Despre Ariile naturale protejate din judeţul Bistriţa-Năsăud

COD: 2201

Denumire: Piatra Corbului Tipul : paleontologică Suprafaţa: 5 ha Localizare: „Piatra Corbului” se află la limita vestică a Călimanilor de nord – vest, în bazinul superior al văii Budacului, la 25 km, de localitatea Bistriţa şi 9 km de localitatea Budacul de Sus. Căi de acces: La rezervaţie se poate ajunge din Bistriţa pe drumul judeţean 173, Bistriţa – Jelna – Budacul de Sus (asfaltat). De la ieşirea din localitatea Budacul de Sus după podul de beton ce traversează Valea Budacului, drumul devine forestier (bine întreţinut) şi urmează în continuare cursul Văii Budacului până la intersecţia cu drumul forestier spre Dealu Negru. Urmând drumul forestier ce duce la Dealul Negru după cca. 3km. de la intersecţie se ajunge la rezervaţie. Obiectul ocrotirii: Piatra Corbului reprezintă unul dintre abrupturile, cu care se termină vulcanitele neogene ale Călimanilor, la limita acestuia cu sedimentarul Bazinului Transilvaniei. Piatra Corbului, reprezintă un perete stâncos cu o înălţime de 90 m. Eroziunea a săpat în acest peretele stâncos (format din piroclastite): martori de eroziune, formaţiuni erozionale, tufuri vulcanice. Sunt prezente de asemenea, formaţiuni vulcanocarstice (grote şi goluri pseudicarstice pe diaclaze şi falii). Pe stâncile abruptului Piatra Corbului şi în abrupt cuibăresc corbii (Corvus corax) .

Caracterizare Rezervaţie de tip paleontologic încadrată în categoria a IV-a U.I.C.N.(Uniunea Internaţională pentru Consevarea Naturii) monumente ale naturii, a fost propusă şi ulterior declarată ca arie protejată de interes naţional cu scopul de a proteja o bogată floră fosilă din Miocenul superior. Rezervaţia cu o suprafaţă de 6,5 ha este reprezentată în principal de un perete stâncos impresionant, cu numeroase fisuri şi grote, acoperit în partea superioară de vegetaţie forestieră formată din arbuşti şi arbori care adăpostesc o faună specifică. Elementele faunistice mai interesante ce ar putea fi menţionate sunt: ursul, lupul, cerbul, căpriorul, corbul, numeroase specii de reptile şi amfibieni. Flora – este reprezentată de arbori şi arbuşti ai etajului submontan (alt.830 m) cum ar fi fagul, carpenul, gorunul, paltinul şi pe alocuri molidul. Vegetaţia ierbacee este caracterizată de asociaţia Asperula-Asarum, cu specii de: Asperula odorata, Euphorbia amygdaloides, Glechoma hirsutum, Lathyrus vernus, Mycelis muralis, Pulmonaria officinalis. Acestea sunt însoţite frecvent de Allium ursinum, Carex pilosa, Carex silvatica, Dentaria bulbifera, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederaceum, Melica uniflora, Mercurialis perennis, Poligonatum multiflorum, Sanicula europaea, Stellaria holostea, Rubus hirtus. Flora fosilă este reprezentată de numeroase specii dintre care ar putea fi amintite următoarele: Carya minor, Cyperus chavanesi, Carex tertiaria, Cornus sanguinea, Vitis teutonica, etc.

COD: 2202 „Masivul de sare” de la Sărăţel

Caracterizare:

Diapir de sare (masiv de sare), acoperit de depozite cuaternare subţiri (depozite aluvionare ale râurilor Şieu şi Budac), care în câteva puncte sunt îndepărtate, sarea masivă apărând la suprafaţă. Prezenţa sării a generat apariţia de izvoare sărate, bălţi cu apă sărată, eflorescenţe saline şi plante specifice sărăturilor.

Localizare şi acces:

Masivul de sare de la Sărăţel, este situat la cca. 14 km sud – vest de Bistriţa, în zona de confluenţă a râurilor Bistriţa, Budac şi Sieu. La 1,5 km de marginea estică a localităţii, plecând pe drumul care duce, pe sub dealul Cetăţii, spre Domneşti, în locul numit Bobeica, se află sectorul de apariţie al acestor manifestări saline.

Obiectul ocrotirii:

În zona de confluenţă a râului Budac şi Bistriţa ardeleană cu Şieul, în axul anticlinalului Bârla – Uila, se află un „sâmbure” de sare, un masiv de sare, cunoscut în literatura de specialitate ca „Masivul de sare de la Sărăţel”. Diapirul are o formă ovală, orientată în lungul cursului Şieului, cu prelungiri digitiforme pe cele trei văi (Bistriţa Ardeleană, Budac, Şieu), înspre Sărata, Simioneşti şi Domeşti. Extremitatea sa sud – estică pătrunde în fruntea terasată a dl. Făgetului (Bobeica) şi aici eroziunea a scos la zi sarea masivă, care sporadic este exploatată de localnici. Uneori sarea este acoperită de valurile de alunecare pornite de pe dealul Făget. Prezenţa sării sub depozitele de luncă ale celor trei râuri (Bistriţa Ardeleană, Budac, Şieu) este semnalată de apariţia a numeroase terenuri cu eflorescenţe saline, plante de sărătură, izvoare şi bălţi sărate. Pe marginea fostului drum Sărăţel - Domneşti, avale de fostul loc de trecere peste râu, întâlnim eflorescenţe saline, iar la cca.100m, avale de locul de apariţie a sării la suprafaţă, pe marginea dreaptă a drumului, la baza dealului Făget se află două bazine cu apă sărată şi amenajările unei microstaţiuni balneare. La 25m de acest loc, înspre Sărăţel, pe margine dreaptă a drumului (malul Stâng al Şieului), au existat, până în anul 1945, 13 Fântâni cu apă sărată din care se vindea slatină după un anumit program, locuitorilor satelor din împrejurimi. În albia minoră şi malul stâng al Şieului se află aproape de suprafaţă, sub argilele badeniene, acoperite de sol, sare masivă, care periodic este decopertată. Pe dealul Făgetului, în excavaţiunea rămasă ca urmare a expoatării sării în perioada ocupaţiei romane a Daciei se află un lac (Lacul Dani) cu apă dulce. Lacul are o suprafaţă de 780m2 şi o adâncime maximă de 4,5m, fiind alimentat din precipitaţii. Apa acestui lac, Lacul Bobeica, este dulce deşi se află pe sare, fapt explicabil prin întreruperea contactului dintre apă şi sare de către un val de alunecare pornit de pe versantul nordic al dealului Făgeului, constituit din argile badeniene care au format un pat impermeabil pentru apele ce se acumulau. Probabil la început apele lacului în formare erau sărate acumulându-se direct pe sare, dar ulterior, prin întreruperea contactului direct cu sarea, s-au îndulcit treptat ajungându-se la concentraţia actuală. Stratul impermeabil de pe fundul lacului s-a îngroşat în timp prin aportul de material adus de apele de suprafaţă de pe dealul Făget. Mergând spre Sărăţel, se desprinde spre dreapta un drum de câmp care ne conduce în locul numit „La mol”. Aici, pe malul stâng al Şieului, într-un vechi meandru al acestuia, există o baltă cu apă sărată şi nămol sărat. Balta, cu o suprafaţă liberă de numai 100m2 are malul dinspre şosea (sud) mai înalt decât cel dinspre râu; este alimentată cu apă sărată prin câteva izvoare de fund. În rezervaţie s-a efectuat un releveu botanic în care s-au evidenţiat următoarele specii, dintre care unele tipic halofile: - Salicornia herbacea - Aster tripolim - Artriplex hastata - Phragmites communis - Limonium gmelini - Atriplex patula - Puccinellia distans Speciile prezentate în releveu au constituit asociaţia vegetală, Salicornietum prostrae Soo 1964.

DUPĂ: Ioan Chintăuan, Viorel Ştefan, Ioana Marquier, Gheorghe Coldea: „Arii protejate din Bistriţa-Năsăud”, Ed. SUPERGRAPH, Cluj- Napoca, 2004

COD: 2203„Vulcanii noroioşi la Gloduri” Tipul : geologică. Suprafaţa: 2 ha Localizare: Localitate Monor în apropierea căreia apar vulcanii noroioşi, se situează la 42 km de localitate Bistriţa, în extremitatea sud-estică a judeţului Bistriţa – Năsăud. Căi de acces: Plecând din Bistriţa pe DN 17, după aproximativ 10 km se ajunge la intersecţia cu DJ 154 (asfaltat) ce trebuie urmat până în localitatea Monor. Din localitate urmăm malul stâng al pârâului Luţului până la confluenţa acestuia cu pârâul Pârgului. Aici aproape de ieşirea din localitatea Monor spre Batoş se află zona mlăştinoasa, numită de localnici „La gloduri”. Obiectul ocrotirii: Rezervaţie, este reprezentată de o zonă mlăştinoasă cu vulcani noroioşi stinşi şi parţial activi, cu sedimente Miocene (argile, marne, gresii şi nisipuri). Vulcanii noroioşi apar din argilele marnoase sarmaţiene ale unei structuri gazeifere de care sunt legaţi genetic. Gazele scăpate din adâncime scot la zi, atât noroiul fluid cât şi apa de infiltraţie, la care se adaugă, apă sărată de zăcământ. Revărsările de apă şi noroi au creat conuri (mari şi mici), dar şi o suprafaţă mlăştinoasă cu o vegetaţie specifică. Nămolul, uşor sărat, deversat prin craterele vulcanilor noroioşi este utilizat în cură externă cu rezultate foarte bune. Sunt prezente diferite specii vegetale, dintre care unele indicatoare de umiditate şi salinitate moderată: Phragmites communis, Inula salicina, Equisetum palustre, Achillea millefolium, Lzcopus europaeus, Mentha arvensis, Deschampsia caespitosa, Polzgonum aviculare, Ranunculus repens, Juncus effusus, Rosa canina, Melilotus officinalis, Potentilla arenaria, Bidens tripartita, Artiplex hastata, Polygonum mite, Juncus conglomeratus, Artiplex patula, Socnchus arvensis, Cirsium canum. Fauna este reprezentată de: Libelula depressa, Calopterix virgo,Tetigonia viridis, Caliptamus italicus,Carabus ulrichi, Cantaris fusca,Culez pipiens, Ostrina nubilalis, Vanessa sp., Vespa germanica. De asemenea biotopul protejat este caracterizat de 2 specii foarte rar întâlnite în fauna României: Henlea jutlandica şi Marionina argentea

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistriţa-Năsăud, Ioan Chintăuan, V. Ştefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph

Cod 2204„Râpa cu păpuşi de la Domneşti” Tipul : geologica. Suprafata: 2 ha Localizare: Rezervatia este situata la 150 m vest de satul Domnesti (15 km. sud vest de orasul Bistrita), pe malul drept al raului Sieu, la marginea soselei Sarata – Domnesti, in apropierea cantonului CFR. Cai de acces: Plecand din Bistrita, pe soseaua nationala 17 (DN – 17 asfaltat) , la km. 54+100 se desprinde spre sud drumul judetean 154 asfaltat care, dupa ce traverseaza calea ferata Saratel – Bistrita, raul Bistrita si localitatea Sarata, se indreapta spre localitatea Domnesti, traversand de aceasta data raul Budac si insotind apoi cursul raului Sieu inspre amonte. Inainte de a intra in localitatea Domnesti, la ultima curba a soselei pe stanga putem observa „Rapa cu papusi”. Obiectul ocrotirii: Deschidere naturala (afloriment, rapa), in care apar nisipuri compacte, cu concretiuni grezoase si gresii concretionare, de varsta sarmatiana. Concretiunile constituie obiectul ocrotirii, ele fiind aglomerari de nisip cimentat de calciu, de forma sferica, eliptica, turtita, ori neregulata, formate diagenetic in interiorul unui strat gros de nisip sau gresie friabila nisipoasa. In aflorimentul de la Domnesti, numit „Rapa cu papusi”, concretiunile sunt numeroase, de forme si marimi variabile. La „Rapa cu papusi”, intalnim o succesiune alcatuita din nisipuri compacte, cenusii – galbui, cu concretiuni grezoase, intercalatii de argile marnoase, marne, gresii dure cu mecanoglife si gresii concretionare. Unele concretiuni au aspect de ciuperci, altele de papusi, capete de animale si oameni etc. La baza aflorimentului, lung de cca. 50m si inalt de cca. 20m se afla concretiuni cazute din strat. Gresiile concretionare au forme foarte clar reliefate si deosebit de interesante. Grosimea succesiunii, predominant nisipoasa, depaseste 50m, intercalatiile marnoase, cenusii galbui si cele marno – argiloase, au grosimi cuprinse intre 0,05 si 0,50m. Concretiunile trebuie ocrotite, deoarece ele nu numai ca incanta ochiul prin frumusetea si perfectiunea formelor, dar au si un rol stiintific. Acestea permit recunoasterea si paralelizarea straturilor, studiul genezei acestora contribuie la descifrarea conditiilor in care s-au depus sedimentele respective, evolutia fenomenelor de singeneza, diageneza si epigeneza etc.

COD: 2205 Zavoaiele Borcutului

Tipul : hidrogeologica Suprafata: 1 ha Localizare: Rezervatia este situata la confluenta paraului Barloaia cu izvorul Pietrii (izvorul Nistorului), care alcatuiesc Valea Stramba - afluent de stanga al Vaii Salauta. Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge pe urmatoarele trasee 1. Nasaud – Salva - Romuli – Valea Stramba – Zavoaiele Borcutului. 2. Beclean – Salva - Romuli – Valea Stramba – Zavoaiele Borcutului. Punctul de plecare este localitatea Romuli situata pe soseaua asfaltata care duce spre Maramures (DN – 17C) prin pasul Stefanitei. Din centrul comunei pleaca un drum forestier bine intretinut, accesibil pentru autovehicule, care trece pe sub viaductul caii ferate Salva – Viseu si apoi urmareste cursul Vaii Stramba printr-un defileu ingust pana in Poiana Zavoaiele Borcutului. Distanta de la Romuli pana la rezervatie este de 9 km. Obiectul ocrotirii: Apele minerale si emanatiile de pe Valea Stramba pot fi incadrate in categoria apelor feruginoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, carbogazoase. Izvoarele minerale sunt situate pe un con de travertin ce ocupa o suprafata de cca. 800m2 si este acoperit in cea mai mare parte de o padure de conifere. Izvorul din paraul afluent de dreapta al paraului Barloaia, situat la marginea vestica a conului de travertin, este captat intr-o fantana si are un debit de 3500l/24 ore (cel

mai bun) şi o apa feruginoasa, bicarbonatata, calcica, magneziana şi cu emanaţii puternice de CO2. Un al doilea izvor, cu debit apropiat de primul, este situat in partea centrala a conului de travertin, in padure si apare ca o fantanita in travertin. Situata intr-o regiune pitoreasca, in apropierea unor trasee turistice importante (varful Batrana – creasta principala orientata vest – est care se intinde intre Pasul Setref si Pasul Rotunda – cca. 52 km; Romuli – Dealul Stefanitei – Varful Stefanitei – Muntii Tibles ), rezervatia „Zavoaiele Borcutului”, merita sa fie cunoscuta si ocrotita.

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistriţa-Năsăud, Ioan Chintăuan, V. Ştefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2206 Pestera Tausoare.

Tipul: speologica Suprafata: 71 ha Localizare: Pestera de la Izvorul Tausoarelor este situata la cca. 950m altitudine in versantul stang al Vaii Izvorul Tausoarelor din Bazinul superior al Vaii Gersa. Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge pe urmatoarele trasee 1. Bistrita – Nasaud – Salva – Telciu – Valea Telcisorului – Pestera. 2. Bistrita – Nasaud – Rebrisoara – Valea Gersa – Izvorul Tausoarelor – Pestera. 3. Bistrita – Nasaud – Rebrisoara – Rebra – Parva – Valea Rebra – Valea Izvorul Barlei – Pestera. Pentru traseele 1 si 2 precizam următoarele itinerare: 1. Din Valea Telcisorului se merge spre izvorul Barlei, peste Varful Varatec – Obarsia Gersei spre Poiana Ursului, Izvorul Tausoarelor, Pestera (traseu marcat). 2. Din Valea Gersei spre Poiana Ursului, Izvorul Tăusoarelor, Pestera (exista indicatoare) Obiectul ocrotirii: Pestera de la Izvorul Tausoarelor s-a format pe un sistem complex de diaclize in calcare bituminoase eocene, compacte, fosilifere, uneori grezoase, cu vine de calcit. Pestera are o dezvoltare de 16.107 metri si o adancime de 461.6 metri, ea dreneaza in subteran cursul epigeu al paraului Izvorul Tausoarelor. Acest curs dispare la cota 350 metri, pentru ca sa reapara in valea Telcisorului printr-o puternica resurgenta - izbucul Izvorul Rece (550 m altitudine) situat la 7 km distanta de punctul de pierdere al apei in interiorul pesterii. Galeriile lungi si nu de putine ori inguste leaga salile mari ale acestei pesteri tinere si active ce adaposteste relativ putine formatiuni carstice (stalactite, stalagmite, draperii, etc.). Cavitatea este o captare carstica pentru apele Vaii Izvorul Tausoarelor ce se pierd in subteran pe o lungime de circa 300 m amonte de intrarea in pestera, pe malul stang al pârâului. Pestera este un model tipic de reflectare a tectonicii in carst, intrucat majoritatea galeriilor s-au dezvoltat pe diaclaze. Factorul tectonic a avut rolul cel mai important in geneza acestui cavernament, care a dus la formarea unor salii mari, saritori si cascade. Pestera este renumita pentru antoditele de ghips pe care le adaposteste si pentru mineralul numit kassanit. Interesante sunt si cristalele aciculare („par de peştera”) pe care le formeaza mirabilitul din Sala de Mese, asupra carui geneza s-au emis mai multe ipoteze. O enigma genetica o constituie inca asa numitele „bile de Tausoare”, care se gasesc fie incastrate in peretele calcaros, fie pe podeaua Salii Bilelor. Speleotemele sunt destul de rare, acestea fiind ceva mai numeroase in Sala de Mese, Sala Bilelor si Galeria Gipsului. Trebuie specificat ca pestera face parte dintr-un sistem carstic cunoscut sub denumirea de Complexul Carstic Tausoare - Zalion. Zona in care apare pestera este acoperita de padure, ceea ce a contribuit la mentinerea neschimbata a factorilor climatici din interior, la conservarea tuturor valorilor naturaliste din acest sistem carstic. Obiect de admiratie, explorare si cercetare stiintifica, Complexul carstic Tausoare - Zalion trebuie ocrotit in intregime, atat in adanc cat si la suprafata, in scopul conservarii conditiilor naturale ale mediului inconjurator cu care carstul este in relatii directe. Pe langa prezenta faunei eocene in Sala Ursilor au fost descoperite piese osoase, provenind atat de la Ursus speleus , cat si de la Ursus arctos , amalgamate in cadrul sitului, precum si un schelet in conexiune anatomica, ceea ce a permis formularea teoriei potrivit careia cele doua specii au convietuit in Cuaternar, pe teritoriul Munţilor Rodnei (DOMŞA & POPA, 1988).

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistriţa-Năsăud, Ioan Chintăuan, V. Ştefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2207 Poiana cu narcise de pe Sesul Mogosenilor

Tipul: botanica Suprafata: 6 ha Localizare: Rezervatia este situata in extravilanul localitatii Mogoseni. Cai de acces: Localitatea Mogoseni este situata pe malul stang al raului Somesul Mare si se poate ajunge urmand drumul judetean Mocod – Nimigea de Jos – Floresti – Mogoseni - Cociu. In localitatea Mogoseni se mai poate ajunge si de pe drumul national 17 Dej – Bistrita – Vatra Dornei, la iesirea din localitatea Beclean spre Bistrita. In dreptul pasarelei ce traverseaza calea ferata Beclean – Vatra Dornei, pe partea stanga, se desprinde drumul judetean Cociu – Mogoseni – Floresti – Nimigea de Jos – Mocod. Din localitate se poate ajunge la poiana plecand de la gara si traversand calea ferata pe o poteca ce urca fruntea terasei, urmarind un paraias, care a taiat terasa si care isi aduna apele din chiar suprafata mlastinoasa cu narcise. Obiectul ocrotirii: Suprafata de faneata umeda foarte bogata in narcise (Narcissus angustiolius f. stellaris Ham, N. poeticus L.) La sud, sud – est de Mogoseni, pe un fragment al terasei a – IV- a, a Somesului Mare, se afla o suprafata de teren mlastinoasa (folosita ca pasune) care este impartita de culturi in trei suprafete mai mici (1 ha; 0,10 ha; 0,20 ha), foarte bogate in narcise. Aparitia „ochiurilor de apa” (baltilor) si a suprafetelor mlastinoase (adevarate tinoave) la est de Mogoseni, (numit si Mogosmort), se datoreaza alcatuirii geologice si morfologice a zonei respective. Regiunea este formata din sedimente badeniene si sarmatiene, reprezentate prin argile salifere, argile marnoase si marne cu intercalatii de gresii si nisipuri. Respectiva structura geologica a favorizat aparitia suprafetelor mlastinoase, din ce in ce mai numeroase spre Nimigea de Jos si Mintiu. Narcisele infloresc la inceputul lunii mai si tot campul acesta, situat mai sus de sat si cu o larga perspectiva spre lunca Somesului pana la confluenta cu Sieul, este colorat in alb, alb – galbui. Narcise mai apar si amonte de Mogoseni si Floresti, pe malurile mlastinoase ale paraului Bratosa, avale cu cca. 3 km de Mintiu. Studiile pedologice arata ca zona este caracterizata prin soluri brune luvice in diferite grade de podzolire, cu fenomene secundare pe profilul solului. Studiile floristice arata prezenta urmatoarelor specii: - Narcissus angustifolius f. stellaris - Deschampsia caespitosa - Festuca pratensis - Hocus lanatus - Serratula tinctoria - Daucus carota - Centaurea jacea

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistrita-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2208 La Saratura Tipul: botanica Suprafata: 5 ha Localizare: Rezervatia este situata in extravilanul localitatii Blajenii de Jos. Cai de acces: Se poate ajunge la rezervatie din DN17 Dej – Bistrita – Vatra Dornei, care la iesirea din localitatea Sintereag spre Bistrita se intersecteaza cu drumul judetean, care insoteste Valea Rosua spre localitatea Blajenii de Jos si pe care trebuie sa-l urmam pana in centrul localitatii de unde se desprinde un drum de tara ce duce spre localitatea Tarpiu. Rezervatia se poate observa chiar de pe marginea acestui drum de tara deoarece este ingradita, marcata cu placute avertizoare. In centrul localitatii Blajenii de Jos, la intersectia cu drumul spre localitatea Tarpiu, exista din vara anului 2004 placute indicatoare „Spre rezervatia La Saratura” si un centru de informare si dirijare a vizitatorilor. Obiectul ocrotirii: Obiectul ocrotirii il constituie specia Armeria maritima Willd., planta balticcentral europeana, fiind una din putinele locatii din Romania unde se gaseste. Acest sit reprezinta cea mai bine conservata zona saraturata din judetul Bistrita - Nasaud. Zona cunoscuta de localnici sub denumirea de "La Saratura" este inundata puternic primavara avand un pronuntat caracter mlastinos, in aceasta perioada. Vegetatia este saraca fiind reprezentata in principal de specii halofile. Habitatul format de aceasta specie este considerat un habitat prioritar la nivelul Uniunii Europene. Exista doua izvoare cu apa sarata din care unul este amenajat si utilizat de localnici pentru prelucrarea branzeturilor sarate. Habitatul caracteristic este de pajiste saraturata continentala reprezentat de asociatia Salicornietum prostatae Soo. Situl este 100% (proprietate comunala) proprietatea Consiliului Local Sintereag.

COD: 2209 Poiana cu narcise de pe Masivul Saca. Tipul: botanica Suprafata: 5 ha Localizare: Pe Masivul Saca din Muntii Rodnei. Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge din orasul Bistrita, urmand drumul national 17 pana la intersectia cu drumul national 17 C pe care il urmam pana in localitatea Nasaud, de unde ne indreptam pe drumul judetean 172 pana in localitatea Rodna. Din centrul localitatii Rodna (Piata Unirii) se desprinde pe partea stanga un drum asfaltat, pe care trebuie sa-l urmam pana in localitatea Valea Vinului. Spre Poiana cu narcise pleaca din aceasta localitate doua trasee: primul urca spre Dealul Popii, iar al doilea urmareste Valea Secii si apoi urca pe versantul sudic al aceluiasi deal. Traseele sunt marcate si dureaza aproximativ 3 ore din localitatea Valea Vinului. Obiectul ocrotirii: Poiana cu narcise pe versantul estic al muntelui Saca, la o altitudine de 1600m, intr-o asociatie dominanta de Barba ursului. La 7 km de localitatea Valea Vinului, pe varful Saca, se afla o poiana mare cu narcise, situata la altitudinea cea mare din tara (1600m). Alaturi de narcise (Narcissus angustifolius f. stellaris) intalnim opaita multicolora (Lychinis nivalis), crucea pamantului (Heracleum carpaticum) si alte specii rare. Zona este caracterizata prin soluri brune acide, uneori brune acide litice si soluri negre acide.

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistrita-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2210 Poiana cu narcise de pe sesul Vaii Budacului (Padurea din Ses) Tipul: botanica Suprafata: 6 ha Localizare: Rezervatia este situata la cca. 9 km. sud – est de orasul Bistrita in extravilanul localitatii Orheiul Bistritei. Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge plecand din Bistrita pe DJ 173 Bistrita – Jelna – Budacul de Sus pana la iesirea din localitatea Orheiul Bistritei spre localitatea Budacul de Sus, de unde se desprinde spre dreapta un drum pietruit ce urmareste cursul Paraului Lozii. Rezervatia poate fi observata de la marginea drumului DJ 173, pe care exista si placute avertizoare. Obiectul ocrotirii: rezervatia este o padure rara, cu sol negru, slab podzolit, imbibat cu apa pana la sfarsitul lunii mai, unde creste laleaua pestrită Fritillaria meleagris L. In partea vestica a padurii suprafetele mlastinoase ( lacovisti negre) sunt unite de un afluent de stanga al paraului Lozii. Datorita slabei inclinari a Sesului Orheiului spre nord – vest si diferentelor de altitudine foarte mici, Budacul si afluentii lui au curs meandrat, care a favorizat aparitia suprafetelor umede, mlastinoase. Apa din precipitatii se scurge pe versanti, dar datorita faptului ca sesul este aproape plan scurgerea este inceata, iar unele locuri apa ramane si formeaza suprafete mlastinoase, unde vegeteaza laleaua pestrita. Excesul de umiditate determina o temperatura mai scazuta in sol, in perioada de primavara, favorizand cresterea lalelei pestrite. Vegetatia rezervatiei este reprezentata de ramasitele unei paduri de lunca, edificata de stejar ( Quercus robur şi Ouercus petraea), exemplare de 60 – 80 de ani, inconjurate de specii de Juncus effusus L., Juncus conglomeratus L., etc. Actualmente, in stratul ierbos al padurii nu se mai regasesc aproape deloc elemente specifice padurii, ele fiind inlocuite de specii ierboase de pasune.

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistriţa-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2211 Piatra Fantanele Tipul: botanica Suprafaţa: 5 ha Localizare: Muntii Bargaului ( la 1200 m altitudine). Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge plecand din orasul Bistrita pe drumul national 17 pana in localitatea Piatra Fantanele (situata la 45 km de localitatea Bistrita). Din centrul localitatii, sau de la km 110+800 al DN 17 se ramifica drumul spre localitatea Dornisoara pe care il urmam pana la mica bisericuta situata la baza piramidei eruptive Piatra Fantanele (1227 m) la poalele careia, inspre nord si vest se afla o frumoasa poiana cu numeroase exemplare de bulbuci de munte. Rezervaţia se afla intr-o zonă deosebit de pitoreasca, la o altitudine de 1200 m. Obiectul ocrotirii: O suprafata de 1 ha de faneata bogata în bulbuci de munte, alcatuind o mica rezervatie. Ea este flancata inspre vest de piramida eruptiva, andezitica, Piatra Fantanele, iar spre nord – est si sud , poiana continua cu fanete, alcatuite din asociatia Festuco rubrae – Agrostetum capillaris .

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistriţa-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2212 Piatra Cusmei Tipul: botanica Suprafata: 5 ha Localizare: Calimanii de nord – vest, varful Piatra Cusmei (1153m). Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge plecand din Bistrita pe drumul national 17 pana in localitatea Livezile. De aici se urmeaza drumul judetean spre localitatea Cusma ce traverseaza valea Bistritei Ardelene, apoi, dupa 7 km, intra in localitatea Dorolea si in continuare urmareste pe 10 km valea Cusmei pana in localitatea Cusma, urmand apoi unul din drumurile care ne conduc pana la drumul forestier ce face legatura intre bazinul superior al Budacului si cel al Budacelului. Din acesta urmam poteca ce insoteste paraul Sarita pana in creasta unde se afla si Piatra Cusmei. Obiectul ocrotirii: rezervatie naturala botanica, caracterizata prin pereti abrupti, stanci mari golase, inconjurata de paduri de molid si amestec. Zona a fost declarata rezervatie pentru ca in aceasta locatie a fost identificat, cu multi ani in urma, relictul glaciar, Linnaea borealis L. A fost unica statiune din tara pentru aceasta specie si chiar daca in ultima perioada nu a fost gasita planta, zona trebuie protejata deoarece este posibil ca planta sa existe.

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistrita-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2213 Padurea Posmus Tipul: botanică Suprafaţa: 2 ha Localizare: La marginea localitatii Posmus Cai de acces: la intrarea în localitatea Posmus pe partea stanga. Obiectul ocrotirii este reprezentat de padurea de larice (Larix decidua) care se gaseste aici pe o suprafata de aproximativ 3 ha.

COD: 2214 Valea Repedea Tipul: mixta Suprafata: 22 ha Localizare: Muntii Calimani intre Varful Calu si Piatra lui Orban Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge plecand din Bistrita pe drumul national 17 pana in comuna Prundu Bargaului unde la km 85+400 se ramifica spre sud est drumul judetean 173, care urmareste Valea Bistritei Ardelene, pe care il urmam pana la confluenta cu Valea Repedea. De aici se desprinde un drum forestier bine intretinut, care urmareste cursul sinuos al paraului Repedele. Obiectul ocrotirii: Valea Repedea, afluent de stanga al Bistritei Ardelene, isi are izvoarele intr-un sector cuprins intre Vf. Calu (1540) si Piatra lui Orban (1435). Pe o distanta de cca. 12 km, aceasta vale si afluentii sai, au ferestruit formatiunile eruptive ale Calimanilor, in apropierea limitei dintre acestia si Muntii Bargaului. Morfologia complexa a fost conditionata de evolutia geologica complexa marcata de o serie de cicluri eruptive si mineralogo – petrografice deosebite, de varste diferite. In zona periferica a Calimanilor apar vai adanci, cu profil transversal si cu relief foarte variat ca inaltime si morfologie. Sunt prezente de asemenea formatiunile erozionale ( „ace” , „stalpi”, „ciperci”, „ziduri” etc.) stanci golase, datorate eroziunii diferentiale care a afectat formatiunile vulcanice, alcatuite din roci eruptive de granulatie si compozitie diversa. Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistrita-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2215 Taul Zanelor. Tipul: mixta Suprafata: 15 ha Localizare: Este situat in partea nord vestica a Muntilor Calimani, la baza versantului nord estic al Varfului Tiganca (1596 m altitudine). Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge pe DN 17 Bistrita – Vatra Dornei pana in localitatea Prundu Bargaului unde, la km 85+400 se ramifica spre sud est drumul judetean 175 A, care trebuie urmat pana in localitatea Colibita. Din aceasta localitate urmam drumul forestier, care merge pe Paraul Panulet spre Poiana Fundul Secului si Izvoarele Secului, pana sub Varful Tiganca. Obiectul ocrotirii: Lacul s-a format in spatele unui val de alunecare pornit de pe versantul nordic al varfului Tiganca. Obiectul ocrotirii il constituie lacul cu fauna si flora specifica lacurilor montane, dar nu alpine.

COD: 2216 Lacul Zagra (mai este cunoscut si sub denumirea de Taul lui Alac) Tipul: mixta Suprafaţa: 1ha Localizare: Rezervatia este situata in extravilanul localitatii Zagra la cca 300m est de localitate, pe malul stang al Vaii Zagrei. Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge plecand din Bistrita spre localitatea Mocod, iar de aici urmand drumul ce duce spre localitatea Zagra pana la aproximativ 5 km de intrarea in localitate. Pe partea dreapta, inainte de ultima curba a soselei, se desprinde o carare, care traverseaza dealul pe care se afla taul. Obiectul ocrotirii: Lac de alunecare, cu o flora specifica bogata si o fauna interesanta. Lacul ocupa o suprafata de cca. 1800 m2 si are o adancime de maxim 4,20m. Marginea dinspre sud (spre vale) este mlastinoasa, cu tufe de Cyrya, Sphagnum, Salix etc. Se formeaza aici un plaur din care periodic se desprind insulite ce plutesc pe suprafata libera a lacului. In apa vietuiesc broaste, pesti, melci dar si o specie mai rara, broasca testoasa de lac sau broasca testoasa cu coada lunga (Emys orbicularis), specie ocrotita. Lacul s-a format in spatele unui val de alunecare desprins din versantul sudic al dealului Comoara, val alcatuit, predominant, din argile miocene care au format un pat impermeabil pentru apele de suprafata si cele provenite din izvoarele de fund. Suprafata libera a lacului s-a redus treptat datorita scaderii apei prin drenuri si invadarii cu vegetatie, proces ce trebuie pus pe seama depunerii in lac a sedimentelor erodate si transportate de apele pluviale de pe versantul dealului Comoara. Pedologic, zona este caracterizata prin soluri brune si luvisoluri albice. Dintre speciile intalnite aici amintim: - Utricularia vulgaris - Patamogeton natans - Sparganium erectum - Equisetum palustre - Galium palustre - Alisma platago – aquatica - Carex rostrata

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistriţa-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2217 Locul fosilifer Rapa Mare Tipul: mixta Suprafata: 1 ha Localizare: Rezervatia este situata pe cursul superior al Paraului Budac, cca 150 m amonte de Valea Sindrila si cca 200 m aval de Valea Barzetea. Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge din orasul Bistrita, pe drumul judetean 173 Bistrita – Jelna – Budacul de Sus pana in localitatea Budacul de Sus, de unde, pe un drum forestier ce urmareste malul drept al Budacului, ajungem la rezervatie. Obiectul ocrotirii: Deschidere naturala (afloriment, rapa), in care apar nisipuri compacte, cu concretiuni grezoase si gresii concretionare,de varsta sarmatiana. Concretiunile constituie obiectul ocrotirii fiind aglomerari de nisip cimentat de calciu, de forma sferica, eliptica, turtita, ori neregulata, formate diagenetic in interiorul unui strat gros de nisip sau gresie friabila nisipoasa, format anterior concretiunilor. In aflorimentul de la Domnesti, numit de noi „Rapa cu papusi”, concretiunile sunt numeroase, de forme si marimi variabile.

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistrita-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2218 Cheile Bistritei Ardelene. Tipul: peisagistica Suprafaţa: 50 ha Localizare: Bistrita Bargaului, Comuna Bistrita Bargaului Căi de acces: La rezervatie se poate ajunge plecand din Bistrita pe drumul national 17 pana in comuna Prundu Bargaului unde la km 85+400 se ramifica spre sud est drumul judetean 173, care urmareste Valea Bistritei Ardelene, pe care il urmam pana la confluenta cu Valea Repedea. Obiectul ocrotirii: rezervatie naturala peisagistica, cu vegetatia ierboasa este dominata de asociatia Asperula-Dentaria, tipul de padure pe intreaga suprafata a rezervatiei este amestec de rasinoase si fag pe soluri scheletice. Plantele ierbacee caracteristice asociatiei Asperula-Dentaria sunt reprezentate de urmatoarele specii: Asperula odorata - vinarita, Athyrium filix-femina –feriga, Dentaria bulbifera – coltisor, Dentaria glandulosa, Dryopteris filix-mas – feriga, Geranium robertianum – sovarf, Oxalis acetosella – macrisul iepurelui, Pulmonaria rubra, etc. Ca parte componenta a Carpatilor Orientali , zona evidentiaza o mare diversitate faunistica constituind adapost pentru numeroase mamifere mari: urs (Ursus arctos), lup (Canis lupus), ras (Lynx lynx), pisica salbatica (Felis silvestris),vulpe (Vulpes vulpes), jder de copac (Martes martes), jder de piatra (Martes foina), dihor (Putoris putoris).Ierbivorele sunt reprezentate prin cerb (Cervus elaphus), caprior (Capreolus capreolus), mistret (Sus scrofa).Mamiferele mici: viezure (Meles males), iepure (Lepus europaeus), veverita (Sciurus vulgaris), soarecele de padure (Sylvemus sylvaticus), vidra (Lutra lutra). Amfibieni: triton (Triturus cristatus), salamandra (Salamandra salamandra), buhai de balta cu burta rosie (Bombina bombina), buhai de balta cu burta galbena (Bombina variegata).Reptile: vipera ( Vipera berus), guster(Lacerta viridis). Pasarile au ca reprezentanti: cocos de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia), corb (Corvus corax), sitar (Scolopax rusticola), sturz (Turdus pilaris), porumbel salbatic (Columba sp.).Unele dintre speciile enumerate mai sus se regasesc pe diverse liste de specii si habitate protejate in Romania si Europa.

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistriţa-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2219 Pestera din Valea Cobaselului. Tipul: speologica Suprafata: 1 ha Localizare: Sant, comuna Sant Este situata în Parcul National Muntii Rodnei.

COD: 2220 Rapa Verde Tipul : paleontologica Suprafata: 1 ha Localizare: Rapa Verde este situata pe malul raului Budac, in apropierea bifurcatiei dintre dumurile forestiere Dealul Negru si Aluneasa. Punctul fosilifer prezinta numeroase resturi de plante prinse intr-o marna tufitica, tufit si pirocastit andezitic, apartinand Miocenului superior.

COD: 2221 Comarnic Tipul: paleontologica Suprafata: 5 ha Localizare: Rezervatia se afla pe cursul superior al Vaii Budacel (afluent de dreapta al paraului Budac) la cca 5 km amonte de localitatea Cusma in locul de varsare al paraului Comarnic in paraul Budacel. Cai de acces: La rezervatie se poate ajunge plecand din Bistrita pe DN 17 pana in localitatea Livezile, de unde, pe drumul judetean ce se desprinde din centrul localitatii si se indreapta spre localitatea Cusma, mergem pana la iesirea din aceasta localitate. La intersectia cu drumul forestier Bistrita Bargaului – Budacul de Sus drumul se indreapta spre captarea de apa, iar de la podetul de beton se indreapta spre Valea Budacelului pe care o urmareste inspre amonte pana la confluenta cu paraul Comarnic. Obiectul ocrotirii: In malul stang, abrupt, al Budacelului, in locul in care apele paraului Comarnic se varsa printr-o cascada de cca.50 m in apele Budacelului, apar marne tufitice, tufite si cinerite cu resturi de plante fosile, indeosebi frunze. Pe cca. 50 m in aceasta succesiune de roci, apar resturi fosile de gimnosperme si angiosperme. Ele apar, in aceleasi tipuri de roci si in albia minora a Budacelului, amonte de confluenta cu paraul Dracului.

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistrita-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2222 Crovul de la Larion Tipul: botanică Suprafaţa: 250 ha

„Crovul de la Larion” este situat pe teritoriul comunei Lunca Ilvei, la limita judetului Bistrita- Nasaud cu judetul Suceava. Obiectul ocrotirii il constituie turbaria cu vegetatie forestiera, bogata in specii oligotrofe, Sphagnum sp. si Drosera rotundifolia. Aceasta rezervatie este inclusa in situl Natura 2000 –Larion.

COD: 2223 Izvoarele Mihaiesei (cunoscuta si sub denumirea de Stanca Iedului -Bujdeie). Tipul: mixta Suprafata: 50 ha Localizare: Rezervatia este situata pe muntele Mihaiasa (1805 m) din partea sudica a Muntilor Rodnei. Cai de acces La rezervatie se poate ajunge din soseaua care flancheaza Muntii Rodnei, pe unul din numeroasele trasee, care urca spre creasta. Traseul cel mai bun de pe teritoriul judetului are ca punct de plecare localitatea Anies situata pe DJ 172. De la podul Aniesului se desprinde un drum care urmeaza Valea Aniesului inspre amonte si care, dupa iesirea din localitate, devine forestier si trebuie urmat pana la confluenta Aniesului Mare cu Aniesul Mic. De aici se urmareste culmea care urca treptat spre Varful Mihaiasa. In apropierea obarsiei paraului Izvorul Mihaiasa se afla Stanca Iedului si in vecinatate Bujdeie, iar pe o suprafata de 50 ha rezervatia propriu-zisa.

COD: 2224 Stancile Tatarului (mai este cunoscuta si sub denumirea de Tatarca sau Pietrele Tatarcii). Tipul: peisagistica Suprafata: 25 ha Localizare: Rezervatia este situata la extremitatea nord vestica a Calimanilor, la marginea sud estica a localitatii Bistrita Bargaului, pe paraul Tatarcii- afluent de stanga al Bistritei Ardelene. Cai de acces Se poate ajunge la rezervatie din Bistrita pe drumul national 17 pana in localitatea Prundu Bargaului de unde, la km 85+400 se desprinde spre sud drumul judetean 173 ce duce la Colibita. Din localitatea Bistrita Bargaului, in dreptul garii se desprinde pe dreapta un drum, care, dupa ce traverseaza podul peste Valea Bistritei Ardelene, urca printre case insotind Valea Tatarcii. Dupa 1 km se iese din localitate si se urmeaza culoarul stramt creat de Valea Tatarcii. Obiectul ocrotirii: Versantii vaii Tatarcii sunt acoperiti in parte cu paduri de foioase in amestec cu molid. Vegetatia ierboasa este dominata de asociatia Asperula-Dentaria. Principalele tipuri de padure sunt : amestec de rasinoase si fag pe soluri scheletice (51%), faget montan pe soluri scheletice cu flora de mull (46%) si 2 % faget de limita cu flora de mull. Aceasta padure este pigmentata de formatiuni erozionale, de forme si marimi diferite, dand un peisaj asemanator celui de pe Valea Repedea si Cheile Bistritei Ardelene

Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistrita-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004

COD: 2225 Ineu - Lala Tipul: mixtă Suprafata: 2568 ha

„Ineu Lala” rezervatie mixta situata pe teritoriul Parcul National Muntii Rodnei cu o suprafata de 2568ha. Include lacul Lala Mare, lac de origine glaciara, cu vegetatie specifica. Datele au fost preluate din lucrarea: Arii protejate din Bistriţa-Nasaud, Ioan Chintauan, V. Stefan, I. Marquier, Gh. Coldea, Ed. Supergraph, 2004