În general, trebuie să admitem de la început faptul că romanii cunoşteau Localizarea locului bătăliei la , nu pare până acum prin vreun fel topografia terenului din . În acest sens, căile comerciale cunoscute de romani sesizată arheologic. În general, s-a presupus că ea ar trebui localizată la Porţile de au reprezentat prima breşă în sistemul defensiv al dacilor. În general, după spusele Fier al Transilvaniei125. Sub aspect militar şi strategic, locul respectiv caracterizat unui autor antic, respectiv Strabo – negustorii reprezentau avangarda armatelor printr-un spaţiu îngust de trecere între dealuri, nu oferea posibilităţi de desfăşurare romane într-un teritoriu barbar, care nu putea fi evitat. Ca atare, armatele romane a trupelor formate mai ales din legiuni, respectiv unităţi de infanterie. cunoşteau locurile spre care se îndreptau şi datorită unor expediţii precedente între- Încă de la sfârşitul secolului XIX au existat preocupări pentru amplasarea pe prinse de anumiţi generali romani care s-au aventurat cu diferite prilejuri înspre teren a toponimului Tapae. El a fost localizat în sud-vestul Daciei după şi interiorul arcului carpatic, cum ar fi de pildă: Cn. Lentulus, Aelius Catus prin generalul Berzobis pe drumul de acces spre centrul Daciei libere. K. Cichorius în analiza sa A. Caecina Severus etc. asupra scenelor de pe Columna lui Traian, chiar a stabilit pe teren cele două Bătălia nu se ştie unde s-a desfăşurat, dar în această ciocnire după cum localităţi din Banat prin reprezentările privind construirea de castre înainte de 119 relatează Iordanes , romanii au fost înfrânţi şi comandantul lor, Cornelius Fuscus bătălia de la Tapae. 120 a fost ucis. S-ar părea după o informaţie ulterioară din Dio Cassius referitoare la În monografia sa dedicată războaielor din timpul lui Domiţian şi mai apoi 121 anul 102, chiar şi stindardul unei legiunii a fost găsit alături de arme şi maşini de Traian, Al. Ştefan aduce o serie de argumente de localizare a acestui loc undeva în război într-una din cetăţile dacice cucerite. câmpia din faţa Orăştiei, la confluenţa râului Mureş cu Apa Oraşului, mai aproape În anul următor, armata romană, având un nou comandant în persoana de fortificaţiile dacice centrale126. Argumentele aduse în acest sens sunt pertinente generalului Tettius Iulianus fost comandant al legiunii a VII Claudia p. f., din provincia şi se cuvin a fi luate în seamă. Autorul susţine pe bună dreptate, că teritoriul Moesia, bun cunoscător al locurilor, reia ofensiva împotriva dacilor de data această, cuprins între şi Sarmizegetusa de cca. 49 km., exclude posibilitatea de a folosind ca şi cale de acces, Banatul. Tettius Iulianus după ce deţinuse consulatul în amplasa în această regiune locul numit Tapae întrucât în zona respectivă se află anul 83, se afla ca şi legat al Moesiei Superior. Nu cunoaştem drumul urmat de culoarul îngust de trecere prin Porţile de Fier al Transilvaniei, impracticabil din armata romană prin acest teritoriu pe la Lederata-Tibiscum sau din faţa Diernei, punctul de vedere al trupelor romane formate mai ales din legiuni de infanterie care prin culoarul Timiş-Cerna. nu se puteau desfăşura în formaţiile lor standard127. Dio Cassius oferă o informaţie Indiferent de drumul pe care a înaintat armata romană, locul numit Tapae nu importantă şi anume culoarul de acces înspre interiorul Daciei trecea pe la Tapae şi putea fi prea departe înspre interiorul arcului carpatic. Boutae128. 122 Dio Cassius oferă o informaţie scurtă la aceste evenimente şi anume faptul O altă opinie susţineam noi, într-o lucrare recentă129, a fost aceea de localizare a că bătălia s-a dat la Tapae, toponim care intră de acum în istorie ca fiind locul locului numit Tapae, în Ţara Haţegului, respectiv la câţiva kilometri înspre nord de principal, unde dacii s-au confruntat cu romani. Acest loc s-ar afla pe drumul spre 123 locul viitoarei Sarmizegetusa romane. Această localizare se referea la războaiele afirmă Dio Cassius . Apoi, apare o informaţie anecdotică din timpul lui Traian, unde există informaţii mai riguroase asupra unor fortificaţii potrivit căreia unul din oamenii de seamă a lui Decebal, la doilea după el în rang – romane de marş. Nu deţinem în acest moment, date arheologice care să argumenteze spune izvorul – numit Vizina s-a prefăcut mort pentru a se putea salva. Este singura situaţia amplasării trupelor romane în zonă în conflictul din timpul lui Domiţian. menţiune a unui demnitar al regelui dac. Nu există informaţii literare care să precizeze Ţinând cont de regulile romane în cazul unui conflict armat cu barbari, amplasamentul până unde au înaintat armatele romane, doar la Dio Cassius este menţionată trupelor trebuia să fi fost în faţa locului respectiv la o mică distanţă faţă de câmpul aserţiune potrivit căreia: „...Decebal se temu ca romanii victorioşi să nu pornească de bătaie. În anul 101, pe locul viitoarei Sarmizegetusa se aflau legiunea a IIII-a spre capitala lui. De aceea tăie copacii din preajma lor şi puse arme pe trunchiuri, Flavia Felix alături de auxiliile ei, iar la câţiva km. în spate, în castrul de la Zăvoi pentru ca romanii să creadă că sunt soldaţi şi să se retragă înspăimântaţi. Ceea ce 124 exista o mare fortificaţie de pământ, care adăpostea alte trupe. s-a şi întâmplat...” . Situaţia din timpul lui Domiţian era poate diferită sub aspectul unităţilor militare, dar probabil terenul, ca atare, era cunoscut în amănunţime de către romani. 119 Iordanes, Getica 78. 120 Dio Cassius, LXVIII, 9, 3. 121 Se presupune că stindardul aparţinuse legiunii a V Alaudae, pierderea stindardului 125 Ultima afirmaţie la Petolescu 2001, p. 679. presupunea desfiinţarea unităţii. Legiunea nu mai apare amintită după aceste evenimente în 126 Ştefan 2005, p. 407–411, trecerea prin acest culoar era cunoscută în izvoarele literare încă nomenclatura armatei romane, ceea ce a sugerat acest deznodământ. de la Herodot, IV, 48. 122 Dio Cassius, LXVII, 10, 1–3. 127 Ştefan 2005, p. 408. 123 Dio Cassius, LXVII, 10, 3. 128 Ştefan 2005, p. 409. 124 Dio Cassius, LXVII, 10, 1–3. 129 Benea 2006, p. 78–79.

32 33