Profesorul Onisifor Ghibu - personalitate marcanta a culturii romanesti
(pedagog, teolog, istoric, publicist)
S-a nascut la 31 mai 1883 in comuna Saliste, judetul Sibiu, a fost al optulea copil al Anei si Ilie Ghibu, agricultor si cojocar. Satul sau natal, supranumit “perla Ardealului” de catre marele istoric N. Iorga, cu vechile sale traditii si cu aspiratiile de libertate, cu oameni gospodari, cinstiti si buni crestini a exercitat o influenta profunda asupra sa.
I) Studii
- A urmat primele clase la scoala populara din satul natal; l-a avut ca dascal pe Ilie Hociota de la care a deprins dragostea pentru invatatura, poezie, bunul simt, cultul pentru munca.
- Studiile gimnaziale le-a urmat la gimnaziul maghiar din Sibiu (6 clase), actualul liceu “Gheorghe Lazar”; s-a transferat apoi la liceul romanesc din Brasov "Andrei Saguna" unde a fost coleg cu Ioan Lupas, istoric si cu viitorul poet Octavian Goga de care l-a legat o stransa prietenie pe tot parcursul vietii.
- Intre 1902 si 1905 urmand traditia ardelenilor de a deveni preoti a urmat institutul teologic "Andreian" din Sibiu. In aceasta perioada incepe activitatea sa ca ziarist, publicist care va continua toata viata, scrisul a fost principalul instrument prin care si-a exprimat ideile sale pedagogice, politice, teologice.
1
-1905-1906 si-a continuat studiile la Bucuresti unde a frecventat cursurile Facultatii de Litere; l-a avut ca profesor pe Nicolae Iorga cu care a legat o stransa prietenie.
- 1906-1907 a studiat la Universitatea din Budapesta;
- 1907-1909 si-a continuat studiile la universitatea din Strasbourg cu o bursa primita din partea institutiei "Liga Culturala" si la Universitatea din Jena unde a obtinut titlul de doctor cu teza intitulata "Despre bilingvismul in scoala primara".
II) Activitate si opera
A desfasurat o bogata si intensa activitate ca pedagog, profesor, om politic, publicist prin care a urmarit toata viata binele si demnitatea neamului romanesc, unitatea si libertatea nationala. Pana in 1918 a fost puternic influentat de ideile nationaliste si gandirea educationala a episcopului Andrei Saguna si a marelui istoric Nicolae Iorga, dupa care in domeniul pedagogiei l-a considerat un model pe ardeleanul Gheorghe Lazar despre care a scris multe articole si studii si care in viziunea sa a fost un adevarat “Moise” al romanilor. S- a impus ca un patriot autentic, un militant activ pentru cauza romaneasca pe parcursul a mai multor regimuri politice.
1) Perioada regimului austro-ungar 1867-1918 in Transilvania
- Dupa terminarea studiilor universitare a fost numit inspector al invatamantului ortodox din Transilvania intre 1910-1914 unde s-a remarcat prin pozitia curajoasa dusa impotriva politicii de maghiarizare a romanilor din Transilvania prin scoala si biserica; in acasta calitate a sustinut:
- Infiintarea de noi scoli primare de tip confesional ortodox.
2
- S-a ocupat de cercetarea situatiei scolilor populare, a planurilor de invatamant si a manualelor scolare; a publicat in acest sens lucrarea "Despre educatie" (1911).
- A publicat un plan de invatamant si indreptar metodic pentru scolile confesionale din Transilvania.
- 1911-1912 A fost profesor suplinitor la catedra de pedagogie de la Institutul Pedagogig din Sibiu.
- A fost secretar al sectiei scolare in cadrul Astrei, unde s-a preocupat de unificarea activitatii profesorilor divizati din cauza barierelor confesionale.
-A publicat mai multe articole despre educatie si scoala in ziare si reviste ca:
-"Telegraful Roman" infiintat de episcopul Andrei Saguna la Sibiu;
-"Lupta";
-"Tribuna" din Arad;
-"Luceafarul";
-"Viata romaneasca".
In toata aceasta perioada principala sa preocupare a fost emanciparea culturala si nationala a romanilor din Transilvania prin scoala pe care a considerat-o o institutie vie si dinamica cu rol important in formarea constiintei nationale “o pepiniera de cultura”.
2) In timpul Primului Razboi Mondial 1914-1918
- A fost un militant activ pentru infaptuirea idealului national a formarii Romaniei Mari.
3
- A sustinut idea intrarii Romaniei in razboi alaturi de Antanta pentru eliberarea Transilvaniei de sub dominatie austro-ungara.
- A refuzat sa lupte in armata austro-ungara si a fost condamnat la moarte in lipsa de catre Tribunalul Militar din Cluj.
- S-a refugiat cu intreaga familie la Bucuresti noiembrie 1914, unde si-a continuat activitatea publicistica si de cercetare pedagogica.
- 1915 A fondat la Bucuresti un nou ziar saptamanal "Tribuna".
- A publicat in "Revista Generala a Invatamantului" un studiu amplu numit "Scoala romaneasca in Transilvania si Ungaria".
- 1916 Apare cea mai importanta lucrare pedagogica a sa intitulata "Din istoria literaturii didactice romanesti" in care a pus accent pe functionalitatea educativa a manualelor scolare.
- In toate studiile si articolele sale a urmarit implementarea unei pedagogii romanesti care sa reflecte realitatile specifice neamului romanesc.
- In anul 1916 ocuparea Bucurestiului de catre armata germana a determinat refugiul profesorului Onisifor Ghibu si a familiei sale in Moldova la Iasi, unde s-a retras si guvernul, parlamentul si familia regala (regale Ferdinand si regina Maria).
- In martie 1917 a plecat in Basarabia la Chisinau din proprie initiativa, aici s-a dedicat cauzei unirii Basarabiei cu Romania.
- Activitatea sa din Basarabia a fost un adevarat apostolat in sensul ca:
- alaturi de fruntasii basarabeni ca Pan Halipa, Vasile Stroescu a contribuit la infiintarea Partidului National Moldovenesc;
- a sustinut introducerea invatamantului romanesc;
4
- introducerea istoriei si literaturii nationale in scoala;
- a participat la cogresele ostasilor, invatatorilor din Basarabia unde a militat pentru cauza Unirii;
- a fondat gazeta "Ardealul" la Chisinau numit apoi "Romania noua", un ziar de propaganda pentru unirea tuturor romanilor, primul ziar editat in alphabet latin din Basarabia;
- a editat revista "Scoala Moldoveneasca", unica revista de pedagogie ce aparea pe teritoriul Romaniei pe perioada razboiului.
Prin intreaga activitate din Basarabia a contribuit la trezirea constiintei nationale a romanilor basarabeni; la introducerea alfabetului latin in scoala si viata publica din Basarabia. A iubit Basarabia pana la sfarsitul vietii si a considerat-o pamant romanesc.
Si dupa Marea Unire din 1918, reintors in Transilvania, atasamentul fata de Basarabia s-a concretizat in:
- organizarea Astrei basarabene 1926-1927;
- a fost ales senator din partea judetului Orhei ca urmare a pretuirii de care s-a bucurat datorita luptei pentru unire in care s-a implicat;
- a publicat numeroase studii si critici referitoare la Basarabia ca "De la Basarabia ruseasca la Basarabia romaneasca";
- parteneriate intre studentii basarabeni si universitatile de la Cluj si Bucuresti;
- infiintarea de biblioteci pentru ridicarea nivelului cultural a romanilor basarabeni;
- a participat in comisiile de bacalaureat de aici;
5
- a luat o atitudine ferma si curajoasa impotriva anexarii Basarabiei la URSS in urma ultimatumului din 1940.
3) Perioada interbelica 1918-1939
- Pentru ca s-a aflat in Basarabia nu a participat la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, dar pentru intensa sa activitate politica si pedagogica a fost ales membru in Consiliul Dirigent (un guvern provizoriu al Transilvaniei) care a functionat pana in anul 1920 cu sediul la Sibiu si a fost condus de marele om politic I. Maniu.
- In aceasta perioada s-a dedicat domeniului sau cel mai drag reorganizarea sistemului de invatatmant romanesc.
- S-a implicat in fondarea universitatii din Cluj 1919 al carei profesor de pedagogie a fost pana in anul 1945.
- In calitate de professor universitar s-a remarcat prin spiritual sau academic, exigenta si seriozitate; examenele sale de pedagogie presupuneau din partea studentilor o pregatire profunda de inalta tinuta;
- S-a straduit sa aduca la universitatea din Cluj profesori eminenti ca lingvistul S. Puscariu, marele speolog roman E. Racovita.
- A participat la infiintarea Operei Romane si a Conservatorului din Cluj.
- A militat pentru infiintarea unui institut de pedagogie si educatie a natiunii proiect care nu s-a realizat.
- A devenit membru corespondent al Academiei Romane in anul 1919 la propunerea marelui istoric roman N. Iorga.
6
- In aceasta perioada a publicat lucrari ca:
- "Portrete pedagogice" 1927 in care a schitat conceptiile unor pedagogi europeni si romani ca J.J. Rousseau, J.F Herbart, G. Lazar, S. Haret;
- a publicat studii si documente referitoare la ordinile religioase;
- "Puncte cardinale pentru o conceptie romaneasca a educatiei" 1944;
- "Dictatura si anarhie" 1944.
In ultimele doua lucrari spiritul sau polemic s-a remarcat prin atitudinea sa critica fata de sistemul si cenzura practicata in timpul regimului antonescian 1940-1944.
4) Perioada 1945-1972
- In perioada regimului comunist profesorul Onisifor Ghibu alaturi de alti intelectuali democratici a fost marginalizat, dat afara din universitatea de la Cluj, pensionat fortat iar lucrarile sale au fost interzise, cenzurate si scoase din biblioteci. Motivul marginalizarii a fost nationalismul sau sincer si curat de care a fost animat toata viata.
- Desi a fost supus unei presiuni si terori permanente profesorul Ghibu a continuat sa scrie cu acelasi curaj, tenacitate si patos despre soarta Romaniei in noul context comunist.
- A fost arestat si inchis in lagarul din Caracal in anul 1945 alaturi de alti detinuti politici democratici; a scris un jurnal cu insemnari publicate postum cu titlul "Ziar de lagar, Caracal 1945";
7
- In 1956 a urmat a doua sa condamnare politica la inchisoarea din Fagaras;
- A inaintat memorii atat conducatorilor comunisti romani ca doctor Petru Groza cat si celor sovietici ca N. Hrusciov in care a criticat regimul comunist, a cerut retragerea armatei sovietice din Romania cat si revenirea Basarabiei la tara mama.
- S-a ocupat de scrierea Memoriilor sale si de editarea unor carti dedicate lui Gheorghe Lazar si P. Patrut din Saliste;
Si in perioada comunista a ramas acelasi militant activ si curajos care nu s-a abatut de la principiile sale democratice in ciuda presiunii autoritatilor comuniste.
5) Opera postuma
S-a stins din viata la 31 mai 1972 in Sibiu, fiind ingropat in cimitirul Eternitatea. Corpul sau a fost depus in Catedrala Mitropolitana si potrivit dorintei sale a fost infasurat in tricolorul Romaniei, langa a fost pus primul numar al ziarului "Ardealul" si pamant din toate provinciile romanesti.
Pe parcursul vietii a scris peste o mie de articole si o suta de lucrari dintre care o parte au fost publicate si reeditate de catre fii sai Octavian si Mihai dupa revolutia din 1989 ca:
- "Pe baricadele vietii";
- "Oameni intre oameni";
- "Amintirile unui pedagog";
- "Ziar de lagar";
8
- "Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut";
- "Pentru o pedagogie romaneasca".
A fost un poliglot, cunostea limbile latina, greaca veche, maghiara, germana, franceza; a detinut o biblioteca si o arhiva impresionanta de care s-a ocupat personal, iar dupa moartea sa fii sai au preluat-o.
Profesorul Onisifor Ghibu a fost un model de pedagog roman, a continuat procesul de reformare a invatamantului romanesc inceput de G. Lazar si S. Haret; un patriot sincer care a pus pe prim plan interesele neamului sau si al carui crez razbate din cuvintele:
"Credeti, luptati, fiti solidari si veti izbandi!"
Bibliografie:
1) “Despre educatie” 1911 2) “Din istoria literaturii didactice romanesti” 1922 3) “Portrete pedagogice” 1927 4) “Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut” 1974 5) “Pe baricadel vietii” 1981 6) “Pagini de jurnal” 3 volume 1996-2000 7) “Oameni intre oameni” 1990
Intocmit de Prof. Adriana Draghici
Liceul “Onisifor Ghibu ” Sibiu
9