandru Lapedatu 287 arte grafice C. Sfetea, 1911), a luuărilor lui Al. Vlahuţă, B. Ştefănescu Delavrancea ş.a. Propriile sale studii, elaborate în aceşti ani19, sînt dedicate aproape în întregime străluminării unor monumente şi, prin acestea, suprinderii deopotrivă a .unor fapte istoric.oe dt şi sublinit>ri~ importanţei apărării acestor - adesea - singure mărturii ale tn:~cerii prin timp a poporului român. Această contribuţk~ r:ie obligă .să stăruim asupra tematidi abor- date şi semnificaţiei contribuţiej ştiinţifice a autorului. · Un serios travaliu, cc presupunea cunoaşterea deopotrivă a operei cît şi a bibliografiei ce se strînsese în jurul subiectului, este concretizat in republicarea lucrării capitale a lui Nicolae Bălcescu, Românii sub Mihai-Vodă Viteazul (Bucureşti, 1908)20. Actul său constituie dealtmin teri expresia unei dcplinoC' înţelegeri a rostului şi semnificaţiei „momen• tului" Mihai Viteazul în istoria României. Deci autorul ajunsese la maturitatea ştiinţifică ce-i permisese abordarea unui atît de dificil su biect, dar şi la maturitatea politică, decclîncl sensurile profunde şi actua litatea faptelor tragicului domn în acei ani ai veacului XX, cînd idealul unităţii naţionale depline era încă un deziderat21 . p,:g. 2. Al Lapedatn la '.\Ii;-ceşti (8 mai 1925) cn I. Manole~c11. I. llianu şi ::\. Ghica-Budeşti (Folo l\ililioteca Aca A/Jb. 2. Al. J,apedatu in '.\lirccşti (8 l\lai 1925) mit T. '.\[anok~cu. I. lli:mn und N. Ghica· B11 lll Titlurile complete la L Crăciun, Alexandru I. Lapedatu. Note bio-bibliogra Jice, în Fraţilor Lapedatu . .. , p. XXV-XXVI. 20 Despre editarea manuscrisului original (ed. I-a Al. Odobescu, 1877; ed'. a II-a Al. Lapedatu, 1908; ed. a III-a Editura Academiei R.P.R., 1953; ed. a IV-a Andrei Rusu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1960; ed. a V-a, după ed IV, cu prefaţă ~i note finale de Paul Cornea, 1967) vezi la Paul Cornea, în Nicola(• Bălcescu, Românii supt Mihai Voievod Vit<'azul, Bucureşti, I-II, Edit. Tineretului, 1967. p. fl-11. La fiecare reeditare, începînd clin 1953, se omite s[1 Tic aminlit;-1 contribuţia remarcabilă a lui Al. Lapedatu. · tl Despre N. Bălcescu, istoricul va scrie în „Biografii istorice" (nr. 566.'1910), adăugîndu-se c-elor re-au înţeles importanţa activităţii marelui luptător paşop.tis·t, a loc-ului său în rîndul gînditorilor ce au îmbogăţit ideologia naţională românească. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro 2!18 Ioan Opriş Poate nu întîmplător Al. Lapedatu şi-a legat numele dl' aC'tt.ri de cultură însum·at în republicarea cărţii lui N. Bă:lcf'scu. Să . ne amintim că şi în această lucrare, şi în altele, N. Bălcescu - cu o modernă viziune şi metodă - utilizează documente diverse, apelează la mărturia monu mentelor şi loC'urilor memoriale ca izvoare istorice, domeniu ce-i era atît de apropiat şi lui Al. Lapedatu. Tocmai în anul publi'cării lucrări( amintite, LapedatU: fusPse desem nat să editeze „Buletinul Comisiunii MonumPntelor Istorice'", în :d cărni prim număr se constata o grad situaţie: „Cu toţii C'Unociştem stari:'-a jal nică în care se găsesc azi cea mai mare parte ·a: vechilor noastre biserici ~i mănăstiri declarate monumente istorice", îndemnîndu-se la· „readu• C'Nea la deplina vi.aţă a vechilor noastre monumente, învingînd chiar piedicile ce astăzi stau în calea unor asemenea lucrări, lipsa nu numai a mijloacelor, ci şi a oamenilor meşteri şi bine pregătiţi pentru a lor restaurare şi conservarc>":!"L. · Această etapă din viaţa istoricului este marcată de strădania sa neobişnuită de a cerceta ~i publica noi şi noi aspecte legate· de viaţa ~i starea monumentelor. El ne apare astfel, privindu-l prin prisma aces tui efort, imediat lingă cel mai fervent susţinător al aceleiaşi cauze, Nicolae Iorga. La „Buletin" Al. Lapc :n Vezi Raport'ul 1uaintat miriistrului Cultelor .)i A.rtelor, semnat· de L Kalin deru, · Gr. TocilesC'u, Gr. ;C0rk0z, N. Gabrielc·scu ~i .\!. Lapedatu, publiC'at i:l BC;WJ, l, 1908, p. 45. ' ' . 'EJ Vezi BCIIH, 1, 1908, p. 47. :1 4 Ibidem, 2, HIOB. p. 90-:--91; 3, 1908, p. l:l3-134. 25 fo Cron.ica BClHI, nr. :!, 1908, p. 9:!-9:J, AL Lapedatu, elogia expoziţia, mai ales pentru expunerea releveelor marilor obicctivl': Văcăreşti, Antim, Bîlteni, Arnola, SC: Ioan clin Piatra Neamţ ş.a. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Alexandru Lapedatu 289 ea fiind imprimată prin larga viziune a secrPtarului şi fiind păstrată ulterior datorită părerilor, deja acceptate, al-e membrului activ şi pre şedintelui Comisiunii (din 1940), Al. Lapedatu. Dar nu numai aspecte de informare ne reţin atenţia, lor li se adaugă o modernă concepţie istorică asupra necesităţii operei de păstrare şi transmitere a zestrei monumentale, aceasta intrind în substanţa a nume roase studii şi articole. Căci Al. Lapedatu a fost primul ce a cercetat şi a relevat începuturile activităţii conştiente de ocrotire a monumente lor, relevînd cum, treptat, aceasta ajunge un obiectiv al politicii statale25 . ln drumurile pe care, din 1904, le face periodic la monumente, Al. Lapedatu urmăreşte detaliile şi aspectele care exprimau mai potrivit pagina de istorie pe care o „scrie" fiecare din aceste însemne. Vorbind despre biserica din Comana, ~l surprinde diferitele etape de zidărie, mo dificările, neuitînd să amintească contribuţia meşterilor implicaţi în ope ra de restaurare27. Meşterii - Z'idari, pietrari, lemnari, zugravi şi pictori - dC'vin un subiect predilect în aceşti ani, istoricul scoţînd la lumină - în cazul unor celebre monumente - originea lor românească 28 . Schimbu rile, influenţele, noile forme, inovaţiile tehnice pe care meşterii le in troduc nu rărnîn nestudiate. Fie că este vorba de unii adusi din Polonia sau Levant să lucreze în Moldova Ia monumentele ridic<{tr' în vremea lui Ştefan ~d Mare sau de meşteri ardeleni ca Ion Zidarul din Bistriţa - implicat împreună cu Sfatul orăşenesc într-un proces cu Petru Rareş, a cărui cauză s-a susţinut în faţa celor mai înalte instanţe -, de saşii Adrian, George şi Andrei, conduşi de Luca, cunoscuţi ca meştC'ri la Ro man29, de un Filip Zugravul din Sibiu sau Ioan Nyro Sibianul - sol al lui AL Lăpuşneanu la Veneţia, de unde cere pietrari şi pictori, în 156030, contribuţia istoricului este relevantă. Alţi meseriaşi asemeni celor po meniţi sînt identificaţi ea lucrînd în Ţara Românească încă din vremea lui Basarab cel Tînăr şi Vlad Ţepeş: mai ales, braşoveni şi sibieni, pie trari sau acei „artificies" folosi ţi la ridicarea fortificaţiilor3 1 . Lor li se adăugau cunoscuţi artişti străini, ca acel fiu al lui Veit Stoss, Vitus, ce a lucrat la zugrăvirea bisericii domneşti de la Curtea (fe Argeş 31 sau grecii Constantin şi Ioan, ce-au contribuit alături de românii AndrC'i, St.an, Nmgoe şi Ioachim (ca şi ceilalţi 3 meşteri, tot români: Istrntie, Vucasiu si Manea), constituind echipa folosită de Constantin Brînco• veanu, la ·Hurezi33. La Cozia ori Tismana34, Hîrlău ori Suceava35 , la Iaşi, în cazul cunoscutului monument de la Trei Ierarhi36, sînt dl'scopC'riţi zu gravii frescelor, zidarii, timplarii etc. Pr-eţurile ele edificarl', noile soluţii tehnice - ca înlocuirea şindrilei cu ţiglele, începînd cu sC'colul cu XVII lea în Moldova, în timp ce olanele se foloseau în Ţara Românt'ască încă 1n veacul al XV-lea - sînt surprinse de cercetător 37 . · Concepţia specială a lui Lepedatu privitor la autorii edificiilor mo numentale Psk foarte dar exprimată cinci susţine' că monumcntC'l(' se datorează „a~'('lor mii şi zeci de mii de umili, ·cari, prin munca braţelor 26 Vezi Al. Lapedatu, Schiturile şi metoaşele mi11ăstirii Bistriţa din Vi/cca, JJCMI, 2, 1908, p. 94-95. O prezentare mai largă în lucrarea noastră, Ocrotin•a patrimoniului cultural, Edit. MPridiaiw, Buc·ureşti, 19!!6, p. :!5-:H, 89-90, 92-96. ,., Al. Lapedatu, Mînăstirea Comana, I, Note istorice, in BCMI, I, 1908, p. 18. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro 290 Ioan Opri5 lor, au întreţinut, precum la Bălteni, lliia în toată ţara, sutele de biserici şi mănăstiri, ce alcătuiesc astăzi o mare şi însemnată parte din bogă.ţia trecutului nostru"38. Între preocupările istoricului întîlnim mereu teme ce privesc uni tatea n0amului românesc, realizată atît de evident prin intermediul le găturilor continue concretizate în donaţii'le, înzestrările, schimburile de odoare, dC' carte veche, meşteri, şi prin întinse relaţii de rudenie, între românii trăitori de o parte şi alta a Carpaţilor. Din asemenea stăruinţe a rezultat studiul publicat sub titlul Din posesiunile domnilor no.~tri în Ardeal39, cu care prilej Lapedatu expuno numeroase cazuri de monu mente legate de istoria comună românească. Treptat ,,Buletinul" îşi lărgeşte sfera de cuprindere tematică şi de contributori, „cu ajutorul cărora am îmbrăţişat întregul teren al antid1i tăţilor pămîntene, începînd de la cercetările preistorice, trednd prin ră măşiţele culturii greco-romane şi ajungînd la monumentele române:', c-are cu deosebire au fost cercetate si studiate atît cele sacre - bi.serici si mănăstiri, cit şi ce-le profane -·palate, cetăţi etc."40. Cu o astfel de vi ziune - în cuprinsul căreia se includea publicarea în mod sistematic, cronologkă, a ştirilor privind antichităţile de orice origină şi a oricăror documente (în primul rînd a colecţiei de stampe aflate la Academia Română) - rolul istoricului a sporit. Aceasta şi pentru bunele lui rC' laţii cu ardelenii dP llJa Academia - Nerva Hodoş, Ioan Bianu, Iuliu 'iÎ Const. Moisil - dar şi pentru cele stabilite, prin aceştia, cu transilvă nc:-ni ca Elie Dăianu sau năsăudC'anul Iulian Marţian, cunoscut prin \"a loarea colecţiei sale, care vor fi atraşi într-o întreprindere de valorifi care a însemnelor istorice româneşti aflate în toate provinciile41 . :>a Idem, Mănăstirea Hurezii. Note istorice, în BCMI, 2, 1908, p. 55-56 şi, în acela~i loc, Portretele murale de la Hurezi, p. 76. 2'J Al. Lapedatu, Cercetări istorice cu privire la meşterii bisericilor moldo vene din secolul XVI, în BCMI, 1912, V, p. 23, 25-26. 30 Idem, Ioan Zidarul lui Petru-Vodd Rareş, în BCMI, 1912, V, p. 83 şi idem. Cercetări istorice cu privire la meşterii bisericilor din Ţara Românească îr1 :u' colele XV şi XVI, în BCMI, 1912, V, p. 181-182. ~l Idem, Cercetări ... , p. 179. :n Ibidem, p. 181. J:I JdC'm, Mănăstirea Hurezi. Note istorice, BCM I, 2, 1908, p. 54, nota 5. J4 Idem, Cercetări istorice, Tara Românească, p. 182. J5 Idem, Cercetări istorice, Moldova, p. 29. J6 Vezi A(lexandru) L(apedatu), Icoanele lui Barnovschi vodă de la Mo.~cova şi zugrafii Trei Ierarhilor din Iaşi, în BCMI, V, 1912, p. 112-11:1. ':!1 Idem, Cercetări istorice. Moldova, p. 27-28; A(lexandru) L(apedatu), Cit a costat zidirea bisericii S.f. Spiridon din Iaşi, BCMI, 1912, p. 95; idem, Noui doru mente cu privire la .fonna acoperămintelor vechilor biserici moldovene, BCM/, 1914, ~· 193-194. ' . - . . Idem, Biserica clm Baltem, BC1\1/, .I, 1908, p. 110. ;fJ Idem, în BCl\ll, II, 1, 1909, p. 40-44. 40 A(lexandru) L(apedatu), Redacţional, :11 decembrie, l!llO, BCMI, III, 1, ] 910, p. 199. 4! O întinsă corC'spondenţă între C. Moisil şi I. Marţian, păstrat Dintr-o asemenea perspectivă erau privite şi cercetările asupra cul turii materiale şi spirituale de epocă medievală, unde se apreciau ca strict necesare - şi pentru lucrările de restaurare - săpăturile arheologice, La pedatu crezînd că „a sosit timpul ca astfel de cercetări şi săpături să se întreprindă şi la noi, precum s-au interprins de austrieci bunăoară la Suceava, unde un arhitect german (K. Romstorfer, n.a.), serios şi zelos, a scos la iveală vechea cetate domnească ·a Sucevei"42• Acestea trebuiau făcute cu atît mai mult cu cît starea de păstrare a m1meroase fortifi oatii era deplorabilă, astfel că - sesizînd re~pectivul aspect - istoricul va lua în cercetare, după 1910, rolul istoric al marilor cetăţi de la Ro man (Smeredova), Suceava, Neamţ, Cetatea Albă, Crăciuna, Chilia Ve c·he, Soroc.a, Hotin ş.a., ca şi, dea1tminted condiţiile concrete în care acestea au fost păgubite, distruse şi părăsite43. Alteori, din raţiuni profesionale şi politice, dovedind o largă vi :t.lune - ce depăşea graniţele politice de atunci, arbitrare ,pentru români - Al. Lapedatu a promovat cercetările altora, mai ales cînd în ele era vorba despre restaurarea unor mari monumente44. O făcea şi din raţiu nea, mereu trează, a educării continue a fiecărei generaţii în respect pentru moştenirea înaintaşilor, atrăgînd astfel atenţia opiniei publice arnpra istoriei comune a 1provinciilor locuite de români şi, deopotrivă, ln delkatul cll'mers ce-l presupune restaurarea. De aceea Lapcdatu a pu blicat şi aprecieri asupra unor lucrări de restaurare - cum sînt cele fă cute la: Vădcni 45 , de la biserica Sf. Paraschiv'a din Rîrnnicu Sărnt 46 , ra dical refăcută de arh. N. Gabrieles·cu47, sau la baia domnească de la Tîr• govişte48 şi bisericHe din Bălineşti 49 şi Sf. Gheorghe din Botmiani''°. Scurtarea riguroasă a trecutului se petrece la Al. Lapeclatu pc un fond social propice, într-o atmosferă favor.abilă muncii şi creaţiPi, într-o epocă în carC' marile idealuri naţionale îşi găsisl'ră susţinători inzL~> traţi, adevăraţi creatori de idei şi de emulaţie. 42 A(lexandru) L(apt'clatu), Două cetăţi româneşti. Poicnarii .~i Dîm/Joviţa, BCMI, III, 1, 1910, p. 187. 4:1 Vezi, idem, Gravuri şi vederi de la Cetatea Albă şi cîteva consideraţiuni :istorico-arheologice asupra retăţilor moldoveneşti, BCMI, V, 1913, p. 61-63; idem, Cetatea Sorocii. Notiţă istorică descriptivă, BC!lfl, 1914, p. 86-87, 94. 44 Vezi, de pildit, DimitriP Dan, Biserica Sfintu Gheorghe din Suceava, BCM!, III, 1, 1910, publicat la încheierea restaurării ce a durat între 1900 şi 1909. Autorul inclus în paginile „13uletinului" era membru corespondent al Comisiunii pentru r·onservarea si reslaurarea monumentelor istorice din Viena. tî AL Lapedatu, Biserica clin Vădeni. Note istorice, BCMI, III, 1, 1910, p. Hi2-170. Concomitent, N. Ghica-Budeşti publica Biserica din Vădeni. Note C11'hi te<:tonicc .~i lucrări noi, loc. cit. 46 DP aici salvase şi publicase pisania pusă în :1704 de• „vecin[1tate·'. 47 Al. Lapedatu, O biserică a lui Ştefan cel Mare în 'f"ara Ilomârwască, BCMI, lll, 1, 1910, p. 107-109. 48 Idem, 13aia clomneascrl clin Tîrgovişte, HCMI, III, 1, l!HO, p. 89-91. 4!1 Autorul folosea prilejul pentru a deplinge dispariţia „kn•deului turcPsc" clin laşi, distrus în 1894. 4!1 Idem, Inscrimiile bisericii din Bălineşti, HCAH, 1911, p. 21B. Vt•zi trimitPrilc! l;1 restaur Nu întîmplător în acei ani Comisiunea Monumentelor Istorice Peu şea să soluţioneze un deziderat mai vechi: construirea unui muzeu des tinat special salvării şi păstrării însemnelor ~ultural-artistice, mai ales a icoanelor, iconostaselor şi textilelor vechi. Faptul era înregistrat cu satisfacţie atît de învăţaţii români cît şi de cei străini, între aceştia mn rele bizantolog Ch. Diehl comentîndu-1 astfel: „E ,o dovadă nouă de interesul ce România manifestă de mai mulţi ani pentru monumentele sale vechi şi care se vede şi din publicaţiile atît de interesante dfo Bu letinul ComisiunH Monumentelor Istorice"51. Această ultimă realiZiare. inaugurată la 23 noiembrie 1909, l-a avut ca iniţiator pe I. Kalinderu. iar între susţinătorii permanenţi s-au aflat N. Iorga,. P. Gîrboviceani.J., Al. Lapedatu, V. Drăghiceanu şi V. Brătulescu. · În anul 1909 istoricul Lapedatu era deS'emnat şi ca secretar al Co misiei Istorice a României, „unde a secondat cu tot devotamentul, pe mult regretatul Ioan Bogdan, în munca .grea şi istovitoare a tipăririi documentelor, cronicelor şi vechilor texte de limbă, a căror edifare sis tematică o începuse după un mare şi frumos plan, neuitq.tului fost pre şedinte al .acestei Comisiuni"52. Intr-un astfel de climat, alături de mari istorici, Al. Lapedatu pu blica, în 1911, o Scurtă istorie asupra cestiunii conservării şi restaurării monumentelor istorice din România, sinteză binevenită pentru a pre zenta şi explica unui public tot mai larg o sumă de antecedente ale ideii ele ocrotire a patrimoniului cultural, 'felul în care aC"easta a evoluat şi s-a statornicit sub forme conceptuale, organizatorice şi ca practică în Ro mânia. Prin intermediul acestei sinteze - prima abordată de un istoric53 - valabilă şi azi în liniile ei generale, opera organizat~ şi patronată de CMI se înfăţişează ca o componentă .a progresului societăţii româneşti, iar exemplele .de şantiere de restaurare - de la Snagov, Căluiu, Manu. Sărăcineşti, Stelea (Tîrgovişte), Govora, Gura Motrului, Comana, Curtea de Argeş, Neamţ, Secu, Bistriţa, Gala ta, Goli a, din Bucureşti: Bucur. Curtea Veche, Antim, Mihai Vodă, Zlătari, Stavropoleos ş.a. - erau re ţinute ca acte dorite şi necesare deopotrivă istoriei şi culturii naţionale. De altfel sinteza teoretică este reflectarea acţiunii practice, restaurările fiind extinse în tot Regatu154, ele cuprinzînd toate componentele patri moniului cultural. Notăm, ca exemplu, expropierile şi împrejmuirile· fă cute, Ja cererea lui V. Pârvan, Al. Bărcăcilă, C. Moisil, T. Antonescu ş.a., la fortificaţiile greceşti, romane şi .romano-bizantine55, extinse apoi Ia cetăţile şi bisericile de epocă feudală tîrzie. Se infirma a<>tfel „acea vreme cînd se pierduse credinţa, că va veni o zi cînd mănăstirile şi schiturile 5l Cf. A(lexandru) L(apedatu), Cronică. Colecţiile istorico-artistice ale CMI si Casei Bisericeşti, în BCAH, III, 1, 1910, p. 197-198. 52 CI. I. Crăciun, op. cit., p. XXXVI. S:t lnaintea ei, în 1892, arh. G. Sterian publicase Co11servarea monumentelor istorice în România şi străinătate, lucrare interesantă şi utilă pentru a stabili concepţia vremii. 54 Vezi, cu detalii, la I. Kalinderu, preşedintele CMI, Alex. Lapedatu, secr<' tar, Raport general cu privire la lucrările Com.isiunii Mon11mentelor Istorice în 1910, în BCJ\11, 1911, p. 34 şi urm., idem, Raport general cu prii;ire la lucrările CM/ în 1911, BCMI, 1912, p. 39-45 cu anexe. 55 Se Vil începe cu castrul Drobeta, d. J. Opriş, Ocrotir<'a ... , p. 96. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Alexandru Lapeclatu l.ăsate în paras1re vor fi cercetate şi ocrotite cu evlavie, ca nişte sfinte moaste ale trecutului nostru "56. Asemenea acestora, rezultate noi vor intr~ fn cuprinsul primului „Anuar" al CMI, pentru anul 1914 (apărut în anul următor), publicaţie îngrijită tot de Al. Lapedatu. Dar opera cea mai elocventă pentru ce reprezenta istoricul monu mentelor în aceşti ani. este consemnată într-o culegere de lucrări sem nate de prestigioşi istorici, arhitecţi şi arheologi, îngrijită de Al. Lape datu (<'are semnează şi ca autor) şi apărută sub egida Casei Şcoalelor 57 . Lucrarea întrum'şte contribuţii interesante care sînt considerate de iniţiator ca „oglindă a stărei în care se găseşte astăzi literatura noastră istorică arheologică -. adecă, ca ,Şi aceasta, inegală şi incompletă în păr tile sale C'omponente, atît sub raport literar cit şi sub raport ştiinţific"58 . în paginile 0i subiectele se conturează asupra semnificaţiilor şi impor tanţei ~·a clornmente - atît de des unicate - ale monumentelor istorice. Al. Odobescu, •căruia i se insera studiul Podul lui Traian, arăta cititorilor că trebuie să rPspecte „acea surpătură de zid cu masivele-i cărămizi îne• grite şi ciuruite de timp, roase şi măcinate de umezeală şi de muşchiu, streajă se<·ulară, care, de optsprezece sute de ani aproapl\ stă cu ochii ţintiţi la soţia ei dP decindea rîului şi parcă, amîndouă împreună duc rlorul altor optsprezece ca dînsele"59. Al. Odobescu mai era prezent şi cu studii-le asupra altor monumente: Mănăstirea Arnota şi Bisl:'ricile dl:' la Snagov şi Turbaţi 60 , în care găsea prilejul să stabilească precedente în patriotica grijă fată de patrimoniul cultural. .De la Grigore Tocilescu s-a preluat studiul Troesmis (Igliţa), în care sînt expuse ,condiţiile precare ,ale marilor situri arheologice romane din Dobrogea, folosite adesea de ca riere şi din care numeroase valori numismatice, epigrafice şi artistice au luat drumul străinătăţii 61 şi Monumentul de la Adamclisi - Cine l:-a înălţat şi ce comemorează, în care sînt iprezentate cele 54 de metope care „ne dau imaginea idealizată a unui război în toate părţile sale constitu tive. Prin ·tipurile şi amănuntele sale, această reprezentaţiune generală se individualizează, devine reprezentaţiunea specială a războaielor dace ale lui Traian; totuşi .ea nu rămîne mai puţin o imaginP reprezentînd supunerPa întregului popor"62. Vasile ·Pârvan 'publica în volum 2 monu mente: Castrul de la Barboşi şi Cetatea Tropaeum ( Aclamclisi)63, prilej de a informa cititorul despre importantele referinţe arheologice şi de istorl-e veche, în timp ce Nicolae Iorga reţinea atenţia prin studiile Mă năstirea Dragomirna şi Biserica Cotroceni; ultimul monument compa rat ;CU „frumoasă cutie de moaşte" neîntrecută nici măcar de turnurile 66 1. D. Trajanescu, Memoriu asupra lucrărilor de restaurare e:recutate la mănăstirea Hurezi, în 1911, BCMI, V, 1912, p. 45. 67 Monumentele noastre istorice în lecturi ilustrate, alese, orînduite .~i publi cate pe seama tinerimei şcolare de Al. Lapedatu, Bucureşti, Inslitulul ele editurii şi arte grafice „Flacăra", 1914. oa Ibidem, p. VII. 68 Ibidem, p. 3. Recent rrstauratP atit pe malul românesc dt şi pe cel iugo- slav, vestigiile Podului ridicat de Apolodor continuă s Trei Ierarhilor - „stricate astăzi de reputaţia d-lui Lecompte d2 Noily" - şi „sfioasă, cam umilită, faţă de strălucirea vieţii mirene de lingă dînsa"64 . Palatul lui Duca-Vodă - Cetăţuia de la Iaşi, semnat d·~ :\I. Rus <1J, prilejuiau autorului îndemnul: „Grăbească-se arheologii să o copieze (i;tema Moldovei de pe turnul clopotniţei, n.a.), căci timpul macină"&\ iar ~irticolul lui Al. Ştefulescu, Mănăstirea Tisrruma, ocaziona istorisirl'a multelor evenimente prin <'are a trecut măreţul ansamblu gorjan66. Tot Al. Ştefulescu informa cititorul tj.espre Culele gorjene, prezentînd astfel frumoasele exemplare de arhitectură de la Rovinari, Poiana, Pojogeni, Curtişoara, Groşerea, Calapăru de Sus, Borăscu, Vădeni şi Musculeşti67, în timp ce I. D. Trajanescu analiza Culele de la Măldăreşti (Vîlceaf8. Despre un grup important de construcţii civile scria V. Drăghiceanu, în studiul Curţile domneşti Brîncoveneşti - Doiceşti, iHogoşoaia şi Pot !ogi69, alături de alte \'eC'hi fortificaţii: Cetatea Severinului (de Teohari Antone~u), Cetatea Neamţului (de G. :Mandrea) şi Cetatea Sucevei (de Al. Lapedatu), în care autorii amintesc nefericitele împrejurări la care au fost supuse aceste stavile de odinioară aşezate în faţa duşmanilor7°. Manipulînd cu multă grijă judecăţi de valoare pertinente, dovedind un acut simţ al observaţiei, Al. Lapedatu aşeza la vedere lipsurile şi ne voile din cercetarea monumentelor istorice, unde unele aspecte - {'ele arheologice - erau aproape excluse, preferîndu-se cele documentar-epi ţrafke, care „scoteau la iveală date şi mărturii de cari istoriografia ro mână în formaţiune avea cea mai mare nevoie şi pentru că lipseau cl'r cetătorii pregătiţi pentru studii arheologice mai speciale"71 . Din asemenea raţiuni - dindu-le şi ca mod~le de cercetare - în '.'Olum sînt incluse studiile lui Virgil Drăghiceanu, primul arheolog spe dalizat la noi în investigarea prin săpătură sistematică a vestigiilor me dievale [Mănăstirea Cetăţuia (laşi); Mănăstirea Dealul. Scurt istorir; Mă- 7î{l.stirea Hurezi - Descriere], Petre Antonescu (Biserim de la Bolniţa Coziei), N. Ghica-Budeşti (Biserica domnească de la Ti:govişte), ca '?i ('ontribuţiile îngrijitorului: Biserica Trei Ierarhi din Iaşi; Biserica epis copală de la Curtea de Argeş. Scurt istoric72. Fiecare selecţie din această carte invită la o C'onsideraţie, intuind că introducerea oi a fost bine ju decată de editor. Să nu uităm nici un moment că participanţii la volum sînt C'<'i mai autorizaţi specialişti în domeniul cercetării monumentelor. De aceea li se şi dedică un loc aparte unora ca N. Iorga, apre-ciat ca fiind cel c-e ;,a scos pentru întîia oară în evidmţă în ,chip mai larg im portanţa artistică a vechilor lăcaşurţ bisericeşti"' sau lui Er. Pangratti, a cărui „operă metodică şi prezistentă" îndreptată spre studierea arhi- &I Ibidem, p. 252, 397-398. Ci5 Ibidem, p. 157. 66 Ibidem, p. 294-JOI. 07 Ibidem, p. 173-176. 68 Ibidem, p. 184. b'!I Ibidem, p. 159-168. 10 Ibidem, p. 149-150, 106-107, 86-100. 71 Ibidem, p. XIII. 72 Ibi 7J Ibidem, p. XIV-XV. ''Vezi la Antonie Plămădeală, Contribuţii istorice prit'i11rl nerio(l(ln 191~- 1939. Elie Miron Cristea. Documente şi corespondenţă, Sibiu, 1987, p. '.!10-:!ll. :i:J5-:JJ6, :mi. 74 M. Muşat şi I. Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul romârr modeni, Bucureşti, 1983, p. 493-522. , 75 Cf. Jurnal, 20 noit>mbrie, 1917, în Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 305. 7A De1alii la C. Botoran, I. Calafeteanu, E. Campus, V. l\foisiuc, România şi Conferinţa dt> Pace de la Paris (1918-1920), Edit. Dacia, Cluj-Napoca, l!lB:l, p. llG-118 ~i nota noastră, nr. 88, în Al. Lapedatu, op. cit., p. 432. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro 296 Ioan Opriş care infringere şi bucurîndu-se de fiecare victorie. Aflînd din presă despre rezultatul luptelor de la Mărăşeşti şi Oituz din august 1917, Al. Lapedatu notează: „Ce impresie :puternică a făcut ace.astă bătălie în străinătate ... Ce arnnată! Cu cea mai mare satisfacţie văd ce impt·esie strălucită a făcut ea la Aliaţi, cu marea bătălie de pe Siret. Ce laoo:e, ce admiraţie, ce asigurări de răsplată la ziua de sfîrşit a judecăţii, a drep tăţii"77. Cu mare emoţie el urmăreşte evoluţia evenimentelor din Rusia, raportînd fiecare detaliu la consecinţele ce le avea pentru ţara sa, care rămînea din ce în ce mai singură în faţa duşmanului. Remarcînd că .şi In Rusia războiul ajunsese, ca peste tot, odios maselor populare, conchi dea: „Un lucru e sigur: odată !încolţit în sufletul oamenilor suferinzi de război germenul păcii, cu greu va putea fi el smuls de la el". Şi pentru că pacea devenise în Rusia o alternativă posibilă la izbucnirea rev-olu ţiei: „Cred chiar că această revoluţie e spre bine: va limpezi situaţia de aci. Ori pace (cu Lenin, de va putea) ori război" 78 . Apoi constata, rea list: „Un lucru e sigur că ,comisarii poporului au mai multă putere decît se credea, că ruş.ii, toţi, vor pacea, unii separată, alţii generală" 79 . EI înregistrează impresiile produse de Decretul asupra păcii, care cerea să se pună capăt conflictului ce produsese atîtea victime, fapt ce se va realiza la 5 decembrie 1917 prin încheierea armistiţiului între Ru sia şi Puterile Centrale. Dorinţa personală („De-ar veni mai repede pa cea, să mă văd acasă, între ai mei. Ce zile fericite, acelea!")80 şi intuiţia istoricului se împletesc: „Credinţa mea este că ruşii vor face pacea se parată şi că după ei, va trebui să facem şi noi o asemenea pace, negre şit cu consimţămîntul Aliaţilor" 81 . Dar se grăbea să constate oe implicaţii avea pentru România actul rusesc: „Aşadar lichidarea a !început şi la noi. Ce va urma, bunul D-zeu ştie, care ne-a pedepsit aşa de crud. Mintea omenea<>că nu! ... Fire-ar măcar ca jertfa cea mare să fi fost focul purificator al neamului. Să clădim, ce-om mai putea clădi, mai tlemeinic, mai 1serios, mai curat, cu suflet mai înalt,· cu ideal mai mult ..." 82. Situaţia politico-militară creată de Pacea de la Brest-Litovsk, în• cheiată după tratative purtate din 22 decembrie 1917 pînă la 3 martie 1918, a obligat România să ducă tratative şi ulterior să încheie Armis tiţiul din 9 decembrie 1917 i;;i apoi Pacea de la Bucureşti. Pe fondul acestor evenimente, la 19 decembrie 1917, Al. Lapedatu părăseşte Mos cova, îndreptîndu-se spre Kiev. Aici, in capitala Ucrainei, trăieşte mo mente unice, înregistrînd ecoul, produs de publicarea - la 2/15 noiem brie 1917 -, a unui document epocal, profund revoluţionar, izvorît din democratica teorie şi practică leninistă, Declaraţia drepturilor popoare lor Rusiei. Ca o consecinţă a procesului de revoluţionare a popoarelor subju gate de monarhiile străine, la Kiev ia fiinţă Consiliul naţiunilor asuprite TT Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 269. 7B Ibidem, p. 285, 308. 7!1 Ibidem, p. 310-311. 11U Ibidem, p. 279. 81 Ibidem, p. 306. 112 Ibidem, p. 307-308. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Alexandru Lapedatu 297 din Austro-Ungaria. In urma iacelui~i proces revoluţionar, la 15 decem brie 1917, Basarabia se declara 'republică independentă şi, ulterior, Sfatul ŢărH, hotăra unirea cu România. 1n arest context, în ianuarie 1918, la Odesa, se constituie Comitetul naţional al românilor din Austro-Unga ria. Al. Lapedatu este ales vicepreşedinte ~i, ulterior, preşedinte 83 al acestui organism . .Jn această calitate el va desfăşura o intensă activitate de -organizare a propagandei naţionale, slujindu-se de dovezile palpabile ale arheologiei, documentelor, etnografiei, limbii şi .ale monumentelor istorke. Acum, împreună cu liderii bucovineni, pregăteşte pentru ţă rile aliate materiale referitoare Ja situaţia politică şi culturală a româ• nilor din Austro-Ungaria, fiind desemnat în acest sens împreună cu I. Nistor83bi•. In aceste situaţii excepţionale AL Lapedatu i-a cunoscut pe mulţi din cei implicaţi în evenimentele vremii, între ei şi pe Saint Aulaire84. Alegînd un asemenea drum Al. Lapedatu s-a aflat, ca mulţi alţii, în mijlocul evenimentelor care au culminat în acel an de răscruce pentru români cu Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, trăind bucuria fără de margini a visurilor împlinite. Remarcat de frunta'?ii politici ai vremii, în primul rînd de Ion I. C. Brătianu, pentru calităţile sale de istork militant puse fo slujba cauzei unităţii naţional~, Al. Lapedatu - alături de o „echipă" de specialişti - a fost desemnat din decembrie 1918, întîi ca expert pe lîngă Legaţia română din Paris, a:poi a făcut parte, pînă în august 1919, din delegaţia română participantă la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris. Delegaţia română, condwsă de Ion I. C. Brătianu, s-a alăturat în ianuarie 1919, celorlalte 31 de delegaţii naţionale .şi celor peste 10 OOO de experţi care, după 52 de luni de război, veneau la Paris cu speranţa Fig. J. I. I. C. Brătianu şi Al. Lapedatu (Foto Biblioteca Academiei RSR). Abb. J. I. I. C. Brătianu und Al. Lapedatu (Foto aus der Bibliothek der Akademie der SRRJ. 8:l Botoran, I. Calafeteanu, E. Campus, V. Moisuc, op. cit., p. 220-222, 227-228. Kl bis De la Kiev, la 5. II. 1918, Al. Lapedatu împreună cu V. Deleu, Sever Bocu şi dr. M. Popovici ii scria lui Th. Masaryk, apropiind relaţiile dintre cele 2 părţi. ~ Vezi Al. Lapedatu, Dl. de Saint Aulaire şi românii refugiaţi din Austro Ungaria in timpul marelui rdzboi, în „Generaţia Unirii", II, nr. 14-15, apr.-mai 1930, p. 1-2, 6. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro 2n8 Ioan Opriş încheierii „păcii eterne". Misiunea ei va fi deosebit de dificilă, avînd în vedere jocul marilor puteri, care tratau ţările mici ca ;,state cu interese limitate", de unde - cum bine remarca I. I. C. Brăfamu - decurge-a „in• dPpPndenţa limitată"&5. Cu atît mai dificilă i-a fost misiunea <'U cit. - cum constata cu amărăciune şeful delegaţiei - marile puteri tindeau vizibil a se ·transforma într-un tribunal ce hotăra soarta popoarelor, rceditînd parcă la un veac distanţă, „Sfînta Alianţă" 86. Despre activitatea delegaţiei române la tratativele purtate la Paris îr.t:·e 18 ianuarie 1919 si 21 iunie 1919 s-au scris în ultima vreme im p: :·tante studii87. Mai ~dăugăm însă cîteva detalii, care redau un fapt important pentru istoriografia problemei. Din confruntarea documenle kr părţii române prezentate la Conferinţă şi care se găsesc în exemplare ur: ice la Biblioteca Academiei R. S. România, rezultă că Al. Laped.v.tu Cl-'k cel care a pregătiit, comentat şi susţinut datele statistice (oferite mai ales ele recensămîntul ungar din 1910) privitoare la Banat şi Tran si:\·ania. Acostea au fost expuse în raportul La Roumanie devant la Con g-;·,·s ele la Pc:Lr. La Transylvanie et ses territories roumains de Hongrie. Reseignements statistiques et ethniques aver une carte ethnographique, t!)Că.rit la lmp. Dubois ct Bauer, Paris (30 IP-)88. Materialul prezentat (cum no1.cază Al. Lapedatu, la 11 februarie, marţi 1919), cu titlul Le territoire rcvendique par les Roumains au nord-ouest de la Transylvanie propre rn.en.t clire (lrnp. Dubois et Bauer, Paris, 10 p.) are la bază manuscrisul său Memoriu cu privire la teritoriul revendicat de Români în părţile de nord-vest ale Transilvaniei, însoţit fiind de un Tablou comparativ în• tre cifrele clin Semantismul de la 1836 al diecezei Orăzii 'Mari şi între cc!e din 1881 (la Sătmar pe 1882). Alte două materiale, menite să susţină r:roblema Banatuiui, Le Banat de Temeshvar şi Le Banat de Temeshvar ne peut pas etre partage, sînt de asemenea opera istoricului Lapedatu, a~<.: ('Um dovedesc însemnările manuscrise şi îndreptările ce însoţesc texilele. 1n timpul lucrărilor Conferinţei de Pace, Al. Lapedatu a mai redactat şi alte rapoarte şi note în favoarea afirmării drepturilor ro mânilor. Unele dintre acestea au fost ·tipărite în 192d la Imprimeria IM. Flinkowki: Les Roumains et les contre-propositions de la delegation mogyare concernant la navigation et les chemins de fer; Les Rournains 85 Cf. Ion I. C. Brătianu, Situaţia internaţională a României, Bucureşti, 1919, p. 20, reluată cu comentarii în lucrarea Relaţii internaţionale în perioada inter bel-ică, Edit. Politică, Bucureşti, 1980, p. 84. Vezi întreg contextul în 1918. Mărturii. Desdvîrsirea unităţii naţionale statale a poporului român. Recunoaşterea ei inter naţională, Bucureşti, 1986, vol. V-VI. 86 Vezi în Probleme de politică externă a României, Edit. Militară, Bucureşti, p. 977, studiul V. Moisuc, Acte fundamentale ale statutului politico-juridic al Ro mâniei în perioada 1918-1940, p. 21. u;· ln primul rîml lucrarea lui M. Muşat şi I. Ardeleanu, De la statul f)eto•dac la statul român modern, Bucureşti, 1983, p. 657-698, pentru analiza pe care o face, cu o largă documentaţie, problemei. Vezi şi 1918 la Român-t, vol. I-II, Bucu reşti, 1983. 88 ln B.A.R.S.R., Secţia manuscrise, Fond Al. Lapedatu, în vol. Al. Lapedatu în lumina presei, 1919-1920, vol. II, La Conferinţa de pace, Omagiu F.N.L.. dln Ardeal şi Banat, p. 131-139, 321-323, 328-420, 540-560, 896-U97. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Alexandru Lapedatu 299 et les plebiscite clemande par la delegation magyare şi Les Roumains et Les droits des minorites reclames par la delegation magyare89. Al. Lapedatu a mai fost folosit, între anii 1920 şi 1922, şi în alte confruntări diplomatice internaţionale, mai întîi la Genova, apoi la pre gătirea tratativelor pentru pace de la Trianon. In asemenea împrejurări el a venit în contact cu numeroase perso nalităţi străine, reţinîndu-le prin prisma unor impresii personale90. Veni.se vremea păcii, a reconstrucţiei ţării, a refacerii şi fundamen tării unor rosturi unitare: în învăţămînt, cultură, .artă, diplomaţie etc'. Jn anul 1!Jl !J Al. LapPclatu 0ste numit, împreună ru alti istorid, printre <'are şi Vasile Pârvan, profesor de istorie a românilor la Univer sitatea Dnciei Superior de la Cluj. Vestea îi este transmisă ln 17 iunie de un vr{'hi prieten, Sextil Puşcariu: .,Desfă-te dar de legăturile din Bucureşti, eare ştiu că sînt tari, şi vino la viaţa nouă ce vrem s-o creăm în acest Ardea] rare va deveni cetăţuia românismului dară tineretului îi vom da rnnducători ca tine"91 . Se pune mare speranţă în răspunsul său favorabil: „Nădăjduim că va primi, în care caz vom avea doi istorici de mare valoarP (celălalt invitat era I. Lupaş, n.a.), care vor prezenta desigur !3i un proif'<'t 89 VPzi 1918. Mărturii, op. cit., vol. V, p. 323-329, 442--499, 509-551 şi voi. VI, p. 9-22, 85-116, 480-485 şi Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 371-72. m Vezi Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 338-360. rn Scrisoarea se află în arhiva familiei dr. Ana şi Ioan Macavei. 92 Cf. Ştefan Pascu, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Cluj, 1972, p. 13. Vezi şi la Şt. NPagof', Viaţa universitară clujeană interbelică, Cluj-Napoca, 1980, voi. I, p. 69. !13 Vezi Al. Lapedatu, Nouă împrejurări ... , p. 18-19. !J4 Al. Lapedatu, Lecţiunea de deschidere a cursul-µi de istorie veche a Ro mâniei, ţinută la Universitatea din Cluj în ziua de 6 noiembrie 1919, în „Anuarul Institutului de Istorie Naţională", I, Cluj, 1922, p. 1-18. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro 300 Ioan Opriş ce a condus la o mai bună cunoaştere a istoriei patriei, prin îmbogăţi rea cantitativă şi calitativă, cu operele lui M. Kogălniceanu, N. Bălces cu, B. P. Hasdeu, Al. Papiu Ilarian, E. Hurmuzachi, Gr. Tocilescu. Nu uita să menţioneze rolul sintezelor lui A. D. Xenopol (consemnată în Istoria Românilor din Dacia Traiană), D. Onciul, I. Bogdan, V. Pârvan şi ale lui N. Iorga. In această perioadă apar ediţii fundamentale de documente şi texte, abordarea eVL'nimentelor _interne se face în strînsă legătură cu cele pe trecute pe plan continental şi universal, se tipăresc cărţi de istorie ro mânească în limbi străine. AL Lapedatu foloseşte prilejul pentru a evi denţia drumul greu, dar ascendent, al istoriografiei transilvănene, înce• pînd cu perioada Şcolii Ardelene pînă la contemporanii săi. El :preciza că studiile istorice şi filologice „alcătuieS'C opera cea mai de seamă ce s-a elaborat la poporul român pînă la intra!'ea şi participarea sa la viaţa ·culturii moderne". Relua apoi dezideratele pe care le enunţase cu un deceniu înainte, considerînd că noua istoriografie trebuie să aibă în vedere următoarele probleme: cercetarea arhivelor interne şi externe şi publicarea sistematică a corpusurilor de documente, inclusiv epigrafiice; continuarea studiilor privitoare la istoria politică a ţărilor române şi, îndeosebi, a rolului acestora în Orientul european; dezvoltarea cercetări lor de istoric culturală, permiţînd precizarea interrelaţiilor culturii ro mâneşti cu cea europeană, a raporturilor şi împrumuturilor reciproce; iniţierea de cericetări pe tema istoriei instituţiilor româneşti şi extinde rea acestora asupra celor din Transilvania, odată cu studierea legăturilor eronomice, politice şi culturale dintre cele trei ţări române. Asemenea cercetări menite să reliefeze adevărul istoric trebuiau să se bazeze pe ceea ce Al. Lapedatu numea „capacitatea de cultură" a neamului, rîvna şi entuziasmul celor chemaţi să le realizeze. Incepînd cu anii activităţii universitare, Al. Lapedatu reia trata rea unor teme de istorie modernă română, mai ales din epoca lui Al. Ioan Cuza95 . Aplecarea spre asemenea teme îşi are explicaţia în nevoia de a face cunoscute condiţiile, interne şi externe, în care forţele progre siste româneşti au reuşit, în ciuda forţelor potrivnice, să îndeplinească dezideratul unirii, pildă şi îndemn pentru urmaşi, care trebuiau să con solideze România Mare. Alături de S. Dragomir, I. Lupaş, V. Pârvan, R. Rosetti, I. Nistor, Şt. Ciobanu, Gr. Nandriş, Al. Boldur, I. Minea, l. Andrieşescu, D. IVI. Teodorescu, N. Bănescu, Şt. Bezdechi, V. Bogrea, V. Drăghiceanu, C. Ga ne, C. C. Giurescu, G. Murnu, P. Nicorescu, Roskă Marton ş.a., gene raţie ce stă, parc~. sub semnul marilor deschideri marcate de studiilE' lui A. D. Xenopol, D. Onciul şi, mai ales, N. Iorga, Al. Lapedatu se !15 In acest sens a se vedea comunicările sale (publicate ulterior) de la Aca demie - I. Cimpineanu (1798-1863) (1936); Mărturii .~i precizări nouă cu privire la sfîqitul lui Barbu Catargiu (1938), Un aventurier ungur în Principatele Romane în epoca unirii lor (Gh. Bogathy) (1939); Februarie 1866 în perspectiva istorică a trei sferturi de veac (1941); Omul de la 2 mai îmvinsul de la 11 februarie şi Problema agrară din timpul lui Cuza Vodă (1942); Intre Cuza Vodă şi Costache Negri (1941} In chestiunea dezgraţierii lui M. Kogălniceanu de către Cuza Vodă, Preludiile că derii lui Cuza Vodă (1943); Austria şi lovitura de stat de la 2/14 mai 1864 (19-15).. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Alexandru Lapedatu 301 Fig. 4. Ion Lapedatu ~i Octavian Goga (Foto Biblioteca Academiei RSR). Abb.~ 4.~ Ion Lap~;tu- und Octavi;n Goga (Foto aus der Bibliothek der Aka demie der SRR). impune printr-o abordare sistematică şi multidisciplinară a studiului istoriei, cele peste 450 de lucrări ştiinţifice elaborate de el fiind o do vadă grăitoare în acest sens. Al. Lapedatu a împletit riguros cercetarea izvoarelor istoriei cu activitatea pentru păstrarea şi conservarea, spre folosul ţării, a monumentelor istorice - cele mai directe şi mai grăitoare oo In 1934, Al. Bărcăcilă, în urma raportului favorabil al lui Al. Lapedatu, <'ra premiat de Academie, hotărîre luată la 30 V, cf. Academia Română, Anale, t. LIV; Bucureşti, 1934, p. 129-130. !!î Din recunoaşterea rolului său, a reieşit, după o întrerupere de 7 ani, în 1936-1937, şi interesantul volum III, cu· greu reeditat, al „Revistei arhivelor", dedicat lui ca „profesorului iubit şi admirat, istoricului savant, patriotului sincer "ii devotat, cercetătorului neobosit al documentelor ~i monumentl'lor rlL~ rullur<'i ~lrămoşe:1sc.:i, marelui sprijinitor ~i ocrotitor al arhivelor româneşti". www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro '.J,02 Ioan Opriş tului mehPdin1L'an. T0oclor Costescu, pentru a fi ales membru onorar ii acesteia98 . · A evoca o personalitat0 cum s-a dovedit pe parcursul unei vi0j, cu o bogată ~i multilaterală activitate, cel ce a fost Alex. Lapedatu, ni se pare un lucru de două ori important: întîi 1pentru că figura acestui om a dominat o epocă şi o ilustrează în ce are iaceasta mai bun şi apoi, pentru că este o obligaţie morală de a restitui istoriei pe făcătorii ei de bine, mai al0s C'ind aceştia, ca în cazul de faţă, sînt din multe motive mari şi pe nedrept uitaţi. Al. Lapedatu este legat de monum0ntele istorice şi de organismul care le-a apăn1t cum s-a priceput mai bine, Comisia Monumentchr Istorice. De istorie Al. Lapedatu a fost ]Pgat şi prin formaţia .sa, ca elev al lui N. Iorga, D. Onciul şi I. BogdanW şi prin filiaţia sa mărturisită şi prin prietenia cu savanţi ca S. Puşcariu, P. Nicorescu şi V. Pârvan. O priet~nic care-i va marca pe protagonişti pentru întreaga viaţă. Căc•i iată ce aflăm dintr-o scrisoare trimisă lui Al. Lapedatu, la Academie, în Jn47 de' un alt prieten, C. Sporea, clir0ctorul Şcolii Normale din Deva: „Şi fiind vorba clC' istorie îmi apare în minte o icoană despre care nu-mi pot da seama clacă a fost o realitat::- sau numai o plăsmuire a minţii mele: lntr-o chiliuţă modpstă studenţească într-un amurg de seară, s.e sfătui;au trei prieteni: Lapedatu, Pân·an şi NicorcsC'U. Miarc!P pontif Iorga hotăl'îse să trimită pe unul din ei cu bursă în străinătate. Aveau să decidă, eare dintre Pi să fie fericitul. După o scurtă deliberare Nestri rul adunării hotărî să fie Pârv.an, căci Nicoresc-u fiind mai t'înăr putea să mai aştepte. Ca spectator am admirat modestia celui care distribuia favoruri pentru alţii. uitîndu-se pe sine ... "100. N. Iorga aprecia că - alături de P. Gîrbo\'iceanu - prezenţa lui Al. Lapeclatu a fost un nor,1c pentru CMI, iar cu ocazia pl"imirii în Arademi~. în 1f)1 B, îl numeşte „U-cr'• nic al şcolilor noastre, ce .s-a apropiat de studiile istorice cu o iubire, cu o înţelegere a rostului lor naţional şi uman care face ca oricare din stu diile sale, redactate într-o fmmă întotdeauna interesantă, să vibreze de o simţire care cîştigă"101_ Încheind prezentarea de faţă, voită ca un aport necesar cunoaşterii mai în profunzime a multiplelor faţete ce se leagă structural de viaţa şi opera lui Al. Lapedatu. socotim că este locul să dăm cuvîntul unor ultime aprecieri, ce provin de la două însemnate personalităţi: Traian Săvulescu şi Silviu Dragomir. Primul, în sesiunea generală a Academiei Române, din 8 iunie 1948102, cu ocazia preluării spcretariatului general !III Vezi Academia Română. Anale, tom LIV, Bucureşti, 1934, p. 163. !1!J N. Drăgan, în „Dacoromania", VIII, p. 488, apreda că Al. Lapedatu poate fi considerat şi elev al lui I. Bianu. 100 VPzi BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapeclatu, VIII, nr. 198446·'1947. Pe verso-ul scrisorii este însemnată sigur de Al. Lapedatu, data <'V.enfimentului: 12 martie 1912. 101 Vezi Iorga, Trei conferinţe, în BCMI, 1938, p. 55-56; şi în ,,Neamul Ro mânesc", an XIII, nr. 284, 14.X.1918. 102 Extras după copia procesului-verbal cu nr. 2118.VI.1948, în Arhiva fa miliei dr. Ana şi Ioan Macavei, pusă cu gentileţe la dispoziţia noastră. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Alexandru Lapeclatu 303 al Academiei - preluare „determinată" de un grup ele academiciL'ni pro motori ai unui nou curent în viaţa academică românească - preciza: „Sarcina este grea şi vine la un moment greu. Este grea ~i prin ea însăşi, căci cere o răspundere zilnică, şi prin aceea că Ia acest loc s-au perindat o sumă de bărbaţi de mare valoare, care au contribuit pentru ridicarea prestigiului ştiinţei şi pentru întă!·irea Ar_·;1demiei. l\Tă simt copleşit de figurile lui Ion Bianu, Dimitrie Slurdza, G. Ţiţeica, Vasile JJârvan şi de figura blîndă a colegului Al. Lapeclatu. Sînt dator să spun <"cea ce cunosc despre rolul pe care l-a îndeplinit colegul Lapedatu, din locul său de secretar general. Alexandru Lapedatu şi-a început caric'ra la Academia Română ca funcţionar, lucrînd sub supravegherea lui Dim. Sturdza şi fon Bianu, în atmosfera de muncă ce găsise aici. A fost 10 ani membru corespondent, iar de 30 de ani e!"'te membru actJiv* al Instituţiunii. Pentru calităţile sale, a fost Preşedinte, iar de 9 ani în• coace a fost secretar general al Academiei. In această lungă carieră academică, colegul Lapedatu a desfăşurat o activibte care niciodat[1 nu "S-a abătut de la interesele Instituţiei. Fire blindă, împăciuitoare şi armo nioasă, ca !Ministru al Cultelor a ajutat Academia, dnd s-a găsit în impas. Prin stăruinţa lui s-a obţinut ceea 'Ce trebuia pentru ridicarea edificiului Bibliotecii. El a stăruit şi pentru realizarea construcţiei între• gului edificiu al Academiei, după planurile ce se făcuseră -- realizare pe care însă au împiedicat-o vremurile grele care au urmat. Au venit apoi momente grele. Colegul Lapedatu şi-a urmat însă drumul drf'pl. Cine vrea să facă istorie, trebuie să reţină aceste merîk ale colegului Lapedatu - iar eu fac istorie. Hotărîrea d-lui Lapedatu de a părăsi postul de Secretar general în aceste momente de răspîntie, o a?ez în grija sa de rostul şi fiinţa Academiei. Colegul Lapedatu a socotit să se retragă, spre a nu fi o piedică .în mersul instituţiei. Gestul său este fru mos. El se desparte senin din postul său, putînd spune: «Mi-am făcut datoria cît am putut mai mult şi mai bine'. Este timpul să vină alţii să ia această sarcină mai departe»". Cel de-al doilea, într-o notiţă scrisă după revenirea sa la Cluj ~i destinată unei eventuale comemorări a lui Alexandru Lapedatu la Aca demie - pe c.are de altfel căutase să o determine să împlinească astfel un resimţit ad de restituire meritată 103 - consideră că: „Partea cea mai însemnată a vieţii sale Al. Lapedatu a închinat-o studiului istoriei române. Timp de o jumătate de secol a fost unul din cei mai de\'otaţi {'ercetători ai acestei ştiinţe pe care a îmbogăţit-o cu numeroi1se lucrări concepute cu un deosebit spirit critic. Studiile sale istorice, fie că tra tează capitolele cele mai importante ale domniilor române în soc. XV )Î XVI, sau analizează formarea legendei despre descălecat, fie că urmă resc curentele politice ale burgheziei în sec. al XIX-lea sau că încearcă JIU Notiţ Fig. 5. Alexandru Lapedatu. A bb. 5. Alexandru Lapedatu. a stabili criteriile dC'-a considera şi preţui vechile noastre monumente istorice, toate au fost privite• drept contribuţii valoroase pentru ridicarea nivelului ştiinţific al istoriografiei rnmâne. Temperamentul său echili brat nu l-a atras niciodată spre extremităţi. Căutînd cu spirit analitic realităţile istorice, a ştiut să le înfăţişeze totdeauna cu temeinicie, fe rindu-se atît de Pxcesele stilistice, cît şi de exagerările şi rătăcirile ideologice proprii generaţiei sale". Istoricul atît de zgîrcit cu aprecieri la adresa confraţilor, coru;idera că Al. Lapedatu „A fost, astfel, nu nu mai un istork învăţat, ci şi un îndrumător al muncii ştiinţifice, pe <'are a servit-o totdeauna cu vrednicie" şi că „Nu numai ca istorie, dar şi ca om politic nu a nutrit niciodată sentimente de naţionalism şovin. Xeno fobia şi intoleranţa religioasă au fost străine ele fiinţa sa"104. Aşa cum întotdeauna cuvîntul şi fapta dreaptă aduc - chiar dacă mai tîrzie - lumina, aşa năzuim acum, prin reliefarea acestor multiple dovezi legate de viaţa, activitatea şi opera lui Al. Lap:.-datu, să-i aducem recunoştinţa şi respectul ce i se cuvin. IOAN OPHIŞ ALEX:'\NDRl: LAPEDATU IM DIENSTE DER NATION,\LEN GESCHJCHTE (Zusammen f assung) Jn dieser Arbeit berichtet der Autor iiber das Schaffen Alexandru Lapedatu im Dienste der nationalen Geschichte. Als Hystoriker, der sich durch mehrere Werke und politische Taten auszeichnete, ging er als hervorragende Persi:inlichkeit în die rumănische Geschichtsschreibung ein. Der Autor hebt die aullergewohnliche Mitarbeit hervor, die Alexandlru La pedatu iiber vier Jahrwhnte im Dienste der nationalen Forsc-hung im Gebiete der Geschichte ausiibte. Alexandru Lapedatu spielte eine groBe Rolle in der Zwischenkriegszeit, im politischen, kulturellem Leben, als auch im wissenschaftlichen und akademischen Bereich. In seiner Persan verflochten sich die Ziele des politischen Mannes, der es dazu brachte, das kulturell-artistische Gebiet, sowie auch das Akademische zu lei ten. 104 Ibidem. www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro