An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
MEMORIA OLTULUI şi ROMANA ŢILOR Revist ă de istorie şi cultur ă a Oltului şi Romana ţilor Anul IV, nr.12 (46), decembrie 2015 Editat ă de Asocia ţia Cultural ă MEMORIA OLTULUI
Director: Ion D. Tîlv ănoiu Comitetul de redac ţie: S
Plan şele noastre:
1. S 2. S S S
3.
4. www.memoriaoltului.ro 1
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
S S S S - S ’ S S S
SS www.memoriaoltului.ro 2
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Identit ăţ i s ăte şti Ion Andrei ţă Fiecare loc are un semn al lui , de identitate şi recunoa ştere. Al lui şi numai al lui. O ctitorie, o întâmplare, o legend ă – cu care, de regul ă, locul iese în fa ţa lumii, mândru şi individual. Uneori, acest semn poate fi un deal, o colin ă, o p ădure, un arbore secular – de care se leag ă o poveste semnificativ ă. M ă gândesc, de pild ă, la ora şul Blaj – în care de câte ori poposeam, în c ălătoriile mele de ziarist la cotidian, de atâtea ori îmi era greu s ă m ă despart. Dac ă, prin absurd, nu ar fi tr ăit şi nu ar fi lucrat aici corifeii Şcolii Ardelene ori n-ar fi existat Şcoala de Ob şte, în care se preda în limba român ă („nici o plat ă de la ucenici aşteptându-se”) – şi înc ă multe alte semne ale identit ăţ ii noastre române şti; al ături de voin ţa celor 40.000 de români, care, pe Câmpia Libert ăţ ii, au rostit, la 15 mai 1848, supremul leg ământ: „Noi vrem s ă ne unim cu Ţara!” – dac ă prin absurd, repet, n-ar fi existat toate acestea, care s ă dea adev ărata identitate, ar fi fost de ajuns – pentru locul unde „bate ceasul mai presus de vreme” (apud Lucian Blaga) – Dealul Hulii Vechi, de pe care, rezemat de un tei ce str ăjuie şte şi ast ăzi timpul, vizionarul Mihai Eminescu a exclamat, transfigurat de emo ţie: „Te salut din inim ă, Rom ă-Mic ă! Î ţi mul ţumesc, Dumnezeule, c ă m-ai ajutat s-o pot vedea!”. În Ţara Românilor, fiecare loc are semnul lui : inconfundabil, de identitate şi recunoa ştere. Locul despre care voi povesti, în continuare, nu are nici m ăre ţia Blajului, nici în ălţimea Albei Iulii – ca s ă m ă p ăstrez în aceast ă parte de Ţar ă. Locul de care vorbesc este un loc minuscul din B ărăgan. Un s ătuc, în imensitatea Câmpiei Eterne. Deschid o mic ă parantez ă. S-a tot vehiculat ideea fals ă c ă B ărăganul este o întindere de p ământ nedes ţelenit, sau abia des ţelenit, cu a şez ări rare şi tinere (vezi comunele înfiin ţate dup ă primul r ăzboi mondial, prin împropriet ărirea „veneticilor”/,,proveni ţilor” din M ărginimea Sibiului – şi nu numai) supus n ăvălirilor turce şti, care pârjoleau periodic totul, trecând prada – animale, copii, fete – peste Dun ăre. Un loc pustiu: bărăgan – asupra căruia se aplecaser ă, totu şi, în timp, doi scriitori mari: Alexandru Odobescu, în „Pseudokinegeticos ”, şi Panait Istrati, care-i culesese „ciulinii” într-un roman de pomin ă, „Ciulinii B ărăganului ”. S-au f ăcut, apoi, cercet ări serioase; oameni competen ţi, cu iubire de ţar ă, au scos la iveal ă m ărturii care a şeaz ă Bărăganul al ături de celelalte vetre ale tr ăiniciei române şti. Câmpia Etern ă – o vatr ă cu www.memoriaoltului.ro 3
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR numeroase focuri, în jurul c ărora s-au ţesut destine, s-au în ălţat ziduri proteguitoare, s-au creat fapte memorabile, trecute în pove şti; s-au imprimat pece ţi, semne distinctive. Revin la satul de pe aceast ă tipsie vegetal ă, ţesut ă cu arnici verde, galben, ro şu, alb – dup ă culoarea anotimpurilor. Este satul nevestei mele, Lia-Maria (n ăscut ă Mihal ă; spre identificare!) care-l consider ă unic în peisajul lumii. El apar ţine, ast ăzi, de comuna Şoldanu (jude ţul C ălăra şi) şi se afl ă pe drumul na ţional Bucure şti-Olteni ţa, la 42 de kilometri de Capital ă şi 18 kilometri de Dun ăre. Mai multe sunt semnele care îl particularizeaz ă pe acest sat: Negoe şti. Numele ar veni de la domnitorul-cărturar Neagoe Basarab (a nu se uita înv ăţă turile sale c ătre fiul s ău Teodosie) ori chiar de la un alt Neagoe, poate mai vechi, vreun sp ătar, vreun boier harnic şi credincios. Cu siguran ţă , îns ă, numele de Negoe şti începe s ă circule, s ă se statorniceasc ă, pe la jum ătatea veacului al XVII-lea, datorit ă bravului şi adânc credinciosului întru Dumnezeu şi poporul s ău, Io Matei Basarab , domnitorul Ţă rii Române şti, care şi- a fixat aici, la Negoe şti, re şedin ţă de var ă, timp de un deceniu: între anii 1640-1650. Cât de veche trebuie s ă fi fost, totu şi, a şezarea, dac ă la aceast ă dat ă putea oferi domnitorului condi ţii de re şedin ţă ? Adic ă de Capital ă. Documentele atest ă că Matei Basarab întrunea, la Negoe şti, Divanul ţă rii, lua hot ărâri importante, primea ambasadori – în . vreme ce ochiul s ău vulturesc veghea la hotarul de Sud (de care-l desp ărţeau numai 18 kilometri!). În aceea şi perioad ă, între anii 1648-1649, Elina Doamna, so ţia lui Matei, construie şte Biserica Mân ăstirii Negoe şti (se pare, pe o mai veche temelie) cu chilii pentru călug ări, clopotni ţă impun ătoare şi puternice ziduri împrejmuitoare – care, în parte, se v ăd şi ast ăzi. Să st ăruim pu ţin, în leg ătur ă cu Doamna Elena. Ea este sora boierului Udrişte Năsturel, din Here şti (ast ăzi, sat apar ţin ător de comuna Hotarele) a şezare situat ă pe aceea şi ax ă Bucure şti-Olteni ţa, la kilometrul 31, cu o abatere la dreapta de 5 kilometri. Boierii Năsturel erau bine cunoscu ţi în epoc ă, prin inteligen ţa şi cultura lor renascentist ă. Udri şte Năsturel, cumnatul domnitorului Matei Basarab, este autorul unor importante traduceri şi prefe ţe – tip ărite sub patronajul domnitorului – dar şi al unor versuri originale, printre primele din literatura noastr ă veche. www.memoriaoltului.ro 4
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Casa boiereasc ă din Here şti, cunoscut ă sub numele de Casa de Piatr ă Udri şte Năsturel , este una din cele mai interesante construc ţii române şti ale începutului de secol XVII. Un palat în toat ă regula, din moment ce Paul de Alep, faimosul secretar al lui Macarie, Patriarhul Antiohiei, şi înso ţitorul acestuia în c ălătoria prin Ţă rile Române şti, nota, în 1657, în jurnalul s ău: „ Când s-a început cl ădirea se spunea c ă nu se mai afl ă în lume palat asem ănător; afar ă numai, poate, în ţara frâncilor …”. De fapt, o cl ădire masiv ă, p ătrat ă, impun ătoare prim m ăre ţie şi simplitate; un autentic, tradi ţional conac boieresc. Construc ţia a suferit, în timp, mai multe avataruri dureroase, ajuns ă sub diver şi st ăpâni: Milo ş Obrenovici (pe la 1830-1831) şi un (ultim) boier Stolojan. În prezent, Casa de Piatr ă Udri şte N ăsturel se afl ă sub beneficul patronaj al Muzeului Ţă ranului Român, care depune eforturi şi dragoste în p ăstrarea şi îngrijirea aşez ământului. În ea sunt amenajate expozi ţii pe teme adecvate: mobilier-feronerie, scoar ţe române şti, ceramic ă. În ziua vizitei mele, împreun ă cu nevasta, era deschis ă o bogat ă şi frumos prezentat ă expozi ţie de ceramic ă: de la cana cu m ănu şă dacic ă (secolele II-I, î. Chr.) la fragilitatea verzuie a farfuriilor de Colibaba. Înainte de-a se stabili în Re şedin ţa de var ă de la Negoe şti – sau la începutul acestei perioade – Elina Doamna construie şte în locul natal o biseric ă, al ături de Casa de Piatr ă. O corabie cu pridvor deschis, pe care se înal ţă , catarg, turla clopotni ţei. Se păstreaz ă, aici, piatra tombal ă a lui Radu Postelnicul N ăsturel şi a so ţiei sale, Despina – părin ţii Elenei – precum şi mormântul fratelui acesteia, Şerban N ăsturel. În curtea bisericii exist ă mormântul lui Milan Obrenovici, fratele lui Milo ş, care a domnit în Serbia. Din păcate, biserica nu mai p ăstreaz ă fresca de la jum ătatea secolului al XIX-lea (cum o păstreaz ă sora ei din Negoe şti). S-a putea ca pictura s ă tânjeasc ă sub coaja de ciment ce îmbrac ă, aidoma unei plato şe, pere ţii interiori. Înapoi, la Negoe şti. Aici unde, în timp ce domnitorul Matei Basarab semna hrisoave importante, Elina (Elena) Doamna cerceta locul şi aviza proiectul impun ătoarei construc ţii: o dropie zvelt ă, cu gâtul lung; o Dragomirn ă a Câmpiei. În numai doi ani de zile s-a zidit o veritabil ă catedral ă, înalt ă de 31 de metri, lung ă de 18 metri şi lat ă de 7 metri; grosimea zidului: între un metru şi jum ătate şi doi metri şi jum ătate. Zvelt ă, dar inespugnabil ă. Pe care preotul Gheorghe, cel dintâi slujitor al ei, o prezenta astfel, în Pisania de la intrare: „Acest cinstit şi dumnezeiesc hram, cu toate cele ale monastirii, s-au zidit din temelie de binef ăcătoarea doamn ă Elina, so ţia marelui şi binecinstitului domn Io Matei Basarab Voievod a toat ă Ţara Ungrovlahiei, în anii 1648-1649; ispravnic a fost Manea Postelnicul; a scris preotul Gheorghe”. Un an mai târziu, în 1650, Patriarhul Macarie viziteaz ă Mân ăstirea Negoe şti, împreun ă cu diaconul Paul de Alep, secretarul s ău, care, în cartea sa „ Călătoriile Patriarhului Macarie al Antiohiei în Ţara Româneasc ă”, scrie, în leg ătur ă cu biserica: „O cl ădire cu totul nou ă şi foarte apropiat ă de râurile Arge ş şi Dâmbovi ţa, care se unesc aici ”. Domnitorul Matei Basarab a înzestrat Mân ăstirea Negoe şti cu daruri scumpe, ca pe o mireas ă de pre ţ a Domnului nostru Isus Christos. I-a oferit o mo şie de 8.400 de pogoane de p ământ arabil, un clopot (furat de turci, la prima invazie asupra mân ăstirii, în anul 1680) obiecte şi c ărţi religioase, 15 pogoane de vie (în satul Greaca) un ele şteu cu pe şte (40 de pogoane de luciu de ap ă) – scutind, totodat ă, pe egumeni şi stare ţi de d ări c ătre domnie. www.memoriaoltului.ro 5
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Conform unui obicei, îns ă (asupra c ăruia nu insist acum) tot Matei Basarab a închinat toat ă aceast ă bog ăţ ie, la numai un an de la întemeiere, Sfântului Munte Athos. Peste cele aduse de Matei Domnul, s-au a şternut alte danii valoroase, multe din partea celuilalt mare domnitor-ctitor, Constantin Brâncoveanu, originar tot din Brâncovenii Romana ţilor. Vin, la rând, daniile boiere şti. Familiile Manu şi Cantacuzino vor d ărui mo şiile Potcoava (2.138 de pogoane) şi Valea lui Soare (3.764 de pogoane). În anul 1701, averea mân ăstirii ajunsese la 13.489 de pogoane teren arabil, 15 pogoane de vie, 62 de săla şe de ţigani, ele şteu de pe şte şi un codru de p ădure de 600 de pogoane. Un secol şi jum ătate mai târziu, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin Legea seculariz ării averilor mân ăstire şti (un necesar act na ţional reparatoriu) trece în folos ob ştesc imensele bog ăţ ii, al c ăror uzufruct lua calea Athosului. Biserica Mân ăstirii Negoe şti devine parohial ă (c ălug ării luând calea C ăld ăru şanilor şi Snagovului) – p ăstrând, în continuare, o parte din avere. Tot pe atunci – 1864 – gra ţie grijii aceluia şi destoinic domnitor şi a mini ştrilor s ăi, biserica din Negoe şti este supus ă unor îmbun ătăţ iri, în special în ceea ce prive şte pictura (care ori nu existase ori se deteriorase definitiv). Cel ce urma s ă fac ă aceast ă m ăiestrit ă munc ă a fost ales pictorul Constantin Lecca – tat ăl frumoasei Cleopatra Lecca-Poenaru (veri şoara lui Caragiale) c ăreia Eminescu îi va închina câteva poezii („Pe lângă plopii f ără so ţ”) dar care va r ămâne ve şnic îndr ăgostit ă de Titu Maiorescu. Constantin Lecca – din penelul c ăruia se mai p ăstreaz ă pictura Bisericii Sfântul Anton-Curtea Veche din Bucure şti – a impus un stil unic, diferit de al celorlal ţi „zugravi de sub ţire” (a şa cum, special şi unic, rămâne stilul lui Nicolae Grigorescu). Merit ă re ţinute, de asemenea, picturile istorice ale lui Lecca: „Cea de pe urm ă noapte a lui Mihai Viteazul”, „Intrarea triumfal ă a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia”, „B ătălia de la C ălug ăreni”, „Uciderea Brâncovenilor”; precum şi portretele domnitorilor Alexandru Ioan Cuza şi Barbu Ştirbei, paharnicului Constantin Obedeanu, Petrache Poenaru. Pictorul, n ăscut la Bra şov, în 1807, a murit în 1887 şi este înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucure şti. Sfin ţii lui Lecca au, desigur, mult din lumea de Sus, a lui Dumnezeu, dar au şi ceva din Olimpul lui Apollo; ceva din cerul Capelei Sixtine a lui Michelangelo şi din îmbujorarea lui Rafael. Cei trei Arhangheli: Mihail, Gavriil şi Rafail – care dau şi hramul bisericii – to ţi la un loc (pe una din fresce; în m ărime natural ă) şi fiecare în parte, sunt personaje atât de umanizate şi pl ăcute, c ă te-ai a ştepta/bucura s ă coboare din cadr ă, s ă te prind ă de mân ă şi să porni ţi, ferici ţi, spre Via ţă . Iisus Christos şi Fecioara Maria cu Pruncul – din cele dou ă icoane mari, împ ărăte şti – a şeza ţi temeinic în jil ţuri fastuoase, cu coroane regale pe frunte, sunt Domnitor şi Domni ţă , privindu-şi cu dragoste supu şii. Catapeteasma – cele 12 secven ţe principale din via ţa Mântuitorului – o veritabil ă Capel ă Sixtin ă româneasc ă. De re ţinut aici o particularitate în reprezentarea Cinei Cea de Tain ă. De regul ă, atât în pictura ortodox ă, cât şi în cea catolic ă, în tabloul respectiv to ţi apostolii stau cu Isus la mas ă. În viziunea lui Constantin Lecca (absolut plauzibil ă!) Iuda este reprezentat în picioare, plecând ru şinat de la mas ă; probabil dup ă ce Mântuitorul îl divulgase ca vânz ător (tr ădător). Întreaga lucrare a pictorului Lecca – o osmoză original ă între Orient şi Occident, pe care patina Ortodoxiei se impune de la sine. Catapeteasma este sculptat ă de Constantin Babic, din lemn aurit de tisa şi de tei. www.memoriaoltului.ro 6
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Tot din mâna acestui tâmplar cu harul lui Dumnezeu a r ămas în biseric ă un tron arhieresc, cu stema României de dup ă Unirea lui Cuza, cu dou ă cifre inscrip ţionate pe el: 5 şi 24 . În arhiva Bisericii din Negoe şti se p ăstreaz ă dou ă documente scumpe culturii române: dou ă scrisori adresate în anul 1864 preotului paroh, al c ărui nume, din p ăcate, nu l-am descoperit. O scrisoare apar ţine pictorului Constantin Lecca, datat ă 11 februarie 1864, cu referire la pictarea sfântului l ăca ş de c ătre cunoscutul „zugrav”: „Preacuvioase P ărinte, Am gr ăbit a împlini dorin ţa ce ave ţi a vedea biserica pe deplin împodobit ă, şi iat ă că trimisei cu toate Icoanele Tâmpei pe Dl. Iak şici, colaborator al meu; v ă rog dar primi ţi-le, şi cu ajutorul Sfin ţiei Voastre, dup ă ce le va da lustrul cuvenit, va şi a şeza dintrânsele câte se va putea a şeza, iar cele ce vor fi cu neputin ţă a le a şeza vor r ămâne pân ă la venirea D-lui Babicu sculptorul, ca s ă le a şeze D-lui. Ve ţi binevoi, prea cuvioase, a-mi trimite o dovad ă c-aţi primit toate Icoanele, cu un cuvânt c-am s ăvâr şit toat ă lucrarea mea, ca s ă-mi pot lua de la On. Minister restul ce mai am a primi, prin care ve ţi îndatora prea mult p-al Sfin ţiei Voastre prea supus, Const. Lecca 1864, fevrar 11, Bucure şti N. B. V ă rog prea-mult a înlesni f ără z ăbav ă întoarcerea D-lui Iak şici, fiindc ă-mi este prea trebuincios la lucrarea d-aici”.
Cealalt ă scrisoare apar ţine scriitorului-ministru Dimitrie Bolintineanu – şi gl ăsuie şte despre grija pe care Vl ădica o purta Opincii:
„Ministerul Cultelor şi Instruc ţiunii Publice Sec ţiunea Administ. Biroul 1, No. 8935 Cuvioase P ărinte, Spre r ăspuns la raportul Cuvio şiei Voastre No. 14, v ă încuno ştin ţez c ă pentru via acei Monastiri, de la Greaca, s-a scris Prefectului respectiv a o avea în vedere la efectuarea circul ării ce i s-a trimis, spre a o arenda. Ministru, D. Bolintineanu Bucure şci, Anul 1864, Luna Mart, 23”. * Iat ă, a şadar, semnul, efigia, pecetea uricelor vechi cu care satul Negoe şti din inima Bărăganului se arat ă lumii ca un loc unic, demn, inconfundabil. Aceast ă mân ăstire cu istoria ei, cu cei ce-au ctitorit-o, slujit-o şi sl ăvit-o înseamn ă, mai ales, un blazon de noble ţe. Un însemn pe care ţi-l d ă trecutul, ca o garan ţie pentru virtu ţi viitoare. Şi care s ă fie aceste „virtu ţi viitoare”, dac ă nu cele pe care le asigur ă în prezent ini ţiativa şi lucrarea locuitorilor şi slujitorilor de azi ai locului? Şi nu se poate spune c ă oamenii clipei prezente nu fac nimic pentru a-şi dovedi h ărnicia şi priceperea, pentru a tr ăi în rând cu lumea. Dar un semn pentru viitor, pentru viitorime – se arat ă? Într-un fel, pare a se na şte unul – şi acesta ar fi cel ălalt taler al balan ţei timpului: viitorul, reprezentat de ceea ce se ctitore şte în viziunea actualilor oameni ai locului. Ce-ar zice, peste o sut ă-dou ă de ani, cercetând arhivele acelui timp, un viitor (actual atunci) locuitor al urbei Negoe şti, întâlnindu-se cu strada Orhideelor ? (Nu mai întreb cum se simt, acum, ţiganii şi românii care locuiesc pe aceast ă uli ţă , primind o carte www.memoriaoltului.ro 7
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR po ştal ă pe o astfel de adres ă; mai la ea acas ă în Tailanda, decât în B ărăgan). Sigur c ă omul acela, al Viitorului, î şi va zice c ă pe vremea str ămo şilor s ăi, pe aceste plaiuri cre şteau a şa de multe orhidee, încât oamenii, recunosc ători, au dat numele ginga şei flori unei str ăzi, ca semn inconfundabil de recunoa ştere în posteritate. Dar de strada Panselu ţei ? Ori Gladiolei ? Garoafei? Freziei? Narcisei? – a ţi auzit? De strada Fagului? Paltinului? Platanului? Bradului? – a ţi auzit? Interesându-mă – chiar printr-o discu ţie cu edilul locului – aflu c ă a şa s-a hot ărât în şedin ţa Consiliului Comunal. De c ătre cei mai aviza ţi oameni, chema ţi s ă fac ă din locul acesta – anost şi trist, la ora de fa ţă (exceptând trecutul) – semnul inconfundabil pentru viitorime. Comuna este alc ătuit ă din dou ă sate: Negoe şti şi Şoldanu. Consilierii, în şedin ţa lor, iste ţi, cul ţi, informa ţi, au hot ărât, cu privire la botezul uli ţelor-str ăzi, astfel: într-un sat nume de flori, în cel ălalt de copaci. Sec, definitiv, axiomatic. Ce-i drept, pe ici-pe colo s-au mai amestecat arborii cu florile şi pomii fructiferi, dar la o num ărătoare atent ă, bobii cad bine. Se putea şi altfel? Bineîn ţeles! Şi este alarmant c ă dasc ălii, ceilal ţi intelectuali n-au fost consulta ţi – sau au votat şi ei… ca primarul?! Comuna, precum s-a v ăzut – are destule întâmpl ări şi eroi (mai mult sau mai pu ţin locali) personalit ăţ i care puteau fi imortalizate pe placa purt ătoare de nume de strad ă – care, pentru viitorime, ar fi avut o dubl ă însemn ătate (şi efect): mândrie fa ţă de trecutul locului şi îndemn de cercetare şi cunoa ştere a ce va fi însemnat numele acelor str ăzi. Pe strada ce trece prin fa ţa bisericii – m ă voi referi numai la satul Negoe şti – putea fi inscrip ţionat însu şi numele Elinei Doamna, ori al primului preot – Gheorghe – dup ă cum gl ăsuie şte pisania. Exist ă şi al ţi preo ţi cu stagii de zeci de ani în p ăstorirea locului; dasc ăli, înv ăţă tori şi profesori, care şi-au d ăruit via ţa pentru prop ăş irea acestui loc; alte personalit ăţ i: demnitari (primari, notari) boieri lumina ţi – cu dragoste fa ţă de acest loc şi oamenii lui. La urma urmei, lista putea fi completat ă cu nume ilustre din istoria şi cultura neamului românesc. Un exemplu îl aveau al ături, în urm ătoarea comun ă – spre Olteni ţa – Curcani. Aici, mai-marii locului şi-au botezat cele mai multe din str ăzi (care şi arat ă a str ăzi, nu a uli ţe îngropate în noroaie, ca-n Negoe şti) cu numele oamenilor de vaz ă din comuna lor; deceda ţi – şi readu şi, astfel, în aten ţia şi onoarea locului. Alte str ăzi poart ă numele unor eroi şi evenimente din istoria noastr ă. …Ce-aţi zice de strada Eucaliptului ? A Baobabului ? A Palmierului ? A Cocotierului ? Ori de strada Floarea Paradisului ? Streli ţa? Azalee ? Gerbera ? Hibiscus ? La Negoe şti, totul este posibil. Atunci când nu ne intereseaz ă identitatea locului în care tr ăim – şi pe care am fi datori s ă-l slujim a şa cum se cuvine.
27 august 2013 La Negoe şti
www.memoriaoltului.ro 8
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Nicu Vintil ă
Dup ă devenirea omului ca fiin ţă con ştient ă şi apari ţia graiului articulat au început să se formeze în societ ăţ ile primitive care se înfiripau, anumite reguli sociale bazate în special pe obiceiuri locale, pe obi şnuin ţe sociale. Prin apari ţia sim ţului şi a sentimentelor de proprietate asupra lucrurilor din natur ă s-au constituit şi reguli de ap ărare a dreptului de proprietate care se n ăş tea. Nu avem date precise referitoare la modurile de dobândire a dreptului de proprietate ca principal drept real şi nici a primelor reguli nescrise sau scrise dar dup ă anul 753 a.h. odat ă cu fondarea Romei apar şi asemenea reglement ări orale şi epigrafice. Magistra ţii şi jurisconsul ţii romani au fost cei care au dat o defini ţie bunurilor pe care în acela şi timp le denumeau lucruri considerând lucrul ( res ) ca tot ce se afla în natur ă iar dac ă asupra lor se f ăcea referire printr-un raport juridic atunci erau denumite bunuri. Jurisconsultul Gaius în ,, Institu ţiile ” sale şi apoi împ ăratul Justinian în manualul său cu acela şi nume, împ ărţeau bunurile în lucruri patrimoniale ( res in patrimonio ) şi nepatrimoniale ( res extra patrimonium ). O alt ă împ ărţire a lucrurilor patrimoniale era în lucruri mancipi care constituiau mijloacele principale, de baz ă, ale produc ţiei agricole cum ar fi fondurile funciare iar lucrurile nec mancipi erau considerate bunuri inferioare. Astfel a ap ărut no ţiunea de patrimoniu de la latinescul patrimonium care etimologic vine de la pater, Justinian denumindu-l substan ţia. Definind patrimoniul romanii au stabilit dou ă elemente componente ale acestuia şi anume drepturile reale şi drepturile personale, pornind de la practica jurisconsul ţilor prin actio in rem şi actio in personum . Drepturile reale constituie acele drepturi patrimoniale care iau na ştere între o persoan ă numit ă titularul dreptului respectiv şi to ţi ceilal ţi membrii ai societ ăţ ii, cel mai important fiind dreptul de proprietate. Dup ă dreptul natural dobândirea propriet ăţ ii se f ăcea prin mai multe moduri, astfel: - Ocupa ţia – occupatio – adic ă luarea în posesiune cu inten ţia de a deveni proprietar ( anime domini ) a unui lucru ce nu apar ţine nim ănui ( res nullius ). www.memoriaoltului.ro 9
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
- Tradi ţia – traditio – prin punerea unui lucru de c ătre alienator la dispozi ţia dobânditorului printr-un act juridic de transmitere a propriet ăţ ii. - Mancipa ţiunea – mancipatio – care era un act solemn, formal, între persoana care transmitea lucrul ( mancipio dans ) şi cel ce primea lucrul ( accipiens ). - Cesiunea – in iure cesio – o procedur ă solemn ă şi totodat ă un act fictiv prin recunoa şterea, în fa ţa unui magistrat de c ătre dobânditor (cesionar) şi cedent. - Uzucapiunea –usucapio – prin exercitarea posesiunii asupra unui lucru, pe timp îndelungat. - Prescrip ţia de lung ă durat ă – prescriptio longi temporis – mod de dobândire a propriet ăţ ii prin folosin ţă îndelungat ă asem ănătoare cu uzucapiunea. - Adjudecarea – adjudicatio – mod de dobândire a propriet ăţ ii realizat prin atribuirea de către judec ător a bunului. - Legea – lex –mod realizat direct sau indirect prin efectul unui act normativ. - Specifica ţia – specificatio – situa ţie în care o persoan ă confec ţiona un lucru nou dintr-un material apar ţinând altei persoane în calitate de proprietar. - Accesiunea – accesio – const ă în întruparea unui lucru accesoriu într-un altul principal, realizându-se astfel o uniune între cele dou ă lucruri, lucrul accesoriu pierzându-şi existen ţa devenind parte integrant ă a celui principal. Astfel, proprietarul lucrului principal devine proprietarul întregului realizat prin absorb ţia bunului secundar de cel principal ( accesio cedit principali ). Lucrul accesoriu urmeaz ă soarta lucrului principal conform principiului accesorium sequitur principali . Accesiunea are mai multe aspecte: - accesiunea unui lucru mobil la un lucru imobil; - accesiunea unui lucru imobil la un lucru imobil; - accesiunea unui lucru mobil la un lucru mobil; Accesiunea unui lucru imobil la un lucru imobil se realizeaz ă prin aluviune, avulsiune sau printr-o insul ă n ăscut ă într-un fluviu. Aluviunea face ca proprietarul terenului care se g ăse şte lâng ă o ap ă curg ătoare s ă devin ă proprietarul p ământului depus prin aluviune în virtutea lui ius gentium . Aluviunea reprezint ă o accesiune natural ă prin ad ăugirile care se formeaz ă în mod succesiv şi pe nesim ţite, prin ac ţiunea apelor curg ătoare, la terenurile proprietarilor riverani. Aceste principii au fost transformate în reguli juridice cu o existen ţă de peste 2500 de ani în via ţa social ă fiind respectate de bun ă voie sau prin interven ţia organelor abilitate ale statelor. Un asemenea caz de accesiune natural ă prin aluviune a avut loc în sec. XVIII în Ţara Româneasc ă în localitatea Grojdibodu de pe malul Dun ării în sudul Olteniei la jum ătatea distan ţei dintre ora şul Corabia şi localitatea Bechet. În dreptul acestui sat exista de mii de ani un vad în apa Dun ării prin care se putea trece de pe un mal pe altul cu u şurin ţă . Existen ţa vadului este consemnat ă în fapte istorice începând cu expedi ţia lui Alexandru Macedon în anul 335 a.h. care a trecut Dun ărea prin acest loc în Dacia. În anul 87 d.h. romanii construiesc primul pod peste Dun ăre în dreptul acestui sat peste care armatele lui Domi ţian comandate de generalul Fuscus au trecut în Dacia având un sfâr şit tragic.
www.memoriaoltului.ro 10
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
În anul 129 d.h. împ ăratul Hadrian împropriet ăre şte aici mai mul ţi veterani din armatele imperiale romane. Mai târziu Mircea cel B ătrân şi urma şii s ăi la domnia Ţă rii Române şti vor lupta în aceast ă zon ă cu turcii şi vor trece de multe ori apa Dun ării pentru a lupta pentru ap ărarea Ţă rii pân ă aproape de Balcani. Locuitorii din satul Grojdibodu cât şi cei din satul bulg ăresc Dolni Vadin unde exist ă şi acum ruinele unei puternice cet ăţ i, Valeriana, î şi amintesc despre exodul popula ţiilor cu vite mari şi mici de pe un mal pe altul al Dun ării prin acest vad. Vadul a fost posibil datorit ă faptului c ă în mijlocul Dun ării exista o insul ă, un prund, format natural şi care crea dou ă bra ţe fluviului existând posibilitatea de a traversa mai u şor apa. Existen ţa vadului se poate dovedi şi din etimologia cuvântului Grojdibodu (fost Găvojdibrod) adic ă în slavon ă: Vadul Vitelor iar mai târziu Grojdibod: Vadul Strugurilor. Acest prund se numea Prundul V ădinului probabil preluând denumirea satului al ăturat, pe malul drept al fluviului. La un moment dat, bra ţul Dun ării dinspre satul Grojdibodu s-a colmatat cu nămoluri aduse de ape şi s-a astupat devenind uscat şi alipind în acest fel prundul de pământul Ţă rii Române şti. Şi acum acea por ţiune de teren poart ă tot denumirea de Prundul V ădinului cunoscut de localnici ca zon ă inundabil ă prim ăvara. Acest prund era folosit alternativ de locuitorii din Grojdibodu şi de cei din Dolni Vadin care la sfâr şitul sec. XIV au intrat sub st ăpânirea turcilor. De drept, terenul alipit teritoriului Ţă rii Române şti apar ţinea acestei ţă ri dar beiul turcesc şi-a exercitat autoritatea prin for ţă în fa ţa localnicilor confiscându-le vitele şi interzicându-le s ă coseasc ă sau s ă taie lemne ori nuiele din acel prund ca fiind proprietate turceasc ă. A fost nevoie ca domnul Ţă rii Române şti s ă apeleze la Sultanul de la Istambul pentru a reglementa de jure şi de facto situa ţia juridic ă a acestui teritoriu. Informa ţia o afl ăm publicat ă de V. A. Urechia în Documente inedite din domnia lui Alex. C. Moruzi, 1793-1796 , în Analele Academiei Române , Memoriile sec ţiunii istorice, seria II Tom. XV, 1892-1893 Bucure şti 1895 pag. 825-826 unde este publicat în traducere documentul respectiv emis la 22 iunie 1793 : „La aceast ă dat ă medelnicerul Dumitrache (Jianu n. n.) a scris domnului Ţă rii Române şti despre un fapt neobi şnuit: drept satului Grojdibodu (adic ă în fa ţa satului Grojdibodu) ce este pe p ământul ţă rii aproape de marginea Dun ării, despre p ământul ţă rii fiind un punt (prund) care s-a ocolit de apa Dun ării şi din venirea apelor aruncând n ămol, s-a astupat acea desp ărţire de ap ă de la Dun ăre şi s-a f ăcut p ământ uscat tot una cu p ământul ţă rii de pot merge locuitorii cu care, pe jos, pân ă într-acel punt.” Şi din acest fapt rezult ă c ă distan ţa dintre malurile Dun ării a suferit o modificare apreciabil ă prin unirea malului de la Grojdibodu cu un ostrov. Distan ţa de malul turcesc (bulg ăresc) devenind atât de mic ă a f ăcut ca un iuzba ş otoman s ă revendice noul p ământ, dar f ără rezultat deoarece domnul Ţă rii Române şti i-a ar ătat c ă ,, acel loc, precum se cuvine, este şi a r ămas în p ământul ţă rii ”. Acest ,,accident geografic” petrecut în sec. XVIII materializat într-un document de cancelarie domneasc ă, face dovada respect ării atât de Ţara Româneasc ă cât şi de Turcia a www.memoriaoltului.ro 11
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR modului legal, juridic, de dobândire a unui drept real, a dreptului de proprietate prin unul din modurile sale specifice anume accesiunea prin aluviune. Acest principiu milenar a fost respectat de ambele state f ără a da na ştere la conflicte deosebite. Este de remarcat modul pa şnic şi loial de rezolvare a unui diferend de drept interna ţional, terenul respectiv trecând în proprietatea statului fiind înregistrat la ispr ăvnicia jude ţului Romana ţi ca proprietate a Domniei (bun public). Redau mai jos con ţinutul documentului emis de domnitorul Alexandru C. Moruzi în anul 1793: ,,În luna curent ă a lui mai au f ăcut încuno ştin ţare c ătre domnia mea dumnealui medelnicerul Dumitrache ce au fost mai înainte ispravnic la acest jude ţ, cum c ă drept satului Grojdibod, ce este pre p ămîntul ţă rii, aproape de marginea Dun ării, despre pămîntul ţă rii fiind un punctu care s-a ocolit de apa Dun ării şi din venirea apelor, aruncînd n ămol, s-a astupat acea desp ărţire de ap ă de la Dun ăre şi s-a f ăcut p ămînt uscat tot una cu p ămîntul ţă rii, de pot merge locuitorii cu care, pe jos într-acel puntu şi crescând nuiele sub ţiri acolo unde s-a aruncatu n ămolu unii din locuitori ar fi şi t ăiat nuiele, iar unu Osman Isba şu, puindu de au p ăzitu cînd a mers un locuitoru din satul Grojdibod să încarce un car cu fân din fânulu ce-l avea cositu acolo pe p ămîntul ţă rii, l-a cuprins şi i-a luatu 2 boi şi i-a trecutu în ceea parte şi pe urm ă scriindu numitu ispravnic, boii i s-au dat înapoi jiluitorului, dar s-a zis s ă nu îndr ăzneasc ă nimeni a t ăia nuiele de acolo, pentruc ă se st ăpîne şte de d-lui Etim bey. Pentruc ă aceast ă pricin ă v ăzui domnia mea c ă loculu acela se cuvine ţerii, fiind despre p ămîntul ţerei şi f ără cuvânt se st ăpîne şte de al ţii. Dup ă ar ătarea ce s-a f ăcut la locul cuviincios pentru îndreptare a venit şi porunca numitului Etim bey ca s ă nu se amestece cu st ăpînirea p ămîntului ţă rii, pentru care trimi ţând omul întradins al domniei mele c ătre dumnealui a adus şi r ăspunsul prin meltupulu ce a scris ei şi dresat cartea, cum c ă de acuma înainte nu se mai amestec ă cu nici un cuvînt de st ăpînire, dar acum, cunoscând c ă se cuvine pe p ământulu Ţă rii, se vazgheti şeşte, atâta munci a f ăcut rug ăminte, c ă de va trimite vreodat ă omului domniei-sale a t ăia în loculu acela nuiele, s ă nu fie oprit. Deci iat ă scriem D-voastr ă cartea aceasta, dîndu-se în scris c ă acel loc, precum se cuvine este şi a r ămas în p ământul ţerii, îns ă pe seama domniei iar nu alu altu care-va şi şi D-voastr ă îndat ă ce ve ţi primi cartea aceasta a Domniei-mele, s ă o trece ţi în condica jude ţului, asemenea precum şi aici s-a trecut atât în condica vistieriei cît şi în condica divanului, dându spre p ăstrare şi însu şi melitopolu ce a scris c ătre Domnia-mea cu ar ătare c ă acel locu este pe p ămîntul ţerii şi nu are amestec nimenea şi zic sciutu şi cunoscutu de-apururea c ă este în st ăpânire, ve ţi da în scrisu şi zapciilor şi locuitorilor din părţile acelea ca şi cel ălalt p ămînt al ţă rii, îns ă s-au prins de boierii şi al ţii cu chip de mo şie ci s ă socoteasc ă p ământ al Domniei, p ăzând nestr ămutată aceast ă, a pendi c ă de vor veni din acea parte s ă taie cîte un car de nuiele s ă nu fie opri ţi ci slobozi, precum mai sus s-a ar ătat c ă a f ăcutu rug ăciune Domniei-mele, dumnealui Etim bey”.
www.memoriaoltului.ro 12
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
S Cornel Manolescu
1916 – 1917 / 1918, CONDUCERE SUB OCUPA ŢIE GERMANO – AUSTRIAC Ă Între 1916 – 1925 au func ţionat mai multe Comisii Interimare, conduse de c ătre un Pre şedinte. Acesta, ajutat de un vice-pre şedinte avea acelea şi atribu ţii ca şi un primar. Dintre ace şti pre şedin ţi, amintim pe cei mai cunoscu ţi şi men ţiona ţi în documente:
ianuarie – aprilie 1918, IOAN C. DACIAN, pre şed. Comisie Interimar ă Era arenda ş în com. Corbu, iar apoi îl g ăsim ca mo şier în Sârbi-Măgura. La 25.04. 1910 era pe lista definitiv ă a Colegiului I Senat din jude ţul Olt, pentru alegerile electorale. Avea 35 de ani. Cu adresa nr. 1905 din 16 iunie 1911, Prim ăria ,, com. Urbane Slatina” comunica Prefecturii : “Pentru ziua de 18 iunie a.c. orele 4, am convocat Consiliul Comunal în sesiune Extra-ordinar ă spre a aviza la angajarea D-lor Avoca ţi, care s ă sus ţin ă interesele comunei, în procesul ce s’a intentat D-l I. Dacian , pentru revendicarea mo şiei Sârbi-Măgura şi cele l’alte imobile testate comunei de generosul donator I.Varipati. ”1 În dec. 1912, renun ţă la restituirea dotei de 4000 de galbeni a mamei sale adoptive, Casandra Varipati, so ţia lui Ion Varipati (n.1827, Slatina – d.1868), precum şi la valoarea unor ,, construc ţiuni ce ar fi făcut D-sa pe mo şia Sârbi-Măgura.” În 15 mai 1918 şi-a depus candidatura la alegerile electorale pentru Colegiul II Senat.
mai – noiembrie 1918, GHEORGHE STAVRI, pre şed. Comisie Interimar ă A fost pre şedintele unei Comisii Interimare, numit ă sub ocupa ţie. S-a n ăscut pe 2 aprilie 1879, în Slatina, în casa p ărin ţilor s ăi din strada Bucure şti .2 Tat ăl s ău, Ni ţă Stavre era comerciant, n ăscut în 1843, c ăsătorit în 3 aprilie1868, cu Anica Ion Martinescu (n. 1849). Avea o b ăcănie pe str. Bucure şti, înfiin ţat ă pe la 1884. Gh. Stavri a mai avut 3 surori: • Niculina ( n.24 dec. 1868), • Frusina ( d.19 mart.1883, la 1 an şi şase luni), • Maria ( n. 2 sept. 1886). A fost licen ţiat în Drept, Diploma de Licen ţă în Drept nr. 3805 din 26 august 1906, eliberat ă de Universitatea din Bucure şti. Locotenent în retragere .3
1. Arh .Na ţ. Slatina, fond Prefectura jud. Olt, ds. 4 / 1911, f. 108. 2. Arh .Na ţ. Slatina, col. de Registre de Stare Civil ă Slatina, n ăscu ţi, registr. 191 / 1879, f. 36. 3. Arh. Na ţ. Slatina, fond Prefectura jud. Olt, ds. 155 / 1939, f. 28. www.memoriaoltului.ro 13
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
În 1906, s-a înscris în Baroul avoca ţilor din jud. Olt. Pe 29 iunie 1923, s-a c ăsătorit cu Ecaterina Mateescu (n. 1 iul. 1886, Caracal), cu care a avut doi copii, pe Nicolae şi Ana. I s-au acordat mai multe decora ţii şi medalii: 1. Coroana României în gradul de cavaler ,decret nr.3073 / 11 / VI / 1012 .4 2. Avântul Ţă rii,Brevet nr.765 / 8 / 11/ 1913. 3. Crucea comemorativ ă a r ăzboiului 1916 – 18, cu baretele: Carpa ţi, Jiu, Mărăş eşti, 1918. Brevetul nr.34.322 / 15 aug. 1921. 4. Medalia ,,Victoria” a marelui r ăzboi pentru civiliza ţie, 1916 – 1921. Brevet nr.2118 / 20 mai 1923. ,, Opinia Oltului” din 18 februarie 1922, anun ţa: ,, Gh. Stavri, avocat, fost primar, este candidatul Partidului Conservator Progresist, la Camer ă”, iar în num ărul din 1 iunie 1923, acela şi ziar scria: ,,În urma fuziunii partidului Conservator Progresist cu Partidul Poporului din jud. Olt au fost coopta ţi ( n.n . printre al ţii), Traian Biju, Gh. Petri şi Gh. Stavri . Exact peste un an, în num ărul din 1 iunie 1924 ,, Gazeta Oltului”, la rubrica ,,Informa ţiuni”, nota: ,, Comitetul executiv jude ţean al Partidului Na ţionalist al Poporului s-a constituit astfel: - Gh. Stavri, avocat, fost primar” [ era trecut printre membrii acestui Comitet]. Pe 1 august 1939, a fost numit în postul vacant de avocat la Prefectura jud.Olt ,,cu gradul de şef de birou cls. I-a pe lâng ă Serviciul de contencios din Administra ţia Central ă a Ţinutului şi se repartizeaz ă la Prefectura jude ţului Olt . 5 Postul devenise vacant pe ziua de 1 iulie 1939, prin demisia avocatului Romeo Bănăţ eanu. Prin decizia nr. 28.179 / 3 aug. 1940 a Ţinutului Olt, 6 a fost revocat din func ţia de avocat al Ţinutului Olt, pe ziua de 15 aug. 1940, pentru limită de vârst ă. Asupra acestei decizii se revine şi Gh. Stavri este men ţinut în func ţie. În 27 ianuarie 1941, orele 8:15 a depus jur ământul şi a fost instalat ca ajutor de primar, iar în 28 martie, prin Decizia Prefecturii Olt, în locul s ău, ca ajutor de primar este numit avocatul Corneliu Gornescu. Din 16 august 1941, este delegat ca ajutor de primar, post devenit vacant prin trecerea lui C. Gornescu ca primar (decizia Ministerului Afacerilor Interne). În ziua de 21 iunie 1942, avocatul Gh. Stavri, ajutor de primar al ora şului Slatina a decedat. ,, Gazeta Oltului”- Foaia C ăminelor Culturale din Slatina şi jud. Olt, nr.13-15 din 15 iunie-15 iulie 1942, prezenta un necrolog: ,,Un atac de anghin ă pectoral ă a smuls brusc, din mijlocul nostru pe Gheorghe Stavri, avocat şi în timpul din urm ă ajutor de primar al ora şului Slatina. Era în vârst ă de 62 de ani, dar robust la trup şi bine f ăcut. În tot cursul zilei de sâmb ătă, 20 iunie şi-a f ăcut
4. Ibidem. 5 . Arh.Na ţ. Slatina, fond Prefectura jud. Olt, ds. 155 / 1939, f..5 6 . Ţinutul Jiu (alternativ Ţinutul Olt ) a fost unul din cele zece ţinuturi înfiin ţate în 1938, dup ă ce regele Carol al II-lea a ini ţiat în România o reform ă institu ţional ă de tip fascist, modificând Constitu ţia României, legea administr ării teritoriale şi introducând dictatura. Cele şase foste jude ţe care au compus Ţinutul Jiu au fost urm ătoarele: Dolj, Gorj, Mehedin ţi, Olt, Romana ţi şi Vâlcea. www.memoriaoltului.ro 14
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR slujba şi pân ă seara la ora 9 jum ătate a fost v ăzut prin ora ş, stând de vorb ă, cu prietenii şi cunoscu ţii s ăi, iar noaptea la orele 3 atacul a venit fulger ător şi în 15 minute l-a dat gata. Gheorghe Stavri a fost un om fonciamente bun, un om de omenie şi un cavaler integru. A fost avocat al caselor de împrumut pe gaj, al prefecturii ( n.n. sept.1940) şi în timpul guvern ării Marghiloman a fost şi primar al ora şului. În toate posturile ce le-a ocupat şi-a f ăcut datoria con ştiicios, c ăci era f. în ţeleg ător şi al nevoilor slujbei şi al nevoilor cet ăţ enilor. A fost înmormântat în ziua de 22 iun. 1942.” În locul lui a fost numit în 13 iulie 1942, maior Ştef ănescu Andrei (n. 30.XI.1885), ca ajutor de primar. Acesta a depus jur ământul în ziua de 24 iulie 1942, dat ă la care a fost mobilizat. A locuit în strada Dissescu, la nr. 45. În 1947, Ecaterina Stavri nu mai locuia în Slatina, se mutase la Buz ău.
1918 – august 1919, NICOLAE MARINESCU – BIRCII, preşedinte Comisie Interimar ă ( Memoria Oltului şi Romana ţilor nr. 45/ 2015 ) septembrie 1919 – ianuarie 1920, ALEXANDRU GHIRGIU, pre şedinte Comisie Interimar ă
În 16 februarie 1897, A. Ghirgiu ortografiat în unele documente, Ghergiu, în vârst ă de 35 de ani, n ăscut în Bucure şti şi domiciliat în Slatina, se c ăsătore şte cu Sevasti ţa (Sevasta) Orghidan ,,vârsta treizeci şi doi ani născut ă în com. Dr ăgănesci acest jude ţ şi domiciliat ă în aceea ş comun ă, văduv ă prin deces fica major ă a d-lui Ion Polihron şi a Doamnei Profira Polihron. ” 7 Data şi locul na şterii viitorului so ţ rezultau ,, dintr-un proces-verbal de dovedire dresat de Primarul com. Bucuresci dupe declara ţiunea a cinci martori şi omologat de Tribunalul Ilfov. ” 8 Părin ţii s ăi s-au numit Gheorghe şi Sultana Ghergiu. Actul de na ştere al viitoarei so ţii ,, era înscris pe registru com. Pere ţi la dou ăzeci ghenarie una mie opt sute şasezeci şi patru sub numeru doi al condici. ”9 A fost ,,ginerele lui Ion Polihron, care în vremea lui Alex. Ioan Cuza a fost subprefect al jude ţului Olt. Ion Polihron a fost fiul pitarului Ion Polihron din Dr ăgăne şti .”10 Martori la c ăsătoria civil ă au fost: Dr. Alexandru St ăncescu, cpt. Constantin Milcoveanu şi
7. Arh.Na ţ. Slatina, col. Registre Stare Civil ă, pentru c ăsători ţi, Prim ăria Slatina, 10 / 1896 – 1898. 8. Ibidem. 9. Ibidem. 10 . Zorzoliu Traian, Monografia Dr ăgăne şti , pag.189, Ed. Piatra Craiului, Bucure şti, 1997. www.memoriaoltului.ro 15
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Dimitrie A. Polihron. Cununia a avut loc pe 16 februarie 1897, la Biserica ,,Sf.Gheorghe” Iona şcu, din Slatina. Pe 24 februarie 1897, fratele Sevastei, Lt. Gheorghe I. Polichron (31 ani), se căsătore şte cu Elena Fitner (Phintner), fiica farmacistului Alois Phintner. Martori la c ăsătorie au fost: Cpt. C. Milcoveanu (50 ani, pensionar), Cpt. Emanoil Aldea (48 ani, pensionar) şi Alexandru Ghirgiu (35 ani). În 1900, so ţilor Alexandru şi Sevasta Ghirgiu li se na şte un b ăiat care a primit la botez prenumele tat ălui, Alexandru, iar doi ani mai târziu, pe 4 martie 1902 au o fat ă botezat ă Ortan ţa – Profira (prenumele bunicii, din partea mamei, Profira Polihron) .11 Alexandru a absolvit Gimnaziul Radu Greceanu, promo ţia 1914 – 1915, fiind un elev premiant. În 1942 era primar la Dr ăgăne şti-Olt. Pe 4 martie 1904, familia Ghirgiu, mai ,,câ ştig ă” un membru, pe Smaranda Elena. Martor la declararea feti ţei a fost cpt. Emanoil Aldea, tat ăl viitorului general Aureliu Aldea. Alexandru Ghirgiu a f ăcut parte din primul Consiliu de Administra ţie al B ăncii populare ,,Bălăne şti”, înfiin ţat ă în anul 1904 .12 În 1912 s-a înscris în Societatea Cultural ă, Muzical ă şi Sportiv ă ,,Ciprian Porumbescu”. În perioada 4 ianuarie1914 – 1 noiembrie 1916 (până la ocupa ţie), a fost prefectul jude ţului Olt, înlocuindu-l în aceast ă func ţie pe C. Ştef ănescu-Zănoag ă. 13 La începutul lui august 1915, prefectul Al. Ghirgiu are un accident de automobil pe când se întorcea de la Bucure şti, fapt consemnat de periodicul ,, Ecoul Oltului ” din 10 august 1915. În luna septembrie 1919, Prim ăria ora şului Slatina prime şte o adres ă, din partea Prefecturii Olt (Serviciul Administrativ), referitoare la ,, constituirea Comisiei interimare sub Pre şedin ţia D-lui Alex.Ghirgiu” 14 cu urm ătorul cuprins : ,, Domnule Primar Prin Înaltul Decret al Min. de Interne nr.4046 din 12 sept. 1919 s-a dizolvat Consiliul Comunal al acelei commune şi-a instituit o Comisie Interimar ă care s ă gireze afacerile comunei, compus ă din d-nii: * Al. Ghirgiu-pre şedinte * I. Pascal-vicepre şedinte
Membrii: * D-na Zoe Angelescu * Pr. N.Ionescu * Marin Popescu * C. Stavarache * I. Neac şu * C. Achimescu * C. Tonescu
11 . Arh.Na ţ. Slatina, col. Registre Stare Civil ă, n ăscu ţi, 239 / 1902 – 1903. 12 . Vit ănescu Pavel, T. Monografia comunei B ălăne şti-Olt 13 . Prefectura jud. Olt. Anuarul jud. Olt, 1924, pag. 35-36. 14 . Arh. Na ţ. Slatina, fond Prim ăria ora ş. Slatina, ds. nr 35 / 1919. www.memoriaoltului.ro 16
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
De remarcat faptul, c ă prima femeie, care a f ăcut parte dintr-o comisie interimar ă a fost ,, D-na Dr. Angelescu” (n.1890) şi dup ă ,, D-sa D-na Margareta Milcoveanu” (ianuarie –martie 1920, pre şedintele comisiei fiind av. Scevola Z ăgănescu). 15 În ianuarie 1920, Al. Ghirgiu a demisionat, iar comisia s-a dizolvat. În 1924 îl găsim pre şedintele Comitetului şcolar al Şcolii normale ,,Preda Buzescu”, din Slatina. Sevasta Ghirgiu, în 1924, avea în proprietate la Dr ăgăne şti o mare suprafa ţă de teren, 250 ha .16 Tot în acest an era pre şedinta ,,Societ ăţ ii ortodoxe a Femeilor Române, Filiala Slatina.” 17 Dintr-un ziar local afl ăm c ă ,,Alexandru Ghirgiu a încetat din via ţă în noaptea de 16 spre 17 oct. 1930 şi a fost înmormântat la 19 oct. în cavoul familiei din com. Dr ăgăne şti. ” 18 Prietenul s ău, av. I. I. Florescu, la acest trist eveniment, ţine o cuvântare, publicat ă în ziarul ,, Vremea nou ă”, din care cit ăm: 19 ,, În preajma anilor 1890 – 1892 o revolu ţie întreag ă se s ăvâr şeşte în administra ţia vechiului Regat. Vechii şi vesti ţii zapcii se înlocuiesc deodat ă cu subprefectii licen ţiati, sau cel pu ţin cu diploma de bacalaureat. În jud. Olt vine ca prefect Mihail M ănciulescu ( n.n. 21 decembrie 1891 ), înconjurat de o pleiad ă de tineri titra ţi, din care ultimul supravi ţuitor r ămăsese scumpul nostru disp ărut Alex. Ghirgiu. Alexandru Ghirgiu renun ţă la profesia de ziarist şi la via ţa comod ă şi pl ăcut ă a Bucure ştilor în Societatea ziari ştilor Toni Bacalba şa, Iancovescu, Manolescu şi Dem. etc şi vine s ă munceasc ă într-o cancelarie de subprefect în satul T ătule şti şi s ă locuiasc ă într-o cas ă şi mai modest ă din acel sat. Desfiin ţându-se postul a fost transferat la Dr ăgăne şti. Aici se c ăsătore şte. În ace şti 40 de ani de via ţă public ă nu a fost ac ţiune mai de seam ă a partidului liberal la care el s ă nu fi luat parte şi nu a fost institu ţie care s ă nu fi cunoscut amestecul său, conducerea lui. Subprefect şi Director de prefectur ă în mai multe rânduri, prefect de jude ţ, senator de Olt, primar al ora şului Slatina, Pre şedinte al Sindicatului Agricol, pre şedinte al Consiliului Jude ţean, vice pre şedinte al casei de Credit Agricol.” So ţia sa, Sevasti ţa (Sevasta ) i-a supravie ţuit mul ţi ani. În zilele Cr ăciunului 1932, presa sl ătinean ă scria : ,, Sevasta Ghirgiu, pre şedinta Societ ăţ ii ,,Crucea Ro şie”, a împ ărţit ajutoare la bolnavii din spitalul militar.” 20 În anul 1945 Sevasta Ghirgiu, locuia în Slatina, pe str. Ştefan Protopopescu. Prin aplicarea decretului 987 / 1945, cei 18 proprietari de mo şii, care de ţineau 2210 ha. teren, în
15 . Margareta Milcoveanu (n. 7 octombrie 1885, Bucure şti), fiica lui Constantin (doctor) şi Elena Milcoveanu . A fost c ăsătorit ă cu Milcovenu Ioan (n. 05.05. 1880, Slatina), proprietar, viticultor. A fost arestat ă şi internat ă de D.G.S.S. Pite şti, 09.09. 1952, în Penitenciarul Pite şti . Nu a fost condamnat ă şi a ie şit provizoriu pe 05. XI. 1952. (,,Fi şa matricol ă penal ă “). Ion şi Margareta Milcoveanu au fost p ărin ţii medicului Şerban Milcoveanu (n. 23 decembrie 1911, Slatina – d. 30 august 2009, Bucure şti), domiciliat în august 1952 în Bucure şti. A fost şi el arestat şi ,,internat” în Penitenciarul Jilava (aug. 1952). 16 . Anuarul jud. Olt , 1924, p.164. 17 . Ibidem. 18 . ,,Vremea nou ă”, din 1 nov. 1930. 19 . Ibidem 20 .,, Gazeta nou ă”, decembrie, 1932. www.memoriaoltului.ro 17
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR zona ora şului Dr ăgăne şti-Olt au fost expropria ţi. Printre ace ştia se afla şi Sevasti ţa Ghirgiu cu 85,50 ha. A decedat, la o vârst ă destul de înaintat ă, pe 15 febr.1952, în Slatina, decesul fiind înscris în actul nr. 25, Reg. Nr. 685, anul 1952, luna februarie, 18.
21 ianuarie – martie 1920, Z ĂGĂNESCU SCEVOLA, pre şed. Comisie Interimar ă S-a n ăscut pe 5 mai 1877, în Slatina. A fost fiul lui Constantin D. Zăgănescu 21 şi al Mariei Burdeanu (n. 1858, în Caracal), fiica lui R ăducan Burdeanu. 22 La data c ăsătoriei, 5 iunie 1876, C. D. Z ăgănescu era arenda ş, cu domiciliul în com. Ştef ăne şti, Plasa Oltului, jud. Vâlcea. Căsătoria celor doi s-a desf ăcut în baza sentin ţei de divor ţ cu nr. 27 / 1884 a Tribunalului Olt. “Între anii 1880 – 1882, în Slatina, era edificat ă în centrul ora şului casa juristului Constantin Z ăgănescu (fiul lui Dimitrie, frate al lui Pavel Z ăgănescu, cel implicat în evenimentele de la 1848). Casa a fost comandat ă unui constructor italian, care a proiectat-o şi a realizat-o în colaborare cu arhitectul Dimitrie Maimarolu. Decora ţia interioar ă afi şa picturi cu motive florale, iar în salon se aflau trei medalioane care reprezentau grupul Eros şi Psyche între buchete de flori .23 Constantin Z ăgănescu a fost avocat, senator şi deputat. Casele sale, de pe str. Prim ăriei, la 1909 erau proprietatea deputatului Iliescu. Din Anuarul Jude ţului Olt afl ăm c ă: ,, Şcoala profesional ă din Slatina a fost înfiin ţat ă în anul 1897, prin st ăruin ţa defunc ţilor Alex. Iliescu şi C-tin Z ăgănescu, care au dat primele fonduri, 2700 lei, pentru între ţinerea ei .24 Pe 5 decembrie 1893, Constantin Z ăgănescu se rec ăsătore şte cu Elena C. Dumitriu (n. 1863), divor ţat ă de locotenentul I. Arm ăş escu.
21 . Arh. Na ţ. Slatina, Col. Reg. Stare Civil ă, Slatina 182 / 1877, f. 46. Zăgănescu D. Constantin, s-a născut la 27 iul. 1852, în Bucure şti şi a decedat la 13 septembrie 1904, la Viena. Cauza mor ţii – ,,boal ă de inim ă”. Tat ăl s ău, Dimitrie Z ăgănescu, în iulie 1848, era comisar cu propaganda al districtului Vâlcea. La acea dat ă fratele eroului din Dealul Spirii (c ăpitanul Pavel Z ăgănescu) raporta Ministerului Treburilor din L ăuntrul al Ţă rii Române şti, cadrul în care fusese s ărb ătorit ă revolu ţia în ora şul Rm. Vâlcea şi care men ţioneaz ă şi participarea lui Anton Pann ca autor al melodiei ,, De şteapt ă-te române ”, care s-a cântat în ora şul vâlcean la 29 iulie 1848. La aceast ă dat ă Dimitrie (Dumitru) era administrator (prefect) al districtului Vâlcea. 22 . Burdeanu R ăducan, născut pe la 1818 – 1819, în Bucure şti. Şcoala primar ă şi 6 clase de liceu la Bucure şti. Întâi a fost 2 ani bibliotecar la Colegiul Sf. Sava. La 1847, septembrie, 29, institutor la Câmpu Lung – Muscel. Implicat direct în ini ţierea şi desf ăş urarea evenimentelor de la 1848 din Câmpulung-Muscel. Jur ământ pe noua Constitu ţie (Proclama ţia de la Islaz), dezavuarea Regulamentului Organic şi a Arhondologiei (condica rangurilor boiere şti) La 1848, în timpul revolu ţiei, se g ăse şte şi el trecut în conturile visteriei c ă a primit leaf ă în calitate de comisar al guvernului provizoriu. Destituit şi arestat dup ă înfrângerea Revolu ţiei române (13 sept. 1848), judecat şi întemni ţat la M ănăstirea V ăcăre şti, Bucure şti (27 sept. 1848 – 31 mai 1849). Activitate pentru promovarea principiilor modernit ăţ ii na ţionale . Reintegrat în 1851, oct. 3, ca institutor la Caracal. La 1862, august, 15, prof. provizoriu la şcoala de b ăeţi din Slatina. La 5 sept. 1864, institutor superior (Director) în Slatina. Pe la 1868 – 1869, şi revizor pe 4 jude ţe în care intra şi Olt. A fost şi profesor privat la institutul Javeloni şi Raul, din Slatina, pentru limba român ă şi francez ă. A decedat în anul 1870. (Lucian Predescu - Enciclopedia României-Cugetarea ,. Ed. Saeculum I. O. şi Ed. Vestala, Bucure şti, 1999, pag. 145). 23 .,, Ziarul de duminică”, nr. 43 / 28, oct. 2005, art. ,,Frumoasele case de odinioar ă”, de Ion Bulei. 24 . Anuarul jude ţului Olt , 1924, pag. 9. www.memoriaoltului.ro 18
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Scevola Z ăgănescu, dup ă studiile liceale urmate în Slatina, ob ţine licen ţa în drept la Bucure şti . A fost sublocotenent rez. reg. Calafat, nr. 31. În 25 februarie1899 intr ă în Magistratur ă, mai întâi ca supleant la Trib. Teleorman şi Tutova, iar în 29 martie 1901, substitut la acela şi tribunal. În 8 februarie 1902 se afl ă supleant la Tribunalul Tulcea .25 Revine în Slatina şi în 1903, se înscrie în Baroul avoca ţilor din Olt, începând o frumoas ă carier ă la ,,bar ă” şi intr ă în politic ă. Ziarul ,, Democra ţia ”, anul I, nr.3, din 15 iunie 1908 ,, revist ă politic ă, economic ă şi literar ă”, care ap ărea în Craiova, la rubrica ,, Felurite” prezenta ,, Banchetul Conservatorilor – Democra ţi, din Olt” astfel : ,,Duminic ă 8 iunie, a avut loc la Slatina, sărb ătorirea noului pre şedinte de onoare al clubului Conservator – Democrat, d. Alex. Bădărău. D. B ădărău a f ăcut vr’o 40 de vizite la principalii aleg ători, înso ţit fiind de d-nii Pavlovici şeful partidului din Olt şi Munteanu. Seara s’a dat un banchet cu 60 de tacâmuri. Au toastat d-nii Alex. B ădărău, N. Titulescu şi simpaticul avocat Scevola Zăgănescu , C. Ioanid fost deputat, C. Munteanu, fost prefect, Paul Negulescu, I. Ioanid fost pre şed. al Consiliului Jude ţean, C. Pavlovici, dr. R ădulescu, avocat A . Beletti, advocat Sfin ţescu, advocat Stavri, Ştefanovici şi Mo ţă escu.” În num ărul din 14 ianuarie 1920, ziarul Opinia Oltului , anun ţa numirea lui Sc. Zăgănescu, ca pre şedinte al unei comisii interimare: ,, În locul Comisiei Interimare de sub pre şedin ţia D-lui Ghirgiu, care dup ă cum se ştie a demisionat pe chestia extern ă, se va forma o nou ă Comisie Interimar ă sub pre şedin ţia d-lui Scevola Z ăgănescu .” Cu D. R. nr. 180 ,, dat în Bucure şti,la 21 Ianuarie 1920, pe baza art.39 din legea pentru organizarea comunelor urbane şi a art.1din legea asupra unor m ăsuri excep ţionale relative la func ţiuni publice, la consilii jude ţene şi comunale, se instituie ,, la comuna Slatina o Comisiune interimar ă compus ă din domnii: Scevola Z ăgănescu, pre şedinte; C.Penescu vicepre şedinte; Tache D. Protopopescu, Marin Mihalcea, preotul Gh. Ro şulescu, dr. Pelvianu, Al. Georgescu Manu, Carol Zoller, şi D-na Margareta Milcoveanu’’. Decretul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 223 din 30 ianuarie 1920, pag. 11 527. La sfâr şitul lunii martie 1920, aceast ă comisie s-a dizolvat, numindu-se alta sub pre şedin ţia farmacistului Zenobie Voiculescu. Acest ă dizolvare a fost anun ţat ă de ziarul ,,Democra ţia Oltului ”, din 10 aprilie 1920: ,,Comisia Intermediar ă din Slatina al c ărei pre şedinte ţă rănist era boierul Scevola Zăgănescu a fost dizolvat ă şi înlocuit ă cu o comisie de oligarhi al c ărei pre şedinte e boerul Voiculescu, fiul ţă ranului Niculae Voiculescu de la Bogo şeşti (n.n . Mogo şeşti). A şa s-au schimbat lucrurile subt domnia C ăpăţ âneanului. 26 Harababur ă !” De remarcat c ă acest ziar era organ al Partidului Na ţional Liberal-Olt.
25 . Anuarul magistraturii , la 1 ianuarie 1903. 26 . Căpăţ ineanu, Dumitru Gh. ( Memoria Oltului nr. 16/2013; 25/2014 ), n. la 22 oct. 1881, în comuna Spineni, jud. Olt. Înv ăţă tor. Coleg de şcoal ă normal ă la Câmpulung cu Ion Mihalache (pre şed. P.N. Ţ.). Membru P.N. Ţ., a f ăcut parte din delega ţia permanent ă a partidului, deputat în mai multe legislaturi ca reprezentant al jude ţului Olt, Subsecretar de stat al Ministerului Educa ţiei Na ţionale (4 nov.1944 – 1945) în guv. Nicolae Rădescu. A fost arestat şi internat în anul 1947 în Penitenciarul Pite şti. Eliberat în 1952. Rearestat. Dup ă executarea pedepsei (la Sighet), a fost trimis cu domiciliul obligatoriu, în B ărăgan, unde a murit. www.memoriaoltului.ro 19
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
În ziua de 19 decembrie1920, în sala de şedin ţă a Tribunalului, a avut loc alegerea noului Consiliu de disciplin ă al Corpului avoca ţilor din Olt în care: ,, D-l Scevola Zăgănescu a fost ales decan, iar domnii Gh. Petri şi I. A. Tomescu- membri.”27 În num ărul din 1 ianuarie 1922 ,, Democra ţia Oltului ”, nota demisia din P.N. Ţ. a lui Scevola Zăgănescu: ,, D-l Lolo Z ăgănescu, decanul baroului avoca ţilor din Olt, a demisionat din partidul ţă rănesc, în care era pre şedintele Comitetului jude ţean din Olt.” La 28 ianuarie 1923 au fost alegeri pentru Consiliul de disciplin ă al baroului avoca ţilor din Olt. Z ăgănescu este reales decan, iar avoca ţii Gh. Petri şi I.A. Tomescu- membri .28 În 1925 s-a constituit la Slatina o sec ţie a Ligii pentru unitatea cultural ă a tuturor Românilor. Din comitetul acestei sec ţii f ăcea parte şi el, ca membru. A fost c ăsătorit cu Marioara (Maria), v ăduva lui Ştefan Niculescu (decedat în 1927), fiica lui Dimitrie Mavrodin (fost primar al Slatinei în perioada 1866 – 1868 şi 1876 – 1876; Memoria Oltului şi Romana ţilor nr. 44/2015) şi Maria (n ăscut ă Anghelache Ghiocheanu), cunoscut ă şi sub numele de ,,Coana Mi ţa Mavrodin”. Astfel Marioara Scevola Z ăgănescu devine proprietara mo şiei ,,Mavrodin”. În ian. 1929, îl afl ăm din nou decanul Baroului avoca ţilor din Olt. Cu adresa nr. 580 / 13 ianuarie 1938, Prefectura jud. Olt, anun ţa Prim ăria ora şului Slatina că, ,,în locul Consiliului Comunal al ora şului Slatina, dizolvat cu Înaltul Decret nr. 9 din 5 ian. a. c. Min. de Interne prin Decizia nr.40 din 13. a. c. a numit o comisie interimar ă compus ă din domnii: M. Soreanu, cpt. C. Ionescu, Gh. Polihron, M. Rădulescu-Poboran, Şt. Protopopescu, Scevola Z ăgănescu, C. Gornescu, Dr. V. Eniu, Alex. Dumitrescu, R.Ro şulescu, Traian Mateescu. 29 Scevola Z ăgănescu a refuzat depunerea jur ământului (ca membru al Comisiei), cerut de art. 52 din legea Administrativ ă. A fost înlocuit cu Mircea Marin, pensionar din Slatina. La 61 de ani, pe 6 iulie 1938 a decedat, iar so ţia, Marioara Z ăgănescu (n. 9 sept. 1876), a mai tr ăit mult timp în urma sa, decedând pe 6 mai 1958, în Slatina. aprilie 1920, ZENOBIE VOICULESCU, pre şed. Comisie Interimar ă La sfâr şitul lunii martie 1920, Comisia Interimar ă condus ă de av. Scevola Z ăgănescu a fost dizolvat ă şi înlocuit ă cu alta, al c ărei pre şedinte a fost numit farmacistul Zenobie Voiculescu. Născut în 30 oct. 1885, în comuna Mogo şeşti, jud. Olt a fost fiul ,, ţă ranului Niculae Voiculescu. ”30
.
27 . ,, Democra ţia Oltului ”, din 1 ianuarie 1921. 28 . ,, Gazeta Oltului ”, 1923. 29 . Arh. Na ţ. Slatina, fond Prefectura jud. Olt, ds. 29 / 1938. 30 .,, Democra ţia Oltului ”, din 10 aprilie 1920. www.memoriaoltului.ro 20
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
A fost absolvent al Gimnaziului real din Slatina, promo ţia 1901 – 1902. În 1921, Z. V. era membru în Consiliul de administra ţie al B ăncii populare or ăş ene şti de credit ,,Înfr ăţ irea”, iar în 1922, membru în Consiliul de administra ţie al ,,Băncii Agrare”. ,, Gazeta Oltului ”, din 15 febr. 1923, nota: ,, Averescanii şi-au alc ătuit comitetul”. Zenobie Voiculescu a fost ales ca secretar al acestui comitet. În num ărul din 1 iunie 1924, acela şi ziar, anun ţa la rubrica ,,Informa ţiuni” : ,, Comitetul executiv al Partidului Na ţionalist al Poporului s-a constituit. Zenobie Voiculescu, fost farmacist, fost primar, a fost ales, secretar al P.N.P”. Pe 2 noiembrie 1926 este înlocuit de c ătre Prefectura jude ţului Olt din func ţia de Consilier comunal ,, întrucât având calitatea de membru în delega ţiunea permanent ă jude ţean ă Olt, nu mai poate figura în consiliul acelei comune”. În perioada 1926-1929 a fost pre şedintele Consiliului Jude ţean Olt. În 1929, era membru al Consiliului jude ţean al Partidului Poporului .31 Pentru alegerile complementare jude ţene fixate pentru 30 martie 1937, a fost primul pe lista electoral ă a Partidului Na ţional Cre ştin 32 , iar pentru alegerile parlamentare din decembrie 1937 a fost candidatul Partidului Na ţional Cre ştin, filiala Slatina, la Senat. Pentru o perioad ă foarte scurt ă (30 decembrie 1937 – 10 februarie1938) a fost numit prin D. R. 4333, din 1937, dec. 30 prefectul jude ţului Olt, fiind înlocuit cu colonelul Mihail Lasc ăr. În aceast ă func ţie a avut ca realiz ări : - Aşternerea a 1170 m.c. pietri ş pe şoseaua jude ţean ă Slatina – Perie ţi – Potcoava. - Construirea podului Jitaru – V ăleni . - Construc ţia podului de lemn Colone şti – Râjle ţu – Viero şti. 33 În ultimul an de facultate, s-a c ăsătorit cu Irina Ogrezeanu (n. 10 iulie 1891), originar ă din Cheia –Ol ăne şti (Vâlcea), cu care a avut doi copii : * Dan Voiculescu, n. 30 ianuarie 1919, în Slatina, farmacist. Bun jucător de fotbal. A fost arestat şi condamnat la 5 ani de închisoare, cu începere de la 5. XI. 1959. Fiind gra ţiat a ie şit pe 14.01.1963. La data arest ării, era farmacist în Pite şti, lucra la O.F.R. Căsătorit cu Ana .34 * Florica , căsătorit ă cu avocatul Albert Ion (Colegiul de avoca ţi Slatina). În aprilie 1942, Z.Voiculescu era pre şedinte al Colegiului Farmaci ştilor. A decedat pe 28 decembrie 1943 (ora 20), din cauza unei hemoragii cerebrale masive. So ţia, Irina Voiculescu, a tr ăit mult în urma lui. În 1958, se afla trecut ă în listele electorale. Casa Zenobie Voiculescu, din str. Lipscani a fost construit ă, în stil modernist, în anul 1927, de c ătre arhitectul Mih ăilescu. Azi, la parterul casei, func ţionează, biroul notarial al d-nei Buicescu.
31 . Anuarul Partidului Poporului pe anul 1929, pag.62. 32 . Arh. Na ţ Slatina, fond Prefectura jud.Olt, ds.56 / 1937. 33 . Arh. Na ţ. Slatina, fond Prefectura jud. Olt, ds.149 / 1949, pag. 7-12. 34 . ,,Fi şa matricol ă penal ă”. www.memoriaoltului.ro 21
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
S Dumitru Botar Protopopul Ion Sfârâial ă s-a n ăscut în comuna Rotunda, fostul jude ţ Romana ţi la 20 iunie 1897, fiind penultimul din cei 8 fra ţi, 7 b ăie ţi şi o fat ă. Cursurile primare la Rotunda pân ă în anul 1911, apoi Seminarul „Sf. Nicolae” din Rm. Vâlcea absolvit în 1919. Licen ţiat în Teologie cu MAGNA CUM LAUDE. În timpul primului r ăzboi mondial înainte de absolvirea seminarului a fost recrutat pentru Şcoala de ofi ţeri, dup ă absolvire fiind repartizat Sublocotenent la Reg. 19 Infanterie Caracal cu care a făcut campania din Moldova sub comanda gen. Averescu. Din iunie 1919 şi pân ă în octombrie 1920, a fost mobilizat ca ofi ţer în campania din Apus – Budapesta. Dup ă demobilizare se înscrie la Facultatea de Drept din Cern ăuţi, dar în 1922 fiind hirotonit preot în comuna Vl ădila, renun ţă , func ţionând aici pân ă în 1930, de unde se transfer ă în comuna natal ă Rotunda, activând pân ă la pensionare (1958). În perioada 1926-1936 a fost confesor militar al Reg. 2 C ălăra şi – Caracal. În anul 1925 a fost desemnat de c ătre conducerea Partidului Averescan din Romana ţi s ă-l primeasc ă la Caracal dup ă datin ă cu pâine şi sare pe gen. Averescu, care f ăcea o vizit ă cu caracter politic în re şedin ţa Roman ţului. Primirea a fost deosebit ă, iar slujba religioas ă oficiat ă de preotul Sfâr ăial ă a fost superb ă la fel ca şi discursul pe care l-a rostit în onoarea oaspetului, mult apreciat de acesta şi de cei doi înso ţitori Octavian Goga şi Petru Groza. La alegerile din 1926, câ ştigate de gen. Averescu, a fost trecut chiar de acesta pe listele de deputa ţi pentru Parlament, generalul apreciindu-l în mod deosebit, dovad ă fiind telegramele de felicitare pe care i le trimitea în fiecare an de 7 ianuarie, ziua de onomastic ă. În termeni cordiali a fost şi cu Octavian Goga, care asemeni lui Averescu, îi trimitea de la Ciucea telegrame de ziua onomastic ă, îns ă Goga a vrut mai mult cu preotul Sfâr ăial ă, inten ţionând s ă-l trimit ă ata şat cultural la una din ambasadele ţă rii noastre din occident, dar acest lucru nu s-a realizat pentru c ă la scurt timp Guvernul Goga a fost demis de către regele Carol al II-lea. Fiind preot la Rotunda, prin anii 1930, împreun ă cu generalul Ion Ciocan, alt fiu al satului, înfiin ţeaz ă Funda ţia „D. Cotenescu” în memoria primului lor înv ăţă tor, care avea ca scop construirea unui c ămin cultural modern, dotat cu sal ă de proiec ţie cinematografic ă, www.memoriaoltului.ro 22
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR bibliotec ă şi dispensar medical. C ăminul a fost ridicat pân ă în 1944, la aceasta contribuind numeroase echipe de tineri îndeosebi studen ţi. În fiecare sear ă dup ă terminarea lucrului aveau loc adev ărate cenacluri culturale unde se dezb ăteau probleme de literatur ă, filosofie, sociologie, istorie p ărintele Sfâr ăial ă impunându-se prin expunerile sale erudite, tinerii socotindu-l p ărintele lor spiritual. A f ăcut şi gazet ărie, publicând numeroase articole în presa vremii vorbind la radio pe diverse teme de cultur ă, educa ţie religioas ă sau analize politice, bucurându-se de aprecierea unor oameni de condei între care Ştefan Baciu sau Petre Bellu, acesta din urm ă aducându-i numai cuvinte de laud ă în prefa ţa romanelor sale. S . Pe Petre Bellu îl ştie din perioada când acesta era ucenic în atelierul de tâmpl ărie al lui Oac ă din Caracal, ajutându-l atât material cât şi spiritual ca s ă devin ă scriitorul de mai târziu. G ăsindu-l într-o zi cu o carte, retras într-un col ţ de lini şte pentru lectur ă, preotul Sfâr ăial ă, în urma discu ţiilor cu el, a în ţeles c ă la Oac ă o duce cam greu de aceea i-a asigurat din banii s ăi un prânz în fiecare zi la cârciuma lui Pricic ă, în meniu fiind inclus de dou ă ori pe s ăpt ămân ă şi câte o jum ătate de vin. Mai târziu, când Petre Bellu a ajuns un scriitor consacrat, iar pentru romanul s ău „Ap ărarea are cuvîntul ” a fost pus la zid de unii confra ţi, mai ales de marea mas ă a cititorilor, printre cei care i-au luat ap ărarea, în cadrul dezbaterii literare, care a avut loc la Teatrul din Caracal (1934) a fost şi preotul Ion Sfâr ăial ă care a demonstrat c ă romanul nu este imoral. În cartea sa „ Praful de pe tob ă” Ed. Eminescu – 1995, pag. 303 Ştefan Baciu şi-l aminte şte astfel: „Uneori ap ărea sosit dintr-un www.memoriaoltului.ro 23
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR fund de Oltenie, o cuvioas ă fa ţă bisericeasc ă, aducând ba o damigean ă de ţuic ă b ătrân ă, ba un cârnat, ba o putinic ă de brânz ă, care era deschis ă în alai şi apoi „stropit ă” şi consumat ă cum se cuvine în mijlocul aprecierilor pline de elogii. Era un pop ă chel, cu barba mare ca a lui Gala Galaction, o barb ă mai degrab ă de haiduc decât de pop ă pe care-l chema nici mai mult nici mai pu ţin Sfâr ăial ă şi care avea cel pu ţin pentru mine un aspect cam înfrico şă tor. Era îns ă plin de inim ă şi de duh popa Sfâr ăial ă, ştiind s ă asculte şi mai ales s ă povesteasc ă f ără a se sup ăra, când uneori cu un pahar în plus se trecea la capitolul „m ăsc ări” sau „gagici” ambele extrem de apreciate”. La începutul anilor 1940 a fost vicepre şedinte al Societ ăţ ii preo ţeşti „Rena şterea” de pe lâng ă Mitropolia Olteniei, iar odat ă cu declan şarea celui de al II-lea r ăzboi mondial a plecat pe frontul de r ăsărit preot c ăpitan cu Reg. 2 C ălăra şi, de aici a trecut ca preot militar al Diviziei a XI-a fortifica ţii, unde func ţioneaz ă pân ă în 1943, când este transferat ca preot inspector la Misiunea ortodox ă român ă a guvern ământului Transnistriei pân ă la sfâr şitul campaniei din r ăsărit (1944). Dup ă 1944 se înscrie în Frontul Plugarilor, fiind ales în 1946 cu prilejul Congresului acestui for, în comitetul central. În 1948-1949 Frontul Plugarilor s-a autodizolvat fuzionând cu P.M.R. şi P.S.Democrat, dar preotul Sfâr ăial ă a refuzat s ă treac ă la comuni şti pe motiv c ă, ideologia acestora este în total ă contradic ţie cu filosofia bisericii pe care a slujit-o cu credin ţă , şi nu vrea s ă o tr ădeze. Cu ierarhii s ăi superiori, Episcopul Bartolomei, Mitropolitul Nifon Criveanu al Olteniei, Mitropolitul Nicolae Mladin al Ardealului, a avut raporturi foarte bune fiind apreciat şi pre ţuit de ace ştia care-i trimiteau de s ărb ători ur ările lor cre ştine şti de s ănătate. Fostul Patriarh Teoctist când era la Mitropolia Olteniei i se adresa cu „Tat ă Ioane”. A fost un cărturar, cu o cultur ă enciclopedic ă, un altruist în rela ţiile cu semenii, fiind iubit şi pre ţuit de cei care l-au cunoscut. În fiecare duminic ă dup ă slujba religioas ă st ătea împreun ă cu tinerii şi al ţi intelectuali la discu ţii, sub umbra nucilor din curtea bisericii uitând uneori şi de mas ă sau de alte obliga ţii familiale. A trecut la cele ve şnice în ziua de 18 noiembrie 1980 fiind înmormântat în cimitirul din Rotunda.
www.memoriaoltului.ro 24
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
S S Prof. Dumitru C. Nica, Slatina
ÎNCEPUTUL OPEREI ŞCOLARE
1. Activitatea editorial ă Întors în ţar ă la 12 septembrie 1860, func ţioneaz ă între 13 octombrie 1860- 14 iulie 1861 ca redactor al publica ţiei ,,Monitorul Oficial ”, organ oficial al Guvernului de Bucure şti constituit dup ă actul istoric de la 24 ianuarie 1859, actul înf ăptuirii Unirii Principatelor. Ca redactor al publica ţiei, P. S. Aurelian se consacr ă propag ării metodelor moderne de cultivare a p ământului şi de cre ştere a animalelor, a şa cum avusese prilejul s ă le cunoasc ă aplicându-se în Occident. Între 20 iulie 1861-4 iunie 1864, conduce la solicitarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, publica ţia oficial ă destinat ă satelor. În aceast ă func ţie, a f ăcut din publica ţia respectiv ă o şcoal ă de educare agrotehnic ă pentru ţă rănime. Timp de peste treizeci de ani, începând din 1870, a editat mai multe reviste proprii, ,, Revista stiin ţific ă” (1870-1882), ,, Economia Na ţional ă” (1873- 1876, 1885-1900), ,, Economia Rural ă” (1876- S 1877, 1881-1884). În întreaga sa activitate publicistic ă şi politic ă, P. S. Aurelian s-a pronun ţat pentru industrializarea şi independen ţa ţă rii, pentru ap ărarea protec ţionist ă a economiei, împotriva concep ţiilor libert ăţ ii absolute a comer ţului extern (liberschimbismului), iar în revista ,, Terra Nostra ”, public ă o suit ă de articole dedicate geografiei economice a ţă rii.
2. Înv ăţă mântul agricol şi economic Una din ramurile în care P.S.Aurelian şi-a adus o contribu ţie însemnat ă a fost cea a şcolii. Din 21 octombrie 1860, este profesor la Şcoala de Agricultur ă de la Pantelimon. În august 1863, va fi numit director al acestei şcoli pe care o dezvolt ă şi o transform ă în Şcoala Central ă de Agricultur ă şi Silvicultur ă, al c ărei director a fost p ănă la 1 decembrie 1884, reu şind în acest timp s ă asigure o cl ădire corespunzatoare şi s ă transfere şcoala de la Pantelimon la Her ăstr ău. Referindu-se la menirea înv ăţă mântului, P. S. Aurelian avea s ă scrie : ,, Şcoala este sanctuarul unde se prepar ă b ărba ţi pentru diferite ramuri ale activit ăţii omene şti ”- şi tot despre menirea şcolii el scrie: ,,Interesele cele mai vitale ale României, datoria de cre ştini şi de buni cet ăţ eni, toate ne impun ca s ă nu mai întârziem prop ăş irea înv ătământului primar la sate. S ă l ăsăm la o parte orice cheltuieli, s ă cl ădim mai înainte de toate şcoli şi s ă facem înv ăţă torilor o pozi ţiune care s ă-i îndrume în a-şi îndeplini cu ardoare misiunea ce le este încredin ţat ă. Astfel şi numai astfel putem spera c ă aceasta avut ă şi frumoas ă ţar ă s ă devin ă col ţul de p ământ cel mai civilizat din Orient, www.memoriaoltului.ro 25
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR numai cu modul acesta se vor putea îndeplini nobilele aspira ţii ale oamenilor no ştri cei mari…” În perioada 1 august 1882 până la 26 iunie 1884, face parte din guvernul liberal condus de Ion C. Bratianu şi de ţine func ţia de ministru al Instruc ţiunii publice şi cultelor. În aceast ă calitate avea s ă scrie: ,,Ne facem o datorie şi de ast ă dat ă ca s ă atragem aten ţiunea acelor care pot remedia r ăul, c ă, cu o or ă mai degrab ă, s ă se ocupe serios de starea şcolilor rurale, s ă fac ă ca copiii s ă le urmeze regulat, ca înv ăţă torul s ă predea elementele de agricultur ă şi de pomologie ca s ă se înfiin ţeze pe lâng ă şcoala rural ă o gr ădin ă pomologic ă şi un mic câmp de cultur ă. Numai astfel vom ajunge a lumina pe acea parte a popula ţiei române, cea mai însemnat ă dintre toat ă popula ţiunea rural ă. Noi ne ocup ăm numai de ora şe, acolo sunt ochii tuturor, vrem pretutindeni gimnazuri, liceuri şi la sate nici nu gândim.” În timpul ministeriatului lui P.S.Aurelian s-au înfiinţat şcoli reale, f ără s ă fie şcoli de tip special. Aceste şcoli reale secundare erau deosebite de şcolile profesionale prev ăzute prin legea din 1864. Se înfiin ţeaz ă dou ă gimnazii reale: la Bârlad şi la Craiova. Un moment important în via ţa şcolii îl prezint ă rapoartele şi interven ţia sa în Parlamentul ţă rii. Este semnificativ ă p ărerea sa : ,,Înv ătătura unui popor trebuie s ă corespund ă cu nevoile şi aspira ţiile sale; nevoile şi aspira ţiunile românilor, atât economice cât şi na ţionale, reclam ă ca copiii lor s ă cunoasc ă cum se măre şte dezvoltarea economic ă a unui popor; şi aceste cuno ştin ţe le d ă studiul economiei politice ”. Exist ă, în toate acestea, câteva adev ăruri valabile şi în prezent. Este semnificativ ă concep ţia sa potrivit c ăreia: ,,…rug ăm pe cei care î şi dau seama despre importan ţa considerabil ă a înv ăţă mântului profesional în veacul nostru, ca s ă-şi uneasc ă puterile pentru a face s ă se înzestreze ţara noastr ă cu institu ţiuni profesionale. La noi dezvoltarea înv ăţă mântului profesional, … este o cestiune de importan ţă nu numai economic ă, ci şi politic ă. Ast ăzi cotropirea economic ă este mai de temut decât cea politic ă….” Preocupat de ceea ce trebuia s ă asigure preg ătirea şcolar ă, insist ă asupra problemelor practice. Lucrul manual se statornice şte întâi tot în şcolile normale. Dup ă o scurt ă perioad ă me şte şug ăreasc ă (1882-1888), se transform ă astfel încât în cadrul lui s ă înve ţe: - împletiturile din paie, papur ă; - confec ţionarea de aparate didactice şi S . www.memoriaoltului.ro 26
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR materiale didactice din hârtie şi din carton; - obiecte strict necesare în gospod ăria ţă răneasc ă. La o astfel de finalitate se ajungea şi în vremea ministeriatului lui Spiru Haret, ea fiind definitiv consfin ţit ă în 1903. Care era situa ţia în şcoala primar ă? Îndeletnicirile agricole aveau urm ătoarea evolu ţie: în Legea Instruc ţiunii Publice emanat ă din cancelaria domnitorului Alexandru Ioan Cuza la 1864, se prevedeau doar anume no ţiuni de ,,economie de câmp şi casnic ă”. În 1865 P. S. Aurelian propune s ă se introduc ă în şcolile s ăte şti şi practic ă agricol ă. Mult mai târziu, abia în 1893, se dotau şcolile primare, prin lege, cu lotul de ½ ha pentru ,,experien ţe agricole”. În 1896 ap ărea în planul Şcolilor primare disciplina de studiu ,,lucr ări practice agricole’’. Mai târziu se introduce un premiu pentru cea mai buna gr ădin ă şcolar ă pe jude ţ. Premiul const ă în suma de 50 de lei. În 1903 se ini ţiaz ă cursul de var ă de pomologie pentru înv ăţă tori. Lucrul manual în şcolile primare se prezenta în felul urm ător: în şcolile de fete, era prev ăzut lucrul de mână înc ă din Legea Instruc ţiunii Publice a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din 1864, pentru şcolile primare s ăte şti, forma care în linii mari se va p ăstra şi în secolul al XX-lea. În 1883, sub ministeriatul lui P. S. Aurelian, lucrul manual s-a prev ăzut în programa şcolar ă şi pentru b ăie ţi, urm ănd s ă se desf ăş oare în ateliere şi având ca scop preg ătirea unei meserii al c ărui con ţinut, în Legea din 1893, era astfel nominalizat: împletituri, cartonaje, lucr ări u şoare de tâmpl ărie, iar în 1896 se consfin ţea prin lege punctul de vedere utilitar, c ă ,,în ateliere se vor practica acele îndeletniciri care aduc un folos imediat”. Ca ministru al Instruc ţiunii publice, în anul 1883, P. S. Aurelian prelunge şte durata şcolilor s ăte şti cu doi ani de studiu, sub numele de clase complementare, unde urmau s ă se predea cuno ştin ţe cu aplica ţii practice. De altfel, aceasta reprezenta o încercare de aplicare a unor m ăsuri prev ăzute, cum am văzut, înc ă în proiectul lui V. Conta în 1880-
www.memoriaoltului.ro 27
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
1881, filosof şi ministru la Instruc ţiunea public ă. Mereu atent şi preocupat de situa ţia înv ăţă măntului, P. S. Aurelian avea s ă constate într-un raport: ,,îns ărcinat de domnul ministru al Agriculturii cu misiunea de a asista la examenele Fermei-şcoal ă de la Craiova, am vizitat mai multe comune, am ţinut a mă informa despre starea înv ăţă măntului şi cu durere am constatat c ă în multe sate înv ăţă tura este numai o form ă; c ă elevii nu se aduna mai deloc; c ă privegherea de abia exist ă, într-un cuv ănt c ă şcolile rurale departe de-a corespunde cu scopul, ele stau în amenin ţare. Nu mai vorbesc despre localuri, pe acestea le-am v ăzut în multe localit ăţ i cu ferestre sparte, având aerul unor case pustii …”. P. S. Aurelian s-a ocupat cu aten ţie de misiunea şcolii, despre care el atr ăgea aten ţia factorilor de decizie: ,,înv ăţă tura unui popor trebuie s ă corespund ă cu nevoile şi op ţiunile sale; nevoile şi aspira ţiunile românilor, atât economice cât şi na ţionale, reclam ă cunoa şterea de c ătre copiii lor a modului în care se m ăre şte dezvoltarea economic ă a unui popor şi aceste cuno ştin ţe le d ă studiul şi însusirea economic ă…”. Vizitele în diferite localit ăţ i, contactul cu diferite personalit ăţ i din via ţa şcolii şi experien ţa sa proprie, îl determin ă pe P.S.Aurelian s ă se exprime cu toat ă sinceritatea, dar şi cu îngrijorare: ,, Ne facem o datorie şi de ast ă dat ă ca s ă atragem aten ţiunea acelor care pot remedia r ăul, ca, cu o or ă mai degrab ă, s ă se ocupe serios de starea şcoalelor rurale; să fac ă ca copiii s ă le urmeze regulat; ca înv ăţă torul s ă predea elementele de agricultur ă şi pomologie; ca s ă înfin ţeze pe lâng ă fiecare şcoal ă rural ă o gr ădin ă pomologic ă şi un mic câmp de cultur ă. Numai astfel vom ajunge a lumina pe acea parte a popula ţiunei române, cea mai însemnat ă dintre toat ă populatiunea rural ă". Din cele câteva note rezult ă c ă P.S.Aurelian a continuat mo ştenirea tat ălui dasc ăl şi a ridicat înv ăţă mântul la noi cote şi exigen ţe, r ămânând şi prin aceast ă preocupare un om al Şcolii. A func ţionat la Şcoala agricol ă de la Her ăstr ău, unitate din care s-a n ăscut Institutul Agronomic, devenit între timp Academia de Ştiinte Agricole. A func ţionat în Şcoala economic ă şi agricol ă timp de 39 de ani, pân ă la 1 octombrie 1899, când şi-a dat demisia. Pe cerere, ministrul Instruc ţiunii Publice scrie: ,,Se prime şte demisia. I se va mul ţumi pentru seviciile aduse înv ăţă mântului”. Între alte acte închinate şcolii române şti merit ă a fi men ţionat ă înfiin ţarea Şcolii agricole de la Strehare ţ-Slatina. Şcoala de la Slatina, creat ă în 1883, este cotat ă ca fiind cea de-a doua şcoal ă de acest fel din ţar ă. www.memoriaoltului.ro 28
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Asemenea altor apostoli ai şcolii, P. S. Aurelian a fost nu numai un teoretician al înv ăţă măntului, ci s-a str ăduit şi s ă înl ăture piedicile din calea acestei activit ăţ i. N-a aşteptat niciodat ă s ă i se dea, ci din contr ă, a trecut la activitate a şa cum a f ăcut-o de la începutul intrării sale în slujba ţă rii sale. Lipsa de manuale nu l-a l ăsat în a şteptare. Astfel, el a întocmit o serie de articole şi manuale care i-au atras stima şi, în 1872, este numit în Comisia pentru programele Na ţionale de înv ăţă mânt şi C ărţile Didactice. Astfel, el a întocmit: Manual de agricultur ă pentru Şcolile normale şi şcolile rurale (1881), edi ţia a doua în 1883, cea de-a treia în 1884, în 1885- edi ţia a IV, în 1888 a-V-a, cunoscând până în 1893 cea de-a opta edi ţie. Acestea s-au bucurat de o bun ă apreciere din partea forurilor ştiin ţifice şi a oamenilor şcolii.
3. Promotor al înv ăţă mântului economic Petre S. Aurelian nu numai c ă a fost un doctrinar, dar a fost chiar creatorul unei adev ărate şcoli de gândire economic ă în România. Chiar dac ă discipolii n-au fost la în ălţimea dasc ălului, aceast ă şcoal ă de gândire a exercitat o influen ţă real ă asupra gândirii economice a epocii şi şi-a pus pecetea ei asupra perioadei de început a dezvolt ării noastre na ţionale. Abordând problemele majore ale epocii în care a tr ăit, el a stimulat progresele gândirii originale şi cercetarea ştiin ţific ă, atât prin concep ţiile pe care le-a promovat, cât şi prin instrumentarul de investigare a realita ţii şi de analiz ă folosit. P. S. Aurelian a fost de altfel şi primul economist român de notorietate interna ţional ă, al c ărui nume a trecut înc ă din timpul vie ţii dincolo de hotarele ţă rii, fiind nu numai men ţionat în publica ţiile vremii, dar şi discutat, comentat, elogiat sau comb ătut. Multilateralitatea preocup ărilor unui spirit atras de tot ceea ce i se p ărea c ă poate influen ţa cursul poporului s ău, personalitatea sa, au atras aten ţia multor cercet ători ai operei şi vie ţii savantului sl ătinean. Preocupat de dezvoltarea industriei, P. S. Aurelian a fost unul dintre economi ştii care au participat la organizarea, la 20 mai 1865, în Bucure şti, a primei Expozi ţii na ţionale de produse agricole şi industriale din România. Pentru a înf ăptui programul economic al ţă rii, se impune- spunea P. S. Aurelian- promovarea consecvent ă a unei politici economice neab ătute, inspirat ă de S www.memoriaoltului.ro 29
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR ap ărarea intereselor na ţionale, respingând tezele celor care neag ă necesitatea moderniz ării economiei române şti dup ă exemplul ţă rilor avansate. ,, Ast ăzi, când putem respira liber, când nepieritorul popor român î şi adun ă puterile pentru a câ ştiga timpul pierdut, rău voitorii no ştri se încearc ă a ne opri în acest mântuitor avânt de progres… Orice încercare serioas ă ce facem pe terenul economic întâmpin ă din parte-le un obstacol… Care este datoria noastr ă în asemenea împrejur ări? Datoria noastr ă de cet ăţ eni români este de a ne pune la lucru cu toat ă activitatea de care suntem capabili: de a studia cu maturitate nevoile noastre economice, de a nu ţine seama în întreprinderile noastre decât de interesele ţării noastre, de a nu ceda, sub nici un pretext, exigen ţelor din afar în chestiunile economice de care depinde viitorul nostru, în fine, de a urma aceeaşi cale care a condus la fericire atâtea na ţiuni din Europa. Am ăgitorii de profesiune vor lucra din toate p ărţile ca s ă ne fac ă a ne abate din calea cea dreapt ă. Se vor sili a ne convinge c ă s-au schimbat vechile idei economice; c ă lumea de astazi nu poate tr ăi far ă deplina libertate a comer ţului interna ţional; c ă noi suntem un popor agricol şi ca atare s ă nu ne ocup ăm de industrie, în fine, nu vor cru ţa nici un sacrificiu pentru a ne men ţine în stare de colonie. Dac ă voim s ă exist ăm şi s ă ajungem a face din România o ţar ă înflorit ă, trebuie sa fim neîndupleca ţi când vor fi în cestiune interesele noastre.” În concep ţia lui P. S. Aurelian, pârghia pentru spargerea cercului vicios şi subdezvoltarii şi ridicarea ţă rii în rândul na ţiunilor prospere este crearea şi dezvoltarea industriei. Cu diferite ocazii, el a subliniat ,, adânca convingere ce am de ani c ă întemeierea industriei în România este o cestiune de via ţă pentru ţara noastr ă, o cestiune de care este legat viitorul economic, social şi politic al României. Pe cât timp prin organizarea noastr ă economic ă vom fi pu şi în neputin ţa de a dezvolta toate ramurile noastre de munc ă, pe cât timp ţara noastr ă pe lâng ă agricultur ă nu va poseda şi o industrie na ţional ă, noi nu vom fi în stare a ne ap ăra contra uneia din cele mai periculoase contopiri, contopirea economic ă deoarece înc ă de la începutul lucr ării S din 1881- lipsa unei industrii na ţionale este în timpul de fa ţă o cauz ă de sl ăbiciune economic ă pentru ţar ă, iar în viitor o amenin ţare pentru interesele sale cele mai vitale”. De industrie îndeosebi lega P. S. Aurelian asigurarea independen ţei reale, economice si politice a ţă rii, pentru care ca om politic, a militat întreaga lui via ţă . www.memoriaoltului.ro 30
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
,, Evident c ă un popor care se află în situa ţiunea poporului român – aprecia el retrospectiv, în 1899 – trebuia s ă sacrifice tot pentru c ăpătarea independen ţei ţă rii ”. Economistul P. S. Aurelian a studiat problema cre ării industriei în contextul realita ţilor economice şi istorice din România, subliniind c ă aceasta nu poate fi realizat ă dintr-o dat ă sau în afara unei strânse conexiuni cu agricultura. ,, Fenomenele economice – scrie el în ,, Terra nostra ” – sunt supuse, ca toate celelalte fenomene, la legi nestr ămutate, pe care o na ţiune nu le poate nesocoti f ără a resim ţi contra-lovitura în interesele sale ”. O ţara nu se poate transforma, deci, dintr-o dat ă şi în mod for ţat, în ţar ă industrial ă. Trebuie, a şadar, ac ţionat în func ţie de condi ţiile din ţara respectiv ă. În ce prive şte România, f ără a renun ţa la obiectivul cre ării, în perspectiv ă, a industriei mari, P. S. Aurelian constata îns ă cu regret c ă deocamdat ă (acestea le spunea în 1891) ţara noastr ă nu întrune şte înc ă condi ţiile cerute: ,,Pentru moment trebuie s ă înl ătur ăm din programul nostru economic introducerea ei în România ”. ,, Înl ătur ănd pentru timpul de fa ţă industria mare – conchidea P. S. Aurelian – credem c ă organiza ţiunea noastr ă industrial ă trebuie să se întemeieze pe înfin ţarea industriei domestice şi a meseriilor. Cu timpul, când condiţiunile economice ale ţă rii se vor schimba, industria mare se va impune de la sine. Aceasta este calea natural ă a dezvolt ării economice în toate ţă rile şi prin urmare nu poate fi altfel în ţara noastr ă”. Dezvoltarea ini ţial ă a unei industrii legate de agricultur ă şi de sat, sublinia, P.S. Aurelian, are urmatoarele avantaje: ,,1. se va îmbun ătăţ i pozi ţiunea cultivatorilor 2. va permite s ă se prefac ă în obiecte fabricate mul ţimea de materii prime pe care le export ăm spre a le primi fabricate de cultivatori de aiurea. 3. va da de lucru popula ţiunii rurale care pierdea atât timp pre ţios peste an, neavând de lucru. 4. va emancipa în parte ţara de îndatorirea de a aduce din afar ă pan ă şi cele mai neînsemnate obiecte fabricate. 5. va forma un personal pre ţios pentru fabricile ce se vor înfiin ţa pe viitor în ţar ă. 6. va contribui s ă creeeze o industrie adevarat ă national ă în România şi în fine, va contribui la înaintarea agriculturii”. În disputa politic ă şi economic ă ce a pus fa ţă în fa ţă, în a doua jum ătate a secolului XIX, pe partizanii şi adversarii industrializ ării, ai liberta ţii comer ţului exterior, P. S. Aurelian s-a situat în fruntea celor care s-au pronun ţat şi au militat pentru o politic ă economic ă protec ţionist ă. ,,Nici o na ţiune – scria el în 1887- nu a reu şit a crea şi a întemeia industria decât ocrotind prin legi produc ţiunea na ţional ă”. În condi ţiile în care în lume s-a declan şat ,, o lupt ă f ără cru ţare între statele produc ătoare ”, fiecare c ăutând prin toate mijloacele s ă-şi protejeze industria şi alte ramuri economice, ,, ce avem de f ăcut noi românii, popor mic, popor amenin ţat economice şte din toate p ărţile, încep ător în ale industriei şi oarecum înapoiat în agricultur ă? S ă deschidem, dup ă cum ne pov ăţ uiesc unii dintre b ărba ţii no ştrii de stat, fruntariile ţă rii concuren ţei str ăine?. Dimpotriv ă: adoptarea liberului schimb ca baz ă a politicii noastre economic ar fi o sinucidere economic ă, o sl ăbire politic ă şi o c ădere social ă. Am da dovad ă de o incapacitate economic ă nemaipomenit ă când am renun ţa de bun ă voie la singura politic ă ce ne poate mântui, politic ă protectoare a muncii na ţionale, pe care o practic ă statele mari şi mici ”. www.memoriaoltului.ro 31
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Criticile la adresa protec ţioni ştilor români c ă ar fi şovini, c ă ar dori izolarea ţă rii sunt lipsite de obiect în cazul unei economii slabe, care se apar ă contra unor concuren ţi foarte puternici, urm ărind nu s ă interzic ă schimbul extern, ci doar ,, să egaleze condi ţiunile de lupt ă între industria noastr ă şi cea str ăin ă”. Concomitent cu orientarea spre dezvoltarea si modernizarea economiei române şti, P. S. Aurelian a acordat o aten ţie deosebit ă laturii sociale a progresului economic, pronun ţându-se consecvent în favoarea înf ăptuirii de c ătre clasele conducatoare ale societa ţii, a reformelor sociale implicate în bunul mers al acesteia. ,, Domnilor , - spunea el în parlament din februarie 1899 – am declarat şi declar categoric, nu împart ăşesc vederile sociali ştilor, de aici îns ă nu trag concluzia c ă ar fi împotriva reformelor, din contr ă, m ă declar partizan al tuturor reformelor liberale şi progresiste care pot aduce îmbun ătăţ irea nu numai în ora şe, ci mai cu seam ă la sate. Trebuie s ă fim oameni ai timpului nostru, s ă-i întelegem nevoile şi aspira ţiile. S ă căut ăm ca prin reforme politice, sociale şi economice potrivite împrejur ărilor s ă apuc ăm mai înainte, dac ă nu voim ca al ţii s ă ne apuce. S ă c ăut ăm s ă dezarm ăm pe sociali şti- spunea el în acea şi cuvântare - prin reforme, prin îmbun ătăţiri, prin propagarea culturii, s ă apuc ăm înaintea celor care se fac reprezentan ţii autoriza ţi ai poporului şi s ă dovedim ţă ranilor c ă clasa dirigent ă cunoa şte nevoile lor şi ştie s ă le întâmpine”. Preconizând calea de dezvoltare a economiei române şti, P. S. Aurelian nu a r ămas indiferent fa ţă de tehnicile moderne ce trebuie aplicate în agricultur ă, între care aplicarea iriga ţiilor. În prelegerile sale, în calitate de profesor şi director al Şcolii Superioare de Agricultur ă şi Silvicultur ă de la Herastr ău, el arat ă c ă ,,produc ţii mari şi stabile chiar şi în anii seceto şi se pot ob ţine prin folosirea iriga ţiilor în complex cu ar ăturile adânci şi cu aplicarea de gunoi de grajd, care nu face decât numai bine tuturor culturilor ”. Astfel, în 1872, public ă un articol în ,, Revista ştiin ţific ă”, în care recomand ă iriga ţiile, concomitent îns ă cu o serie de m ăsuri agrotehnice. De la preconizata idee a dasc ălului P. S. Aurelian şi până la transpunerea în practic ă, au trebuit s ă curg ă aproape opt decenii. Modul cum a evoluat acest sistem până în zilele noastre şi ce s-a întâmplat în ultimi dou ăzeci de ani nu ne propunem a înf ăţişa. Rămâne totu şi în actualitate criza din agricultur ă care s-a produs în ultimii 10-15 ani. www.memoriaoltului.ro 32
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Tratând despre economia româneasc ă, P. S. Aurelian s-a gândit şi la problemele sociale. În acest sens, el socotea : ,, Calea concret ă pentru realizarea unei protec ţii sociale a popula ţiei muncitoare rezid ă în ini ţiativ ă individual ă ajutat ă de asocia ţiunile particulare profesionale. Sindicatele- considera el - nu sunt decât o p ărticic ă din suma de aplica ţiuni ale acestui principiu al asocia ţiunii. Ele trebuiau create atât în agricultur ă (sindicate agricole trebuind s ă cuprind ă în asocia ţiuni unice atât pe ţă rani cât şi pe proprietari), cât şi în toate celelalte domenii, inclusiv în industrie”. ,, Eu - spunea P.S.Aurelian- nu fac decât s ă cer a se aplica în România ceea ce se face în ţă rile civilizate ” pentru ,, ameliorarea st ării omului, a popula ţiunii muncitoare ”, astfel încât ,,să d ăm fiec ăruia posibilitatea de a tr ăi în mod demn şi corespunz ător cu nevoile sale materiale şi cu situa ţiunea sa. Aceast ă politic ă tinde între altele – explica el- să aduc ă armonia în societate, s ă înlocuiasc ă neîn ţelegerile între clase prin împ ăciuirea şi înfr ăţirea social ă”. Căci, considera el, ,,mai toate divergen ţele, toate neîn ţelegerile, toate aceste fr ământ ări şi neastâmp ărul care exist ă în clasele muncitoare sunt ocazionate numai de mijloacele de trai”. Era con ştient îns ă c ă aceste revendic ări reprezintă doar trepte incipiente ale con ştiinţei de sine a claselor muncitoare, care nu se gândiser ă la ,,specula ţiuni politice” ci ,,se rezuma, deocamdat ă, la traiul mai bun şi mai îndestulat”. Preocup ările sociale ale lui P. S. Aurelian s-au îndreptat în primul rând, cum era şi firesc având în vedere situa ţia din România, spre ţărănime. Înc ă din 1860, el se pronunţa pentru reform ă agrar ă, ar ătând c ă progresul şi for ţa Principatelor Unite vor depinde ,,de măsurile ce vom lua ca s ă împropriet ărim pe ţă rani, f ăcându-l cu chipul acesta s ă-şi iubeasc ă mai mult ţara” . ,, Adev ărat - men ţiona el- că m ărun ţirea propriet ăţ ii î şi are defectele sale, îns ă aceste defecte sunt minime în competi ţiune cu rezultatele politice şi sociale dobândite prin participarea celor mai numeroase clase a societa ţii la dreptul de proprietate”. Cu toata compasiunea pentru ţă rănime şi celelalte p ături muncitoare, P. S. Aurelian lega viitorul ţă rii în deosebi de burghezie. Caracterizând politica special ă de stimulare a na şterii şi dezvolt ării acesteia, el spunea în 1899: ,,Dup ă 1864 s-a c ăutat prin toate c ăile şi prin toate mijloacele a se înfiin ţa şi de a se dezvolta o nou ă clas ă social ă, aşa numita clas ă de mijloc, burghezimea. În direc ţiunea aceasta s-au îndreptat preocup ările noastre economico-sociale şi este un fapt pozitiv c ă de la 1864 la noi s-a ridicat o puternic ă clas ă mijlocie…Da, burghezimea este o clas ă puternic ă, dar este înc ă tân ără şi de şi nu trebuie s ă fim prea exigen ţi cu dânsa, trebuie s ă recunoa ştem c ă nu corespunde înc ă la toate a ştept ările ca clas ă social ă”. El a comb ătut, ulterior convingerea dominant ă din mediile conduc ătoare c ă prin reformele din 1864 ,, s-a ispr ăvit cu marea chestiune ţă răneasc ă”. Cu aceast ă reform ă, aprecia P. S. Aurelian în 1896, ,,nu s-a putut da mul ţumire atâtor trebuin ţi ale ţă rănimii române. Cu tot p ămăntul ce li s-a dat –scria el într-un articol - ţă ranii din punctul de vedere material nu v ăd s ă stea mai bine decât în 1864 ”. ,,De la reforma din 1864 –spunea în 1899 în Parlament – nu s-a mai f ăcut aproape nimic pentru ţă rănime, a c ărei situa ţie nu este mult mai înaintat ă decât la 1864. Din 1864, când sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au f ăcut legi şi reforme fundamentale, nu s-a mai produs nici o legiuire care s ă influenteze în mod radical asupra st ării popula ţiuni noastre rurale”. Activita ţile economistului P.S.Aurelian s-au îndreptat şi în direc ţia sistemului de institu ţii corespunz ătoare drumului moderniz ării pe care apucase România. Locul şi timpul www.memoriaoltului.ro 33
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR nu ne îng ăduie a trata reac ţia ostil ă a imperiului Otoman, care socotea Principatele Române parte constitutar ă a Imperiului Otoman. P. S. Aurelian ia parte la organizarea unui Serviciu Departamental menit s ă se ocupe pe plan central de agricultur ă, în cadrul Ministerului Lucr ărilor Publice. În 1864 reu şeşte s ă organizeze primul concurs agricol din ţar ă, la F ălticeni, apoi un concurs horticol în Ci şmigiu, iar în 1865 se desf ăsoar ă expozi ţia economic ă la Bucuresti. Ulterior, particip ă la organizarea Pavilionului românesc la Expozi ţia Interna ţional ă de la Paris din 1866. Cu aceea şi ocazie public ă la Paris împreun ă cu Al. Odobescu lucrarea ,, Notice sur la Roumanie, principalement du point de vue de son economie rurale, industriale et comerciale, avec une carte de la Principate de Roumanie ”. Lucrarea a reprezentat prima încercare de monografie economic ă a ţă rii dup ă Unire, iar publicarea ei într-o limb ă de mare circula ţie a contribuit considerabil la cunoa şterea României în str ăin ătate, ca şi S participarea ţă rii la expozi ţia mondial ă din 1873 de la Viena. Bibliografie: ’’
1. Economia rural ă an I, nr. 9,10 -1876 2. Revista ştiin ţific ă I, 1870, nr. 13,15 3. Revista ştiin ţific ă, an II, nr. 24, febr. 1872 4. P.S.Aurelian, Opere economice , Bucuresti, 1867, 5. Buletinul Ministerului Instruc ţiunii Publice , nr. 1-7 Bucuresti, 1866 6. Legea înv ăţă mântului primar , 1893, 7. P.S.Aurelian, Schi ţe economice asupra României , în ,, Tera Nostra ”. 8. P.S.Aurelian, Viitorul nostru economic . 9. P.S.Aurelian – Discurs asupra sindicatelor agricole , Bucure şti 1899. 10. Constantin Moldoveanu: Pionierii coopera ţiei române: P.S.Aurelian , Bucure şti; 1938. 11. N.Grumaz ă, Iriga ţiile pe glob , Editura ştiin ţific ă şi enciclopedic ă, Bucuresti; 1968
www.memoriaoltului.ro 34
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Adesea mi se pun întreb ări în privin ţa vie ţii mele. Ar fi fost bine şi de mult interes să fi ţinut un jurnal cu toate întâmpl ările, şi hazlii şi triste,ale acestei vie ţi. Negândindu-mă la vreme, nu mi-a r ămas acum , la b ătrâne ţe, decât s ă-mi întorc privirile înapoi, zgând ărind un trecut atât de îndep ărtat, încât mie însumi mi se pare neverosimil. Şi-am strâns astfel la un loc, în note – de la sine în ţeles,- fugare şi din copil ărie, şi din adolescen ţă , şi de mai târziu, acele amintiri ce mi s-au imprimat mai adânc în suflet, din care s-ar putea concretizaimaginea artistului şi a omului, de la început şi pân ă la vârsta de azi. Nu privesc materialul adunat în felul acesta decât ca o autobiografie mai dezvoltat ă, ca o povestire a împrejur ărilor în care mi s-a desf ăş urat firul vie ţii. Am vrut s ă pictez în cuvinte, un om. Omul pe care l-am cunoscut mai bine din copil ărie şi pân ă la bătrâne ţe. Omul pe care eu însumi l-am cioplit f ără-ncetare, de când am început a privi în juru-mi. În frânturi de gând, ca-n arunc ături de penel cu pete multiple de culori ce dau la sfâr şit tabloul, am vrut s ă-l ar ăt a şa cum este, s ă-i ar ăt firea şi preocup ările, s ă fac ceea ce în pictur ă se nume şte autoportret. 15 mai 1965 M. B.
1881 – 1899 Am venit pe lume la 15/28 mai 1881. P ărin ţii locuiau la Caracal, pe un drum cu arbori centenari care lega înc ă din vechime Carpa ţii cu Dun ărea, f ăcând cruce-n mijlocul târgului cu cel ălalt drum ce lega r ăsăritul de apusul ţă rii. M-au atras totdeauna dep ărt ările şi înc ă de mic m ă suiam în foi şorul de foc din culmea Potrosenilor, lâng ă şcoal ă, spre a vedea mai bine… cele patru puncte cardinale! Iar mai târziu, din turnul ce domina oraşul înc ă de pe vremea când pe aceste locuri se afla o re şedin ţă domneasc ă a lui Mihai Vod ă, priveam adesea cele patru drumuri ce se dep ărtau spre orizont, gândindu-mă la câte surprize puteau oferi c ălătorului care s-ar îndemna s ă mearg ă pân ă la sfâr şitul lor!... În vremea copil ăriei mele, înc ă se mai vorbea de faptele de groaz ă ale turcilor lui Pazvanoglu de la Vidin, care treceau Dun ărea dup ă jafuri, l ăsând foc şi par ă-n urma lor; lumea fugea atunci prin p ăduri, p ărăsindu-şi bordeiele, iar fetele, dac ă nu mai aveau timp s ă se ascund ă, se www.memoriaoltului.ro 35
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR aruncau în fântâni… Bunica mi-a ar ătat odat ă ascunz ătoarea din cas ă, în care-şi cetluia bruma de avere la ivirea vr ăjma şului hapsân, precum şi gropile din curte, arse ca oala, în care-şi îngropau proviziile când erau nevoi ţi s ă ia drumul pribegiei.
Ora ş de foarte veche origine, Caracal e a şezat pe colinele şi pe valea unei ape ce-l desparte în dou ă, venind dinspre apus. Râu şorul acesta, cu nume la fel ca al ora şului, dup ă ce formeaz ă o salb ă de lacuri în lungul lui, dintre care ele şteul cel vechi se g ăsea-n vremea copil ăriei mele chiar în mijlocul târgului, trece mai departe spre r ăsărit, ducându-se s ă se verse-n Olt, în apropierea ruinelor castrului roman de la Sl ăveni. Înconjurat de un p ământ roditor, de p ăduri şi ape, având şosele şi c ăi ferate în toate direc ţiile, Caracalul ar fi putut ajunge unul din înfloritoarele ora şe ale patriei. Pentru aceasta ar fi trebuit s ă se bucure îns ă de mai mult interes, de mai mult ă dragoste din partea edililor de alt ădat ă. De când se ştia, neamul meu era neam de plugari, chiar dac ă la r ăstimpuri câte unul se apuca de alt ă treabă. Şi tat ăl meu s-a rupt într-o bun ă zi de la coarnele plugului şi a înv ăţ at o meserie; f ăcea cipici şi iminei, de care pe semne era mai mare nevoie în mahalaua sa noroioas ă. Dup ă neamul lor, b ătrânii no ştri se chemau Bunea şi erau originari de prin ţara Ha ţegului. În vechime, la vremuri de restri şte, unii dintre ei au plecat ,,în ţar ă” pornind pe Jiu în jos. Ţinând panglica alb ă a drumului, pân ă s-au terminat şi dealurile şi colinele, au ajuns în şesul rom ănăţ ean. Oprindu-se chiar pe drumul venirii lor, la Bold, nu prea departe de Caracal, şi-au rostuit acolo cele de trebuin ţă . Mai târziu, pe la mijlocul veacului trecut, Boldul s-a unit cu ora şul, devenind o mahala a lui; tata se n ăscuse mai înainte, astfel c ă era om de la ţar ă. La şcoal ă, după moda timpului, numele de familie trebuia s ă se termine în ,,escu”. Astfel, din Bunea, tot neamul a devenit cu vremea: Bunescu. Unii dintre ace şti Bune şti s-au mutat mai apoi în Teleorman. Împrejur ările, mai târziu, au vrut ca şi familia mea s ă p ărăseasc ă ora şul de ba ştin ă. Mai întâi eu, apoi p ărin ţii ne-am dep ărtat de locurile natale, şi astfel nimeni dintr-ai no ştri n-a mai r ămas prin p ărţile acelea. Înapoindu-se cu pieptul plin de decoraţii din r ăzboiul independen ţei de la 1877 – 1878, tat ăl meu, Ioni ţă Bunea, fiul lui Ion şi al Radei, care mai purta din cauza voiniciei sale şi porecla de ,,podval”, s-a c ăsătorit cu Gheorghi ţa , fiica lui Udrea Giurea. Şi numele de Bunea al tat ălui meu, şi cel de Giurea, al mamei, erau nume din gr ămad ă, anonime, purtate de cei ce r ăscolesc de mii de ani p ământul, smulgându-i roadele. Fii ai p ământului lor, î şi împlineau rostul, ca şi arborii p ădurii, plecând apoi f ără ca cineva s ă mai ştie de ei. www.memoriaoltului.ro 36
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Fuseser ă doi fra ţi ace şti Giura: Preda şi Udrea, cunoscu ţi mo şneni de pe Olte ţ, cu ramifica ţii vechi şi îndep ărtate, pân ă în St ăne ştii de Vâlcea, şi erau dintr-un neam mai înst ărit decât al tat ălui meu. Aveau în Caracal, pe strada Carpa ţi, trei gospod ării al ăturate, cu case şi tot cuprinsul lor. Cea din mijloc, de la nr. 30, fiind dat ă mamei mele, fusese adus ă ca zestre la c ăsătorie. Dup ă vreo câtiva ani, familia noastr ă m ărindu-se, tata a mai construit al ături o cas ă nou ă, mai potrivit ă nevoilor lui; se deosebea mult de cea b ătrâneasc ă şi avea acoperi şul din tabl ă de zinc, o noutate pe vremea aceea, pe când cea veche îl avea din şiţă , cam tocit ă şi înverzit ă de timp. Primul n ăscut nu tr ăise, iar mie, spre a nu m ă duce dup ă el îmi g ăurise urechea stâng ă punându-mi un… cercel, de care, se zicea, mor ţii i-ar fi fost team ă! Eu m ă luasem îns ă la har ţă cu ea mai înainte de a purta cercelul, pentru c ă la venirea pe lume, prinzând-o furi şându-mi-se printre scutece, i-am ţipat atât de tare în urechi, încât s-a speriat şi a ie şit pe u şă afar ă… Când mi-am dat seama de ceea ce se petrece în jurul meu, am v ăzut casa împodobit ă cu scoar ţe şi chilimuri. Dup ă ce-şi rostuia zilnic gospod ăria, mama preg ătea firele de lân ă, pe care le colora singur ă cu diferite zemuri de plante, r ădăcini sau frunze fierte, apoi se aşeza la r ăzboi, închipuind pe urzeal ă flori, frunze, ramuri, care-i bucurau ochii şi-i înfrumuse ţau c ăminul. Luni întregi lucra astfel la câte o scoar ţă , iar fetele şi femeile din mahala veneau s-o vad ă şi se minunau. Veneau uneori şi profesoare de la vreo şcoal ă profesional ă, ducând cu ele mostre şi înv ăţă minte. Mai târziu, pe vremea studiilor la Munchen, unde dusesem cu mine o scoar ţă , am povestit unui coleg de la chimie cum î şi colora mama firele. Prietenul acela m-a rugat s ă-i cer re ţeta. Dup ă ce l-am primit, le-a prezentat profesorului s ău şi au r ămas cu to ţii surprin şi de simplitatea procedeului, pe care l-au cuprins apoi în cursul lor. S ă tot fi avut vreo trei ani când, pe vremea seceri şului, ducându-mă într-o zi cu mama la câmp, am adormit la umbra unui stog de grâu, lâng ă un meri şor cu fructele coapte-n buchet, din care mâncasem câteva. De şi avea alte treburi pe acolo, mama nu m ă pierdea din ochi. Un şarpe, ap ărut cine ştie de unde , îmi d ă târcoale. Când l-a v ăzut, a scos mama un ţip ăt de-a alarmat tot câmpul. A sărit atunci un om cu m ăciuca şi l-a făcut colac lâng ă mine. M-am trezit speriat de g ălăgia lor şi m-am uitat S www.memoriaoltului.ro 37
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR surprins şi cu p ărere de r ău la colacul argintiu; a ş fi vrut s ă m ă joc cu el. Mai târziu am auzit din gura celor b ătrâni c ă ,,fiecare cas ă î şi are şarpele ei”. Într-o vreme c ăutam atent prin gr ădin ă doar, doar oi g ăsi şi eu vreunul… În multe privin ţe ora şul meu r ămăsese un mare sat. Fiecare gospodar avea p ământul său de ar ătur ă şi î şi aducea recolta la treerat pe aria din curte. Am cunoscut astfel, înc ă de mic, toate muncile agricole şi am participat la ele; veneam de la câmp în vârful carului cu snopi de grâu, mânam caii la treerat în arie şi luam parte la clac ă, unde se strângeau ca la hor ă b ăie ţi şi fete din vecini. Mare haz mai stârnea în serile acelea câinele nostru, Abdul! Se ata şase tat ălui meu pe front, în Bulgaria, înso ţindu-l pretutindeni. Dup ă r ăzboi au ajuns amândoi acas ă. Abdul făcea şi acroba ţii, s ărind printr-un cerc. Într-o noapte, îns ă, cineva l-a otrăvit şi l-am g ăsit diminea ţa mort în pragul u şii. Am încercat atunci prima din durerile copil ăriei, c ăci un al doilea Abdul n-am mai g ăsit. Pe la vreo patru ani am luat contact cu… necunoscutul. Cuno şteam strada noastr ă şi pe cele învecinate, dar mai departe nu îndr ăznam s ă m ă avânt. Bunica din partea tatii locuia tot în Bold, dar pân ă acolo era drum lung, încât nimeni nu m-ar fi luat la o asemenea plimbare. Şi totu şi într-o zi, când bunicu ţa venise pe la noi, am rugat-o s ă m ă ia cu dânsa, lucru ce nu se putea face decât pe ascuns, pentru că maic ă-mea nu se învoia la asemenea treab ă. De ce ar mai fi bunicu ţe-n lume dac ă n-ar şti s ă fac ă bucurii copiilor? A aranjat ea în a şa fel lucrurile încât, peste pu ţin timp ţinând-o strâns de mân ă, str ăbăteam ni şte drumuri ce mi se p ăreau c ă duc spre sfâr şitul pământului. Spre sear ă suiam un deal pe culmea c ăruia se afla casa b ătrâneasc ă împrejmuit ă cu zaplaz de nuiele, altfel de cum erau ulucile pe la noi, şi primul lucru pe care l-am f ăcut a fost s ă m ă ca ţăr pe acest zaplaz s ă v ăd ce-i mai departe. Am dat de o priveli şte minunat ă, cum nu mai v ăzusem înc ă; un lac în care se reflecta apusul soarelui, cerul aprins şi norii de toate formele şi culorile. Priveam impresionat peste m ăsur ă de acea frumuse ţe, pe care n-am uitat-o toat ă via ţa. Încurajat de reu şita primului drum mai lung, plecam dup ă aceea şi singur prin împrejurimi. M ă atr ăgea totodat ă şi ora şul în care ştiam c ă se afl ă atelierul tat ălui meu. De câte ori venea vorba prin cas ă despre asta, ciuleam urechile. Când m-am crezut destul de bine preg ătit, am pornit-o spre centru. În mijlocul pie ţii am dat de un stâlp uria ş, având în vârf cinci globuri în care ardeau seara l ămpi cu acetilen ă. Din acela şi stâlp porneau patru ţevi de ap ă, iar în jgheabul al ăturat birjarii îşi ad ăpau caii. Ce departe r ămăsese cump ăna fântânii de acas ă, în compara ţie cu monumentul acela grozav! Pornind mai departe prin mijlocul uli ţei mari, am descoperit şi prima libr ărie. M ă uitam cu jind la c ărţi, c ăci tot ascultând pove ştile din ,,Alix ăndria”, „Cheia visurilor”, „Iancu Jianu”, „Ghi ţă C ătănu ţă ”, „Tunsu Haiducul”, „Halimaua” şi altele, imagina ţia mea cuprindea, emotiv, un univers ale c ărui coordonate nu eram înc ă în stare s ă le în şeleg. Îmi continuam cercet ările privind cu aten ţie când la dreapta, când la stânga, prin uşile deschise ale magazinelor, c ăutând pe cel în care treb ăluia tat ăl meu într-o cas ă existent ă şi azi, a lui Baiu Cojocarul, care se l ăsase de meserie şi î şi închiriase vadul. L-am zărit pe tata tocmai când î şi ridicase ochii spre mine, tulburat de a m ă descoperi acolo, în mijlocul drumului. Bucuria mea de a fi terminat cu bine aceast ă isprav ă, era f ără margini! Într-o zi, aflându-mă din nou la atelierul tatii, am auzit al ături o convorbire curioas ă, pe care n-am în ţeles-o atunci, dar care m-a fr ământat mult ă vreme. Ni şte oameni de la ţar ă îl c ăutau pe tata şi v ăzând c ă din atelierul vecin ie şea un om, s-au oprit şi l-au întrebat: www.memoriaoltului.ro 38
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
- ,,Da parc ă…pe aici era şi pr ăvălia lu` Ioni ţă Podval?” - ,,Apoi, Ioni ţă a murit, le-a r ăspuns vecinul. Dac ă v ă trebuie ceva veni ţi la noi!” Şi căuta s ă-i atrag ă pe mu şterii în pr ăvălia sa… Am ie şit revoltat în strad ă şi le-am spus oamenilor aceia c ă nu-i adev ărat, c ă tata n-a murit. Şi ca s ă-i conving, l-am strigat afar ă. Vecinul a plecat repede, iar mu şterii au intrat la tata, în timp ce eu plângeam cu hohote şi m ă întrebam: ,,de ce o fi zis vecinul c ă a murit? De ce?...” Nu departe de atelierul tat ălui meu, curgea nelini ştit un râu şor bine ghizduit de dulapi c ătr ăni ţi, peste care fuseser ă ridicate câteva poduri. Vara, râu şorul acesta era bucuria copiilor ce se sc ăldau toat ă ziua în apele lui; dar prim ăvara, când se topeau zăpezile, î şi ie şea nebunatec din matc ă, inundând casele şi gr ădinile, şi provoca jale mare. O atrac ţie a ora şului o constituia ele şteul vechi, ce se-ntindea pân ă-n centrul ora şului unde era z ăgăzuit spre a da ap ă unei mori din alte vremi. Mai târziu ele şteul a fost secat, iar în locul lui a ap ărut frumosul parc de azi, împodobit cu arbori respectabili, adu şi gata maturi de prin p ădurile apropiate. Prin ora şul nostru veneau tot felul de circuri şi menajerii cu animale s ălbatice, apoi comedieni şi scamatori, ventrilogi şi chiar alerg ători ce f ăceau… maratonul în nu ştiu câte ocoluri ale ora şului, de ţineau copii dup ă ei şi îi îndemnau în gura mare. Atunci am v ăzut un crocodil imens, dar cam adormit, dus în bra ţe de şase oameni voinici, şi nimeni nu se înfrico şa la vederea lui. În mijlocul atâtor bucurii, aveam totu şi un mare necaz: nu m ă mai mul ţumeam s ă tot aud pe al ţii citind pove şti din c ărţi, a ş fi dorit s ă le citesc eu singur. În dorin ţa aceasta, la vreo cinci-şase ani, am început a buchisi pe c ărţile prietenilor de joac ă, a c ăror întoarcere de la şcoal ă abia o aşteptam. Şi astfel între dou ă ţurci şi vreo trânt ă, între vreo oin ă şi vreun joc cu sfârleaza, pe neb ăgate de seam ă, am înv ăţ at a citi. Cam pe atunci se distrugea cetatea Romula din apropiere. Pe strada noastr ă circulau zilnic care- nc ărcate cu cereale sau chervane cu mărfuri trase de cai voinici. De la o vreme, îns ă, pe lâng ă transporturile S www.memoriaoltului.ro 39
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR obi şnuite au început s ă treac ă şi altele mai curioase, cu care prilej înregistram cuvinte nemaiauzite pân ă atunci. Se vorbea de c ărămid ă de Antina scoas ă din zidurile cet ăţ ii pentru nu ştiu ce case din ora ş. O dat ă cu asta se r ăspândeau şi unele statui ori capiteluri şi obiecte vechi ce se vindeau prin târg pe nimica toat ă. Curând dup ă aceea au fost aduse în ora ş şi sarcofagele g ăsite la ,,m ăgura t ăiat ă”, tumulul din sud de Romula ce făcuse loc drumului de fier Piatra-Olt-Corabia, atunci în construc ţie. Se apropia în sfâr şit vremea şcolii şi cu ea oarecare fr ământare în casa noastr ă. Tata vroia s ă m ă duc ă la şcoala „din deal”, iar eu, care aflasem c ă acolo ar exista o carcer ă pentru copii nebunatici, îl rugam s ă m ă duc ă la „cea din vale”, mai apropiat ă de noi, unde mergeau şi al ţi tovar ăş i ai mei de joac ă. Argumentul neavând îns ă nicio trecere, prin septembrie, când trecusem cu vreo patru luni peste … cei şapte ani de acas ă, tata m-a luat frumu şel de mân ă şi m-a dus tot unde a vrut el. Crescusem mai mult pe capul meu, într-o deplin ă libertate şi aveam un caracter voluntar. La şcoal ă mi se vorbea îns ă de cumin ţenie şi disciplin ă-n clas ă, de ascultare etc., lucru ce m ă cam punea pe gânduri… În clasa întâia, c ăreia îi fusese repartizat ă cea mai mare şi mai frumoas ă dintre săli, fusesem a şezat în prima banc ă, pentru a fi mai aproape de „domnu” care m ă ţinea în observa ţie. Fiu al unui boiangiu din ora ş, despre care se spunea c ă d ă cu barda-n Dumnezeu când se sup ără, înv ăţă torul nostru era un b ărbat slab, înalt, cu un omu şor prea dezvoltat care se mi şca-n sus şi-n jos foarte vizibil, dându-ne ghes s ă râdem. Ştiindu-se pesemne cu acest… defect, la- nceput ne lua cu bini şorul, iar celor ce ştiau literele ne da s ă citim pe rând dintr-un jurnal. Ce era s ă fac cu abecedarul în cazul acesta? Mă gândeam la ele şteul din apropiere… Vroiam s ă fiu cuminte şi ascult ător, dar era aşa de greu… În sfâr şit, prima pauz ă. Cum s ă rezist? Pe sub vechile ziduri ale fostelor cur ţi domne şti din spatele actualului teatru, am zbughit-o spre ele şteu. M-am oprit pe mal, de unde vedeam cum î şi sp ălau birjarii caii şi trăsurile. Ceva mai departe S femeile î şi în ălbeau pânzele, iar pe latura cealalt ă a lacului tăbăcarii î şi cur ăţ au pieile de arg ăseal ă. Am coborât apoi lâng ă scocul morii privind îndelung macanismul de învârtire a pietrelor. Spre ora prânzului m-am dus acas ă, f ără s ă spun ce am f ăcut la şcoal ă. Dar tata avea miros bun, şi când au început a se înapoia al ţi copii, le-a ie şit în cale. N-a fost prea www.memoriaoltului.ro 40
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR greu s ă afle cum st ăteau lucrurile. A şa s-a f ăcut c ă iar a trebuit s ă m ă duc ă de mân ă şi s ă mă a şeze tot în banca întâia, aproape de domnu, de şi a ş fi dorit s ă stau cât mai departe de el… Scena s-a repetat de mai multe ori! Eram prin clasa a doua când am început a face primele desene, dar cum pe atunci nu era obiceiul s ă se ocupe lumea de încondeierile adesea prea interesante ale copiilor, lucrul meu trecea neb ăgat în seam ă. Nu m ă ini ţiase de altfel nimeni şi nu aveam nicio idee de însemn ătatea faptului ce împlineam. Priveam desenul ca o joac ă, mai ales c ă-n mediul în care m ă dezvoltasem nu auzisem niciodat ă vorbindu-se de pictur ă. Nici tablouri nu văzusem înc ă. În afar ă de cadrele şi de icoanele din cas ă, nu cuno şteam decât zugr ăveala din biseric ă, ce m ă înfrico şa îns ă din cauz ă c ă era înf ăţ işat acolo iadul cu to ţi dracii lui împeli ţaţi ce duceau prin fl ăcări, în furci înro şite-n foc, pe bie ţii oameni chinui ţi şi goi. Între mine şi elevii de-a patra nefiind o diferen ţă prea mare, înc ă din clasa întâi m ă aventurasem printre ei. Şi-am avut atunci prilejul s ă v ăd cartea lor de citire, frumos tip ărit ă şi bogat ă în ilustra ţii şi reproduceri dup ă tablouri. Din momentul acela am sim ţit nevoia s ă am şi eu cartea aceasta. Fiind îns ă cam scump ă, nu ştiam cum s ă ajung în posesia ei. În sfâr şit cum se g ăsesc solu ţii pentru toate lucrurile din lume, am g ăsit şi eu una. Cam greu de dus în spate, dar singura posibil ă. Prezentându- mă deci în fa ţa tatei i-am spus că „domnu” m-a sf ătuit s-o cump ăr, iar tata- care ştia c ă mai citisem şi alte c ărţi- m-a crezut şi mi-a dat bani s-o iau. Şi-a fost atunci cea mai mare fericire a mea. Am început a copia ilustra ţiile, a face şi eu altele la fel… Spre a nu fi v ăzut ori deranjat de cineva, m ă ascundeam în podul casei, care-mi p ărea cel mai bun loc pentru asemenea îndeletnicire. De la o vreme ajunsesem a desena şi altfel de lucruri, şi cum foile de hârtie mi se p ăreau preau mici pentru… viziunea mea, mi-a trecut prin minte s ă fac o zeam ă lung ă din boabe de boz zdrobite într-o oal ă, un fel de cerneal ă pe care o g ăseam frumoas ă, şi cu ajutorul unei pensule, adic ă un b ăţ crestat în vârf cu briceagul, ca s ă fie www.memoriaoltului.ro 41
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR mai moale, închipuiam pe ulucile gardurilor şi câteodat ă chiar pe zidurile caselor, figuri de oameni, paparude, animale, pe care le semnam jos la dreapta, a şa cum v ăzusem în carte. În vremea asta, copiii strigau şi se jucau, crezând c ă-i vorba despre figura mea, chiar dac ă desenul închipuia vreun mo ş cu pipa-n gur ă ori vreo bab ă cocârjat ă; nu ştiau deci ceea ce ştiam eu şi prin asta mi se p ărea c ă m ă diferen ţiez de ei, de şi încolo nimic nu ne deosebea.
S S
Maic ă-mea se sesizase mai curând de rostul încondeierilor mele. Şi cum ştia s ă ţeas ă scoar ţe şi chilimuri frumoase, lua din gr ădin ă o floare ori vreo frunz ă, cerându-mi s-o desenez. Î şi punea apoi hârtia în fa ţă şi „alegea” în r ăzboi, cu fire colorate, potrivite de dânsa floarea ori frunza desenat ă de mine. M ă a şezam atunci lâng ă mama, privindu-i uimit jocul degetelor pline de via ţă . Fiindu-mi drag lucrul ei, îi dam tot felul de ajutoare când î şi preg ătea un nou chilin: la urzit, la n ăvădit şi nu o dat ă luam locul greut ăţ ii la capul firelor când erau trase pe sul şi trebuiau s ă fie bine întinse.
www.memoriaoltului.ro 42
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Dr. Ilie Ţenea, (Africa de Sud)
S S S .
La Poman ă
Liciu ăl b ătrân murise. Ai lui i-au f ăcut (pomana) de şase s ăpt ămâni. To ţi vecinii aduceau câte o mas ă, apoi mesele astfel adunate erau a şezate în b ătătur ă, cap la cap şi acoperite cu ziare. Era într-o sâmb ătă de toamn ă târzie. Popa şi ţârcovnicul au tras o ve şnic ă pomenire în graba cea mare. Când o pal ă de vânt a umflat patrafirul popii, s-a văzut o bucat ă de hârtie prins ă cu un ac de siguran ţă de dosul patrafirului. Era lista cu cei care trebuiau onora ţi în acea sâmb ătă. Primii enoria şi erau bifa ţi cu o linie dreapt ă sigur ă, la ceilal ţi, mai spre coad ă, linia devenise mai tremurând ă. Se vedea cât de acolo c ă cerneliul popesc fusese înmuiat cam des în licorile pomenilor. Zi grea pentru tata popa! Dup ă ce p ărintele şi-a luat halca de coliv ă, vecinii au început timid cu: - Dumnezeu s ă-l ierte! - Dumnezeu s ă-l odihneasc ă! - Să-i fie ţărâna u şoar ă! Tot a şa, cu Dumnezeu s ă-l ierte şi s ă primeasc ă, a început s ă se dea dezlegare la limb ă. Miricel, când zicea s ă-i fie ţărâna u şoar ă r ăposatului, v ărsa şi un pic de ţuic ă. Vecinul lui, Radu, se uita la el cu pio şenie şi zise: - Bă Miricele, Liciu era om b ătrân şi e p ăcat s ă pr ăpăde şti atâta ţuic ă. Ion Colea şă mai avea doi din ţi în func ţiune şi tot se omora cu o m ăslin ă. Din partea unde st ăteau oamenii, care acum trecuser ă la politic ă, se aude deodat ă vocea dogit ă a lu Ion Albu, veteran de r ăzbel, cu pieptul plin de decora ţii: - Bă, Stalin şi cu Zveltu [F. D. Roosevelt, pre şedintele S.U.A., n.n.] să trag d ă br ăcinare, ascultaţi la mine… Ilie Ciuflender, primul muncitor al satului (muncea cu ziua la Bucure şti) se ridic ă în picioare şi era cât p-aici s ă rosteasc ă Tr ăiasc ă prietenia ruso-american ă!, dar se www.memoriaoltului.ro 43
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR reculese repede – suntem la parastas, ce dracu! Babele acoperite cu basmale negre şuşoteau: - Ai ghea fat ălic ă, şi zici c ă iar a prins-o? - A câta oar ă?- se bag ă în vorb ă o alta. - Şi… şi… el ce zice? - Eehh, bine c ă a sc ăpat nev ătămat ă. Babele î şi dau coate, râd pe înfundate cu basmaua la gur ă şi continu ă cu… Dumnezeu să-l ierte! Mama Ri ţa mereu vine la poman ă cu păcăru ţul ei. Întinde mâna cu păcăru ţul gol c ătre gazd ă şi gr ăie şte: - Ai de… ce te mai gândi şi! În toat ă hărm ălaia se aude vocea lu Chion ţu: - M-a ameli ţat cu cu ţâtu domnule! Chion ţu se îndr ăgostise de cuvântul acesta nou, pe radicale – ameli ţat ! Radu lu Stancu o trase pe Milica, nevast ă-sa de mânec ă: - Fă, ia vezi cu cât merge masa? S S
Calul Ai lu Miac ă au cump ărat un cal din târg de la Mie şti. Str ăbătuser ă tot satul cu calul, ca s ă vad ă şi al ţii de ce sunt ei în stare. Când ajunser ă acas ă, duser ă calul în co şare şi-i deter ă ceva fân de mâncare. F ăceau de straj ă cu rândul s ă vad ă ce face mâr ţoaga. Mai pe înserate, d ă buzna în cas ă ăl mic. Cu felinarul în mân ă şi ro şu la fa ţă , d ă s ă spun ă ceva, dar acel ceva nu iese. Miac ă ăl b ătrân îl m ăsoar ă cu o privire încruntat ă: - Ce e m ă? - Tete, calul nostru nu vrea s ă doarm ă! - Ole, drace, ce vorb ă e asta m ă? - Zău, tete, st ă în picioare şi nu vrea s ă se culce. La cele auzite, to ţi o luar ă spre co şare. Miac ă î şi ia c ăciula de pe cap şi d ă cu ea de pământ: - Anafura ei de via ţă- zise el înciudat. Lambe, b ăiatul cel mare, vine cu solu ţia: - Ia s ă s ărim to ţi pe cal, poate a şa s-o culca. Miac ă, Dâca – muierea lui, Lambe cu C ătălina şi ăl mic, to ţi, pe cal. S ăracului dobitoc au început s ă-i tremure picioarele de atâta greutate, dar tot n-a cedat. Atunci Dâca î şi d ă cu părerea: - O fi d ăochiat, maic ă! O s ă-i fac d ă farmece. www.memoriaoltului.ro 44
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
S-a dus repede în cas ă dup ă t ămâie şi t ăciuni. I-a stins t ăciunii, a t ămâiat calul pe la bot şi pe la coad ă, dar animalul tot în picioare a r ămas. Se uitau dispera ţi unul la altul… Miac ă vine cu o alt ă solu ţie; - Bă ţâc ă, zice c ătre nepot, ia, ad ă tu din podu casii funia aia noduroas ă! Cu funia legar ă picioarele din fa ţă ale calului. Cu spatele au fost ceva probleme: a cam vâjâit de câteva ori copita calului pe la urechea lui Miac ă. În sfâr şit şi-au unit to ţi puterile şi au r ăsturnat calul. Funia fiind putred ă, a cedat şi calul, ţâşti în picioare. - Tat ă, s ă aducem p ălimarul de la fântân ă, zise Lambe. - Bă, zevzecule, vrei s ă r ănim calu? Se uitau neputincio şi la cal şi nu în ţelegeau de ce toate necazurile vin peste casa şi co şarea lor… Pân ă la cr ăpat de ziu ă s-au tot chinuit s ă culce calul, dar mâr ţoaga n-a cedat. Când coco şul lor a început s ă cânte pe gardul vecinului, to ţi dormeau du şi în co şare, pe lâng ă cal, care tot în picioare era.
Taraful Taraful era soprana de coloratur ă a satului, deoarece era compus din colora ţi. Taraful era totdeauna prezent la evenimentele satului, fie ele mai bune, fie ele mai rele. Alc ătuitorii orchestrei sunt mereu lua ţi în t ărbac ă. Se fac glume cam tari pe seama lor, sunt şicana ţi, sunt huidui ţi sau aclama ţi la poian ă deschis ă. În fruntea tarafului nostru este M ăing ă, un individ înalt, uscat, cu p ărul lins, dat cu ulei de nuc ă. El este vioara întâi, guristul, cel care drege versurile şi managerul – fixeaz ă pre ţurile. La cobz ă este Mitri ş, un om scund şi gras care de-abia ajunge la corzile cobzei, impedimentul fiind cele dou ă bur ţi: a cobzei şi a lui personal ă. Mitri ş niciodat ă nu re ţine versurile de la cântece; la sfâr şitul fiec ărui cântec zice: ăăăă , lele, lele, m ăăă iiii… şi deja este obosit. La ţambal sau şuşle ţ (dup ă denumirea local ă) este Zbereang ă. Întotdeauna la capetele ţambalului st ă ag ăţ at ă printre corzi o batist ă alb ă, care asigur ă o percu ţie de calitate. La bas, sau b ăsănău (dup ă denumirea local ă) este Dolofan, care tot timpul î şi duce o mân ă la şale, în special când b ăsănăul este umplut cu nisip. Este un individ şters în orchestr ă. La acordeon este b ăiatul cel mare al lui Zbereang ă, Ciripel. Dup ă ce cânt ă la nun ţi, Măing ă şi familia lui se duc la Ro şiori s ă fac ă o serie de cump ărături. La ora dou ăsprezece, când se întoarce rata, primul care coboar ă este M ăing ă. Are o privire şi o ţinut ă mar ţiale, calc ă ap ăsat cu papucii de vinilin maro www.memoriaoltului.ro 45
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
(de 15 lei) şi car ă în mâna dreapt ă o pung ă de plastic alb ă înghesuit ă cu bun ătăţ i. Dup ă el urmeaz ă Sinica, nevast ă-sa, tot cu o pung ă alb ă plin ă. La rând este Ciripel, cu punga alb ă, dup ă care vin cei doi fra ţi mai mici, fiecare, evident, cu o pung ă alb ă în mân ă. Ultimul, cel mai mic, este şi el ag ăţ at de o faimoas ă pung ă alb ă. To ţi se încoloneaz ă în şir indian, cu Măing ă deschiz ător de drumuri şi pornesc spre cas ă. Săpt ămâna care vine iar se duc la Ro şiori. Asta se întâmpl ă toamna, când este sezon de vârf pentru tarafi şti. Dup ă sezon nu se mai ajung cu împrumuturile- mereu cântă pe gratis.
Trabantul Ureche, vecinul nostru, era croitor şi toat ă ziua împungea cu acul în mod lucrativ. Din economiile lui i-a cump ărat lui Ion o ma şin ă mic ă- un Trabant. Deh, un b ăiat avea tata! De câte ori venea Ion acas ă cu Trabantul, în special duminica, îl chema pe M ărin al Lis ăndrinii care era mecanic. Începeau s ă me ştereasc ă la Trabant, s ă-l fac ă s ă mearg ă rotund . A şezau o rogojin ă şi ni şte ziare, apoi dezmembrau Trabantul pies ă cu pies ă. Ţaţa Caterina care m ătura b ătătura cu un târn- marea ei pl ăcere- venea la ei: - Să-l face ţi s ă mearg ă rotund, maic ă! Mai m ătura ceva, apoi iar se întorcea: - Auzi ţi,s ă-l face ţi s ă mearg ă rotund… La eveniment participau şi or ătăniile din curte. Câte una, mai îndr ăznea ţă într-ale mecanicii, se apropia şi înghi ţea câte o piuli ţă sau şurub. To ţi l ăsau lucrul balt ă şi începeau să alerge g ăina prin curte pân ă o prindeau, îi suceau gâtul şi recuperau piesa pre ţioas ă. Ureche zicea cu n ăduf: - Bă taică, cu treaba asta a voastr ă îmi l ăsa ţi b ătătura pustie. Dup ă ce revizuiau Trabantul, to ţi şedeau cu urechile ciulite s ă-l aud ă cum merge- mergea rotund! Se suiau to ţi în ma şina de culoarea spârcâial ă. Ureche şi ţaţa Caterina în spate, pe canapelele confortabile şi luxoase ale Trabantului, apoi porneau pe Şoşaua Mare. Ureche îi şoptea lui Ion: - Taic ă, treci pe lâng ă oameni cu viteza întâi ca s ă putem să ne f ălim mai S bine.
www.memoriaoltului.ro 46
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Dasc ăli ai Şcolii de la Strehare ţi – Slatina (înfiin ţat ă în anul 1883) Prof. Osiac – N.Carmen - Maria
A ie şit la pensie un dasc ăl adev ărat. S-a n ăscut la 1 octombrie 1950 în localitatea Surduc, jude ţul S ălaj unde tat ăl lui din Sine şti- Olt era acolo şeful postului de jandarmi (Memoria Oltului nr. 34/2014), post metamorfozat pe calapodul timpului respectiv. Absolvent al Liceului Teoretic din Potcoava, olimpic la concursurile de chimie, a urmat Facultatea de Chimie din cadrul Universit ăţ ii Bucure şti, promo ţia 1974. Ca elev, student şi profesor a fost un colaborator împătimit la Revista de Fizic ă şi Chimie pe care o recuno ştea dup ă miros. A primit reparti ţie guvernamental ă pe Liceul Agro-Industrial Slatina, intrarea în ora ş fiind accesibil ă atunci numai pentru absolven ţii care aveau media general ă cel pu ţin 9. Ca profesor s-a implicat în toate segmentele activit ăţ ilor didactice specifice şcolilor agricole. S-a acomodat repede cu toate c ă au existat mai multe ini ţiative şi propuneri ale forurilor superioare ca s ă fie transferat la alte licee de elit ă. Dar a r ămas să-i înve ţe carte pe copiii
ţă ranilor nec ăji ţi care veneau la ora ş cu multe speran ţe. A trudit al ături de elevi în clas ă, în ferma didactic ă şi în centrele de practic ă. Pentru elevi şi colegi avea în general o polite ţe întins ă la extrem. Atunci când fascinaţia calculelor chimice era inutil ă copiilor, profesorul devenea ,,marele singuratic” al propriilor preocup ări ştiin ţifice. A refuzat propunerea unui bun prieten şi coleg de facultate ce ajunsese cadru universitar, s ă devin ă asistent. Avea deja o familie şi considera c ă-i este foarte greu s ă plece într-un alt ora ş f ără locuin ţă asigurat ă şi fără loc de munc ă pentru so ţie, bibliotecar ă într-un paradis al c ărţilor din aceea şi şcoal ă. Mai târziu a hot ărât s ă mearg ă profesor cooperant pe continentul african. A parcurs toate etapele selec ţiei pentru Zair şi Coasta de Filde ş dar n-a ajuns niciodat ă acolo din motive tulburi şi greu de explicat. Auzise din spusele unui profesor b ătrân director c ă la începuturile ei şcoala de la Strehare ţi a câ ştigat pe nedrept un teren aflat în litigiu cu m ănăstirea vecin ă fiindc ă directorul era abuziv şi influent. Profund nemul ţumi ţi de hot ărârea instan ţei, stare ţul împreun ă cu c ălug ării au înconjurat cl ădirea şcolii ţinându-se de mâini şi l-au blestemat pe director şi pe succesorii lui s ă nu se bucure niciodat ă de lini şte. Profesorul Nedelea Teodor a fost numit director şi a condus destinele şcolii în momente grele pentru oameni şi ţar ă. Directorul preg ătea temeinic Consiliile Profesorale ca s ă prezinte profesorilor, inginerilor şi mai ştrilor teme interesante cu expuneri curajoase. Participa la şedin ţele înaltelor comandamente şi venea apoi la şcoal ă pe jos ca s ă-şi limpezeasc ă gândurile r ăvăş ite de vorbitorii zilelor de-atunci. Î şi piept ăna noti ţele luate ca să transmit ă colegilor mesaje lipsite de amenin ţă rile primite pe care le încasa singur. Acest www.memoriaoltului.ro 47
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR comportament cerebral de toleran ţă şi respect n-a convenit unui grup contestatar advers, ce era animat de îndemnurile mobilizatoare ale nomenclaturii de partid. Procesul de înv ăţă mânt se desf ăş ura normal, erau foarte multe clase, erau mul ţi elevi, profesori şi personal auxiliar pe m ăsura dimensiunilor. Zumzetul din clasele numeroase sem ăna cu stupul de albine. Ferma didactic ă a liceului avea 300 de hectare, avea toat ă gama de ma şini agricole, tractoare, sector zootehnic, gospod ării anexe, loturi experimentale etc. Prin consecin ţă erau absolut necesare îngr ăşă minte chimice, piese de schimb, uleiuri minerale, motorin ă, ierbicide, insecticide şi multe altele ( a fost ajutat permanent de bunul lui prieten şi colaborator, directorul adjunct ing. Stelian Basangiu ). Conform directivelor recoltatul grâului trebuia efectuat rapid şi la timpul optim, mai ales într-o por ţiune de teren vecin cu drumul na ţional pe unde treceau coloanele oficiale. Pe 15 septembrie începea totdeauna şcoala şi în baza acelora şi directive to ţi elevii plecau la munci agricole. Bobocii veni ţi în clasa a noua îmbr ăca ţi în h ăinu ţe curate intrau direct în culturile de porumb, la culesul ştiule ţilor. Copiii erau h ărt ăni ţi şi se sufocau sub privirile neputincioase ale dasc ălilor. Totul se desf ăş ura sub consemnul unui sentiment de fric ă şi neputin ţă . Când suna telefonul treceau fiori de groaz ă prin spinarea directorului. Iarna începea calvarul frigului fiindc ă şcoala, internatul şi cantina erau înc ălzite cu o central ă termic ă proprie dar erau restric ţii severe la combustibilul utilizat. Reparti ţia de păcur ă era total insuficient ă şi directorul trebuia s ă se descurce. Prin intermediul unor rude, cunoştin ţe, colegi şi prieteni, a identificat la Combinatul Petrochimic din Pite şti un amestec de lichide combustibile care se distribuiau tot pe principiul bunelor rela ţii. Într-o sear ă de iarn ă cu caloriferele aproape reci, directorul a a şteptat pân ă în noapte, târziu s ă soseasc ă de la Petrochimie o autocistern ă dar a a şteptat degeaba. A plecat sup ărat acas ă, ningea frumos dar trist şi noaptea a visat un vis frumos şi anume c ă sosise cisterna mult a şteptat ă. Într-un articol publicat în Buletinul de Fizic ă şi Chimie , directorul prevestea cu argumente ştiin ţifice dezghe ţul politic anticipând destinderea ca rezultat al constrângerii în conformitate cu Principiul lui Le Chatelier. Începând cu anul 1990 a ocupat urm ătoarele func ţii : Pre şedinte al Comisiei Jude ţene de Înv ăţă mânt şi Cultur ă în Consiliul Provizoriu de Uniune Na ţional ă ( C.P.U.N –Olt ), Membru în Consiliul de administra ţie al Prefecturii Olt conform H.G nr. 847/1990, Şef Birou Senatorial în Parlamentul României, Inspector Şcolar General-Adjunct la I.S.J Olt , Şef Birou Înv ăţă mânt, Cultur ă, Tineret, Sport şi Mass-media la Prefectura Olt, Expert –metodist la Casa Corpului Didactic Slatina, Director – adjunct la Şcoala Postliceal ă Sanitar ă. Este autor şi co-autor la 7 c ărţi, a publicat 173 de studii şi articole, are 6 comunic ări ştiin ţifice la nivel na ţional, numeroase probleme de chimie, solu ţii, chestionare etc. A fost sau mai este colaborator la Revista de Fizic ă şi Chimie, Revista de Chimie, Revista Oltul Cultural, Revista Forum, Revista Şcoala, Revista Destine, Revista Trepte, Ziarul Oltul, Olt-Press, Gazeta Oltului, Glasul Adev ărului, Alutus, Tribuna Înv ăţă mântului, Linia Întâi etc. A fost mândru c ă e dasc ăl la un liceu agricol centenar pe care l-a înnobilat cu numele lui în multe publica ţii. Spunea în diverse împrejur ări c ă to ţi mânc ăm datorit ă agriculturii şi c ă din acest motiv agricultura va d ăinui cât va exista lumea. A plecat din şcoala pe care a iubit-o, convins fiind c ă exist ă o solidaritate a mediocrit ăţ ilor care se asociaz ă între ele, în timp ce valorile se disperseaz ă şi trudesc în t ăcere. www.memoriaoltului.ro 48
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Cătălin Barbu, Mihai Barbu
Dumitru Caracostea s-a n ăscut la 10 martie 1879, conform ,, Registrului st ărei civile pentru n ăscu ţi, din anul una mie opt sute şaptezeci şi nou ă, luna martie, ziua unsprezece, ora patru p. meridian ”. Unul dintre martorii care semnau actul de na ştere era maiorul Constantin Maican, so ţul Ecatherinei Fântâneanu, fiica lui Ion şi Elena Fântâneanu. Deşi Dumitru Caracostea se considera fiind din Şerb ăne ştii de Sus, el s-a n ăscut în Slatina, în casele vechi ale bunicului s ău, Hristodor Caracostea proprietar, domiciliat în comuna Floru, cătunul Negreni - Şerb ăne şti, plasa Mijlocu, jude ţul Olt, case ,, cu ziduri groase, în dou ă etaje, p- împrejur cu vie cât o câmpie, prin ea cu nuci şi feluri ţi pomi roditori, proprietatea familiei Caracostea” , proprietate care se învecina c ătre ora ş cu aceea a familiei Varipati şi la Nord cu aceea a Elenei Fântâneanu. ( Ion S. Floru- Un copil un sat , Editura Socec, Bucure şti, 1931, pag. 140 ) Ini ţial la împ ărţeala averii între cei doi fra ţi Gheorghe şi Hristodor la 13 februarie 1840 ,,casele din dealul Slatinei ” apar ţinuser ă lui Gheorghe Caracostea. Hristodor Caracostea ob ţine aceste case prin ,, zapisul de 3000 lei ce l-a dat c ătre fratele s ău Gheorghe ” pentru schimbul caselor din Slatina, la 21 iunie 1844 ( Memoria Oltului şi Romana ţilor, nr. 6/2015 ). Aceste case, cu locul de cas ă corespunz ător şi via ,, cât o câmpie ” sunt donate fiului acestuia – Nicolae Caracostea – la 8 ianuarie 1876, care intr ă definitiv în posesia lor în 1882. Bunicul lui Dumitru Caracostea st ăpânea mo şia Floru de 2000 pogoane pân ă în ,,1868, ghenarie, 2 dile ” când acesta o vinde lui Ianache Constandinidi din Bucure şti, lui rămânându-i s ă st ăpâneasc ă împreun ă cu so ţia sa – Despina – mo şia Şerb ăne şti – Negreni (Jarcale ţi). Bunica Despina – ar ăta Dumitru Caracostea- ,, fusese destinat ă de p ărin ţi s ă intre în tagma c ălug ăreasc ă, îns ă bunicu–meu, întâlnind-o tocmai când o ducea familia la mănăstire, a oprit convoiul şi l-a transformat în convoi de nunt ă” ( dr. ing. Auric ă Iva şcu, Enciclopedia comunei Şerb ăne şti, jude ţul Olt , 2015 ) La data când se n ăş tea Dumitru Caracostea, tat ăl s ău mai era înc ă director la Prefectura jude ţului Olt, iar mama sa, de şi profesoar ă de limba francez ă, nu profesa. Dup ă moartea so ţului s ău, în 1886, ea se ocupa atât de cre şterea celor 3 copii minori, dar şi de administrarea mo şiei de la Şerb ăne ştii de Sus şi a caselor din Slatina. www.memoriaoltului.ro 49
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Dumitru Caracostea a fost între 1885 – 1889 elev la Şcoala Primar ă ,, Iona şcu” din Slatina, iar primul an de liceu l-a urmat la Gimnaziul real de b ăie ţi ,,Radu Greceanu”; restul claselor de liceu le-a urmat la Liceul ,, Sfântul Sava” din Bucureşti. Dup ă terminarea studiilor liceale, în 1900, s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universit ăţ ii Bucure şti, unde a avut ca profesori pe Titu Maiorescu, Ovid Densu şianu şi Pompiliu Constantinescu. În anul 1905 s-a c ăsătorit cu Lucia Antoneta Walter, n ăscut ă în 1882 în Ia şi. Au avut împreun ă 2 copii: Lucia – absolvent ă ca student ă bursier ă a Facult ăţ ii de Litere de la Universitatea Bucure şti în ianuarie 1929. În acela şi an este propus ă de profesorul s ău Nicolae Iorga – directoare a ,,Casei romena Nicolae Iorga” din Vene ţia. Dup ă c ăsătoria cu inginerul Emil Protopopescu, ace ştia se stabilesc la Cluj. Lucia Protopopescu s-a f ăcut cunoscut ă în lumea ştiin ţific ă a vremii prin cercet ări privind ,, Şcoala ardelean ă” atât la Cluj cât mai ales la Vene ţia, Budapesta sau Viena. Fiind profesoar ă în Cluj, avea acces la Biblioteca Universit ăţ ii din Cluj, sala asisten ţilor, lucru dovedit de cartea de intrare nr. 1621/1938. Ca lucr ări ale profesoarei Lucia Protopopescu men ţion ăm: Contribu ţii la biografia lui Gheorghe Şincai , Bucure şti, 1967; Contribu ţii la istoria înv ăţă mântului din Transilvania ( 1774 – 1805 ) , Editura Didactic ă şi Pedagogic ă, 1976; Noi contribu ţii la biografia lui Ion Budai Deleanu. Documente inedite, 1967. Al doilea copil al lui Dumitru Caracostea – Andrei Nicolae – absolvent al Facult ăţ ii de Construc ţii din Bucure şti, s-a c ăsătorit cu Veturia Florica Ardeleanu. Andrei Caracostea a fost profesor universitar la Facultatea de Construc ţii Bucure şti. A elaborat lucr ări ştiinţifice în domeniul rezisten ţei materialelor în construc ţii. Şi-a adus contribu ţia la lucr ări de mare anvergur ă ca: podul de la Giurgeni – Vadul Oii; podul de la Câineni; Centrul de expozi ţii din Bucure şti. A fost arestat politic, ca şi tat ăl s ău, în 1952, întemni ţat timp de doi ani la închisoarea V ăcăre şti ca ,, element dubios ”, datorit ă originii sale ,, mic burgheze ”. La 20 ani de la aceast ă arestare a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a II – a, pentru contribu ţii la ,, realizarea podului de şosea peste Dun ăre la Giurgeni – Vadul Oii ”. Revenind la Dumitru Caracostea – acesta prime şte la absolvirea facult ăţ ii, postul de profesor de limba român ă la Şcoala Normal ă din Buz ău, unde nu func ţioneaz ă deoarece prime şte o burs ă de studii la Universitatea din . www.memoriaoltului.ro 50
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Viena. Aici a avut ca profesor pe Wilhem Meyer–Lubqe. Dup ă 4 ani de studii, ob ţine dou ă doctorate, unul în filozofie şi altul în filologie romanic ă şi istoria artei. Ca profesor de limba român ă a func ţionat la Liceul ,,Gheorghe Laz ăr” şi Liceul ,,Mihai Viteazul”; ca profesor la Şcoala Superioar ă de R ăzboi, preda un curs de psihologie pentru viitorii ofi ţeri superiori de Stat Major. A elaborat lucrarea ,, Aspectul psihologic al r ăzboiului ”, cu referiri la experien ţa Primului R ăzboi Mondial. În 1920, ob ţine prin concurs postul de docent, la catedra de istorie a literaturii române şi folclor a Universit ăţ ii din Bucure şti. Ca urmare a recunoa şterii meritelor sale, pe 5 iunie 1920 a participat al ături de Nicolae Titulescu şi Ioan Cantacuzino la semnarea Tratatului de la Trianon, unde avea sarcina s ă noteze discu ţiile avute şi de a oferi documentele de care ace ştia aveau nevoie şi eventual l ămuriri de natur ă lingvistic ă. Dumitru Caracostea era un fel de ata şat cultural, propus credem de Nicolae Titulescu care era de pe aceea şi vale a Dorofeiului ( comuna Ungurei ) ca şi Dumitru Caracostea ( comuna Şerb ăne şti ). La 1 ianuarie 1930, Dumitru Caracostea devine profesor titular la catedra de Istorie a literaturii române moderne şi folclor. În acela şi an a fost primit ca membru corespondent al Academiei Române, iar în 1938 devine membru titular. În perioada 1945 – 1948 a fost pre şedinte al Sec ţiunii Literare a acestei prestigioase institu ţii. Slatina a dat Academiei Române şi Franceze un num ăr de cinci titulari – Marin Alexe, Petre S. Aurelian, Dumitru Caracostea, Nicolae Stoicescu şi Eugen Ionescu (membru al Academiei Fran ţei din 1970, apud. Gheorghe Mihai- Personalit ăţ i sl ătinene , Editura Universitatea pentru to ţi, Slatina, 1999, pag. 5 ) În perioada 1931 – 1940 a func ţionat în calitate de conferen ţiar la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, unde a sus ţinut cursul de limba român ă. La Universitate preda cursul de Balad ă poporan ă român ă, iar din 1933 preda cursurile de Istoria literaturii române în timpul Regelui Carol şi Istoria Rena şterii Ardelene în secolul al XVIII – lea şi urm ările ei. Datorit ă str ădaniilor sale, în 1933 ia fiin ţă Institutul de Istorie Literar ă şi Folclor. A fost Ministrul Educa ţiei Na ţionale în guvernul Ion Gigurtu şi pe o perioad ă de câteva zile în guvernul Ion Antonescu. În perioada 1941 – 1944 a fost director al Funda ţiilor Regale pentru literatur ă şi art ă. La 1 octombrie 1944 se pensioneaz ă la cerere. Ca şi al ţi mari intelectuali ai vremii, . www.memoriaoltului.ro 51
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR a avut de suferit din partea noului regim. Astfel, în anul 1948 a fost suprimat ca academician, urmare prevederilor Decretului Nr. 76 din 9 iunie 1948. De asemenea, datorit ă faptului c ă a fost director general al Uniunii Funda ţiilor Culturale Regale, precum şi a faptului c ă era un filogerman convins, fiind categorisit de ziarul ,,România liber ă” ca tr ădător, şi drept consecin ţă , printr-un raport al Comisiei speciale de la Ministerul Culturii Na ţionale şi a Cultelor, se stabile şte c ă manualele semnate de mai mul ţi intelectuali români printre care se num ăra şi Dumitru Caracostea, sunt d ăun ătoare pentru educa ţie şi sunt interzise. Mai mult de atât, în cadrul opera ţiunii din noaptea de 5 spre 6 mai 1950 ( ,,noaptea demnitarilor” ), a fost arestat şi trimis la penitenciarul Sighet camera 79 pentru 5 ani, a şa cum rezult ă din FI ŞA MATRICOL Ă PENAL Ă din care afl ăm c ă a fost internat de Ministerul de Interne cu Ordinul la 5 mai 1950. Aproape toate rubricile fi şei matricole sunt necompletate, nefiind men ţionat motivul pentru care a fost ,,internat”. La acea dat ă nu exista nicio prevedere în Codul Penal care s ă justifice arestarea. Men ţion ăm de asemenea şi faptul c ă la 28 august 1946 i s-a eliberat un Certificat al Parchetului General al Cur ţii de Apel Bucure şti cu urm ătorul con ţinut: ,, ROMÂNIA Parchetul General al Cur ţii de Apel Bucure şti Certificat Nr. 10589 28 august 1946 Noi, Procuror General al Cur ţii de Apel Bucure şti, fiind seziza ţi prin peti ţia domnului Dumitru Caracostea, Profesor universitar onorariu, domiciliat în Bucure şti, b-dul Elisabeta NO. 10460 din 28 August 1946, prin care solicit ă a i se elibera un certificat constatator al rezultatului cercet ărilor întreprinse pe baza legii 312/945, de Trib. Poporului Bucure şti, din oficiu, şi constatate de acest Parchet General în baza D.I. 455/946. Din examinarea lucr ărilor fostului Tribunal al Poporului din Bucure şti şi cele ce formeaz ă obiectul dosarului NO. 2270/946, al acestui Parchet General, nerezultând nici o prob ă în contra d-lui Dumitru Caracostea, profesor universitar onorariu, c ă D-sa, ar fi comis vre un fapt care s ă se încadreze în dispoz. Legii 312/945, pe timpul de la 4 iulie – 14 sept. 1940 când D-sa a fost Ministru al Educa ţiei Na ţionale în guvernul I. Gigurtu, afacerea a fost clasată de noi, prin ordonan ţa de clasare NO. 10461 din 28 august 1946. Drept care am eliberat prezentul certificat, anulându-se timbrele legale. Procuror General, s.s. G. Petrescu ” Documentul de eliberare, dactilografiat, avea de asemenea toate rubricile goale. Din ,, BILETUL DE LIBERARE Nr…195…( pentru preveniţi )” afl ăm numai c ă: Numitul Caracostea Dumitru Fiul lui Niculae şi al Efrosina Născut în anul 1879 luna martie Ziua 10 în comuna Slatina Raionul – Regiunea Pite şti de ocupa ţie prof. univ. care a fost depus ca internat de la data de c ătre M.A.I. www.memoriaoltului.ro 52
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
cu mandatul de arestare ( adresa ) nr. – 195 – a – pentru faptul de – ast ăzi 6 iulie 1955 s-a pus în libertate, pe baza ord. M.A.I. 1955 a – fiind – urmând a se stabili în Comuna Buc. str. 6 martie nr. 95 A Raionul Lenin, Regiunea –
Director, Şeful Biroului Eviden ţă şi Cazier, s.s. indescifrabil Ştampila
Dup ă ie şirea din închisoare, lui Dumitru Caracostea i se naţionalizau toate apartamentele de ţinute în Bucure şti, în Bu şteni şi desigur şi casele din Şerb ăne şti şi Slatina ,, în baza Decretului Nr. 92/19 aprilie 1950 ” cu urm ătoarea motiva ţie: ,, Pentru înt ărirea şi dezvoltarea sistemului socialist în economia R.P.R.; Pentru asigurarea unei bune gospod ăriri a fondului de locuin ţe supuse degrad ării din cauza sabotajului marei burghezii şi a exploatatorilor care de ţin un mare num ăr de imobile. Pentru a lua din mâna exploatatorilor un important mijloc de exploatare ” ( dr. ing. Auric ă Iva şcu, Enciclopedia comunei Şerb ăne şti, jud. Olt , 2015 ) Dumitru Caracostea a petrecut foarte mult timp la Şerb ăne ştii de Sus, în frumoasele case construite de mama sa Eufrosina Caracostea, a şa cum se vede şi în fotografia cu mama sa în fa ţa ,,Fântânii lui Caval” – fântân ă construit ă de bunicul s ău Hristodor, numit a şa din cauza faptului c ă el cânta foarte frumos la caval. Chiar şi dup ă pensionare, Dumitru Caracostea a continuat s ă vin ă la casa mamei sale din Şerb ăne ştii de Sus. Aici realizeaz ă studiul ,,Ion Bianu şi problemele bibliografiei române ” în 1948. El particip ă la diferite evenimente – nun ţi, botezuri, sim ţindu-se foarte bine în mijlocul ţă ranilor, a acelora care erau adev ăra ţi proprietari ai folclorului românesc; ace ştia erau mai aproape de sufletul s ău ascultându-i şi valorificându-i prin studiile sale de folclor. În 1941, apare în postura de na ş al fostului său student şi S asistent Petre www.memoriaoltului.ro 53
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Stroe, la Dio şti în Romana ţi. În ultimul interviu luat marelui savant de Petre Stroe, Dumitru Caracostea î şi exprima p ărerea de r ău c ă ,,n-am publicat Balada popular ă român ă. R ămâne colo, colo… cine ştie când şi cum!? ”. A decedat la 2 iunie 1964 şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucure şti. Ca ministru al educa ţiei într-o perioad ă tragic ă pentru România care pierdea Basarabia, apoi Ardealul de Nord, urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, apoi Cadrilaterul, el a dispus mutarea la Sibiu a centrului universitar Cluj şi transferarea cadrelor didactice de la Chi şin ău la Bucure şti. Dup ă 1944 Dumitru Caracostea a fost dezagreat de Putere. Reabilitarea sa a început înainte de 1989 dar mai ales dup ă aceast ă dat ă. A colaborat la revistele: Convorbiri literare, Adev ărul literar şi artistic, Flac ăra, Langue et literature, Gândirea, Revista Funda ţiilor Regale, Via ţa Româneasc ă, Mitteilungen der Rumanischen Instituts an der Universitat Wien, ş.a .. Activitatea sa literar ă şi ştiin ţific ă s-a orientat în dou ă direc ţii: studiile de folclor (Miori ţa în Moldova, Muntenia şi Oltenia , 1924 ) şi exegeza operei eminesciene (Arta cuvântului lui Eminescu, 1938; Creativitate eminescian ă, 1943 ). Expresivitatea limbii române reprezint ă un important studiu de stilistic ă literar ă. Men ţion ăm câteva lucr ări ap ărute înainte de 1944: 1. Gala Galaction şi sinteza de mâine, Adev ărul literar şi artistic , 1927 2. Miori ţa la Aromâni, în Omagiu lui Ion Bianu , Bucure şti, 1927 3. Izvoarele lui Gh. Asaki, Convorbiri literare , 1928 4. O problem ă de versifica ţie româneasc ă, Revista Funda ţiilor Regale , 1926 5. Arta versifica ţiei lui M. Eminescu, Revista Funda ţiilor Regale , 1937 6. Neologismul în concep ţia maiorescian ă, Revista Funda ţiilor Regale , 1941 7. Sentimentul crea ţiei şi mistica mor ţii. Despre balada Miori ţa, Revista Funda ţiilor Regale , 1941 8. Ce ne este cântecul poporan. Studiul actual al cercet ărilor, Revista Funda ţiilor Regale , 1941 9. Critica studen ţiei mele, Revista Funda ţiilor Regale , 1941 10. Mit şi creativitate. Raportul dintre Luceaf ărul lui Eminescu şi Izvorul lui popular, Revista Funda ţiilor Regale, 1941 11. Oltul se întoarce la matc ă, Revista Funda ţiilor Regale , 1942, în care lucrare, Dumitru Caracostea descrie ora şul Slatina, despre care spunea: ,, … Probabil n-aţi v ăzut Slatina, sau dac ă a ţi v ăzut-o n-aţi privit-o cu ochii mei. Înconjurat ă de un brâu de aparente dealuri, de fapt povârni şuri pr ăvălite din şesul Munteniei spre Olt, Slatina, în vechea ei aşezare, e un ora ş - amfiteatru ”.
Lucr ări postume 1. Poezia tradi ţional ă român ă: balada poporan ă şi doina , edi ţie critic ă de D. Şandru, vol. I – II, Bucure şti, Editura pentru literatur ă, 1969 2. Problemele tipologiei folclorice , edi ţie îngrijit ă de Ovidiu Bârlea, Bucure şti, Editura Minerva, 1971 3. Studii eminesciene , edi ţie îngrijit ă de Ion Dumitrescu, Bucure şti, Editura Minerva, 1975
www.memoriaoltului.ro 54
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
4. Arta cuvântului la Eminescu , edi ţie îngrijit ă de Nina Apetroaie, Ia şi, Editura Junimea, 1980 5. Scrieri alese , edi ţie îngrijit ă de Mircea Anghelescu, vol. I – III, Bucure şti, Editura Minerva, 1986 – 1992 Omul de cultur ă, sl ătineanul Mihai Gheorghe în lucrarea Personalit ăţ i sl ătinene , (Inspectoratul pentru cultur ă Olt, Slatina, 1999, pag. 72-89), men ţioneaz ă având ca autor pe Dumitru Caracostea: 30 lucr ări – opere în volume, 7 manuale şcolare, 43 lucr ări – opere în periodice, 65– referin ţe bibliografice în volume, 28 – referin ţe bibliografice în periodice. Opera sa este apreciat ă de foarte mul ţi oameni de cultur ă. ,,Dup ă B.P. Ha şdeu şi Ovid Densu şianu, contribu ţia cea mai de seam ă în folcloristica româneasc ă este ce a lui Dumitru Caracostea ”( Ovidiu Bârlea ) ,, … în evolu ţia ei, critica lui Caracostea este m ărturia celei mai torturate c ăut ări de sine în ştiin ţa româneasc ă”. ( D. Popovici, student şi cons ătean al lui D. Caracostea). ,, Prin chiar natura larg scientist ă a criticii sale, D. Caracostea e împins s ă acorde aten ţie oric ărei metode capabile s ă des ăvâr şeasc ă procesul de adâncire în sens genetic, şi-l vedem acum cu totul aplicat la analiza fonologic ă, derivat ă din studii lingvistice ale lui Gramont”. ( G. C ălinescu, fost elev al lui D. Caracostea la Liceul ,, Sf. Sava”). ,, … Dumitru Caracostea a oferit în Arta cuvântului la Eminescu, un num ăr din cele mai isbutite exemple de analiz ă stilistic ă din câte s-au încercat la noi. Identificarea imaginilor cheie şi gruparea în subordinea lor a tuturor elementelor gramaticale cu func ţii expresive, a topicei, a frazei, a prozodiei, a vocabularului aruncă lumini nea şteptate asupra multor aspecte artistice ignorate din Venere şi Madon ă, Mortua est, sonetul Vene ţia, Dintre sute de catarge, dar mai cu seam ă Luceaf ărul. … Dumitru Caracostea r ămâne unul din cei şapte–opt exege ţi care au spus lucruri fundamentale despre opera poetului nostru na ţional. Contribu ţiile actualei pleiade de cercet ători ai operei lui Eminescu le sim ţim o dat ă crescând în spiritul de emula ţie pe care numai cei care au propus teme majore ale investiga ţiei – iar printre ei Caracostea – l-au putut isca şi între ţine ”. ( George Munteanu ) ,, Dumitru Caracostea îl aude pe Eminescu ca poet. Studiile sale strânse în Arta cuvântului la Eminescu este tot ce s-a putut da mai minu ţios pentru analiza filologic ă despre marele poet ”. ( Marin Bucur ) Dintre documentele trimise mie de doamna Elena Niculescu (so ţia domnului Remus Niculescu, fost director al Institutului de Art ă al României ) a ş men ţiona articolul: ,,D. Caracostea, Critica studen ţiei mele”, Revista Funda ţiilor Regale , Nr. 4/1941, trimis în fotocopie, despre care domnia sa men ţiona: ,,Este o profesie de credin ţă din timpul studen ţiei, scris ă atunci sub titlul MEMORIUL SOCIET ĂŢ II STUDEN ŢILOR ÎN LITERE, ca pre şedinte al acelei societ ăţ i, şi care a r ămas m ărturie a drumului urmat în via ţa sa public ă: necesitatea colabor ării ,,for ţelor reale” […] ,, cu con ştiin ţa c ă lucrarea ta e o p ărticic ă dintr-un tot… c ă cei ce te-au precedat ţi-au preg ătit calea, c ă cei ce te vor urma vor contribui la crearea unei atmosfere de cald interes şi îndemn reciproc, ce va duce la înt ărirea între noi a solidarit ăţ ii sociale” […] ,, Dac ă ne-am în ălţa pu ţin deasupra nevoilor şi discu ţiei momentului şi am considera aceast ă încercare sub aspectul unor n ăzuin ţi superioare nevoilor vremelnice, vedem c ă ea ne poate deschide o larg ă perspectiv ă de încredere şi n ădejde în viitor”.
www.memoriaoltului.ro 55
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
’ Costel Vasilescu
’ * Duminic ă 17 decembrie 1989, orele 18,45, la ordinul lui Nicolae Ceau şescu, (Pre şedintele Republicii Socialiste România şi Comandant Suprem al For ţelor Armate), Generalul Vasile Milea (ministrul Ap ărării Na ţionale) a transmis, c ătre toate unit ăţ ile militare din România ordinul ,,Radu cel Frumos”, indicativ care declan şeaz ă alarma par ţial ă de lupt ă, adic ă trecerea armatei în stare de r ăzboi. Acela şi ordin este transmis de Tudor Postelnicu (ministrul de Interne) şi Generalul Iulian Vlad ( şeful Departamentului Securit ăţ ii Statului) c ătre structurile militare din subordine. (,,Radu cel Frumos” era un indicativ secret, cunoscut numai de militari. Denumirea indicativului era schimbat ă dup ă o anumit ă perioad ă ori determinat ă de unele împrejur ări, tocmai pentru a nu fi deconspirat sau când era deconspirat. Dac ă „Radu cel Frumos” era indicativul alarmei par ţiale de lupt ă, pentru alarmarea total ă – sau general ă – a sistemului na ţional de ap ărare, în anul 1989 www.memoriaoltului.ro 56
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR era instituit indicativul ,, Ştefan cel Mare”. Fa ţă de alarma par ţial ă de lupt ă, alarma general ă includea şi mobilizarea rezervi ştilor). Începând cu orele 19,15, cei peste zece mii de militari din Garnizoanele Caracal, Deveselu, Corabia sunt în front, echipa ţi, cu mâna pe arme şi a şteapt ă ordine: - înc ă din seara zilei de duminic ă se efectuiaz ă ap ărarea terestr ă a unit ăţ ilor. Regimentul de avia ţie de la Deveselu este înt ărit cu unit ăţ i de blindate; - luni 18 decembrie. Peste tot planeaz ă incertitudinea. Nu sunt dezv ăluite scopul alarmei de lupt ă şi misiunile militarilor. Tot personalul unit ăţ ilor militare se afl ă în caz ărmi, sub o acalmie ap ăsătoare. Pe dedesupt apar ştiri fragmentate, militarii comenteaz ă în şoapt ă. Activi ştii partidului şi organele de contrainforma ţii sunt în starea de vigilen ţă sporit ă; - mar ţi 19 decembrie. Întregul Regiment de para şuti şti, cu echipamentul şi armamentul specific, a fost îmbarcat, de pe pista de la Deveselu, într-o flotil ă de avioane de transport AN-26 venit ă de la Bucure şti, pentru o misiune nedefinit ă înc ă; decolarea are loc în jurul orelor 17,30. E semnul c ă lucrurile se complic ă!; - miercuri 20 decembrie. Muncitorii din fabricile ora şului sunt înarma ţi cu bâte şi urca ţi în garnituri de tren cu direc ţia Timi şoara pentru anihilarea ora şului dezl ănţuit împotriva sistemului; plecarea, dup ă miezul nop ţii; - joi 21 decembrie, ora 10. În unit ăţ ile militare, comitetele de partid organizeaz ă adun ări de sus ţinere a politicii partidului comunist şi a lui Ceau şescu, de înfierare a faptelor antisociale, antiromâne şti, iredentiste, fasciste şi imperialiste de la Timi şoara, despre care militarii au fost informa ţi în seara zilei de 20 decembrie la întoarcerea pre şedintelui Ceau şescu din Iran. Atmosfera este încordat ă. Adun ările nu şi-au atins scopul; - vineri 22 decembrie, începând cu ora 12, cincizeci de avioane supersonice de lupt ă – Mig. 21 sunt înarmate la maximum cu rachete, proiectile reactive, bombe, cartu şe... Un avion este decolat pentru a identifica pozi ţia elicopterului în care se afla cuplul Ceau şescu, pentru a-l doborî; seara, au fost aduse g ărzile patriotice pentru a înt ări ap ărarea aerodromului; un batalion de tancuri preia paza pistei de decolare – aterizare; - Regimentul mecanizat şi Regimentul de tancuri sunt pe pozi ţii de interven ţie şi atac; - noaptea, 22 spre 23 decembrie. Vacarm. Diversiune. Se mitraliaz ă din toate părţile. Comandan ţi duplicitari. La mili ţie se dau foc dosarelor informatorilor; În dup ă amiaza zilei de 23 decembrie, cele trei batalioane de tancuri din Regimentul situat pe strada Carpa ţi pornesc în mar ş for ţat spre Capital ă; la Alexandria, căpitanul Burcea – Copilescu Adrian moare strivit între dou ă tancuri; - la Regimentul mecanizat, la mijlocul nop ţii a fost împu şcat caporalul Dumitra şcu; - 23 decembrie seara. Liderii comuni şti Emil Bobu şi Manea M ănescu sunt adu şi cu un elicopter la Deveselu pentru a fi ţinu ţi în captivitate; - ora 21. Urmare a unei diversiuni, militarii proprii execut ă foc cu pistoalele mitralier ă asupra camionului în care se aflau pilo ţii; ora 22: avioanele pilotate de maiorii Bujor şi Tihon sunt decolate spre Bucure şti cu misiunea de a viza terori şti în Cimitirul Ghencea şi a executa foc;
www.memoriaoltului.ro 57
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
- la ora 22,30, Bateria de mitraliere antiaeriene din Regimentul mecanizat are ordin “s ă execute foc asupra a tot ce mi şcă pe cerul patriei”. Se trage asupra unui elicopter aflat deasupra g ării din Caracal; - la miezul nop ţii, soldatul Gheonoiu Laure ţiu, para şutist din Regimentul de la Caracal este împu şcat în cap în timp ce se afla în dispozitiv de luptă în p ădurea B ăneasa; - luni 25 decembrie. Patru avioane de lupt ă, supersonice, de la Regimentul 91 avia ţie –vân ătoare Deveselu, înarmate cu muni ţie de r ăzboi, sunt decolate pentru a executa misiune de observare şi atac asupra eventualilor terori şti afla ţi la Cabana preziden ţial ă de la Re şca; - pe 5 ianuarie 1990, solda ţii condamna ţi la Batalionul Disciplinar Caracal părăsesc unitatea prin for ţă şi pleac ă cu trenul, din gara F ărca şele, la Bucure şti. Ajung la televiziune. * * * Calendarul opera ţiunilor este amplu. Prezint acum câteva pasaje, spre real ă informare, dintr-o documentare într-o mas ă rotund ă pe care am coordonat-o împreun ă cu prof. dr. Jeana P ătru, sub genericul “Revolu ţie sau… diversiune”, f ără a modifica sensul materialului sau al discu ţiei în ansamblul ei, prin extragerea din context:
Dan Ni ţulescu, lider sindical la Fabrica de anvelope: “Eu aveam idee de mi şcări sociale de la Europa Liber ă, ştiam de Timi şoara dar nu-mi venea s ă cred. Se vorbea c ă muncitorii au ie şit în strad ă, au ocupat sediul jude ţenei de partid, sunt în balconul Operei. În plus de asta, am primit un telefon de la un coleg de liceu, caracalean, Varga Niki care lucra la Centrul meteorologic. Eram de serviciu la anvelope în cabina portarului de la punctul de control, şi îmi spunea: “Dane, ieşiţi în strad ă c ă la noi nu mai poate nimeni să întoarc ă roata, la noi s-a ocupat sediul PCR”. Era un telefon de r ăspândire a ve ştii, cred c ă la fel au lansat mesaje to ţi timi şorenii în zonele de unde proveneau. ... Prima dat ă am fost chema ţi de acas ă, la fabric ă, în seara zilei de 20 decembrie 1989 între orele 18 – 19, toate cadrele de conducere: şefii de la sindicate, şefii de sec ţii, conducerea tehnic ă a unit ăţ ii, directorii. Eu eram bolnav atunci dar a trebuit s ă fiu prezent obligatoriu, deoarece, în cadrul g ărzilor patriotice eu r ăspundeam de echipament şi, la momentul www.memoriaoltului.ro 58
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR potrivit am ordonat distribuirea uniformelor. Chemarea, convocarea a fost f ăcut ă de secretarul comitetului de partid. Concret, au fost mobiliza ţi şi salaria ţii. S-a f ăcut o prim ă prezen ţă apoi, prin şefii de forma ţiuni care au raportat situa ţia. A fost adus la servici peste 70% din efectivul fabricii de anvelope, s-a trecut la confec ţionarea bastoanelor de cauciuc, personal am v ăzut întrucât am trecut prin sec ţii. Am procedat şi la selectarea oamenilor, trebuia s ă fie numai b ărba ţi iar fabrica s ă continuie fluxul de produc ţie. … Mul ţi erau pasivi, cu toate c ă situa ţie era delicat ă; pe de o parte erai pus s ă love şti semenul, iar pe de alta refuzul însemna neexecutare de ordin, întrucât to ţi ne aflam sub jur ământ, iar tribunalul avea prerogative în acest sens”.
Marian Stanca, strungar la Întreprinderea de vagoane – Caracal: ,,… am fost trimis la Timi şoara în decembrie 1989, împreun ă cu colegii mei din schimbul doi. Peste şapte sute de muncitori din unitate, plus alte mari efective de la Anvelope, Mobil ă, FPSP, Tricotaje, ISCIP cu care am umplut trenul care ne a ştepta în gar ă. Am fost nominaliza ţi pentru deplasare f ără a ni se prezenta scopul ori a ni se solicita acceptul. Mi şcarea a fost dirijat ă la noi de secretarul Comitetului de partid Marian Olteanu. Am fost încolona ţi şi condu şi la gar ă f ără a putea p ărăsi dispozitivul, eram flanca ţi de militari şi securi şti. În gar ă ni s-a dat câte o pâine, o conserv ă de pe şte şi o sticl ă de ap ă mineral ă, iar în tren ni s-au distribuit bâte de lemn. În tren mai f ăceam spirite de glum ă, pentru a ne da curaj, dar de la Caransebe ş am sim ţit c ă situa ţia e complicat ă, grav ă. Lumea manifesta, am auzit scandând ,, Jos comunismul ”, erau ma şini şi tanchete pe str ăzile ora şelor de pe traseu. Comentam şi tr ăiam clipe de groaz ă. Colegii mei erau deprima ţi. ,,Fă-ţi cruce, c-aici murim! ”, era expresia îngrijor ătoare pe care ne-o adresam cu desn ădejde. La Timi şoara ne-am dezbr ăcat de uniformele de g ărzi patriotrice cu care fusesem echipa ţi. Ne-au luat cet ăţ enii Timi şoarei spre Pia ţa Operei şi am v ăzut un ora ş distrus, ne-au spus c ă armata a tras şi am v ăzut gloan ţe înfipte în zidurile cl ădirilor. Diminea ţa, când ne-am reîntors la Caracal, gara era plin ă de securi şti; ca la comand ă, cu vitez ă fulger ătoare, solda ţii ştergeau cu câpre vagoanele pe care scria: ,,Jos Comunismul”, ,,Jos Ceau şescu…”
Maria Mih ăilescu, pre şedinte al Consiliului or ăş enesc al sindicatelor, Caracal: ,,… Trebuia s ă organiz ăm adun ări de sus ţinere în unit ăţ ile economice, dar evenimentele au escaladat şi nu au mai avut loc. Acela, pot spune, a fost momentul în care am în ţeles c ă s-a terminat cu regimul. Lumea era debusolat ă, femeile mai mult plângeau ... Nu, nu plângeau dup ă Ceau şescu, s ă nu se în ţeleag ă gre şit, aveau o incertitudine, mai ales c ă so ţii lor nu se întorseser ă de la Timi şoara unde au fost trimi şi cu bâte...”
Căpitan Ţugm ă Florin, Mili ţia Caracal: „La ora aia, [n.a. 20 decembrie] eu nu ştiam de treaba cu Ceau şescu. Nimeni, nimeni de la noi n-a ştiut. Între 17 şi 22 noi am lucrat normal. Despre Timi şoara ştiam ceva-ceva, dar era fals întrucât se vorbea despre golani. Oameni de la noi au mers la Timi şoara, iar eu cu Pavel de la Securitate am mers s ă le ducem pâine la gar ă. Am luat-o de la fabrică pentru muncitorii cu bâtele. Şef la Securitatea Caracal era colonelul Iancu. Eu cu Pavel, dup ă ce le-am dus pâinea, am întins-o din gar ă, cu toate c ă trebuia s ă-i înso ţim...”
www.memoriaoltului.ro 59
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Plut. şef Rogojinaru Gheorghe, Mili ţia Caracal : ,,[…] Prima problem ă, în caz de r ăzboi, se distrug dosarele informatorilor, şi noi a şa am f ăcut. Le-am dat foc! Cum? M-am uitat s ă nu fie cineva, am dat foc şi am stat până a ars tot. Ăş tia de la Securitate m-au v ăzut: ,,… m ă nea Gic ă, ce faci?”, m-au întrebat ei, iar eu le-am răspuns: ,, Păi care e domne legea r ăzboiului, nu suntem în r ăzboi acuma, odat ă ce am omorât şeful statului !” Şi le-au ars şi ei!”
Maior Tihon Alexandru, pilot, navigator şef, Regimentul de avia ţie Deveselu : ,,Informa ţiile sunt foarte pu ţine pentru c ă ... noi, materialul volant – zbur ătorii, am fost izola ţi, am fost trimi şi la Celul ă şi... s-a terminat. Personalul navigant, la cel mai înalt nivel (loc ţiitor, navigator şef, comandan ţi de escadrile, cu excep ţia comandantului), nu au participat la luarea deciziilor. Personalul tehnic se ocupa cu deservirea şi, de asemenea, era izolat. Cei care manevrau tot ţesutul revolu ţiei fiind comandantul avia ţiei – care d ădea pricazul, şi pricazul [n.a. ordinul, în lb. rusă] era preluat de comandantul regimentului - lt. col. Harpail ă Constantin şi de şeful de stat major - mr. Grosu Mircea. Nimeni, pe noi ceilal ţi, nu ne-a pus în tem ă cu ceva. Maiorul Iliescu Dumitru, ca loc ţiitor de zbor, era între noi şi, de cele mai multe ori, când era cazul, s ărea în Punctul de Dirijare a Zborului, pe când locul lui trebuia s ă fie lâng ă comandant. Şi navigatorul şef, la fel. S-a invocat faptul c ă eram cu licen ţa la zi, adic ă examenele şi controalele în termen! Ăsta a fost un moft care n-avea de-a face cu situa ţia de lupt ă. În situa ţia de lupt ă, deosebit ă, aviatorul care nu f ăcuse controlul la trei luni, dar zburase vreo 10 ani în condi ţii grele, trebuia s ă zboare, indiferent c ă-şi rupe gâtul, scopul era îndeplinirea misiunii. P ăi, dac ă nu avea controalele la zi, tu de ce-l ţineai la serviciu?! Situa ţia aceasta nu a existat din eroare. Cum, din eroare, când toate veneau în cascad ă! Nu e admisibil ca eu, comandant, s ă stau bine-mersi în birou, ca belferu, iar ăia î şi rup gâtul pe aerodrom. Cel mai evident aspect era ordinul de la Bucure şti : „nimic nu se ridic ă, se trage în tot ce zboar ă!” Atunci, de ce sunt decolate dou ă avioane de la Deveselu? C ă veneau elicoptere s ă atace! Care elicoptere? Dar sistemele de informare, sistemele de descoperire ce f ăceau? Bine, a fost bruiaj… Eu sunt de acord c ă exist ă tehnic ă – tehnic ă, dar s ă nu uit ăm c ă matematica, oricât de avansat ă ar fi, se bazeaz ă pe c ărămizile: adunare, sc ădere, înmul ţire, împ ărţire. E bine? … Când s-a dat ordin eu n-am stat s ă m ă gândesc când am decolat, eu eram în slujba ţă rii, aveam un jur ământ, era menirea mea s ă fac o treab ă… nu trebuia s ă pun eu întreb ări, deciziile veneau de sus. Cine a dat aprobare, cine a venit cu ideea c ă vin mii de elicoptere? Şi dac ă vin, ce s ă fac ă Mig-ul 21 la ora 11 noaptea împotriva unui elicopter, aveai sisteme de ochire pe timp de noapte, aveai sistem de bombardare pe timp de noapte?! De ce s ă plece un avion noaptea pe cer senin înc ărcat la maximum cu petrol, armament, bombe, muni ţie. Şi, dup ă decolare i se comunic ă s ă vin ă imediat la aterizare cu atâta înc ărc ătur ă! Cum îţi imaginezi, pe timp de r ăzboi, un avion pe cerul patriei, senin sticl ă, cu for ţajul aprins! Te doboara cine voia… Comandantul este responsabil de tot ce s-a întâmplat! Dac ă n-a ştiut era obligat s ă pun ă întreb ări. Dac ă noi gre şim, au ei r ăspunsurile. La regimente ei au fost simpli executan ţi, dar trebuiau s ă întrebe! Cum pot eu s ă-mi condamn ni şte colegi la moarte, la surghiun? Asta e întrebarea esen ţial ă. Ordinele nu sunt vorbe în vânt… Noi eram o mân ă de pilo ţi clasa I şi de comand ă, şi d’abia dup ă ce ştirile au început s ă mai transpire din cazarm ă spre pist ă, atunci s-a auzit, dup ă data de 23, dup ă www.memoriaoltului.ro 60
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR arestarea lu’ Ceau şescu, c ă se pun la cale mi şcări de schimb ări (atunci lumea s-a trezit şi şi-a pus întreb ări cu privire la pozi ţia lu’ Harpail ă [n.a. comandantul regimentului]). De ce el a stat numai în birou şi n-a venit niciodat ă în mijlocul celor de la celul ă? Nici prin unitate n-a ie şit! El d ădea ordine. El a fost un fel de releu, cu bun ă ştiin ţă , c ă dac ă nu e şti releu cu bun ă ştiin ţă , ori mai scurtcircuitezi ori nu transmi ţi nimic, e şti defect. Atunci au început mi şcări, dar de la cei de jos, pentru c ă au fost nemul ţumi ţi privind inactivitatea şi implicarea dubioas ă a lu’ Harpail ă şi a lu’ Grosu în evenimentele reale care se desf ăş urau pe teren, nu în birou”.
Cpt. Albu Ion , ofi ţer para şutist, Regimentul 56 Caracal : ,,Am plecat cu 9 avioane – în care am intrat cu tot cu oameni, cu tehnica de lupt ă pe care o aveam, fiecare soldat avea contain ărul individual, armamentul, muni ţia; transmisioni ştii mai aveau sta ţiile radio, acumulatori şi trusele de interven ţie, plus la fiecare subunitate fiecare comandant ştia foarte bine ce ia dup ă el, pentru c ă aveam experien ţele din taberele mobile, din aplica ţii...”
Maior Bujor Vasile , pilot aviator, loc ţiitor comandant escadril ă Regimentul 91 Deveselu : „Dup ă ce s-a dat alarm ă la Deveselu şi au venit şi para şuti ştii, a început s ă apar ă şi armamentul greu al avia ţiei la aerodrom; şi atunci, au început tot felul de discu ţii, ţin minte, se punea problema de înarmare a avioanelor: cu ce, în ce algoritm, la Grupul Tehnic se preg ăteau rachetele. Au ap ărut armament şi muni ţie pe pist ă - ce unii nici nu şi-au putut imagina vreodat ă. Pân ă a pleca şi para şuti ştii la Timi şoara s-a format startul (din cele dou ă escadrile de MF-uri), s-a dat SPL1 (n.a. starea de preg ătire de lupt ă) care nu s-a ridicat mult timp. Erau mobiliza ţi, la Celula de alarm ă, to ţi pilo ţii clasa I – preg ăti ţi pentru zbor; exista un dialog continuu – între inginerii de avia ţie şi pilo ţi, în ceea ce prive şte armarea avioanelor, preg ătirea şi desigilarea contactelor şi butoanelor de tragere şi lansare, totul, pe fondul febrei de agitare şi necunoa ştere a realit ăţ ii. Echiparea cu armament a fost maxim ă, pe variante care dep ăş eau chiar şi prevederile manualelor de specialitate. Imagina ţi-vă ce însemnau la un avion: dou ă blocuri de proiectile reactive nedirijate, dou ă rachete, o bomb ă plus tunul de bord cu 200 de cartu şe... Să nu uit ăm c ă anumi ţi comandan ţi, şi o spun explicit despre Deveselu, atât Şeful de Stat Major - Grosu, cât şi Harpail ă - comandantul ( şi to ţi cei de pe lâng ă el) au fost implica ţi în aceast ă ,,revolu ţie”, pentru c ă în noaptea de 22 a aterizat un elicopter pe aerodromul Deveselu care i-a adus pe Emil Bobu, Manea M ănescu şi şoferul lor care era deghizat în femeie. Cu acel elicopter a venit un fost coleg de-al meu, se nume şte Diaconu, şi a refuzat acest coleg s ă vorbeasc ă cu mine, care am fost delegat s ă-i preiau. Harpail ă a dat ordin s ă bag toat ă lumea în Celula de alarm ă, s ă înso ţesc microbuzul cu acei indivizi şi, cu o grup ă de solda ţi înarmaţi cu pistoale mitralier ă, s ă-i conduc la comandament; iar ace şti indivizi au declarat, mai târziu, c ă au stat în permanen ţă la Bucure şti! De ce au fost adu şi la Deveselu unde au stat zece zile?, e întrebarea noastr ă c ătre autorit ăţ i. Bobu şi Mănescu au fost introdu şi în camera de lâng ă biroul comandantului, cu santinel ă la u şă , iar şoferul a fost dus la arestul garnizoanei aflat la corpul de gard ă”.
Cpt. Albu Ion : ,,Noi, pe data de 19 seara, c ătre ora 17, am decolat, iar pe la 18 – 19 am aterizat la Gearmata – Timi şoara; acolo, am fost întâmpina ţi de un ofi ţer de contrainforma ţii de la Divizia de Ap ărare Antiaerian ă, care ne-a f ăcut o informare sumar ă, www.memoriaoltului.ro 61
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR ne-a explicat c ă în ora ş au ap ărut – urmare a deciziei de a evacua pe pastorul reformat Laszlo Tokes – ni şte mi şcări de strad ă, produse de grupuri de oameni care s-au dedat la acte de vandalism: au spart vitrine, au furat din magazine, dar – în condi ţiile în care armata a ie şit s ă lini şteasc ă situa ţia, grupuri de neidentifica ţi au atacat armata în strad ă, au incendiat transportoare blindate, c ă armata a fost nevoit ă s ă riposteze, şi, ulterior s-a retras în caz ărmi. (este vorba de Regimentul mecanizat de la Timişoara, n.a. ). Am ajuns în cazarm ă unde ne-a întâmpinat secretarul Consiliului Politic al Diviziei - generalul Florea Cîrneanu, care, dup ă ce a eliminat din rândul nostru câ ţiva solda ţi care erau din Timi şoara şi împrejurimi, a f ăcut o informare întregului colectiv, dup ă care, militarii în termen au intrat la cazare, iar pe noi – cadrele militare – ne-a adunat acest Cîrneanu în sp ălătorul de la etajul II (acolo st ăteam, era o cl ădire mare, mai mare decât Casa Armatei, era cu dormitoare, cu s ăli de specialitate), deci, acolo în sp ălător ne-a f ăcut preg ătirea: ,,...vede ţi c ă o s ă da ţi nas în nas cu grupuri mari, îi soma ţi s ă se opreasc ă!” Deja era instituit ă de Ceau şescu starea de necesitate în Timi şoara, situa ţie în care era interzis ă circula ţia în grupuri mai mari de trei persoane. Printre altele, ne-a explicat şi cum să facem soma ţia: ,,… vede ţi c ă în Regulamentul de Gard ă şi Garnizoan ă soma ţiile se fac prin voce şi prin armament! Trage ţi întâi foc de avertisment în aer, dac ă nu se opresc trage ţi la picioare. Dac ă nu se opresc nici acum, e posibil ca rico şeele s ă sar ă şi mai sus. Sunte ţi acoperi ţi de lege!” În fine, chestiunea asta ne-a cam dat de gândit. Eu am avut şansa s ă întâlnesc acolo ni şte colegi din Academia Militar ă. Unul era chiar comandantul Batalionului de Transmisiuni de la Divizie şi avea biroul chiar în cl ădirea în care eram noi caza ţi. Am intrat repede în leg ătur ă cu el, m-a invitat la el în birou şi m-a informat, în detaliu, despre ce se întâmplase. Omul ăla avea în Batalionul de Transmisiuni 6 militari despre care nu ştia unde sunt, probabil nici nu i-a mai g ăsit, pentru c ă – vorbind cu el dup ă o perioad ă, bănuie şte c ă au fost în lotul celor şaizeci şi ceva care au fost du şi de la morga din Timi şoara la Bucure şti şi au fost ar şi la Crematoriul Cenu şa. Era, pot s ă zic a şa, f ără s ă analizezi prea mult, deja panicat. Ştia ce s-a întâmplat, şi mi-a spus: ,,S-a tras m ăi, s-a tras cu armamentul; ce s ă o mai învârtim c ă armata a ripostat? S-a tras! S-a primit ordin şi s-a tras, s-a executat! Sunt mul ţi mor ţi la spital…”
Cpt. Negril ă Marian, ofi ţer cu transmisiunile cifrate la regimentul de avia ţie Deveselu: ,,… Harpail ă intra în birou la el, încuia u şa şi discuta la telefon cu voce sc ăzut ă. El n-a vorbit niciodat ă în prezen ţa mea. C.I.-stul unit ăţ ii [n.a. ofi ţerul de securitate care se ocupa cu containforma ţiile militare] a intrat în conflict cu el, dup ă cum am v ăzut, atunci s-a pus problema cu documentele când l-am şi auzit c ă i-a zis, a repro ş: „Tovar ăş e comandant, ăş tia au tr ădat cauza noastr ă, a comunismului!”. …Trebuia s ă fie victime! Singura explica ţie c ă a primit ordin s ă duc ă lucrurile în aşa sens. Eu l-am sim ţit, la un moment dat, c ă se deta şaz ă şi nu vrea ca eu s ă ştiu de ni şte ordine primite. Am vrut s ă intru în birou, dar u şa era încuiat ă iar el vorbea la telefon în şoapt ă. Eu cred c ă el n-a avut niciodat ă o colaborare bun ă cu Grosu, pentru c ă şeful preg ătirii de lupt ă şi şeful opera ţiilor se subordoneaz ă şefului de stat major. Aceste dou ă compartimente se ocup ă, strict, de preg ătirea luptei. Cât prive şte ac ţiunea de a dezinforma trupele, chiar din ne ştiin ţă , tot dezinformare se nume şte. C ă i-a pus pe tanchi şti s ă doboare moara de la Comanca, s ă plece cu tancul în ora ş, s ă vorbeasc ă de lupte imaginare; înseamn ă c ă a şa au primit ordin. www.memoriaoltului.ro 62
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
... Era o anarhie total ă, fiecare cum putea s ă se apere, s ă se fofileze. P ăi, când din punctul de comand ă s-a anun ţat c ă ,,vin 33 de elicoptere din direc ţia Craiova, preg ăti ţi-vă de lupt ă, vor ataca comandamentul”, îmi aduc aminte c ă erau to ţi acolo, iar Socol – comandantul Divizionului de artilerie, a plecat primul, şi dup ă el, to ţi ceilal ţi. A r ămas comandamentul gol. V ă da ţi seama ce senza ţie am avut eu atunci când a trebuit s ă r ămân lâng ă cei doi [n.a. Bobu şi M ănescu] afla ţi în înc ăperea de lâng ă biroul comandantului, c ă nu puteam să-i abandonez. Unul singur a mai r ămas, maiorul Mitic ă Gojgar, Dumnezeu să-l odihneasc ă, cu el m-am întâlnit prin bezna aia. Când s-a dat alarma de lupt ă, pe comandant nu l-a luat pe nepreg ătite. El ştia deja, se afla în unitate, chemase grupa operativ ă, între care şi pe mine ca ofi ţer cu cifrul pe unitate. Era informat şi m-a chemat la el spunându-mi c ă am s ă primesc o telegram ă şi s ă i-o prezint numai lui. Era indicativul ,,Radu cel Frumos”. Contrainformatorii au ştiut mai de dinainte. Aveau informa ţii de la şefii securit ăţ ii. ... mi-au repro şat c ă am fost în slujba comuni ştilor! P ăi, atunci, Lucescu care i-a şi ap ărat la proces! [n.a. Lucescu Constantin, avocatul cuplului Ceau şescu, acum are gradul de general şi tr ăie şte în Caracal]. … a fost pericol! Atunci când am plecat pu ţin, s ă m ă schimb, Dorneanu, care era cu Opri ţa, s-a împu şcat în picior. [n.a. Dorneanu şi Opri ţa erau subofi ţeri de transmisiuni şi asigurau paza înc ăperii în care se aflau Emil Bobu şi Manea M ănescu]. Vreau s ă subliniez c ă, atunci când i-a adus, erau camerele preg ătite cu paturi şi lenjerie, i-am îmbr ăcat în pijamale de solda ţi, eu i-am dezbr ăcat de hainele lor, i-am verificat peste tot c ă se vorbea c ă au emi ţă toare pe ei, prin tocuri… Aveau haine deosebite, erau cineva la vremea aia. Harpail ă m-a numit s ă r ăspund de ei; eu am refuzat în prima faz ă c ă nu e misiunea mea s ă m ă ocup de treaba asta, iar el mi-a zis: ,,Ascult ă-mă, î ţi ordon, e situa ţie de r ăzboi şi ştii ce presupune ordinul neexecutat!”. La Comitetul de Partid trona incertitudinea, le era team ă. Şi Pop, şi ăş telal ţi, mâinile lui dreapta şi stânga, plus Cre ţan şi T ănase, nu credeau c ă Ceau şescu va fi executat. Revin şi spun c ă am avut o discu ţie cu Bobu pe data de 25, dup ă ce i-au executat. M-am dus şi le-am spus: ,,-Pe tovar ăş ul l-au executat”, iar Bobu a mai întrebat: ,,-E adev ărat, tovar ăş ul ofi ţer?...” Eu a şa am vorbit cu ei, pe acest ton, pentru c ă m ă gândeam... dac ă se schimb ă calimera şi lucrurile nu sunt clare; eu nu ştiu dac ă ne executa pe to ţi, dar pe mine, sigur! Dac ă eu aveam atitudinea s ă-i fi lovit? Pentru c ă subofi ţerul Opri ţa era mai slobod la gur ă şi vorbea la pertu cu ei: ,,Hai, hai dezbrac ă-te, c ă şi a şa uit ă-te cu ce facem c ăldur ă!” Adusese ni şte cioc ălăi din GAZ [n.a. sectorul zootehnic], erau umezi de ie şea fum şi miros de b ălegar de te înfunda. ,,Uite, a şa tr ăim noi, nu ca voi!” L-am chemat şi l-am apostrofat: „B ăi, ăsta a fost omul de cas ă al lui Ceau şescu şi nu ştii cum se învârte roata...” Bobu a observat şi mi-a zis: ,,Lăsa ţi, tovar ăş ul ofi ţer, l ăsa ţi c ă nu m ă sup ăr… dar totu şi, nu ne executa ţi?” ,,Nu v ă execut ăm tovar ăş e secretar” , l-am asigurat eu.
Cpt. Dinu Dumitru, comandant batalion tancuri, Regimentul mecanizat Caracal : ,,… era pus în aplicare planul dar nu ştia nimeni pentru ce anume. Tot ce ştiam erau numai zvonuri: c ă la Timi şoara se întâmpl ă ceva şi c ă trupele ruse şti ar fi intrat pe la Gala ţi, c ă s-a tras asupra lor, iar noi s ă fim permanent preg ăti ţi..., şi alte ştiri confuze, chiar cu caracter diversionist. Eu aveam un militar din Timi şoara, tocmai atunci era în permisie şi când a www.memoriaoltului.ro 63
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR venit am stat de vorb ă cu el în cancelarie şi mi-a povestit cam tot ce se întâmpl ă acolo. Am chemat şi eu statul major al batalionului şi comandan ţii de companii şi le-am comunicat c ă situa ţia se cam îngroa şă , şi nu e nicidecum ce ni se d ă nou ă pe postul de televiziune şi la radio. S-a dus zvonul şi, din acel moment am intrat în vizorul organului de contrainforma ţii, iar ofi ţerul C.I. a stat numai pe capul meu, zi şi noapte, în orice punct m ă aflam. În afar ă de asta, noi comandan ţii de batalioane trebuia s ă mergem în fiecare diminea ţă s ă raport ăm care este starea de spirit a oamenilor din subordine, ce se întâmpl ă, pe lâng ă stadiul preg ătirii... Intrasem într-o panic ă… d’asta… Când am primit ordinul de lupt ă s ă plec la Deveselu, aveam, inclusiv cadre militare care au început s ă plâng ă, solda ţi, inclusiv eu, când am dat ordinul de lupt ă pentru deplasare aveam momente în care-mi pierea glasul, pentru c ă vedeam oamenii din fa ţa mea dispera ţi, ca şi cadrele din toat ă unitatea când au văzut c ă plec ăm… Domina frica, nimeni nu ştia ce se putea întâmpla şi cum! … Eu m-am deplasat la aeroportul Deveselu, am fost primit acolo de comandantul regimentului de avia ţie – Harpail ă Constantin, de secretarul comitetului de partid, de şeful de stat major, de C.I.-stul unit ăţ ii. Nu ne cuno şteam, am dat mâna, m-am prezentat, iar Harpail ă mi-a zis: „Domnule c ăpitan, din momentul de fa ţă r ăspunde ţi de paza aerodromului; dac ă se întâmpl ă s ă p ătrund ă cineva, sunte ţi direct r ăspunz ător”. Peste pu ţin timp mi-au precizat c ă dinspre Uzina de Vagoane, Sta ţiunea Experimental ă şi Liceul Agricol vin grupuri de peste 500 de terorişti care vor s ă ocupe aeroportul şi, mi s-a atras aten ţia c ă avioanele sunt în stare de lupt ă, echipate cu tunuri, rachete, blocuri de proiectile şi muni ţia aferent ă, cu rezervoare suplimentare de combustibil şi, un singur inamic dac ă p ătrunde acolo, e pr ăpăd! Îmi cereau s ă intru în dispozitiv de lupt ă, cu toate tancurile pe direc ţia ora şului Caracal în lizierele dinspre Sta ţiune. Eu le-am spus c ă nu se poate s ă trec cu toate tancurile, n-are rost, mai bine un singur pluton, e suficient. Ei au insistat, în fine... m-au l ăsat acolo şi mi-au dat un locotenent de infanterie drept c ălăuz ă, care în acel an terminase şcoala şi venise în regimant de trei luni, deci nici nu mi-a fost de mare folos întrucât nu cuno ştea unitatea şi oamenii. Am trecut doar un pluton în pozi ţia de tragere şi, aici, am avut o inspira ţie de moment: n-am respectat echipajele de încadrare şi am format echipaje numai din ofi ţeri şi subofi ţeri pentru c ă nu aveam prea mare încredere în militarii în termen. Am dat ordin s ă nu se execute foc decât la comanda mea. Tancul e dotat cu lunet ă de apropiere şi ochire, de urm ărire a distan ţei; la un moment dat eu eram prin spatele tancurilor – cu ni şte transmisioni şti cu sta ţii la spinare şi luam leg ătura cu echipajele. Celelalte tancuri erau dispuse pe aleea principal ă spre hangar... La un moment dat ne f ăceam probleme c ă se apropie ăş tia. Vorbisem cu comandan ţii respectivi pe care-i b ăgasem în tancuri, era vorba despre şeful de stat major al batalionului, despre comandan ţii de companii, oameni de r ăspundere, c ă dac ă se apropie la 700-800 de metri, vedem atunci ce vom face. În fine, au început s ă apar ă şiruri de terori şti – cum spunea comandantul de la avia ţie, se întindeau pe o lungime de 3 – 4 km. Apropiindu-se, ne întrebam, c ă erau îmbr ăca ţi în toate culorile posibile, şi, când erau pe la vreun km, şeful de stat major de la batalion – lt. maj. Popescu îmi spune: ,,Domnule căpitan, ăstea sunt g ărzile patriotice, vin spre noi”. I-am l ăsat s ă se apropie, am dat ordin ,, Ţeava sus. Desc ărca ţi armamentul” Totul era pus pe lupt ă! Era, îns ă, o companie de www.memoriaoltului.ro 64
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR para şuti şti, de militari în termen ce mai r ămăsese din cei ce se aflau la Timişoara şi Bucure şti. Ei primiser ă ordin c ă regimentul de avia ţie este ocupat de tancuri du şmane. Vă da ţi seama c ă puteam s ă facem m ăcel, s ă-i facem pulbere şi s ă ne nenorocim şi pe noi. A fost creat ă premisa unui masacru prin diversiune. Pentru ce? … Tot pe 23 seara, m ă trezesc cu comandantul Harpail ă: „Vezi c ă-ţi mai trimit dou ă tancuri”. ,,Păi, de ce-mi trimite ţi dou ă tancuri?”, am întrebat eu surprins... M-a sunat şi colonelul Popescu, comandantul garnizoanei care asigura conducerea ora şului, şi m ă întreab ă: ,,Dinule, ţi-au venit tancurile?” ,,Ce tancuri domne?” „P ăi am în ţeles c ă nu po ţi s ă faci fa ţă acolo şi ţi-am mai trimes de la regimentul de tancuri dou ă tancuri”. Acuma, nu veniser ă tancurile, se gândeau c ă au pus terori ştii mâna pe ele şi ni s-a sugerat c ă, atunci când vin s ă tragem în ele! Am a şteptat pân ă la 8 seara, la 9 şi nu veneau tancurile. Dup’aia am aflat c ă începuse fosta şcoal ă de şoferi militari de la ie şirea spre Corabia s ă trag ă pe Aviasan, ca-n codru, şi s ă aflu pe la 12 - 1 noaptea c ă tancul respectiv fusese oprit pe la batalionul de radioloca ţie şi a intrat în curtea lor... … Noaptea, pe la ora trei, m ă cheam ă domnul colonel Harpail ă şi-mi spune: ,,Băi Dinule, în moara de la Comanca sunt terori şti şi trag spre aerodrom; uite, am vorbit şi cu domnul general Ro şu [n.a. Generalul Ro şu Dumitru era comandantul Armatei a III-a cu comandamentul la Craiova] şi, uite, vorbe şte cu dânsul”. Acuma, eu nu ştiu dac ă o fi fost domnul general Ro şu sau nu cel care-mi spune: ,,Măi, care e şti m ăi tinerele, acolo, care eşti tu comandant de batalion?”, eu m-am prezentat şi dânsul continu ă: „B ăi, ia vezi băi, nu po ţi b ăi, s ă dobori moara aia, s ă-i tragi câteva, s ă dobori moara aia din Comanca?” „Domne general, p ăi cum, dac ă n-o nimeresc?” Pozi ţia tancurilor era la vreo patru kilometri. ,,Dăi, m ă, o lovitur ă d-aia, a ţi tras voi atâta...”, şi zic: ,,Domne general, şi dac ă nu nimeresc moara, e noapte acum, nu v ăd!” ,,Băi, ia vezi m ă, te descurci tu mă, ia vezi cum faci!”, sus ţinea el mereu. Harpail ă insista mereu: “p ăi ce faci, nu tragi?” ”Nu trag domne comandant, cum să trag?!” Vorbesc şi eu, iau prin sta ţie, vorbesc cu ofi ţerii pe care-i aveam în tanc: „B ăi, uite ce ordin primesc...” iar ei au replicat: ,,Domne c ăpitan, nu se poate domne, vre ţi s ă ne lege dup’aia, dac ă se duc proiectilele prin sat, prin casele alea, p’acolo”, şi n-am executat ordinul ăsta şi s-au încerat tot felul de... Nu mai spun dup-aia. Şi a doua zi se încerca, aflaser ă unde stau, pe ce strad ă locuiesc, dar revin... Sunt convins c ă din momentul zilei de 22, anumi ţi comandan ţi au ştiut mersul revolu ţiei şi au primit indica ţii precise ce s ă fac ă şi ei vroiau neap ărat s ă fie mor ţi. Părerea mea e c ă altfel nu se poate; pentru c ă, dup’aceea, dac ă ştia Harpail ă şi unde stau, pe ce strad ă... Îmi zice: ,,Domnu Dinu, domne, primii acuma un telefon, pe lâng ă altele, cu terori şti prin trenuri, primii un telefon c ă la CAP din Bold s-a dat cu substan ţe toxice de lupt ă, strada Craiovei e terminat ă, car ă salv ările la Dr ăgăne şti, la Slatina, la Craiova, nu pot s ă fac ă fa ţă …” Eu spun: ,,Păi, acolo stau şi eu!” ,,Acolo stai?!” ,,Da!” „B ăi Dinule, ştii ce ţi-aş zice? Ia un tanc şi du-te cu el, du-te pân ă acas ă s ă vezi şi tu situa ţia familiei – care e acolo”, probabil, ca s ă trag ă dup ă aceea ... ,,Cum s ă m ă duc domnule cu tancul, p ăi v ă da ţi seama c ă acuma noaptea s ă plec eu cu tancul, d’aicea, pe strada Craiovei! Şi ce-aş putea s ă fac eu acolo?!....”
Plutonier Oane Marin, Regimentul 68 Tancuri - Caracal: ,,… Am mers pân ă la Bucure şti cu cincizeci de tancuri f ără a avea viteza mai mic ă de 40 Km/or ă, s ăreau scântei din şenil ă. Diminea ţa am ajuns. …Înainte de a intra în Bucure şti, comandantul www.memoriaoltului.ro 65
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR regimentului, maiorul Marchi ş ne-a transmis ca aten ţionare: ,,Aten ţie, din acest moment se moare! Se trage, nu ştim de unde, sunt terori şti, - a şa cum se vehicula lozinca atunci - oricând putem avea surprize!” Am ac ţionat în Pia ţa Palatului cu mari greut ăţ i, am v ăzut oameni cum mureau. Am primit apoi misiunea de a ap ăra Depozitul de muni ţie Ghencea că se preconiza c ă ar veni tancuri capturate de terori şti care vor s ă bombardeze depozitul şi astfel arunc ă Bucure ştiul în aer. Era 25 decembrie seara. Eram tanc lângă tanc la o distan ţă de 50 de metri. Din blocurile din fa ţă se tr ăgea asupra noastr ă. Am p ăţ it r ău, mai ales c ă ne-a împu şcat şi pe plutonierul major Dinu Marinel. Era pe tanc. I-a r ămas glon ţul în cap. Acum e paralizat! ... Ştiu c ă pe strada General Berthelot, când ne duceam c ătre Ghencea, era un ARO albastru, parc ă-l v ăd, trei in şi mor ţi, cu u şile deschise, se vedeau dârele de sânge închegat care cursese din gurile lor. Au fost mitralia ţi, era autoturismul de teren f ăcut praf, dup ă care, mergând înainte c ătre Cimitirul Ghencea, dac ă n-am înc ălecat la mor ţi de m-au g ăsit loazele, mi-era nu ştiu cum s ă-i calc cu şenila . La Ghencea ne-a fost împu şcat soldatul Falc ă Dumitru. Era în dispozitiv, f ăcea desant pe tancul observator, era noapte. Direct în cap prin casca metalic ă l-au împu şcat, numai cu mitraliera l-au ucis la o asemenea for ţă ...... În noaptea de 25 spre 26 a primit ordin maiorul Marchi ş, c ă întrucât pe strada Nuferilor se deplaseaz ă o forma ţie civil ă pe jos, masca ţi în femei care vor s ă p ătrund ă în Depozitul de muni ţie, la ora zero noaptea s ă execut ăm foc cu armamentul de infanterie de pe tanc asupra tuturor persoanelor care se deplaseaz ă pe acest itinerar. Noaptea! S ă omorâm tot ce vedem pe strad ă! Marchi ş ne-a instalat în coloan ă, plutonul de sarcin ă, de sacrificiu, care s ă ac ţion ăm noaptea aia, ne-a ordonat formula de atac, un tanc a r ămas pe centrul bulevardului cu tunul şi mitraliera în fa ţă , tancul 2 mergea pe partea dreapt ă, iar treiul pe stânga, şi tot ce mi şcă, indiferent ce este, se distruge cu mitraliera. Noroc c ă a venit un superior cu un ARO şi a anulat ordinul întrucât nu este vorba de nici-un terorist, altfel omoram toat ă lumea care se deplasa....
Cpt. Albu Ion: ,,Nou ă ne vine greu s ă recunoa ştem, acum, c ă armata a f ăcut gre şeli, şi a f ăcut gre şeli, nu toat ă armata în integralitatea ei, au fost anumi ţi comandan ţi care au f ăcut exces de zel. Au primit ordinul s ă reprime, l-au executat întocmai...”
Lt. Ştef ănescu Smarandache, ofi ţer para şutist: ,,Ce v ă povestim despre evenimentele la care au participat para şuti ştii de la Caracal, acestea survin dup ă dou ă zile în care în Timi şoara armata , poate nu toat ă armata, a executat foc împotriva demonstran ţilor, lucru pe care noi, reprezentan ţii armatei, nu am reu şit s ă-l deslu şim pân ă acum…” * * * (n.a. gradele militarilor specificate în materialul documentar sunt cele din momentul 1989, sub care au ac ţionat în evenimente. Ulterior, au fost avansa ţi, în raport cu func ţia şi vechimea, unii chiar pân ă la gradul de colonel. Lt. col. Harpail ă Constantin, comandantul Regimentului de avia ţie, a fost avansat la gradul de general) www.memoriaoltului.ro 66
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Daniela Caraman Fotea
Creativitatea profesorului diacon JEAN LUPU, dirijorul Corului de Copii şi Tineret Symbol al Patriarhiei Române, a oferit peisajului editorial un volum pe care, din orice segment analitic l-aş aborda, ajung la o unic ă apreciere: PERFORMAN ŢA. Structurat pe 5 capitole – Cântece religioase (9 titluri), Colinde (7 titluri), Cântece de prim ăvar ă-var ă (9 cunoscute şlag ăre cu arom ă folcloric ă), Cântece patriotice – 6, cu tematici de rezonan ţă , formeaz ă o antologie, ve ţi gândi. Într-un fel a şa şi este; dar, paginile splendid tip ărite de Editura Basilica (Narcisa Mihaela Câd ă), au un specific aparte: inedit, determinând feed-back nu doar la copiii de felurite vârste, ci şi la părin ţi ori pur şi simplu dinspre doritorii de muzic ă, divertisment, informa ţie cu trimitere la istorie şi istorii. Totul inve şmântat într-o ilustra ţie h ăruit ă, inspirat ă, creatoare de bun ă dispozi ţie. Autor, Ioan Mih ăescu. Îngem ănarea unor domenii atât de diferite, contrastante chiar, rod al ingeniozit ăţ ii şi profesionalismului caracteristice lui JEAN LUPU, determin ă reac ţii pozitive, interes, de la prima lectur ă sau parcurgere a paginilor, din partea copilului – principalul beneficiar al edi ţiei. Atras de culoare, de personajele simpatice din iustra ţii, parc ă dintotdeauna cunoscute, dar, evident, noi, de jocurile înserate (chiar cuvinte încruci şate), cel care are cartea în mân ă, stârnit, ambi ţionat s ă r ăspund ă la întreb ări de cultur ă general ă şi muzical ă, prime şte o frumoas ă recompens ă: melodii (cu versurile aferente), pe care le va avea mereu sub priviri, dar şi un florilegiu de pre ţioase detalii din contextul duhovnicesc; ce este un tropar, ce se cânt ă la Sfânta Liturghie, de unde provine cuvântul înger, maniera de interpretare a colindelor ş.a. Se al ătur ă cântece de drume ţie, sensibile dedica ţii adresate mamei şi nu în ultimul rând emo ţionate partituri cu tematic ă patriotic ă. Cititorul tân ăr va şti astfel cine a scris HORA UNIRII, dar şi cine sunt autorii Imnului nostru na ţional. Nu mul ţi sunt cei care au capacitatea – talentul de a induce subtil educa ţionalul. Autorul c ărţii este unul dintre ei. Fiecare pagin ă de capitol relev ă munca imens ă pe care JEAN LUPU a concentrat-o cu aparent ă u şurin ţă , acest cuvânt referindu-se îns ă doar la receptarea instantanee a informa ţiilor. Realitatea ascunde o vast ă erudi ţie, o profund ă cunoa ştere a universului vârstelor fragede, a interesului acestora c ătre anume teme şi forme de comunicare. Autorul textelor le-a experimentat numai în ultimii 25 de ani la conducerea corului Symbol care poate fi numit – dincolo de multitudinea laudelor, a considera ţiilor de ordin interpretativ, estetic, de prezentare, o PAROHIE... MUZICAL Ă. Mi s-a relevat ideea parcurgând programul concertului aniversar prezentat pe 7 noiembrie la Ateneul Român, o alt ă pies ă de colec ţie pentru bibliofili ( şi nu numai); sunt nominalizate acolo (benefic ă idee!) numele tuturor celor 323 de fo şti componen ţi care şi-au legat activitatea de elitista forma ţie, al ături www.memoriaoltului.ro 67
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR de cele 66 de voci actuale şi cele 10 tinere speran ţe selectate în 2015. O splendoare sonor ă, acest cor Symbol, pentru c ă reune şte voci, cele mai frumoase instrumente, ele fiind singurele nef ăcute de mâna omului (îmi spunea Nicolae Herlea). La finalul acelui concert, muzicianul rafinat, pedagogul creativ, JEAN LUPU aflat acum la vârsta de 75 de ani, din care 55 dedica ţi dirijatului coral, şi-a anun ţat retragerea. Ar fi fost trist f ără un post scriptum învior ător: Jean Lupu r ămâne Directorul ansamblului. Altfel, acest tezaur sonor, emblematic pentru via ţa muzical ă româneasc ă (dar şi interna ţional ă), ar fi r ămas f ără... sceptru, f ără... cunun ă... Aplauzele continu ă pentru Jean Lupu.
S S S S
S S S S S
Argenton...La Chatre...Culan (orele 14,40) cu un superb castel din secolul XIV. Începe Masivul Central...Montluçon...Néris...St.Éloy cu galerii de c ărbune, unele surpate. Începe o ploaie toren ţial ă care ţine pân ă la Aubusson. Suntem la o altitudine de 672 m. Am ajuns la Pontgibaud unde am luat o camer ă mic ă şi cochet ă în Hotel de la Poste. Este un hotel – pensiune care e foarte simpatic. Personalul este ca în literatura lui Balzac. Chiar în dup ă amiaza aceasta, de şi era cinci, am f ăcut o mic ă excursie spre muntele www.memoriaoltului.ro 68
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR vulcanic Puy de Dôme (1465 m altitudine), unde am petrecut clipe deosebit de pl ăcute şi de unde ne-am cump ărat un mic corn de vân ătoare. A doua zi, dup ă ce am vizitat ora şul Clermont-Ferrand şi unde, dac ă nu m ă în şel, am luat parte la ni şte mise, una într-o biseric ă bogat ă iar alta într-o biseric ă a s ăracilor ca aceea în care a predicat Van Gogh, ne-am continuat drumul. P ătrundem în plin Masiv Central şi ajungem la Thiers... Montbrison...St. Étienne... şi iar un popas – Côte-St. André cu casa natal ă a lui Hector Berlioz. Ora şul îl cinste şte prin ridicarea unui frumos monument. Casa muzeu n-am putut-o vizita ajungând prea târziu în ora ş, dar am vizitat ora şul şi am desenat destul de mult. Bineîn ţeles, dup ă ce ne-am instalat admirabil în Hotel d´Europe. Pe 24 iulie, în jurul orei 11, dup ă o plimbare matinal ă prin ora ş, am pornit din nou. Grenoble. Un ora ş care m-a impresionat foarte mult. Mergem pe şosea la cca 200 m altitudine. Este foarte cald, de şi în dreapta şi în stânga sunt mun ţi între 1000 şi 1600 m altitudine. Le Cloix...St. Martin de la Gluze...Monastier-de-Clermont, ca în cartierele vechi bra şovene... St.Paul- lès-Monastier (aproape de Villard-de-Lans) satul de unde l-am luat pe Xavier care se afla aici la o tab ără într-o p ădure. Erau orele 14-15. Dup ă ce ne-am odihnit pu ţin ne-am întors ca s-o apuc ăm spre Mont Blanc. La întoarcere am trecut din nou peste râul Isére, unde am oprit, am luat o gustare şi am desenat. De acum suntem în ma şin ă Michel, care conduce admirabil, Alberte, Xavier, Gunka şi eu. Dup ă un scurt popas ne-am continuat splendida c ălătorie. Albertville...Laines...Chamonix. C ălătorim printr-un defileu muntos extrem de frumos datorit ă aspectului s ău s ălbatic. Înc ă înainte de prânz suntem printre mun ţii Alpi. Haute Savoie, în jurul orei 18,00. Les Houches (Coupeau-les-Houches), Chalet-Hotel „L´Aiguillette”, tél:29 Les Houches. Terasse ensoileillée face au Mont Blanc la M-me Mollier proprietar. Mar ţi 25 iulie am f ăcut plimb ări în jurul cabanei şi am f ăcut şi înconjurul v ăii Mont Blancului pân ă la grani ţa cu Elve ţia. Chiar am p ăş it, cu ma şina, pe terenul Elve ţiei, neputând s ă întoarcem altfel. Michel a trecut în Elve ţia s ă cumpere ciocolat ă. Am v ăzut şi intrarea tunelului ce s-a construit între Fran ţa şi Italia. E grandios. 26 iulie. Urc ăm pe Mont Blanc. Este ceva de vis, dar tensiunea mea oscilant ă mi-a dat de lucru. Invita ţia lui Michel de a urca pe Mont Blanc, care pentru adev ăra ţii iubitori de în ălţimile mun ţilor ar fi fost o explozie de bucurie, pentru noi a fost un prilej de spaim ă. www.memoriaoltului.ro 69
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Ne intimida în ălţimea aceea pe care niciodat ă în via ţă n-am visat s-o urc ăm nici pân ă unde am urcat-o. Pur şi simplu ne rugam lui Dumnezeu s ă nu fie vreme frumoas ă ca s ă nu realiz ăm programul pe care, de şi extrem de costisitor (30 fr. de persoan ă, şi eram cinci persoane), francezii voiau s ă ni-l fac ă. Şi cum soarta a ţinut cu ei, a doua zi am pornit curajo şi spre marile în ălţimi. Şi nu regret ăm deloc, de şi prea grozav nu ne-am sim ţit. Spectacolul era neînchipuit de grandios. Şi acum, dup ă ce l-am v ăzut, putem spune c ă suntem cu adev ărat ferici ţi. Era lume de pe toate continentele, dar mai ales japonezi. Am petrecut câteva ore cum nu se poate mai frumoase. Fac o pauz ă. Acum când scriu aceste rânduri de aducere aminte e duminic ă, 19 ianuarie 1975. În jurul orei 21,30, Alberte şi Michel ne-au f ăcut o deosebit de frumoas ă surpriz ă, cadou spun ei, de a ne suna de la Poitiers spre a ne spune „La Mul ţi Ani!”. Erau foarte veseli. Pentru to ţi au fost clipe minunate. Le mul ţumim. Continui cu aducerile aminte. 27 iulie 1972. Dup ă dou ă zile de petrecere la „L´Aiguillette” plec ăm spre Josiane (prieten ă) unde vom ajunge dup ă amiaz ă şi vom sta dou ă zile. În drum vom vizita şi alte obiective, printre care şi o biseric ă cu opere de mari arti şti francezi – Matisse, Chagall, Picasso, Braque şi al ţii. Şi a şa, tot mergând, am ajuns la Plateau d´Assy unde se afl ă vestita biseric ă – Notre Dame de Toute Grâce – care are opere originale de Chagall, Matisse, Bonnard, F. Leger, Paul Lussac şi vitrouri dup ă Rouault. Trecem prin Findol şi Bonneville, pe unde desenez din mersul ma şinii, a şa cum de altfel am procedat tot voiajul. Pe la orele 19,40 ajungem la Boëge, Savoia. Ne instal ăm la pensiunea de familie „Rosalia”. Pe la 20,53 suntem deja în Vilage de L´Espérance cu Josiane. Am petrecut minunat. Hotelul „Rosalia” a fost intim, cu o atmosfer ă cald ă şi pl ăcut ă, decorat în spirit savoiard, cu multe obiecte de artizanat şi art ă popular ă francez ă. La sanatoriul unde lucreaz ă Josiane am cunoscut via ţa şi activitatea ei în acest sanatoriu pentru fete cu deforma ţii osoase. Chiar am asistat la un fel de foc de tabără organizat de fete de la un alt pension sau sanatoriu. La slujba de sear ă, într-o biseric ă ce-mi aminte şte întrucâtva de bisericu ţele maramure şene, Josiane a rostit o rug ăciune pentru vizitatorii bulgari şi români. Ne-a impresionat nespus de mult. Diminea ţa am desenat în Boëge bisericu ţa or ăş elului dup ă care, la Bucure şti, am pictat tabloul de mai jos [lips ă fotografia – n.n]. Dup ă ca am cump ărat de la o lingur ăreas ă francez ă o lingur ă şi o furculi ţă din lemn de m ăslin, pentru salat ă, am plecat spre Montargis de unde urma s ă ne continu ăm drumul spre Paris. Bourge...Bron...Tournus...Bressan...Chalon...Vézelay, cu o biseric ă din secolul XII – Biserica Sf. Magdalena. Este ceva deosebit de frumos. La Montargis am ajuns pe la orele 19,15 în 28 iulie 1972. Cum în ora ş era bâlci şi Michel era foarte amator, în ciuda antipatiei Albertei fa ţă de astfel de manifest ări, eu, Gunka şi Michel am plecat la bâlci, unde ne-am distrat copios. Bâlciul acesta era ca Mo şii no ştri, dar din p ăcate era ultima sear ă şi se cam sfâr şise. A doua zi, pe la orele 11,25 plec ăm spre Paris cu scopul de a ne instala la Versailles în casa unei prietene de-a lor. La Fontainebleau nu ne-am oprit, de şi Michel a insistat foarte mult. Eram într-o indispozi ţie pe care nici eu n-o pricepeam şi n-aveam chef de nimic. Am trecut pe lâng ă Obelisc, dar Castelul nu l-am vizitat. L-am v ăzut prin por ţile aurite. Am luat masa la iarb ă www.memoriaoltului.ro 70
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR verde în p ădurea Fontainebleau unde am desenat un peisaj cu stânci în memoria lui Ioan Andreescu (lucrarea se afl ă în colec ţia prof. Ion Iacob din Bucure şti – este un desen în peni ţă cu dedica ţie pentru I. Andreescu). Chiar în dup ă amiaza zilei de 29 iulie eram la Barbizon. Dup ă ce l-am vizitat, eram într-o dispozi ţie cu mult mai bun ă ca la Fontainebleau, Barbizonul mi s-a p ărut un cimitir din care a disp ărut lini ştea, ea domnind doar în atelierele pictorilor Jean François Millet (1814-1875) care a tr ăit aici între 1849-1875 şi Th. Rousseau. Acum Barbizonul e un important punct turistic, loc atr ăgător de agrement şi un fel de tab ără pentru o art ă de gust îndoielnic. Sunt stupefiat de lipsa de respect a francezilor fa ţă de înainta şii lor – mizeria din localurile, alt ădat ă focare de art ă şi cultur ă. În cele trei – patru ore am desenat str ăzi din Barbizon, casa mon repos, casa lui Millet, pe care am vizitat-o şi m-a impresionat prin puternica atmosfer ă de actualitate a vie ţii artistului în prezent, casa şi atelierul lui Th. Rousseau. Dup ă ce pe la orele 18,30 am vizitat aeroportul din Orly, ne-am îndreptat spre Versailles. Aici urma s ă locuim la o prieten ă de-a lor şi na şa lui Xavier, Geneviève Godet în rue Maurepas nr. 7, lâng ă poarta gr ădinii Palatului Versailles, într-un frumos apartament de dou ă camere la mansarda unui bloc vechi. Cum ea urma s ă plece a doua zi în zori în România, am luat masa împreun ă, iar de dormit, în noaptea de 29 spre 30 iulie, am dormit la hotelul Richard în centru. A fost foarte pl ăcut. A doua zi ne-am întors în locuin ţa Genevièvei cu Alberte şi Michel. To ţi copiii lor au r ămas la Montargis (Xavier, Marc şi Pierre). A doua zi, în 30 iulie dac ă nu m ă în şel, fiind duminic ă, cum procedam de fel, Michel şi Alberte ne-au dus într-o extrem de modern ă biseric ă catolic ă la o mis ă. Din păcate nici lui Michel nu i-a pl ăcut goma de acolo – mie mi-a pl ăcut construc ţia deosebit de frumoas ă. Ca la teatru! Da, 30 iulie, era într-o duminic ă. Şi în dup ă amiaza acestei zile am p ăş it pragul muzeului Louvre. Şi cu toate c ă seam ănă cu un cimitir de capodopere, Luvrul e Luvru. Regret c ă n-am putut s ă-l v ăd pe Vermeer. Dar dup ă ce v ăzusem primitivii francezi şi portretele de Fayum, eram atât de fericit c ă dac ă m-ar fi dat afar ă nu m-aş fi sup ărat c ă n-am v ăzut restul. Obosit de cât privisem mi-am aruncat ochii pe fereastra Louvre-ului şi am desenat. Începem plimb ările prin Paris, f ăcând naveta de la Versailles. Michel se ţine de tot programul impus de mine, punct cu punct. Este ceva formidabil. Mi-am dorit dintotdeauna să v ăd cu ochii mei ce se petrece la Paris şi ce-nseamn ă acest râvnit ora ş. Ne plimb ăm în gr ădina Tuileries care nu mi se pare ceva deosebit. Aici locurile pe banc ă se pl ătesc a şa cum am auzit c ă se pl ăteau alt ădat ă în Ci şmigiul nostru. Primul cimitir pe care l-am vizitat, pe ploaie, a fost Cimetière du Père – Lachaise unde cel mai mult m-au bucurat c ă am adus un omagiu celui mai iubit artist al meu – Modigliani, pe mormântul c ăruia am depus o pensul ă cu tricolorul românesc şi urm ătorul text: „Omagiu lui Modigliani – Spiru Vergulescu, 1972 - România” (pensula era foarte mult folosit ă pentru lucr ările mele, înc ă din studen ţie). Pe lespedea mormântului scrie: ,, Amedeo Modigliani pitore nato a Livorno 12 Iuglio 1884 morto a Parise il 24 gennaio 1920 Morte Lo colse www.memoriaoltului.ro 71
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
quando giannese alla gloria
Jeanne Hebuterne nata a Parigi il 6 aprile 1898 morta a Parigi il 25 gennaio 1920 di Amedeo Modigliani compagna devota fino all estalmo sacribizio” Am mai vizitat mormintele Adelinei Patti, Chopin (avea cele mai multe flori, la mormântul lui este un ve şnic pelerinaj), Gericault, Sarah Bernhardt, Edith Piaf (cânt ărea ţa mea preferat ă), Delacroix, H. de Balzac şi bineîn ţeles mormântul marelui nostru George Enescu. În 31 iulie, la Muzeul de arte decorative de pe rue de Rivoli am vizitat o mare expozi ţie retrospectiv ă de suprarealism (pictur ă, sculptur ă şi desen). Mi-au atras aten ţia: Dali, Picasso, Branner, Arp, Delvaux (prin atmosfera stranie a tablourilor lui) Chirico, Dorothea Tanning (foarte interesant), Masson. Azi am avut un program extrem de bogat. Am mers şi pe urmele lui Modigliani. Am vizitat cartierul Montparnasse cu atelierul lui de pe Grande Chaumière În ziua de 1 august. zi plin ă de surprize, dup ă ce am admirat statuia lui Balzac realizat ă de Rodin, dar a şa înconjurat ă de vegeta ţie c ă abia am zărit-o, am mers pe urmele lui Brâncu şi. Am intrat pe Impasse Ronsin, dar din p ăcate atelierul era deja dărâmat. O chiria şă îmi spunea de Dl. Brâncu şi ca despre un om care ieri s-a mutat de acolo. Dup ă aceea ne-am dus la Cimitirul de Sud – Montparnasse la mormântul lui Constantin Brâncu şi (parcela 18). Lâng ă cimitirul acesta, desp ărţit ă de str. Emile Richard, mai este o por ţiune de cimitir în care se afl ă mormântul unei familii de ru şi la care, pe o piatr ă este a şezat ă o variant ă a „S ărutului” de C. Brâncu şi. După vizitarea cimitirului ne-am dus la (Chez Dupont tout est bon!) Dupont Montparnasse unde am luat masa de prânz. Seara ne-am delectat la un spectacol de „teatru” sexi! Din Turnul Eiffel, la 2 august, am admirat tot Parisul. Şi bineîn ţeles c ă, în primul rând, mi-am îndreptat privirea spre Sacré-Coeur care domin ă colina Montparnasse. La 2 august 1972, Paris, notam pe un caiet: „În Montparnasse sunt pictori m ărun ţi care lucreaz ă pentru o bucat ă de pâine dar în fiecare lucrare de-a lor se simte c ăldura inimii”. Tot în aceast ă zi cred c-am vizitat şi mormântul lui Utrillo. Ce cimitir vesel! Şi e vesel tocmai datorit ă caselor din jur, mai toate cu transperantele viu colorate. Încep s ă desenez în Montparnasse. Am desenat mult, foarte mult şi m-am sim ţit foarte în form ă. www.memoriaoltului.ro 72
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Drama înv ăţă torilor refugia ţi din Olt şi Romana ţi (X) Ion D. Tîlvănoiu, Vasile Radian
Calcan I. Constantina , înv ăţă toare refugiat ă de la Şcoala primar ă din satul Mihail Kog ălniceanu, comuna Clea şti ţa, jud. Cetatea Alb ă, solicita în cererea nr. 28467 din 1 august 1940 adresat ă Ministerului Educa ţiei s ă fie înscris ă împreun ă cu so ţul s ău la comisia de repartizare, pe adresa comuna B ărăş tii de Vede, jud. Olt. Înv ăţă toarea Calcan Constantina, devenit ă prin c ăsătorie Calciu, se refugiase în comuna B ărăş ti împreun ă cu so ţul s ău Calciu Dumitru, înv ăţă tor la aceea şi şcoal ă din jud. cetatea Alb ă. Calciu Dumitru se g ăsea concentrat pe zon ă. Într-o alt ă cerere din 10 iulie 1940, de data aceasta trimis ă Serviciului de înv ăţă mânt local Bucure şti, men ţiona ,,…Respectuos v ă rug ăm s ă binevoi ţi a dispune s ă fim numi ţi amândoi la aceea şi şcoal ă primar ă în una dintre comunele cu posturile vacante pentru numiri în înv ăţă mântul primar, deoarece suntem so ţi. Prefer ăm să fim repartiza ţi la o şcoal ă primar ă din orice comun ă din jude ţul Olt sau în apropiere de com. B ărăş tii de Vede sau chiar în com. B ărăş tii de Vede, dac ă exist ă posturi vacante. Aceasta pentru a veni în ajutorul părin ţilor b ătrâni şi care se g ăsesc cu locuin ţa în com. Bărăş tii de Vede ”. Elena C-tin Iliescu , înv ăţă toare definitiv ă cu stat personal nr. 17126 de la şcoala din satul Hasichioslec , jud. Caliacra, în cererea cu nr. 14605 din 6 septembrie 1940 şi adresat ă Inspectoratului şcolar al Ţinutului Marea-Constan ţa, ar ăta : ,,… intrând în categoria celor ce trebuie s ă evacueze şi conform Comunicatului Onor Minist. Educ. Na ţionale din ziua de 3 septembrie 1940, cu respect v ă rog s ă binevoi ţi a interveni locului în drept spre a fi utilizat ă pentru anul şcolar 1940-1941 la Şcoala primar ă din satul B ădicea, comuna Va ţa, jud. Olt pentru urm ătoarele motive: 1. În satul B ădicea, com. Va ţa am cas ă şi propriet ăţ i agricole de care a ş putea beneficia în aceste vremuri grele când am r ămas f ără avut şi cas ă, cu doi copii în prag de iarn ă, 2. Am p ărin ţi b ătrâni pe care trebuie s ă-i ajut al ături de copiii mei şi cu care n-aş putea s ă m ă deplasez în alt ă parte, cunoscute fiind greut ăţ ile prin care trece o familie împov ărat ă, cu salariul de înv ăţă tor şi cu toat ă agoniseala pierdut ă în aceste vremuri grele pentru to ţi, 3. Terenul pe care este construit ă şcoala din acest sat este donat de c ătre p ărin ţii mei şi dac ă va fi înc ă nevoie pentru construc ţie post II, vom satisface aceast ă nevoie cu cea mai mare pl ăcere. 4. Dup ă ultimul recens ământ, postul poate s ă ia fiin ţă având num ărul de copii suficient”. Valeria şi Mihai Rudico , so ţi, înv ăţă tori cu titlul provizoriu refugia ţi de la Şcoala primar ă din satul Bâc şeni, comuna M ăcăne şti, jud. L ăpu şna, se stabiliser ă în ora şul Gherla, strada M ănăstirii nr. 14, jud. Cluj (la p ărin ţii Valeriei Rudico). În cererea din 26 iulie 1940, nr. 23933 adresat ă Ministerului Educa ţiei men ţionau: ,, Cu deosebit respect venim a v ă ruga s ă binevoi ţi a dispune să spre a fi încadra ţi în înv ăţă mântul primar, ambii la aceea şi şcoal ă, având copii mici şi lipsi ţi de toate lucrurile necesare, r ămase în c ăminul p ărăsit, pân ă şi a hainelor”. În aceast ă cerere solicitau s ă fie numi ţi la o şcoal ă din jude ţele Cluj sau Someş, deoarece ar fi avut mari probleme de ordin material dac ă func ţionau la şcoli separate. Valeria Rudico era originar ă din comuna R ăscruci, jud. Cluj. Au fost utiliza ţi pentru noul an şcolar 1940-1941 la şcolile din localit ăţ ile C ăş eiu şi Coplean, jud. Some ş de unde au fost evacua ţi a doua oar ă. În cererea adresat ă Ministerului Educa ţiei, având nr. 58509 din 6 septembrie 1940, rugau s ă fie iar ăş i utiliza ţi ambii la aceea şi şcoal ă fiind so ţi şi având copii mici, tot avutul lor r ămânând în primul teritoriu evacuat. Preferau s ă fie numi ţi în cuprinsul Inspectoratului şcolar al Ţinutului Mure ş sau al Ţinutului Olt (aici se www.memoriaoltului.ro 73
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR refugiaser ă a doua oar ă), având de între ţinut o familie numeroas ă. Conform rezolu ţiei, au fost utiliza ţi în com. Tâmpeni, jud. Olt. Nicolae Olaru , înv ăţă tor definitiv refugiat din comuna H ăuce şti, jud. L ăpu şna, a func ţionat la Şcoala primar ă nr. 2 din aceast ă localitate. În urma evenimentelor din Basarabia, s-a refugiat în ora şul Slatina şi ruga Ministerul Educa ţiei s ă-l numeasc ă în înv ăţă mântul primar, dac ă vor fi posturi libere sau la un serviciu de cancelarie într-un ţinut unde ar putea fi cu so ţia sa, moa şă de profesie. Prefera ora şul Slatina, jud. Olt, unde avea domiciliul. La data de 13 septembrie 1940, înv ăţă torul Nicolae Olaru trimite o cerere Comisarului general al refugia ţilor-Bucure şti în care men ţiona: ,,Subsemnatul Olaru Nicolae, înv ăţă tor, fost membru în Comitetul Asocia ţiei înv ăţă torilor din jude ţul L ăpu şna, refugiat din Basarabia, înscris în registrul de triere a refugia ţilor al Prefecturei Buz ău sub nr. 46, cu domiciliul stabilit în Râmnicu-Vâlcea, unde m-am prezentat şi înscris, v ă rog s ă binevoi ţi a-mi aproba mutarea în ora şul Slatina, strada Vintil ă Vod ă nr. 48, unde am rude – cumnata şi mama so ţiei – pentru c ă sunt foarte s ărac şi a ş putea face economie la chirie, precum şi a-mi aranja astfel g ăzduirea, deoarece nu am multe din cele necesare pentru între ţinerea celor doi copii şi a so ţiei[…]”. Conform rezolu ţiei, a fost încadrat la şcoala Teslui, jud. Olt, fiind mai aproape de Slatina. Pârvule ţ M. Elena a fost înv ăţă toare cu titlul provizoriu, cu o grada ţie la Şcoala primar ă de stat din comuna Cri şeni, jud. Odorhei. În urma ced ării teritoriului ungurilor, înv. Pârvule ţ Elena a r ămas f ără post în înv ăţă mântul primar. În cererea nr. 61830 din 10 sept. 1940 ruga Ministerul Educa ţiei s ă binevoiasc ă a o numi în înv ăţă mântul primar cu titlul ce-l poseda în unul din posturile r ămase vacante din jude ţul Romana ţi, fiind c ăsătorit ă (so ţul tot înv ăţă tor) şi având 2 copii mici, unul de 4 ani şi un altul de 2 ani. Era originar ă din ora şul Caracal, unde avea case şi p ărin ţi b ătrâni. Rezolu ţia de pe cerere men ţioneaz ă utilizarea so ţilor Pârvule ţ la şcoala din com. Seaca. Constantin Z. Ionescu a fost înv ăţă tor cu titlul provizoriu la şcoala din comuna Boro şneul Mic, jude ţul Trei Scaune, având o vechime de 4 ani la aceast ă şcoal ă. R ămas fără post, înv. C-tin Z. Ionescu trimite o cerere Ministerului Educa ţiei (înregistrat ă cu nr. 61877 la data de 10 sept. 1940 prin care solicita să fie numit împreun ă cu logodnica sa Eufimia Neac şu, înv ăţă toare la şcoala de copii mici, în localitatea natal ă Opta şi, jud. Olt, unde avea mama v ăduv ă de r ăzboi. În cazul în care nu existau posturi libere în comuna natal ă sau în jud. Olt, preferau oricare localitate din jude ţele: Ilfov, Muscel sau Dâmbovi ţa. La data depunerii acestei cereri se g ăsea cu domiciliul în comuna suburban ă Marele Voevod Mihai, strada Ştefan cel Mare, nr. 53, Bucure şti Triaj, la Marin Nicolescu. Ni ţă I. Petre , înv ăţă tor cu titlul provizoriu având 5 ani vechime la şcoala din comuna Trestia, jud. Satu Mare, ruga Ministerul Educa ţiei s ă îl numeasc ă în anul şcolar 1940-1941 la şcoala din comuna Valea Mare, jud. Olt, unde avea ,,interese familiare şi materiale ” (cererea cu nr. 64461 din 13 sept. 1940). Acestei cereri, Ni ţă I. Petre ata şeaz ă şi o adeverin ţă eliberat ă de Prim ăria comunei Valea Mare, în care se men ţioneaz ă: ,,Noi Florea Popescu primarul comunei Valea Mare din plasa Potcoava, jud Olt certific ăm prin prezentul c ă Dl. Ni ţă I. Petre înv ăţă tor în comuna Trestia, jud. Satu Mare este n ăscut şi domiciliat în aceast ă comun ă; are mam ă v ăduv ă de r ăzboi pe care o între ţine; ca avere posed ă 3 ha teren arabil. Drept pentru care am eliberat acest certificat spre a-l folosi la trebuin ţă […]”. A fost repartizat în comuna Valea Mare. Ilina M. Popescu a fost înv ăţă toare cu titlul provizoriu în comuna Evgheni ţa, jude ţul Tighina. Avea statutul de refugiat. În cererea nr. 06738 din 6 iulie 1940 solicita www.memoriaoltului.ro 74
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Ministerului Educa ţiei Na ţionale s ă binevoiasc ă a interveni locului în drept s ă fie plasat ă împreun ă cu so ţul, Marin Popescu în una din comunele din jude ţul Vaslui, înv ăţă toarea având p ărin ţi b ătrâni şi p ământ în acest jude ţ. Marin Popescu , înv ăţă tor definitiv cu o grada ţie la Şcoala primar ă mixtă din comuna Evgheni ţa, jud. Tighina, aflat concentrat la Şcoala de Ofi ţeri Sf. Gheorghe şi r ămas f ără post în urma evenimentelor din Basarabia solicita un post de înv ăţă tor la un loc cu so ţia sa Ilina M. Popescu în jude ţul Vaslui, unde p ărin ţii so ţiei aveau nevoie de ajutorul material şi moral al celor doi (cererea cu nr. 06739 din 6 iulie 1940 adresat ă Ministerului Educa ţiei Na ţionale). Cleopatra Diaconescu a fost înv ăţă toare definitiv ă în comuna Albota, jude ţul Cahul. În cererea nr. 08391 din 9 iulie 1940 adresat ă M.E.N. ruga s ă fie numit ă ca înv ăţă toare la una din şcolile din jude ţul Romana ţi al ături de so ţul s ău, înv. Constantin Diaconescu, concentrat. Se g ăsea cu domiciliul în comuna Rogojeni, jud. Vaslui. Timic ă Vartolomei a fost înv ăţă tor cu titlul provizoriu la şcoala din comuna Gura V ăilor, jud. Tighina. În urma ced ării Basarabiei, a r ămas f ără post şi în cererea cu nr. 08456 din 9 iulie 1940 adresat ă Ministerului Educa ţiei roag ă a fi numit ca înv ăţă tor la una dintre şcolile din Ţinutul Bucegi. Nu avea domiciliul stabilit. Se g ăsea mobilizat în cadrul Regimentului 8 C ălăra şi. Într-o alt ă cerere din 23 iulie 1940 men ţiona faptul c ă atât în timpul evenimentelor din Basarabia cât şi la momentul trimiterii cererii se afla mobilizat la Gala ţi şi nu avea nici un act decât livretul militar. Familia împreun ă cu actele sale îi r ămăseser ă în Basarabia. Mihai Grebanos , înv ăţă tor şi director al şcolii din comuna Şeptelici, în cererea nr. 09061 din 10 iulie 1940 aducea la cuno ştin ţa Ministerului Educa ţiei urm ătoarele: ,, Actualmente mă g ăsesc concentrat la Regimentul nr. 29 Dorohoi. Despre so ţia care a fost înv ăţă toare în aceea şi comun ă cu mine nu mai ştiu nimic”. Preda C. Dumitru a func ţionat ca înv ăţă tor definitiv cu o grada ţie la şcoala din satul Misovca, comuna Gangura, jud. Tighina, Ţinutul Nistrului. În cererea adresat ă Ministerului Educa ţiei, înv. Preda C. Dumitru men ţiona: Cu onoare v ă rog s ă binevoi ţi a dispune numirea mea ca înv ăţă tor într-una din comunele din jude ţul Romana ţi, dat fiind faptul că de 11 ani am func ţionat în ţinuturile alipite. În jude ţul Romana ţi, comuna T ărţă l am cas ă proprie şi teren agricol. Cer s ă fiu numit în acest jude ţ, deoarece sunt n ăscut în comuna T ărţă l, jud. Romana ţi. În urma refugierii mele din Basarabia unde am func ţionat din anul 1932, am r ămas f ără sprijin, r ămânându-mi acolo tot rostul muncii mele de 8 ani, întreaga gospod ărie şi 14 ha de teren sem ănat. În aceste vremuri când trebuie s ă reiau o via ţă de la început, cred c ă mi se va da posibilitatea de a fi ajutat de p ărin ţii mei. În cazul în care nu se vor g ăsi posturi în jude ţul Romana ţi, rog a fi numit în jud. Teleorman”. (Cererea nr. 18693 din 19 iulie 1940). Înv. Preda C. Dumitru era elev sergent la Şcoala de ofi ţeri rezerv ă din Bac ău. Florescu Gr. Dumitru 190. A fost numit înv ăţă tor cu titlul provizoriu la şcoala din comuna Babiu, jud Cern ăuţi-Bucovina prin decizia ministerial ă nr. 151273 din 22 august 1939. La data ced ării acestui jude ţ, înv. Florescu Dumitru a r ămas f ără post. În cererea către Ministerul Educa ţiei solicita transferarea într-unul din posturile vacante din comuna natal ă D ăbuleni, jud. Romana ţi sau la una dintre şcolile din Ţinutul Olt, pentru a fi mai aproape de p ărin ţii s ăi. Se g ăsea concentrat la Regimentul 59 Infanterie, Compania armament. Bodescu Ioan a func ţionat ca înv ăţă tor titular la Şcoala primar ă din comuna Macarovca, www.memoriaoltului.ro 75
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR jud. Hotin, apoi a fost deta şat în anul şcolar 1939-1940 la şcoala din comuna Şerb ăne şti, jud. Vâlcea. R ămas f ără post, înv. Bodescu Ioan men ţioneaz ă în cererea cu nr. 23912 din 26 iulie 1940 adresat ă M.E.N. urm ătoarele: ,, Cu respect v ă rog s ă binevoi ţi reîncadrarea mea sau utililizarea la una din şcolile primare, cu preferin ţă pentru reîncadrarea la Şcoala primar ă din comuna Izvoru, jud. Romana ţi, postul I, post ce va deveni vacant prin scoaterea la pensie a titularului sau prin înfiin ţare de post, având interese familiare, so ţie înv ăţă toare, copil, proprietate cas ă de locuit cu toate dependin ţele, mama v ăduv ă şi b ătrân ă de între ţinut. Mai solicit postul de la Com. Ple şoiu, jud. Romana ţi, fiind aproape de comuna Izvoru. Pentru deta şare solicit postul I de la Şcoala . primar ă din comuna G ăneasa, în locul D-lui Subinspector St ăncescu sau orice post din jud. Romana ţi sau jude ţul Vâlcea unde am şi so ţia înv ăţă toare”. La cerere, înv ăţă torul Bodescu anexeaz ă câteva acte, respectiv un certificat nr. 1741 din 19 iulie 1940, eliberat de Prim ăria Izvoru, prin care notarul şi în acela şi timp primar cu delega ţie, confirm ă faptul că Ioan M. Bodescu este n ăscut în comuna Izvoru şi c ă mo ştene şte de la p ărin ţi cas ă de locuit, teren arabil şi o suprafa ţă cultivat ă cu vie altoit ă. Arat ă şi un extras din registrul st ării civile din care afl ăm c ă Ioan Marin Badescu, în vârst ă de 30 ani, înv ăţă tor şi Elena Ioan Marin Bodescu (28 ani), înv ăţă toare, n ăscut ă Simion Gr. Mu şetescu au un copil născut pe 26 februarie 1940 (Mircea). Într-o alt ă cerere din 6 august 1940, acela şi înv ăţă tor domiciliat în comuna Izvoru solicita postul al III-lea de la Şcoala primar ă Izvoru, jud. Romana ţi sau postul al IV-lea de la şcoala din comuna Ple şoiu, posturi care se înfiin ţaser ă, şcolile având efective de copii, mobilier şi clase suficiente. Not ăm c ă postul devenit vacant la Izvoru fusese al înv ăţă torului Ioan S. Dumitrescu ( Memoria Oltului nr. 13/2013), fostul îndrum ător al
www.memoriaoltului.ro 76
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
scriitorului Mircea Damian. So ţia lui Ioan Bodescu era fiica fostului deputat de Muscel, înv ăţă torul Simion Mu şatescu. So ţii Bodescu au func ţionat la Şcoala Izvoru pân ă la pensionare. Gavril ă Elena , înv ăţă toare cu titlul provizoriu la şcoala din comuna Cetireni, sat Rezina, jud. Ia şi, fost B ălţi, î şi stabilise domiciliul în comuna Preajba de P ădure, jud. Romana ţi. Solicita cu prec ădere un post de înv ăţă toare în comuna Preajba, unde avea p ământ şi părin ţi. De asemenea, în cazul în care nu exista posibilitatea numirii sale în aceast ă comun ă, ruga a fi încadrat ă la orice şcoal ă din jude ţul Romana ţi sau Ţinutul Olt împreun ă cu so ţul s ău Gavril ă I. Constantin, înv ăţă tor (cererea nr. 26541 din 29 iulie 1940). Mih ăilescu C. Gheorghe , originar din comuna Bobice şti, jude ţul Romana ţi, a func ţionat ca înv ăţă tor cu titlul provizoriu la Şcoala Primar ă din comuna Manaile şti, jud. L ăpu şna. În cererea adresat ă Ministerului Educa ţiei Na ţionale solicita un post de înv ăţă tor la orice şcoal ă din Ţinutul Olt, de preferin ţă com. Bobice şti, unde avea fra ţi mai mici şi p ărin ţi bătrâni, care aveau nevoie de sprijinul s ău (cererea nr. 26591din 29 iulie 1940). Era concentrat cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 43 Inf., compania a X-a. Iliana M. Popescu . Fost ă înv ăţă toare în comuna Evgheni ţa, jud. Tighina, I. M. Popescu s-a refugiat în comuna Cosme şti, jud. Vaslui. R ămânând f ără post, trimite Ministerului Educa ţiei o cerere în care men ţioneaz ă: ,, Cu adânc ă durere şi cu toat ă încrederea c ă voi fi în ţeleas ă în strig ătul meu de ajutor, vin înaintea Domniei-Voastre rugându-vă s ă-mi acorda ţi un ajutor din fondul de rezerv ă în acest scop, subsemnata neputându-mă refugia decât cu ce am fost îmbr ăcat ă. În prezent f ără c ămin, f ără familie, so ţul fiind concentrat, lipsit ă complet de îmbr ăcăminte şi de hrana zilnic ă a ştept ajutor şi sprijin numai de la Dumnezeu şi Domnia-Voastr ă. Cu speran ţa c ă strig ătul meu de ajutor va fi în ţeles, r ămân aşteptând cu încredere ajutorul ce trebuie dat oric ărei fiin ţe ajunse la greu impas…” (cererea nr. 26651 din 29 iulie 1940). Ionescu Dumitru a fost înv ăţă tor cu titlul provizoriu în comuna Iserlia Nou ă, jud. Tighina, fiind numit la şcoala din aceast ă comun ă la data de 1 septembrie 1939 cu ordinul Ministerului Educa ţiei nr. 151273/1939. Deoarece jude ţul unde a func ţionat a trecut sub st ăpânirea U.R.S.S., înv. Ionescu D-tru a r ămas f ără post. Dup ă refugierea din Basarabia, înv. Ionescu Dumitru î şi stabilise domiciliul în comuna Bechetul, jud. Romana ţi. Enache D. Dumitru , originar din com. Ţutcani, jud. Covurlui şi fost înv ăţă tor definitiv la şcoala primar ă din localitatea Chiriet Lunga, jud. Tighina, în cererea din 22 iulie 1940 adresat ă Inspectoratului şcolar al Ţinutului Bucegi ruga a fi numit la una din şcolile din Moldova. Înv. Enache D. Dumitru absolvise în 1929 Şcoala Normal ă „Principele Ferdinand” din Bârlad. Definitivatul l-a ob ţinut în anul 1935. La data depunerii cererii se găsea mobilizat la Regimentul 35 Infanterie, compania a 5-a. Grigore N. Ştef ănescu a fost înv ăţă tor definitiv la Şcoala primar ă C.F.R. din comuna Lipnic, jud. Soroca. În cererea nr. 27514 din 30 iulie 1940, solicita Ministerului Educa ţiei numirea la una din şcolile C.F.R. din: Pa şcani, Turnu Ro şu sau Piatra Olt, astfel ca şi so ţia sa, care a func ţionat ca supraveghetoare de ordine la O.A.P.C.F.R. Lipnic, s ă poat ă fi numit ă în acela şi loc. Se afla mobilizat. Prefera şcolile din Pa şcani (era mai aproape de Roman unde avea familia) şi Tr. Ro şu (avea şanse so ţia s ă fie numit ă). Gavril ă Marin a func ţionat ca înv ăţă tor gradul II la Şcoala primar ă din comuna Denevi ţ, jud. Cetatea-Alb ă. Era originar din com. Dio şti, jud. Romana ţi. R ămas f ără post în urma ced ării Basarabiei, înv. Gavril ă Marin ruga Ministerul Educa ţiei Na ţionale s ă binevoiasc ă a interveni locului în drept ca începând cu data de 1 septembrie 1940 s ă i se încredin ţeze www.memoriaoltului.ro 77
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR unul din posturile vacante de la şcolile din Caracal ( Şcoala de b ăie ţi nr. 2 – postul Stoica Nicolae) sau Dio şti ( Şcoala mixt ă – postul En ăchescu Ioan), ambele posturi devenind vacante prin ie şirea la pensie a dou ă cadre didactice. Ioan P. Pavel , înv ăţă tor cu titlul provizoriu la Şcoala primar ă mixt ă din comuna Gura- Ro şie, jud. Cetatea Alb ă, în cererea cu nr. 27847 din 30 iulie 1940 adresată Ministerului Educa ţiei Na ţionale men ţioneaz ă urm ătoarele: ,, …aflat concentrat de la 5 septembrie 1939 pân ă în prezent, f ără num ăr la statutul personal, posedând carnet de C.F.R. nr. 585082/1937, cu onoare v ă rog s ă binevoi ţi a dispune încadrarea mea la una din şcolile primare de pe raza jude ţelor: Br ăila, Buz ău, Prahova sau oricare alt ă regiune. Aflându-mă concentrat la data evacu ării, fi şa cerut ă refugia ţilor n-am putut-o întocmi. Actele mele privitoare la situa ţia mea în înv ăţă mânt au fost înaintate Inspectoratului şcolar Cetatea-Alb ă în vederea examenului de definitivat”. Stav ăr Constantin a fost înv ăţă tor cu titlul definitiv în comuna Ciuleni, jud. Cetatea Alb ă, originar fiind din comuna Soreni, jud. L ăpu şna. Refugiat din Basarabia, înv. Stav ăr C-tin solicita Ministerului Educa ţiei numirea sau transferarea la una din comunele în care ar putea fi numit ă şi so ţia sa. Prefera una dintre comunele din jud. Romana ţi şi anume: Gr ădini, Cilieni, Celar şi Streje ştii de Sus sau orice alt ă comun ă din acest jude ţ. Larisa Joloncovski , înv ăţă toare refugiat ă din ora şul Hotin, unde a func ţionat la gr ădini ţa de copii de pe lâng ă şcoala primar ă de fete nr.2. În cererea înregistrat ă la nr.119605 din 22 iulie 1940, ruga M.E.N. s ă intervin ă locului în drept pentru a fi repartizat ă la gr ădini ţa de copii din ora şul Caracal. Într-o alt ă cerere cu nr. 30568 din 30 august 1940, înv. Larisa Joloncovschi anexeaz ă ordinul cu nr. 1174/1940 al Protoieriei ora şului Caracal, din care se constat ă c ă so ţul acesteia, preotul Nicolae Joloncovschi, a fost repartizat în Caracal, România, Protoieria Caracal, Romana ţi: ,,Cucernice P ărinte, Conformându-mă ordinului Sfintei Mitropolii a Olteniei Nr. 9246/940, v ă aduc la cuno ştin ţă c ă a ţi fost delegat preot ajut ător la parohia Adormirea Maicii Domnului din Caracal, unde v ă ve ţi prezenta şi ve ţi lua în primire serviciul. Despre aceasta am f ăcut cunoscut parohiei înc ă din 22 iulie a.c. Semnat, protoiereu Fl. Tudor ănescu. Cucernicului Pr. Nicolae Joloncovski, refugiat din jud. Hotin”. La începutul refugiului, so ţii Joloncovski î şi stabiliser ă domiciliul la Tg. Neam ţ, str. Ion Creang ă nr. 11 bis, în locuin ţa preotului Constantin Cozma, apoi în ora şul Caracal, str. Pompei nr. 9. Nicolae D ănescu a fost înv ăţă tor cu titlul definitiv la Şcoala primar ă din comuna Proscureni, sat Coste şti jud. Boto şani (teritoriul jud. B ălţi). R ămas f ără post, ruga Ministerul Educa ţiei s ă-l numeasc ă într-un post de înv ăţă tor în localit ăţ ile: Bal ş, P. Olt, Oboga – jud. Romana ţi, Râmnicu-Vâlcea sau Craiova. Solicita aceste locuri pentru a fi mai aproape de p ărin ţii s ăi (cererea nr. 28229 din 31 iulie 1940). Pe 7 iulie 1940, înv. Nicolae Dănescu trimite un raport c ătre Compania a 2-a armament greu din cadrul Regimentului 2 Doroban ţi, în care men ţioneaz ă: ,, […] am onoarea a v ă ruga s ă binevoi ţi să interveni ţi spre a anun ţa Ministerul Educa ţiei Na ţionale, Biroul de îndrumare a refugia ţilor din Str. Spiru Haret 12, Bucure şti, c ă subsemnatul m ă g ăsesc concentrat la Regimentul 2 Doroban ţi unde doresc a mi se comunica noua încadrare în urma pierderii postului de înv ăţă tor ce l-am avut în com. Proscureni, sat Coste şti, jud. B ălţi şi care prin reforma administrativ ă din 1935 fusese trecut la jude ţul Boto şani (teritoriul basarabean). www.memoriaoltului.ro 78
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Petre C ălinescu
S S
Introducerea. Cred c ă cel mai înalt ideal al omului, ce trece pe acest p ământ este de a descrie locul natal fie al lui sau al alor lui, adic ă locul unde pentru prima oar ă a v ăzut lumina zilei. Să fii cât de departe de aceste locuri sfinte, gândul te aduce f ără busol ă, dup ă cum vin păsările c ălătoare la cuiburile lor. Fie cât de s ărac, fie cât de bogat, satul în care te-ai n ăscut te intereseaz ă, fiindc ă amintirile copil ăre şti sunt în acela ş bagaj de cuno ştiin ţe, care î şi fac loc în con ştiin ţa noastr ă şi care lucreaz ă mereu ţinând strâns ă leg ătura între individ şi loc. Aceast ă strâns ă leg ătur ă precum şi altele m-au determinat s ă fac pe cât mi-au permis for ţele mele intelectuale şi materialul strâns cu mult ă sârguin ţă prezenta: ,,Monografie a com. Turia’’. www.memoriaoltului.ro 79
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
La 7 km înspre Est de ora şul Slatina se afl ă comuna Turia, format ă din satele: Turia, Recea si Zorleasca. Plecând cu ma şina pe şoseaua Slatina-Bălteni, din ora şul Slatina cale de 15 minute ajungi în com. Turia; iar cu trenul timp de 10 minute, e şti în gara Recea, netrecând prin nici un sat. Pân ă in anul 1924, aceast ă comun ă avea şi satele Bârca, Valea Mare si Buice şti, care prin deslipirea lor au format o alt ă unitate administrativ ă cu sediul şi denumirea de ,,Valea Mare”, întinzându-se de la Brebeni la Priseaca pe valea apei Dârjovului de la N la S pe distan ţă de 14 km. Ast ăzi fiind format ă din satele de mai sus le are a şezate pe apele: ,,Dârjovul” şi ,,Turia”. Pe stânga primului se afl ă satele: Recea si Zorleasca, iar apa Turiei trece prin satul Turia, in care se afla re şedin ţa comunei. Părerile despre legenda numelui de com. Turia le-am cules mai mult de la fo şti bătrâni şi din o parte de acte vechi ce s-au mai găsit prin sat, c ărora nu li s-a dat importan ţă distrugându-le iar al ţii din cauza intereselor ce le aveau le-au distrus întrucât în majoritate au ap ărat propriet ăţ i ce nu le apar ţineau de drept şi fapt. Locuitorii din satele Turia şi Recea fiind cl ăca şi numai în satul Zorleasca au fost mo şneni. Se zice c ă primul proprietar al celor trei mo şii ar fi fost unul zis Turianu de fel din ora şul Slatina, care şi-a luat numele de la aceast ă localitate, c ăci el nu era decât Racoviceanul, ( Istoria ora şului Slatina , Gh. Poboran) str ăbunul familiei Racoviceanul era din Slatina. Numele de Turia este cuvânt slavon primit de la apa Turiei care izvor ăş te din padurea ,,Gârdocea” şi în care se pierde în a şa fel fără a b ănui c ă de aci ar izvorî. Apa Turia l-a primit de la slavoni sub denumirea de ,,Tur” care se traduce: ,,dus şi înapoiat”, dat de str ăbunii no ştri, cari din cauza neamurilor barbare se retr ăgeaua c ătre păduri pân ă trecea puhoiul, c ăci pe unde se afla satul Turia se afla p ădure care se prelungea din Gârdocea pân ă în şoseaua Slatina-Bălăne şti şi valea Dârjovului. Povestea ne spune: str ămo şii no ştri fugind înspre p ăduri şi trecând pe unde este satul Zorleasca erau cât pe aci a-i prinde barbarii, iar cel ce-i conducea, c ăpetenia le da zor s ă fug ă, r ămânând localit ăţ ii numele de ,,Zor”, ce pe urm ă când s-a întemeiat satul s-a numit ,,Zorleasca” acolo fugind în locul unde este ast ăzi satul Recea, c ăpitanul lor a murit iar www.memoriaoltului.ro 80
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR satului i-au dat numele de ,,Recea’’. Plecând mai departe au intrat în p ădure pe valea Turiei afundându-se cât mai mult în mijlocul p ădurii, s-au înapoiat când vremurile sau lini ştit, v ăii dându-i numele de ,,Tur’’ adic ă dus şi înapoiat mai târziu când pe aceste locuri sau injghebat a şez ări omene şti au primit denumirea de Turia. Cam aceasta ar fi legenda numelui de Turia a comunei, îns ă oricare ar fi ea, totu şi comuna are o a şezare cum nu mai este o alt ă comun ă, c ăci pe teritoriul ei curg trei ape şi anume: apa Biftiei, apa Turia şi Dârjovului, care fac ca terenurile s ă fie foarte m ănoase. Comuna noastr ă Turia num ără 1430 de suflete, români neao şi, plugari harnici, care au dragoste de terenul ce-l st ăpânesc. Produsele agricole şi le desfac în ora şul Slatina la morile: Aluta, Coop. Oltul si Târgul de s ăpt ămân ă, c ăci negustorii de cereale de care era inundat ora şul au disp ărut în urma legii şi m ăsurilor pentru valorificarea cerealelor şi foarte bine a fost venit ă c ăci plugarul ara, sem ăna şi secera iar acei negustori culegeau profitul ce trebuia s ă r ămân ă ţă ranului.
Descrierea Fizic ă Comuna Turia se m ărgine şte în partea de R cu comuna B ălteni, în partea A cu Slatina, în partea de M. N. cu comuna Valea Mare iar în partea de M. Zi cu comuna Brebeni. Forma ei este un poligon neregulat, c ăci satul Zorleasca are forma unui triunghi, satul Recea de dreptunghi iar satul Turia de trapez, având o suprafa ţă de circa 150 ha – în vatra satelor.
Prin satul Zorleasca trece şoseaua S ălt ăne şti- Brebeni de la M.N. spre M.Zi şi din care pornesc trei ulicioare înspre A(pus) trecând peste valea Dârjovului mergând în ţarin ă, iar a treia la Slatina. Tot din şoseaua S ălt ăne şti- Brebeni pornesc în spre R dou ă ulicioare ce se prelungesc în afara satului la ţarina şi p ădurea ,,Osilet’’. Pe partea de M. Zi a satului Recea trece şoseaua Slatina-Bălteni iar prin mijlocul lui traversându-l pe jum ătate trece şoseaua S ălt ăne şti-Brebeni din care porne şte în spre A o uli ţă , deasemenea o alt ă uli ţă porne şte în spre R care sunt deservite de locuitori ce se afl ă în acele p ărţi ale satului. Distan ţa între Zorleasca şi Recea este de 500 m. şi sunt legate prin şoseaua Sălt ăne şti-Brebeni, mijloc de comunica ţie f. bun fiind foarte bine îngrijit ă. De la Recea la Turia unde se afl ă sediul comunei în linie dreapt ă pe poteca de picior pe valea Biftiei sunt www.memoriaoltului.ro 81
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
800 m, iar pe şosea trecând Wiaductul C.F.R. avem 1,200 km. Satul Turia este format din dou ă p ărţi şi anume: c ătunul de valea zis: ,,Turia Vale” şi c ătunul din deal zis: ,,Turia-Deal”. Satul Turia are doua şosele principale si anume: la 100 m. de halta C.F.R. şoseaua se bifurc ă în dou ă, una se îndreapt ă spre R dup ă ce trece prin islazul comunal intr ă în Turia-Deal, trece prin fa ţa Prim ăriei, a şcoalei apoi luând direc ţia de N pân ă aproape de cap ătul satului de unde schimbând direc ţia în spre A cam 100 m î şi îndreapt ă direc ţia în spre N spre a se înfunda în p ădurea ,,Turiei’’ şi de unde nu se mai poate merge cu vehicule, fiind terenul foarte impracticabil şi în plus de asta n-am mai da peste nici o localitate […] Din aceast ă şosea se formeaz ă în spre R şapte uli ţe care sunt deservite de locuitorii ce î şi au a şez ările în partea de Est a satului precum şi de cei ce î şi au propriet ăţ ile de munc ă în partea de R. Tot din şoseaua Turia-Deal în spre Vest sunt 6 uli ţe care leag ă partea satului cu Turia-Vale, trecând peste islazu l de la 1864, ce se afl ă şi între ele. Şoseaua Turia- Vale are direc ţia N-E şi aproape merge paralel cu apa Turiei, în afar ă de dou ă locuri unde o traverseaz ă şi de unde î şi ia direc ţia paralel ă, parc ă ar fi tovar ăş i de drum. Din ea se fac în spre R trei uli ţe, care uli ţe leag ă aceast ă parte a satului cu partea din deal trecând prin islazul de la 1864, iar înspre A sunt 4 uli ţe care servesc locuitorilor spre a ie şi în ţarină la ogoarele lor. În partea de M Zi a comunei peste apa Dârjovului se afl ă p ădurea zis ă ,,La Crâng’’ unde în fiecare prim ăvar ă fetele şi b ăie ţii fac hora în postul mare. În partea de R şi de M zi a satului Recea se afl ă p ădurea ,,Lupului’’ cu o vale f. frumoas ă mai mult ca pictoreasc ă zis ă: ,,A Ioanei’’ unde se adun ă tineretul pentru hor ă. În partea de M. Noapte a satului Turia se afl ă p ădurea ,,Turiei’’ cu mai multe grupuri ca: Chitanul-Bârca-Gârdocea în care în fiecare prim ăvar ă fetele şi fl ăcăii din 5 sate se adun ă şi joac ă horile noastre na ţionale, care pentru frumuse ţea lor chiar bătrânii şi b ătrâne se adun ă pe iarba verde de-i privesc cu drag. În partea de Apus a comunei, în valea numit ă Recea ce este br ăzdat ă de apa Dârjovului se afl ă: gr ădini de zarzavat, fâne ţe naturale şi artificiale, a şa de bine ingrijite, încât de la Martie şi pân ă la Nicolae nu ţi-ar mai veni s ă pleci din acea vale. Se anexeaz ă planurile: a) satului Zorleasca b) –”- Recea c) – ‚’’- Turia d) Comunei Turia. www.memoriaoltului.ro 82
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
-10 dec. 1505, prima atestare documentar ă a localit ăţ ii Şuici – Scornice şti. -7 dec. 1612, m. Preda Buzescu dup ă o boal ă de 4 ani. Înmormântat la m-rea C ăluiu. -25 dec. 1744, Dumitra şcu Ple şoianu închin ă M-rii Bistri ţa biserica sa din Ple şoiu- R-ţi. -13 dec. 1833, n. la Slatina P.S.Aurelian, economist, ministru, fost pre şedinte al Academiei Române. -14 dec. 1842, m. Iancu Jianu haiducul. Înmormântat la Caracal. -7 dec. 1857, deputatul ţă ran C. T ănase din Izvoarele- Olt ( Memoria Oltului 16/2013) ţine o cuvântare memorabil ă în Divanul Ad- Hoc al Ţă rii Române şti luând partea ţă ranilor cl ăca şi. -20 dec. 1869, n. la Orlea gazetarul şi folcloristul Nicolae P ăsculescu (m. 1942, Bucure şti). -13 dec. 1870, n. Gh. Popescu-Bragadiru, profesor de muzic ă la Liceul ,,Radu Greceanu” din Slatina. -6 dec. 1871, apare revista ,, Dreptul ” . Va fi condus ă o vreme de C-tin Dissescu. -dec. 1872, ia fiin ţă primul serviciu po ştal rural din jude ţul Romana ţi. -2 dec. 1876, ia fiintă la Slatina Regimentul 3 Olt. -1 dec. 1878, m. R ăducanu Simonide, ctitor al bisericii Brebeni ( Memoria Oltului nr.7/sept. 2012). -12/25 dec.1883, n. Traian Biju (fost dir. al gimnaziului Radu Greceanu) la Caransebe ş. -25 dec.1883, n. la Z ănoaga g-ral Pion Georgescu ( Memoria Oltului 8/oct. 2012). -17 dec. 1884, n. C. Şaban F ăge ţel, publicist , dir. editurii Ramuri, în F ăge ţel , jud. Olt. -13 dec. 1886 se d ă în folosin ţă linia ferat ă Piatra Olt-Dr ăgăş ani (34,1 Km), lucrare executata de inginerul Mihai Râmniceanu. -ante 22 dec. 1887, apare la Caracal ,, Romana ţii ”, organ P.N.L. condus de I. Brabe ţianu. -15 dec. 1892, n. la Caracal profesorul C. D. Eftimescu. -5 dec. 1896, apare ziarul ,, Ţă răncu ţa” la G ăvăne şti Romana ţi, scos de pr. I. Pretorian. -30 dec. 1904. n. la Caracal istoricul şi academicianul Vasile Maciu. -5 dec. 1905, C. Şaban F ăge ţel înfiin ţeaz ă revista ,, Ramuri” la Craiova. -10 dec. 1905, n. Hortensia Popescu, pictor. A tr ăit la Caracal peste 30 de ani. -20 dec. 1907, apare la Caracal ,, Romana ţul Conservator ”. -18 dec. 1908 , n. la Corabia actri ţa Paula Iliescu (Pola Illery, m. în S.U.A. oct. 1994). -23 dec. 1911, n. medicul Şerban Milcoveanu. -17 dec. 1912, m. Spiru Haret ( Memoria Oltului 10/2012) , om al şcolii, întemeietorul multor şcoli rurale inclusiv în Olt şi Romana ţi. -11 dec. 1913, m. I. Kalinderu, administrator al Domeniilor Coroanei, fost proprietar al mo şiei Greci Olt. -13 dec. 1913, la sala Martinescu din Slatina s-a jucat piesa ,,O scrisoare pierdut ă” . -14 dec. 1914, apare la Caracal ziarul ,,Romana ţul ” (total 20 numere). -9 dec. 1915, apare la Caracal ziarul ,, Ardealul ” sus ţinând candidatura lui O. Goga la Colegiul I Romana ţi ( Memoria Oltului nr.3/mai 2012). -dec. 1915 , apare la Caracal ,, Patriotul ”, organ conservator sus ţinând candidatura lui Radu Iv ănescu . -20 dec. 1916, m. la Ia şi Gh. Nicolaescu, înv ăţă tor la Caracal şi revizor şcolar al jude ţului Romana ţi. -26 dec. 1916 , n. poetul Ion Ţolescu la Izvoarele (m. 1988, Fran ţa). www.memoriaoltului.ro 83
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
-dec. 1917. m. de tifos la Ia şi în refugiu D-tru Şuculescu, fost deputat, senator şi prefect de Romana ţi. -2 dec. 1918, apare la Slatina pân ă la 15 oct. 1922 ,, Democra ţia Oltului ” ( Memoria Oltului 6/2012). -28 dec.1919, apare la Caracal ,, Voin ţa Romana ţului ”. -25 dec. 1920 , apare la Caracal publica ţia ,,Comer ţul Romana ţean ” ( Memoria Oltului 4/2012). -15 dec. 1924, apare la Bal ş ,, Ordinea ”, organ al Partidului Na ţionalist al Poporului. -8 dec. 1926, n. la Redea actorul Gh. P ătru. -12 dec. 1926, Şt. Oprescu scoate la Caracal ziarul ,, Romana ţiul ” ce apare cu întreruperi pân ă în 1945. -1 dec. 1927, n. la Caracal compozitorul Radu Şerban. -9-16 dec.1932, se fac s ăpături la biserica ,,Sf. Gheorghe Nou” din Bucure şti care confirm ă că aici se g ăse şte mormântul domnitorului Constantin Brâncoveanu. - 5 dec. 1933 apare la Caracal ,,Stindardul ”, organul P. N. Agrar din Romana ţi. -13 dec. 1934, m. Demetru D. Stoenescu, jurist, n. la Slatina în 1881. -30 dec. 1934, n. la Valea Mare lingvistul Ion Ionic ă. -1 dec. 1936, apare la Caracal revista ,,Domnul de rou ă” ( Memoria Oltului 6/2012). -12 dec. 1936 ia fiin ţă ,,Societatea Scriitorilor Olteni”. Printre fondatori sunt scriitorii romana ţeni: Mircea Damian, Şt. Braborescu, I. Dacianu, Şt. Mardaloescu şi Scarlat Preajba şi olteanul C. Şaban F ăge ţel. -15 dec. 1936, n. la Dr ăgăne şti- Olt Traian Zorzoliu, artist plastic şi om de cultur ă. -dec.1937, m. Anton Ionescu Andreas (n. Slatina 1881), scriitor , avocat, directorul ziarului ,,Progresul ”, deputat în 1924. -11 dec. 1937, N. Titulescu candideaz ă la alegeri în Olt din partea P.N. Ţ. Câ ştigând, renun ţă la mandatul de deputat în favoarea liderului local D. C ăpăţ ineanu. -25 dec. 1937, n. la Slatina poetul şi gazetarul Aurel Gagiu. - -4 dec. 1939, n. istoricul Paul Barbu în com. Prapor-Romana ţi. -12 dec. 1939, Nifon Criveanu (n. Sl ătioara Romana ţi) devine mitropolit al Olteniei (Memoria Oltului 1,7/2012; 13, 18/2013). -27 dec. 1941, n. la Seaca- Olt poetul Grigore Albu- Gral. -5 dec. 1943, la Ple şoiu Romana ţi se inaugureaz ă troi ţa eroilor ( Memoria Oltului 2/2012). -11 dec. 1944 n. la Z ănoaga publicistul Gabriel Eliescu. -22 dec. 1944 n. la Slatina poetul Dan Muta şcu. -25 dec.1944, col. Al. Petrescu (n. 1893, Cirea şov-Olt) scoate revista ,, Gând Tineresc ” la Radna. - dec. 1944, Mircea Damian (n. Izvoru R-ţi) public ă volumul ,, Rogojina ” cuprinzând o descriere a vie ţii de deten ţie . -12 dec. 1945, n. istoricul şi muzeograful Otilia Gheorghe la Am ărăş tii de Sus. -5 dec. 1947, m. C. Şaban F ăge ţel. -21 dec. 1947, scriitorul Eugen Barbu debuteaz ă publicând tablete în ,,Fapta ”, ziar condus de Mircea Damian. -2 dec. 1950, m. Dinu Lipatti. A copil ărit la Slatina , mama sa fiind din familia Racoviceanu. -2 dec. 1953, m. în deten ţie g-ral Radu B ăldescu (n. 1888 la Mih ăie şti- Olt). -5 dec. 1955, s-a înfiin ţat la Caracal Casa de cultur ă ,,Radu Şerban”. www.memoriaoltului.ro 84
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
-dec. 1957, m. la Jilava în arest g-ral Ion Mih ăescu (n. 1891 Am ărăş tii de Jos). -5 dec. 1984, m. Ştefan Voitec, fost lider P.S.D. apoi P.C.R. (n. Corabia 19 iun. 1900). -7 dec. 1987, m. poeta Ioana Banta ş (n. la Slatina în 1937). -25 dec. 1989, este executat în urma unui simulacru de proces Nicolae Ceau şescu (n. la Scornice şti Olt la 26 ian. 1918). -12 dec. 1991 m. medicul emerit Oreste Alexiu (n. Caracal 1922). -dec. 1993, Biblioteca Jude ţean ă de la Slatina se mut ă în noul sediu. -17 dec. 1994, m. Georgeta R ădulescu-Dulgheru, editor şi traduc ător (n. 1924 la Bălăne şti). -25 dec. 2003, m. la Slatina N. Popescu Opta şi, istoric, fost elev al lui N. Iorga. -4 dec. 2009, m. Marin Mincu, scriitor, critic literar, directorul revistei ,,Paradigma ” (n.26 aug. 1944 la Slatina).
Ieromonahul Damian St ănoiu şi monografiile sale (V) prof. Viorica Istrate Şc. ,,George Poboran”, Slatina
S S S www.memoriaoltului.ro 85
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Un stare ţ mare Dup ă jumătatea veacului al 18 – lea, când multe din sfintele noastre m ănăstiri erau amenin ţate de o ruin ă sigur ă, iar altele chiar se pustiiser ă, se milostive şte Dumnezeu pentru rug ăciunile ferici ţilor ctitori şi ale sfin ţilor patroni, de a aduce la Neam ţu pe un c ălug ăr – pe acel vestit Paisie , despre care va veni vorba mai spre larg. Acesta, spirit reformator, cărturar activ, des ăvâr şit p ătruns de menirea monahismului în dezvoltarea moral ă şi cultural ă a societ ăţ ii mirene, co ştient de puterile lui şi de rolul ci i-l rezervase Dumnezeu pentru înviorarea monahismului românesc, face abstrac ţie de na ţionalitate şi adun ă în jurul lui mul ţime de ucenici pe care îi formeaz ă în spiritul ideilor lui şi cu ajutorul c ărora regenereaz ă m ănăstirile din Moldova şi din Ţara Româneasc ă. Unul dintre cei mai buni ucenici ai lui Paisie a fost şi Gheorghe . Acesta, urmând pe Paisie înc ă din Sf. Munte, dup ă ce st ă câtva timp la Neam ţu, i se face dor de metania lui şi pleac ă cu scop s ă se îmbarce şi s ă mearg ă iar ăş i la Athos. Ajungând îns ă la Bucure şti, spune Casian Cernicanul, se întâlne şte cu Eclesiarhul Mitropoliei, care îi vorbe şte de M-rea Cernica ce de mult ă vreme era ruinat ă şi pustiit ă. Gheorghe, st ăpânit fiind, ca şi dasc ălul s ău, de o dorin ţă neînfrânat ă pentru ridicarea m ănăstilor şi a monahismului, ascult ă de glasul inimii şi se duce la Cernica - 1781, pe care în scurt ă vreme o drege şi o populeaz ă cu c ălug ări şi fra ţi f ăcând o chinovie model. Mitropolitul Filaret, pân ă ce înc ă era în Scaun, apreciind marile calit ăţ i de c ălug ăr şi de organizator ale lui Gheorghe îi d ă în 1792 sarcina de a reorganiza şi m ănăstirea Căld ăru şani. Gheorghe prime şte şi luând o parte din p ărin ţii Cernicani pentru care mănăstirea lor devenise neînc ăpătoare îi duce la C ăld ăru şani şi cu blagoslovenia Mitropolitului introduce şi aci regulile lui Paisie. În luna Septembre 1793, Filaret demisioneaz ă ,, din cauza boalelor de care sufer ă,” şi se retrase la C ăld ăru şani unde moare în 1794 şi e înmormântat aici. Craniul lui pe care e scris anul mor ţii se afl ă depus în gropni ţa de ob şte, într-o cutie cu al unui mare mitropolit despre care va veni vorba. Astfel, Gheorghe r ămâne stare ţ şi de drept şi de fapt la C ăld ăru şani a şa cum şi la Cernica. Printr-un hrisov din 27 Aprilie 1797, Alex.Vod ă Ipsilant, venit a doua oar ă la cârma ţă rii, şi influen ţat însu şi de curentul paisian, d ă putere legal ă regulilor introduse de Gheorghe cu unele schimb ări care u şor se observ ă, şi totodat ă îngrijat de soarta ce ar putea avea m ănăstirea, orânduie şte o Epitropie compus ă din Mitropolitul Dosoftei biv-vel Ban Dumitrache Ghica , vel Ban Dumitra şcu Racovi ţă şi vel Logof ăt de Ţeara de sus Const. Filipescu ,, … cari epitropi s ă fie cu purtare de grij ă şi s ă privigheze în toat ă vremea de a se urma întocmai cu ar ătatele ponturi ”. Activ şi autoritar cum era, Arhimandritul Gheorghe conduce în acela şi timp Cernica şi C ăld ăru şanii având câte un ajutor care îl înlocuia în lips ă, Spirit reformator în cadrul a şezămintelor Sf. Vasile desigur ,,călug ăr cuvios şi plin de abnega ţie evanghelic ă” cu calit ăţ i de conduc ător blând şi totodat ă energic […] având în ajutor şi acel suflu de via ţă nou ă ce cuprinsese monahismul românesc supt înrâurirea paisian ă, stare ţul Gheorghe din ,,Cernica şi C ăld ăru şani” reu şeşte s ă a şeze în aceste dou ă m ănăstiri cea mai frumoas ă via ţă călug ăreasc ă cu putin ţă . Ob ştea se înmul ţi repede c ăci în afar ă de cernicanii pe cari el îi adusese şi de p ărin ţii cari îi g ăsise aci, mul ţi c ălug ări de prin alte m ănăstiri fur ă atra şi de www.memoriaoltului.ro 86
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR faima ce î şi f ăcuse încât a trebuit ca prin acela şi hrisov al lui Ipsilant, primirea lor s ă fie îngr ădit ă. Dar nu numai via ţă frumoas ă a a şezat Gheorghe la C ăld ăru şani, ci ca oricare stare ţ cu tragere de inim ă pentru m ănăstirea ce o conduce ,, cu multe sudori şi ostenele, dimpreun ă cu ajutoarele sale şi ci ajutorul ctitorilor, s-a silit a înzestra sf. M ănăstire cu cele din afar ă mi şcătoare şi nemi şcătoare”. Pl ăcându-i frumoasa pozi ţie unde se afla biserica din ,,Cocioc” şi-a f ăcut aici o bisericuţă de lemn şi câteva chilii împrejur pentru el şi pentru câ ţiva ucenici ai lui, unde locuia când venea de la Cernica. A st ăre ţit Arhimandritul Gheorghe, care pe drept poate fi numit cel mai mare stare ţ al C ăld ăru şanilor , din 1792 şi pân ă în 3 Decembrie 1806, când la Cernica fiind, s-a mutat în cele st ătătoare. De cuvio şia acestui stare ţ, de blânde ţea ce-l caracteriza, de calit ăţ ile-i superioare de organizator şi conduc ător se vorbe şte şi ast ăzi în m ănăstirile unde a st ăre ţit. Ba şi legende s-au creat în jurul vie ţii lui. A şa de pild ă, se spune c ă atunci când s-a dus pentru prima oar ă la Cernica pustiit ă, a g ăsit în biseric ă încol ăcit dup ă piciorul Sf. Mese, un balaur foarte mare. Fără s ă se sperie, Gheorghe îi zise ,, Ganul tati !”- căci a şa numea el pe ori şicine- ,, acum s ă faci bine s ă pleci de aicea c ăci am venit noi !” Atunci şarpele s-a descol ăcit şi a ie şit bini şor din biseric ă şi din m ănăstire. Alt ădat ă, la Căld ăru şani, neputându-şi face rug ăciunea de sear ă din cauza g ălăgiei bro ştelor din lac, le-a blestemat s ă fie mute pân ă la moartea lui şi mute au r ămas. O scurt ă epoc ă de munc ă cultural ă Printre cei dintâi c ălug ări din Bucovina, cari trcuser ă în Moldova, dup ă 1777 din cauza prigoanei ce desl ănţuise asupra m ănăstirilor noua st ăpânire austriac ă, a fost dup ă cum am spus şi Paisie Veliciovschi , a c ărui activitate avea s ă fac ă epoc ă în istoria Bisericii şi a literaturii române şti. Malorus de origin ă, el î şi face studiile la Kiev, apoi se c ălug ăre şte şi intr ă în marea lavr ă a Pecersc ăi din acest ora ş. Din cauza unor nemul ţumiri e nevoit s ă treac ă în ţă rile române şti, unde se a şeaz ă la m ănăstirea Poiana M ărului din jud. R. Sărat. Aici g ăse ţte stare ţ pe un compatriot al s ău, Vasile , c ărturar şi el. Dup ă trei ani de vie ţuire la P. M ărului în care timp deprinde limba româneasc ă de la Vasile, Paisie pleac ă la Sfântul Munte al Atonului. St ă şi aci câ ţiva ani în m ănăstirea Pantocratorul ,, împ ărţindu-şi vremea între s ăparea lingurilor şi predic ă”. S ăturat îns ă de suferin ţele ce îndurau atoni ţii de la st ăpânirea turceasc ă, î şi ia într-o bun ă zi cei 60 de ucenici: Români, Greci şi Ru şi pe care şi-i apropiase şi pleac ă din sf. Munte, îns ă nu în ţara lui de origin ă, ci în Bucovina, unde se stabile şte la m ănăstirea Dragomirna în 1763. Dup ă 1777, când Bucovina e r ăpit ă de Austria, Paisie, obi şnuit s ă tr ăiasc ă printre Români î şi ia ucenicii şi trece la m ănăstirea Secul, de unde dup ă pu ţin ă vreme trece la Neam ţu în 14 Aug. 1779. Ivirea acestui mare c ălug ăr c ărturar într-o vreme când majoritatea m ănăstirilor noastre z ăceu în ruin ă sau lâncezeal ă, a fost un mare eveniment. Dotat de la Dumnezeu cu acele calit ăţ i ce trebuie unui om ca s ă creeze curente şi s ă impun ă reforme, Paisie, începe munca pentru înviorarea monahismului.Ucenicii lui, deja forma ţi de el la sf. Munte şi în mediul c ărtur ăresc din Bucovina, unde c ălug ării mai ales cei de la Putna se ocupau de carte; al ţii, atra şi de faima lui, începur ă sub conducerea-i de ,, general al copi ştilor, isvoditorilor şi tâlcuitorilor” s ă se ocupe cu traducerea cărţilor din grece şte: în române şte pentru c ălug ării români şi în ruse şte pentru c ălug ării ru şi. Manuscrisele tâlcuite de un Arhim Macarie, Ilarion, Gherontie, Ierodiaconul Ştefan, schim Isac şi al ţii începur ă s ă www.memoriaoltului.ro 87
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR circule prin m ănăstiri în acela ş timp cu coresponden ţa ce Paisie însu şi purta cu stare ţii relativ la reformarea vie ţii c ălug ăre şti a şa cum o concepea el. Faima acestui mare c ălug ăr şi a celor ce se petreceau la Neam ţu, se r ăspândi în toat ă Moldova şi nu întârzie de a trece şi în Ţara-Româneasc ă. Ca de ştepta ţi de o puternic ă sguduitur ă, c ălug ării începur ă s ă se mi şte şi s ă doreasc ă o schimbare în via ţa lor de pân ă atunci. Acest curent reformist, cuceri pân ă şi un Domn în persoana lui Alex. Ipsilant, care însu şi introduse noi reguli în m ănăstiri. C ălug ării forma ţi în şcoala lui Paisie, se r ăspândir ă prin m ănăstiri, unde împreun ă cu cei atra şi de noua via ţă ce începea, generalizar ă opera de la Neam ţu. La C ăld ăru şani, veni mai întâi Gheorghe în împrejur ările ar ătate şi organiz ă mănăstirea dup ă calapodul marelui s ău dasc ăl. Îl urmar ă un Nicodim, un Atanasie Duhovnicul, Calistrat Ieromonahul, Daniil care la 1803 scria o ,, Hronologhie sau num ărarea anilor dup ă bibliile cele slovene şti şi dup ă hronografurile cele ruse şti scrise cu mâna, a şijderea şi dup ă cele grece şti şi dup ă cele râmnele şti”. A fost şi un alt Nicodim Greceanu , ieromonah care a tip ărit la Sibiu în 1811, ,,Înv ăţă turi de multe ştiin ţe folositoare”, dup ă Polizoi Contu. Dar cel mai de seam ă dintre ace şti harnici mânuitori ai condeiului în C ăld ăru şani, a fost negre şit Grigore Ierodiaconul, ,, cel înalt întru ştiin ţă şi întru în ţelepciune, cel adânc în noim ă şi smerit cugetător în ispr ăvi şi în lucrare ,” care şi el trecuse pe la Neam ţu. Când în ianuarie 1823 fu chemat la înalta treaptă de Mitropolit al ţă rei ,, demnitate pe care n-o a ştepta şi n-o cerea ”, Grgore se ocupa cu traducerea c ărţilor grece şti în chiliile de la Cocioc ale stare ţului Gheorghe. Dar aceast ă frumoas ă şi în ălţă toare epoc ă de activitate cărtur ăreasc ă în Căld ăru şani, a culminat prin înfiin ţarea unei tipografii. Nu se ştie nici data aducerii acestei tipografii şi nici de unde a fost adus ă: se ştie îns ă c ă a fost a şezat ă în Cocioc, în casele pe care Nicolae Bâ ţcoveanul Logof ătul Mitropoliei şi Ctitor al bisericii de aci le f ăcuse mai înainte. S-au tip ărit în aceast ă tipografie Vie ţile sfin ţilor în 600 de colec ţii şi cunoscuta carte de moral ă Oglinda omului celui din l ăuntru. Aceasta din urm ă cu cheltuiala fra ţilor Bâ ţcoveni: Ioan Pitarul şi Niculae Logof ătul cari probabil c ă au o parte şi în înfiin ţarea tipografiei. Pe aceste c ărţi nu st ă scris c ă s-au tip ărit în C ăld ăru şani, întrucât din coresponden ţa urmat ă între direc ţia tipografiei şi economul Mitropoliei reiese c ă tipografia ar fi fost de fapt a mitropoliei. Conduc ător al tipografiei era Inochentie. Acesta îns ă fiind cam neglijent, ie şeau tip ăriturile cu multe gre şeli a şa c ă a fost îns ărcinat s ă fac ă corectura Macarie Ieromonahul , acel vestit compozitor muzical care şi el se g ăsea stabilit în C ăld ăru şani. Dar Inochentie nu putea suferi pe Macarie a şa c ă fu înl ăturat şi Macarie lu ă conducerea tipografiei. Desigur c ă marele psaltichist a primit cu bucurie aceast ă nobil ă îns ărcinare, dar era tare nec ăjit c ă n-are locuin ţă în apropierea tipografiei. Într-o scrisoare adresat ă Logof. Niculae Bâ ţcoveanul, Macarie se plânge c ă ar vrea s ă se mute în Cocioc unde e tipografia ,,pentru c ă e b ătrân şi neputincios cu picioarele ” dar n-are unde c ăci, afar ă de casele unde e a şezat ă tipografia mai sunt ,,numai patru chilii mici ale stare ţului Gheorghe ” cari sunt şi ele ocupate de p ărin ţii slujitori la biserica din Cocioc. Dar minunatul curent paisian sl ăbe şte de îndat ă ce Statul începe s ă se amestece tot mai mult în treburile m ănăstirilor şi se curm ă când sub ocupa ţia ruseasc ă se pecetluie şte soarta lor. Tipografia, care fusese adus ă tocmai în aceste vrenuri nesigure pentru viitorul www.memoriaoltului.ro 88
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR mănăstirilor, n-are via ţă lung ă, c ăci dup ă terminarea de tip ărit a Vie ţilor Sfin ţilor nu se mai ştie nimic de ea. Macarie Ieromonahul moare în 1836 şi e îngropat la m ănăstirea Viforâta. Mitropolitul Grigore, care desigur n-a uitat s ă protejeze m ănăstirea de unde fusese ridicat în Scaun murise mai dinainte - în 24 Iunie 1834. Cu moartea lui Dosiftei, în 28 Ianuarie 1837, se încheie cea mai frumoas ă epoc ă din istoria C ăld ăru şanilor. Secularizarea şi urm ările ei Dup ă 1831, m ănăstirile fur ă împ ărţite în mai multe categorii dintre care unele trecur ă sub controlul direct al Statului. O ,,Cas ă Central ă” se înfiin ţeaz ă pe lâng ă Departamentul Credin ţei cu îns ărcinarea de a centraliza veniturile acestor m ănăstiri şi de a repartiza sumele necesare între ţinerii lor. Mănăstirea C ăld ăru şani fiind trecut ă în categoria mănăstirilor chinovitice, continu ă s ă se administreze independent, s ă-şi aleag ă singur ă stare ţii şi nu sim ţi amestecul Statului decât indirect […]. Via ţa ob şteasc ă îns ă, atât de înflorit ă sub Gheorghe şi Dosiftei, o g ăsim acum la un nivel foarte sc ăzut. Turburarea produs ă în con ştiin ţele c ălug ărilor de amestecul puterii laice în gospod ăriile unor m ănăstiri dup ă veacuri de independen ţă absolut ă, provoac ă o stare de neîncredere în ce va aduce ziua de mâine; iar dispari ţia ultimului paisian prin moartea lui Dosiftei, înl ătur ă orice piedic ă din calea abaterii de la s ănătoasele reguli puse de Gheorghe. De aceea vedem în aceast ă perioada de b ănuială o mul ţime de certuri urmate adesea de scandaluri şi de interven ţii din afar ă. Se g ăsesc în arhiva m ănăstirii plângeri ale călug ărilor c ătre Mitropolie şi c ătre Departamentul Credin ţei-Ministerul Cultelor- care oglindesc o stare de lucruri de necrezut. De şi m ănăstirea avea 16 trupuri de mo şii (30 de sfori) şi 163 pogoane de vie, 150 de vaci cu lapte şi aproape 3000 de oi, călug ării se plâng că sunt trata ţi ca dobitoacele: sunt hr ăni ţi cu m ămălig ă de mei şi cu brânz ă stricat ă. De şi mănăstirea avea aproape 160 de slugi, 100 perechi de boi de jug şi aproape 300 de cai, părin ţii se plâng c ă sunt nevoi ţi să-şi aduc ă lemne de la p ădure cu spinarea. Spitalul care sub Dosiftei servea nu numai m ănăstirii ci şi satelor din împrejurimi, sub stare ţul Eftimie are numai câteva paturi, iar bolnavii hr ăni ţi cu aceea şi m ămălig ă de mei. Cei care încercau s ă protesteze împotriva acestei st ări de lucruri, erau b ătu ţi, schingiui ţi, vârâ ţi în obezi sau arunca ţi în beciuri de unde erau sco şi când binevoia p ăr. econ. În sfâr şit, ceea ce era de a şteptat, s-a f ăcut. Averile tuturor m ănăstirilor sunt declarate toate ale Statului prin legea din 13 Decembrie 1863. C ălug ării greci sunt nevoi ţi să plece iar m ănăstirile foste închinate cum şi multe din cele p ământene sunt desfiin ţate şi transformate în ospicii, pu şcării şi biserici de mir. C ălug ării români din ele sunt împ ărţiţi pe la m ănăstirile r ămase în fiin ţă […]. M ănăstirea C ăld ăru şani […] r ămase cu lacul, cu vreo 200 de pogoane p ământ arabil şi livede şi cu via de la Ceptura. […] Actul seculariz ării în fond foarte drept – mai ales în ceea ce prive şte m ănăstirile înstreinate, a fost s ăvâr şit cu o brutalitate ce m ărturisea tendin ţe foarte r ău ascunse. Pl ămădit de întreaga ţar ă care nu mai putea suporta s ă fie mereu supt ă de ni şte venetici adu şi de evlavia unor Domni şi boieri, şi preg ătit de unii patrio ţi cari nu în ţelegeau s ă despoaie Biserica na ţional ă el a fost îndeplinit de al ţi şi mai mari patrio ţi, dar cari fiind proasp ăt sosi ţi din atmosfera anticlerical ă din Fran ţa nu f ăcuser ă prin secularizarea averilor mănăstire şti oper ă social-na ţional ă, ci una pur revolu ţionar ă şi antireligioas ă. Ace şti incontestabili mari patrio ţi nu se mul ţumir ă numai s ă desfiin ţeze numeroase schituri şi mănăstiri, l ăsând celor îng ăduite atâta cât s ă nu moar ă dar vrând şi neputând s ă desfiin ţeze www.memoriaoltului.ro 89
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
îns ăş i institu ţia monahal ă cu aceea şi brutalitate, c ăutar ă s ă-i dea lovituri de moarte. Astfel, prin Decretul Organic cu No. 1678 din 30 N-bre 1864 se opre şte intrarea în monahism a oamenilor valizi ceea ce era egal cu desfiin ţarea monahismului. C ăci cine mai putea îmbr ăţ işa tagma monahal ă dup ă acest Decret? Doar infirmii şi b ătrânii trcu ţi de 60 de ani! […] Dac ă secularizarea ar fi fost f ăcut ă cu ţinerea în seam ă a intereselor generale ale bisericii şi în ceea ce prive şte monahismul cu menajarea elementelor na ţionale, în loc de urm ări dezastruoase ar fi avut un efect salutar. Monahismul românesc , cur ăţ it de putregaiul grecesc şi-ar fi revenit din z ăpăceala provocat ă de confiscarea averilor […]. Dar autorii seculariz ării l-au b ăgat în aceea şi oal ă cu c ălug ării str ăini şi i-au aplicat acela şi tratament. Şi nu numai o politic ă superioar ă de stat a dictat guvernului de atunci s ă nu fac ă vreo deosebire ci şi scopul de desfiin ţare ce urm ărea, dup ă cum dovedesc loviturile nejustificate ce i-a dat în urma seculariz ării. Astfel c ă în loc s ă se reculeag ă dup ă luarea averilor, c ălug ării sub impresia noilor lovituri se descurajeaz ă cu des ăvâr şire şi î şi pired orice speran ţă în viitorul chiar cel mai apropiat al m ănăstirilor. Iar acestea, ,, lipsite pe de o parte de mijloacele materiale şi prin aceasta de posibilitatea de a mai da un ajutor, de a mai împ ărţi o mil ă, iar pe de alta, nemaifiind focare intelectuale de unde s ă radieze în afar ă lumina din aceste timpuri de reforme începând, decad şi î şi pierd rolul important ce l-au jucat în trecutul neamului românesc”[N. Dobrescu - Istoria Bisericii Române contemporane, p. 153]. […] Ob ştea- care este la baza vie ţii monahale- atât de solid introdus ă de Gheorghe şi ţinut ă de Dosiftei, sl ăbit ă dup ă acesta, de acum se lichideaz ă. În loc de mas ă comun ă, se găte şte o dat ă pe zi o ciorb ă cât Nilul de lung ă şi fiecare î şi ia acas ă. Haine, cine poate, fac ă-şi iar cine nu, n-are decât s ă umble cu c ălcâiele goale. Stare ţii ce se succedar ă nu fur ă capabili s ă fac ă vreun gest de oprire în calea povârni şului. Ba se pare c ă demnitatea de stare ţ e mult mai dulce acum, cu toat ă s ărăcia relativ ă. Sc ăpa ţi pe de o parte de r ăspunderea şi grija ce implica administrarea unei averi imense, pe de alta, de un comunism nu întotdeauna pl ăcut; supu şi unui control inexistent ca şi în trecut ei se complac sub ochii indiferen ţi sau binevoitori a multor organe de control, a duce o via ţă lipsit ă de griji şi de preocup ări mai înalte, considerând m ănăstirile ca bunurile lor proprii […]. Dintre to ţi stare ţii care s-au perindat la conducerea m ănăstirii din 1863 şi pân ă la 18 D-bre. 1905, unul singur se dovede şte a fi f ăcut încerc ări mai deosebite: Arhim. Teofilact Dinu. Acesta aduce o tipografie în 1878 crezând c ă va reînvia timpurile de alt ădat ă sau m ăcar s ă dea iluzia unei opriri a curentului de dec ădere. Încercare zadarnic ă, pentru c ă nici el n-a fost om de voin ţă , dar nici atmosfera de mole şire nu l-a ajutat. Dup ă numai o jum ătate de an, în care timp tip ăre şte o carte cu ,, Rug ăciuni folositoare pentru evlavio şii cre ştini”, Teofilact vinde tipografia iar m ănăstirea î şi reia via ţa obi şnuit ă […]. Bisericile şi chiliile se ruinar ă din cauza s ărăciei aduse de secularizare şi din a unei foarte rele gospod ării a averii ce bruma mai r ămăsese. În acest ă situa ţie grea se g ăsea Căld ăru şanii la 18 decembrie 1905. . Restaurarea m ănăstirii sub st ăre ţia Mitropolitului Ghenadie Petrescu Care dintre c ălug ării de acum 70 de ani, ai C ăld ăru şanilor ar fi gândit c ă fratele Ghi ţă care f ăcea ascultare la pit ărie, va trece prin toate treptele ierarhiei biserice şti şi apoi va reveni în calitate de stare ţ s ă dreag ă mănăstirea a şa cum a dres-o în 1778 Filaret al II- lea? Întors ăturile vie ţii sunt a şa de nea şteptate şi uneori atît de ciudate, c ă omul cu toat ă www.memoriaoltului.ro 90
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR inteligen ţa lui şi cu toat ă experien ţa veacurilor, nu le poate prevedea şi i se ive şte din când în când prilejul s ă r ămâie uimit şi prostit în fa ţa unora dintre ele. Plecase din familia sa de oameni s ăraci din Bucure şti şi intrase în ob ştea Căld ăru şanilor, la vârsta de 18 ani. St ă aci câ ţiva ani, în care timp face ucenicie la un bătrân duhovnic care nu-l las ă să se scalde în lac sub cuvânt c ă e p ăcat; face şi ascultare la pit ărie. Mitropolitul Nifon care venea în fiecare var ă de sta pu ţin timp la C ăldur ăş ani, văzându-l harnic şi mai ales de ştept îl ia la Mitropolie, s ă-i fie ucenic. Fără mult ă carte dar dăruit de Dumnezeu cu mult ă inteligen ţă , fratele Ghi ţă - călug ărit sub numele de Ghenadie, ştie s ă câ ştige încrederea şi protec ţia lui Nifon, care-l şi ridic ă pân ă la treapta Arhieriei. În 1875 este ales episcop de Arge ş unde p ăstore şte timp de 18 ani. Catedrala de la C. de Arge ş a fost restaurat ă sub episcopatul s ău. De asemenea o mul ţime de biserici au fost cl ădite în acea Eparhie din îndemnul s ău. În Mai 1893 este ales Mitropolit primat al ţă rii. Dar în aceast ă cea mai înalt ă demnitate din Biserica na ţional ă nu r ămâne decât 3 ani. Cele trei mari calit ăţ i naturale pe care le posed ă: energie, inteligen ţă , chip înf ăţ işă tor, se dovedir ă insuficiente a acoperi trei mari defecte: o lips ă de cultur ă […] o ambi ţie care ,, jigni pe unii şi servi pe al ţii” dar mai ales o complet ă lips ă de tact. Calit ăţ ile sale naturale îl ajutar ă s ă ajung ă în capul Bisericii, dar nu putur ă s ă-l şi men ţin ă acolo. Insuficien ţa intelectual ă el nu reu şi să şi-o acopere prin arogan ţă ; energia din cauza ambi ţiei fu r ău întrebuinţat ă iar lipsa de tact îl duse în conflict şi cu colegii din sf. Sinod şi cu puternicii zilei. E dat în judecat ă şi e condamnat de sf. Sinod în şedin ţa din 20 Mai 1896 ,,s ă fie şi să se numeasc ă de acum înainte pân ă la suflarea cea mai de pe urm ă Ghenadie Monahul şi să se a şeze între monahii simpli din m ănăstirea unde î şi are metania- sau în altă m ănăstire unde va fi trimis; să nu mai aib ă nici-un titlu, nici cinste de arhiereu sau m ăcar de preot ci să fie şi s ă se zic ă monah şi nimic mai mult”. Această sentin ţă a fost executat ă repede şi Ghenadie luat for ţat şi dus acolo de unde plecase cu 42 de ani mai înainte. Atmosfera de intrig ă şi de presiune în care a fost judecat şi condamnat, brutalitatea cu care s-a executat excesiv de aspra sentin ţă , dispari ţia acelei figuri impozante din palatul metropolitan revolt ă popula ţia binecredincioas ă a Capitalei şi mari mi şcări populare spontane sau organizate avur ă loc. Bisericile surori protestar ă, politicienii nu uitar ă s ă profite şi astfel Guvernul şi Sinodul se g ăsir ă într-o mare încurc ătur ă. În acest timp detronatul Mitropolit se g ăsea la C ăld ăru şani su o puternic ă paz ă poliţieneasc ă. Se ducea de dou ă ori pe zi la biserica din ,,Cocioc” s ă-şi fac ă rug ăciunea, escortat de doi jandarmi: unul înainte şi altul în urma lui. Respinse cu aceea şi energie şi presiunile şi rug ămin ţile ce i se f ăceau pentru a demisiona şi a se considera Mitropolit canonic. Dup ă şase luni de criz ă mitropolitan ă din care nici Biserica şi nici ţara n-avur ă de câ ştigat, sf. Sinod în şedin ţa din 4 D-bre 1896 ridic ă sentin ţa ,,în interesul p ăcii în biseric ă şi în ţar ă” iar Ghenadie demisioneaz ă, dup ă ce devenise în ochii poporului un martir al demnit ăţ ii Bisericii şi r ămâne în C ăld ăru şani. A stat Ghenadie retras în casele duhovnicului Teodosie Olteanu, pe care le-a dres şi le-a împodobit cu acele tablouri cari fac obiectul de admira ţie al vizitatorilor m ănăstirii pân ă la 18 D-bre. 1905. La aceast ă dat ă prime şte s ă fie ales stare ţ de soborul m ănăstirii. Ce l-a îndemnat pe Ghenadie s ă se umileasc ă într-atât ca din primat al ţă rii s ă primeasc ă a fi conduc ătorul unei biete m ănăstiri cu 70-80 de c ălug ări? Tot aceea şi ambi ţie www.memoriaoltului.ro 91
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR care l-a suit pân ă sus şi l-a coborât pân ă jos? O, nu! Aceasta, dup ă unele convulsiuni repetate, fusese în sfâr şit roas ă de vreme şi de lini ştea m ănăstirii. Cei cari au tr ăit în apropierea lui, ştiu c ă pe lâng ă aceast ă ambi ţie, mai avea şi alta: aceea de a împodobi casa Domnului. Şi aceast ă ambi ţie pe care fie s-o aib ă to ţi slujitorii mari şi mici ai Bisericii, l-a făcut s ă se înjuge la o umil ă st ăre ţie. Se afla m ănăstirea în acest timp într-o stare îngrijitoare. De la Filaret şi pân ă atunci se f ăcuser ă doar cârpeli de natur ă s ă întârzie ruina, iar nu s-o înl ăture. Învelitoarea cet ăţ ii, f ăcut ă de stare ţul Procopie, se stricase, a şa c ă ploaia str ăbătea în chilii. Prin cr ăpăturile zidurilor se încuibaser ă şerpii şi alte lighioane, iar clopotni ţa de lemn sem ăna cu un schelet ce amenin ţa s ă se pr ăbu şeasc ă în fiecare moment. Pictura bisericii se afumase şi d-abia se mai distingea, iar prin acoperi şul putred p ătrundea ploaia şi se scurgea pe pere ţi. Ca o mai bun ă adeverire a celor ce spunem d ăm aci raportul cu No. 25 din 8 Aprilie 1905, adresat Casei Bisericii de stare ţul Dometian, în locul c ăruia a fost ales Ghenadie. ,,Domnule Administrator Aspectul cet ăţ ii sfintei m ănăstiri C ăld ăru şani, fundat ă de Domnul Ţă rii, Matei Basarab V.V., la anul 1638, devenind a fi, din cauza vechimei, cu totul trist şi necuviincios privirii, deoarece se afl ă ajuns ă într-o stare cum nu se poate descrie, şi fiind necesitate de a i se face acestei cet ăţ i o radical ă repara ţie: atât în p ărţile exterioare cât şi în cele interioare, chiar în vara anului acestui; .mai ce seam ă c ă în unele p ărţi ale zidurilor deteriorarea este ajuns ă până la a şa propor ţii, cât nu mai iart ă nici-o întârziere pentru aşa ceva. Şi este p ăcat, Domnule Administrator, a fi l ăsat acest monument domnesc al ţă rii spre a se distruge, uitându-ne cu ochii. De asemenea bisericii îi trebuie f ăcut ă învelitoarea care actualmente se afl ă stricat ă în multe locuri – pe unde p ătrunde ploaia, a şa c ă poate strica bol ţile şi pictura pe care a început chiar a se ar ăta şi semnele pe unde curge ploaia; precum de asemenea şi clopotni ţa, care din cauza marei furtuni ce a bântuit pe aici toamna trecut ă, a r ămas f ără o parte din lemn ăria ce o înconjura”. […]Tocmai u şor nu i-a fost nici r ăposatului Mitropolit s ă fac ă a se deslega punga Casei Bisericii. C ăci dup ă cârpeli provizorii, dup ă sond ări şi inteven ţii repetate pe la conducătorii trec ători ai Ministerului Cultelor,- şi poate om e fiecare- dup ă în ăbu şirea unor vechi resentimente, în interesul scopului ce urm ărea, prin scrisoarea cu data de 14 Ianuarie 1908 solicit ă interven ţia Regelui Carol, prin mijlocirea Reginei Elisabeta. Iat ă în întregime aceast ă scrisoare.. ,,Majestate! În momente de indispunere, ne voind s ă sup ăr pe M.S. Regele, recurg la bun ătatea Majest ăţ ii Voastre şi o rog s ă-mi acorde bun ăvoin ţa de a mijloci c ătre Majestatea Sa, iubitul nostru Suveran, ca s ă-mi sprijine umila şi legitima cerere ce fac pentru restaurarea monumentului religios din m ănăstirea C ăld ăru şani. Biserica şi cetatea acestei m ănăstiri se g ăsesc actualmente în mare ruin ă. Piosul nostru rege Carol I, în dreptele Sale aprecieri, a constatat c ă norocul ţă rii a stat şi st ă în aceste monumente religioase- istorice, în care zi şi noapte se sl ăve şte Dumnezeu, se pomenesc numele Voastre şi se roag ă pentru fericirea poporului românesc. Pe lâng ă monumentele cele mai însemnate în istoria ţă rii, luate sub scutul M.S. Regelui şi readuse în fiin ţă mai mult ca în vechea lor splendoare, Îl rog din adâncul inimii www.memoriaoltului.ro 92
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR mele s ă bievoiasc ă a lua sub a Sa înalt ă protec ţie şi pe acest monument istoric numit mănăstirea C ăld ăru şani. Pomenirea Voastr ă şi a Dinastiei voastre va fi mult mai mare şi mai ar ătat ă când glorioasele Voastre nume, vor fi gravate pe murii acestui sfânt monument istoric. Din micile mele iconomii r ămase, viu şi eu ca v ăduva din Evanghelie cu dinarul de 10,000 de lei ca s ă se înceap ă chiar anul acesta restaurarea; şi rog şi pe Majestatea Voastr ă s ă binevoi ţi a ruga pe M.S. Regele s ă vie în ajutor cu ce va binevoi, puind la cale şi pe d-l. Ministru al Cultelor şi pe Casa Bisericii s ă dea fondurile necesare ca s ă se pun ă în lucrare restaurarea bisericii şi cet ăţ ii din jurul ei. Pe lâng ă recuno ştin ţa t ării fa ţă de Majest ăţ ile Voastre, vor fi şi neîncetatele rug ăciuni ale soborului petrec ător în aceast ă m ănăstire: pentru s ănătatea şi îndelungata voastr ă via ţă , scump ă ţă rii şi poporului român”. Urm ările acestei scrisori au fost cele dorite de b ătrânul arhiereu. Dup ă pu ţin ă vreme, Ghenadie e în ştiin ţat c ă dorin ţa sa de a se restaura m ănăstirea se va realiza în curând. Şi întradev ăr c ă în prim ăvar ă Vod ă Carol cu Regina Elisabeta viziteaz ă C ăld ăruşanii. La 12 Mai acela ş an-1908- Comisiunea Monumentelor Istorice ţine şedin ţă la mănăstire şi hot ărăş te la fa ţa locului lucr ările pentru campania de lucru a acelui an. Opt ani au durat lucr ările de restaurare. S-a înnoit biserica cea mare, s-au ref ăcut chiliile cet ăţ ii din zid pe coloane cu arcade, dânduli-se o nou ă dispozi ţie; s-a ref ăcut arhond ăricul şi clopotni ţa şi s-a încheiat cu trapeza şi cu paraclisul. Tot timpul cât au durat lucr ările, b ătrânul arhiereu a dat dovad ă de o energie şi de o perseveren ţă ce rar se întâlnesc la septuagenari. Opozi ţie nu mai întâmpin ă el nic ăieri, căci odat ă lucrarea început ă, trebuia şi terminat ă; dar ve şnica ,, lipsă de fonduri ” ar fi putut-o prelungi ca la Mitropolia din Târgovi şte de pild ă, dac ă Ghenadie n-ar fi avansat sumele trebuincioase din propria-i pung ă. Binen ţeles c ă ace şti bani i s-au restituit. […] La 23 Aprilie 1915 s-a f ăcu târnosirea bisericii cu o pomp ă cum numai Mitropolitul Ghenadie ştia s-o fac ă. Au oficiat trei arhierei […]. Au luat parte dl. I.G. Duca, pe atunci ministru al Cultelor, doctorul C. Istrati- pre şed. Com. Mon. Istorice, dl. C. Dissescu, dl. P. S S Gârboviceanu- www.memoriaoltului.ro 93
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR administrator al Casei Bisericii, mul ţi preo ţi din Bucure şti şi din împrejurimi şi popor foarte mult. La sfâr şitul slujbei, mitropolitul Ghenadie, radiind de mulţumire pentru opera ce f ăcuse, ţine o cald ă cuvântare ar ătând greut ăţ ile ce a întâmpinat […]. Prin legea special ă promulgat ă prin înaltul decret regal cu No. 1225 din 8 Aprilie 1909 m ănăstirea este destinat ă ca re şedin ţă a Mitropolitului Ghenadie şi el este înt ărit stare ţ pe via ţă sub autoritatea canonic ă a Mitropolitului Primat în ceea ce prive şte hirotoniile şi c ălug ăririle […]. Mult s-a str ăduit b ătrânul şi sbuciumatul arhiereu s ă-şi lege numele de Căld ăru şani. A reu şit. El poate fi socotit pe drept cuvânt al 3-lea ctitor al acestei m ănăstiri. În 13 ani, cât a st ăre ţit, a f ăcut mai mult decât to ţi stare ţii de la Dosiftei şi pân ă la el. […] A înoit m ănăstirea a şa cum o înnoise Filaret la 1778 şi poate mai mult decât acesta. Dar Filaret a mai f ăcut un lucru pe care Ghenadie a neglijat sau n-a putut s ă-l fac ă. Filaret n-a înnoit numai zidurile ci şi via ţa c ălug ăreasc ă de aci, cu ajutorul cum am v ăzut- al stare ţului Gheorghe. Ghenadie îns ă, absorbit cu totul de grija restaur ării care i-a pricinuit multe sup ărări, dispre ţuitor fa ţă de cei mici cum era din fire şi înd ărătnic ca mul ţi dintre bătrâni a nu în ţelege spiritul vremii, n-a f ăcut nimic pentru a scoate via ţa de aci dintr-un făga ş în care se înglodase de mult. Îi pl ăcea s ă fie lingu şit şi se purta brutal cu cei de pe lâng ă el, din care cauz ă nu şi-a putut apropia elemente mai capabile. Orgolios cum era, nu consulta pe nimeni şi nu suferea pe cei care îndr ăzneau s ă-i critice felul de administra ţie. Unii c ălug ări de n ădejde au fost izgoni ţi de el, iar al ţii au plecat singuri şi nu s-au mai înapoiat. Sub st ăre ţia lui erau slobozi c ălug ării s ă fac ă orişice afar ă de un singur lucru: să nu-l critice pe el […]. Ghenadie moare la 31 August 1918, în azilul ce-i poart ă numele din Bucure şti în vârst ă de 82 de ani şi este îngropat în biserica m ănăstirii ce este în locul numit Cocioc. Dup ă moartea mitropolitului Ghenadie, ob ştea C ăld ăru şanilor se g ăsi într-un greu impas. Uşurarea produs ă în primul moment fu de scurt ă durat ă, c ăci numai dup ă câteva zile c ălug ării î şi d ădur ă seama c ă golul r ămas prin moartea acestui puternic stare ţ, e prea mare fa ţă de s ărăcia de elemente capabile s ă-l înlocuiasc ă. La 16 Sept. acela şi an-1918- ieromonahul Martinian Stoenescu este ales stare ţ cu majoritatea voturilor. Dup ă o st ăre ţie prea autoritar ă şi prea distan ţat ă ca a lui Ghenadie, vreau bie ţii oameni s ă aleag ă unul ,,de-ai lor,” şi a şa au şi f ăcut. Noul stare ţ mo şteni de la Ghenadie o situa ţie pentru moment grea.De şi cu multe bog ăţ ii, m ănăstirea nu era îmbel şugat ă din cauza înstr ăin ărilor ce se f ăcuser ă iar în cas ă nici-un ban, deoarece Ghenadie nu f ăcuse nici-o deosebire între averea mănăstirii şi averea lui personal ă. Multele încurc ături f ăcute de fostul stare ţ, în ultimul timp, d ădur ă na ştere unor procese care îngreuiară şi mai mult siua ţia m ănăstirii. Starea moral ă nici ea nu era mai bun ă. Unii dintre c ălug ări crezur ă c ă pe un stare ţ care nu mai era de talia lui Ghenadie, pot s ă-l asculte doar atunci când vor; iar elementele rele oplo şite aci în timpul fostului stare ţ, care primea f ără nici-o form ă pe ori şicine nu f ăcur ă cinste m ănăstirii. Dup ă o st ăre ţie foarte sbuciumat ă, atât din pricina st ărilor ar ătate mai sus, cât şi din cauza propriilor sale gre şeli pe care ar fi putut s ă le evite, arhimandritul Martinian demisioneaz ă pe ziua de 23 Iulie 1920. Pentru a pune cap ăt fric ţiunilor din sânul ob ştei, Sf. Mitropolie g ăse şte cu cale s ă aduc ă un stare ţ str ăin de loc. Acesta este g ăsit în persoana arhimandritului Antipa Dinescu, www.memoriaoltului.ro 94
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR ce fusese mai înainte stare ţ al schitului românesc ,,Prodromul” din sf.Munte Atos şi îndep ărtat de acolo. Dar numai dup ă pu ţin ă vreme, se dovedi c ă nici p ăr. Antipa nu corespunde aştept ărilor. Pentru a da o nou ă îndrumare vie ţii de aci trebuia în fruntea m ănăstirii un om energic, cu calit ăţ i de conduc ător autoritar şi activ. Arhimandritul Antipa, bun c ălug ăr, dar fire contemplativ ă, lipsit cu totul de energie, dup ă mici opinteli f ăcute la început, se descuraj ă şi l ăsă totul la voia întâmpl ării. La 31 Decembrie 1923 demisioneaz ă şi acest stare ţ şi Sf.Mitropolie încredin ţeaz ă conducerea m ănăstirii P.C. Arhimandrit Iustin S ăvulescu , pe ziua de 1 Ianuarie 1924.
Starea de azi a C ăld ăru şanilor [1924, n.n.] Dup ă o prea lung ă vreme de mergere tot la vale, dup ă o criz ă în ăbu şitoare de peste o jum ătate de veac ce p ărea c ă se va ispr ăvi prin nimicirea m ănăstirilor noastre, ast ăzi aceste sfinte loca şuri, se g ăsesc la o r ăspântie unde caut ă calea care s ă le îndrepteze c ătre o stare mai bun ă. De aceast ă înrâurire a epocii de adânci schimb ări în care tr ăim, sunt con ştien ţi şi călug ării. Dac ă ai lua pe fiecare şi l-ai cerceta, consta ţi c ă aproape to ţi î şi dau seama c ă oarecare schimbare trebuie s ă se fac ă şi în rosturile lor, c ă via ţa pu ţin roditoare de pân ă acum trebuie îndrumat ă pe c ărări noi. Aceast ă convingere o g ăse şti, din fericire foarte accentuat ă şi la Vl ădicii no ştri, cari- fie-ne îng ăduit a spune un mare adev ăr, nu pu ţin ă vin ă au în c ăderea mănăstirilor. Dealtfel nici lumea mirean ă nu prive şte cu indiferen ţă starea de azi a m ănăstirilor. Afar ă de o mic ă parte care nu poate, sau nu vrea s ă în ţeleag ă rostul monahismului, încolo toat ă lumea dore şte sincer ridicarea acestor sfinte loca şuri la un nivel corespunz ător cerin ţelor vremii şi adev ăratei lor meniri. De un lucru îns ă trebuie s ă se ţin ă seama în rezolvarea acestei chestiuni a învior ării monahismului şi anume c ă boalele cronice nu se vindec ă cu una cu dou ă ci într-un timp de multe ori egal cel pu ţin cu acel care le-a trebuit s ă se încuibeze şi s ă prind ă r ădăcini adânci. De ce sufer ă institu ţia noastr ă monahal ă? De s ărăcie? Desigur c ă şi s ărăcia a contibuit la pustiirea multora din m ănăstirile noastre precum şi la starea în care se g ăsesc cele înc ă în fiin ţă ; dar s ărăcia nu poate fi luat ă pricina de c ăpetenie a pierz ării unei institu ţii care a ridicat-o la rangul de virtute. Boala de care sufer ă cumplit tahma noastr ă monahal ă, credem a fi dezorientarea în care tr ăie şte de peste o jumătate de veac. Dup ă secularizare, m ănăstirile n-au mai ştiut care mai este rostul lor şi nici nu li s-a spus de c ătre nimeni. Pân ă aci ele ştiau c ă trebuie s ă administreze averi imense cu care să între ţin ă oamenii doritori de o via ţă mai apropiat ă de Dumnezeu, spitale pentru ace ştia şi pentru satele din împrejurimi, şcoli pe-alocurea, tipografii, s ă repare sau s ă fac ă din nou biserici şi s ă pun ă masa s ăracilor şi drume ţilor. Dup ă ce li s-au redus mijloacele necesare îns ăş i existen ţei lor, li s-a spus c ă trebuie s ă se refac ă dup ă modelul celor din Apus, s ă devin ă etc.etc. nimeni nu s-a ostenit s ă dea îndrum ări şi s ă le ajute la o în ţelegere a noului rol ce le era rezervat s ă joace de aci înainte […]. În timpul de fa ţă sili ţi pe de o parte de curentul puternic de prefaceri în toate ramurile de activitate omeneasc ă, pe de alta de o stare ce în interesul şi pentru demnitatea Bisericii, nu mai poate d ăinui, Chiriarhii no ştri se ocup ă de aceast ă ,,chestiune” a mănăstirilor. Programul de reorganizare ar ătat de Înalt Prea Sfin ţitul Mitropolit Primat care este destinat s ă ia putere de lege dac ă se va putea înf ăptui în întregime ne va da sigur un monahism activ. Unele puncte din acest program au şi fost puse în practic ă, înfiin ţându-se www.memoriaoltului.ro 95
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR tipografii la Cernica şi la Neam ţu, orfelinate şi diferite ateliere de ţes ături la unele mănăstiri de c ălug ări ţe. Dar acest program, mai ales partea privitoare la m ănăstirile de bărba ţi, pare prea înc ărcat pentru starea în care se g ăsesc aceste m ănăstiri. Va trebui s ă treac ă o genera ţie de c ălug ări pân ă ce s ă se înf ăptuiasc ă în întregime. De aceea credem c ă ar fi mai bine s ă ne mul ţumim deocamdat ă cu începuturi mai modeste dar cari s ă dea în curând rezultate reale şi s ă preg ăteasc ă terenul pentru aplicarea succesiv ă a punctelor din program. A şa de ex.—să se pun ă mai bune reguli în administra ţii şi în gospod ărirea averilor ce bruma mai au m ănăstirile, s ă se redea slujbelor biserice şti amploarea de alt ădat ă căci cre ştinii care vin la m ănăstire doresc mai întâi s ă fie de fa ţa la o slujb ă care mi şcă sufletul; să se studieze mijloacele prin care s-ar atrage elemente tinere la m ănăstiri, să se îns ărcineze c ălug ării cu carte s ă predea prin m ănăstiri cuno ştin ţe elementare de religie, s ă ţin ă conferin ţe cu subiecte alese din trecutul frumos al m ănăstirilor şi s ă explice c ălug ărilor care este rolul m ănăstirilor în sânul Bisericii şi care le este rostul în via ţa unui popor […]. Dar fiindc ă este vorba în special de C ăld ăru şani, s ă vedem care este starea din timpul de fa ţă al acestei m ănăstiri şi ce s-ar putea face pentru a fi îndrumat ă spre progres […]. Din punct de vedere material, se poate zice c ă nu st ă tocmai r ău. Averea pe care o are împreun ă cu subven ţia ce prime şte de la Stat îi este suficient ă pentru a între ţine cumsecade un num ăr de 60-70 de c ălug ări şi a face repara ţiile strict necesare la cl ădiri. Ob ştea de aici num ără în total 51 de c ălug ări şi fra ţi, este mic ă fa ţă de trebuin ţele mari ale acestei m ănăstiri. Din aceas ă pricin ă sufer ă şi administra ţia şi biserica. Slujbele care se f ăceau alt ădat ă la cele 4 biserici când erau 20-30 de preo ţi şi 7-10 diaconi, nu se mai pot face ast ăzi, când d-abia sunt 4 preo ţi şi un singur diacon. Iar cânt ăre ţii, afar ă de unul, nu sunt mai buni ca la o biseric ă de ţar ă. Administra ţia se face ca şi la celelalte m ănăstiri, de stare ţ ajutat de un consiliu economic compus din 4 membri şi de unul spiritual compus din 5 membri. Călug ării şi fra ţii, afar ă de 6-7 b ătrâni sau infirmi se ocup ă şi în folosul m ănăstirii şi în al lor personal […].Un deosebit interes se d ă aci apiculturii. Arhimandriţii Martinian şi Miron şi ieromonahul Paisie au frumoase stupini sistematice care stârnesc admira ţia vizitatorilor. Unii dintre c ălug ări se ocup ă şi cu pesc ăria […]. Ce s-ar putea face pentru ridicarea acestei m ănăstiri? Să se înl ăture ruinele cu economiile ce le are m ănăstirea şi cu înc ă o jertf ă din partea statului. Acel seminar monahal de care se vorbe şte înc ă din timpul Regulamentului Organic, s-ar putea înfiin ţa aci. Sunt şi cl ădiri şi mijloace de aprovizionare. Ori dac ă se crede c ă la Neam ţu e locul cel mai potrivit pentru acest seminar, s ă se aduc ă la C ăld ăru şani şcoala de cânt ăre ţi de pe lâng ă Sf. Mitropolie din Bucure şti. Pentru sporirea veniturilor s-ar putea face o exploatare mai sistematic ă a lacului, a viei şi a p ământului arabil. S-ar putea înfiin ţa şi o mic ă libr ărie în felul celei de la Schitul Icoana, care ar folosi şi m ănăstirii şi vizitatorilor.C ărţi po ştale cu vederi din m ănăstire înc ă ar aduce un venit. Să se dea o şi mai mare dezvoltare apiculturii. Să se revie la vechile reguli c ălug ăre şti: cu masa de ob şte, îmbr ăcăminte, înc ălţă minte de ob şte, slujbe întocmai dup ă tipic. Luîndu-se astfel de m ăsuri şi altele ce se vor mai crede de folos, m ănăstirea Căld ăru şani se va reface, c ăci toate posibilit ăţ ile le are: pozi ţie frumoas ă, avere, departe de influen ţa rea a ora şelor. Şi apoi trecutul ei, e cheza ş c ă se va ridica. A mai trecut cândva www.memoriaoltului.ro 96
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR printr-o criz ă mult mai mare şi apoi s-a ref ăcut mai str ălucitoare chiar decât a fost atunci când Matei Basarab îi purta însu şi de grij ă […].
Bisericile m ănăstirii 1. Biserica cea mare Se afl ă în mijlocul cet ăţ ii. Este zidit ă din temelie la anul 1638 de c ătre Matei Basarab, dup ă cum spune inscrip ţia de deasupra u şii. A fost restaurat ă la 1778 de c ătre Mitropolitul Filaret al II-lea iar la 1817 de stare ţul Dosiftei dup ă cum arat ă a doua inscrip ţie ce se vede înl ăuntru pe arcada u şii pronaosului şi pe care o redîm aici: ,,Acest sfânt şi dummezeesc loca ş s-au zidit din temelie de r ăposatul întru fericire Matei Basarab V.V.la leat 1638 iar în anul 1778 s-au meremetisit şi s-au înoit de Prea Sfin ţitul Arhiepiscop Kiriu Kir Filaret şi s-au h ărăzit de Prea Sfin ţia Sa Stare ţul şi Arhimandritul Kir Gheorghie Cernicanul ob ştejitel la anul 1792, carele cu multe sudori şi ostenele dimpreun ă cu diadohii şi cu ajutorul ctitorilor s-au silit a spori şi a înzestra sf. M ănăstire atât cu cele din afar ă mi şcătoare şi nemi şcătoare, cât şi cu orânduelile cele duhovnice şti- iar mai ales acum în anul 1817, în zilele Prea Cuvio şiei Sale Stare ţului şi Arhimandritului Kir Dosiftei, pe lâng ă alte acareturi ce s-au f ăcut prin osârdia Sf. Sale au luat s ăvâr şire şi sfânta biseric ă cu toat ă podoaba zugr ăviei precum se vede , în zilele Prea Luminatului Domn Ioan Gheorghe Caragea V.V., Arhiepiscop şi Mitropolit fiind Prea Sfin ţia Sa Kiriu Kir Nectarie-Iulie 7”. Odat ă cu restauarea cet ăţ ii care s-a f ăcut în timpul st ăre ţiei Mitropolitului Ghenadie, s-au f ăcut repara ţii capitale şi la aceast ă biseric ă. Turlele din lemn - cele vechi de zid au fost cândva d ărâmate de cutremur- au fost stricate şi ref ăcute de zid. Cu reconstituirea extraordinar de bogatei picturi, a fost angajat Dl. Dimitrie Belizarie, cunoscutul pictor de biserici. Dup ă indica ţiile date de Comisiunea Monumentelor Istorice, Dl. Belizarie a c ăutat s ă p ăstreze cât mai mult caracterul arhaic al vechii picturi, orientându-se dup ă cea r ămas ă mai întreag ă pe bolta Altarului şi în nartic. Icoanele de la tâmpl ă sunt tot opera d-lui Belizarie, c ăci cele vechi pictate de Grigorescu pe când se g ăsea aci la vârsta de 18-19 ani, au fost a şezate în muzeul m ănăstirii. De asemenea şi zugr ăveala exteriorului este tot de Dl. Belizarie. Sculptura a fost lucrat ă de dl. C. Babic. Se oficiaz ă în timpul verii şi numai în Duminici şi s ărb ători mai mari. Are dou ă hramuri: Sf.Dimitrie şi Sf. Gheorghe. 2.- Biserica de la cimitir Este f ăcut ă de fra ţii: C-tin. Biv-vel Ban şi Toma Cre ţulescu biv-vel Logof ăt ale căror chipuri sunt zugr ăvite la intrare. Anul în care s-a ridicat aceast ă biseric ă nu se ştie, iar inscrip ţia de deasupra u şii este ştears ă. Sub biseric ă se afl ă gropni ţa unde se depun osemintele c ălug ărilor, când la 7 ani dup ă trecerea în lumea cea dorit ă de ei, se dezgroap ă dup ă datina cre ştineasc ă. În fiecare vineri seara preotul coboar ă aici unde face o scurt ă slujb ă de iertarea p ăcatelor. Sunt în aceast ă gropni ţă trei craniuri care se bucur ă de favoarea de a nu fi aruncate în gr ămada comun ă, ci a şezate la un loc mai de cinste. Pe unul este scris: ,, Gherasim arh. Episc.Buz ăului 1844 ” Desigur, Gherasim R ătescu care a p ăstorit la Buz ău la 1819-1824 şi înmormântat la C ăld ăru şani unde se schimnicise dup ă p ărăsirea Scaunului s ău. Pe al doilea craniu scrie: ,, Filaret Arhiereu 1794” www.memoriaoltului.ro 97
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Acesta, fără îndoial ă este al Mitropolitului Filaret al II-lea care dup ă ce a demisionat în 1793, s-a retras la m ănăstirea pe care o scosese din ruin ă. Iar pe al trelea se citesc aceste rânduri: ,, Acest cap este al Prea Sfin ţitului nostru Mitropolit Grgore al treilea . La leatu 1829, din porunca Rusiei s-au dus în Basarabia iar dup ă slobozenie s-au întors în Bucure şti la Scaunul s ău şi r ăposat-au întru Domnul cu pace la leatu 1834”. Hramul bisericii este la Sf. Ioan Bogoslovul. Se oficiaz ă aci numai la hram precum şi slujbele pentru înmormântarea c ălug ărilor. 3.-Biserica din ,,Cocioc,, Se vede singuratic ă pe malul lacului. A fost zidit ă în 1825 de fra ţii Ioan şi Niculae Bâ ţcoveanu şi reparat ă în 1898 de Mitropolitul Ghenadie dup ă cum ne spune inscrip ţia de la intrare: ,,Cu blagoslovenia Prea Sfin ţiei Sale P ărintelui Mitropolit Kir Grigore şi cu voia dat ă de Sfin ţia Sa P ărintele Arhimandrit Dosiftei stare ţul M-rii C ăld ăru şani, s-au zidit acest sfânt loca ş în Cicioc unde se pr ăzmue şte hramul Tuturor Sfin ţilor cu cheltueala Dumnealui Nicolae şi Ioan biv-vel Pitariu – fra ţi Bâ ţcoveni, în zilele Prea În ălţatului Domn Grgore Ghica Voevod la anul dela Hristos 1825, Iulie 18. Iar acum reparat ă capital pe dinafar ă şi pe dinl ăuntru de Înalt Prea Sfin ţia Sa Ghenadie Mitropolitul, anul 1898 August.20” Se crede c ă e ridicat ă chiar pe locul unde era bisericu ţa de lemn f ăcut ă de stare ţul Gheorghe. A avut odat ă chilii pe lâng ă ea f ăcute de acest stare ţ şi mai pe urm ă de ctitori dar fiind ruinate, au fost demolate de Mitropolitul Ghenadie, chipu, cu scopul de a face altele. Îi pl ăcea r ăposatului aici şi dorea ca şi odinioar ă Gheorghe, s ă se a şeze în acest loc cu personalul trebuicios bisericii. Repara ţia bisericii a f ăcut-o Ghenadie cu mult înainte de a fi stare ţ, în amintirea umilirilor de prisos ce a avut s ă sufere în timpul de la detronare şi pân ă s-a ridicat sentin ţa condamnatoare. Se spune c ă, venea la aceast ă biseric ă s ă-şi fac ă rug ăciunea urmat de santinele. Înmormântarea dup ă dorin ţa-i din testament s-a f ăcut aci şi mormântul se g ăse şte în aceea şi stare ca în ziua înmormânt ării, adic ă: ţă râna goal ă f ără vre-un cât de modest monument sau piatr ă, ori m ăcar vre-o cruce de lemn ca la cel mai din urm ă s ărac. Biserica se afl ă acum în rea stare. Acoperişul ruinat şi geamurile aproape toate sparte. Ploaia str ăbate înl ăuntru pân ă la mormântul Mitropolitului Ghenadie, de şi el prin testament a l ăsat dispozi ţiuni favorabile acestei biserici. La început se f ăcea aici în fiecare zi Sf. Liturghie, mai târziu- împu ţinându-se călug ării, s-a f ăcut numai în zile de s ărb ătoare, iar acum se face numai o dat ă pe an, în ziua Hramului. 4.-Biserica dela vie E f ăcut ă în timpul stare ţului Eftimie, cu osteneala Ieromonahului Isachie şi reparat ă de Mitropolitul Ghenadie. Hramul e la Sf.Împ ăra ţi Constantin şi Elena. Mai înainte era un preot deta şat s ă oficieze aici, de vre-o trei ani îns ă, din lips ă nu s-a mai trmis nici unul. Se g ăse şte în bun ă stare. 5.-Paraclisul E înfiin ţat de Mitropolitul Ghenadie în sânul trapezei.Tâmpla este aceea care a fost înainte de recenta restaurare la biserica Sf. Dimitrie. Zugr ăveala este tot a Dl. Belizarie. În acest paraclis se oficiaz ă regulat în toate zilele, afar ă de Duminicile şi sărb ătorile mai mari din timpul verii, când se face slujba la biserica cea mare. www.memoriaoltului.ro 98
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Hramul este la ,,Întâmpinarea Maicii Domnului”.
Averea m ănăstirii în diferi ţi ani 1. La 1640 Mo şii : În C ăld ăru şani, Fute ştii dup ă Mosti şte,Vl ădeni, Str ămătore şti, Mic şune ştii de sus, Lipia-Ilfov-, Hamze şti sau Amarul, Leonte ştii sau Gureni-Saac-, o vie lâng ă m ănăstire cump ărat ă de la Jupâneasa Stanca […], 8 pog.vie d ăruit ă de jup. Teodora, 23 pog.vie la Ceptura d ăruite de Buzinca Clucerul, un vad de moar ă cu o piatr ă de moar ă în Zore şti- Buz ău-, ni şte case cu grădini în Bucure şti d ăruite de Clucerul Hagi Stoian, precum şi ni şte săla şe de ţigani d ăruite de jup.Teodora […]. 2. La 1807 Mo şii —Căld ăru şani,Vâlc ăne şti, Lipia, Barbo şii (de sus şi de jos), Moara S ărac ă, Berile şti, Căncule ştii, Cervenia, Fr ăsinetul, Cătuze şti, Lic ăre şti, Cre ţeanca, Amarul, Cărbune şti, Muntele Urlatul, loc şi metoc în Bucure şti în mah. armeneasc ă. Metoace: Schitul Cârnul cu mo şiile: Jugureni, Tiga Mic ă şi parte din P ătârlage; Suranii cu mo şiile C ărbune şti, Arice şti şi P ăcurari. Vii: la Ceptura, Bradu, Sadurile şi Dobroteni. În 1862 a. Mo şii În jud.Ilfov : Lipia, Bojdanii, B ărbo şi sau Gherm ăne şti, Dobro şestii, R ădule ştii, Port ăreasa şi Moara Seac ă. În jud. Buz ău: Glodeanu, Amaru, S ărata, Meteleu, Sărata, Tiga şi Jugureni. În jud.Ialomi ţa: Călăra şii Vechi, Ulmul, C ăzăne ştii sau Reviga, S ăpunarul sau Copuzul şi Cervenia. În jud.Prahova: Muntele Urlatu, C ărbune şti, Arice şti, Surani, Atârna ţi şi o livede ca de 8 pog. afar ă din Ploe şti. În jud.Dâmbovi ţa: Fieni, Ţâţa, Podi şorul, Ml ăcile, B ătrânii, Merii Puichii şi un loc în Târgovi şte numit Baia de Aram ă. În jud. Teleorman: .Bivoli ţa sau Cop ăceanca. b. Vii 36 pogoane la C ălăra şi-Ialomi ţa-, 35 pog. la Ceptura-Prahova, 35 pog. la Saduri, 18 pog la Dealul Bozienilor-Prahova, 11 pog la Dealul Dobrotenilor- Prahova, 11 pog. Bradu- Prahova, 12 pog. la Cocioc, lâng ă m ănăstire, 5 pog. la Cârnu-Buz ău. În total 165 pog. dintre care cele de la C ălăra şi arendate iar celelalte muncite de m ănăstire. c.Pr ăvălii O pr ăvălie la veche pe uli ţa Târgului de afar ă; una în mahalaua Mântuleasa; una în fa ţa podului din Tg. de afar ă; una în pia ţa Sf.Anton; una în mahalaua Sf. Visarion; una în mahalaua Scaunelor; una în mahalaua Silivestrului [ş.a].,o cas ă în mahalaua Armenilor, o pivni ţă de piatr ă în Târgovi şte, un han în Gherm ăne şti, 4 b ăcănii la: Bojdani, Constantin, Ciobotaru, Dumbrav ă, 8 cârciumi- Bojdani, Balta Neagr ă, Lipia, Tobo şari, Vl ăsia, Tănase, Rădule şti, Chiosea, toate închiriate. d. Mori Dou ă mori pe iazul tras din Ialomi ţa, o moar ă pe hele şteu la Moara S ărac ă, o piu ă de scânduri cu 4 mae pe apa vl ăsiei. e.Fabrici www.memoriaoltului.ro 99
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
[12 fabrici de:] tăbăcărie, postav, c ăciuli c ălug ăre şti, ulei, funii de tei şi de ştreanguri de cânep ă, pre şuri şi tr ăişti, cism ărie, fier ărie, leg ătorie de c ărţi, croitorie, cojoc ărie, curel ărie [erau ni şte ateliere, de fapt]. f.Vite 266 cai, dintre care 72 la grajduri şi 2 telegari la tr ăsura stare ţului, 67 bivoli, 510 vite cornute, 2445 oi, 2 m ăgari. g.Tr ăsuri 2 dro şti, 3 bri şti pe arcuri, 10 c ăru ţe învelite cu pre şuri şi teletin, 2 po ştalioane, 3 care mari ferecate, pentru cai, 1 caravan ă, 9 s ănii pentru cai, 6 pentru boi, 6 tr ăsuri etc la Schitu Cârnu. h.Stupi : 4 stupini având la un loc 150 de m ătci. i.Venituri Din arenda a 16 mo şii, locul de la S ărata şi embaticul de la C ălăra şi- 433.541 lei Chiriile de la pr ăvălii- 24.407 lei De la mo şiile Schitului Cârnu- 7050 lei. j. Bucate şi vin ce s-a g ăsit la facerea acestei catagrafii 574 kile grâu, porumb etc., 10.200 vedre de vin, 200 de la Cârnu, 1850 vedre de rachiu, 200 la Cârnu, 500 vedre o ţet. l.Ob ştea 181 c ălug ări şi 65 fra ţi m.Servitori 18 vizitii, 79 ciobani, herghelegii şi p ădurari, 12 arga ţi la v ăcăria din p ădure, 12 fierari, 7 rotari, 2 funieri, 1 tr ăistar, 2 curelari, 1 pândar la bucate, 1 morar la mori şcă, 12 la Bojdani: ispr ăvnicei, vizitii, brutari şi olari, 4 strungari la vite, 2 ispravnici la Copuzu, 2 la Căzăne şti, 1 logof ăt la morile de la Bojdani, în total 156.
La 1906 În urma st ăruin ţelor Mitropolitului Ghenadie, s-a mai ad ăugat la vatra m ănăstirii 34 ha. pământ arabil, cedat de Ministerul Domeniilor, din moşia statului ,,Lipia-Bojdani” lâng ă Ialomi ţa. La 1909 Prin legea promulgat ă prin Decretul Regal cu No. 1225 din 8 Aprilie se restituie m ănăstirii înc ă 200 ha. teren p ăduros şi arabil din mo şia vecin ă a statului. Astfel m ănăstirea dispune de 200 ha loc arabil şi de p ăş une, 160 ha. p ădure, 276 ha. lacul, 6 ha. vie pe rod la Ceptura, un han în Bojdani închiriat, un imobil în Bucure şti, str. Sf. Ştefan No. 4 f ăcut de Mitropolitul Ghenadie pe locul cump ărat de m ănăstire de la mo ştenitorii def. Gh. Ruse, pe pre ţul de 21.000 lei. Acest imobil a costat 35.000 lei şi serve şte de metoc al m ănăstirii. Banii cu care s-a cump ărat locul, au provenit din vânzarea vechiului metoc ce se g ăsea în Bulev. Carol. La 1924-dup ă expropriere Teren de cultur ă şi p ăş une-110 ha., p ădure 110 ha., lacul 276 ha., vie pe rod la Ceptura-10 ha., hanul din Bojdani, metocul din str. Sf. Ştefan, capital în efecte 522.000 lei, 4 cai, 4 boi, 5 vaci cu lapte, 200 oi, 2 m ăgari, 3 tr ăsuri, 1 po ştalion, 2care pentru boi.
www.memoriaoltului.ro 100
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
Via de la Ceptura-Prahova. Dup ă marele şi frumosul lac, de la care m ănăstirea are un venit anual de 200.000 lei, cel mai de seam ă bun al ei este via. Aşezat ă într-o frumoas ă pozi ţie pe dealul din fa ţa Inote ştilor şi în coasta com. Ceptura, cu cele dou ă crame, din care una impozant ă de zid, cu case c ălug ăre şti învelite cu stuf şi vopsite cu verde, se observ ă de la mare distan ţă şi semnul distinctiv dup ă care cei cunosc ători ştiu c ă este via C ăld ăru şanilor, iar cei ne ştiutori î şi închipuie c ă este a unei astfel de institu ţii, este bisericu ţa zidit ă de Isachie Ieromonahul şi dreas ă de Ghenadie Mitropolitul. Sunt aci trei buc ăţ i de p ământ, pu ţin izolate, care la un loc au o suprafa ţă de 60 de pogoane. Acest p ământ a fost parte d ăruit de diferi ţi binecredincio şi cre ştini, parte cump ărat de Matei Basarab şi de stare ţii de pe vremuri […]. Via este supravegeat ă de un c ălug ăr priceput şi lucrat ă cu s ătenii din împrejurimi. Produce anual între 2500-5000 D. l.de o calitate superioar ă. Vinul st ă la vie numai pân ă la pritoc apoi este adus la m ănăstire şi depozitat într-o pivni ţă cu un zid de 1,50 m. grosime în care încape pân ă la 100 de boloboace. Din tescovin ă şi din drojdie se scoate o cantitate de pân ă la 300-400 vedre de rachiu.
Daniile f ăcute m ănăstirii şi numele donatorilor Dintre acestea amintim 1. La 25 Ian. 1638 Cluc.Hagi Stoian d ăruie şte ni şte case cu gr ădini în Bucure şti. 2. la 25 Mai 1640 jup. Teodora d ăruie şte mai multe sfori de mo şie în satul C ăld ăru şani, 8 pog. de vie şi ni şte s ăla şe de ţigani. 3. La 6 martie 1642 Agaton d ăruie şte mo şia lui din B ărbo şi. 4. La 16 iunie 1654 Sava log. D ăruie şte partea sa de mo şie la Ciorani. 5.La 20 Aprilie 1671 Jup. Neac şa d ăruie şte mo şia sa din Lipia. 6. La 15 Septembrie 1685 Magdalina Monahia d ăruie şte 2 pog. vie la Ceptura. 7. La 15 Februarie 1693 Petru din B ărbo şii de sus d ăruie şte 300 st. Mo şie la B ărbo şi. 8. La 18 Februarie 1689 Monahul Ştefan închin ă schitul Ule şti cu mo şie cu tot. 9. La 29 Octombrie 1603 Monahul Manasie d ăruie şte partea sa de mo şie din Arice şti. 10. La 8 Martie 1710 Iacov d ăruie şte un pogon de vie. 11. La 13 Noiembrie 1649 T ănase C ăpitanul d ăruie şte partea sa de mo şie la Fieni. 12. La 3 Mai 1713 popa Dragomir d ăruie şte o mo şie în Dealul Dobrotenilor. 13. La 30 Iulie 1737 Partenie Monahul închin ă mo şia sa din Vâlc ăne şti. 14. La 5 Aprilie 1810 Mavrotin B ăcanul d ăruie şte 2 od ăi şi o pr ăvălie la Curtea Veche în Bucure şti. 15. La 16 Mai 1810 Maria, so ţia lui Mavrotin B ăcanul d ăruie şte o pr ăvălie cu cas ă deasupra în Bucure şti. 16. La 25 Februarie 1824 Alex Vornicul d ăruie şte o vie în dealul Bozieni. 17. La 17 Aprilie 1824 Ene Postelnicu cu so ţia sa Despa d ăruie şte un loc de vie la Ceptura. 18. La 20 Noiembrie 1824 Nicu Bâ ţcoveanu d ăruie şte mo şia Bâ ţcovenii. 19. La 19 Mai 1842 Pena Papugiu d ăruie şte 2 pr ăvălii în mah. Olari. 20. La 30 Iulie 1848 Ralet biv-vel Logof. dăruie şte partea sa de vie la S ărata-Buz ău. 21. La 13 Iulie 1650 prin diata sa Catinca Bumb ăcăreasa las ă dup ă moarte toat ă starea sa mănăstirii. www.memoriaoltului.ro 101
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
22. La 22 Mai 1853 Constantin Dimitriu cu so ţia sa Stanca mai d ăruie şte şi casele cu pr ăvălia, al ături de celelalte în Sf. Visarion [ ş.a.].
Diferite Muzeul ,,Ghenadie Mitropolitul” din casele st ăre ţiei num ără 334 icoane şi tablouri din care multe d ăruite de r ăposatul f. Mitropolit. În galantarele din sal ă sunt expuse toate vestmintele, c ărţile şi toate celelalte obiecte din bogata arhieretic ă a lui Ghenadie cum şi diferite obiecte ale m ănăstirii. Biblioteca mănăstirii ce este a şezat ă în partea dreapt ă a cet ăţ ii are 2200 de vol. dintre care multe exemplare de acela şi fel din Cuvintele Sf. Ioan Gur ă de Aur, ale Sf. Vasilie cel Mare, Vie ţile Sfin ţilor , Cuvinte pentru Pronie de Teodorit al Kirului precum şi diferite alte cărţi de filosofie şi literatur ă bisericeasc ă-în fran ţuze şte, grece şte, nem ţeşte, latine şte, slavone şte, evree şte. Manuscrise sunt numai câteva, f ără importan ţă . Num ărul tr ăitorilor din C ăld ăru şani a evoluat astfel: În timpul lui Matei Basarab se zice c ă ar fi fost 250. În 1851 erau în m ănăstire 144 monahi, 56 fra ţi şi 169 slugi. În 1859 erau 3 arhimandri ţi, 19 ieromonahi, 5 ierodiaconi, 30 schimonahi, 163 monahi şi 80 de fra ţi. Slugi avea m ănăstirea 94. În 1878 erau în buget 140 monahi şi fra ţi, în 1913 erau 82, în 1919 se g ăseau 62 şi 4 arga ţi iar ast ăzi sunt în m ănăstire 51 c ălug ări şi fra ţi şi 13 servitori. Din ace ştea 4 pl ăti ţi de la stat şi 9 din fondurile m ănăstirii. Au fost stare ţi Varlaam cel dintâi pân ă dup ă moartea lui Matei Basarab, la 1685 era Efrem, la 1700- Nicodim, la 1719 -Teofil, la 1746- Gherasim, la 1775- Filaret. Dela 1792-Gheorghe, Doroftei, Daniil, Dosiftei, Eftimie, Meletie, Chiril, Timoftei, Iezechil, Procopie, Teofilact, Timotei, Gherasim, Procopie, Pafnutie, Procopie, Dometian, mitr.Ghenadie, Martinian, Antipa, Iustin în 1924 [la fiecare anii cât a condus]. Bugetul m ănăstirii pe 1924 se prezint ă la încas ări şi cheltuieli cu suma de lei 342,255, adic ă subven ţie de la stat 114.255, venituri proprii 228.000. Din cât au consumat oaspe ţii pe anul 1860 re ţinem: 6000 oca de pe şte s ărat şi proasp ăt, 2 butoaie şi 40 cutii de sardele,100 oca ca şcaval şi 500 brânz ă, 1000 oca lapte şi smântân ă, 300 g ăini, 500 oca zah ăr, 360 oca dilcea ţă , 500 oca orez, 2000 c ăpăţ âni de varz ă, 1000 oca fasole,100 oca cafea, 1000 vedre de vin, 130 vedre rachiu şi ţuic ă, 20 sticle şampanie, 4 sticle lichior, 50 sticle rom, 700 oca lumân ări de seu, 100 oca s ăpun bun, 50 oca s ăpun prost, 100 kile orz, 150 care de fân, 1200 oca ceap ă, farfurii, castroane, linguri, furculi ţe, mobilarea camerelor, simbria la 2 buc ătari şi un rânda ş - 63,156 lei total. TABLOU De c ălug ării şi fra ţii afla ţi în C ăld ăru şani pe ziua de 20 Iunie 1924 Nr. Crt. Numele şi Rangul ce are Locul Etatea Anul când Ocupa ţia prenumele na şterii a intrat în mănăstire 1. Iustin S ăvulescu Arhimandrit Greci-Ilfov 70 1865 Stare ţ 2. Martinian Arhimandrit Chiajna- 89 1898 Tiploar, traforaj, Stoenescu Ilfov ceasornic ărie 3. Miron Mih ăilescu Arhimandrit Chiajna- 50 1894 Preot slujitor, Ilfov pescar stupar 4. Porfirie Singhel Fete şti- 49 1896 Preot slujitor, Simionescu Ialomi ţa casier şi croitor www.memoriaoltului.ro 102
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
5. Damian St ănoiu Ieromonah Dobrotinet 31 1913 Secretar şi -Olt deta şat preot la biserica Udricani din Bucure şti 6. Loghin Tudorache Ieromonah Răcari- 51 1898 Preot slujitor Dâmbovi ţa 7. Gurie Mare ş Ieromonah Tis ău- 56 1922 Cite ţ Buz ău 8. Ieroftei Lupu ş Ieromonah Vinerea- 36 1914 Preot deta şat la Hunedoara M-rea Pas ărea 9. Paisie Dr ăghicescu Ierodiacon Merii- 32 1910 Diacon, Petchii- eclesiarh mare, Ilfov croitor şi stupar 10. Dosoftei St ănescu Ierodiacon R. S ărat 62 1903 Cânt ăre ţ în stânga şi lingurar 11. Ieronim Croitoru Schimonah Sălciile- 75 1900 Vărzar Prahova 12. Avimelec Monah Bucure şti 75 1880 Tâmplar Bărbulescu 13. Carp R ădulescu Schimonah Bucure şti 61 1921 Cite ţ în stânga 14. Climent Ionescu Monah Petro şani- 36 1920 Cânt ăre ţ în Vla şca stânga, dogar şi pescar 15. Chiril Preda Monah Ţig ăne şti- 46 1912 Ascult ător şi Ilfov stupar 16. Daniil Pan ă Monah B.Palanca- 68 1921 Portar Prahova
17. Damaschin Monah Ploie şti 81 1915 Prescurar Rusenescu 18. Elisei Cimpoca Monah Sadu-Sibiu 75 1910 Îngrijitor la vie 19. Eftimie Aldea Monah Malamuc- 79 1913 Gr ădinar Prahova 20. Glicherie Pl ăea şu Monah Sl ănic- 55 1920 Econom Prahova 21. Ghenadie Butaru Monah Băje şti- 26 1919 Cismar Muscel 22. Inochentie Ionescu Monah Bucure şti 78 1867 Bătrân 23. Ieremia Gheorghe Monah L.Bojdani- 54 1892 De ascultare la Ilfov vie 24. Ioanichie Dumitru Monah L.Bojdani- 60 1889 Lingurar şi Ilfov împletitor de co şuri 25. Ipolit C ăpr ăru ş Monah Ploie şti 61 1908 Dogar 26. Iachint St ănescu Monah Ploie şti 48 1921 Cânt ăre ţ în dreapta, c ăld ărar şi tinichigiu 27. Ioanichie Oancea Monah Valea-Sibiu 40 1922 Paracliser 28. Macarie Postelnicu Monah Bucure şti 65 1920 Cite ţ, are vie şi gr ădin ă, pensionar 29. Nicodim Izrail Monah El.Stoene şt 83 1913 Bătrân i-Ialomi ţa www.memoriaoltului.ro 103
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
30. Nifon Ştef ănescu Monah Poenari 83 1921 Deta şat Burchil- intendent la Prahova Mitropolie 31. Pamfilie C ălinescu Monah Fete şti- 36 1909 Metocar Ialomi ţa 32. Pafnutie Nicolae Monah Chiajna- 71 1919 Lăptar Ilfov 33. Pimen Miclea Monah Sasnire- 61 1895 Ascult ător, are Dobâca vie şi gr ădin ă 34. Sofronie Monah Telega- 80 1922 Bătrân Zinculescu Prahova 35. Victor Niculescu Monah Mălăeşti- 46 1921 Nacealnic la Prahova pesc ărie 36. Pimen Georgescu Monah Pite şti 53 1889 Tipicar şi cânt ăre ţ 37. Vavila Pantelimon Monah Stoile şti- 63 1923 Ascult ător Arge ş 38. Valerian Monah Cicur- 39 1920 Arhondar Gurb ănescu Mengir- Tighina 39. Zinovie P ăcuraru Monah Şeica 41 1915 Chelar Mare- Media ş 40. Anastase Stan frate L.Bojdani- 60 1922 Gr ădinar Ilfov 41. Gheorghe Frâncu frate Ploie şti 29 1923 Ascult ător 42. Ion Bura frate Vinerea- 35 1922 Paracliser Hunedoara 43. Iosif M ăerescu frate Vinerea- 23 1923 Brutar Hunedoara 44. Marin Staicu frate Rădoie şti- 30 1923 Brutar Dolj 45. Niculae Cr ăciun frate Vinerea- 19 1923 Buc ătar Hunedoara 46. Sterian Arsene frate Bârlad 51 1911 Buc ătar 47. Teodor Tanasovici frate Advarina- 20 1923 Cânt ăre ţ şi Tighina pictor 48. Niculae Simu frate Vinerea- 27 1924 Ascult ător Hunedoara 49. Ivan Petrescu frate Chiajna- 14 1920 Ucenic al Ilfov Arhim. Martinian 50. Dumitru Z. frate Şeica 15 1922 Ucenic la Păcuraru Mare- chel ărie Media ş 51. Ilie A. Ciobot ări ţii frate Darabani- 29 1923 De ascultare la Dorohoi arhond ărie
www.memoriaoltului.ro 104
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
APELUL ASOCIA ŢIEI NAŢIONALE CULTUL EROILOR „REGINA MARIA” FILIALA JUDE ŢULUI OLT
În contextul comemor ării Centenarului Primului R ăzboi Mondial, un grup de ini ţiativ ă format din reprezentan ţi ai A.N.C.E. „Regina Maria” Filiala jud. Olt condus de Lt.col. (R.) Victor Epure a demarat un proiect de c ăutare şi identificare a mormintelor de r ăzboi aflate în perimetrul jude ţului nostru. Un prim obiectiv trebuie clarificat prin cercetarea de arhiv ă şi în teren pe teritoriul municipiului Slatina. Conform unor date şi documente depistate la Serviciul Jude ţean Olt al Arhivelor Na ţionale şi din dest ăinuirile unor martori oculari (Col.(R.) Gheorghe Lep ădat şi Lt. col.(R.) Ion Miu – în prezent decedat – transmis ă acum prin viu grai de prof. Doina Leulescu) în cazarma fostului regiment de artilerie din Slatina în perioada anilor 1973-1976 au fost depistate întâmpl ător, în urma unor săpături, oseminte umane. Aceste oseminte se ştie c ă erau p ăstrate în cazarm ă într-o barac ă din incinta depozitului de carburan ţi – lubrifian ţi pe ni şte rafturi sub forma unui osuar, dar pân ă în prezent nu am putut afla ce s-a întâmplat cu acele oseminte. Adres ăm pe aceast ă cale rug ămintea c ătre to ţi cei care şi-au desf ăş urat activitatea în fostul Regiment 1 Artilerie „Eremia Grigorescu” din Slatina şi tuturor celor care pot furniza date şi informa ţii privind existen ţa unor relicve de acest tip în fosta cazarm ă de artilerie şi pe întreg teritoriul municipiului Slatina şi al jude ţului Olt s ă ne contacteze.
Adrese de contact: Victor Epure: 0729911198 Liliana Terziu: e-mail – [email protected] Avem onoarea
PRE ŞEDINTELE A.N.R.M. Filiala Jud. Olt Lt. Col. (R.) Victor Epure
www.memoriaoltului.ro 105
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
ÎNSEMNARI DESPRE DEMETRU IORDANA SI EPOCA SA NICOLAE SCURTU Biografia fizic ă şi intelectual ă a poetului, nuvelistului, romancierului şi publicistului Demetru Iordana (n. 20 martie 1918 – m. 15 martie 1979 ; Memoria Oltului şi Romana ţilor nr. 20/2013; 44, 45/2015)) se impune a fi cercetată, cu minu ţiozitate, de istoricii literari întrucât con ţine o sum ă important ă de necunoscute ce se cuvin a fi elucidate. Investigarea arhivelor locale, a presei centrale şi locale, precum şi a arhivelor şi bibliotecilor ministerelor de Interne şi Ap ărare Na ţional ă ar clarifica unele momente din biografia acestui scriitor sl ătinean aşa de pu ţin cunoscut ast ăzi. Epistolele trimise lui Şerban Cioculescu şi Perpessicius, numeroase, au menirea de a evoca itinerariul, în ţesat de obstacole, al lui Demetru Iordana, care a debutat şi s-a afirmat într-un timp complet nefavorabil crea ţiei literare. Mărturiile şi confesiunile despre sine şi epoca sa se constituie într-un incendiar discurs memorialistic la care trebuie s ă apel ăm când reconstituim biografia şi bibliografia acestui narator a şa de înzestrat şi talentat şi al c ărui destin literar s-a frânt din motive ideologice şi politice. Epistola ce se transcrie aici, pentru întâia oar ă, este trimis ă lui Perpessicius şi cuprinde preciz ări şi informa ţii referitoare la unele tentative ale lui Demetru Iordana de a publica o carte cu nuvele la Editura Casa Şcoalelor şi o alta cu poezii la Funda ţia Regal ă pentru Literatur ă şi Art ă, unde era referent autorul Men ţiunilor critice . Informa ţiile ce trimit la volumele Carte cu fapte şi chipuri , precum şi la romanul Predestinare sunt extrem de valoroase şi se impune c ăutarea şi descoperirea acestor manuscrise. * [Constan ţa, 14 noiembrie 1946]
Mult stimate domnule Perpessicius,
Dup ă convorbirea noastr ă, care pentru mine a fost reconfortant ă, am avut şi o mic ă decep ţie, a doua zi, ducându-mă la Casa Şcoalelor. L ăsasem acolo, cu o lun ă în urm ă, manuscrisul unui volum de nuvele, intitulat Carte cu fapte şi chipuri , pentru care f ăcusem cererea respectiv ă c ătre d[omnu]l Administrator al „Casei“, cerere pe care îns ă n-am prezentat-o ca să i se pun ă rezolu ţia, pe baza c ăreia manuscrisul putea s ă treac ă pe masa referentului. Motivul pentru care n-am prezentat cererea a fost faptul c ă m ă în ţelesesem cu prof[esorul] Fier ăscu 1, care avea acolo un serviciu, s ă o fac ă d[omnia]sa cunoscând mai bine cum stau lucrurile pe acolo. S www.memoriaoltului.ro 106
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
S-a întâmplat îns ă c ă d[omnia]sa a p ărăsit serviciul şi a uitat s ă mai prezinte cererea, a şa c ă ducându-mă s ă aflu rezultatul referentului, am constatat cu am ărăciune c ă şi cerere şi manuscris z ăceau neatinse într-un sertar ermetic. Decep ţia n-a fost totu şi „mic ă“, pentru c ă de la un timp de vreme încep s ă m ă simt persecutat de soart ă, adic ă un om f ără „noroc“, un om „cu ghinion“, de care numai relele se pot ţine, nu şi cele bune. Dar pentru c ă ori de câte ori via ţa m ă love şte într-un fel, m ă pricep s ă interpretez lucrurile a şa cum îmi convine mie, printr-o sofistic ă destul de subtil ă, am g ăsit şi pentru decep ţia aceasta un remediu de neutralizare, spunându-mi c ă tot voiam eu s ă transform dou ă dintre nuvelele volumului, în romane, iar în locul lor s ă pun alte dou ă nuvele, descoperite prin cartoanele din „tinere ţe“ şi pe care, bineîn ţeles le voi reface şi perfec ţiona. Gândul acesta m-a mângâiat, ba m-a hot ărât chiar s ă-mi retrag manuscrisul de la Casa Şcoalelor, ca s ă-mi pun inten ţia în aplicare. Nu ştiu dac ă am f ăcut bine. Poate c ă dac ă îl l ăsam şi duceam singur cererea la Administrator, volumul ar fi putut s ă fie acceptat (cel pu ţin „în principiu“), fiindc ă socot acele nuvele, lucr ări reu şite, la care am pus mult ă str ădanie, voca ţie şi, desigur, şi ambi ţie. V-am scris despre incidentul acesta fiindc ă apucasem s ă v ă spun c ă aveam un manuscris la Casa Şcoalelor şi prin urmare voiam s ă motivez din timp, şi pe temeiul adev ărului, nereu şita pe care am p ăţ it-o cu el. Acum sunt decis, într-adev ăr, s ă transform în romane dou ă din cele şase nuvele al volumului, pe care le voi înlocui cu alte dou ă, înc ă nepuse la punct, dar care a şteapt ă aceasta pe masa mea de lucru. Dar şi altul este motivul pentru care v ă scriu a şa de repede de la data convorbiri noastre. Aş vrea s ă m ă crede ţi pe cuvânt, mult stimate domnule Perpessicius, altminteri, n-aş avea cum s ă v ă dovedesc, c ă eu nu ştiam, pân ă la convorbirea noastr ă, c ă d[umnea]voastr ă sunte ţi referentul Funda ţiilor Regale. Ducând acolo manuscrisele celor dou ă volume de versuri, nici prin gând nu mi-a trecut c ă ele vor fi cercetate de d[umnea]v[oa]s[tr ă]. Altminteri, poate c ă alta le era destina ţia, şi iat ă pentru care motiv important, fiindc ă nu vreau s ă v ă pun în situa ţia nepl ăcut ă de a avea vreo indulgen ţă fa ţă de ni şte lucr ări ale unui autor pe care-l cunoa şte ţi mai îndeaproape, lucr ări care, poate, n-ar merita decât respingerea. Acum îns ă c ă s-a întâmplat a şa, încât manuscrisele mele cu versuri s ă cad ă în sarcina d[umnea]v[oa]s[tr ă] de referent, v ă rog, domnule Perpessicius, s ă nu ţine ţi câtu şi de pu ţin seama c ă sunt „ale mele“, cum poate în bun ătatea d[umnea]v[oa]s[tr ă] a ţi fi înclinat s-o face ţi, şi s ă le considera ţi numai în ele însele (ceea ce nu m ă îndoiesc c ă o face ţi şi f ără s ă v ă rog aici, totu şi o fac, ca s ă fiu împ ăcat cu cugetul), iar în cazul c ă aceste manuscrise nu merit ă s ă vad ă lumina tiparului, s ă le condamna ţi ca atare, c ăci prefer s ă nu tip ăresc nimic şi s ă m ă las chiar de scris decât s ă scriu şi s ă tip ăresc lucr ări mediocre. Scriind acele versuri şi poeme şi prezentându-le, unde!, la Funda ţii nu am avut şi înc ă nu am, fire şte, sentimentul c ă ele ar fi mediocre, dimpotriv ă, le-am dus acolo cu sentimentul c ă, de şi ele nu sunt compuse în spirit modernist, c ă nu apar ţin adic ă unui anumit mod rafinat şi artificios de a scrie, ci mai degrab ă sunt clasice în substan ţă şi în forma lor, scrise dinadins cu o simplitate şi naivitate formal ă, care, pe de alt ă parte, dup ă mine, e tot produsul unui rafinament artistic, spun – le-am dus acolo cu sentimentul c ă sunt www.memoriaoltului.ro 107
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR lucr ări meritorii, poate nu excelente, dar nici mediocre, în orice caz demne de a vedea lumina tiparului. Ceea ce nu înseamn ă c ă poate nu cumva m-am în şelat. Orice artist î şi iube şte crea ţiile personale şi le crede excep ţionale, altminteri n-ar mai scrie. Într-un ungher al con ştiin ţei mele, îns ă, st ă treaz şi cugetul c ă, totu şi, te po ţi în şela, şi c ă prin urmare trebuie s ă te a ştep ţi la orice surpriz ă ţi-ar aduce aceste scumpe crea ţii personale. D[umnea]voastr ă, îns ă, care pe de o parte ave ţi un excelent spirit critic, iar pe de alt ă parte sunte ţi exterior acestor crea ţii care vi se prezint ă în manuscrise, sunte ţi cu mult mai în m ăsur ă decât oricare dintre noi, care v ă prezent ăm lucr ările, s ă le aprecia ţi la justa lor valoare. La aceste dou ă elemente avantajoase apelez eu adresându-mă d[omniei]voastre, adic ă la spiritul critic şi la faptul c ă nu ave ţi nici o rela ţie intim ă cu manuscrisele în cauz ă. Iat ă de ce a ştept cu senin ătate sentin ţa. Nu pot s ă t ăgăduiesc, a ş fi nesincer, c ă o respingere nu m-ar întrista, decep ţia dep ăş ind în cazul acesta realitatea exterioar ă şi năpustindu-se asupra posibilit ăţ ilor mele artistice, îns ă v ă asigur c ă sunt preg ătit pentru orice, a şa încât un insucces nu va c ăpăta niciodat ă propor ţiile unei „catastrofe“. M ă va lecui cel mult de a mai face versuri! Aceste considera ţii aş dori s ă le re ţine ţi, mult stimate domnule Perpessicius, şi pentru cazul când v ă va fi prezentat manuscrisul romanului meu „epocal“, Predestinare. Nici un fel de indulgen ţă . Şi fiindc ă veni vorba de asta şi fiindc ă aici e vorba, cum vede ţi, aproape exclusiv despre mine, trebuie s ă v ă spun c ă orice indulgen ţă , a oricui şi de oriunde ar veni, chiar de la destinul implacabil, n-ar face decât s ă m ă arunce într-o cumplit ă îndoial ă de mine însumi. Prefer, de mii de ori, o respingere net ă, unei indulgen ţe sau unui elogiu din bun ăvoin ţă .C ăci dac ă sunt într-adev ăr o valoare, dac ă lucr ările mele sunt într-adev ăr valoroase, atunci n-am nevoie de nici o indulgen ţă şi de nici un elogiu din bun ăvoin ţă ! Prefer s ă fiu neîndrept ăţ it, c ăci în acest caz, oricând m ă pot ridica din nou şi reîncepe lupta. V-am f ăcut aceste cam patetice m ărturisiri şi fiindc ă sim ţeam nevoia de a vi le face şi fiindc ă le-am crezut întrucâtva necesare. Le p ărăsesc cu pl ăcere ca s ă v ă întreb şi ca s ă repar prin aceasta şi o stâng ăcie f ăcut ă în timpul convorbirii noastre, prin faptul c ă am uitat, s ă v ă întreb, spun, ce preocup ări de crea ţii personale ave ţi în prezent, ce opere de art ă, sau de critic ă preg ăti ţi? Curiozitatea nu e deloc conven ţional ă, v ă asigur. M ă intereseaz ă tot ce lucra ţi. Era vorba să continua ţi edi ţia critic ă a operei eminesciene care s ă cuprind ă excelentele lui articole politice, precum şi opera în proz ă. În privin ţa articolelor ziaristice, cred c ă inoportunitatea lor fa ţă de actualele evenimente, ba chiar caracterul lor na ţionalist, nu pot s ă constituie o piedic ă pentru a fi regrupate într-un monumental volum critic. Na ţionalismul lui Eminescu este tot atât de sincer, încât dep ăş eşte orice cadru epocal şi e valabil pentru toate epocile. Nu ştiu la ce trebuie s ă ne mai a ştept ăm în urma alegerilor din America, în care victoria a fost ob ţinut ă de republicani. Probabil c ă lucrurile se vor agrava. Eu am totu şi încredere în oameni şi sper c ă pân ă la urm ă se va ajunge la un compromis echitabil. Altminteri, trebuie s ă devenim pesimi şti. Cu toat ă dragostea şi stima, Demetru Iordana
www.memoriaoltului.ro 108
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
[Domniei sale domnului Dumitru Panaitescu-Perpessicius, Strada Roman ă, nr. 122, Bucure şti; Expeditor: Dumitru Dumitrescu, Constan ţa, Strada Speran ţei, nr. 45, Km 5].
Note • Originalul acestei epistole, inedite, se afl ă la Biblioteca Academiei Române. 21(9) Cota . ∫ MXXXVI 1. Constantin Fier ăscu (1902–1988), profesor, folclorist şi istoric literar. A func ţionat ca redactor la Editura Na ţional ă „Gh. Mecu“ şi la Editura „Casa Şcoalelor“. A publicat o plachetă însumând o parte din coresponden ţa lui D. Ţichindeal (1937) o Antologie a Bărăganului , în colaborare cu Gh. Neagu, precum şi Cartea amintirilor (1944) în colaborare cu Vasile V. Hane ş.
NOI CONTRIBUTII LA BIOBIBLIOGRAFIA LUI MIRCEA DAMIAN
Biobibliografia prozatorului, jurnalistului şi memorialistului Mircea Damian (1899–1948 ; Memoria Oltului şi Romana ţilor nr. 12-14/2013; 29, 30, 32, 33/2014 ; 38, 39/2015) se impune a fi cercetat ă cu mai mult ă aten ţie întrucât acest excep ţional gazetar a creat, în perioada interbelic ă, o autentic ă şcoal ă de pres ă în ziarele şi revistele, pe care le-a condus, precum şi în celelalte cotidiane ale confra ţilor s ăi. Biografia sa fizic ă şi intelectual ă este investigat ă, cu meticulozitate, de un excelent dasc ăl şi cercetător al istoriei locale, Ion Tîlv ănoiu (n. 1969), care, în paginile revistei Memoria Oltului şi Romana ţilor a publicat un însemnat num ăr de articole şi cercet ări privitoare la itinerariul, deloc linear, al acestui narator inclasabil. Romanele şi unele dintre interven ţiile sale
publicistice au fost receptate de c ătre criticii literar, întotdeauna, cu obiectivitate şi cu o anume voluptate polemic ă. Bibliografia sa referen ţial ă, atât cât se cunoa şte pân ă acum, însumeaz ă un apreciabil num ăr de cronici, recenzii, însemn ări şi note de istorie literar ă, care demonstreaz ă conving ător audien ţa pe www.memoriaoltului.ro 109
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR care o avea, cândva, opera lui Mircea Damian. Lectura operei integrale şi a tuturor referin ţelor critice ar determina o restituire , fie şi par ţial ă, a crea ţiei, a şa de interesante, sub aspect ideatic şi stilistic a lui Mircea Damian. Remarcabil ă e şi nota de lectur ă a romanului Om 1, pe care Mihai Manolescu 2 o insereaz ă în arhicunoscuta publica ţie şcolar ă, Vl ăstarul , din Bucure şti, şi în care, pe lâng ă unele observa ţii, relev ă farmecul unei c ărţi despre dragoste, ca sentiment etern. Şi, în fine, un autograf 3 Mircea Damian pe verso fotografiei cu cei nou ă scriitori publica ţi de Editura „Universala“ Alcalay et Comp. cu prilejul s ăpt ămânii c ărţii din 1935 – Domni şoarei Lucre ţia Ieremia 4 de la unul din cei nou ă, cu admira ţie, Mircea Damian, Săpt [ămâna ] c ărţii, [1]935 .
*
Mircea Damian – OM
Lăsând la o parte preocup ările de reportaj social, în care d[omnu]l Mircea Damian a dat dovad ă de un ascu ţit spirit de observa ţie şi un umor de fin ă calitate, autorul De-a curmezi şului abordeaz ă de ast ă dat ă romanul introspectiv pe care-l sluje şte cu aceea şi abilitate. Om este lucrarea – sugestiv intitulat ă – pe care d[omnu]l Mircea Damian a scos-o de curând în lumina vitrinei. Întreaga intrig ă con ţine jurnalul, indirect, l-am putea numi, intim, al eroilor îndr ăgosti ţi, arhitectul Tudor Zamfir şi Ioana Catrina-Bogdan. Cartea con ţine nota ţii psihologice din adâncimi suflete şti inexplorate, căutând a da o logic ă unui sentiment ira ţional ca dragostea. Este demn de urm ărit firul ce ţese destinele sentimentelor a doi oameni foarte interesan ţi ca structura spiritual ă. Şi totu şi de foarte adeseori când se caut ă, cu ploaie de am ănunte reliefarea unui tip sau a unei situa ţii, obiectul analizat î şi estompeaz ă liniile pierzând în detaliu, ceea ce este esen ţial. Astfel se întâmpl ă şi cu Omul d[omnu]lui Damian, ai c ărui eroi lua ţi în întregime nu sunt strict caracteriza ţi, dar fiece stare sufleteasc ă par ţial ă constituie o fidel ă oglindire a fr ământ ării ce zbucium ă pe Tudor şi Ioana. Aceasta ar fi poate singura gre şeal ă a romanului, restul constituind un document omenesc de dragoste. Şi înainte de a încheia rândurile acestea, dorim s ă întreb ăm pe domnul Mircea Damian care este ra ţiunea ortografiei pe care domnia sa o întrebuin ţeaz ă în neconcordan ţă cu regulile oficial stabilite. De pild ă autorul Omului nu scrie niciodat ă „m’am“ ci „m-am“ www.memoriaoltului.ro 110
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR sau „într’o“ ci „într-o“ ş.a.m.d. Desigur c ă aceast ă abatere de la prescrip ţiunile academice îşi are o justificare ale c ăror argumente ne-ar interesa s ă le cunoa ştem. Mihai Manolescu
Note
1. Mircea Damian – Om . Bucure şti, Editura Cartea Româneasc ă, 1936, 250 pagini. 2. Mihai Manolescu – Mircea Damian – Om în Vl ăstarul , 13, nr. 4, 1937, p. 20–21. (Actualit ăţ i). 3. Fotografia original ă cu însemnarea lui Mircea Damian se afl ă în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucure şti. 4. Lucre ţia Ieremia, profesoar ă, eseist ă şi traduc ătoare. A colaborat la unele ziare şi reviste din perioada interbelic ă. A fost angajat ă ca referent în administra ţia Funda ţiilor Regale Române.
Ion D. Tîlv ănoiu
S S www.memoriaoltului.ro 111
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
* 21. I. 943 [Bucure şti] Iubite domnule Dumitrescu [1] Iat ă, abia acum parviu s ă-ţi trimit o epistol ă. S ă nu care cumva s ă crezi c ă sunt prost- crescut, dar am fost şi sunt atât de prins, încât am amânat depe o zi pe alta. Pe urm ă, câteodat ă omului i se mai şi ur ăşte s ă scrie toat ă ziua, când cu condeiul, când cu ma şina, s ă scrie mereu, s ă citeasc ă mereu şi iar s ă scrie. Aşadar, eu î ţi mul ţumesc frumos pentru cele trimise. N-a fost drept s ă nu-mi iei nici un ban, dar î ţi respect ambi ţiile. Îmi pare numai r ău c ă n-am putut s ă servesc pe Zoie [2] în chestiunea aceia, dar vezi c ă la gazet ă nu se poate scrie tot ce am vrea noi. Povestea cu Ion Bodescu [3] nu m-a surprins câtu şi de pu ţin. Întâi pentru c ă a şa e satul; al doilea, din lunga mea experien ţă , ştiu c ă omul care nu se uit ă niciodat ă în ochi, e primejdios. În ţeleg situa ţia Dumitale, dar te vei obi şnui repede cu gândul c ă lucrurile nu stau altfel, c ă recuno ştin ţa şi alte marafeturi de felul acesta exist ă cu adev ărat numai în cărţile de şcoal ă. Dealtminteri, e şti un pensionar destul de tân ăr, a şa c ă ai timp s ă-nve ţi multe lucruri. Pe Jean [4], l-am dat pe mâna poli ţiei pentru pung ăşiile acelea, şi n ădăjduiesc s ă-l văd acolo unde trebuia s ă ajung ă mai demult: la închisoare. Petric ă [5] a avut incon ştien ţa să m ă viziteze; i s-a’nchis u şa’n nas. Sunt nemaipomeni ţi oamenii ace ştia. Obraznici, nesim ţiţi şi ingra ţi. Nu vreau s ă mai ştiu de niciuna din rudele mele cu niciun chip şi cu nici un pre ţ. Te rog s ă-mi r ăspunzi ce anume obiecte ţi-a încredin ţat Petric ă, şi dac ă a adus şi scrinul acela cum era vorba. Trimite-mi o list ă complect ă, ca s ă ştiu eu ce s ă fac. În ce prive şte expedierea lor la Bucure şti, va mai întârzia probabil pân ă la var ă, când m ă voi muta într-o cas ă mai înc ăpătoare. Altfel? Cum o mai duci? Cum te’mpaci cu … pensionarea (era s ă zic cu bătrâne ţea?) De ziua dumitale ai f ăcut vreun chef serios? Mi-ar face pl ăcere s ă te mai plimbi odat ă pe la Bucure şti. Dar vezi s ă p ăstrezi ceva din vinul acela teribil pân ă atunci. Măcar 3-4 sticle ca s ă te pot omeni cu un vin ca lumea cât îmi vei fi musafir… Dar Doamna, Zoie, sunt s ănătoase? Zoie când vine în Capital ă? Nu uita ţi când s’o’ntâmpla s ă veni ţi, s-aduce ţi cu Dv. un m ălai în ţă st dup ă care nu mai pot, şi-o pâine tot în ţă st. Noi vom avea grij ă s ă v’aprovizion ăm cu ceva zah ăr şi untdelemn din cota noastr ă. Te rog s ă transmi ţi acas ă cele de cuviin ţă din partea mea şi-a celorlal ţi, iar Dumneata prime şte numai gânduri bune. Mircea Damian www.memoriaoltului.ro 112
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
P.S. Primesc chiar acum epistola de la D-ta. Bineîn ţeles c ă nu mai am nimic de ad ăugat decât mul ţumirile [ilizibil] foarte afectuoase pentru sentimentele ce-mi por ţi. Mircea Damian.
Note : 1. Ioan S. Dumitrescu, înv ăţă tor la Izvor-Romana ţi între 1908-1941. Mircea Damian l-a evocat cu melancolie în volumul memorialistic ,, Gheorghe I. Marin ” (1937) reeditat sub titlul ,, Via ţa unui b ăiat de ţar ă” (1946). 2. Zoe Dumitrescu (c ăsătorit ă G ăne şanu), fiica înv ăţă torului I. S. Dumitrescu. 3. Ion Bodescu, înv ăţă tor la Izvor dup ă pensionarea lui I.S. Dumitrescu. El a cump ărat în 1942 casa lui Mircea Damian, pe care ulterior a demolat-o. 4. Jane R ădu ţ, nepot de sor ă al scriitorului. 5. Petric ă M ătu şa (Dindirel), frate vitreg al scriitorului.
Ion D. Tîlv ănoiu, Fl. Tîlv ănoiu, Vasile Radian
Nu departe de Biserica cu hramul Intrarea Maicii Domnului în biseric ă (1860) şi şcoala gimnazial ă din localitatea V ădăstri ţa pe drumul jude ţean 544, St ăvaru – Urzica - V ădăstri ţa - Vădastra, lateral stânga spre V ădastra, a fost ridicat în anul 2009 un monument în cinstea eroilor din al doilea r ăzboi mondial (pentru eroii din V ădăstri ţa din primul război mondial, vezi Memoria Oltului şi Romana ţilor nr. 43/2015, p.107-110). Este amplasat într-o frumoas ă incint ă. Arhitectura p ăstreaz ă, în ansamblu, elemente asem ănătoare cu cele ale monumentului ridicat în anul 1922 în cinstea eroilor din Primul R ăzboi Mondial aflat în curtea bisericii Vădăstri ţa. Este alc ătuit dintr-un corp paralelipipedic deasupra c ăruia a fost fixat un monolit de marmur ă. Întreaga construc ţie este o cruce de marmur ă în stil ortodox (a şezat ă pe un suport în 4 trepte) pe corpul c ăreia sunt trecute inscrip ţiile şi sculptate ornamentele. Treptele postamentului sunt placate cu gresie. Latura principal ă, orientat ă spre r ăsărit, prezint ă pe segmentul de la baz ă inscrip ţia: ,,ACEST EDIFICIU ESTE CTITORIA PRIM ĂRIEI ŞI A CONSILIULUI LOCAL V ĂDĂSTRI ŢA www.memoriaoltului.ro 113
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
ÎN ANUL 2009 LA INI ŢIATIVA PRIMARULUI ING. STELIAN OPREA”. Numele eroilor se g ăsesc încrustate în blocul de marmur ă pe latura principal ă. Spatele, latura de la apus are incizate şi bronzate o sabie de r ăzboi şi o arm ă de r ăzboi cu baionet ă, a şezate încruci şat. Deasupra numelor eroilor st ă scris: ,,OD Ă EROILOR CĂZU ŢI ÎN AL DOILEA R ĂZBOI MONDIAL”. Ziarul Evenimentul de Olt din 13 mai 2010 relatând despre inaugurarea acestui monument noteaz ă c ă au fost prezen ţi la eveniment ultimii 9 supravie ţuitori iar potrivit primarului Stelian Oprea au murit în al doilea r ăzboi mondial 62 de eroi. Numele eroilor sunt trecute pe partea dinspre drumul jude ţean în func ţie de gradul militar, de la locotenen ţi la solda ţi şi în ordine alfabetic ă, pe dou ă coloane.
1. Locot. Dr ăgan Ilie 29. Popescu Ştefan, sold. 2. Ciupitu Gheorghe, serg. 30. Ro şioru D-tru, sold. 3. Delcea Dumitru, serg. 31. Stanciu Ştefan, sold. 4. Dobri şor Emil, serg. 32. St ănescu Ştefan, sold. 5. Simion Constantin, serg. 33. Taslîc ă D-tru, sold. 6. Nicolae Gheorghe, cap. 34. Tudoreci Barbu, sold. 7. St ăncuna Marin, cap. 35. Bălan Laz ăr, sold. 8. Sîrmon Ion, cap. 36. Ciupitu Ghe., sold. 9. Udma Iancu, cap. 37. Ciupitu Matei, sold. 10. Butoi Ilie, frunt. 38. Ciupitu Ion, sold. 11. Rădu ţoiu Luca, frunt. 39. Ciocoiu Ilie, sold. 12. Ro şioru Petre, frunt. 40. Chi ţu Marin, sold. 13. Achim Alex, sold. 41. Coco ş Petre, sold. 14. Cazacu Costic ă, sold. 42. Dobre C-tin, sold. 15. Ciupitu D-tru, sold. 43. Fieraru Florin, sold. 16. Ciupitu Iancu, sold. 44. Gruia Ion, sold. 17. Cioboiu Enache, sold. 45. Le ţu Nicolae, sold. 18. Cioboiu Marin, sold. 46. Marinescu Ghe., sold. 19. Cismaru Ion, sold. 47. Nicolici C-tin, sold. 20. Delcea Mic D-tru, sold. 48. Negreci Andrei, sold. 21. Enculescu Ion, sold. 49. Pîsl ă Marin, sold. 22. Gavrilescu Marin, sold. 50. Petricic ă Tudor, sold. 23. Gligore Alex., sold. 51. Poman ă Marin, sold. 24. Ianculescu Ghe., sold. 52. Predoi Marin, sold. 25. Nicolici Atanase, sold. 53. Ru ţă Florea, sold. 26. Nicolici P ătru, sold. 54. Ru ţă Marin, sold. 27. Pancu Achim, sold. 55. Sîrbu Ion, sold. 28. Pa ţachia Alex., sold. 56. Tănase Marin, sold.
’’ S ’’ www.memoriaoltului.ro 114
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
www.memoriaoltului.ro 115
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
www.memoriaoltului.ro 116
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
www.memoriaoltului.ro 117
An. IV, nr. 12 (46), DECEMBRIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA ŢILOR
www.memoriaoltului.ro 118