• Masiv – cãci de 288 de pagini – ºi in- teresant, deºi inegal, numãrul 10 pe 2012 al revistei CONTA. Adrian Alui Gheorghe scrie despre generaþia ’80, la al cãrei colocviu din mai, de la Muzeul Literaturii Române, a participat ºi el. Autorul celebrat în acest numãr este Nicolae Coande, prezent cu un interviu interesant – realizat de Adrian Alui Gheor- ghe – ºi cu un grupaj de poeme. Am mai citit cu plãcere „Dimitrie Cantemir, povestitorul“, „prezentare ºi recitire de Elvira Sorohan“. Comentarii atente ºi empatice de carte – de exemplu, Rãzvan Voncu despre Aurel Dumitraºcu –, poeme de Gellu Dorian, douã poeme de Ion Zubaºcu, publicate drept parastas de un an, teatru C de Flavius Lucãcel, cu alte cuvinte, multe texte bune, interesante, dar ºi multe bizarerii, cum se întîmplã de altfel în toate revistele noastre literare sau de culturã.

A • Am vãzut ºi citit numãrul 9 al revistei Poesis internaþional, pe coperta cãruia Alexandru Muºina se joacã de-a pistolul F la tîmplã. Învaþã sã dansezi sau du-te la culcare!, îndeamnã duios poetul, într-un eseu în care depune mãrturie cã poezia „e o femeie sensibilã, sufletistã chiar, dar atît É de pretenþioasã“; apoi ne aduce dovada, citînd cîteva nume, toate de... domni, ce încarneazã pentru el „Marea Doamnã, Poezia“ ºi la care se întoarce mereu, spre a le recitit „nu doar teoriile, ci A P O S T R O F ºi, în primul rînd, minunatele poeme“: „Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé, Ezra Pound, T. S. Eliot, Apollinaire, Fernando Pessoa“, cu toþii „magiºtrii mei“. Lãsînd orice glumã (adicã teorie) la o parte, microantologia selectatã de Claudiu Komartin dovedeºte cã Muºina a dansat bine. Douã comentarii critice interesante, Dan-Liviu Boeriu despre Viºniec ºi Cãtãlina Matei despre Maria Banuº. O Lecþie de poezie cu Andrei Codrescu, multã poezie strãinã în traducere, imagini, pictopoeme, fotografii, totul în excelente condiþii grafice. De! aproape cã îþi vine sã spui, sãrind • Numãrul 3/2012 al revistei Nagyvilág [Lumea largã], o publicaþie cuvîntul din mijloc: Luxe... et volupté. de literaturã universalã din Ungaria, gãzduieºte traduceri din ope- rele unor scriitori importanþi ai literaturii universale contempora- • Numãrul 6 a.c. al revistei ne. Dintre aceºtia, îi amintim pe suedezul Tomas Tranströmer, lau- Steaua marcheazã „Anul reatul Premiului Nobel pentru literaturã în anul 2011; tânãra poetã Caragiale“ prin textul lui germanã Nora Bossong; Torgny Lindgren, unul dintre importanþii Ioan Pop-Curºeu. Acesta în- scriitori scandinavi, membru al Academiei Suedeze; sudanezul cearcã sã îºi convingã cititorii cã prestigiul de care se bucurã Tayeb Salih, autorul celui mai important roman scris în limba ara- Caragiale este nelegitim. Afirmaþiile sînt fãcute de pe poziþia ju- bã în secolul XX; profesorul norve- ø decãþii de gust – la care, recunoaºtem, este nelegitim sã dai un gian Helge R ning. În paginile pu- rãspuns, o judecatã de gust putînd fi consemnatã, nu contrazisã. blicaþiei apar îndeosebi autori care în Amuzantã, dacã nu ar fi ºi foarte tristã, cu atît mai mult cu cît scurt timp se vor bucura de traduceri ºchioapãtã gramatical, este concluzia junelui autor: „E timpul ale volumelor proprii în limba ma- acum sã-l reevaluãm la rece [pe Caragiale], alãturi de Eminescu, ghiarã. Astfel, este anunþatã apariþia ºi sã înþelegem cã – dacã literatura e ceva mai mult decît un joc unei ediþii adãugite a unui volum de al autorului ºi o delectare solitarã a cititorului – secolul XIX le [sic!] poeme al lui Tomas Tranströmer, a trebuie redat lui Alecsandri ºi Hasdeu, ca figuri de prim plan!“. unui roman de Torgny Lindgren ºi a Sãrind peste problema gramaticalã pe care fraza aceasta ne-o ridicã unui volum de studii despre Henrik ø imperativ, ne întrebãm de ce reevaluarea lui Hasdeu ºi a lui Ibsen al lui Helge R ning. Publi- Alecsandri ar trebui sã-i dea la o parte „ca figuri de prim plan“ carea unui fragment din romanul lui pe Caragiale ºi Eminescu simultan. O fi oare literatura românã o Tayeb Salih ºi a unei pãrþi din studiul salã de ºedinþe cu numãr limitat de locuri, încît, dacã vine unul, introductiv al acestuia, semnat de altul trebuie sã se ridice ºi sã plece? Aplaudînd în dungã proiectul László Tüske, precedã ediþia în limba dlui Ioan Pop-Curºeu, aºteptãm cu rãbdare sã facã dorita, de el, maghiarã a operei marelui scriitor reevaluare: ºi anume, pe baza studierii operelor integrale ale sudanez. tuturor împricinaþilor. Altfel, credem cã în „delectãrile“ sale De asemenea, în numãrul curent al revistei putem gãsi interviul literare „solitare“ are dreptul sã elimine de pe lista proprie orice acordat de Marta Petreu profesorului de romanisticã al Universitãþii autor pofteºte. (S. B.) ELTE, Jenø Farkas, interviu care graviteazã în jurul romanului Acasã, pe Cîmpia Armaghedonului, oferind unele indicii pentru înþelegerea
simbolurilor cifrate în acest roman al Câmpiei Transilvaniei. (L. J.)

Vecinii se numeºte placheta alb-negru conceputã de Flavius Lucãcel, ilustraþii Ioana Olãhuþ, publicatã la Editura EDU. O plachetã cu o particularitate: în prima ei jumãtate Unica responsabilitate a revistei Apostrof sînt enumerate familiile evreieºti din este de a gãzdui opiniile, oricît de diverse, Benesat ºi Aluniº care au fost depor- tate în 1944 la Auschwitz; în partea ale colaboratorilor noºtri. a doua este textul lui Flavius Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text Lucãcel, Cinci monoloage despre om, pe tema Holocaustului. În memoria aparþine, în exclusivitate, autorului. celor pierduþi, cartea a fost lansatã chiar la locul faptei, în Benesat ºi APOSTROF Aluniº. (E. F.)

2 • APOSTROF ILEANA MÃLÃNCIOIU cu ultimul debutant, dacã îi spunea lui ceva. mânia, n-avem decît sã plecãm în altã parte. Cred deci cã, în ce ne priveºte, nu se poate Ce e drept, acum nu mai riºti sã fii îm- vorbi nici mãcar de o generaþie, necum de puºcat cînd treci graniþa, ca pe vremea lui una disidentã. Eu m-am strãduit sã spun cît Ceauºescu. Numai cã tinerii care în 1989 mai bine cum se vedea lumea din perspec- au stat în faþa tancurilor ºi au strigat: Vo m tiva unui poet ale cãrui antene pentru sufe- muri ºi vom fi liberi nu ºi-au imaginat cã vor rinþã ºi pentru moarte îl fãceau sã suporte cãdea comuniºtii, dar în locul lor vor veni din ce în ce mai greu atmosfera apãsãtoa- securiºtii, iar libertatea se va reduce la liber- re din þara sa. Faptul cã mi-a fost retras din tatea de a pleca oriunde, fiindcã în þara ta Xavier Montoliu: Cum a fost la Târgul de librãrii volumul Urcarea muntelui ºi cã Se- nu mai e de trãit. Carte de la Torino? Care este pãrerea dum- curitatea a continuat sã mã urmãreascã ºi neavoastrã în legãturã cu activitatea pe care o dupã ce, chipurile, se desfiinþase a fost, mai X. M.: Ce funcþie politicã are acum poezia? realizeazã ICR-ul în vederea difuzãrii ºi inter- curînd, treaba acestui organ de represiu- Înainte era un text-spaþiu, un refugiu în con- naþionalizãrii culturii, în mod special a pro- ne, decît a mea. De aceea nu-mi doresc sã tra dictaturii. ªi acum? movãrii ºi traducerii literaturii române? fiu tratatã ca poetã a rezistenþei, ci sã rezis- te poezia mea. Dar atunci cînd afirm cã eu I. M.: Acum poezia nu mai are o funcþie Ileana Mãlãncioiu: La Tîrgul de Carte de nu am fost disidentã, disident a fost Paul politicã directã, însã poate avea una indi- la Torino, România, ca ºi Spania, a avut Goma, o fac cu un respect deosebit pen- rectã. La asta a contribuit în bunã mãsurã statut de invitat special. Din þara noastrã tru el, avînd în vedere cã nu s-a mãrginit sã-ºi faptul cã sub regimul comunist omagiile în am participat vreo 30 de scriitori, dar fie- scrie cãrþile, ci ºi-a pus viaþa în joc, luptînd versuri au fost definitiv compromise. Dar, care dintre noi a rãmas acolo doar atîta cu un regim care transformase toatã Ro- din „norocire“, cum ar fi zis Caragiale, lo- timp cît a avut efectiv ceva de fãcut. Eu am mânia într-o închisoare ori într-un domi- cul poeþilor ºi al intelectualilor de curte de ajuns în dupã-amiaza zilei de 9 mai ºi am ciliu forþat. Oricît ne-a contrariat uneori altãdatã a fost luat de unii mai talentaþi ºi mers la festivitatea de deschidere, care a prin reproºurile dure pe care ni le-a fãcut, mai eficienþi decît ei, care ºi-au plãtit tri- început la ora 20. Seara mea de poezie a dupã 20 de ani de la noua noastrã elibera- butul prin spoturi electorale, ieºind pe mi- fost programatã la 10 mai, ca sã pot onora re trebuie sã admitem cã timpul i-a dat încã cul ecran la ore fixe, cum ies pãpuºile din- ºi invitaþia dvs. la Festivalul de la Barcelona, o datã dreptate lui Paul Goma. Fiindcã este tr-un ceas de epocã, pentru a ne spune cã unde îmi doream foarte mult sã ajung. inadmisibil ca un aºa-zis om de stat, pe care trebuie sã-l votãm încã o datã pe mult sti- Fiind întrebatã din vreme de cine aº vrea sã a mizat atîta lume bunã, sã ne spunã cã sta- matul ºi iubitul nostru preºedinte. Faptul fiu prezentatã la Tîrg, am ezitat sã mã opresc tul nu poate sã facã nimic pentru cetãþenii cã dupã ce s-a sãturat toatã lumea de ce a la vreunul dintre traducãtorii consacraþi. lui ºi cã, dacã nu mai avem ce face în Ro-  Aveam presimþirea cã oricum le va fi greu sã se împartã între foºtii ºi viitorii candidaþi la Premiul Nobel. Aºa cã am optat pentru Danilo De Salazar. Un tînãr universitar din Calabria, pe care l-a debutat Marta Petreu în Apostrof cu traduceri din poezia mea. Ul- terior, a debutat ºi editorial, semnînd ver- siunea italianã ºi studiul introductiv la edi- þia bilingvã a antologiei lui Nichita Danilov, intitulatã La finestra del tramonto, iar acum îl traduce pe Ion Mureºan. Ceea ce dove- deºte cã are consecvenþã ºi gust literar ºi Institutul de la Veneþia nu a mizat întîm- plãtor pe el.

X. M.: Generaþia dumneavoastrã a fost per- ceputã ca generaþia literarã a disidenþei. Ce înseamnã sã fii disident (o definiþie fãcutã acum, din perspectivã) ºi în ce mãsurã toþi acei scriitori care s-au considerat disidenþi pot încã transmite învãþãturi noilor generaþii literare?

I. M.: Poeþii alãturi de care mi-am fãcut ucenicia (dintre care i-aº menþiona pe Virgil Mazilescu ºi pe Marius Robescu) au mers fiecare pe drumul sãu. Nu am avut un pro- gram comun, nici revistele ºi criticii noºtri, ca generaþia lui Nichita Stãnescu (care a beneficiat de deschiderea fãcutã pentru scurtã vreme dupã Congresul IX) ori ca opt- zeciºtii, ai cãror lideri s-au format în Cena- clul de Luni al lui Nicolae Manolescu ºi s-au bucurat de susþinerea eficientã a pro- fesorului lor. Ceea ce ne-a legat pe ºai- zeciºtii din al doilea val au fost Poezia, pri- etenia, hotãrîrea fermã de a nu ne lãsa înregimentaþi ºi apropierea treptatã de Lucian Raicu, care avea deschiderea nece- sarã pentru a putea comunica de la egal ºi • Ileana Mãlãncioiu. Foto: M. P.

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 3  determina sã foloseascã influenþa pe care o tei cãrþi sunt de negãsit, iar explicaþia ar sta ieºit dau uneori semne cã s-ar fi sãturat ºi avea în Occident, pentru a sprijini politica în faptul cã autorului i se reproºeazã post- ei îi onoreazã ºi nu-i onoreazã. Dar cred cã falimentarã a regimului comunist din þarã. mortem convertirea. Nu în Israel, ci în þãri tot ar fi bine dacã ar învãþa ceva din asta. Închiderea dosarului de influenþã „Mareº“ de religie creºtinã, unde cei ce fac jocurile cuprinde ºi cîteva file înregistrate dupã data în culise par sã fi uitat cã primul evreu con- X. M.: Consideraþi cã poeþii tineri beau din de 23 aprilie 1986, la care a murit Mircea vertit a fost Isus Christos. seva generaþiei anterioare sau scriu închizând Eliade. Din pãcate, nici dispariþia fizicã a ochii pentru a uita un trecut încã apropiat – „obiectivului“ nu anuleazã posibilitatea X. M.: Cu experienþa traducerii unei pãrþi comunismul? deschiderii unui nou dosar. Faptul cã dupã din opera dumneavoastrã în englezã ºi cea a cãderea comunismului un opozant consa- excelentei primiri de care v-aþi bucurat în I. M.: Poeþii tineri sunt de mai multe fe- crat al acestuia nu s-a sfiit sã-i deschidã un Marea Britanie, mai exact în Irlanda, con- luri, ca ºi noi, cei care, din pãcate, nu mai nou dosar marelui dispãrut ºi sã reia urmã- sideraþi cã orice spaþiu european v-ar putea suntem tineri. Ei au, fãrã îndoialã, avantajul rirea lui cu aceeaºi motivaþie ºi aceleaºi mij- primi în acelaºi fel? Existã locuri care rãspund vîrstei, dar au ºi un foarte mare dezavantaj. loace de care uzase ºi abuzase pînã nu mai bine la poezie? În momentul selectãrii poe- Acela cã, în contextul crizei actuale, care e demult Securitatea ar trebui sã ne dea fiecã- ziilor pentru un festival, care sunt criteriile în primul rînd una de ordin moral, riºti sã ruia de gîndit. Pe cont propriu ori cu capul care primeazã? Care au fost cele care au pri- fii genial ºi sã nu-ºi dea nimeni seama de sãu personal, cum ar zice Paul Goma. mat pentru Festivalul de la Barcelona? asta. Poate aºa se explicã faptul cã atît scrii- Dacã în cazul lui Mircea Eliade repre- torii, cît ºi cititorii din þãrile occidentale zentanþii de seamã ai exilului românesc din I. M.: Nu am o experienþã prea mare în sunt mai interesaþi decît tinerii din Româ- Paris au reacþionat corect, încercînd sã-i aceastã privinþã. Pentru cã înainte de 1989 nia de ceea ce s-a întîmplat în lagãrul din apere memoria, intransigenþa lor de fier trimiterea unui text inedit în strãinãtate, care am ieºit. La manifestãrile desfãºurate manifestatã faþã de Noica mi s-a pãrut de fãrã voie de la împãrãþie, era consideratã în cadrul Tîrgului de Carte de la Torino, neînþeles. Pentru cã au fãcut abstracþie de un delict. În anul 1985, am avut totuºi am auzit de sute de ori numele lui Ceau- faptul cã în anii dictaturii nu trebuia sã ai marea bucurie de a constata cã La Revue ºescu ºi fãrã sã vreau mi-am zis cã am scã- îndrãznelile lui Cioran, ci doar sã citeºti de Belles Lettres din Elveþia, care are o tra- pat cum am scãpat (adicã nu prea onora- cãrþile lui ºi ale lui Mircea Eliade, pentru diþie culturalã de un secol ºi jumãtate, ºi-a bil) de el, dar va trebui sã scãpãm odatã ºi a fi declarat duºman al poporului ºi arestat. deschis un numãr cu 14 poeme ale mele, de obsesia lui, ca sã ne mai putem afirma Nu fac afirmaþii gratuite, ci îi am în vede- în versiunea francezã a doamnei Annie peste hotare ºi prin altceva. re pe cei 23 de intelectuali din lotul Noica- Bentoiu, reluate din ediþia bilingvã apãrutã În încercarea de a se desprinde de tot ce Pillat, acuzaþi de crimã împotriva orînduirii în 1984, la Editura Eminescu. Dupã cãde- a fost înainte, cei mai mulþi poeþi apãruþi sociale ºi condamnaþi la ani grei de în- rea dictaturii ºi desfiinþarea cenzurii am dupã desfiinþarea cenzurii s-au axat pe pro- chisoare ºi de muncã forþatã, sub pretext cã apãrut cu grupaje de versuri atît în revis- blematica sexului, care pînã în 1989 era ta- ar fi încercat sã dãrîme regimul, „popula- te din Europa Occidentalã ºi din SUA, cît bu. Poate cã e un semn al bãtrîneþii, dar eu rizînd cãrþile celor doi transfugi“ ºi „comen- ºi în majoritatea antologiilor poeziei româ- nu mizez pe aceastã poezie, care în þãrile tînd duºmãnos la adresa regimului“ texte neºti, dar asta nu mi-a mai dat marea bucu- libere a fost consumatã deja, ci mai curînd redactate de Noica ºi trimise acestora. rie de atunci. Prima carte tradusã într-o pe faptul cã tinerii talentaþi afirmaþi prin ea În opinia mea, cartea de sertar cea mai þarã occidentalã mi-a apãrut în 1995, la se vor maturiza ºi vor ajunge la altceva. Pe importantã apãrutã dupã 1989 este Jurna- Stockholm, sub titlul Muntele-purgatoriu, de altã parte, cred cã generalizãrile sunt ne- lul fericirii, a lui N. Steinhardt, cel care a în versiunea suedezã semnatã de Gabriela drepte ºi pãguboase. De aceea þin sã vã fãcut parte din lotul menþionat. Acest inte- Melinescu, Agneta Pleijel ºi Dan Shafran. spun cã, la Festivalul de la Barcelona, am lectual, cu o constituþie fizicã fragilã, dar În Irlanda am fost publicatã mai întîi în ascultat-o pe Svetlana Cârstean citindu-ºi cu o culturã, o putere spiritualã ºi o mora- 1996, în cadrul unui schimb cultural care versurile nu doar cu cel mai viu interes, ci litate rar întîlnite, a avut revelaþia prezenþei a dus la realizarea unei antologii cu zece ºi cu un sentiment de vinovãþie cã aº fi pu- lui Dumnezeu printre cei arestaþi în mod poeþi români traduºi în englezã de zece tut s-o asimilez categoriei la care m-am re- nejustificat ºi a primit taina botezului întru poeþi irlandezi ºi a uneia cu cei zece poeþi ferit, fãrã s-o fi citit. Pentru cã ea merge pe Christos în celula din închisoarea Jilava, irlandezi traduºi în românã de poeþii ro- un drum al ei, mai greu de strãbãtut, dar unde aºtepta procesul în care a fost con- mâni cu care au fãcut pereche în cealaltã cu ºanse reale de a duce undeva. Unde, damnat la 12 ani de muncã forþatã. Credin- antologie. Cum eu nu ºtiu limba englezã, vom vedea... Sã lãsãm asta în seama ei, a þa l-a ajutat sã-ºi menþinã dreapta judecatã, am vrut sã refuz colaborarea, dar mi s-a criticii literare ºi a timpului care creºte în seninãtatea, umorul, darul comunicãrii ºi comunicat cã Michael Longley, care este urma noastrã. Fiindcã, în cele din urmã, antenele pe care le avea pentru cele ºapte perechea mea, m-a tradus deja ºi nu vrea sã el e Stãpînul Canonului. arte. Cu alte cuvinte, tot ce-l putea face sã mã schimbe cu altcineva. Lansarea celor rãmînã el însuºi ºi sã se simtã liber ºi în douã cãrþi urma sã aibã loc în Irlanda, cu X. M.: Cultura ºi literatura românã, vãzute închisoare. Înþelegerea superioarã a Creaþiei participarea lui Marin Sorescu, a Anei din exterior, au fost asociate cu creatori ca E. ºi simþul concretului au fãcut ca eroii din Blandiana ºi a lui Mircea Cãrtãrescu. Dat M. Cioran, Eugen Ionescu, Eliade sau Brân- Jurnalul fericirii sã fie vii, iar scenele în care fiind cã Sorescu era grav bolnav, mi s-a cuºi. Este de prisos sã spunem cã existã mulþi sunt surprinºi sã devinã revelatoare pentru propus sã merg eu în locul lui. La întîlni- alþi autori români de valoare, clasici sau con- drumul parcurs de autor împreunã cu ei în rile cu cititorii, organizate la Belfast ºi la temporani. Consideraþi cã ar fi important ca cãutarea sensului pierdut. Prin aceastã carte Dublin, traducerile din Ana Blandiana ºi aceºtia sã continue, deschizând drumuri pen- unicã am fi avut ºansa de a intra în dialo- din Mircea Cãrtãrescu au fost citite de ac- tru a completa panorama literarã europeanã gul de idei purtat la nivel european. Dar, tori. Pe mine m-a însoþit traducãtorul sau internaþionalã prin traduceri? aºa cum ar fi spus Noica, n-a fost sã fie. La meu, care e unul dintre cei mai iubiþi poeþi Tîrgul de Carte de la Torino, am auzit de irlandezi. Simpatia de care se bucura el I. M.: Împãrþirea sferelor de influenþã între nenumãrate ori numele distinsului nostru s-a rãsfrînt ºi asupra mea ºi am fost primitã marile puteri dupã al Doilea Rãzboi Mon- coleg Norman Manea ºi nici mãcar o datã infinit mai bine decît mi-aº fi putut ima- dial a fãcut ca unii dintre artiºtii ºi inte- pe al lui N. Steinhardt. Lucru care m-a sur- gina. Atunci am fost fericitã, dar, dupã ce lectualii de seamã din România sã ajun- prins cu atît mai mult cu cît ºtiam cã Jur- am aflat cã s-a prãpãdit Marin Sorescu, pe gã în închisori, iar alþii în exil. Neºansa nalul fericirii a fost tradus în limba italianã care-l cunoºteam de cînd am debutat, m-a României de a intra în lagãrul socialist a de Gabriella Bertini Carageani ºi a apãrut, obsedat multã vreme gîndul cã eu fãcusem dus la ºansa culturii ei de a se face cunos- în 1995, la il Mulino, în Bologna, într-o acea cãlãtorie în Irlanda pe locul mortului. cutã mãcar în mod indirect, prin persona- ediþie foarte bunã, îngrijitã ºi prefaþatã de În anul 2005, cînd oraºul Cork a fost litãþile care au reuºit sã se afirme în þãrile profesorul Gheorghe Carageani. Exprimîn- declarat capitalã culturalã, întîmplarea sau lor de adopþie. Citind volumul Documente: du-mi public nedumerirea, mi s-a spus cã, destinul a fãcut sã apar într-o colecþie de Scriitori în Arhivele CNSAS, publicat recent din pãcate, ediþia italianã a Jurnalului feri- poezie europeanã cu un volum intitulat Af- de Ioana Diaconescu la Fundaþia „Acade- cirii nu poate fi gãsitã nicãieri. M-aº fi ofe- ter the Raising of Lazarus (Dupã învierea lui mia Civicã“, se poate constata cã Securi- rit sã donez eu unei biblioteci exemplarul Lazãr), în versiunea englezã a poetei Eiléan tatea l-a urmãrit pe Mircea Eliade pînã la meu, dar de teamã cã ar putea sã disparã ºi Ní Chuilleanáin, care este laureatã a Pre- moarte. La început ca sã-l terorizeze, fãcîn- el fãrã urmã, m-am rãzgîndit. ªi bine am miului naþional irlandez ºi a premiului du-l sã înþeleagã cã se aflã sub paza ei. Apoi fãcut. Pentru cã ulterior am aflat – pe surse internaþional Griffin. Comentariile apãru- ca sã-l ºantajeze, în iluzia cã l-ar putea – cã ºi alte ediþii în limbi strãine ale aces- te în revistele literare din Irlanda ºi din An-

4 • APOSTROF glia au menþionat aceastã carte ca pe una dintre cele mai importante reuºite ale co- lecþiei, considerînd-o rezultatul fericit al în- tîlnirii a douã spirite gemene. Dar cel mai important pentru mine a fost faptul cã Eiléan – care la început a lucrat dupã o tra- ducere brutã, fãcutã de Raluca Rãdulescu – a învãþat limba românã ca sã poatã citi poezia mea în original. Anul trecut mi-a apãrut un nou volum tradus de ea la Dub- lin, iar în noiembrie urmeazã sã-mi aparã altul, în Canada. Uneori mã gîndesc cã nu am niciun me- rit pentru receptarea de care m-am bucurat în Irlanda, ci totul se datorezã faptului cã þara asta, numitã cîndva insula fericiþilor sau a sfinþilor, îmi poartã noroc. Apoi îmi spun cã prea multã modestie stricã ºi brusc îmi revine în minte roata norocului din bîl- ciul copilãriei mele, deasupra cãreia scria cu litere de-o ºchioapã: NOROCUL ªI-LFACE OMUL! Dupã acest ocol încerc sã vã spun, în sfîrºit, cum mi-am selectat poemele pentru Festivalul de la Barcelona. Punctul de ple- care l-au constituit traducerile publicate de dvs. din poezia mea ºi a prietenului meu Virgil Mazilescu în Reduccions. Am mizat pe faptul cã, dacã aveþi o revistã de þinutã ca asta ºi un festival de poezie cu tradiþie, nivelul publicului trebuie sã fie destul de ridicat.

X. M.: O primã impresie dupã lectura poe- ziilor dumneavoastrã. Cu siguranþã, aþi simþit vibraþia celor mai mult de o sutã de suflete catalane care vã ascultau. Aþi putea încerca • Ileana Mãlãncioiu. Foto: M. P. sã faceþi o calificare a publicului din Barcelona tru frumuseþea lor ºi pe þãrmul mãrii, unde mai departe. La asta a contribuit ºi faptul în comparaþie cu cel din alte oraºe europene? ne aºtepta statuia lui Cristofor Columb, cã m-am nãscut într-o casã fãrã cãrþi ºi nu aºezatã pe un soclu înalt de 50 de metri, ca parcursesem încã tot abecedarul cînd am I. M.: Cei care au ales sã fie într-o dumi- s-o putem vedea de la distanþã. Din pãca- început sã citesc zilnic din Biblie. În alte nicã frumoasã de mai la o searã de poezie, te, timpul nu mi-a permis sã intru la Fun- condiþii putea fi un handicap, dar pentru în loc sã stea cu familia ori cu prietenii lor daþia Joan Miró ºi la Muzeul Naþional de mine a fost un avantaj. Pentru cã n-am citit la una din cafenelele pline de lume de pe Artã Catalanã, dar nu regret cã am optat textele propagandistice din cãrþile pentru arterele acelui oraº superb, nu se aflau acolo pentru vizitarea oraºului vechi, avînd în ve- copii de la vremea aceea, care lãsau seche- întîmplãtor. Or, eu cred cã atunci cînd ai dere cã prin arhitectura sa este el însuºi un le în creierul celor ce începeau educaþia prin acces la artã ºi totodatã ai posibilitatea de muzeu, iar clãdirile care poartã marca unicã ele. Mediul în care mi-am petrecut cei ºapte a trece pe lîngã casele Batlló ºi La Pedrera, a lui Gaudí nu pot sã fie vãzute decît acolo. ani de acasã a mai lãsat asupra mea o am- de a te reculege într-o catedralã ca Sagrada prentã foarte puternicã. Fiindcã partizanii Familia ori de a sta neclintit în faþa unui X. M.: Poezia dumneavoastrã încorporeazã, retraºi în munþi care se opuneau regimului tablou din ultima etapã de creaþie a lui Joan între altele, pe de o parte, ingrediente atât erau ajutaþi de þãrani, iar aceºtia erau urmã- Miró, educaþia esteticã e de la sine înþe- de naturã spiritualã sau misticã, cât ºi aspec- riþi de Securitate ºi arestaþi. Dimineaþa, toa- leasã. Ceea ce mã neliniºtea nu era publi- te din cultura popularã sau ruralã. Are de tã lumea din sat se întreba înfricoºatã dacã cul, ci faptul cã trebuia sã citesc în spaþiul asemenea un sens foarte critic, care se nutreºte a mai fost ridicat cineva peste noapte. Spai- închis ºi totodatã deschis al unei curþi inte- din adevãr ºi onestitate. Cum v-aþi defini ma ºi dispreþul inspirat de cei ce lucrau rioare, unde o parte din ceea ce spui ajun- dumneavoastrã creaþia? S-a spus cã opera pentru odioasa instituþie de represiune pe ge la cei care te ascultã, iar alta se pierde dumneavoastrã poeticã se configureazã ca un care se baza dictatura mi-au intrat în sînge undeva, între pãmînt ºi cer. Mai trecusem mare proiect spiritual, aº adãuga atemporal, de la vremea aceea. Dar cred cã ar fi absurd printr-o stare asemãnãtoare doar în Grecia, care transcende comunismul. Este un proiect sã-mi fac un merit din asta, ºi nu din ceea cînd am participat la un recital organizat pe conºtient? Acum, având perspectiva experien- am reuºit sã realizez, în pofida a tot ºi a ruinele unui teatru din Antichitate. Ca s-o þelor trãite ºi a spiritualitãþii deja definite, ce toate. Nu am urmãrit deci, cu premedita- depãºesc, mi-am propus sã nu vorbesc doar scrie Ileana Mãlãncioiu? re, un anume proiect ºi poate a fost bine cã pentru oamenii veniþi sã ne asculte, ci ºi lucrurile pe care le-am fãcut au venit de la pentru zidurile vechi dimprejur, care de-a sine. Cu mintea de acum, cred cã ideal e sã lungul vremii ºi al vremurilor trebuie sã fi I. M.: Cei ºapte ani de acasã nu stau doar pui semn de echivalenþã între existenþa ºi auzit multe, dar asta nu le-a împiedicat sã la baza educaþiei propriu-zise, ci ºi la a celei poezia ta, iar proiectul tãu spiritual sã evo- rãmînã neclintite pe locurile lor. estetice. Pentru felul meu de a vedea lucru- rile a contat faptul cã am petrecut aceºti ani lueze odatã cu tine. Chiar ºi spre sfîrºitul vieþii, cînd, vrînd-nevrînd, începi sã înlo- X. M.: Vizita la Barcelona v-a permis de ase- între oameni simpli, dar cu o credinþã pu- cuieºti exerciþiile de supravieþuire prin poe- menea sã cunoaºteþi ceva mai mult cultura ternicã, pentru care lumea cealaltã exista cu zie cu cele de tãcere, ca sã nu treci dinco- catalanã? adevãrat. În imaginaþia mea de copil ea lua lo nepregãtit pentru ce va urma. o formã concretã, foarte favorabilã poeziei.
I. M.: Cînd stai doar douã, trei zile într-un Eugen Negrici, pe care constat cã l-aþi citit oraº atît de frumos nu ºtii ce sã faci mai cu atenþie, a afirmat cã descoperirea cea întîi. Aºa cã v-am fost recunoscãtoare atît mai importantã a mea ca poetã stã în intui- XAVIER MONTOLIU este cercetãtor dvs., cît ºi doamnei profesoare Corina rea consubstanþialitãþii vieþii ºi morþii. Aºa la Institutul de Studiere a Culturii Oproaie, pentru cã, deºi nu mã cunoºteaþi, cum am mai spus, aº fi mîndrã sã fi desco- Catalane din Barcelona ºi traducãtor m-aþi întîmpinat ca niºte vechi prieteni ºi perit eu acest lucru extraordinar, dar nu am din literatura românã. m-aþi condus ore în ºir pe strãzile oraºului fãcut altceva decît sã-l preiau de la cei între vechi, prin pieþele ºi catedralele celebre pen- care am crescut ºi sã-l duc, în felul meu,

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 5 ghidatã de un anumit adevãr despre iubire: ideea cã iubirea este o chestiune de andro- ginie sau cã este o atracþie fatalã sau cã este o putere creatoare sau cã este o boalã ori o metafizicã sexualã devine legea absolutã a unei ficþiuni date“), are un punct de ple- care cu tentã ludic-savantã: „Mã preocupã mai ales funcþionarea unui capriciu eru- dit, respectiv cum se ordoneazã expozitiv propria mea bibliotecã interioarã, o biblio- tecã interioarã oarecare, cu ºi despre femei, suflet, pune în miºcare senzualitãþi ºi înfio- cu ºi despre dragoste“, dar ºi rostul unei MIHAELA URSA rãri, aºezându-se la distanþã egalã de ºtiinþã recuperãri compensatorii: „Mi-am refuzat ºi plãcere. Criticul se instaleazã în vecinã- uneori – ºtiind cât de austerã poate fi co- ºi capriciile ei erudite tatea fierbinte a cãrþii comentate, instru- munitatea ºtiinþificã – voluptatea de a scrie mentele îi sunt exacte, dar ºi fin persona- exact aºa cum mi-aº fi dorit. Nu mã refer Irina Petraº lizate, nu se uitã pe sine în spectacolul tocmai la un dicteu automat, ci mai degra- miraculos al interpretãrii. Din întâlnirea bã la starea de graþie – rarissimã, din câte AVUROASA CARTE a scrutãtoare cu textul celuilalt se naºte ine- ºtiu – în care þi se dã ºansa de a deveni actor S Mihaelei Ursa (Eroti- vitabil un text ficþional de rang secund, dar al bibliotecii tale interioare ºi de a scrie în ace- con: Tratat despre ficþiunea ºi, în parte, autoficþional. Nici criticul nu laºi timp o carte ºi jurnalul ei“ (s.m., I. P.). amoroasã, Bucureºti: Car- poate alege sã lipseascã din textul sãu, ase- Capitolele tratatului vorbesc despre in- tea Româneascã, 2012, meni oricãrui autor. teracþiunea dintre carte ºi cititor („fãrã sal- 216 p.) vine pe fondul Într-un fel, Eroticonul a fost pregãtit de tul meu în ficþiune, cartea pe care o citesc unei prea lungi „încrun- Divanul scriitoarei (2010), volum alcãtuit nu se trezeºte la viaþã; fãrã ridicarea per- tãri“ (cum bine o numeºte în urma unei „investigaþii asupra felului sonajului dintre pagini pânã îi simt rãsu- Alex Goldiº) a criticii ro- în care scriitoarele din România îºi gestio- flarea, lectura nu reuºeºte sã mã rãpeascã mâneºti, fixatã de o bunã bucatã de vreme neazã identitãþile“. Titlul sugereazã din pentru a trece dincolo. Or, interacþiunea pe subiecte negre ºi datate. Oricât de nece- start o formulã suspendatã ºi cu toate fina- aceasta vitalã nu poate rãmâne fãrã conse- sar ar fi studiul unei epoci revolute, acesta lurile deschise: „în egalã mãsurã divan psi- cinþe: eu modelez cartea, care mã mode- se face prea adesea cu o încrâncenare care hanalitic, introspectiv, lejer prietenesc, dar leazã la rându-i“); despre „literatura «de nu lasã loc nuanþelor, conexiunilor subte- ºi contemplare, problematizare, giudeþ“. Au dragoste» ca favoritã a «lecturii de plãce- rane, creºterilor fireºti. Cu privirea aþin- intrat în joc 14 scriitoare. Spuneam atunci re»“; despre ferestrele mincinoase prin care titã pe ideologia oficialã, genul acesta de cã prea scurta ºi generala Lãmurire mã lã- sunt privite, în literaturã, femeia sau iubi- cãrþi se condamnã (fie ºi pe nedrept) la o sa sur ma soif. Cea de-a 15-a doamnã a rea; despre componenta livrescã a discur- frecventare superficialã, îngustã ºi ea, ne- cãrþii, inventatoarea jocului, iatã, îºi plãteºte sului îndrãgostit; despre „asocierea femeii apãrat „încruntatã“. Insensibile la temele cu datoria. cu rãul“ („asociere noþionalã þesutã chiar în adevãrat mari ale omenescului, se erijeazã Arhitectura cãrþii împacã excelent þinte- fibra naraþiunilor de legitimare antropoge- în judecãtori infailibili, inflexibili, cautã vini le profesoral-academice ale temei cu plãce- neticã“), unul dintre locurile comune ale ºi pãcate ºi inventeazã, cu plãceri sinuci- rea taifasului subþire. Conceptele ºtiinþei literaturii despre seducãtoare ºi potenþialul gaºe, pedepse. ªi uitã cã literatura scapã literare ºi cele douã „copile“ ale autoarei destructiv al senzualitãþii feminine; despre constrângerii calendarului politic. sunt instrumente existenþial-interpretative femeie ca iniþiatoare a dialogului (lucru de Nici în cãrþile precedente, Mihaela Ursa complementare. Viaþa ºi biblioteca nu se neacceptat pentru un Paul Zumthor!): „es- nu fãcea rabat de la farmecul comentariu- incomodeazã nicio clipã. Rãsfoindu-i când te cert cã înaintea cãderii, pentru prima oa- lui avizat ºi descruntat. Intervenþiile sale ºi când blogul, Aberoscopul, i-am invidiat de rã în scena Facerii, femeia apare singurã, sunt de fiecare datã pe cât de coerente con- fiecare datã prezenþa extrem de umanã, pu- bãrbatul fiind în mod inexplicabil absent. ceptual, de o proprietate uluitoare a ter- sã pe ºotii în cele mai sobre chestiuni, iro- Dialogul ca situaþie de comunicare apare menilor chiar ºi când sunt inventaþi, pe atât nic-doctã în împrejurãri hazoase. Amestec într-un context în care atât Creatorul logo- de libere, personalizate, calde. Optzecismul de inteligenþã, bunã situare faþã în faþã cu crat, cât ºi partenerul Adam lipsesc“; despre ºi promisiunile postmodernismului (1999), sine ºi cu ceilalþi, deschidere fãrã fasoane, falsul paradox al scriitorului care dispreþu- Gheorghe Crãciun, monografie (2000), Scrii- dar ºi deloc îngãduitoare cu alunecãrile de ieºte femeia ºi, în acelaºi timp, scrie litera- topia sau Ficþionalizarea subiectului auctorial spirit. Intervenþiile sale în câmpul scriptu- turã de dragoste: „încleºtarea eroticã nu în discursul teoretic (2005) au reþinut atenþia ral ºi în cel existenþial se petrec în seama este, uneori, decât celãlalt capãt al dezgus- prin solida armãturã a demonstraþiilor teo- unui livresc jucãuº, fãrã a fi uºuratic, cu o tului sau de-a dreptul al urii faþã de sexul retice, punând în joc, cu dezinvolturã, dar ancorare în cel mai concret real niciodatã opus“ (lucru verificabil ºi în poezia ero- ºi cu o acurateþe a enunþului remarcabilã, atinsã de banalitate. ticã mizerabilistã); despre Madame Bovary bibliografii impresionante, dar ºi prin mlã- „Roºcovana“, cum îºi alintã ea singurã ºi Anna Karenina º.a.m.d. dieri ale tonului critic pe care teoreticia- micul tratat despre ficþiunea amoroasã („Fic- Sã recunosc cã plãcerea cu care o citesc nul nu le acceptã îndeobºte cu uºurinþã. þiunea amoroasã prezintã întotdeauna, im- are ºi o motivaþie subiectivã, câteva dintre Foarte mobilã ºi cuceritor dezinhibatã, cu plicit sau explicit, o erotologie, respectiv o preocupãrile noastre se ating. Bibliografia o înþelegere largã faþã în faþã cu textul, pseudoexplicaþie, o pseudoteorie sau chiar Feminitãþii limbii române se întâlneºte în enunþa deja în Echinox (2001) un „ideal“ o ideologie a erosului, un cod de identifica- multe puncte cu bibliografia Eroticon-ului. spre care scrisul ei tinde din ce în ce mai re a «adevãratei» iubiri sau a «naturii» iubi- Când mi-a trimis un fragment din Eroticon evident: „Cred cã discuþia despre «puterea rii. Erotologia, filosofie alternativã a iubi- pentru Promenada scriitorilor (proaspãtul criticului» trebuie dusã pe cel puþin douã rii, se alãturã puterii vizuale a eroticonului almanah al Filialei clujene a USR), i-am planuri: trebuie sã diferenþiem între criti- [„definesc eroticonul drept o imagine vizua- sugerat sã asculte Erotokritul în versiunea cul teoretician literar ºi criticul aplicativ, lã concentratã, la care avem acces prin inter- lui Nikos Xilouris. Îl gãsesc postat deja în cronicar literar. ªi unul, ºi celãlalt pot juca mediul discursului literar aflat la dispoziþie, intervalul de dinaintea apariþiei cãrþii. Dar la un moment dat rolul criticului de direc- dar în înþelegerea cãreia discursul verbal dis- astea nu sunt decât detalii. Scrisul Mihaelei þie, însã demersurile ºi mizele lor sunt dife- pare, se face nevãzut pentru a permite mai Ursa are un farmec contagios. Uneori îmi rite. Idealã pânã la utopie ar fi situaþia în degrabã lectura proprie poeticilor vizuale pare rãu cã nu i-am fost studentã. care cele douã roluri ar putea fi jucate im- în analiza imaginii, a figurii“; ºi „nu este
pecabil de aceeaºi persoanã“. În Scriitopia, întâmplãtor cã foarte frecvent eroticonul noutatea, nu atât de idee, cât de atitudine este – la limitã – o scenã a ferestrei, un ta- ºi expresie, o identificam în descrierea actu- blou în sine, în care interioritatea ºi exte- lui critic ca ficþionalizare a subiectului auc- rioritatea comunicã prin intermediul unei torial. Mihaela Ursa mizeazã pe luciditatea rame, al unui ancadrament care presupu- „cartezianã“, matematicã, a lecturii aviza- ne aºezarea în calea unui privitor, a unui te, însã ºtie ºi cã obiectivitatea criticului are lector“] pentru a construi o lume ficþionalã

6 • APOSTROF CINEPHILIA mizând pe incomunicabilitate, fractura dis- tul, eu sunt nimic“. Istoria viitoare a ome- Patru filme filosofice cursului ºi pe mister. O magie efectivã ia nirii pare înscrisã în Întuneric la amiazã ºi naºtere atunci când joci rolul unei persoa- 1984. Era sã uit, m-a amuzat promoul la de la TIFF 2012 ne, când devii afectiv acea persoanã. Amu- produsele Apple, în special la iPhone ºi zant ºi sinistru în acelaºi timp profesiona- iPad. Cu un iPad se armeazã Götterdämme- ªtefan Bolea lismul actorilor: faptul cã-ºi repetã rolul, cã rung, arma destinatã sã distrugã planete. Sã sunt pedepsiþi pentru devieri etc. Misterul fie aici un mesaj subliminal? OLIÞISTUL (REGIA Nadav Lapid, Israel, este captat ºi de violenþa excesivã, atitudi- Oslo, 31 august (regia Joachim Trier, 2011). Un fel de elegie a revoluþio- P nea macho a protagoniºtilor, capacitatea oa- 2011, Norvegia). Povestea unui tânãr care narului incompetent. Filmul este structurat recum kafkianã de a pedepsi ºi de a „omorî îºi vindecã dependenþa de droguri într-un în douã episoade, care intrã în coliziune la ca un câine“. centru de reabilitare, dar care nu poate sã punctul culminant. Primul descrie în deta- Iron Sky (regia Timo Vuorensola, 2012, fie vindecat ºi de boala sufleteascã de care liu viaþa unui luptãtor din trupele antitero. Finlanda, Germania, Australia). O parabolã suferã. Am putea spune cã existã o lege a La fel ca-n 300, elogiul trupului, dispreþul a nazificãrii Americii ºi o parodie la cel firii, una contradarwinistã (the weak will faþã de cei maladivi (care sunt folosiþi, dar de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi la cel din survive), iar aceastã lege constatã cã tocmai nu integraþi), cultul autoritar al paternitãþii Irak. Naziºtii sunt caricaturizaþi (puþin mai cele mai strãlucite exemplare au un imbold (ºi altele) au, toate, ceva nazist. Cu ironia multã cercetare nu strica) ºi un model ne- inerent spre autodistrugere. Ce le oferã so- aferentã cã acþiunea se petrece în Israel. gru este adus în scenã (Christopher Kirby) cietatea celor care trãiesc în polii fiinþei lor Mai ales în primul episod, producþia lui pentru a accentua desuetudinea diferenþei sau la ecuator? Puºcãria, ospiciul sau supra- Lapid (care a fost prezent în sala de la dintre spiritul arian ºi cel afro-american. doza de heroinã. Existã o relaþie de mutu- Arta) cade la montaj: informaþii redun- Naziºtii au ajuns pe Lunã ºi au prosperat, alã excluziune între excelenþã ºi mediocri- dante sunt strecurate, ce nu au legãturã cu în ciuda faptului cã revoluþia digitalã a tre- tate, a cãrei singurã excepþie pare sã fie intriga sau mesajul filmului. Poliþistul ar fi cut pe lângã ei. Sunt capabili totuºi de crea- Goethe. Cel mai bine se vede discrepanþa câºtigat la capitolul mister prin disconti- rea unor arme de distrugere universalã, ca dintre cei strãluciþi ºi mase în tabloul lui nuitate. Al doilea episod începe cu niºte Götterdämmerung, ce ar putea gãuri la pro- Friedrich, Cãlãtor deasupra mãrii de ceaþã. punkeri aflaþi în exerciþiul distrugerii unei priu Terra. Dar naziºtii, prin cultul lor ri- Cel ales este înclinat sã depãºeascã buza maºini. Faza amuzantã e cã maºina distru- tualic pentru onoare, sunt „singurii pe care prãpastiei ºi sã se arunce în vid. Uneori sã aparþine Shirei (Yaara Pelzig), textiera americanii îi pot bate în luptã dreaptã“, adaptarea nu este o opþiune. De ce oraºul unui grup de anarhiºti, care se pregãtesc de cum spune preºedinta Americii (Stephanie Oslo este personajul principal din filmul lui primul lor atentat. Shira n-ar putea fi supã- Paul). Filmul este interesant din perspec- Trier? Pentru cã Oslo, cu toate parcurile, ratã pe punkeri: dacã ei îi distrug maºina, tiva criticii nazificãrii Americii, þara li- pãdurile, autostrãzile ºi cu toatã poleiala ea vrea sã distrugã întreg sistemul pro- benignã a burgheziei care a dat de petrol, ducãtor de bunuri. Scena care taie acþiunea este, cum „spunea“ Ulver, Perdition City. Sã oarecum previzibilã ºi banalã din primul trecem dincolo de faþadã, Oslo este vam- episod este, retrospectiv, una dintre cele pirul, Moloch care þipã dupã sacrificiu. mai reuºite ale filmului. Cum sã-i înþelegem Dincolo de determinarea spaþialã, 31 au- pe anarhiºtii moderni? Avem acces imediat gust e ultima zi de varã (ºi nu existã o varã la „lumea“ lor în scena în care liderul gru- mai plãcutã ca aceea norvegianã) – ne pului, creierul revoluþionar, îl invitã pe îndreptãm spre iarna polarã, când, la ora 3, colegul lui, care se plânge cã violonistul luna va rãsãri odatã cu depresia! ambulant cântã prost, sã ia vioara ºi sã dea La a doua vizionare: el o performanþã superioarã, dacã este capa- a) Scena cea mai reuºitã îmi pare cea în bil s-o facã. Ceea ce se ºi întâmplã. Avem care Anders stã singur în cafenea ºi aude aici un principiu acþional, cel al influenþã- poveºtile celor din jur ºi în care vedem prin rii directe a realitãþii, ce vrea sã înlocuiascã ochii lui alte destine care penduleazã între acceptarea pasivã, înþeleaptã ºi resemnatã. obiºnuinþã ºi depresie. Cele douã grupuri se ciocnesc în final. b) Zâmbetul lui Anders aparþine unuia Dacã stânga ar fi jucat atât de prost în cel care îºi recunoaºte absenþa în miezul pre- de-al Doilea Rãzboi Mondial, dreapta ar fi zenþei: de fapt el îºi ia rãmas-bun de la lu- fãcut joncþiune cu trupele din Japonia. mea sa, instalându-se în neantul pe care îl Miza filmului este totuºi alta decât conflic- anticipeazã mereu. De aici, imensa nostal- tul dintre douã viziuni distincte asupra gie a existenþei lui Anders, care a pierdut lumii: scena în care Yaron (Yiftach Klein) bãtãlia ºi doar priveºte din exterior propria se uitã la cadavrul blond al revoluþiei este sa înhumare. Un fel de „goodbye cruel îmbibatã de o enormã nostalgie ºi compa- world“. siune, „an unfinished simpathy“. c) Penultima scenã, cea anterioarã ima- Alpii (regia Giorgos Lanthimos, 2011, ginilor cu (personajul) Oslo, este cadratã Grecia) Dupã briliantul Caninul, Lanthi- de la uºã. Noi, cei care ne îndreptãm spre mos mai vine cu un alt hit. Faptul cã oame- bertãþii va deveni (a devenit) o oligarhie, viaþã (oare?), suntem þinuþi „afarã, în faþa nii plecau din salã cu priviri ultragiate spu- în care marketingul ºi consumismul fac uºii“. Un mesaj foarte clar din partea lui ne mult despre obscuritatea ºi aparentul legea ºi în care gustul pentru securitate pri- Trier cã instinctul nostru vital ne þine de- ezoterism din Alpii. Este în fapt un film meazã în faþa libertãþilor personale. „Dacã parte, separaþi, înapoi în uterul normei, în despre psihologia ºi ingineria actorului, ai bani, ce mânca ºi infractorul este þinut în timp ce Anders este excepþia, peste care despre naraþiunile pe care le proiectãm ºi cuºcã sã nu ai emoþii când traversezi strada cade cortina ca un giulgiu. rolurile pe care le jucãm pentru a supra- (dacã suspectul de terorism e þinut în lesã
vieþui. Personajele principale preiau roluri- în Guantanamo), poþi renunþa la dreptul la le unor persoane decedate, pentru a alina viaþa privatã ºi contrasemna Patriot Act.“ niºte traume sau pentru a realiza în esenþã Majoritatea autorilor de SF vorbesc despre niºte psihodrame. Violenþa ºi cultul per- dictaturã atunci când se referã la forma de fecþiunii caracterizeazã aceastã „sectã“ de guvernãmânt din viitor. Probabil cã suntem actori existenþiali, care îºi considerã rolul o ultimii oameni liberi. Probabil cã am fost. chestiune de viaþã ºi de moarte (vezi sec- „Istoria se repetã întâi ca tragedie, apoi ca venþa tentativei de sinucidere). Uneori sce- farsã“ (Karl Marx). A recicla nazismul din nele sunt monstruoase ºi emanã un sarcasm coºul de gunoi al istoriei ca sã fabrici trama grotesc, ce parã sã provinã din Beckett ºi unui film înseamnã a reactualiza niºte în- Ionesco. Cred cã filmul se poate înscrie în semnãri din Evreii, un popor de singuratici proiectul teatrului absurdului din anii ’50, de Cioran. „Might is right“ – „statul e to-

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 7 MIRCEA PETEAN: Palimpsest aniversar

Ovidiu Pecican

ÂRSTA ROTUNDà în cazul poeþilor asi- sã împace spiritul textualist cu chemarea ne temperat“. Dar Simona Sora distinge ju- V gurã un lung parcurs ºi, pentru cei a strãbunilor ºi ritualul intimist“. dicios cã „nu din întâmplãrile cotidianului cãror muzã nu este leneºã, aceasta înseam- Datoritã acestei aºezãri în emporiile li- de «zi dupã zi» îºi extrage M. P. poemele, nã dospirea operei. La ºase decenii de viaþã, ricii, Mircea Petean poate fi, în principiu, ci dintr-un cotidian al limbajului poetic la- Mircea Petean este autorul unui prodigios oricât de prolific, fãrã a se dilua. Nu îi revi- tent“. Ce rezultã din aceastã alonjã? „Mãre- numãr de volume de poezie, dovedind – ne, la drept vorbind, decât sã fie consecvent þie ºi derizoriu. Ambiguitate. Epic ºi biogra- cum scria odatã Ion Mureºan –, cã „nimic cu sine, dezvoltând pe rând disponibilitãþile fic. Polimorfism. Intertextualitate. Modul din ceea ce þine de poezie nu-i este strãin“. plurale pe care le-a manifestat dintru început, în care poetul penduleazã între tentaþia de cu atenþia ca izvoarele lirice sã nu îi sece. a lua în serios existenþa, sancþionând-o Observaþia aratã cã, în cazul lui, poeticita- pânã în aspectele sale sociale ºi cealaltã ten- tea este rezultatul unui filtru, al unui reflex taþie, a ironiei, a replicii concrete ºi a per- intelectual pus continuu la treabã, nedes- sonajelor pitoreºti. […] În final, lirica lui curajat de nicio realitate, discursul liric fiind Mircea Petean se dovedeºte a fi una a cãutã- ceea ce se încheagã ca rãspuns la provocã- rii, a unei lupte perpetue cu realul“ (Maria- rile cele mai felurite. na Ilie). Ceea ce a atras însã atenþia din prima Ar rezulta de aici cã disponibilitatea au- clipã asupra prezenþei auctoriale a lui Pe- torului este polimorfã, cu deschideri în mai tean a fost o creativitate proteicã. Încã Ni- multe direcþii, ceea ce nu este întotdeauna colae Manolescu menþiona, chiar la debutul receptat ca un avantaj, dar calitate care, în volum al poetului, „o fazã de disponibi- prin acumulare, devine un continent tot litãþi multiple, un virtuoz al «imprecaþiei», mai conturat peste peisajele cãruia suflã, ca ºi al «cântecului» […], cu înclinaþie spre neîndoielnic, suflul entelehial al celui care grotesc, dar ºi spre suav. Nota lui esenþialã l-a conceput. Toate acestea nu se petrec fãrã mi se pare o anume îndrãznealã în invenþie, riscuri, dupã cum sesiza Mircea Zaciu: insolitul metaforelor care se þin tocmai de „Bucolic ºi citadin, ingenuu ºi livresc, spe- aceea minte“. Ideea a prins ºi s-a regãsit, la culativ ºi direct, ironic ºi grav, sentimental rãstimpuri, ºi printre observaþiile fãcute de ºi tãios, schimbând registre ºi stiluri cu des- alþi comentatori: „poet pentru care a scrie/ tulã detaºare, Mircea Petean îºi riscã de fie- a rescrie a devenit un fel de religie prin care care datã, carte dupã carte, miza intimã, ceea ce e nesemnificativ devine sens, ceea gata totdeauna sã ºi piardã la o adicã“. ce e derizoriu devine grav, ceea ce e macu- Capacitatea de a formula memorabil Dezvoltãrile lirice nu se fac, astfel, fãrã pri- laþie devine jubilaþie“, nota Ioan Moldovan. i-a fost observatã devreme, la prima pla- mejdie, iar metamorfozele acestui talent, Iar Tudorel Urian era de pãrere cã „Petean chetã de versuri: „fiecare poem conþine ver- prin diversele contexte favorabile comu- are o mare capacitate de a se reinventa ca suri tulburãtoare cu valoare de aforism, de nicãrii, aduc câºtiguri într-o zonã, pentru a poet, de a produce surprize chiar ºi acolo o concentrare emoþionalã ºi o limpezime amâna decantãri într-alta. Fiindcã, într- unde totul pare clar ºi predictibil“, scrisul a ideii care te cheamã sã revii asupra lor“ adevãr, dacã este sã spui care ar fi tonul lui apãrându-i drept „creaþia unui autor (Constanþa Buzea). Nu a scãpat nevãzutã inconfundabil, menit sã facã prozeliþi ºi lucid, cerebral, cultivat, cu umor ºi spirit nici infuzia participativã, cãci „poezia sa ºcoalã, al acestei puneri în paginã, rãspun- ironic. Aproape o chintesenþã a spiritului reflexivã este însoþitã de un profund filon sul nu ar fi neapãrat la îndemânã. Dupã echinoxist“. emoþional“ (Traian T. Coºovei). unii, ar fi vorba despre „teatralismul gro- Descifrarea secretului acestei poezii o În fond, Petean se vãdeºte a fi din nea- tesc ºi sarcastic“ (Radu G. Þeposu), dupã propune Irina Petraº, vãzând în Petean „un mul centaurilor, succesiunea poeziilor pe alþii despre „o vivacitate uºor histericã ºi exemplar poet al locuirii […] E o literaturã care le semneazã dezvãluind, în timp, „vi- uºor histrionicã“ (Ioan Moldovan), „discre- larg recuperatoare, una care cautã date eter- ziunea unui poet aparent tradiþionalist, dar þie ºi mãsurã“ (Octavian Soviany), „tendin- ne în frânturile clipei trecute ºi în recom- postmodernist prin mijloace“ (Nicolae þã de epicizare a discursului liric“ (Constan- punerile celei prezente, care nu se recunoaº- Oprea). Într-o poziþionare similarã îl des- tin Cubleºan), „o liricã a sedimentãrilor, a te pe sine fãrã acest trecut comunitar. […] coperã ºi Andrei Zlãtescu, ca pe un „poet acumulãrilor treptate, a aluviunilor ºi avul- o mitologie personalizatã, dar ºi cu rãdãcini duplicitar, prea înþelept pentru un citadin, siunilor de tot felul“ (Al. Pintescu), o „alu- puternice într-un loc al memoriei în care se dar exilat, pripit, în traiul de la þarã“. necare linã dinspre real spre imaginar, acea- poate regãsi“. În aceeaºi direcþie mergea ºi S-a jalonat judicios ºi configuraþia aces- stã transformare subtilã a priveliºtilor Cristian Livescu, pentru care textul petenian tei poezii, Virgil Mihaiu amintind „câteva exterioare în realitãþi interioare este atot- vine din „asumarea a douã reguli de aur ale dintre trãsãturile definitorii ale acestei poe- prezentã“ (Ioan Milea). În aceste condiþii, poeziei […]: prima, cã poetul are de cer- zii: relativismul, sentimentul implicãrii în se poate socoti cã scrisul lui Mircea Petean cetat, de explorat, de transpus în vizionar pur hazard, asumarea «banalitãþii», a con- urmeazã, în felul lui, tectonica finã, capri- un domeniu, lumea pe care o duce cu sine; diþiei umane oneste, dar ºi ludicul suprem cioasã, dar, în fond, consecventã cu sine ca a doua, cã aceastã lume se relevã secvenþial, al jocului metaforic. Poemele lui Mircea demers iscoditor, ca perpetuã cãutare ºi din fãrâme pe care poezia le recupereazã, Petean sunt receptacole deschise spre tot reconfigurare, a poeziei înseºi, asumatã ca dându-le coerenþã ºi fãcând din ele «urcuº» ceea ce îl (ne) înconjoarã, spre tot ceea ce modalitate de raportare la viaþã ºi conver- cãtre sine, cãtre «întunecatul munte» al onti- îi (ne) fu dat de soartã, marcate de o atitu- tire a existenþei în prilej mereu împrospã- citãþii. […] Poezia lui Mircea Petean a ºtiut dine liricã pe care aº defini-o hedonism bi- tat de experienþã esteticã.

8 • APOSTROF MIRCEA PETEAN Haiku

Luce d’Agosto sulla collina di pietra A Daria fermata nella pietra – case di pietra tronchi carbonizzati * qua e là tra le pietre – il suono della campana luce d’Agosto riverberato per i vecchi muri di pietra – un’altra ora è passata * pietre su pietre al mulino si macina dietro una roccia con pietre – mi perdo di fronte annerita – il canneto al giovane oliveto tra le pietre vicino la riva * un uccello marino – nessuna onda la luce sulla collina lo ha abbattuto ancora all’alba – l’ombra sparisce sotto le pietre * Un sentiero tagliato tra rocce luce ed ombra si disputano Alla sua fine – casa con giardino ogni foglia – tremolio E le dipendenze del contadinello e scuotimento sopra la corte lastricata * l’uva imputridisce in grappoli – le foglie luccicano rari colpi di bastone nella luce tutta nuova – i rumori di lavoro e vita adomestica * uova di pietra nel viale Daria sogna tra le mie braccia – per Villa Pallavicini – seguiamo le ombre del mattino le tracce dell’uomo delle caverne avvolgono il suo corpicino lastra di marmo pali di metallo * tetto di legno – nel chiosco turco le foglie si sono pietrificate penso in romeno nella luce di mezzogiorno – un urlo trasformato in pianto * Il nuotatore fa il morto – l’albero abbraccia il metallo alla testa della croce e la pietra suda la pietra del sale sotto l’arbusto di rosmarino strappato dall’acqua del mare * il crocifisso è gettato la pietra della collina tra i pini sulla riva prima e ultima certezza – luce di vento * un muro di pietra Genova-Pegli all’entrata della maternità 26 Agosto 2009
e una profusione di fiori di bougainville Traduzioni riposo totale – di LUCA OLIVA solamente rosicchiano pietre le cicale nel fogliame

* nella tana è cresciuta una pietra e dalla pietra è spuntato un piccolo pino

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 9 Ancheta ELEMENTELE

P ÃMÎNT, APÃ, AER, FOC, acestea sînt elementele primordiale din care este fãcutã lumea, spuneau anticii. Vã invitãm sã ne trimiteþi o reverie, ca sã folosim un termen al lui Gaston Bachelard, despre elemente – sau numai despre unul singur, care înseamnã ceva pentru dumneavoastrã. Apostrof

Astfel cã bazându-se pe înãlþimea-i înºelã- coteþe cu tot cu pãsãri, câini speriaþi, coco- Rãutul, huma toare, când pãºise pe fundul de iaz deni- þaþi pe propriile cuºti smulse din curþile velat, nãmolos, fãcu un pas-doi mai mult oamenilor, animale înecate, cu burta um- ºi lãstunii spre largul apei. Da, în faþa detaºamentului flatã, rotunjitã ca un val nemiºcat peste cursul (extrase din naraþiunea de pionieri am fost lãudat ºi dat drept apei. ªi – dincolo de astea sau împreunã cu exemplu de salvamar, nu altceva. Iar oglin- ele – demenþa, nebunia curatã a unor co- „Copil la ruºi“) da acelei ape de la Chersac, astãzi evapo- pleºi de 10-12 ani de a face slalom pe sloiu- ratã, urcatã la cer ºi, poate, de un milion de rile plutitoare, sãrind de pe unele pe altele, Leo Butnaru ori coborâtã din nou pe pãmânt ºi tot de uneori chiar lãsându-ºi câte o cizmã în atâtea ori reîntoarsã firmamentului, mi-a Rãut, când nimerea cu piciorul între enor- Motto: Râul Rãut este cel mai mare rãmas în memorie dimpreunã cu gâzele mele bucãþi de gheaþã ºi aceste mai sã i-l afluent al Nistrului. În istoriografie, subþiratice iute alunecãtoare, în genere, pe înºface fatalmente!!! numele sãu este atestat în Letopiseþul Þãrii somnolenþa iazurilor de þarã, de þi se poate Unele tragedii se întâmplau pe (sau – Moldovei de Grigore Ureche, în care se pãrea cã anume astfel, cinetic, se duc par- la) podul dintre Negureni ºi Chiþcani. spune cã, în 1467, pe când ªtefan cel ticulele timpului… Aceastã cale de trecere fusese de mai multe Mare se afla la Vaslui dupã biruinþa ori dusã de ape, nerezistând milioanelor de asupra turcilor la Podul Înalt, i-au venit * tone de gheaþã, de sloiuri ce apãsau din olãcari de la Soroca, înºtiinþându-l cã susul albiei, chiar dacã se întâmplau sã fie nesãþioºii cazaci au intrat în þarã ºi pradã. PRE PRIMÃVARà – închipuirea de cântec detonate de geniºti. Astfel cã marii meºteri „Decii ªtefan Vodã neputând suferi pre S a piþigoiului... Frânturi de triluri, mici de poduri ai comunismului se gândirã cã, neprieteni a-i lãsarea sã-i strice þara, ce partituri bizare, zise, parcã, dintr-un nai de bre Grigore, care nu vrei sã bei agheasmã, îndatã cu ai sãi, cu câþi era, i-au cãutat a zãpadã – melodia þine doar pânã harnica hai sã facem podul nu prea înalt, sã-l tur- merge, unde s-au ºi tâmpinat cu acea oaste suflare a pãsãrii topeºte fluierele dalbe ale nãm din beton ºi, de cum creºte apa, ea cãzãceascã pe Rãutu la Grumãdzeºti [astãzi ultimei ninsori din martie, când Rãutul-râu va trece peste el, umflând pe deasupra ºi satul Serbeºti, raionul Floreºti]. devenea ruletã diavoleascã, în umflare re- masa incalculabilã a sloiurilor de gheaþã. Fiindu cazacii în pradã rãºchiraþi ºi lovin- vãrsãtoare de puhoaie descãtuºate întru în- Douã-trei zile, hai, lasã, o sãptãmânã, sã du-i noaptea fãrã veste, furã biruiþi cazacii.“ mulþirea tainicelor bulboane ce se sfrede- zicem, oamenii mai îngãduie, pânã scade leau pe ele însele; urieºeºti lozuri rotitoare Rãutul ºi reapare la suprafaþã podul etc. Ei APA RÃUTULUI, cu „interstiþii“ de – cele ale ameninþãtorului frãmânt de slo- bine – spre mare rãu: unii nu aveau rãb- ...smârcuri, mlaºtini; alte „interstiþii“ – iuri. Rãu(tul)... rãu vroia sã facã rãutãþi, dare, veneau cu cãruþele, cu carele, aproxi- între moºiile satelor învecinate, cu crân- revãrsându-se furios ºi nemilos. Viiturile lui mau cam unde e podul, cutezând sã în- guri, fâºii forestiere de protecþie, ponoare, cantonau gheþurile – plutitoare, o vreme, drepte într-acolo caii, boii. Apa le venea cariere de piatrã etc. Iar în firea mea ºi a dar deja stopate, bulucite înfruntãtor la animalelor pânã la burtã sau chiar mai sus. tovarãºilor mei de prime aventuri con- podul ce leagã satul nostru Negureni de un De obicei, cei mai mulþi treceau, dar, une- vieþuiau, în bunã înþelegere, geograful ºi altul, zis Chiþcani. Geniºtii mai puneau ici- ori, nopþile, se întâmpla marea nenorocire: cãlãtorul, proprietarul de drumuri, cum colo calupuri de dinamitã sub straturi de caii cãlcau pe alãturi de pod, cãdeau în bul- ziceam, cãruia curiozitatea ºi neastâmpãrul sloiuri cabrate, ce aduc a ziduri de palate boanele învârtejite ale apei, trãgând dupã ei îi erau de propulsie ºi bucurie. Dar ºi pri- ruinate. Bubuituri straºnice, de zângãnesc cãruþa încãrcatã cu saci cu grâu, porumb mejdii. Cum ar fi cea de înec. ªi eu trecut strident sticlele sutelor, miilor de ferestre – cãci la moarã mergea gospodarul care se ºi prin încercãri grele când, la Rãut, câte ale celor douã comune. Umflându-se pânã pomenea ºi el în necruþãtoarea urgie a vreun vlãjgan nesimþit ne ataca pe noi, cei peste poate, apa dã peste maluri, luând-o puhoaielor. Unii bãrbaþi mai vânjoºi, mai mai mãrunþei, afundându-ne, forþat, în apã. razna. Pe defileul ghiolului, strãbate vreun abili, reuºeau sã taie cu satârul hamurile N-ar fi fost o problemã – noi înºine eram kilometru, poate cã ºi jumãtate, ºi iat-o deja vreunui cal sau chiar ale celor doi trãpaºi, buni cufundaci, însã tipul ãla porcos îºi tre- pe buza grãdinii noastre, pe care, încetul cu încât se salvau ºi animalele, ºi el, þinându- cea mâinile pe la spatele piciului neajuto- încetul, o potopeºte, încât, dimineaþa, sã ne se de coama sau chiar de coada lor, înain- rat, pe sub subsuorile acestuia, ca sã ºi le pomenim cu sloi-bob-sositor mai cã abur- tând extrem de greu printre sloiurile de împreuneze la ceafa celui slab, pe care îl cat pe prima treaptã a pragului casei. Tata gheaþã, presante, aproape nimicitoare. Ie- þinea îndelung sub apã sau îl afunda mult face stavilã din buºteni ºi pãmânt la gura ºeau la mal. Alþii însã, din nenorocire, sau prea des decât reuºea acesta sã ia o gurã de beciului, sub îngrãditura ocolului cu oi, cu scãpau numai ei, bieþii cai fiind traºi la fund aer. Sigur, înghiþeam apã, ni se holbau poiatã, cu gojineaþã. De e zi cu soare, brâie- de trãsura încãrcatã, sau se înecau dim- ochii, þipam, rãcneam, ameninþam cu „Las’ le albastre ale pereþilor casei ºi ale acarete- preunã cu animalele. Pânã spre dimineaþã, cã-þi...“, dar fãrã a putea duce la sfârºit fraza lor se oglindesc... marinãreºte în tremurul vestea neagrã se rãspândea prin Negureni – „... aratã el tata!“, pentru cã banditul ãla undelor reci ºi tulburi, dar, scânteios-azu- ºi Chiþcani: „S-a înecat cineva de la Cãzã- te afunda iar! Dar ºtiu cã, prin clasa a V-a, riu, ºi în cristalele sloiurilor colþuros-sti- neºti (Vadul lui Leca, Negureni, Chiþ- pe când eram la tabãrã, din iazul de la cloase. cani…)!“ Noi, copiii, o tuleam de la ºcoa- Chersac l-am salvat de la înec pe Oleg Astfel, câteva zile la rând, Rãutul se re- lã. Coborând Deluºorul spre Rãut, ca sã Zmuncilã. El era mai înalt ca toþi noi cei- vãrsa agresiv, duºmãneºte, fãcând rãu sate- vedem pe malul apei o manta, un þol (sau lalþi, însã pur ºi simplu nu ºtia sã înoate. lor înºirate pe malurile sale, ducând la vale veretcã – un þol mai de colea) ce acoperea

10 • APOSTROF un trup de om ºi cum, ceva mai la vale, pur ºi simplu treceau pe podul dintre cele leam pânza, strângeam scoici, topeam câne- douã perechi de cai sau o pereche de boi se douã comune. De aici se încãrcau tãbul- pa, spãlam rufele... Acolo vãzurãm ºi prime- opintesc sã scoatã din apa tulbure pe cei tocii cu scoici – cât frunzã ºi iarbã scoicile! le reprezentaþii de striptease“, mai spuse – doi cai cu tot cu cãruþa la care au murit în- – pentru hrana bobocilor, raþelor, gâºtelor destul de plastic – doamna. Striptease-ul în hãmaþi. Bietele animale – mândre, frumoa- ce nu erau lãsate la apã – se mai rãtãceau, copilãria noastrã... Ar fi o temã ºi aceasta: se, pe când sunt în viaþã – scoase însã pe se pierdeau sau chiar erau furate, rãufãcã- „striptease-ul“ de þarã, în casele cu mulþi mal arãtau sinistru, cu enormele burþi um- torii sucindu-le capul ºi trecând dintr-o copii, prin pãpuriºuri de lângã ape etc. flate de rãutatea Rãutului. Ne înfioram, ne parte în cealaltã a râului. Alte locuri de scãl- Spre sfârºitul lunii august, pânã sã în- cutremuram, dar, copii fiind, nu ne puteam dat – cu adâncime diferitã, vã spuneam, ºi ceapã noul an ºcolar, eram pus la dat câne- reprima curiozitatea ºi ne tot învârteam pentru mahalale diferite, e de menþionat, pa la darac, îndeletnicire care n-aº fi putut printre picioarele maturilor, prinºi cu tre- pentru cã acestea nu totdeauna se arãtau spune cã-mi displãcea cu totul, cu condiþia buri atât de groaznice. prietenoase unele cu celelalte – La Stuh sã nu fi durat prea mult, în caz contrar lu- Alteori, în anotimpurile mai calde, pe (Gãinãrie), La Soroceanu (vârtej de ape; ându-mi timpul pe care mi-l programasem podul de peste Rãut se încingeau aprige cicã, în timpul rãzboiului acolo cãzuse o pentru joacã. Mult mai plãcut mi se pãrea bãtãlii între nuntaºii din Chiþcani ºi flãcãii bombã, care ºi formase adâncitura în albia operaþia de a pune cânepa la murat în apele din Negureni, aceºtia din urmã cerând râului), La Motor, La Cot. Prin aceste Rãutului ºi de a o scoate, lãsând-o sã se „vadra“ – un fel de platã pentru rãscumpã- puncte strategice nu de puþine ori se isca scurgã, sã se usuce cât de cât pe mal. La rarea miresei. Pe vremuri, încãierãrile erau harþã în toatã legea între copiii, mai rar – podul ce lega Negurenii de Chiþcani, albia sãlbatice, straºnice – nu se ajungea la cuþi- flãcãuanii din satele noastre. Aruncatul/îm- Rãutului era parcelatã – ca într-un ºah al te, însã, uneori, la oiºti era inevitabil sã nu proºcatul cu nisip, nãmol în cel care vroia acestei îndeletniciri gospodãreºti – cu sno- se ajungã: pur ºi simplu, cineva dintre nun- sã iasã ºi se îmbrace deja. Uneori, necãjitul pii acestei plante textile aranjaþi într-un fel taºi smulgea oiºtea de la cãruþa în care erau trebuia sã revinã de multe ori sã se tot clã- anume unii peste alþii, stãpâniþi între patru mirii, naºii, de la celelalte cãruþe ºi – dã-i, ºi teascã de petele de pãmânt, când „agreso- pari înfipþi în nisip, în pãmânt, deasupra dã-i în flãcãi! Dar unii din flãcãi reuºeau rul“ îi strigã: „Nu te îmbrãca, ºarpe, pânã cânepii sãtenii punând pietre sau aruncând sã smulgã vreo atare armã groaznicã din nu mã îmbrac eu. Nu te încinge, ºarpe, pâ- nãmol, de asemenea din considerent de sta- mâinile nuntaºilor chercheliþi ºi – buh, buh! nã nu mã încing eu!“ Însã alteori încinsul bilitate, de siguranþã – sã n-o ducã apa la – în bãrbaþii legaþi cu prosoape ºi în vorni- era deja o operaþiune inutilã – cineva de pe vale. Dupã ce se mura douã-trei sãptã- cei – apãrãtorii mirilor – cu buchete în piept celãlalt mal se strecurase ºi sustrase cureaua. mâni, cânepa era scoasã, fiind lãsatã vreo ºi „decoraþi“ cu panglici legate peste umeri, Toamna, mai pe frig – legatul cu noduri dupã-amiazã sã se scurgã pe mal, apoi spre ca niºte banduliere. ªi – ºtiobâlc, ºtiobâlc! strânse-strânse al cracilor pantalonilor, searã dusã prin curþile gospodarilor. Noi, – se prãbuºeau în apa Rãutului nuntaºii ºi mânecilor cãmãºilor, în timp ce posesorul copiii, mai aveam ºi misiunea de a pãzi acea pricinaºii cu „vadra“, cu rãscumpãrarea lor se scãlda. Frig, toamna. Deja a cãzut avere. Uneori se întâmpla ca vreun rãufãcã- miresei! Spectacol de Ev Mediu, nu alta! bruma, dar apa Rãutului încã mai e cãl- tor sã mai ºi ºterpeleascã din cânepa altora, duþã. Mai caldã ca aerul. Astfel cã ieºind pe când aceasta era încã în claia pusã la mu- * din scaldã ºi gãsindu-þi totul ºi toatele înno- rat. Sau, pur ºi simplu, cineva uitase care date, dârdâi de frig, pânã dezlegi un crac, ar fi fost parcela sa, trebãluind la o alta, ÃUTUL... APA lui punea satelor la dis- o mânecã... Te ia naiba, nu alta... (Dar poa- strãinã. Bineînþeles, urmau explicaþii, une- R poziþie adâncimi pentru toate vârstele. te cã în atare mod se ºi cãlea mânzul ãla de ori destul de aprinse. Dar, în mare, la Rãut La pod, unde se aducea la murat cânepa negurenian, pentru cã nu prea þin eu minte domneau dreptatea ºi inviolabilitatea bunu- Negurenilor ºi a Chiþcanilor, se scãldau ca, în copilãrie, sã ne fi luat pe noi rãcea- lui privat. nãtãfleþii de pânã la ºapte ani ºi mai fricoºii la, din te miri ce...) Acum un timp, discu- de opt-nouã ani. Aici apa era în faþã, caldã tam cu ºefa bibliotecii din Teleneºti, dânsa * ºi nu-i pãºtea nicio primejdie de înec, ei fiind din Þânþãreni, sat cu moºiile înveci- fiind mereu în faþa ochilor celor maturi, nate, spre sud-est, cu cele ale Negurenilor. RIVIT DINSPRE Rãut, din defileul pe care trebãluiau la pus sau la scos cânepa, la Din vorbã în vorbã, prinsesem a ne amin- P care, în timpuri imemoriale, îl sãpase – ghilitul pânzei, la pescuit porcuºor ºi zvâr- ti ºi de râul copilãriei noastre – spunea cã lat, generos, cuprinzãtor – aceastã apã, fal- lugã ºi, din când în când, câte o ocheanã, gospodãria lor era chiar pe malul Rãutului. nicã în depãrtãrile mileniilor, satul „meu“ fel de fel de baboi de diferite specii. Sãteni „Acolo ne-am nãscut, acolo am crescut, ne Negureni are, parcã, o centurã galbenã cu care trebãluiau în apã ºi pe marginea ei sau scãldam, pescuiam, creºteam pãsãrile, ghi- nuanþe pal-oxidate duse spre brun. Aceasta – în partea-i dinspre sud-est. Pe alocuri, „brâul“, „chimirul“ atinge impresionanta (ameþitoarea!) înãlþime de 8-10 metri. În VASILE DAN realitate, vorba e de o continuã lutãrie de câteva sute de metri, de un mal brusc- abrupt de argilã, pe care îl priveam, îl ad- Reverie miram, îl veneram, îl escaladam – pe unde se mai putea totuºi – ca pe o adevãratã În apã am murit prima datã. Îmi amintesc legendã! Copilul din noi îl privea ºi îl per- ºi acum, vã-ncurajez: nu-i deloc dureros. Dimpotrivã mãtasea cepea cu o obligatorie (inevitabilã, intrin- ei te înveleºte cu o piele nouã ºi transparentã secã!) aurã de mister, de fabulos, sinu- ca pe un vierme de preþ. ozitãþile (înspãimântãtoare, dacã priveai în ªi nu te mai lasã din scutecul ei alb jos, de pe buza înaltã a Mãreþei Lutãrii) bine încheiat. ªi acum stau în apã uºor legãnat permiþându-i imaginaþiei noastre sã trans- cu bronhiile tremurînde, avide. greseze epoci, basme, aventuri etc., pentru Din cînd în cînd doar sar pe uscat. a se pomeni, liberã, plimbãreaþã ºi avidã de Atunci mã sufoc. Vorbesc gîfîit, precipitat, impresii noi ºi cât mai tari, în spaþii de indi- cu limba uscatã, împleticitã. cibilã, înfriguratã rezonanþã de enigmatic Jos pe nisip sub picioarele goale dus spre ocult, vrajã, sibilinic. Mai ales cã, las ºi acum cîte o urmã uºor tulburatã, repede ºtearsã. uneori, pe crestele alea gãlbui-oxidate, Pãrul vîlvoi rãscolit ca o pãdure în flãcãri palid-posomorâte sau aproape portocalii- îmi stã la fel ºi acum. radioase, în dependenþã de poziþia soarelui Cum intrã soarele adînc pînã aici ºi de anotimp, de vreme bunã sau vreme eu însumi par cã plutesc captiv rea, la diverse sãpãturi ocazionale, sus, pe rãpit într-un nor albicios. vãluririle crestei, se descopereau înmormân- Ori sub un nor, cel mai adesea, tãri, din care apãreau schelete secondate, în ce m-acoperã trãgîndu-mã-n sus, lungul lor, de rugina vreunei foste sãbii, de tot mai sus spre tavanul adînc în care cad încet, ulcele cu mãrgele ºi boabe de cereale în ele deodatã cu mine picurii noi dintr-o ploaie ce nu osteneºte º.a. de-atunci invizibilã.


Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 11  ºi care nu era decât starea de incertitudine Mal fantastic, Lutãria... Lutãria în preaj- a frumuseþii, una din fugarele ei reveniri Despre pietre ºi alte ma cãreia ne prindea uluirea ca sentiment peste scorburile grãdinii cioturoase dinspre ajuns în stare de... uliu... Da, sentimentul Þânþãreni, adãpostitoare de ciocãnitori ce ape curgãtoare care uneori e mai mult, alteori mai puþin bat cu nemaiauzitã râvnã în tulpini, ca ºi decât o idee... Într-adevãr, priveliºtea verti- cum, dupã trecerea fiecãrui minut, ar anun- Irina Petraº calitãþii multiplicate, parcã, ºi a prãvãliºuri- þa greºit nevenitele ore exacte; în copilãrie MDIVAGATpe marginea reveriilor ba- (o-di-ni-oa-rã!!!) toate orele sunt... inexac- lor roaibe era fascinantã. Asta, ºi din cauza chelardiene încã de la primele traduceri te ºi de foarte scurtã duratã. = A miilor ºi miilor de scorburi-cuiburi sãpate în românã ale cãrþilor sale, încântatã sã (Nu am vrut sã folosesc ghilimele, pen- de lãstuni în jilãveala lor – stoluri, stoluri descopãr un instrument elegant-teoretic tru a autonomiza elegia; gãsind mai potri- de lãstuni cu zboruri repezi, zigzagate, în- pentru amãnunþit vechea mea iubire de vitã o pereche de semne de egalitate, la în- treþesute – din trei bãtãi zvâcnite de aripi lucruri simple – alt nume al lor fiind elemen- ceput ºi final...) erau la Rãut! Paradisul acestor riparia ripa- te primordiale. Românii ºi saºii din târgul ... Odinioarã... Sã mai rãmânem, sã mai ria (cum le zicea latinul, de la râpã, vede- copilãriei mele învãþaserã unii de la alþii îngãduim acolo, în odinioarã, ascultând de se, derivându-le numele) era ocrotit ºi de cã fericirea poate fi atinsã, de pildã, în înþeleapta vorbã a celui care a scris poveºti superstiþia – ce avea efect tabuistic, catego- preajma unui ram þâºnit din piatrã golaºã pentru copii de la ºapte la ºaptezeci de ani, ric în mintea noastrã! – cã cel ce devasteazã, arsã de soare nu departe de un fir de apã, bunicul Ion Creangã, adicã, cel cu împãrã- stricã un cuib de lãstun, ca ºi în cazul celui de unde ritualicele drumeþii de sfârºit de tescu-i îndemn: Hai mai bine despre copilã- de rândunicã, se spurcã iremediabil, um- sãptãmânã începute de cum dãdea firul ier- rie sã povestim, cãci ea singurã este veselã ºi plându-se de puzderia pistruilor ruginii, bii. Dacã mã gândesc bine, la toate cele nevinovatã. ªi, drept vorbind, acesta-i adevã- atât de nepopulari printre negurenieni. patru elemente, în toate ipostazele ºi suc- rul. (Iar amintindu-ne de Huma Falnicei Aþi auzit cumva ºi domniile voastre cedaneele lor, îmi plac mai ales semnele tre- Lutãrii de la Negureni iatã cã, implicit ºi cum 10 mii, ba nu – 100 de mii de puiºori cerii – curgerea, cãderea, valul ºi învãlui- absolut firesc, ajungem/revenim la Humu- de lãstuni, apãruþi în interminabila reþea a rea. Sunt toate acestea ºi înaintãri, dar leºti! Nimic întâmplãtor, Doamne, în desti- scorburilor dintr-un mal uriaº ºi intermi- þinta lor nu e creºterea, ci acumularea în nul Neamului românesc!...) nabil de argilã, piuie în aºteptarea mãmici- timp trecãtor. Sau trecerea în timp. Deºi Vasãzicã, revenind în spaþiile ºi locuri- lor care sã le aducã hranã? Ce acusticã! am copilãrit într-un târg cu tabieturi le care, pe vremea de care vã povesteam, Acut-acusticã! Sub bolta auriilor amiezi! „domneºti-burgheze“, iar vacanþele la þarã încã nu dãdeau motive de adumbrite ele- Piuitul a o sutã de mii, ba nu – a o mie de au fost mereu prea scurte ºi rare, gusturi- gii, trebuie sã vã mai spun cã din fabulosul mii de puiºori, pe care eu, piciul, cu capul le prime mi-au rãmas elementare. ªi ele- povârniº al Lutãriei noastre a fost extras, ridicat spre supranaturala frunte galbenã a mentale. plãmãdit, adus pe temelii întregul nostru fabulosului mal non-stop (nu ºagã!) de Lu- Aºadar, nu pãmânturile întinse ca o tip- sat Negureni. Anume cã în preajma nesfâr- tãrie – eu, piciul, cu gura cãscatã, priveam- sie îmi plac, ci vãlurirea dealurilor (le vãd ºitului mal s-au tot frãmântat luturi, muia- ascultam în-fermecat infinitul numãr de de jur împrejur: din balconul meu dinspre te cu apã cãratã cu butoaiele din Rãut, în pliscuºoare cãscate (ca douã unghiuri de nord, din balconul dinspre sud; când cobor amestec cu paie – „cãlcate cu pleavã“, pre- aur din cine ºtie ce teoremã pitagoreicã!), spre oraº, din piaþa Cipariu. ªi din cimi- cum se spune la noi –, în mânat rotit de þiuitoare, chemãtoare, zumzãitoare în necu- tir). ªerpuirea cãrãrilor, nu marile ºosele. cai, o pereche-douã, copitele cãrora creau prinderea dintre primãvarã ºi varã! (Aha! Acestea îmi stârnesc admiraþia pentru iz- acel aliaj de deal ºi câmpie, adicã de argilã acele douã unghiuri aurii, de caº la gura bânzile omului, dar tresar misterios-înfio- ºi paie care, chiar de nu e unul tare ca gra- puiºorilor, formau ca ºi cum un rombuleþ.) ratã mai degrabã la vederea unei poteci nitul, ca betonul, nici slab de sã pui umã- Piscuit pe piscurile Lutãriei roaibe, fasci- care pãstreazã încã la vedere paºii trecerii rul ºi sã-l prãvãleºti nu e, pentru cã, trebuie nante! Dacã nu aþi vãzut-o, abateþi-vã cum- omeneºti. Micile strãduþe medievale stre- sã vã spun, la câte cutremure de pãmânt va pe defileul Rãutului, privind spre Negu- curându-se acvatic printre ziduri de piatrã, s-au tot perindat-scuturat de când mã þin renii mei – mai existã, existã acea minune nu marile bulevarde; acestea din urmã îmi eu minte, la Negureni nu s-a prãbuºit vreun de relief (supra)natural – Lutãria abruptã, sunt strãine, vastitatea lor rupe nodurile perete ctitorit din chirpicii cãlcãturii de lut pe alocuri atingând 10 metri înãlþime. Mai petrecerii, adicã ale trecerii oamenilor unii cu paie acolo, în preajma fantasticei falii de e ºi astãzi falnicã. Rãutul însã s-a piperni- pe lângã alþii într-o singurãtate ocrotitã de deal abrupt, de care v-am spus deja atâta, cit rãu de tot, hrana lãstunilor s-a împuþi- prezenþa discretã a vecinilor. Grãdiniþe atâtea (dar nici pe departe totul, din câte nat pânã la sãrãcie ºi jale ecologicã, astfel dezordonate, zburlite, liber-sãlbãticite, nu ºtie despre el copilãria mea!). cã ºi numãrul de puiºori piuitori a scãzut parcuri cu alei ºi ronduri respectând cu- iremediabil... În juneþile mele (... postco- minte-apatic geometrii impecabil desena- pilãroase!), pe lunca numitã a Lebedinei, * scrisesem o elegie de prohod pentru acea apã – leagãn ºi holdã pescãreascã a copilã- E MALUL aburcat al Rãutului (doi-trei riei noastre, pentru acel Rãut de cândva P metri înãlþime), chiþcãnenii, precum care, iatã... Iatã elegia-prohod: egiptenii antici pe Nil, îºi irigau ºi ei = Malurile care cândva odrãsleau tot legumãriile. Sãpau, pur ºi simplu, direct în ceea ce poate prinde rãdãcini – golaºe-s în mal un semiturn, o semifântânã (partea din- aceastã primãvarã târzie ce nu-þi va cunoaº- spre râu e deschisã), din care, cu cumpãnã, te pompoasele revãrsãri, Rãutule supt de sãgeatã, nuia, cârlig ºi ciuturã scoteau de pompe ºi uitat de nori, dar mai ales – de zori apa (dimineþile ºi serile, când e priel- noi, Rãutule rãu-pãþit, de neiubire nãmo- nicã irigaþia), rãsturnând-o în ulucul din lit. Doar ca o nãdãjduire, pe malurile lutã- care alunecã spre micile canale dintre stra- riilor roaibe tremurã peste vãluririle-þi mã- turile cu roºii, vinete, ardei, þelinã etc. Iar runte minuscula înmugurire a cãtiniºului badea Griºa Gârlea, în inima Negurenilor, prin spinii cãruia adierea vântului trece pre- vizavi de noi, dincolo de sãlcii ºi stadion, cum niºte simþãminte în destrãmare; mai pe panta Deluºorului, are roatã de irigat, la este oare, – te întrebi, mã întreb, – pânã care trage statornic ºi neobosit, parcã. Acea puzderia floricelelor roz-viorii va transfor- roatã enormã, pe circumferinþa cãreia sunt ma nãdãjduirea în plãpânda bucurie-a înce- prinse/instalate vreo zece cãldãri nu prea putului de în-vãrare, când, prin vreun pâlc mari care, jos, afundându-se în vlaga fântâ- de pãpuriº salvat ca prin miracol, va rãsãri nii largi (apã în faþã), se umplu ºi, pe ro- cântecul lebedei tinere, cântec care acum tunjimea miºcãrii, sunt aduse sus, unde-ºi nu-i decât gãoace-ocarinã încãlzitã sub albe plonjeazã ºuvoiul în uluc etc. Da, bineîn- aripi de mumã-pasãre înfriguratã de teamã. þeles, este ceva comun în sistemele de iri- Cântecul lebedei tinere – incredibila ta glo- gaþie ºi rãsfirarea amintirilor... rie de odinioarã fluturând, parcã, prin uºor
înmiresmata înflorire a cãtiniºului, atât de suavã, încât abia-abia de colora vãzduhul, • Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P.

12 • APOSTROF te. Mi-e casa plinã de pietre de toate for- mele ºi mãrimile, cu ape misterioase în aspra lor consistenþã. Li se alãturã ramuri contorsionate, butuci noduroºi. Mirosul de lemn proaspãt tãiat nu e întrecut decât de cel mai extraordinar miros de moarte, cel de iarbã cositã, de fân ars de soare. Destin Tot astfel, aerul liber (excelentã deter- Mi-ar plãcea sã trãiesc în ape, sã fiu apa Sã netezesc drumul sã poatã ieºi funia minarea; ca ºi ochiul liber, nepervertit de (Zodia peºtelui, ºarpe chinezesc) din casa spînzuratului artificii ºi în stare sã-ºi ia vederea ºi înþele- Aº învãþa limba vietãþilor din ele Sã rãsfãþ tufiºul în nuduri pictat gerea în sarcinã i-mediat ºi ne-mediat), nu M-ai pierde în imperiul de spumã Plutirea în derivã odãile îmbâcsite; ferestrele larg deschise, cu din rîul fãrã poduri, punþi aºa cum pîntecul te-a învãþat perdele fluturând ca sã-i elogieze nevãzuta Fluviul apãsat în albie prezenþã, nu hrube ferecate în miasme stã- ar da viaþã corabiei tute. Fustele cu volane ºi învolburarea lor Ducînd rãdãcina cu arbore cu tot * în mers sunt ºi ele adieri mângâietoare, pa- fãrã sã mã împotrivesc Am visat sã fiu locuitor al înaltului le, jocuri miºcãtoare, rãsuciri ca de val tre- aº fi chiar apa strãvezie din munþi Chiar la curtea lui Anaximene cãtor, tot atâtea vizualizãri/corporalizãri ale Aurora va fi întîmpinatã Sã sorb din mîna plinã de albinã despicãrii vii a aerului, valorãri ale existenþei de rugãciuni spuse ºoptit Sã salvez pe cele alungate din oglinzi sale bogate. Miºcarea lui secretã, când lene- în catedrale de valuri Sã pierd pe continente pãrãsite ºã, când nãvalnicã, sculpteazã norii într-un (cele care nu s-au mai întors la þãrm) boabe din lanul care-a ascuns spectacol uimitor de neobositã imaginaþie La zenit – rãtãciri în minaretele undelor, ºi regele, ºi calul plãsmuitoare. Pe aripile lui sunt aduse izuri, iar lîngã pietre, la cotituri Sã trec prin nori fãrã noroc mirosuri ºi miresme, efluvii purtate de vânt, aº dezlega destine ca eºarfe, voaluri, cu picãtura de apã vie zvonuri de viaþã ºi de moarte pe care le marame, ºaluri ºi ramura verde adulmec prelung, interpretând pe cont pro- În asfinþit coborîre printre turme de iezi, în cioc priu simfonia olfactivã. de miei Focul mã prinde cu dansul flãcãrilor lui sã aprind lumini în castelele adîncului unduite (undoite, în iamb fundamental). la banchetul lui Thales * Tot el înseamnã cãldurã, luminã, pacea zile- La banchet – ºi zei lor însorite. Amintirile copilãriei sunt toate Dar eu sînt a pãmîntului legate de pietre, ape curgãtoare, vârtejuri de Printre moaºtele sfinþilor vânt, dar mai ales însorire. „Interiorul visat * migrez în clopote de flori este cald, niciodatã fierbinte – crede Gaston vestind ºi pentru învingãtori Aº dori sã exist într-o flacãrã Bachelard. Cãldura visatã este întotdeauna ca ºi pentru învinºi din focul lui Heraclit molcuþã, constantã, regulatã. Prin cãldurã, revãrsãri de zori... totul este profund. Cãldura este semnul unei Sã însãmînþez bolþi cu scîntei
profunzimi, sensul unei profunzimi.“ Vara Sã transform ierburi necosite în mãri copilãriei e prelungã, învãluitoare. Te þine blestemate sub aripã ºi miroase a aºternuturi proaspe- Sã înalþ tulpini pentru palme – petale te, uscate la soare. A ierburi încinse. A nisi- puri jilav-fierbinþi, cu miros sãrat, de la- sãrbãtoare“, zicea cântecul de copii, ºi chiar Casele din amurg, cele vãzute pe hotarul crimi de împãcare. Dinspre copilãrie, lumea mi se pãrea nesmintit sãrbãtoreascã ziua de dintre aºezãri, în goana trenului care mã se vede precum marea privitã cu ochii mi- dupã ivirea curcubeului pe cer. Apele care duce spre casã, aºadar, case în care eu nu jiþi, orbiþi de soarele verii albe – departe ºi (par cã) stau, lacurile, mãrile sunt prilejuri locuiesc, mi s-au pãrut întotdeauna de o tris- fãrã sens imediat. Îmi vine în minte casa de de meditaþie, de lãsare în voia înºelãtoarei teþe sfâºietoare – le presupun goale fiindcã la Chirpãr, cea în care m-am nãscut, strã- eternitãþi. Surprinzãtor, omul viseazã la nu le umple amintirea mea… Apoi, visele juitã de zidul bisericii-cetate ºi cotropitã de veºnicia trecãtoare a lumii faþã în faþã cu teribile cu cãderi de pe verande înalte, luminã; apoi, curtea picotind la soare a grã- formele cel mai greu de cuprins ale sale: secundele nesfârºite ale cãderii, cu inima cât diniþei din Marpod – ceilalþi copii dorm codrul ºi marea. Întinse, fãrã margini, de- un purice, gâtuitã, sufocatã, înnebunitã de în pãtucuri, eu mã strecor pe pietrele-dale ghizându-ºi trecerea în statornicie, cãci groaza atingerii pãmântului ºi dorind sfâ- din curte, la soare, privesc minute în ºir gâ- moartea lor, ca ºi în cazul omenirii, nu se ºietor sã se întâmple odatã. Sã ies din lumea ze minuscule ºi simt cã-mi iese inima din vede. Copacul ºi izvorul sunt mai vulnera- care cade. piept de încântare; cum ceilalþi dorm, toatã bile. Luaþi ca indivizi, trec. Au început ºi Elementele sunt de gãsit, fireºte, ºi în curtea/toatã lumea e a mea. Lungitã sub sfârºit previzibil ºi fãþiº, oricât de adânci trupul omului trecãtor. Apa, mineralele soare – doar aºa mã puteam/mã pot lãsa în le-ai presupune rãdãcinile ºi de puternic pãmântului, aerul agãþat de celule ºi focul voia lenei, aþipitã ºi vast împãcatã. Lungirea rãmuriºul. Urãsc noroaiele, încleioºarea lor creierului. Îmi place sã-mi amintesc cum cu pricina îmi dã sentimentul câºtigãrii unei bãloasã, perversã; înþeleg cu oroare ce vrea cele patru elemente au pus o vreme în lungimi de timp în plus. Am mai spus-o: sã spunã versul bacovian: „ce zi primitivã încurcãturã descrierea stãrilor materiei de lungirea-la-soare îmi pare cea mai adâncã, de tinã“. Clocotul apei pe foc, sfârâitul tã- cãtre om. Apa, aerul, pãmântul se regãseau mai tulburãtoare posedare reciprocã. Eu ºi ciunilor sub apã, focul înteþit de vânt, perfect în starea lichidã, gazoasã, solidã, soarele nu cerem nimic unul de la altul, nu pãmântul rodind sub apa cu mãsurã sau focul rãmânând suspendat în neastâmpãr. promitem nimic. De aceea, dãruirea e per- chiar pârjolit de foc sunt toate întâmplãri Când mintea omului a fost în stare sã cu- fectã, fãrã rest. O îmbrãþiºare mereu adâncã, curate între elemente. Singur „noroiul prindã mai mult – sã se vadã mai bine pe poate mai rãscolitoare, trãiesc ascultând (scrie G. Cãlinescu) e o confuzie între douã sine, aº zice – plasma s-a oferit ca stare muzica preferatã. Sau când citesc o carte pe elemente care aruncã spiritul în incertitu- geamãnã focului, închizând cercul ºi pu- gustul meu. Ori când, sub soare, întind dine, o alterare ºi a apei ºi a pãmântului, nând rânduialã în corespunderi. culori pe pânzã, cu degetele, cu cuþitul de nepromiþând nimic“.
paletã. În aceste îmbrãþiºãri, totul e cald ºi Mersul pe jos îmi e tot atât de necesar bun. ªi clar ca seninurile din octombrie. ca aerul. Ca apa. Am nevoie sã simt pãmân- Adicã ameninþat deja. E acea închidere- tul sub picioare, periodic, ca pentru o deschisã pe care o pot adopta ca descriere reîncãrcare cu simplitate ºi firesc. Visele succintã a relaþiei mele cu lumea. care revin periodic, în variante uºor modi- Apele, ºi ele, îmi plac în variantele ficate, sunt, mai întâi, cele ale rãtãcirii: sprinþare, tresãltând peste pietre, fãcân- noapte pustie, încercãri repetate ºi repetat du-ºi loc în lume în susur ºi sclipãt. Tot eºuate de a ajunge acasã – totul are ce- astfel, ploile de varã, iuþi, vesele, copilã- va cald/ameninþãtor, un miros de animal roase, nu ploile posomorâte, morocãnoase hãituit. Conºtiinþa de „fiinþã adãpostitã“ de toamnã. Ploile cu soare – „mâine-i funcþioneazã doar în casa ta, în locul tãu.

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 13 Poeme de SONIA ELVIREANU Sãlcii înghiþite de ape pentru iubiri neîmplinite. Prelungesc umbre Strãvechi duhuri fãrã odihnã peste ape adânci. revin în nopþi nepãtrunse Între sus ºi jos sã-ºi plângã ursitul. oglinda, Aranca trece albã în noapte, chipul tãu cu ochii de foc pãtrunzând întors cãtre cer negura timpului înspre lac, sau în ape rãsfânt. dezleagã luntrea uºoarã, Crengile curg coboarã domol spre castel fiinþa de ape cuprind aºteptând în hãþiºul de ierburi în adânc. chemarea tânãrului prins între mrejele straniei frumuseþi ivite pe þãrmuri searã de searã. Curcubeele serii Tânãrul voievod simte chemarea ºi-alunecã blând între braþele reci, Ploile cu care Aranca-l poartã cad în lumea de veci. asemenea gândului Uneori undele lacului limpezit. încã mai poartã spre þãrmuri De pe zidul cetãþii murmurul lor în nopþile reci. lumea tãcutã de jos se-nalþã în curcubeu. Brâul Domnului, legãtura de foc Paºi stelari între cer ºi pãmânt, se multiplicã Nopþile tac, sfinþind seara ªi gândurile toate. în culorile timpului Respirã doar cerul nelocuit. Încremenit deasupra. ªi paºii tac, Ascultã noaptea, Iau urma stelelor, Cântec de varã Drumul lor Luminat de tãcere. Se revarsã ploi calde de varã peste frunziºuri ºi galbene flori. Iar sufletul se înalþã odatã cu ploaia catharsis Miraj cãzând plin peste noi. Trupul e cântec alunecând Înfloresc lanuri de floarea-soarelui magic în ploi. în vara incendiarã, Se ridicã prin picuri albaºtri miraj galben pe tremurul verde-al pãdurii. în muzica sferelor, O ploaie de sori incendiazã pãmântul, sã locuiascã în infinit ochi plutitori în vârtejul amiezii. suflet ºi trup. Deasupra, soarele rãsturnat în surâs, ademenit de mireasma pãmântului. Jos, Aranca azurul ondulat în galben solar, Pãmântul-freamãt galben albastru. În câmpia largã, pârguitã de soare, rãsar gânduri ce-adunã în snopi Din adânc culorile timpului oprit în legende. Prin galbenul solar În vechiul castel, al boabelor rãsfrânte în varã pe marginea lacului, rãsunã chemarea pãmântului umbrele serii refac aspirând în adânc portrete mireasma uitatã a luminii. de strãvechi voievozi, În încleºtarea nopþii eterne adãstând la taifas. ca un clopot rãzbate Pe þãrmul întunecat glasul strãbunilor o albã nãlucã pentru a interzice cãderea.
pândind trecerea spre castel. În ceasuri ºtiute de ursitoare undele lacului deschid poarta spre negura timpului din care pãºesc fantomatic spre þãrm siluete de tinere fete

14 • APOSTROF DOSAR APA Apa Clujului

Lukács József

FECTUÂND O cercetare asupra gastrono- E miei transilvãnene din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, am ajuns la primul ingredient necesar pentru o bucãtãrie: apa. Fãrã apã curatã, de bunã calitate nu se pot imagina nici prepararea mâncãrurilor, nici curãþenia din bucãtãrii. În anul 1564, mercenarul italian Giovan Andrea Gromo relata cã la Cluj se ajunge trecând „peste dealuri ºi [...] pe lângã multe iazuri mici ºi atrãgãtoare“; „este un oraº comercial mare ºi bine clãdit, cu ziduri pu- ternice, dupã felul obiºnuit mai demult, ºi cu numeroase turnuri, situat pe loc ºes în- tr-o vale fermecãtoare între douã dealuri, printre care curge un râu cristalin“.1 Des- crierea lui Gromo sugereazã o ambianþã aproape idilicã, unde apa de bunã calitate se gãseºte fãrã probleme. În realitate, locui- torii Clujului nu puteau sã o obþinã chiar atât de uºor. Clujenii, care de câteva decenii au pri- • Someºul Mic înainte de intrarea în oraº. Foto: Ferenc Veress (cca 1860) vilegiul sã aibã la dispoziþie apã de robi- În împrejurimile Clujului, acest proces a te în ape, alimentate prin infiltraþia precipi- net de bunã calitate, adusã în locuinþe prin creat ºapte trepte de terasã care marcheazã, taþiilor atmosferice ºi prin izvoare de versant. conducte, apã curatã ce provine din izvoa- ºi în prezent, altitudinile succesive la care La baza vãii, stratul acvifer se alimenteazã re ºi pâraie din munþi, cu greu îºi pot ima- s-a situat strãvechiul râu. Pe fiecare treaptã prin infiltraþii din Someºul Mic. gina cã în oraºul lor timp de secole a fost de altitudine s-au pãstrat urmele luncilor Pânã la sfârºitul secolului al XIX-lea, pen- consumatã apã de calitate îndoielnicã, pro- largi ale râului, iar pe suprafeþele plane ale tru activitãþile zilnice clujenii au folosit în venitã din fântâni sau direct din Someºul acestora au fost construite, în timp, multe primul rând apa Someºului Mic, râu care Mic. În ultima parte a secolului al XIX-lea dintre cartierele oraºului (Observator, Mã- izvorãºte în Munþii Bihorului (Someºul încã erau dezbãtute diverse propuneri de nãºtur, Gheorgheni etc.). Dintre aceste Cald) ºi Munþii Gilãului (Someºul Rece). soluþionare a problemei calitãþii apei în 2 vechi suprafeþe de nivelare, la cea mai mare Pânã la limita de vest a oraºului – adicã pâ- Cluj. Cei care scriau despre asta porneau altitudine se aflã culmile Feleacului (vârfu- nã la intrarea râului pe teritoriul oraºului – de la starea de fapt, cunoscutã de toþi cluje- rile Mãgura, Peana ºi Cioltul Mare) ºi ale apa este de calitate bunã, potabilã. În drep- nii: cele mai multe izvoare ºi pâraie din ju- dealului Lombului, iar la altitudinea cea mai tul oraºului, stratul acvifer al luncii este po- rul oraºului secau dupã perioade relativ micã se aflã zona centralã a vãii Someºului luat atât prin mineralizarea sulfaticã, pro- scurte de secetã, iar apa fântânilor era rea Mic, care se ridicã la numai 2-6 metri dea- venitã din dizolvarea ghipsurilor aflate în ºi improprie consumului. Cum se poate ex- supra luncii de astãzi a râului. Pe mãsurã ce fundamentul luncii, cât ºi de apele reziduale plica faptul cã în fântâni apa era atât de rea? 3 reþeaua hidrograficã a vãii s-a adâncit, s-a provenite din pâraiele vãii, care, încã din Literatura de specialitate menþioneazã intensificat procesul de sfãrâmare a rocilor Evul Mediu, erau murdãrite de apele rezi- cã valea Someºului Mic s-a format prin- existente în zonã, iar materialul rezultat a duale menajere, cu germeni patogeni, iar tr-un proces eroziv-acumulativ; strãvechiul fost transportat spre punctele cele mai adânci mai târziu, dupã secolul al XVI-lea, ºi de Someº ºi-a format albia erodând în adân- ale vãii, unde s-au format depozite sedimen- unele activitãþi meºteºugãreºti (tãbãcãrii, cime straturile geologice existente în zonã. tare sarmaþiene de zeci, pe alocuri de peste moarã de hârtie, prelucrarea unor plante, 1. Textul lui Giovan Andrea Gromo a fost pu- o sutã de metri grosime. În aria depozite- cum ar fi inul sau cânepa). La est de oraº, blicat de Andrei Veres, Documente privitoare lor sarmaþiene calitatea apelor este mai sla- lunca Someºului Mic a fost ºi este poluatã la istoria Ardealului, Moldovei ºi Þãrii Ro- bã, deoarece mineralizarea este mai accen- ºi în zilele noastre de pâraiele care dizolvã mâneºti, vol. I, Acte ºi scrisori (1527-1572), tuatã, tipul hidrochimic sulfatat, iar duritatea sarea din zona diapirelor aflate la Someºeni, Bucureºti, 1929, p. 250-258; traducerea în apei este ridicatã. Centrul oraºului Cluj a Apahida ºi Cojocna, astfel cã, în aval de limba românã, în Cãlãtori strãini despre Þãrile fost construit pe aceste sedimente permea- oraº, apa Someºului Mic nu mai putea fi Române, red. Maria Holban, vol. II, Bucu- bile, formate din nisipuri, microconglome- folositã ca apã potabilã. reºti: Editura ªtiinþificã, 1970, p. 346. 2. Herbich Ferencz, A Kolozsvárra javasolt Ar- rate, argile nisipoase, marne ºi gresii, boga- tézi-kútról [Despre fântâna artezianã propusã Canalul Morii. Începând cu al cincelea de- pentru Cluj], Erdélyi Múzeum-Egyesület Év- Academiei Republicii Socialiste România, ceniu al secolului al XVI-lea, prezenþa oca- könyve, tomul 6, vol. 1 (1871-1873), p. 68- 1983, p. 296-299; Pe poteci cu bãnuþei de pia- zionalã în Cluj a curþii, a principelui, a dre- 72; Pávai Vajna Elek, Kolozsvár s környé- trã: Ghid geologic al zonei Clujului, coord. Ni- gãtorilor, precum ºi a soliilor strãine a kének geologiája [Geologia Clujului ºi a colae Mészáros ºi Octavian Clichici, Bucu- reprezentat un imbold foarte puternic pen- împrejurimilor sale], M. Kir. Földtani Intézet reºti: Editura Sport-Turism, 1976, p. 38-40; tru ca oraºul sã-ºi transforme aspectele sale Évkönyve, 1871, p. 327-462; Koch Antal, T. Morariu ºi I. Mac, Regionarea geomorfo- provinciale. Înfãþiºarea urbei trebuia sã devinã Kolozsvár és vidéke talaj- és forrásviszonyai- logicã a teritoriului oraºului Cluj ºi împreju- corespunzãtoare noului rol jucat de acest ról [Despre condiþiile geologice ºi proble- rimilor, Studia Universitatis Babeº-Bolyai, seria ma apei în Cluj ºi în împrejurimile sale], Geologie-Geografie, 1967, p. 75-88; Virgil oraº: cea de gazdã a elitei politice, birocra- Orvos-Természettudományi Értesítø, tomul V, Surdeanu, Dana Goþiu, Ioan Rus ºi Andreea tice, militare ºi diplomatice a principatului. 4/1883, p. 87-109. Creþu, Geomorfologie aplicatã în zona ur- Dintre numeroasele exemple care s-ar 3. Geografia României, vol. I, Geografia fizicã, banã a municipiului Cluj-Napoca, Revista de putea cita pentru a ilustra schimbãrile pe- red. Lucian Badea et al., Bucureºti: Editura geomorfologie, vol. 8, 2006, p. 25-34. 

DOSAR Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 15  trecute în Cluj pe la mijlocul secolului al XVI-lea, unele rezultate din iniþiativele ce- tãþenilor ºi ale conducerii oraºului, altele solicitate de curtea princiarã, este potrivit sã fie amintitã hotãrârea consiliului orã- ºenesc din 16 aprilie 1558, când, din raþi- uni de curãþenie ºi igienã, a fost decisã aducerea apei Someºului Mic în imediata vecinãtate a oraºului, printr-o albie sãpatã în pãmânt. În prezent, acest curs de apã este cunoscut drept Canalul Morii. Pentru realizarea proiectului, oficialitãþile au soli- citat de la regina Izabella scutirea oraºului de la plata impozitului timp de un an. În 25 iunie, consiliul, dorind sã realizeze cât mai repede canalul de aducþie, a hotãrât ca fiecare zecime, adicã fiecare subdiviziu- ne a oraºului formatã din zece case, sã tri- mitã oameni care sã ajute la sãpat.4 • Canalul Morii ºi demolarea morii de pe strada Bariþiu (lângã Palatul Poºtei) (1933) Se poate presupune cã acest Canal al meºului Mic face ca sub centrul oraºului meºului era spurcatã de scursura tãbãcãrii- Morii este de fapt un vechi braþ al Some- pânza freaticã sã fie cantonatã la adâncimi lor aflate pe maluri.9 ºului Mic, în care în timpul oraºului roman relativ mici, de doar câþiva metri. Drept Napoca încã curgea apa. Drept argument urmare, fântânile de pe teritoriul oraºului Pentru a arãta cã situaþia de la începutul se poate aduce faptul cã zidul nordic al ora- au fost direct influenþate de precipitaþii ºi secolului al XIX-lea nu era cu mult diferitã ºului antic era paralel cu acest braþ al râu- de infiltraþiile din Someº. Încã de la înce- faþã de condiþiile existente în secolul al XVII- lui. Peste acest zid antic a fost construit puturile oraºului, stratul de sedimente de lea, pot fi citate memoriile baronului Péter zidul nordic al Clujului medieval. Odatã cu sub aºezare a fost contaminat continuu. Apor, intitulate Metamorphosis Transilva- trecerea secolelor, Someºul Mic ºi-a adân- Trebuie avut în vedere faptul cã oamenii niae. El a fost elev în Cluj între anii 1686 cit albia principalã ºi astfel, pânã în epoca locuiau în case aglomerate în interiorul ºi 1693, deci cunoºtea din proprie expe- modernã, în braþul vechiului Someº curgea incintei de apãrare, iar lângã case erau graj- rienþã condiþiile de trai din oraº ºi din doar surplusul de precipitaþii. În anul 1558, duri pentru animale, cu orãtãnii, porci ºi ºcoala în care studia. Povestind despre viaþa vechea albie a fost sãpatã ºi adâncitã ºi i-a vite. Chiar dacã în secolele XVI ºi XVII nu cotidianã din Colegiul Iezuit, amintea cã fost deschisã în amonte de oraº o nouã putem vorbi despre o poluare la scarã largã, apa de bãut era adusã din Someº ºi era legãturã cu principalul curs de apã prin care fântânile erau contaminate cu fecale infil- cãratã de elevi în bote prinse pe spinare. apa Someºului Mic a putut sã fie deviatã în trate în sedimentele de sub oraº din gu- Asta era bãutura elevilor sãraci. Copiii canal ºi spre oraº. noiul de grajd ºi latrine. Nu este de mirare oamenilor înstãriþi beau vin în loc de apã, cã în istoria oraºului Cluj – cum se întâm- cam 0,7 litri la fiecare masã.10 Pâraie din apropierea Clujului. Pe teritoriul pla ºi în cazul altor aºezãri – pot fi evoca- Existã mãrturii care ilustreazã legãtura oraºului medieval ºi al domeniului care i-a te atâtea epidemii. directã ce exista între debitul Someºului aparþinut, au existat ºi existã ºi azi într-o Din ultimul deceniu al secolului al XIX- Mic ºi nivelul apei freatice de sub oraº ºi formã oarecare, la suprafaþã sau canalizate, lea s-au pãstrat relatãri despre viaþa coti- faptul cã nivelul râului determina aprovi- câteva pâraie. Dintre acestea amintesc douã dianã din Cluj care subliniazã faptul cã pe zionarea urbei cu apã potabilã. În Istoria ape curgãtoare mai mici, care în secolele XVI atunci nu existau canalizare ºi reþea de apã Colegiului Unitarian din Cluj, istoricul ºi XVII aveau albiile în imediata vecinãtate curentã, iar condiþiile de trai erau asemãnã- Kelemen Gál, citând izvoare pãstrate în a oraºului. Amândouã au izvoarele pe toare cu cele din secolele mai vechi. Majo- arhivele bisericii unitariene, scria urmãtoa- versantul nordic al dealului Feleacului ºi ritatea fântânilor din oraº aveau apã atât de rele despre soarta Clujului în anul 1704, curgeau spre Canalul Morii ocolind, unul rea, încât nu putea fi folositã decât pentru când asupra lui s-a abãtut urgia rãzboiului dinspre vest ºi celãlalt dinspre est, centrul spãlat. Existau câteva fântâni bune în oraº, dintre curuþi ºi lobonþi: istoric al oraºului. Amândouã sunt amintite una în piaþa Muzeului, alta în târgul de vite pe hãrþile vechi sub numele de „pârâul Þi- (piaþa Mihai Viteazul de astãzi) ºi alte câte- În timpul acestui lung asediu au fost epuizate gan“ (Cigány patak).5 Referitor la etimolo- toate alimentele ºi a urmat o scumpire groaz- va în suburbii. O altã modalitate de apro- gia acestui nume existã douã ipoteze. Una nicã. Carne nu s-a mai gãsit ºi când apãrea vizionare cu apã a clujenilor erau cãruþele dintre ele susþine cã aceste pâraie au strãbã- totuºi, era la un preþ de neplãtit. Apa de bã- cu butoaie, din care apa luatã din Someº tut vechile colonii ale romilor clujeni – una ut era cumpãratã pe bani, deoarece apa So- era vândutã cetãþenilor. Contemporanii în zona pieþei Cipariu de astãzi, cealaltã în meºului din interior [adicã a Canalului Morii] apreciau cã apa din Someº era mai bunã a fost deviatã de curuþi spre Someºul de dina- zona Spitalului de Psihiatrie.6 O altã ipotezã decât apa din fântâni.8 farã [adicã spre albia Someºului Mic], ºi ast- este cã denumirile provin din caracterul Medicul Dániel Lengyel, nãscut la Cluj fel fântânile au secat. Mãcinarea s-a fãcut nestatornic al acestor ape curgãtoare, ele în 1815, dezvãluie în memoriile sale situa- în mori puse în funcþiune de animale sau în deversându-se adesea în timpul ploilor abun- þia deplorabilã în care s-au aflat, în prima mori uscate, învârtite manual. Un font de dente, în perioade secetoase secând de tot.7 carne costa 20 de denari, carnea de porc 48 jumãtate a secolului al XIX-lea, canalizarea de denari, o cupã de vin 48 de denari, un vin ºi sursele de apã potabile din oraº: Fântâni din oraº. Pe lângã Someºul Mic, mai bun 56 de denari, cel mai bun vin costa celelalte surse de apã a oraºului erau fântâ- 80 de denari, un ou costa 4 denari, o ceapã În tot oraºul caldarâmul era cât se poate de 4 denari [...] Ocupaþia a þinut cinci luni ºi nile sãpate în startul gros de aluviuni sedi- stricat, aºa cum este ºi în prezent; trotuare mentate la baza vãii. Apropierea albiei So- douã sãptãmâni, timp în care oraºul a sufe- nu au existat, numai strãzile mai importan- rit pierderi incomensurabile ºi în vii, deoa- 4. Jakab Elek, Kolozsvár története [Istoria Cluju- te erau pavate în unele locuri cu pietre plate. rece nu puteau fi pregãtite pentru iarnã.11 Apa curgea în canale deschise, în mijlocul lui], vol. II, 1540-1690, Budapest, 1888, p. 113. strãzilor, spre canalul mai mare aflat în afara Vechi fântâni din Cluj. În sursele istorio- zidurilor de cetate, de unde mai apoi era de- 5. Hãrþile oraºului Cluj, in Jakab Elek, Kolozsvár grafice privitoare la istoria Clujului, în spe- története világosító rajzai [Ilustraþie clarifica- versatã spre braþul mic al Someºului [Cana- lul Morii]. În puþine gospodãrii existau fân- toare la Istoria Clujului], vol. I, Buda, 1870. 9. Lengyel Dániel, Képek a múltszázadeleji tâni, apa era cãratã ori din Someº, ori din 6. Szabó T. Attila, Kolozsvár települése a XIX. szá- Kolozsvárról [Imagini ale Clujului de la în- fântânile cu apã bunã aflate în suburbii. Pe zad végéig [Aºezarea Cluj pânã la sfârºitul se- ceputul secolului al XIX-lea], Pásztortðz, 3, strãzile mai mari, la anumite distanþe unele colului al XIX-lea], Kolozsvár: Erdélyi Tudo- 1943, p. 126-128. mányos Intézet, 1946, p. 38-39. de altele, erau câteva fântâni cu pompã, 10. Apor Péter, Metamorphosis Transilvaniae, fãcute pentru folosinþã publicã, dar apa lor 7. Jakab Elek, Kolozsvár története, I, p. 45, 558; Budapest: Helikon, 1972, p. 88. Szabó T. Attila, Kolozsvár települése, p. 38-39; era proastã. Apa din braþul mai mic al So- 11. Gál Kelemen, A kolozsvári unitárius kollé- Grandpierre Emil, Ó, kedves Kolozsvár [O, 8. Herepei János, Kolozsvár történeti helyrajza gium története. 1568-1900 [Istoria Colegiu- Clujule drag], Budapest: Noran, 2005, p. [Topografia istoricã a oraºului Cluj], Ko- lui Unitarian din Cluj. 1568-1900], vol I, 194-196. lozsvár: Mðvelødés, 2004, p. 341-342. Cluj: Minerva, 1935, p. 170.

16 • APOSTROF DOSAR cial în cãrþile de socoteli ale oraºului, pot fi gãsite informaþii cu privire la unele fântâni ale urbei. În mod cert existau fântâni ºi în curþile locuitorilor, atât în partea de oraº împrejmuitã de zidurile de apãrare, cât ºi în suburbii, dar sursele se referã la fântânile aflate în locurile publice. Întrucât nu avem motive sã credem cã în timp vechile puþuri au fost astupate pentru a fi sãpate alãturi unele noi, putem presupune cã unele din- tre vechile fântâni ale oraºului au fost folo- site încã din Evul Mediu. Acestea furni- zau apa de bãut pentru oameni ºi pentru animale. Totodatã, fântânile erau rezervoa- rele de apã ale oraºului pentru cazurile de incendii. De exemplu, avem informaþia cã, în 29 martie 1673, consiliul a hotãrât am- plasarea lângã fiecare fântânã a câte douã cãzi mari, pentru ca în caz de incendiu sã fie disponibile rezerve de apã. Umplerea acestora cãdea în sarcina cãpeteniilor sub- diviziunilor oraºului.12 Din informaþiile adunate se poate înþe- lege cã în oraº au existat mai multe tipuri • Casa natalã a lui Matia Corvin. În faþa casei se vede o fântânã cu pompã. Desen realizat de istoricul László de fântâni, dar nu se poate stabili care era Køvári (1866) modelul dominant în secolele al XVI-lea ºi de construit ºi de întreþinut, la mijlocul mãtate de an, 60 de creiþari“.22 Aceste in- al XVII-lea. Cãrþile de socoteli ale oraºului vorbesc în mai multe locuri despre fântâni secolului al XIX-lea acest tip de fântânã încã formaþii aratã cã, în secolul al XIX-lea, chiar cu budãie (în maghiarã bodonkút, bödönkút, era prezent în centrul oraºului, în piaþa ºi locuitorii centrului oraºului se deplasau bodonoskút). Acestea se gãseau în afara ora- Muzeului. la câteva strãzi distanþã pentru a lua apã de ºului ºi au fost folosite îndeosebi în subur- În 14 septembrie 1624, în cãrþile de bãut ºi cã plãteau oraºului taxe pentru bii, în viile ºi ogoarele acestuia. Au fost socoteli ale oraºului, apare informaþia potri- întreþinerea fântânii. fântâni simple, la care puþul era cãptuºit cu vit cãreia cãpetenia unei zecimi (tizedes) a Din relatãrile scrise ºi din fotografiile un trunchi de copac scobit sau cu o scor- oraºului a reparat fântâna din piaþa Cetãþii fãcute la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi în Vechi, pentru care a fost plãtitã cu suma de prima parte a secolului al XX-lea, aflãm cã burã. Amintirea unei asemenea fântâni cu 17 budãie este pãstrat în numele coloniei Bu- 5 denari. Problema reparãrii fântânii apare fântânile din locurile publice erau fântâni dunuº, aflatã în hotarul Someºeniului. peste trei ani, în 10 februarie 1627, când cu pompã manualã. au fost comandate douã recipiente pentru Din secolul al XIX-lea, ghizdurile fântâ- În 1550 este amintitã repararea fântânii 18 cu budãie aflate în Fânaþele oraºului (Har- apã, ca sã þinã copiii departe de fântânã. nilor au fost reconstruite în funcþie de noile mad völgy).13 În 10 decembrie 1586 a fost Dupã aproape trei decenii, în data de 4 cerinþe de igienã: locurile publice erau frec- cumpãrat cu 25 de denari „un lemn potri- aprilie 1654, au fost daþi 12 florini pentru ventate de tot mai mulþi oameni, animale 14 repararea gãleþii fântânii aflate în „Cetatea ºi mijloace de transport, cãruþe ºi caleºti, ºi vit pentru o fântânã cu budãie“. În primã- 19 vara anului 1587 putem vorbi despre o Veche, în faþa bisericii“. din aceastã cauzã fântânile deschise, cum adevãratã campanie de reparare a fântâni- Într-o descriere a oraºului apãrutã în erau cele cu budãie ºi cele cu cumpãnã, se lor: în 3 mai, economul oraºului nota cã a 1926 a prozatorului Péter Nagy (numele umpleau cu praf sau cu alte murdãrii. Era dispus sã fie duse „de patru flãcãi cele nece- lui real: Emil Grandpierre), aflãm cã „pe necesar ca puþurile fântânilor sã fie închise. sare pentru o fântânã cu budãie“ ºi cã le-a latura nordicã a pieþei Carolina“ (azi piaþa A apãrut modelul de fântânã publicã al dat ºi mâncare, ºi bãuturã, pe lângã plata Muzeului), „având apã foarte bunã“, s-a cãrei puþ era cãptuºit cu zid de cãrãmidã cu ziua. Câteva zile mai târziu, în 26 iunie, aflat fântâna numitã Talpas-kút, o denu- sau piatrã; ghizdul construit din piatrã sau mire pe care am putea-o traduce ca „fântâ- cãrãmizi era acoperit ºi închis. Deseori în acelaºi econom nota cã a trebuit sã repare 20 cu patru flãcãi „fântâna cu budãie aflatã na cu picior“. Este un fapt fericit cã dispu- jurul acestor construcþii erau bãnci. În mij- lângã calea Turzii“, punând sã sape mai nem ºi de o imagine a acestei fântâni, într-o locul fântânii era amplasatã o þeavã din adânc puþul, drept pentru care le-a plãtit fotografie realizatã în jurul anului 1870 de fontã, care ajungea sub nivelul apei. În in- acestora 48 de denari. În ziua urmãtoare, a celebrul fotograf clujean Ferenc Veress. Se teriorul acestui cilindru era montatã pom- dispus sã fie fãcutã „o nouã fântânã cu vede cã a fost vorba despre o fântânã cu pa, acþionatã manual cu ajutorul unui braþ, budãie ºi la izvorul aflat spre râul Nadãº, cumpãnã, cu un stâlp gros, fapt ce susþine la capãtul cãruia era legat un lanþ sau o între ogoare“.15 numele de „fântânã cu picior“, ºi cu ghiz- frânghie. Trãgând în jos braþul, era pusã în În actele breslei tâmplarilor, în 2 martie dul lat, construit din scânduri, situatã în funcþiune pompa. colþul nord-estic al pieþei, în faþa vechiului 1708, se spune cã breasla a avut un pãmânt 21 „dincolo de Kismezø, deasupra fântânii cu spital Carolina. Fântâna din strada Emile Zola. Clãdirea, budãie, aproape de pârâul Nadãº, în vecinã- În jurnalul unui cetãþean clujean, pe mai exact ce a rãmas din clãdirea monetã- tatea pãmântului orfanilor lui Sebestyén nume János Demeter, care locuia pe strada riei Principatului Transilvaniei se aflã în Kovács ºi Sámuel Járai“.16 Kismezø (în tra- I. C. Brãtianu (fosta stradã Király), a fost strada Emile Zola, în imediata vecinãtate ducere, Câmpul Mic) era versantul nordic notat faptul cã, în anul 1864, „biletul pen- a bisericii franciscane. Inscripþia Domus al dealului Cetãþuia. Numele s-a pãstrat în tru apã la fântâna cu picior“ costa 1 florin cementaria et auricusoria 1608, sculptatã limba maghiarã în numele cimitirului din ºi 20 de creiþari. Dupã un deceniu, din în piatrã, aratã ce destinaþie a avut clãdi- strada Criºan, care ºi în zilele noastre este acelaºi jurnal aflãm cã „biletul pentru apã rea în secolul al XVII-lea. Un inventar din numit cimitirul de la „Kismezø“. În con- de la fântâna cu picior costa, pentru o ju- anul 1700 aratã cã monetãria „înspre stradã secinþã, fântâna amintitã în aceste surse a are un gard de scândurã. În faþa bucãtãri- 17. Herepei János, Kolozsvár történeti helyrajza, ei se aflã o fântânã de piatrã, cu gãleatã existat cândva în zona gãrii de astãzi. p. 344. 23 18. Gál Kelemen, A kolozsvári unitárius kollé- [legatã] cu lanþ“. Fântâna din piaþa Muzeului. Modelul arhaic gium története, I, p. 141; Herepei János, Ko- de fântânã folosit ºi în zona Clujului pare lozsvár történeti helyrajza, p. 345. Fântâna din cetatea de pe Cetãþuie. Într-un sã fi fost cea cu cumpãnã. Relativ simplu 19. Herepei János, Kolozsvár történeti helyrajza, inventar din 1783 al fortãreþei pe care p. 344. armata imperialã a construit-o pe Cetãþuie 12. Jakab Elek, Kolozsvár története, II, p. 768. 20. Grandpierre Emil, Ó, kedves Kolozsvár, p. 12. (1716-1735) este amintitã în apropierea 13. Cãrþile de socoteli ale oraºului, 1/II. 6b. 21. Fotografie reprodusã în albumul istoric  14. Cãrþile de socoteli ale oraºului, 3/XXIV. 42. Cluj-Kolozsvár-Klausenburg, coord. Tudor 15. Cãrþile de socoteli ale oraºului, 3/XXX. 15, 18. Sãlãgean, I. Maxim Danciu ºi ªtefan So- 22. Herepei János, Kolozsvár történeti helyrajza, 16. Jakab Elek, Kolozsvár története, vol. III, caciu, Cluj-Napoca: Ed. Tribuna, 2007, p. p. 346. 1690-1848, Budapest, 1888, p. 95. 87. 23. Jakab Elek, Kolozsvár története, II, p. 124.

DOSAR Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 17  cazãrmii soldaþilor „o fântânã cu ghizd de piatrã, acoperit cu ºindrilã, care este atât de adâncã încât în cinci minute se poate trage apã din ea, ºi datoritã faptului cã este sin- gura sursã de apã din cetate, toþi trãiesc cu apa ei“.24

Fântâna din strada Universitãþii. În Meta- morphosis Transilvaniae, baronul Péter Apor amintea faptul cã atunci când el a fost elev la Colegiul Iezuit din Cluj – adicã prin anii 1686-1693 – catolicii nu aveau voie sã meargã în procesiuni religioase prin oraº, ci numai în timpul liturghiei de Înviere se duceau în procesiune „pânã la casa Wagner, unde se afla o fântânã, ºi pânã la acea fân- tânã“. Dat fiind faptul cã se ºtie cã liturghia catolicã era þinutã într-o casã care s-a aflat pe colþul strãzilor Universitãþii ºi Kogãlni- ceanu, casa Wagner ºi fântâna din faþa ei trebuie sã fi fost undeva în strada Univer- sitãþii de astãzi, eventual la capãtul acestei • Fântânã din vechea stradã a Ungurilor (azi 21 Decembrie 1989). Fotog: Ferenc Veress (cca1860). 29 strãzi dinspre piaþa Unirii.25 piaþã, în corturi. Un astfel de loc, unde se Fântâna din bulevardul 21 Decembrie 1989. aduna frecvent un numãr mare de oameni, În legãturã cu un incendiu devastator ºi Fântâna oraºului. În socotelile oraºului Cluj trebuia sã aibã mai multe surse de apã. sinuciderea unei persoane aflãm despre fân- din anul 1594 apare un înscris care face tri- În 1756 a fost amintit „ºirul de case din tâna care a existat cândva în „strada dinã- 33 mitere la faptul cã au fost descãrcate niºte Piaþa Mare aflate în spatele fântânii marelui untru a ungurilor“ (Belmagyar utca). În 30 scânduri „în poarta Mãnãºturului, sub hai- post de strajã“. Clãdirea apare pe harta relatarea despre incendiul din 17 mai 1689, zaº, acel haizaº sub care se aflã fântâna Clujului desenatã în 1691 de inginerul mi- martorii au susþinut cã incendiul a izbucnit oraºului“.26 litar imperial Giovanni Morando Visconti, într-o casã aflatã în suburbie, unde „o ru- Poarta Mãnãºturului, sub care este po- cu legenda Gran corpo di guardia. La înce- teancã romano-catolicã“ a aprins o casã menitã fântâna, era principala poartã de pe putul secolului al XIX-lea, postul militar, nesupravegheatã. „Aºa s-a iscat focul care latura vesticã a oraºului. Din reprezentãri situat în partea sud-vesticã a pieþei, a deve- a ars trei case. Mai târziu vântul a dus focul din secolul al XVIII-lea se poate afla cã în nit un loc insalubru ºi rãu mirositor, drept ºi în suburbia din faþa podului (Hídelve), faþa turnului-poartã al Mãnãºturului se afla pentru care administraþia oraºului a fãcut unde au ars 31 de case cu gospodãrii ºi ºure un pod de piatrã care trecea peste ºanþul de demersuri încã din 1801 sã-l lichideze. Pe cu tot. Fapta incendiatoarei fiind doveditã, apãrare umplut cu apã de pârâul Þigan, iar un desen al lui Miklós Sikó, realizat în jurul a fost dusã la locul unde urma sã fie tor- celãlalt cap de pod era fortificat cu un alt anului 1853, se vede imaginea pieþei mari turatã, dar pe drum a sãrit în fântâna din turn-poartã, de asemenea acoperit.27 Pârâul a Clujului într-un moment idilic, fãrã mul- strada dinãuntru a ungurilor, de unde a fost 34 Þigan izvorãºte în coasta dealului Hajon- þime ºi fãrã gheretele negustorilor. Pe desen, scoasã moartã“. gardului ºi se varsã în Canalul Morii, dupã în faþa caselor Jósika ºi Wass (aflate în par- Locul acestei fântâni nu se poate sta- ce curge, în canalizare subteranã, încã din tea stângã a vedutei), acolo unde conform bili cu exactitate ºi nici faptul cã au existat 28 indicaþiilor se afla cândva postul de strajã, a doua parte a secolului al XIX-lea , sub sau nu mai multe fântâni pe aceastã stradã zona cuprinsã între strãzile Republicii ºi apare o fântânã cu ghizd închis, cu un aco- relativ lungã a oraºului. S-au pãstrat douã Victor Babeº ºi dedesubtul strãzilor Gheor- periº în formã de con ºi alãturi un stâlp. fotografii, ambele realizate de Ferenc Veress ghe ªincai ºi Emil Isac. Din acest pârâu Alte fântâni din piaþa mare a Clujului se în anul 1859, în care se vede cã a existat o doar pe teritoriul Grãdinii Botanice se mai pot observa în fotografiile lui Ferenc Veress fântânã în faþa clãdirilor pe locul cãrora azi 35 vede astãzi o porþiune. realizate în a doua parte a secolului al XIX- se aflã magazinul Sora.
Din informaþia citatã mai înainte se poate lea. O fântânã s-a aflat pe latura sudicã a înþelege cã „fântâna oraºului“ s-a aflat sub pieþei, aproape de clãdirea primãriei, alta în partea nord-esticã a pieþei. poarta Mãnãºturului, astfel cã acoperiºul tur- În timpul elaborãrii prezentului studiu, autorul nului-poartã o cuprindea ºi pe ea. Datoritã a fost doctorand bursier al Universitãþii Fântâna din strada Kogãlniceanu. În jurul „Babeº-Bolyai“, Facultatea de Istorie ºi faptului cã se afla în imediata vecinãtate a 31 anului 1760, István Páldi Székely a creat Filosofie, în cadrul Proiectului „Investeºte în ºanþului de apãrare cu apã, se poate presu- o xilogravurã pe care apar, printre altele, oameni”, cofinanþat din Fondul Social pune cã aceastã fântânã a oraºului aduna apa biserica reformatã din strada Kogãlniceanu European prin Programul Operaþional pârâului infiltratã printr-un strat de prundiº ºi clãdirile existente la acea datã în jurul Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane de doar câþiva metri grosime. bisericii: clãdirea Colegiului Reformat, o 2007-2013. Contract POSDRU/88/1.5/S/60185: casã ºi, vizavi de acestea, clopotniþa bise- „Studii doctorale inovative într-o societate Fântânile din Piaþa Unirii. Piaþa mare a ricii ºi casa preotului. Pe xilogravurã, între bazatã pe cunoaºtere” – ID 60185. Clujului era centrul vieþii sociale ºi comer- aceste clãdiri, apare o fântânã. Se pot Herepei János, Kolozsvár történeti helyrajza,p. ciale, aici era târgul unde se adunau atât distinge ghizdul ºi un stâlp, dar nu se poate orãºenii, cât ºi negustorii ºi þãranii din sate- 347; Török István, Adalélok a kolozsvári ev. aprecia cã este vorba despre o fântânã cu ref. kollégium nyomdavezetøinek élet- le din regiune, pentru a vinde sau cumpãra 32 cumpãnã sau una cu pompã. rajzához. 1. Páldi Székely Isván. 2. Kapron- produse. Oamenii veniþi la târgul din piaþa czai Ádám [Date referitoare la biografiile mare deseori locuiau cu familiile lor chiar în 29. Kovács Kiss Gyöngy, Pletyka, becsület- unor conducãtori ai tipografiei reformate din sértés, rágalmazás a fejedelemség kori Ko- Cluj. 1. Páldi Székely István. 2. Kapronczai 24. Ibid., III, p. 107. lozsváron [Bârfã, calomnie ºi defãimare în Ádám], Erdélyi Múzeum-Egylet Bölcselet-, 25. Apor Péter, Metamorphosis Transilvaniae, p. Clujul din epoca principatului], in Meg- Nyelv- és Történettudományi Szakosztályának 88; Herepei János, Kolozsvár történeti idézett múlt [Evocare a trecutului], Cluj: Kiadványai, tomul 5, nr. 3, 1888, p. 194-214. helyrajza, p. 346-347. Komp-Press, 2008, p. 36. Se poate vedea 33. Azi bulevardul 21 Decembrie 1989, porþi- 26. Cãrþile de socoteli ale oraºului, 6/VIII. 123. ºi pe fotografia realizatã de Ferenc Veress în unea dintre piaþa Unirii ºi piaþa Avram 27. Hãrþile oraºului ºi veduta Clujului, pe 1887, publicatã în albumul Cluj-Kolozsvár- Iancu. Adjectivele „dinãuntru“ ºi „din afarã“ gravura lui János Szakáll din anul 1759, pe Klausenburg, p. 29. se referã la poziþionarea strãzilor faþã de care se vede oraºul dinspre vest. In Jakab 30. Szabó T. Attila, Kolozsvár települése, p. 87. zidurile oraºului. Dacã o stradã se întin- Elek, Kolozsvár története világosító rajzai, I. 31. István Páldi Székely (1717-1769) a fost dea înãuntrul incintei se numea „dinãun- 28. Jakab Elek, Kolozsvár története, I, 45. Au- directorul tipografiei reformate din Cluj; el tru“, iar dacã strada continua ºi în afara torul aminteºte faptul cã pârâul curge într- a creat literele chirilice ºi latine pentru ti- zidurilor oraºului acea porþiune de stradã un canal acoperit aflat la 40-50 de paºi în pografia greco-catolicã de la Blaj. era numitã „din afarã“. faþa porþii Cãrbunelui (azi zona pieþei 32. Kelemen Lajos, Kolozsvár, red. Bálint István 34. Jakab Elek, Kolozsvár története, II, p. 792. Lucian Blaga). János, Budapest: Polygon, 1989, p. 5, 135; 35. Cluj-Kolozsvár-Klausenburg, p. 48, 87.

18 • APOSTROF DOSAR Ancheta ELEMENTELE

ªi iar ajungem, astfel, la una dintre cele mai torie. În mormintele unde este aºezat cor- Viaþã/moarte evidente deosebiri dintre individul om ºi pul, sunt introduse vase cu merinde, arme, individul animal: primul are în comun cu obiecte de podoabã, cai ºi chiar sclavi, de era vs. pãmânt/aer cel de al doilea nevoia de securitate ºi sexul, obiºnuit defunctul cu un anumit trai în vre- însã posedã în plus dialogul cu eternitatea, melnica-i viaþã de pe pãmânt. Dacã acolo Gheorghe Schwartz conºtiinþa cerului ºi a pãmântului. ªi rãtã- sunt puse toate acestea, înseamnã cã de cim în cãutarea unor rãspunsuri. acolo va pleca sufletul spre judecatã ºi rein- OMUL a fost zãmislit din þãrânã, ni se 3. Fericiþi cei ce nu merg pe dibuite: carnare. Ne sunt descrise itinerare diferite, spune, izgonit din rai, trãieºte pe pã- 1. ne sunt descrise ceruri diferite. mânt, de unde îºi ia hrana ºi materialele Sã ºtie toþi cei ce intrã: li se pregãteºte un pentru a-ºi uºura viaþa. Preocupat de secu- tur al raiului ºi iadului. De fapt, aici încep o Procesele de interiorizare a modurilor de ritatea sa ºi de sex, omul se deosebeºte de mulþime de scurte [? – nota mea, Gh. Sch.2], gândire mitice prin apelul la noi forme de animal prin dialogul sãu cu eternitatea, de nemaipomenite tururi ale cerurilor, iaduri- spiritualitate formeazã parte integrantã a unde îºi trage singura speranþã escatolo- lor, paradisurilor, purgatorilor, limburilor, multor evoluþii religioase. Este ºi cazul gicã. Or, eternitatea, din punct de vedere labirinturilor, staþiilor de tranzit, tãrâmuri- numeroaselor descrieri de ascensiuni la cer fizic, nu ºi-o imagineazã pe pãmânt, nãdej- lor interioare ºi lumilor dinafarã. Ioan Petru ºi de viziuni ale domeniilor celeste. Adop- dea sa este de a fi iertat ºi reprimit în rai, Culianu nu merge pe dibuite; el de depla- tarea ºi adaptarea unor forme de gândire seazã cu iuþeala cuiva familiarizat cu încã- greacã sunt evidente la elitele celor trei reli- acolo unde „nu va mai fi moarte, nici tris- gii monoteiste.4 teþe, nici durere, nici plâns“. perile ºi decorurile prin care îºi croieºte calea.3 2. Pare de la sine înþeles cã, datoritã cu- ªi, mai adaugã Moshe Idel: „ºi mai dra- tumelor, nici Demiurgul ºi nici transmuta- matice sunt încercãrile de a interpreta rea sufletelor nu-ºi au locul pe pãmântul descrierile biblice ale înãlþãrii la ºi coborâ- unde trãim noi, ci altundeva. Unde? Pãi, rii din cer ca referiri la scãri interioare de undeva sus, de unde se poate vedea tot ce conºtiinþã sau ca expresii metaforice“. Atât se petrece pe Terra, de unde muritorii pot în gândirea rabinicã, precum ºi în cele fi supravegheaþi ºi unde existã vãmile tre- creºtine ºi islamice, aceste preocupãri au cerilor sufletelor spre o nouã încarnare. dus la o extrem de bogatã descriere nara- Undeva sus, adicã în cer. Iar cerul este aerul tivã, alãturi de o butaforie pe mãsurã. De pur. unde, pe bunã dreptate, se pune atât pro- ªi, astfel, orizonturile se lãrgesc, uni- blema drumului, cât ºi a þintei. versul însuºi se dilatã, iar bolta de deasupra 4. Da, „procesele de interiorizare a mo- noastrã devine infinitã. „Ceea ce este sus durilor de gândire mitice prin apelul la noi este ºi jos“ ºi pãtrundem, prin iniþiere, spre forme de spiritualitate formeazã parte inte- armonia universalã. „Tãrâmul celãlalt“ se grantã a multor evoluþii religioase“. Asta cere sã fie „altfel“: mai bun, sã devinã re- pentru cã individul om liber ºi sãnãtos are ceptaculul speranþelor. Adicã unde nu vor nevoie, în dialogul sãu cu eternitatea, de mai exista intrigile ce dau chip dureros de o coerenþã în rãspunsurile-i cãutate perma- concret scenariilor curente de pe Terra. Cu nent. El stã culcat ºi scruteazã cerul de dea- alte cuvinte, un mod diferit de existenþã. supra sa ºi începe sã filosofeze, simþindu-se Atât de diferit încât, cu toate asigurãrile un fir de nisip neînsemnat al unei plaje infi- primite din învãþãturile sacre, ne sperie pro- nite. Întrebarea care îl roade în mod logic fund, asemenea a tot ce se aflã dincolo de este: „Ce rost au toate, dacã ºi aºa totul se puterea noastrã de investigaþie. Or, faþã de terminã odatã cu funeraliile?“ Dar se ter- ceea ce nu izbuteºti a controla nu poþi ima- minã cu adevãrat totul odatã cu funeralii- gina o strategie de apãrare. Încetul cu înce- le de pe pãmânt? Religiile îi dau un rãspuns tul, ajungem sã credem cã destinaþia aceas- • Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. (mai ales cu tente morale), introducân- ta, a cerului, a lumii celeilalte, pare sã nu Foto: M. P. du-l într-o naraþiune acceptatã de comuni- poatã fi cunoscutã decât prin moarte, prin Cum poþi fi familiarizat cu acele „încã- tatea din care face parte. Uneori pânã pãrãsirea corpului fizic. O moarte devenitã peri ºi decoruri aflate pe tãrâmul celãlalt“, acolo, încât îndoiala este consideratã blas- obsesie. Pentru cã, spune Fernando Savater, adicã undeva în aer, în cer? Doar singurã femie. Bine, am fost zãmisliþi din nisip, am moartea îi va dezlega fiecãruia dintre noi fost plasaþi în rai, unde ne-am purtat nesa- Muritor nu este cel ce moare, ci acela care tisfãcãtor ºi, drept urmare, am fost exilaþi în parte misterul? Sau existã ºi alte posibi- vede moartea venind… în mod permanent. pe Terra. Deci, Terra nu este decât un loc pen- litãþi de „înãlþare spre cer“? Ele au fost ima- Am putea chiar defini moartea umanã ca tru deportaþi. Când ne vine sorocul, dupã ginate în mai toate culturile cunoscute, bãr- fiind momentul în care, în sfârºit, nu ne mai ce am ispãºit greºeala, suntem rechemaþi cile, arcele, carele trase de animale înaripate, vedem murind. Consideraþiile de ordin mo- din locul exilului ºi verificaþi cum ne-am ral, fie cele pozitive, care ne îndeamnã la so- precum ºi multe alte vehicule rituale au avut comportat în acea ipostazã. Adicã pãrãsim lidaritate, fie cele negative, care ne interzic menirea de a-i duce pe cei decedaþi spre niºte Terra ºi ne întoarcem pentru Judecatã. sã le facem rãu celorlalþi, provin din aceeaºi destinaþii diferite. Credinþa fermã cã viaþa nu 5. Uitându-se cã aerul pur este cer, se sursã: fraternitatea prudentã ºi plinã de com- se terminã odatã cu ultimul expir pare certã uitã ºi cã pãmântul nu este decât nucleul pasiune dintre muritori (pe care unii mai ºi, de aceea, celui ce porneºte pe drumul exigenþi o extrapoleazã la celelalte fiinþe vii, închis al universului, un fel de celulã limi- izbãvirii de chingile trupului i se pune la dar lipsite de conºtiinþa faptului cã sunt mu- tatã de imaginea zidurilor cerurilor reflec- dispoziþie, în funcþie de rangul sãu social, tot ritoare, acelea care nu cunosc caracterul im- tate concentric pe el, nelãsându-i niciun loc ce ar putea sã-i fie de trebuinþã în lunga cãlã- placabil al destinului lor, dar suferã de ace- de scãpare. leaºi dureri, asemenea anumitor animale).1 2. Scurte? Unde nu mai e timp, noþiuni ca  „scurt“ sau „lung“ îºi pierd orice relevanþã. 3. Lawrence E. Sullivan, Prefaþa la Out of This 4. Moshe Idel, Ascensiuni la cer în mistica 1. Fernando Savater, Viaþa eternã, Iaºi: Polirom, World, Boston-London: Shambhala, 1991, evreiascã: Stâlpi, linii, scãri, Iaºi: Polirom, 2008, p. 125. p. VII-XIV. 2008, p. 70.

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 19  ªi iarãºi, nepetrecându-se pe Terra Ju- decata, ea nu poate avea loc decât tot unde- va în cer. Ori în ceruri. În câte ceruri? Pentru greci, cerul era pe Olimp. În vorbi- rea curentã, spunem cã ne simþim în „al nouãlea cer“, atunci când avem mari satis- un aer timid facþii. (I. Berg aminteºte cã Vasile Alecsan- locuieºte între tãrâmul de foc ºi de ape între cer ºi pãmânt între zbor ºi cãdere între dri urcã pânã la… al nouãsprezecelea cer. lumini ºi umbre între forme ce rodesc înþeleapta umila tãcere. îþi ºterge faþa cu zorii Tot el ne reaminteºte de „cerurile de cristal“ mângâie copilãria cu picioare de zmei îi culege zâmbetul ce-i fuge din ochi. învie ale lui Aristotel, în numãr de opt. Regele nisipul cu aripile sale fermecate ºi-l irizeazã cu nuanþe de curcubeu. cãlãreºte nevãzu- Alfons al X-lea al Castiliei „demonstra cã te gazele desface evantaie pe feþe de oameni de pãsãri ºi ape de vulcani ºi idei. ºtie sunt o sutã douãzeci ºi ºapte ceruri“, cum, cum prin trupul sãu se lustruieºte sãgeata ºi glonþul plecate în goanã înspre cãprioarã tot în veacul al XIII-lea, Toma d’Aquino sus- ºi om. mângâie feþe închide lumini când rugãciunea þese o lume prin universul þinea cã sunt ºapte ceruri. Dante a descris ascuns nevãzut invocând zeitãþi nepãsãtoare sã ofere sufletelor minusculul scut. târâie 5 nouã. ) Pentru cã a considerat cã nu exis- jivine de nãri înspre ospãþul aºteptat îndelung precum timpul ce-þi pândeºte clipa cu tã dovezi indubitabile suficiente, Origene ochii pe ceas. vine pâº-p⺠ca un fum cu o mânã uºoarã îþi ºterge din geam zile nopþi a recomandat tuturor gânditorilor sã nu ce-þi gâtuie somnul ºi grijulii îþi învelesc focul sub mantii groase de scrum. rãstoarnã precizeze un numãr fix al cerurilor. Avertis- brazde de cer ºi pãmânt pentru flori frunze fluturi împrumutã gânduri ºi le strecoarã ment neluat în seamã. Ba mai mult, ceru- cu dibãcie în vis. apropie mâinile din cer de cele de pe pãmânt împreunându-le pios rile au primit ºi nume. (Ca, de pildã, la ºi stârneºte dorinþe avânturi zbucium în lacrimi în cãrarea ce se desface cu-ntinderi Beda Venerabilul.) nebãnuite cu capcane de granit de nisip sau de os. deschide iluzii guri de peºti pe 6. Dupã ce a acceptat formula „Precum uscat strânge inima-n menghini face ochii sã sarã-ntre pietre cu zgomot de fulger. în cer, aºa ºi pe pãmânt“ ºi faptul cã „Dum- este aici acolo undeva dã câte-un brânci când o respiraþie se loveºte cu putere de nezeu a creat omul dupã chipul ºi asemã- stânci. ºtie multe multe dar stã cu degetul pe buze ºi cu luminiþe jucãuºe în ochi. un narea lui“, individul muritor a tras ºi con- aer timid îþi face semne discret sã deschizi uºa vântului cãzut în sine pe bãtrânul tãu cluzia dupã care nici în cer lucrurile nu se prag tocit de cuvinte. pot petrece altfel decât suntem obiºnuiþi cu
întâmplãrile de pe Terra. Concluzie logicã, însã în niciun caz suficientã: dovadã cã, dupã toate astea, individului muritor nu Imaginile atât de diferite despre cer sunt Ne oprim aici. Disputele au fost atât de i-au dispãrut nici pe departe spaimele în nenumãrate ºi doar spaþiul limitat ne aprige, încât, pentru a pãstra doctrina ofi- faþa morþii, în faþa presupuºilor strigoi de opreºte sã continuãm chiar ºi o succintã cialã intactã, numeroase asemenea texte au lângã noi, în faþa marelui necunoscut. Cum enumerare. fost socotite eretice ºi distruse, asemenea va mai fi în cer? Nimeni nu ºtie cu certi- ªi cum rãspunsul menit sã ºteargã du- evangheliilor apocrife, iar, de cele mai tudine în afarã de Dumnezeu. Dar, cu sigu- biile întârzie, cerul, în diferitele sale ipos- multe ori, autorii lor n-au fost doar exco- ranþã, se va trãi într-un mod cu totul dife- taze, a fost scrutat pânã ºi în analizele vi- municaþi, ci chiar au plãtit cu viaþa. rit, sperã din nou omul, amintindu-ºi cã selor, oferind „traduceri“ nãscãtoare de 9. Dupã ce ºi-a pus întrebãrile exis- Biblia i-a spus cã acolo „nu va mai fi moar- superstiþii. ªi, din nou, ºi acestea au un tenþiale, dupã ce a cãutat rãspunsuri în cre- te, nici tristeþe, nici durere, nici plâns“. Pe ecou personal mai mare decât avatarurile dinþe ºi cutume, dupã ce a apelat la ramu- de altã parte, expresia „a fi departe ca ºi eroilor populari ori ale celor din cãrþi. rile parapsihologiei, omul a încercat, ºi cu cerul de pãmânt“ parcã ar contrazice acel 8. În afara eroilor profani, nici naraþiu- ajutorul rãspunsurilor ºtiinþei, sã desluºeas- „precum în cer, aºa ºi pe pãmânt“. Nu-i de nile din cãrþile sacre n-au rãmas în afara cã în mod cât mai concret tainele cerului: ajuns cã ateii, scepticii se îndoiesc pânã ºi disputelor. Iatã, de exemplu, una dintre cerul (cerurile) oferã, la propriu, coerenþã de faptul cã, dupã moarte, ar mai urma multele înfãþiºãri ale unor autori ai biseri- vieþii muritorilor: în funcþie de ce se poate ceva. Ar mai urma ceva? Noul Testament cii, în legãturã cu periplul lui Isus: citi pe cerul relevat nouã, se calculeazã vorbeºte despre trei învieri sãvârºite de Isus: spaþiul (punctele cardinale), timpul (succe- cea a lui Lazar, cea a fiicei lui Iair ºi cea a Conform primei cãrþi din Pistis Sophie, siunea zilelor, a anotimpurilor, a anilor) ºi fiului vãduvei din Nain. Dar niciunul din- Isus, dupã Înviere, mai stã încã unsprezece zodiile (una dintre ºtiinþele pierdute ale tre cei trei nu povesteºte despre cele prin ani în preajma discipolilor sãi (mathêtai). La celor vechi). care a trecut în cãlãtoria parcursã, niciu- sfârºitul ºederii Sale terestre, pe 15 ale lunii Credinþele populare se subordoneazã Tybi, într-o noapte cu lunã plinã, Isus este religiilor, unde divergenþele se coaguleazã nul nu descrie cerul de unde a fost întors. rãpit la ceruri de o mare forþã (dynamis) Întrebarea persistã ºi, rostite ori nu, spai- luminoasã, izvorâtã din cel din urmã mister într-o singurã doctrinã a locului ºi a tim- mele rãmân. al pleromei7, Comoara de Luminã. El se în- pului. Este necesarã o convingere de nestrã- 7. Iar rãspunsul nu vine. Nu vine de la toarce pe Muntele Mãslinilor abia a doua zi mutat pentru ca ele sã apere individul de un martor ocular, ci doar din partea unor dimineaþa, la orele 9 ºi le explicã discipoli- spaime ºi de îndoieli. ªtiinþa, la rândul ei, personaje nãscute din pana unor autori lor numeroasele fapte sãvârºite în spaþiul examineazã cerul cu mijloace materiale tot care, oricât de prestigioºi, nu ne oferã mai ceresc. Mai întâi, se aflã cã acea dynamis care mai perfecþionate, venind sã confirme cal- mult decât clipe de satisfacþie artisticã. l-a transportat este veºmântul lui pleroma- culele matematice. Nãscute din dezvoltarea Nimeni nu crede cã eroul lui Dante a fost tic de luminã, enduma lui, cuprinzând în- teoreticã ºi practicã ori din consecinþele atât de real încât mãrturia sa sã fie decisivã. tr-însa toate numerele secrete ale etajelor unui „aha-efect“, cuceririle ºtiinþei rãmân hiperceleste. Înveºmântat cu veºmântul ple- mereu deschise, în vreme ce adevãrurile În mituri, ca ºi în literatura cultã, descrie- romatic, Isus trece fãrã nicio piedicã prin rea tãrâmului morþii este extrem de diferitã: porþile firmamentului (stereoma), stârnind religiei sunt menite a fi veºnice. Dar amân- spaima arhonþilor, a puterilor ºi a îngerilor douã, atât ºtiinþa, cât ºi religia, sunt fructul în Hadesul homeric nu existau nici grãdinã, orbiþi de lumina Lui.8 revelaþiei. nici flori, Hadesul (cel puþin aºa cum apare 10. Pe tãrâmul speranþei, pãmântul în Cântul XI al Odiseei) era lipsit de chinuri- (Gea) doar ne hrãneºte, ne oferã materia- le care vor anunþa mai târziu, în Eneida, In- lele pentru o viaþã mai facilã, ne suportã fernul creºtinilor. Distanþa este mai mare 7. ªi multe persoane trecute prin moarte apa- ºi se prevaleazã în scena pe care evoluãm în între lumile subterane ale lui Homer ºi Vir- rentã pretind cã au fost ridicate de o luminã giliu, decât aceea dintre Infernul lui Virgiliu puternicã deasupra corpului lor. Raymond viaþa aceasta. Sã-i fim recunoscãtori ºi sã-l ºi cele mai vechi reprezentãri ale lumii de A. Moody, în celebra sa carte Life After Life, protejãm, la rândul nostru. Dar, pe tãrâmul dincolo creºtine. Dante ºi Evul Mediu nu le- analizând peste o sutã de cazuri de subiecþi speranþei, pãmântul nu este decât recepta- au confundat.6 reveniþi din moarte aparentã, recunoaºte cã culul corpului material ºi locul unde am nu are decât douã argumente în legãturã cu fost deportaþi dupã ce am fost exilaþi din veridicitatea celor ce i-au fost relatate de aerul pur, din rai. 5. I. Berg, Dicþionar de cuvinte, expresii, citate ce- aceºtia: similitudinea frapantã a trãirilor
lebre, ediþia a II-a, revizuitã ºi adãugitã, Bu- declarate ºi relatãrile înseºi. cureºti: Editura ªtiinþificã, 1969, p. 33-34. 8. Ioan Petru Culianu, Gnozele dualiste ale 6. Philippe Ariès, Omul în faþa morþii, Bucu- Occidentului, Bucureºti: Nemira, 1995, p. reºti: Meridiane, 1996, p. 40. 133.

20 • APOSTROF tea unui suflet“. Apa e, aºadar, un vehicul Subversiunile al subconºtientului, nu doar reflectare a lumii. Chevalier ºi Gheerbrant ne spun cã acvaticului „visul este cel mai bun agent de informa- re privind starea psihicã a celui care viseazã Iulian Boldea [...] el este pentru cel care viseazã o ima- à SIMT atras de tristeþea ondulatã a gine asupra lui însuºi adesea nebãnuitã, este M apei, de voluptatea ei atavicã, de pre- un revelator al eului ºi al sinelui“. ªi apa e sentimentul neantului pe care îl sugereazã, un revelator al sinelui; imersiunea în adân- de structura ei informalã, de foamea ei ne- curile lichide ale mãrii atrage dupã sine o disciplinatã de spaþiu, de expresivitatea ei nouã confruntare a eului cu propriile sale blândã ºi severã în acelaºi timp. Mã simt profunzimi. Pentru aceiaºi autori ai Dicþio- fascinat de ameninþãrile ei potenþiale ºi de narului de simboluri, semnificaþiile simbo- forþa sa dizolvantã. De agresiunile ei nedi- lice ale apei pot fi reduse la trei teme domi- ferenþiate ºi de retranºãrile ei subite. Fãrã sã nante: origine a vieþii, mijloc de purificare posede un tipar propriu, apa împrumutã ºi centru de regenerescenþã. Apa sugereazã alte ºi alte forme ºi individualitãþi, dispu- ºi ideea de virtualitate, de promisiune a nând în voie de predispoziþiile fantasma- increatului, de potenþialitate a claritãþii ºi • Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. de expresivitate a nespusului. Pe de altã Foto: M. P. tice ale propriei fãpturi fluide ºi infidele. Ea parte, imaginarului acvatic îi sunt de îndatã se situeazã mereu între stazã ºi ex-stazã, ataºate conotaþii ale erosului. Apa are toate între fermitatea propriei substanþe ºi nesta- trãsãturile unei fiinþe îndrãgostite de pei- Deºertul Sonora tornicia propriului contur. În dimensiunea sajul pe care îl îmbrãþiºeazã, de lucrurile ºi acvaticã îþi regãseºti, adesea, originile arhe- fãpturile pe care le reflectã în oglinzile flui- Ruxandra Cesereanu tipale, dar ºi predispoziþiile informale ale de ale corpului sãu lipsit de memorie ºi de imaginarului abisal. Voluptatea de a te cu- XISTà ÎN pãmântul (pe alocuri) roºcat al resentimente. Octavio Paz spune, în cartea funda în apã, de a pãtrunde într-o altã stare deºertului Sonora o energie enigmaticã sa Dubla flacãrã: E de agregare ºi de a-þi regãsi apoi condiþia, (dar care, antrenatã, are o mizã ºamanicã): un soi de putere de transmutare a obiecte- de a-þi regãsi obârºiile, cãci acvaticul e ºi Conform tradiþiei, dragostea este un indefi- lor, inclusiv a obiectelor omeneºti (princi- modalitate de regresie, de resorbþie într-o nibil compus din suflet ºi trup. Nãscându- palul obiect, în acest sens, fiind trupul fãp- dimensiune a originarului simbolic. Melan- ne, am fost smulºi totalitãþii; în dragoste am turii umane). Prin transmutare înþeleg o colia apei provine, aº zice, din neputinþa de simþit cu toþii cã ne întoarcem la totalita- molipsire sau contaminare (beneficã, pozi- a se fixa, din neastâmpãrul condiþiei, din tea originarã. De aceea imaginile poetice tivã) cu energia pãmântului. Nimic nou în- silnicia cu care percepe orice obstacol. Se transformã persoana iubitã în naturã – tr-o astfel de molipsire dacã nu ar fi vorba ºtie cã elementul acvatic a primit, de-a lun- munte, apã, nor, stea, pãdure, mare, val –, de strategii ºi tehnici de desprindere de pã- gul timpului, însemne simbolice multiple iar la rândul ei, natura vorbeºte ca ºi cum ar mânt, de fapt. Prin aceastã putere de trans- ºi diverse. Matrice universalã, principiu fi femeie. Reconciliere cu totalitatea care este lumea. mutare, corpul se de-solidizeazã, se flui- vital, spaþiu al nedeterminãrii ºi al reveriei, dizeazã, izbutind, în cazurile fericite (ºi apa s-a constituit, prin reprezentãrile sale Apa reprezintã, în sine, o reconciliere a norocoase), sã nu mai depindã de pãmânt literare ºi culturale, într-o paradigmã esen- celorlalte elemente, o reunire armonioasã a ori apã (picioare, mers, oase etc.), ci de aer þialã a elementarului, cu remarcabil poten- contrariilor, o împãcare a unor laturi de (ºi, uneori, de foc). þial literar. Referindu-se la viziunile acva- neîmpãcat. Din aceste motive, dar ºi dato- tice din proza lui Poe, Bachelard constatã ritã unor raþiuni imponderabile, care þin de UAMajuns pânã acum în Siberia, dar cã am ajuns în Arizona, în deºertul So- echilibrul nostru nestatornic în clipa aceas- N ta prea repede „ce ni s-a dat“, am resimþit nora. Ceea ce te loveºte aici (dar cu o tan- în cursul acestei contemplãri în profunzi- dreþe cãlãuzitoare) este aerul: cãldura are me, subiectul capãtã ºi conºtiinþa intimitãþii dintotdeauna fascinaþia apei, a acestui ele- ceva mãtãsos, ca ºi acum aerul (ºi nisipul sale. Aceastã contemplare nu este deci o ment situat la limita realului cu imaginarul, stârnit) ar fi duhuri. Pãdurile de cactuºi Einfühlung nemijlocitã, o fuziune fãrã nicio la confluenþa apolinicului cu dionisiacul, (aºa le spun eu) sunt bãtrânicioase ºi înþe- reþinere. Ea este mai curând o perspectivã de a dinamismului cu repausul. Apele limpezi lepte, iar dorita întelepciune vine de la ver- aprofundare, pentru lume ºi pentru noi ºi apele tulburate, apele curgãtoare ºi apele dele þepos. Un verde solid, rãzboinic. înºine. Ea ne permite sã rãmânem la distanþã adânci, apele agresive ºi apele molcome, în faþa lumii. În faþa apei adânci, îþi alegi apele surâzãtoare ºi apele încruntate, apele UDOARcactuºii alcãtuiesc laolaltã un viziunea; poþi sã vezi dupã voie fundul ceremonioase ºi apele purificatoare, apele N peisaj nepãmântesc în Arizona, ci ºi nemiºcat sau apa care curge, malul sau infi- repezi ºi apele melancolice, toate aceste nesfârºitele platforme cu iarbã albã. Aici nitul; ai dreptul ambiguu sã vezi ºi sã nu forme ºi înfãþiºãri ale acvaticului mi-au vezi. peisajul devine nepãmântesc în sens oniric. vegheat, de-a lungul timpului, reveriile ºi Cactuºii nu sunt onirici, ci belici ºi impe- tristeþile, mi-au însoþit bucuriile ºi aminti- Apa reprezintã un stimul al imaginarului, cabili. Iarba albã este iarbã de vis ºi din vis. rile, devenind ele însele o amintire a pro- un prag al fantasmelor onirice, o provo- ªamanii însã refuzã visul ca vis: pentru ei, priei mele fãpturi dintr-o altã viaþã, uitatã care pentru interogaþia filosoficã, dar ºi o realitatea, nu e doar realitate, ci poate fi acum. Seducãtor ºi reductiv, acvaticul e ºi expresie elocventã a abisalitãþii spaþiului oricând perceputã ca altã realitate (indife- un factor de subversiune. El se situeazã lãuntric. Reveria acvaticã poate îmbrãca, rent ce nume i s-ar da). mereu la limita realului empiric, hrãnindu- aºa cum s-a mai spus, formele exaltãrii vita- se din iluziile ºi fantasmele curgerii necon- AMANII SPUN cã peisajul este esenþial în le, ale freneziei senzoriale, expunând în faþa tenite ºi subminând excesul de claritate al viaþa unui vrãjitor. Deºertul, de pildã. eului alternativa mirajului inexprimabil al ª conºtiinþei noastre. Pãdurile de saguaro – acei catuºi care sea- unei depãrtãri care apropie, extazul unei
mãnã cu un trident. În deºertul Sonora pe intimitãþi învãluitoare ºi al unei armonii ce care l-am strãbãtut în februarie 2012, chiar induce o stare de euritmie ºi de senzualã dacã parþial (am strãbãtut doar deºertul despovãrare de corporalitate. Reveriile ac- american, nu ºi pe cel mexican!), am zãrit vaticului presupun însã nu doar accente cactuºi-saguaro gãuriþi de pãsãri ºi cicatri- euforice. Apa favorizeazã ºi un sentiment zaþi, întrucât pãsãrile cu pricina îºi fãcuserã de neliniºte, de spaimã, de retranºare a fiin- cuiburi acolo. Cum ar fi, oare, sã locuiesc þei în faþa potenþialitãþilor destructive pe într-un cactus uriaº (o casã-cactus), într-un care le adãposteºte acest element insidios ºi saguaro? Bãnuiesc cã un astfel de cuib instabil. Cãlãtoria pe mare, crede Bache- mi-am fãcut ºi eu în vis (sau din vis).
lard, „este în realitate o aventurã a incon- ºtientului, o aventurã ce se miºcã în noap-

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 21 Altminteri, ce rost ar mai avea apa, linã opresc la admirabila piesã Orfeu în infern. Focul care mistuie… sau vijelioasã, sau focul, fie el al inimii sau Piesa evocã la început un incendiu devas- incendiu pur ºi simplu, iscat din senin sau tator ºi tot astfel se terminã. Pericolul rã- Elisabeta Pop „pus“ cu rea intenþie, dacã în operele artis- mâne... Un foc, un incendiu, o mânã cri- tice sensurile lor, ale apei sau ale focului, minalã stau la baza cãsniciei frumoasei ACà ÎÞI propui sã scrii despre cele pa- ne-ar rãmâne ascunse, dacã nu ne-ar oferi italience, numitã simplu Lady, cu Jabe D tru elemente sau doar despre unul din- un prilej de meditaþie, rãscolindu-ne amin- Torrance, mult mai bãtrân ca ea. În numele tre ele..., sau þi se propune, ca în cazul meu, tirile ºi trezind în noi, cititorii sau privitorii unui Grup Mistic, el ºi amicii lui dau foc de cãtre o prietenã bunã ca Marta Petreu – sau ascultãtorii muzicii, reflecþii de tot viei Macaronarului, având grijã sã ardã ºi ºi încã pentru o revistã ca Apostrof, la care felul? (Îmi vin în minte Focurile de artificii acesta de viu, pentru ca mai apoi s-o cearã eu þin foarte mult, primul lucru care-þi vi- sau Muzica apelor de Händel, Dansul fo- de nevastã pe fata lui, care, nemaiavând ne în minte este sã-l reciteºti pe Gaston cului de Manuel de Falla etc.) nimic, e nevoitã sã accepte. Nu se ºtie, ni- Bachelard. Asta, dacã nu ai prin apropiere, Dar mã întorc la teatru ºi, iatã, deschid meni nu ºtie, dacã Lady a aflat vreodatã cum mi se întâmplã mie, un alchimist volumul lui Anton Pavlovici Cehov ºi caut adevãrul. Acestea toate le aflãm ºi noi, (l-am numit pe soþul meu, Alexandru Pop), focul-incendiu din actul trei al piesei Trei cititorii ºi spectatorii, din gura femeilor adicã o enormã bibliografie. Atât de mare, surori (trad. Elisabeta Pop). Într-o noapte clevetitoare. Au trecut destul de mulþi ani, cã te sperii ºi te laºi pãgubaº. ce pãrea liniºtitã, dar de fapt nu era, fiindcã Lady nu mai e foarte tânãrã, e undeva între Din primul moment, focul mi s-a pãrut Irina se plânge cã e obositã ºi nu mai crede 30 ºi 40 de ani, iar Jabe e pe moarte... În cel mai atractiv element. N-aº putea sã cã vor pleca vreodatã la Moscova, Olga e aceste momente apare la uºa prãvãliei fami- spun de ce... dar, sigur, un psihanalist sideratã de argumentele primitive, rãutã- liei Torrance Val, flãcãul bine fãcut, cu mi-ar spune el cum stau lucrurile. Nu ºtiu cioase ºi vulgare ale Nataºei cu privire la ca- scurta lui din piele de ºarpe, cu mersul cum, aºa, tam-nisam, mi-am adus aminte merele de locuit ºi, mai ales, la Anfisa, bã- leneº, provocator, cum avea sã observe cã nu în puþine piese am dat de... foc, prin trâna de 80 de ani pe care noua stãpânã a Lady, ºi cu ghitara în mânã. Liber ca pa- urmare, ia hai sã vedem ce ºi cum... casei vrea s-o alunge, dupã ce le-a slujit pe sãrea cerului... În femeia încã tânãrã se Am început totuºi sã vãd ºi sã revãd ce surori 30 de ani... Maºa îl consoleazã cum aprinde pe loc o flacãrã, vãpaia pasiunii, au scris alchimiºtii despre foc ºi ce spune poate pe Verºinin, cel mai afectat de incen- dorinþa, un semn cã acest tânãr ar putea Bachelard, nu-i aºa? diu º.a.m.d. Incendiul a nimicit un cartier contribui esenþial la renaºterea ei ca femeie, El are dreptate când spune cã, la între- întreg. Acolo locuia ºi Fedotik, sublocote- devenitã, alãturi de Jabe, „un smochin barea atât de simplã „ce este un foc?“, chiar nentul care a rãmas fãrã nimic (i-au ars ghi- uscat“, o femeie stearpã. Asta dupã ce pã- oameni inteligenþi dau din umeri ºi te în- tara, aparatul de fotografiat ºi scrisorile, cãtuise demult, când era o fetiºcanã, cu treabã ei pe tine, da, chiar aºa, ce este un cam tot ce avea el, visãtorul, mai de preþ). iubitul ei David ºi, pãrãsitã de el, avortase foc? Dupã care încearcã tot felul de defi- Verºinin însã, venind plin de funingine ºi copilul. Momentul întâlnirii lor e evocat cu niþii, unele de tot naive... mirosind a fum, nu pierde iar ºi iar ocazia emoþie, tot cu elemente legate de foc: Mã atrage o definiþie care spune cã Al- sã-ºi plângã de milã. Soþia lui a fugit, spe- „Când s-au întâlnit... a fost ca ºi cum ai fi chimia însãºi este o Artã a Focului, iar Al- riatã, cicã, lãsând fetiþele singure ºi înspãi- lovit amnarul de cremene. Au luat foc, nu chimistul un Artist, un Filosof al focului. mântate, în faþa porþii... Acum, cã sunt la alta. Da, da, foc“. Aºa îºi amintesc femei- Magia ºi mistica focului – fiindcã trebuie sã adãpost, e mai liniºtit, dar asta nu-l îm- le... clevetitoare, aºa o fi fost, observând cã recunoaºtem cã ele existã – au fost preluate piedicã sã se lamenteze în continuare... Dar „perechile care nu se iubesc au patima de alchimiºti din religiile orientale ºi din ºi sã remarce cã „militarii au stins focul“... banilor“. Val se lasã dus de... val ºi între cei credinþele vechi, focului fiindu-i asociate cu alte cuvinte tot ei sunt cei mai de nãdej- doi începe o frumoasã poveste de dragoste. atât calitãþi antropomorfice (blândeþe, o de. Apoi, ca ºi când totul e rezolvat, se E drept cã el schimbã scurta din piele de anume tandreþe provenitã din cãldurã sau, apucã sã filosofeze pe tema incendiului, ºarpe, simbol cert al libertãþii totale, cu o dimpotrivã, viclenie, urã, rãzvrãtire, violen- evocând vremurile vechi, când barbarii hainã albastrã, un fel de uniformã de sluj- þã, ce vin din arsura propriu-zisã, din dure- nãvãleau în Rusia, pârjoleau ºi prãdau tot baº, dar se vede cã acest lucru îi convine, rea provocatã de ea), dar ºi procese legate ce le ieºea în cale... Dupã care, suspinând, fiindcã are, faþã de aceastã femeie încã de cotidian, de partea materialã, cum ar fi viseazã cu glas tare, la o viaþa nouã, la frumoasã ºi puternicã, un fel de admiraþie coacerea, fierberea, digestia, maturarea, dar schimbãri atât de necesare ºi atât de aº- pentru curajul ei ºi pentru lipsa ei de pre- ºi de latura ei spiritualã – iubirea, pasiunea, teptate... judecãþi. Lady a rãmas însãrcinatã ºi e plãcerea, extazul chiar, sau durerea sufle- În timp ce Olga scoate din dulapuri fericitã, a revenit la viaþã. Iatã însã cã focul teascã, dorul, ura etc. rochii, bluze, jachete, lenjerie ºi le dã toate acela devastator a distrus încã de atunci Focul furat de Prometeu ºi dãruit oame- sinistraþilor, Nataºa, cu glas prefãcut, ca al destinele personajelor. Ros de gelozie ºi de nilor cu o generozitate ce n-a rãmas nepe- celor mai rafinaþi demagogi, întreabã, re- urã, muribundul Jabe trage, cu ultimele lui depsitã are, dincolo de concreteþea lui fier- toric, dacã n-ar fi cazul sã înfiinþeze un co- puteri, în cei doi. „Am sã vã ard de vii, urlã binte, o putere misticã, o energie pozitivã, mitet de ajutorare a sinistraþilor... „Sã-i el, l-am ars ºi pe tatãl tãu ºi am sã vã ard bunã, strãlucitoare în paradis ºi alta rea, ajutãm pe cei sãraci“, zice ea... iar Andrei, ºi pe voi.“ Lady va muri, iar Val, cine ºtie, distrugãtoare în iad („sã arzi în flãcãrile soþul ei ºi fratele celor trei surori, nu se poate va fi ºi el jertfit... oricum, visul celor iadului“ e un blestem ce ne sunã cunoscut, duce sã ajute la stingerea focului, stã închis doi se destramã, iar ameninþarea rãmâne... nu-i aºa?). ªi mai are ºi o certã, fascinantã în camera lui, poate e beat, cine ºtie, ori- Din nou focul vine, de data asta sã mãture conotaþie sexualã, reprezentând, cum susþin cum, zdrãngãneºte la vioarã, ca ºi cum nu din cale totul. Undeva, pe podea, Vrãjito- psihanaliºtii, forþa, masculinitatea, virili- s-ar fi întâmplat nimic. Incendiul, focul rul gãseºte scurta din piele de ºarpe pentru tatea, curajul. Focul generator al vieþii fe- exterior, scoate la ivealã mizeria interioarã. care Carol, vagaboanda liberã ºi ea, mereu cundeazã, se spune, apa, aceasta fiind per- Cuplul cel tânãr, Nataºa ºi Andrei, el con- îndrãgostitã de Val, îi oferã un inel de aur... ceputã ca principiu feminin. taminându-se de la proasta ei creºtere ºi Un preþ bun pentru amintirile cu care se va Am citit undeva cã focul, ca de altfel ºi totala lipsã de educaþie, ea, arãtându-ºi hrãni ea de acum înainte. Ceea ce a fost celelalte trei elemente, poate fi luat în con- adevãrata fire... Bãtrânul doctor Cebutikin, frumos, iubirea, libertatea ºi scurta fericire siderare atât dintr-un punct de vedere înalt alcoolicul, cel care a uitat tot, e din nou a celor doi îndrãgostiþi, Lady ºi Val, s-au filosofic, metafizic, cât ºi dintr-unul, poate beat turtã, nu prea ºtie pe ce lume se aflã... dus, mistuite, toate, de focul urii unui om nu vulgar, dar, oricum, mai banal-cotidian. Fedotik se dovedeºte un poet visãtor, rãu. Aºa este. Anfisa, o bãtrânã sãrmanã miloasã, surorile Pentru piesele lui Strindberg îþi trebuie Dar un artist, mi-am zis, un scriitor nu se aratã aºa cum sunt dintotdeauna, sãritoa- o dispoziþie specialã, nu poþi citi la coman- are oare dreptul sau chiar datoria ca, vor- re ºi bine educate, Kulâghin, soþul Maºei, dã, aºa cã am aºteptat ziua aceea... Înainte bind despre banalul foc, de pildã, sã caute un ins gol pe dinãuntru, iar Verºinin, ei însã am recitit Jurnalul lui ocult (trad. frumuseþea acestui element, ridicându-l la bine, Verºinin nu se dezminte... Gabriela Melinescu), ca sã intru, cum se un rang înalt? Fiindcã, la drept vorbind, Aici focul se pare cã arde, dar ºi ascun- spune, în atmosferã. Deschid volumul ma- indiferent dacã focul distruge case sau de ceva ºi, sigur, dezvãluie caractere... lu- siv (trad. Valeriu Munteanu) ºi caut Pelica- inimi, el poate sã purifice, sã cureþe locuri mineazã prin replici puþine, admirabil gân- nul. Îmi rãsar în minte cu o precizie uimi- murdare sau, dimpotrivã, sã ascundã, sã dite, tainice pliuri ale caracterelor... toare chipul ºi silueta fragilã a Valeriei facã sã disparã urmele unor crime abomi- Iau în mânã Teatrul lui Tennessee Seciu, care o întruchipa magistral pe Ma- nabile! Williams (trad. Mihnea Gheorghiu) ºi mã ma, Elise, într-un spectacol, în anii ’90, pe

22 • APOSTROF scena de la Dallas, unde îºi înfiinþase propriul ei teatru... Aceastã mamã ticãloasã ºi-a clãdit suma- ra, precara ei fericire pe cadavre – pe cel al soþului ei, pe care l-a chinuit cu egoismul ºi nenumãratele ºicane gândite de aceastã femeie mincinoasã, rea, lipsitã de scrupule ºi de cea mai elementarã moralitate, pentru ca apoi sã-ºi mãrite fata cu Axel, amantul ei, numai ca sã-l poatã þine aproape. Fiul ei Fredrik ºi fiica Gerda îºi plîng, la ceas târziu, trista lor soartã. Fredrik e slab ºi bolnãvicios, ºi nu e de mirare, fiindcã toatã copilãria mama i-a hrãnit cu terci, Gerda e o fiinþã fãrã pic de voinþã, o somnambulã care nu poate, nu vrea sã creadã cã bãrbatul ei e amantul Mamei... Fraþii realizeazã în- cet-încet cã adevãratul pelican a fost sãrmanul lor Tatã, care s-a jertfit pentru ei. Pe mamã o vor pedepsi, dar nici vieþii lor nu-i mai gãsesc vreun sens, aºa cã Fredrik dã foc casei, sã ardã tot ºi, mai ales, pãca- tele cu care ºi-a încãrcat conºtiinþa netreb- nica femeie ce-ºi zice Mamã. Neavând cu- rajul sã ardã, Mama se va arunca de la fereastrã, alegând o moarte urâtã, cum i-a fost ºi viaþa, pe când cei doi fraþi evocã puterea purificatoare a focului ºi blîndeþea cu care flãcãrile îi vor þine îmbrãþiºaþi ºi, poate, îi vor trimite în paradis, dacã oricum viaþa lor pe pãmânt a fost un iad... „Ardem de vii, strigã Fredrik. Totul trebuie sã ardã, altã soluþie nu avem. Arde tot ce-a fost vechi, rãu ºi urât.“ E multã urã ºi disperare în acest text de o densitate ºi o imensã frumuseþe în, pa- radoxal, urâþenia relaþiei dintre personaje. O mocirlã în care pier laolaltã ºi cei buni, ºi cei rãi, doar cã, aºa cum spune cineva, e important ºi cum trãieºti, dar ºi cum mori... În Casa arsã, o casã plinã de secrete urâte, de murdãrii ascunse, focul e pus de chiar stãpânul ei, Rudolf Alstrom, cu sco- pul încasãrii poliþei de asigurare. Revenit • Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P. dupã 30 de ani acasã, Arvid, numit ºi Strãi- nul, fratele lui Rudolf, descoperã mizeria strop de speranþã spre omenirea debusola- spunã totul Soþului, Prietenul dã înapoi. ascunsã bine atîþia ani. Cum? Scotocind în tã, dezamãgitã, disperatã. „Necazul duce la Excesiva politeþe, sinceritatea ºi bunãvoinþa cenuºa de dupã incendiu... Familia lui a rãbdare, rãbdarea la înþelepciune, înþelep- cu care Soþul trateazã iubirea lor îi devin trãit în minciunã ºi murdãrie moralã, ciunea la speranþã, iar ea, speranþa, nu suspecte, ba atitudinea lui i se pare de-a pozând în oameni cinstiþi ºi cu frica lui înºalã.“ Oare aºa sã fie? Sau, cum spune dreptul obrãznicie. De altminteri, pãrãsit Dumnezeu. Lucid, detaºat, fratele venit de Macbeth, „Viaþa e o poveste urlatã de un de fosta soþie ºi destul de speriat de o nouã departe ucide rând pe rând iluziile, falsele idiot“? Comentariile regretatului Alexandru cãsnicie, Prietenul o ia la goanã, fuge, spu- iluzii. Rudolf a fãcut contrabandã ºi spe- Sever, scrise înainte de ’89, deci intens cen- ne Strindberg, „mâncând pãmântul, de ai culã, afaceri necinstite de tot felul, aºa s-a zurate, vorbesc, volens nolens, depre obli- fi zis cã are foc în buzunare“. Kerstin îi îmbogãþit. Iatã, pe rînd, refãcând vieþi, gatoria speranþã, dar din textul acestei piese reproºeazã fluºturaticului seducãtor cã a destine, recuperând memoria unei familii negre rãzbate greu o undã de optimism.. aprins vãpaia iubirii, dar nu e capabil sã din resturile obiectelor distruse de foc. O Iatã însã cã Strindberg, sobrul Strind- ducã sentimentele mai departe, iar el îi ramã cu fotografia bunicului contrabandist berg, încearcã sã glumeascã pe tema fo- rãspunde cam aºa: „Dumneata reuºeºti sã îi aminteºte cã ºi el era dispreþuit de comu- cului, atunci când focul iubirii e întreþinut stingi un incendiu dupã ce izbucneºte, eu nitate pentru lãcomia lui. Un volumaº cu simþul umorului. Un umor cinic, ce-i însã voi trãi stingherit“. semnat Titus Livius îi prilejuieºte o medi- drept... Nu vã jucaþi cu focul e o micã bi- Dupã nenumãrate decepþii în dragoste taþie asupra istoriei care de multe ori as- juterie artisticã, o comedie într-un act me- ºi eºecuri în cãsnicii, ratate pe rând din varii cunde neadevãruri crase. Piciorul unei mese nitã, dacã nu sã distreze, cel puþin sã amuze pricini, nu e de mirare cã Strindberg era arse îi evocã o altã minciunã întreþinutã ani ºi cei interesaþi, tinerii mai ales, sã tragã încredinþat cã o cãsnicie este un adevãrat buni, cum cã masa e o piesã scumpã, din cuvenitele învãþãminte. Un Soþ, tânãr ºi infern. Iatã însã cã de data asta, poate într-o abanos, iar acum focul o aratã cum e de uºor cinic, pune la încercare fidelitatea perioadã mai relaxatã sau, cine ºtie, poate fapt, din lemn ordinar de plop vopsit... O Soþiei, tachinând-o continuu cu o presu- a resemnãrii, a împãcãrii cu soarta, scriito- altã carte îi aduce aminte de scandalul în pusã dragoste a ei cu prietenul lui. Se-n- rul ºi-a îngãduit sã ia peste picior o insti- urma cãruia o biatã slujnicã învinuitã de þelege cã Ea neagã vehement, fiind ºi o tuþie ºi o relaþie matrimonialã pe care, de furt a fost scoasã în stradã. Un ceasornic fiinþã bolnãvicioasã ºi afiºând o cuvenitã altfel, a dorit dintotdeauna sã le stimeze... dezmembrat se dovedeºte doar o maºinã indiferenþã, ba chiar pãrându-i-se cã sim- Despre rolul nefast al focului-incendiu stricatã, incapabilã sã mai mãsoare timpul paticul, seducãtorul amic al soþului ei nici a scris foarte convingãtor Max Frisch în- scurs atât de inutil pentru membrii înfri- n-o prea bagã în seamã. Dar iatã cã tot tr-o piesã ce a fãcut ºi la noi obiectul unui coºaþi ai familiei. Toatã aceastã lume pu- tachinând-o, tânãra femeie chiar se îndrã- spectacol de succes: Incendiatorii (trad. Paul tregãitã, descompusã, montatã pe minciunã gosteºte de Axel, care, la rândul lui, pare ºi B. Marian ºi Suzi Hirsch). Aici ne gãsim în ºi înºelãtorie, s-a dus de râpã. Stând acolo, el tot mai îndrãgostit. În fine, când apucã faþa unor indivizi certaþi cu legea, frustraþi, cei doi sã-ºi mãrturiseascã... focul care-i lângã rãmãºiþele unei familii hrãnite cu  minciuni ºi false iluzii, Strãinul aruncã un arde, simþind amândoi cã ar fi cazul sã-i

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 23  Strigãtul lor oameni care au stat un timp la închisoare, Din flãcãri... Focul de dimineaþã urãsc ordinea ºi tot ce þine de cumpãtarea mic-burghezã, propovãduind haosul ca Pe când flãcãrile cuprind chiar ºi cerul, în Olimpiu Nuºfelean semn al libertãþii. Mediocri, proveniþi din epilog toþi, victime ºi cãlãi, regãsindu-se ARE CUM ar fi dacã aº crede, desigur familii modeste (Schmitz e fiu de cãrbunar, într-un rai ciudat, corul intoneazã resem- visând cu ochii larg deschiºi, cã sunt crescut la orfelinat, Eisenring a fost chel- nat: O plãmãdit doar din pãmânt, din care cresc ºi ner), urându-i din toatã inima pe cei bogaþi, în care mã întorc, definitiv, captivul unei ei îi urãsc deopotrivã ºi pe cei inteligenþi, pe din toate poveºtile absurde, intelectuali, pe filosofi, socotindu-i niºte Cea mai absurdã e asta: finitudini precise?... Un boþ de pãmânt Focul odatã iscat pierde-varã, incapabili de fapte cu adevãrat pentru care aerul, apa ºi soarele sunt – cum A omorât pe mulþi, vai! Dar nu pe toþi, sã zic? – doar niºte atribute, ce asigurã ºi remarcabile, înspãimântaþi ori de câte ori ªi n-a schimbat nimic. „fitilul ia foc“. „Ce cauþi tu printre noi – valideazã o esenþã... teluricã... Ele, aceste îi reproºeazã Eisenring Filosofului –, dacã atribute, îl fac sã fie viu doar pentru a-i con- Numai „prostia, spune ironic-îngrijorat feri identitatea. Cresc din pãmânt, îmi iau nu te bucuri când izbucnesc incendii, scân- autorul, nu poate fi stinsã acum / ªi-i nu- puterea doar din el, ca sã mã întorc apoi în tei ºi flãcãri care trosnesc, când sirenele sunt mitã destin“. el, cu toate cãrþile citite sau scrise..., fãrã mereu în întârziere, dacã nu-þi face plãcere E ºi teamã pentru destinul omenirii în nicio pretenþie metafizicã. Un Anteu... de lãtratul câinilor, fumul ºi strigãtele oame- aceastã farsã tragicã în care metafora se nilor... cenuºa“. Sau, iatã o altã mãrturie- dezvãluie treptat, e ºi o anume detaºare pãmânt, fãrã jocuri mitologice, pre-isto- reproº a insatisfacþiei pe care o produc tandru-ironicã. Nu întâmplãtor gãsim în ric, pre-socratic, pre-creºtin... Nu sclavul „gânditorii“, inutilii gânditori: „Nu-mi plac Jurnalul lui Frisch (trad. Corina Jiva) plãcerilor lumeºti, ci insul – aºteptat de intelectualii... pentru voi nu existã plãcere aceste meditaþii remarcabile pe marginea Eden? – care ignorã cã este pândit de vinã. adevãratã, voi ãºtia sunteþi întotdeauna atât mersului lumii ºi al timpului: Poate aºa, fãrã sã fiu un militant ecologist de firoscoºi, întotdeauna... serioºi, cã – când prezentul ne învaþã noi sintagme – ajungeþi sã trãdaþi – pentru voi nu existã Poate ar trebui sã facem o deosebire între sau un poet visãtor, aº ºti cum sã procedez, plãcere adevãratã“. timp ºi caducitate: timpul – îl mãsoarã cea- aº fi în stare, aº avea un organ sigur ca sã Dupã ce au urcat în podul casei Dom- surile; caducitatea – timpul aºa cum îl trãim, percept exact, netransfigurat, toate darurile nului Biedermann bidoanele cu benzinã, faptul cã existenþei noastre i se opune mereu pãmântului, ale acestui colþ de existenþã, în incendiatorii acceptã sã cineze cu el ºi cu un altceva, o nonexistenþã pe care noi o de- care izvorul nu-ºi varsã (încã) apa într-un Babette, soþia cardiacã ºi timoratã a aces- numim moarte... lac otrãvit, iar floarea de salcâm îºi desface Nu existã viaþã fãrã teama de acel alt- tuia, nevoitã sã prepare o cinã savuroasã, splendoarea de simplul drag al primãverii... gâscã cu castane, în speranþa secretã cã o ceva; ºi tocmai pentru cã fãrã aceastã teamã, care este profunzimea noastrã, nu existã În vreme aceasta aerul îmi înveleºte lu- cinã bunã ºi un vin select îi vor îmblânzi pe viaþã, de abia din nonexistenþa pe care o in- mea proprie – cea... concretã – ca un plã- incendiatori. Dar ei îºi au socotelile lor: fac tuim, înþelegem, preþ de câteva clipe, cã mân exterior ºi transparent, inevitabil, apa donaþii importante, cui? Chiar pompierilor, trãim. ºi soarele îmi aduc câteva privilegii mijlo- al cãror zel în „acþiunea“ de stingere a in- cite de zodia mea – a racului. Pe lângã citi- cendiilor e apreciat... sincer de incendiatori. Sã încheiem aceste rânduri cu subtila tul cãrþilor, nu existã mai mare plãcere decât Acest cor al pompierilor se remarcã mai observaþie a lui Bachelard cum cã „orice zãbava pe o plajã însoritã, în proximitatea ales prin cântãrile pline de îngrijorare cititor pasionat de lecturã hrãneºte dorinþa mãrii, cu lungi evadãri în valul neodihnit, pentru soarta oraºului: de a fi scriitor“, adãugând cã, probabil, printre meduze imprevizibile ºi peºti veºnic orice spectator pasionat de teatru hrãneºte hoinari, sau tentaþia ajungerii cu barca în Renãscut din ruini ºi cenuºã, în secret în el dorinþa de a fi... actor. larg, acolo unde delfinii se copilãresc în im- A fost curãþat A bon entendeur salut!!! periul unei zile senine. Sau, în plinã varã, Uitat e molozul,
trãind primul semn al regresului cosmic prin Cu totul uitaþi Sunt ºi acei cãutarea unei terase ocolite de clienþi, o tera- Care au ars, sã tãcutã ºi aproape pustie, unde, cu halba de bere alãturi, ferit de o conversaþie inutilã, savurez ultimele publicaþii literare tipãrite (pe hârtie)... Poate pe o terasã a mãrii?!... Iatã însã cã în aceastã risipire inocentã Poeme de CRISTINA ONOFRE (deºi nu cred cã termenul „risipire“ este cel mai potrivit, precum nepotrivitã mi s-ar apã ridica pleoapele transparente pãrea ºi sintagma „pierdere de sine“), pã- ale dimineþii. mântul din care sunt alcãtuit, apa ce îmi Când era secetã astâmpãrã setea, aerul ce îmi susþine bene- timpul se scurgea prin crãpãturi, pãmânt fic chimia interioarã, focul care pur ºi îl urmãream ºi-i închideam vizuina simplu mã încãlzeºte, fãcând din Terra o aºa cum fãceam Tãcutã ºi singurã planetã locuibilã, toate acestea se transfi- cu ºerpii, în joacã. gureazã. Apa devine plutire sau lunecare Nimic nu se miºca o razã a lunii (prin viaþã?), aerul devine zbor, focul – pânã când începea sã plouã, se aºazã uneori pe ramuri, luminã cãlãuzitoare, pãmântul dobândeºte când sufletul meu cãlãtorea în grãdinile tale, prin aerul nevãzut, diafan, abia putând fi vãzutã, suflet!... Un suflet al sãu! Aº putea spune cã al sufletului tãu. luminând o pârtie toatã aceastã transfigurare este rezultatul Alcãtuiam atunci o singurã fântânã între cer ºi pãmânt, minþii mele inventive, iubitoare de fante- în preajma cãreia acolo unde zãpada zii, dar asta ar însemna sã cred sau sã accept se-nãlþa pânã la cer se luptã cu armatele cã pãmântul, trecut prin toate devenirile sa- lanul de fluturi. aprigului vânt de amiazãnoapte, le, a fost fãcut ca sã mã „prilejuiascã“ pe mi- deasupra pãmânturilor lumii, ne, exact în acest... contingent, iar eu sã fiu unde ciocãnitorile învestit cu privilegiul de a-l gândi chiar aer se auzeau acum, din nou, în totul... De unde un ase- bãtând un ritm aproape uitat, menea orgoliu? Ce mult e un ritm Mã pot întreba dacã am într-adevãr, eu, pe care numai copacii însinguraþi de când zburam amândoi, privilegiul, forþa transfigurãrii? De unde ºi cãlugãrii bãtrâni, la vecernie, aripã lângã aripã, venitã, de cine conferitã aceastã forþã, pe purtând în noi sfetnicii tãi, îl mai ºtiau. care mulþi cârcotaºi se vor strãdui sã o infir- pâinea ºi sarea pãmântului
me? În acest relief rotund, plat, deschis, spre o lume nevãzutã a pãsãrilor unde nu se mai vãd de atâta vreme margi- în care cântecul, ca ºi roua, nile lumii? De unde ºi pânã unde sã fiu eu

24 • APOSTROF Cvartetul elementelor Despina Drãgulinescu

NCERC UN soi de sfialã când e sã vorbesc Î despre lucrurile care mã înconjoarã atât de firesc, încât nici nu le mai observ exis- tenþa. Despre dragoste, prietenie, dispe- rare, fericire, iar acum despre pãmânt, apã, aer, foc. Nici nu poþi vorbi despre fiecare în parte fãrã a le aminti ºi pe celelalte. Pãmântul, în marea lui bunãtate, rãsplã- teºte pe fiecare cu câte un dar: pentru Apã el este punctul terminus, locul unde ea se aºazã în râuri, lacuri, mãri ºi oceane. Aerului îi dãruieºte pãdurea, iar pentru Foc îºi sacrificã uneori copacii. Despre Apã s-au spus ºi s-au scris atât de multe, încât te întrebi ce ai mai putea adãuga fãrã sã cazi în banal; dar mã rezum doar la relaþia ei cu celelalte elemente: Pãmântului îi mulþumeºte pentru stabilita- tea pe care i-o oferã, întreþinând prin pre- zenþa ei tot ce e viu la suprafaþa acestuia. Aerului, pentru cã o primeneºte, îi întoar- ce prospeþimea în stropi fini ºi rãcoritori. • Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P. Relaþia cu Focul este însã mai complicatã. Încearcã sã-ºi fure unul altuia teritoriul, înzestrat cu harul transfigurãrii, al lecturii... Cînd eram bolnav, tata îmi fãcea focul în ca- înfruntãrile sunt dramatice, iar rezultatele duale? Ce legãturã are spiritul meu imagi- merã. El ridica buºtenii cu multã grijã peste rareori previzibile. Puterea Apei stã în per- nar cu aceste elemente cum sunt pãmântul, lemnul cel mãrunt, strecurând grãmãjoare de severenþa cu care, în timp îndelungat, mo- apa, aerul sau focul? Sunt întrebãri! ªi umi- surcele printre ochiurile grãtarului. A rata un foc ar fi fost semnul unei nemaipomenite pros- deleazã chiar ºi piatra. Focul însã îi dã un linþe!... ªi nici nu ºtiu dacã aceste douã linii tii. Nu-mi puteam imagina ca tatãl meu sã fi alt fel de putere, pe termen scurt; o trans- de lecturã (vorba lui Gaston Bachelard) a avut un egal în aceastã treabã pe care n-o încre- formã în aburii capabili sã mute munþii pe realitãþii (cum zic) sunt un privilegiu sau un dinþa niciodatã nimãnui. De fapt, eu nu ºtiu loc, nu în secole, ºi se îmbatã de aceastã blestem... Sunt obiºnuit deja sã fac aceastã sã fi aprins un foc înaintea vârstei de optspre- putere pânã la epuizare. lecturã dualã, „pereche“ a lumii, sã urmez zece ani. Numai atunci când am trãit în sin- Aerul, în libertatea lui de miºcare, pare aceste douã lecturi, atât de diferite, una a gurãtate, am putut sã fiu stãpânul sobei mele. cã n-ar avea nevoie de niciunul dintre cele- faptelor, alta a reveriei. Ele împart mereu Dar arta de-a zgândãri tãciunii mi-a rãmas de lalte trei elemente. Doar aºa, ca un rãsfãþ, lumea în douã, iar eu mã chinui sã le aºez la tatãl meu ca o mândrie. Cred cã aº prefera, se joacã risipind þãrâna de pe faþa Pãmân- în paginile unei cãrþi, împãcându-le, îm- mai degrabã, sã ratez o lecþie de filosofie decât tului, danseazã unduitor când se lasã încãl- sã ratez focul meu de dimineaþã. blânzindu-le, poate, mai bine, conciliindu- zit de Foc ºi se înfioarã împrospãtat ºi rãco- le. De o parte tina, aerul, apa, focul... pen- rit de Apã. De aceea, acceptã cu o anume E nevoie de atât de puþin pentru a trans- nobleþe sã coexiste în armonie cu ceilalþi, tru grãtar, de cealaltã – fãptura (însufleþitã), forma realitatea în reverie. Pentru a transfi- zborul, lunecarea peste potopul devastator, în cvartetul elementelor primordiale. gura lumea, pentru a o conecta pe aceasta Focul gãseºte un aliat de nãdejde în lumina cãlãuzitoare... Bucuria fiinþãrii sau la un plãmân, transparent ºi învãluitor, care frica des-fiinþãrii. Aer, care îi menþine „înflãcãrarea“. Apa îl o tonificã mereu, performându-i chimia. stinge, pãmântul îl înãbuºã. Nici nu ºtiu, de fapt, care este rostul lite- E nevoie de atât de puþin pentru a menþine raturii (citite sau scrise): elogiul existenþei Dumnezeu a creat omul plãmãdindu-i treaz focul viu al literaturii. Ea dã seama trupul din pãmânt ºi apã. A suflat apoi asu- sau fuga de finitudine, de moarte? ªi ce mai despre maturitatea mea. Îmi valideazã sin- înseamnã moarte când am cunoscut trans- prã-i aer divin, însufleþindu-l, i-a dãruit gurãtatea, adicã identitatea. Dar e vorba de arderile trupului ºi pe cele ale spiritului, figurarea? Dar care transfigurare? încercarea mea de a fi stãpânul „sobei Îmi place literatura orficã, acea odã a astfel ca natura sã-l recunoascã prin cele mele“, al propriului foc, al focului (meu) patru elemente, pe care el sã le recunoas- bucuriei, transcrisã în atâtea limbaje seducã- interior. Ce fac cu el? Ce folos îi dau? toare, inovative, dar nu ºtiu cât este tentaþie cã la rându-i ºi sã le ocroteascã. Sunt un biet boþ de pãmânt. Mã bucurã Iar omul... sau cât este salvare în apropierea de litera- prospeþimea aerului, învãluirea limpede a tura care se luptã cu rãul, care intenþioneazã Dar aici începe altã poveste. apei, lumina nocturnã a stelei. Mi-e atât de
sã cuprindã – riscant – rãul în litera ei, ca bine în condiþia mea simplã, terestrã, mã sã-l exorcizeze. Nu doar sã-l „reprezinte“, bucurã aceste plãceri cotidiene, cupa de ar- cãci la ce e bunã simpla reprezentare a rãu- gint din care îmi beau miedul zilnic. E bine, lui? Mã fascineazã capacitatea metaforei – e frumos, e plãcut. Dar peste toate vine generice – de a învãlui rãul – în poem, ca ºi deodatã suflarea Lui!... Le dã un Suflet! Le în roman – ºi de a-l aduce în vãzul lumii, ca înzestreazã cu o însufleþire neaºteptatã. De pe o pradã scoasã din adâncuri ca sã fie care, cu sfialã, se apropie literatura. anihilatã. Acest rãu atât de inventiv, la rân- Când, cum ºi de ce ratãm focul literatu- du-i, încât nici nu ºtii dacã el (ca reprezen- rii? Focul lecturii literaturii, al lecturii lumii tare) este alegerea ta sau tu eºti alegerea... prin literaturã? Menþinerea focului literatu- lui. Bineînþeles cã, dupã coborârea lui Iisus rii aprins înseamnã pãstrarea maturitãþii în iad, excursia lui Dante prin infern este, pentru scriitor, o consolare. Dar poate fi lumii, aceastã lume care atât de repede literatura mai mult decât o consolare, aºa poate cãdea într-o vârstã barbarã. E cazul cum o considera ºi Thomas Mann? ªi-apoi oare sã mai repet cã exerciþiul transfigurãrii mai vin ºi acei scriitori care prind rãul în literare este unul de recunoaºtere a prezenþei în lume a flãcãrii divine? hamul cuvintelor ºi îl obligã sã tragã lumea
mai departe. În ce direcþie? Îmi pun aceste întrebãri ºi deodatã îmi vine în minte acel fragment din eseul despre Psihanaliza focului în care Gaston Bachelard • Sãrutul lui Brâncuºi, cimitirul din Montparnasse, îºi aminteºte: Paris. Foto: M. P.

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 25 Despre viaþã

Alexander Baumgarten

tant, ceea ce meritã fãcut, ceea ce este mai al exerciþiului teoriei, cu un renume ºi o cla- originar, întemeietor ºi mai ales dãtãtor de sificare de prim ordin. sens este prin natura lui omis, lãsat deo- Acesta este contextul în care ne desfã- parte, trecut cu vederea. Aceasta, dintr-un ºurãm meditaþia. Ea porneºte de la fapte Orice activitate practicã înseamnã, motiv simplu: principiile unei acþiuni sunt simple ºi de la cliºeele limbajului comun, în cele din urmã, întotdeauna faþã de acþiune precum ochiul pentru a le critica ºi a extrage din ele sen- ceea ce trece dincolo de ea. faþã de lucrurile vizibile. Ca sã le vadã, el sul pe care îl urmãrim aici. Din acest motiv HANS GEORG GADAMER, Elogiul teoriei trebuie sã se uite pe sine. mi-am ales ca subiect de meditaþie „viaþa“ În acest sens voi face exerciþiul de mai însãºi: întrucât ambiguitatea acestui cuvânt NOAREA DE a vorbi în faþa dumnea- jos: voi propune ochiului din metafora mea face sã alunece în vocabularul nostru coti- O voastrã, închizând un ciclu de studii sã revinã asupra lui însuºi, atât cât acest dian sensuri confuze ale acestui termen, în filosofie pe care unii îl împliniþi, alþii lucru este posibil, reflectând asupra con- care ne prefigureazã idealuri inconsistente doar îi serbaþi pe cei dintâi, este un rar pri- diþiei dumneavoastrã de tineri absolvenþi de ºi menite sã ne abatã de la principiile pe lej de a medita, în faþa întregii comunitãþi Filosofie. Aceastã absolvire nu are loc aiu- care le invocam în debutul acestor rânduri. academice reunite, asupra a ceea ce este rea ºi aievea, ci într-un loc ºi un timp deter- Iar de la iluziile cotidianului însuºi, cred cã mai important, mai semnificativ, mai uni- minat. Veþi primi în curând o licenþã la acest termen face sã alunece sensurile con- ficator în întreaga experienþã intelectualã a Universitatea din Cluj, într-un moment în fuze ºi spre preocupãrile filosofiei înseºi, absolvenþilor noºtri. Simultan cu aceastã care iraþionalitatea, vehemenþa, neastâm- conducând la moduri de practicare a ei care propunere de urcuº intelectual spre ceea ce pãrul mercantil ºi în general indisponibili- îºi blocheazã accesul la principii. un gânditor recent intitula „lucrurile cu tatea pentru principii ºi pentru viaþa teore- Prima dovadã cã aºa stau lucrurile este adevãrat importante“, voi asuma o presu- ticã dominã spaþiul nostru public. Într-un faptul cã noi numim adesea viaþa ca scop poziþie cunoscutã de când lumea, dar me- asemenea moment lipsit de nobleþe, dum- al studiilor. Niciun context nu este mai reu în contradicþie cu însãºi cunoaºterea ei: neavoastrã primiþi o licenþã în filosofie în- nimerit decât acesta de faþã pentru a criti- faptul cã întotdeauna, ceea ce este impor- tr-un loc demn: Filosofia de la Cluj, spaþiu ca prezenta definiþie. Ea funcþioneazã în limbajul nostru cotidian drept o sursã de iluzii: spunem adesea, ºi pãrinþii noºtri spun: Du-te la ºcoalã, fiule, ca sã te pregã- teºti pentru viaþã. Vom putea accepta cu inima uºoarã în douã sensuri adevãrul defi- niþiei prezentate: ea „merge“ în cazurile ºtiinþelor exacte, acolo unde însuºirea unor cunoºtinþe definitive face posibilã practica lor; cãci o bunã reþetã de aplicare a asfal- tului se executã, nu se discutã. Iar aceastã „execuþie“ lasã un loc generos vieþii, par- curse fãrã prea multe întrebãri, în confor- tul casnic asigurat de o viaþã publicã aºeza- tã. Dimpotrivã, în cazul filosofiei, faptul cã învãþarea ºi cercetarea nu se pot disocia decât cu riscul blocãrii gândirii în cliºee face ca definiþia vieþii ca scop al studiilor sã devinã inoperantã. Absolvind Filosofia, nu ne pregãtim pentru viaþã ca pentru altceva, ci trebuie sã înþelegem altfel viaþa. Or, asu- pra acestui altfel se referã întreaga expu- nere prezentã. Ni-l putem aminti pe Platon, cel tânãr, întrebându-se dacã filosofia meritã practi- catã doar în tinereþe sau dacã ea devine natural un mod permanent al vieþii, odatã ce i-am gustat mierea. Însã el nu poate fi pen- tru noi un punct de plecare nemediat, deoa- rece ne desparte de el o experienþã istoricã în care viaþa însãºi a pãtruns în filosofie, ca un concept propriu al acesteia, fãcând con- curenþã elogiului (doar iniþial platonician) patetic al teoriei. Interogaþia acestei expe- rienþe istorice, în care atât teoria, cât ºi via- þa au primit semnificaþii noi, este mai inte- resantã decât o reîntâlnire cu Platon, dacã admitem cã înþelegerea acestei experienþe ne poate conduce, dacã nu la Platon însuºi, la ceea ce a rezultat ulterior din vorbele lui ºi ne afecteazã nouã în profunzime întregul intelect. De aceea, sunt de pãrere cã suma cliºee- lor de limbaj ale vieþii nu trimite spre vor- bitorii simpli ºi cotidieni care vehiculeazã aceste cliºee. Nu ei au coborât viaþa din buna fraternitate cu teoreticul, ci acest • Tîrg în Piaþa Mare a Clujului – mijlocul sec. XIX. Foto: Ferenc Veress lucru s-a petrecut în interiorul filosofiei re-

26 • APOSTROF cente. Acolo trebuie cãutatã, cred, sursa confuziei ºi sursa neînþelegerii vieþii chiar Avangarda rusã în lumea noastrã cotidianã. Aceastã con- fuzie s-a produs recent, dintr-o greºitã înþe- Jazz-band II legere a mesajului gânditorilor finalului Valentin Parnah secolului al XIX-lea ºi ai primei jumãtãþi a Lui Lado Gudiaºvili secolului XX, atunci când aceºtia au înþeles (1891-1951) sã formuleze critici la adresa modernitãþii Noi de jazz furãm lipsiþi. ºi sã-i declame eºecul. Prin urmare, nu mã În fine, dupã rãzboi O, coºciuge! Dintr-odatã – dupã disociez de aceste critici, ci voi încerca sã Îndelung coºmar de lungi tãceri denunþ înþelegerea eronatã a sensului lor. se deschid barurile Cu frenezie respirarã Voi lua trei exemple scurte. Primul: când 1 Cratiþele zdruncinate. Friedrich Nietzsche face elogiul vieþii împo- triva „invenþiei“ socratice a conceptului, el Ciudãþeniile acusticelor sisteme! face implicit o criticã a falsei vieþi nãscute Formula Pe vergele gonguri tresãltau, din ignorarea instinctului nestãvilit al aces- Inexistentelor ºtiinþe Se rãsuceau rãguºite huruitoare, teia, dar niciodatã nu priveºte viaþa ca un Exploziile miºcãrii lumii. Orchestra Alergãri ºi goane imposibil de scop în sine, dincolo de care nu ar exista Struni tremuriciul supliciilor! Îmblânzit... Maestru în rãspãrul cu un scop inerent al ei, fie ºi în autodepãºirea Ciudate dansuri! Rãsuceºte ªtiutele armonii! acesteia. Al doilea: când Martin Heidegger Vrafurile de note rãpãitoare ºi înot În acord cu vânzoleala ºi tremuriciul. enunþã principiile constituirii impersonalului Îndrãgostindu-te de aceastã rãguºealã Dos încordat ca arcul de ceas în cotidian, el indicã drept sursã sistemul ªlefuieºte-te conduce ajusteazã ªi jocul de umeri în toi relaþiilor unei comunitãþi care funcþioneazã Alura negroidului! De negroide orgii. tacit ºi necritic, dar niciodatã nu neagã fap- Dupã 8 terþine orchestra-i întreruptã ªi capul între umeri înºurubându-ºi, tul cã întreaga culturã occidentalã înseamnã amuþeºte Din când în când îl lasã iar sã iasã. o organizare a vieþii în funcþie de logos, orga- Însã mãsura e prelungitã. Se zbate exact La zbaterea viperelor nizare provenitã din strãlucitul pariu eleat al Seaca ºi dulceaga pocniturã Se-mpiedicã, ºezând. Þipãt acut, identitãþii dintre fiinþã ºi gândire. Al trei- Ultima loviturã fatalã dând-o Cârligul braþului îndoit, lea: când Hannah Arendt aratã cã mitul Huruitoarea-trosnitoarea. Pneumaticã tragere la þintã... modern al muncii înseamnã plasarea vieþii noastre într-un orizont fals, din cauza fap- 2 (1922) tului cã vieþii îi sunt fixate mereu scopuri din afara ei, pentru care ea este mereu sacri-
Aruncã ficatã, este adevãrat cã ea indicã revenirea Traducere ºi antologie de la modul grec al înþelegerii vieþii repliate Tropot asupra ei înseºi, dar nu este adevãrat cã ea Se repezi lumea rãnind vede în viaþã un simplu scop, de vreme ce Rag-Time apeleazã tocmai la celebra distincþie aristo- Snop telicã dintre viaþã ºi viaþa cea bunã. De crocante fãrâmicioase orbitoare Ruptura s-a produs, cred, în momentul Explozive sincope în care o greºitã înþelegere a imperativului Dirijorul! categoric kantian a fost aplicatã acestor trei Strigãt de ogari entuziasmaþi! filosofii de mai sus. Cãci este, într-adevãr, Dã-le drumul! un temei al civilizaþiei noastre, universal Scuturãturile haitelor acceptabil, faptul cã ceilalþi, din afara mea, Încheia-vom dãnþuitor nu pot fi doar mijloace, ci sunt în esenþa Cu pagube, cu boleºniþe! lor scopuri în sine. Dar când acest impera- tiv categoric a fost aplicat ºi asupra mea, cântec exprimã potenþarea infinitã a trãirii nind studiul drept scop al vieþii ºi definind din el a rezultat o micºorare a fiinþei uma- repliate peste sine, fãrã un obiect care sã fericirea drept viaþa în interiorul schimbu- ne, o reducere a idealurilor noastre la sim- depãºeascã prin natura lui aceastã trãire. Ne lui inteligent ºi binevoitor al argumentelor. plul fapt relativist de a consuma ºi dezvolta aflãm la antipodul logic al catalogului corã- De aceea cred cã meritã sã asumaþi licenþa noi nevoi, un hedonism capabil sã anuleze biilor. Dacã în primul caz ne aflam într-o în filosofie cu sentimentul cã meritã sã frec- prestigiul intelectului în faþa unei pretinse deplinã posesie a sensului, atunci cântecul ventezi mai ales textele mari ale filosofiei, „vieþi“ coborâte din aceastã conceptuali- evocat ascunde în mesajul lui exact ceea ce cã meritã sã faci sacrificii pentru a-þi cum- zare în spaþiul accepþiilor cotidiene. De aici vroia mai puþin sã spunã: cã viaþa repliatã pãra cãrþi ºi sã meditezi la ele întreaga viaþã, provine falsa impresie cã, odatã încheiat peste sine duce la suprimarea sensului. cã meritã sã participi activ la o culturã în ciclul licenþei în filosofie, ne pregãtim pen- Dar, ca întotdeauna, soluþia se regãseºte care viaþa se depãºeºte pe sine, cã meritã sã tru „viaþã“, ca ºi cum am putea-o defini în sãpând tocmai în istoria care a produs eroa- îþi desãvârºeºti competenþele pentru a tra- afara teoreticului, ca un element de alt gen rea. Sãpând aici, descoperim cã suntem o duce în limba românã textele formatoare decât acesta din urmã. culturã care s-a nãscut dintr-o frazã sim- ale filosofiei înainte sã te pronunþi asupra În faþa acestei înþelegeri mult prea su- plã a unui grec, care spune cã faptul nostru lor. Pentru a preciza orientarea unui gest: mare a vieþii, aº îndrãzni sã fac, pentru dum- de a fi ºi gândirea sunt acelaºi lucru. Aceas- faptul cã lucrez, împreunã cu o admirabilã neavoastrã, un elogiu al teoriei, preluând ta înseamnã pentru noi faptul cã omul echipã, la prima versiune româneascã a cunoscuta sintagmã gadamerianã. Îmi vin european a asumat decisiv cã întâlnirea cu Summei theologice nu este un gest de simplã în minte douã ipostaze opuse: vã amintiþi, adevãrul nu înseamnã consumarea unor po- erudiþie, ci este un gest fundamental public, nu-i aºa, splendidul pasaj din Iliada în care þiuni, nu înseamnã mestecarea unor frunze de persuasiune a comunitãþii mele asupra a sunt enumerate corãbiile aheilor, înaintea ameþitoare, nu înseamnã visele revelatorii ceea ce cred cã meritã frecventat. faptelor lor de vitejie. Pasajul poartã nume- ºi nu înseamnã cititul în stele, ci înseamnã Din aceste motive, felicitãrile mele pen- le de „catalog al corãbiilor“, iar aici enume- practicarea teoriei ca scop al vieþii, încrezã- tru tinerii noºtri absolvenþi au coloratura rarea este fãcutã în virtutea unui destin, toare în faptul cã ea este un produs derivat caldã ºi fraternã a unui elogiu al teoriei, pe care depãºeºte simpla viaþã a corãbierilor ºi al teoriei înseºi. Modelul filosofic pe care îl care trebuie, astãzi mai mult decât altãdatã, care o înnobileazã. La fel, dupã încheierea asum pentru aceste rânduri revine la Plotin. sã o ocrotim ca pe sursa fundamentalã de raþionamentului meu, se va citi ºi aici un Pentru el, intelectul ºi viaþa, ca principii, sens a culturii noastre. catalog, al numelor dumneavoastrã. Sã com- sunt derivatele a ceva de nenumit, spre care
parãm acum aceastã trimitere spre destin ele tind la infinit. Dacã viaþa coboarã din Lecþie festivã de închidere fãcutã de Homer cu o piesã muzicalã a lumii intelect, este firesc ca ea sã tindã nostalgic a anului universitar 2011-2012, contemporane, emblematicã pentru cultu- spre originea sa. la Filosofie, la Universitatea din Cluj. ra noastrã prezentã: când 4 Non Blondes Concret, aceasta înseamnã cã meritã sã cântã Bigger, Better, Faster, More, frumosul ne dedicãm studiului întreaga viaþã, defi-

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 27 IOAN MICLEA

-A TOT vorbit în ultimul timp de „lite- reºti), totalizând 152 de studii ºi articole româneascã de dupã 1944, reacþionând S ratura de sertar“, constând din acel tip cu caracter filosofic, teologic, pedagogic, prompt la derapajele exercitate de presiu- de creaþie care n-a putut fi dat la luminã cultural sau de criticã ºi istorie literarã. nea comunismului sovietic. Multe dintre în anii comunismului. Au ieºit astfel la ªi sub raport editorial, activitatea sa paginile scrise de el în perioada anilor ivealã numeroase memorii, corespondenþã, meritã a fi luatã în seamã, cãci a publicat 1948-1952 se referã direct la abuzurile prozã, poezie (carceralã sau religioasã), o pânã în 1948 zece titluri, ºi anume: noii „democraþii populare“ din þarã, la fal- mulþime de texte care n-aveau nicio ºansã Jacques Maritain – omul, filosoful ºi creºtinul sitatea tezelor marxist-leniniste, la falsifi- de apariþie în timpul regimului totalitar (1939), Principii de pedagogie creºtinã carea noþiunilor de adevãr ºi dreptate. din România. Sporadic, au apãrut ºi unele (194l), Tangenþe româneºti la filosofia Înfruntând prigoana ºi ameninþarea cu scrieri filosofice ºi uneori s-a vorbit chiar creºtinã (1942), Oare aºa s-a gândit Hristos temniþele comuniste, el ºi-a ridicat glasul de filosofi total ignoraþi, precum Alexan- (1943), Filosofiile ºi filosofia creºtinã (1943), în apãrarea drepturilor istorice legitime ale dru Dragomir, de exemplu, repus în cir- Realismul în filosofia româneascã (1944), religiei sale, adresând numeroase memorii culaþie de Gabriel Liiceanu. O mare ne- Ecouri din veºnicie: Reflecþii (1944), Ecouri autoritãþilor din þarã ºi din afarã (Vatica- dreptate i s-a fãcut cu acest prilej lui Ioan din veºnicie: Meditaþii (1945), Apologetica nului) pentru repunerea în drepturi a Miclea (1902-1982), profesor de filosofie religiei creºtine (1946), Elemente de politicã Bisericii Greco-Catolice martire ºi reveni- la Blaj pânã în 1948, când, interzicându- creºtinã (1947). rea la normalitate. se la noi cultul greco-catolic, el a fost total În ultimii ani i s-au mai publicat câte- Din multele sale lucrãri rãmase în ma- uitat, deºi a lãsat în urmã o operã bogatã va lucrãri, între care se cer neapãrat men- nuscris ºi care îºi aºteaptã încã un editor ºi variatã, care îl recomandã nu numai ca þionate urmãtoarele: Teoria originalitãþii în devotat, atragem atenþia asupra celei inti- filosof, ci ºi ca eseist, romancier, comen- filozofie (1996), Existenþa istoricã a lui Isus tulate Gânduri în comprimate (Reflecþii, afo- tator literar, diarist, gânditor creºtin. Câ- Hristos (1999), Geniul cocoºatului (2005). risme, paradoxuri), Blaj, 1967, din care am teva scrieri rãzleþe, din mulþimea de manu- Totodatã trebuie restabilite locul ºi impor- selectat pentru numãrul de faþã mai multe scrise care au rãmas de pe urma lui ºi care tanþa lui în filosofia româneascã interbe- pagini, din care reiese atitudinea sa com- nu i-au fost confiscate (o listã de scrieri licã, unde, alãturi, de Nichifor Crainic ºi bativã la adresa unor sloganuri ale gândi- confiscate pãstrate în arhiva familiei vor- Dumitru Stãniloae, care reprezintã ver- rii marxiste ºi, în general, ale tezelor ofi- beºte de circa opt, iar cele arse totalizeazã santul ortodox al filosofiei noastre, Ioan ciale promovate de conducãtorii comuniºti peste trei mii de pagini), dupã cum numã- Miclea reprezintã punctul cel mai înalt ai þãrii, care se abãteau în mod flagrant de rul de percheziþii din partea organelor de atins de gândirea filosoficã româneascã la normele unei gândiri raþionale, falsi- Securitate se ridicã la peste douãzeci (a aflatã sub influenþa religiei catolice. Punc- ficând în mod grosolan realitatea. Repro- douãzeci ºi ºasea vizitã este relatatã de el tul central al gândirii sale filosofice îl mar- ducem mai jos câteva dintre aceste gânduri într-una dintre paginile de manuscris ajun- cheazã legãturile sale speciale cu filosofia ale filosofului blãjean, spre a se vedea cã se la noi pânã azi). Înainte de a fi fost tri- religioasã a lui Jacques Maritain ºi Etienne nu toatã intelectualitatea româneascã trãi- mis la închisoare de cãtre regimul comu- Gilson, ale cãror teze le-a dezvoltat ºi în- toare în acel timp a ºi capitulat în faþa nist pentru unica vinã de a fi fost greco- cetãþenit pe teren românesc, în pagini de ofensivei fãrã precedent a campaniilor catolic, Ioan Miclea a publicat un numãr aleasã subtilitate speculativã, întreaga lui politice ale regimului comunist. impresionant de articole cu caracter cul- gândire fiind pusã în legãturã directã cu
tural, filosofic ºi religios, în reviste precum gândirea religioasã creºtinã a catolicismu- MIRCEA POPA Cultura creºtinã, Unirea (Blaj), Pagini lite- lui. De pe aceste poziþii, el a criticat aspru rare (Turda), Convorbiri literare (Bucu- emergenþa doctrinelor materialiste în viaþa

Între exploatatorii cel comunist de stat, când bunurile vor ajun- *** ge în mod real în mâinile mulþimii ºi nu în vechi ºi cei noi ale aºa-numiþilor „aleºi“ ai poporului. Omul Omul se hrãneºte mai mult cu iluzii de- nu trebuie sã fie subjugat la niciun car, fie cât cu pâine. Pâinea neagrã, haina subþire, XPLOATAREA CAPITALISTà era înapoiatã, capitalist, fie comunist. El a fost creat doar locuinþa strâmtã ºi întunecoasã, cãmara E timidã, parþialã, neorganizatã; în schimb liber, însuºi Dumnezeu îi respectã libertatea. goalã sunt suportabile numai pentru cã are noua exploatare este avansatã, curajoasã, iluzia pâinii albe ºi a locuinþei frumoase. radicalã ºi „ºtiinþificã“. Capitaliºtii au exploa- *** Interziceþi-i visul, iluzia, speranþa, închi- tat munca, energiile fizice ale muncitorului deþi imposibilul ºi veþi face din el o brutã. ºi nici nu le-a trecut prin minte cã ar mai pu- Ca sã poþi crede cã vreunul din regimu- tea sã exploateze ceva. Abia cu comunismul rile care s-au perindat pânã acum în istorie *** s-a ajuns la o exploatare sistematicã ºi inte- ar putea sã fericeascã pe om, þi-ar trebui o gralã, totalã. Comunismul nu s-a mãrginit credinþã mai mare decât aceea pe care o pre- Bãgaþi de seamã însã sã nu-i hrãniþi din doar la exploatarea muncii ºi a energiilor tinde creºtinismul pentru împãrãþia cerului. cale afarã nici iluziile, grijiþi sã nu-i apro- fizice, ci s-a extins la tot ce existã în om: Cu toate acestea, oamenii n-au încetat sã piaþi prea tare împlinirea lor, altfel praf se raþiune, gândire, voinþã, sentimente, acþiu- creadã în buna-credinþã a regimurilor. va alege din ºandramaua voastrã. ne, aspiraþii, credinþã, suflet... ºi Dumnezeu; aceasta este adevãrata exploatare în care *** *** omul este despuiat nu numai de ce are, ci ºi de ceea ce este. Exploatarea totalitarã, inte- Omul este o fiinþã care nu poate trãi Toate stãpânirile ºi-au întemeiat pute- gralã, iatã un progres real ºi incontestabil. fãrã iluzii, fãrã amãgiri, fie acelea oricât rea pe linguºirea patimilor ºi instinctelor de deºarte. Pe fãuritorii acestor iluzii, pe omeneºti. Bunãstarea, libertatea, dreptatea, *** arhitecþii paradisului pãmântesc îi adorã, li plãcerea, egalitatea, fericirea, toate au fost se închinã, deºi bãnuiesc cã amãgirea veche folosite ca momealã în cârligul undiþei poli- Nu va mai exista exploatare atunci când este îmbrãcatã în forme noi. tice. Toþi câþi au muºcat din momealã s-au va înceta atât capitalismul particular, cât ºi trezit sãraci, robiþi, asupriþi ºi nedreptãþiþi.

28 • APOSTROF *** istoriei, pentru anumite scopuri tainice, ori istoria nu este istorie, adicã nu începe cu Aceasta, pentru cã predicarea virtuþii nu cele mai vechi lucruri cunoscute, iar dacã te duce la tronul de piele de aur, ci la stâl- începe ea nu spune tot ce ºtie, ci lasã loc pul infamiei ºi la Cruce. liber ºi fanteziei preistorice. O preistorie ar fi o istorie a lucrurilor pe care nu le cunoaº- te istoria, adicã istoria ignoranþei istorice. Încã ceva despre minciunã *** INCIUNA ESTE o plantã care creºte ºi Omul preistoric este oare omul istoriei, se dezvoltã în orice mediu, însã tere- M adicã omul care apare în zarea istoriei, cel nul ei de preferinþã este regimul de dicta- mai vechi tip de om? Omul de dinaintea turã, infailibil, atotputernic ºi atotºtiutor, istoriei, ce ar vrea sã fie un om pe care nu-l singurul care poate acredita minciuna. cunoaºte istoria, fiindcã este de dinaintea Prestigiul de care se bucurã astãzi poli- omului pe care-l cunoaºte istoria: un om tica este imens, total. Politica este totul: în- care a existat înainte de a fi existat. Cam aºa ceputul, mijlocul ºi sfârºitul lumii. Politi- se prezintã preistoria în faþa unei logici ca este religie ºi religia politicã; ºtiinþa, arta, aproximative. filosofia, tehnica, toate sunt subordonate Are cineva nevoie de aceastã întruchi- acestei tiranii. pare fantezistã, anti-istoricã? Dar profund Dacã minciuna aduce unele servicii „ºtiinþificã“. politicii, la rândul sãu ºi politica nu se lasã mai prejos, ºtiind cã forþa uneia este în folosul celeilalte. *** Sã vedeþi: biata minciunã veche, care Dacã omul preistoric ar putea fi cunos- abia se târa pe picioarele sale reumatice, cât cut, istoria l-ar cunoaºte, dar fiindcã nu este este de departe de fiica sa de azi! Minciuna nici mãcar cunoscibil, deºi nu-l cunoaºte modernã este tipãritã, eternizatã, expusã în istoria, îl cunoaºte foarte bine preistoria, ºedinþe solemne, în cluburi, în academii, în care cunoaºte tot ce nu cunoaºte decât ºcoli, este ºtiinþificatã, filmatã, dramatizatã, închipuirea unor „savanþi“ ai închipuirii. cântatã, coloratã, vizualizatã, telefonatã, • Ioan Miclea Aceºti savanþi ºtiu despre omul preistoric teleghidatã, televizatã, propagatã cu vite- mai multe decât se ºtie astãzi despre omul za luminii, pe undele electromagnetice, în Istoria istoric. toate colþurile lumii. Triumful ei este deja asigurat. Dupã cum asiguratã este ºi moar- STORIA ESTE studiul succesiunii în timp *** tea adevãrului. I ºi spaþiu a marilor evenimente, a cãror cauzã este omul cu libertatea sa de voinþã Dacã omul preistoric descinde din omul *** ºi aspiraþiile sale spre mai bine. istoric sau invers, atunci el nu poate fi creat de Dumnezeu, ci de cãtre fantezia preisto- Într-o lume în care minciuna este totalã *** ricului istoric sau de cãtre istoricul preis- ºi totalitarã, adevãrul, adicã Dumnezeu, n-are toriei. ce cãuta. De aceea ºi este invitat sã pãrãseas- Istoria începe cu primele urme, eveni- Totuºi, preistoria este o ºtiinþã foarte cã terenul. Însã fiindcã Dumnezeu nu poate mente cunoscute sau cunoscibile. Preistoria înaltã ºi foarte respectabilã, fiindcã este ieºi în lume, nici lumea nu poate ieºi de sub ar vrea sã fie o istorie care premerge isto- ºtiinþa acelor lucruri pe care nu le ºtie isto- cauzalitatea sa. Lupta rãmâne deci deschisã. riei, o istorie înainte de istorie. Or, înain- ria. ªtiinþa lucrurilor neºtiute ºi cu nepu- te de orice cunoºtinþã, nu ºtim ce cunoº- tinþã de ºtiut. tinþã ar putea sã fie. Din douã una: ori istoria este istorie ºi în acest caz preistoria *** este un basm pe care-l fãuresc mãsluitorii N-aþi vãzut niciodatã pe omul preisto- ric? O anumitã „ºtiinþã“ poate sã arate por- Cãrþi primite la redacþie tretele lui în mãrime naturalã, portrete ºi chiar fotografii. Faceþi o vizitã, dacã vreþi • Emil Botta … de la Dante În cuprinsul discului, celebrul actor ºi poet sã vedeþi pe omul care a existat înaintea la Eminescu, CD, Radio Ro- recitã cântul al V-lea din „Infernul“ lui Dante omului, la orice muzeu de ºtiinþe natura- mânia, 2011. Alighieri, în traducerea lui George Murnu (înre- le, ºi-l veþi vedea în carne ºi oase. Prof. univ. dr. Titus Vîjeu gistrat în 1971), un fragment din „Hamlet“ de prefaþeazã antologia radio- William Shakespeare, tradus de Vladimir Strei- fonicã a liricii magna înscrisã nu, „Craiul ielelor“ de J. W. von Goethe (recitat *** pe CD prin eseul „Vocea în 1967), „La belle dame sans merci“ de John astralã“, esenþial pentru înþelegerea ºi mai corec- Keats, tãlmãcitã de G. Murnu (1968), „Decla- Istoriei i se cere sã spunã lucruri care nu ta situare a lui Emil Botta (15 septembrie 1911 raþie“ de Heinrich Heine (1967), „Cugetãrile s-au întâmplat ºi sã tacã chitic despre lucru- – 24 iulie 1977) în galeria marilor artiºti ai sce- sãrmanului Dionis“ de Mihai Eminescu (1969), rile care s-au întâmplat ºi pe care le cu- nei româneºti. Totodatã, intimitatea protagonis- „Ciobãnaºul“ din antologia Flori alese de Ovid noaºte. Ea n-are voie sã spunã nimic despre tului care schimbã atâtea mãºti, rãmânând însã, Densusianu ºi un fragment din „Mioriþa“ (ambe- lucrurile contrare concepþiei preconcepute mereu, el însuºi, cu marea poezie, jucatã pe scenã le înregistrate în 1971). Selecþia îl surprinde pe a istoricului. Ea trebuie sã fie cu „minte“, ori recitatã pentru plãcerea anturajului privat, este Emil Botta la apogeul carierei sale interpretati- sã arate nu dupã cum s-au întâmplat lucru- pusã în lumina lunarã a delicatelor alegeri ale ve, între 1967 ºi 1971, perioadã care, în istoria rile, ci dupã cum ar trebui sã se întâmple. poetului pe seama actorului. Scrisã atât pentru României, a coincis ºi cu aºa-numita relaxare cunoscãtori, cât ºi pentru publicul mai tânãr, care ideologicã de dupã dictatura lui Gh. Gheorghiu- nu a avut ºansa de a-l prinde în viaþã pe marele Dej ºi dinainte de dictatura lui Nicolae Ceau- *** actor, prezentarea lui Titus Vîjeu se citeºte empa- ºescu. Pe ultima, Botta nu avea sã o mai trãiascã, tic, cu emoþie. sãvârºindu-se din viaþã în 1977. Istoria nu se scrie de la cap spre coadã, Discul a fost pregãtit în cadrul programu- Rostitã romantic, cu tremur în glas ºi vi- ci din contrã, de la coadã spre cap. E destul lui sistematic de „Valorificare a Patrimoniului brant, marea poezie traversatã de vocea actoru- ca fabricanþii istoriei sã aibe în puterea lor Radio România“, de cãtre redactorii Lavinia lui ºi selectatã cu sensibilitatea empaticã a poe- coada, adicã prezentul, trunchiul ºi capul Ivaºcu ºi Maria-Elena Negoescu, realizator-coor- tului devine o aventurã a cunoaºterii ºi o nu-i greu sã fie fãurit. donatorul Horia Pop, analistul media Gilda vibrantã experienþã pentru orice ascultãtor care Rãdulescu ºi documentarista Laura Vezeteu, îndrãgeºte performanþa în artã. (AMALIA LUMEI) Marilena Barabaº asigurând, în 2011, maste-
(Continuare în nr. viitor) ringul.

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 29 Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Librãriile HUMANITAS Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj • ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, • str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central). bl. M8-M10. • Calea Moþilor (vizavi de Primãrie). • BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- • Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel). toriei, nr. 45. • Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental). • CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii, • str. Napoca, nr. 19. nr. 4. • Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi). • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45. • Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz). • IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6. • str. Fabricii, nr. 1. • ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- • str. Memorandumului, nr. 12. publicii, nr. 5. • str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“). • PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare, • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr. Librãria de Artã GAUDEAMUS 147, bloc D2, parter. Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. • SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE mund Mercy, nr. 1. SC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2.

Cãtre cititorii revistei Apostrof Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloarea Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de: abonamentului, prin: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, Circulara Uniunii 1. mandat poºtal, pe adresa: • 48 euro sau 60 USD pentru un an. Scriitorilor din România Toroczkay-Lukács Iosif Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere Fundaþia Culturalã Apostrof par avion. Conform prevederilor Statu- Cluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750. tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: mânia nu este responsabilã pentru 2. virament bancar, pe adresa: politica editorialã a publicaþiei ºi Fundaþia Culturalã Apostrof Fundaþia Culturalã Apostrof nici pentru conþinutul materialelor publicate. Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cod fiscal: 4868907 Comitetul Director Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Conturi bancare: al Uniunii Scriitorilor Deschis la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala RO68BRDE130SV07853701300 (lei) 5 iunie 2003 Cluj. RO73BRDE130SV06534401300 (euro) Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio- RO58BRDE130SV06674381300 (USD), teci din România, este de: deschise la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala • 15 lei pentru 3 luni, Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, • 30 lei pentru 6 luni, SWIFT: BRDEROBU • 60 lei pentru un an.

Cuprins

• CAFÉ APOSTROF & REVISTA REVISTELOR Deºertul Sonora Ruxandra Cesereanu 21 Subversiunile acvaticului Iulian Boldea 21 2 Focul care mistuie... Elisabeta Pop 22 ONVERSAÞII CU • C ... Poeme Cristina Onofre 24 Ileana Mãlãncioiu Xavier Montoliu 3 Focul de dimineaþã Olimpiu Nuºfelean 24 • CRONICA LITERARÃ Cvartetul elementelor Despina Drãgulinescu 25 Mihaela Ursa ºiu capriciile ei erudite Irina Petraº 6 • POEME • CIBNEPHILIA Sonia Elvireanu 14 Patru filme filosofice de la TIFF 2012 ªtefan Bolea 7 • DOSAR: APA • PUNCTE DE REPER Apa Clujului Lukács József 15 Mircea Petean: Palimpsest aniversar Ovidiu Pecican 8 • ESEU • BIBLIOTECI ÎN AER LIBER Despre viaþã Alexander Baumgarten 26 Haiku Mircea Petean 9 • AVANGARDA RUSÃ În fine, dupã rãzboi se deschid barurile; • ANCHETA APOSTROF: ELEMENTELE Jazz-band II Valentin Parnah 27 Rãutul, huma ºi lãstunii Leo Butnaru 10 (traducere ºi antologie de Leo Butnaru) Reverie Vasile Dan 11 • ARHIVA ‘A’ Despre pietre ºi alte ape curgãtoare Irina Petraº 12 Ioan Miclea Mircea Popa 28 Destin Minerva Chira 13 Viaþã/moarte vs. pãmânt/aer Gheorghe Schwartz 19 un aer timid Maria Pal 20

30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþii • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU, ediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU, OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Colecþia „Filosofie modernã“ Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei • FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul • EUGEN PAVEL, Între filologie REDACÞIA: traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ • IRINA PETRAª, Teoria literaturii: MARTA PETREU Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • JOSEPH RATZINGER, Europa în criza (redactor-ºef) culturilor, traducere de DELIA MARGA, • ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a lui Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei LUKÁCS JÓZSEF • Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã Colecþia „Filosofie medievalã“ VIRGIL LEON ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei AMALIA LUMEI • SF. ANSELM DIN CANTERBURY, • Cele 10 porunci, carte gînditã IRINA PETRAª Monologion despre esenþa divinitãþii ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei Tehnoredactare: • NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, FOGARASI EDITH Colecþia „Filosofia religiei“ 2007, 304 p. 7 lei • HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului Vignetele revistei reprezintã traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei Colecþia „Scrinul negru“ variaþiuni grafice de Mihai Barbu Colecþia „Filosofie româneascã“ • ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii dupã desene de Franz Kafka. asupra miºcãrii legionare • VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul, prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de ANA POP 2003, 146 p. 10 lei MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei • N. STEINHARDT, de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei (contabilitate) Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã • ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã EDITORI: • D. D. ROªCA, de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului  Uniunea Scriitorilor traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu din România de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei  Fundaþia Culturalã Apostrof • BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei • LUDOVICA REBREANU, ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, Adio pînã la a doua Venire: Revista apare cu sprijinul: 2000, 132 p. 5 lei Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note  Fondului Cultural Naþional • LAURA PAMFIL, Noica necunoscut, de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei  Consiliului Local ºi al Primãriei 2007, 288 p. 8,75 lei • ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul Cluj-Napoca Colecþia „Ianus“ unui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie • OVIDIU PECICAN, Trasee culturale ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei ADRESA REDACÞIEI: • DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti. Cluj-Napoca • CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Reflexii ale imaginarului eminescian, 2001, 144 p. 6,30 lei cod 400079 2006, 202 p. 15 lei • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar Tel., fax: 0264/432.444 • PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, e-mail: [email protected] despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei 2003, 112 p. 7,50 lei • DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga, • KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), Pentru corespondenþã: 2004, 380 p. 20 lei traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt- Revista Apostrof, CP 1095, OP 1, înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU Cluj-Napoca, 400750 • GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei (în colaborare cu Editura Polirom) • NORMAN MANEA, Despre clovni 2009, 83 p. + ilustraþii eseuri, 1997, 230 p. 4 lei Colecþia „Istoria filosofiei“ • Revista APOSTROF figureazã • NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt în Lista-catalog a publicaþiilor prozã, 1997, 186 p. 4 lei • CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU, F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa interne, editatã de RODIPET SA, • PHILIP ROTH, Animal pe moarte 2003, 128 p. 10 lei la poziþia 4251. roman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei Colecþia „Poeme“ • SANDA CORDOª, Literatura între revoluþie ºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei • TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului, Manuscrisele primite la redacþie 2006, 84 p. 15 lei • LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici nu se înapoiazã. traducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC, Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom 2003, 96 p. 7,50 lei (le puteþi comanda la www.polirom.ro): ISSN 1220-3122 • LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“: • ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui Scurtã istorie a Clujului Koroviev: Interpretare figuralã la Revista este înregistratã la OSIM ºi a monumentelor sale, volum ilustrat Maestrul ºi Margareta, cu nr. 45630/22.05.1996. cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei Revista APOSTROF este membrã a EORGETA ORODINCà • G H , Duminicã seara, • MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale: Asociaþiei Revistelor, Imprimerii- 2006, 231 p. 20 lei recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei lor ºi Editurilor Literare (ARIEL), • ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datã • ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare, asociaþie cu statut juridic, recu- îndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitã 2007, 182 p. 19,95 lei noscutã de Ministerul Culturii de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei ºi Patrimoniului Naþional. ON IANU • ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann • I V , Investigaþii mateine, 2008, 112 p. 19,50 lei ºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei Tiparul: • MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, • MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor. Centrul de Presã Reformat 2006, 132 p. 20 lei Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 31