Scriitori-Si-Publicisti-2020.Pdf

SCRIITORI ȘI PUBLICIȘTI IEȘENI CONTEMPORANI ANIVERSĂRI ȘI COMEMORĂRI 2020

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ „GH. ASACHI” IAȘI Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Aniversări și comemorări. 2020 / Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași. – Iaşi: Asachiana, 2020

ISBN 978-606-9047-06-4 821.135.1(498-Iași).09(038) 81’374:821.135(498-Iași).09

Tehnoredactor: Laura MAHU

Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 10, 700063 Telefon: (+4) 0332 110044 E-mail: [email protected] Web: http://www.bjiasi.ro/

SCRIITORI ŞI PUBLICIŞTI IEŞENI CONTEMPORANI

ANIVERSĂRI ŞI COMEMORĂRI

2020

Editura Iași • 2019

NOTĂ: Ordinea personalităţilor a fost stabilită în funcţie de luna şi ziua naşterii, în secţiunea „Aniversări”, respectiv de luna şi ziua morţii, în secţiunea „Comemorări”. Schiţele biografice fost preluate din volumul „Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani. Dicţionar. 1945-2008” de Nicolae Busuioc, ediţia a 3- a, revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura „Vasiliana ’98”, 2009. Selecţia a fost efectuată de Constantin Acozmei, bibliograf în cadrul Serviciului Catalogare, Achiziţii, Informare bibliografică.

ANIVERSĂRI

6 IANUARIE

BÎRLEANU Ion-Horia, n. 2 ianuarie 1945, Panciu, jud. Vrancea. Lingvist, eseist şi publicist. Studii la Liceul Roman Vodă din Roman (1958-1962), apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Al I. Cuza din Iaşi, secţia limba şi literatura română (1963-1969). Universitatea Politică şi de Conducere, secţia sociologie (1973-1977), cursuri postuniversitare de limba rusă (1989-1990), doctor în filologie cu teza Graiurile din Valea Şomuzului. Profesor în învăţământul gimnazial (1969-1970), cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie A. Philippide al Academiei Române, filiala Iaşi (din 1970), lector la Facultatea de litere şi jurnalistică a Universităţii M. Kogălniceanu din Iaşi, profesor universitar şi decan al Facultăţii de Litere a Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava (din 1999). Debutează în Opinia studenţească (1977), publică apoi studii, recenzii şi articole, consemnări şi cronici, prezentări de cărţi şi interviuri în Academica, Cronica, Dialog, Convorbiri literare, Opinia, Neamul Românesc, Evenimentul, Monitorul, Obiectiv, Vocea Sucevei etc. Contribuie la realizarea volumelor colective: Antologia fonetică a limbii române (1988), Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Moldova şi Bucovina, partea I şi partea a II-a (Iaşi, Editura Academiei, 1993, 1995), Indice de cuvinte, baze şi afixe (al Anuarului de lingvistică şi istorie literară, 1992) şi altele. Publică apoi, Emigrări ardeleneşti la est de Carpaţi. Consecinţe lingvistice (Sedcom Libris, Iaşi, 1998), Lumini în Tunelul tranziţiei. Note de lectură, vol. I, (Sedcom Libris, Iaşi, 1999), Graiurile din Valea Şomuzului Mare. I. Formarea numelor de sate (Sedcom Libris, Iaşi, 1999), Curs de dialectologie românească. I. Probleme teoretice (Editura Universităţii, Suceava, 2000), Graiurile din Valea Şomuzului Mare. II. Fonetica (Sedcom Libris, Iaşi, 2000) şi Tradiţie şi tranziţie la est de Carpaţi (Sedcom Libris, Iaşi, 2001). Realizator al unor volume în colaborare, cu vastă experienţă didactică. Participă la colocvii internaţionale şi congrese naţionale de dialectologie, onomastică, la sesiuni ştiinţifice academice şi universitare. Deţinător al Premiului revistei Cronica pe anul 1995 pentru activitate ştiinţifică şi promovarea valorilor ştiinţei româneşti şi al Premiului Asociaţiei Culturale Bucovina (1999). Membru în Societatea de Ştiinţe Filologice din România, filiala Iaşi, din anul 1980 (în calitate de profesor şi cercetător ştiinţific în domeniul filologic); membru fondator al Societăţii Naţionale „Academia Mihăileană”, Iaşi, din anul 1991 (în calitate de cercetător ştiinţific al

7 Academiei Române); membru fondator al Societăţii Române de Onomastică, Cluj-Napoca, din anul 1993 (în calitate de specialist şi autor de studii de onomastică românească); membru fondator al Societăţii Române de Dialectologie, Cluj-Napoca, din anul 1997 (în calitate de specialist în dialectologie şi de autor de volume de texte dialectale şi de studii de dialectologie dacoromânească).

ZAHARIA Dumitru N., n. 3 ianuarie 1945, Şchiopeni - Huşi. Estetician şi eseist. Studii gimnaziale în satul natal, studii liceale la Huşi, Ploieşti şi Bârlad, Facultatea de filosofie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1967-1972). Asistent şi lector universitar în perioada 1972-1989, la Institutul Politehnic Gh. Asachi din Iaşi, lector (1990- 1996), conferenţiar (1996-2000) şi profesor (din 2000) la Universitatea de Arte Iaşi, titular la disciplina Estetică şi Istoria artei universale. Doctor în filosofie (1980) la Universitatea Al. I. Cuza Iaşi. Şef al Catedrei de discipline teoretice la Facultatea de arte plastice, decorative şi design Iaşi (1996-2000), decan al aceleiaşi facultăţi între 2000 şi 2008. Conducător de doctorat la Specializarea estetică, expert în mai multe comisii naţionale (CNCSIS, ARACIS, CNCTDU etc.). Doctor al Centrului de cercetare Estetică şi creaţie artistică din Iaşi. Publică, începând din studenţie, numeroase eseuri, articole şi studii, preponderent pe problemele artelor vizuale, la diverse reviste de specialitate şi de cultură (Cronica, Convorbiri literare, Revista de filosofie, Analele Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi etc.). Dintre cărţile publicate: Paradoxul creaţiei ştiinţifice (Iaşi, Junimea, 1985), Iaşul vernisajelor (volumul I, Iaşi 1996, şi volumul II, Iaşi 2000), Arta sofianică (Iaşi, 1996), Antinomicul în arta contemporană (Iaşi, 1999), Arta modernă (Iaşi, 2000), Estetica postmodernă (Iaşi, 2002), Estetica analitică (Iaşi, 2005).

CULIANU Ioan Petru, n. 5 ianuarie 1950, la Iaşi - m. 21 mai 1991, Chicago (S.U.A.). Prozator, filosof al culturii şi istoric al religiilor. Urmează şcoala primară, gimnaziul şi liceul în oraşul natal (1956-1967), apoi Facultatea de limbi romanice şi clasice a Universităţii din Bucureşti, în 1972 primeşte o bursă de studii pentru Italia, Universitatea din Perugia, în acelaşi timp fiind student şi la Universitatea catolică din Milano, unde va deveni profesor. Obţine titlul de doctor în litere cu o teză despre

8 gnosticism, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi. În 1975 primeşte o bursă de studii la Chicago, aici bucurându-se de îndrumarea lui Mircea Eliade. Între 1976-1986 a fost profesor de romanistică şi istoria religiilor la Universitatea din Gröningen (Olanda), în 1980 devine doctor în ştiinţe religioase al Universităţii din Paris – Sorbona, sub coordonarea profesorului Michel Meslin. În 1986 este visiting professor, apoi profesor definitiv la Divinity School din Chicago, Catedra de istoria religiilor şi creştinismului, la care Mircea Eliade predase istoria religiilor începând din 1956. Este autorul a 15 volume de scrieri ştiinţifice şi literare, dintre care le amintim pe cele traduse în limba română: Hesperus (roman, 1992), Dicţionar al religiilor (1993, în colaborare cu Mircea Eliade), Pergamentul diafan (roman, 1993), Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, ediţia a II-a (Nemira, 1996), Eros şi magie în Renaştere (1994), Călătorii în lumea de dincolo (1994), Gnozele dualiste ale Occidentului (1995), Psihanodia (reuneşte două studii importante: Psihanodia şi Experienţe ale extazului, traducere după ediţia apărută la Paris, Ed. Payot, 1984), Religie şi putere (Bucureşti, Nemira, 1996), ediţie îngrijită de Dan Petrescu, Arta fugii, povestiri (Iaşi, Polirom, 2002). A scris în mai multe limbi (bun cunoscător fiind a patru limbi vechi şi a şase limbi moderne) şi a publicat la mai multe edituri. A fost redactor şef al revistei Incognito din Leiden (Olanda), a publicat numeroase eseuri în revista Lumea liberă din New York. Opera sa de mare erudiţie a fost tradusă în principalele limbi de circulaţie.

MACOVEI Antoaneta, n. 16 ianuarie 1935, comuna Leorda, jud. Botoşani. Filolog şi istoric literar. Cursurile gimnaziale la Şcoala de aplicaţie din Cernăuţi şi Şcoala nr. 1 din Drăgăşani (1941-1945), Liceul Oltea Doamna (1945-1952), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1952-1956). Doctor în filologie (1973), profesor (1956-1958), cadru didactic universitar (1958-1994). Debutează în Iaşul literar cu un comentariu de istorie literară (1962). Publică numeroase studii, recenzii, comentarii de istorie literară în Cronica, Iaşul literar, Ateneu, Argeşul, Moldova, Neamul românesc, Limbă şi literatură (Chişinău), Analele Universităţii „Al. I. Cuza” ş.a., realizatoare a unor emisiuni radio. Asigură studii introductive, prefeţe, note, tabele cronologice, referinţe critice la o serie de volume, între care România pitorească de Al. Vlahuţă, Alexandru Lăpuşneanul de C. Negruzzi, Răzvan şi Vidra de B. P. Hasdeu, Pasteluri de V. Alecsandri, Povestea vorbii de Anton Pann, Cântarea României de

9 Alecu Russo, colaboratoare la antologii, precum Scriitori români (1990), Tratatul de literatură română (1968), De la „Viaţa românească” la „Ethos” (1990), monografiile Războieni, Valea Albă (1977), Ştefan cel Mare între mit şi legendă (1978) etc. Autoare a volumelor Primii romantici (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1976) şi Meditaţia lirică românească 1800-1850 (Iaşi, Junimea, 1982), pentru care a fost încununată cu Premiul de istorie literară (1983). Îngrijeşte ediţiile: Poezii de V. Alecsandri (Iaşi, Junimea, 2001), Trei capodopere romantice (Iaşi, Universitas XXI, 2002).

POPEL Corneliu, n. 19 ianuarie 1950, în Darabani, judeţul Botoşani - m. 18 iunie 1978, Iaşi. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. După studii liceale la Suceava, urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Debutează în Zori noi din Suceava (1965). Se formează în ambianţa revistei Alma Mater, prezent fiind în acelaşi timp cu versuri în revistele ieşene Cronica, Convorbiri literare şi Iaşul literar. A funcţionat, până la dispariţia prematură, ca profesor de limba şi literatura română în comuna Ţibana, judeţul Iaşi. Este inclus în antologia Cerul în apă, vol. 1 (Junimea, 1970). Editorial debutează cu volumul Fraţii mei blânzi (1974). Îi urmează Aurea Saecula, volum care apare în 1977. Postum se tipăreşte Elogiul înţelepciunii (1979), ultimul său volum ca un elogiu iubirii şi armoniei.

GRĂJDEANU Adrian, n. 20 ianuarie 1945, Mărăşeşti, jud. Vrancea. Publicist şi eseist. Studii gimnaziale şi liceale în Mărăşeşti (1956-1963), Facultatea de Istorie- Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza, secţia filosofie (1964-1969). Profesor în învăţământul gimnazial (1963- 1964), redactor la Studioul de radio Iaşi (1969-1985), profesor la Liceele C. Negruzzi, G. Ibrăileanu şi Tehnoton din Iaşi (1985-1989), în 1990 revine la Studioul de radio Iaşi. Colaborează sporadic la unele ziare şi reviste ieşene şi din ţară. Membru al Uniunii Ziariştilor din România (1973). Publică volumele Radiografii subiective (Iaşi, Demiurg, 1996) şi Firul Ariadnei, eseuri (Iaşi, Junimea, 2002).

10 VICOVAN Ion, n. 22 ianuarie 1960, Capu Câmpului, jud. Suceava. Preot-profesor şi eseist. Seminarul Teologic la Mănăstirea Neamţ (1977-1982), Institutul Teologic de grad universitar Bucureşti (1983-1987), cursuri de doctorat, Secţia istorică, specializarea principală Istoria Bisericii Ortodoxe Române (1988- 1991), bursă de studii la Heidelberg, Universitatea Karls- Ruprecht (1993-1994), doctor în teologie cu teza: Activitatea filantropică a Bisericii în secolele al IV-lea şi al V-lea (1999). Asistent (1992-1996), preot spiritual (1992-1993), lector (1996-2005), conferenţiar (din 2005), în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Prodecan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi (din 2005), membru în Comisia Naţională de Istorie Eclesiastică Comparată, expert evaluator în Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul superior. Din 1994, Preot paroh suplinitor la parohia Cuvioasa Parascheva din Iaşi. Autor al volumelor: Daţi-le voi să mănânce! Filantropia creştină – istorie şi spiritualitate (Iaşi, Trinitas, 2001), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I-II (Iaşi, Trinitas, 2002), Ioan Irineu Mihălcescu – Apostol al Teologiei româneşti, vol. I (Iaşi, Trinitas, 2004), Ioan Irineu Mihălcescu – un ierarh luptător, vol. II (Iaşi, Trinitas, 2004). Publică numeroase studii în volume colective, apoi articole, eseuri, recenzii, consemnări în reviste de specialitate, precum: Candela Moldovei, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Cuvânt şi suflet, Teologie şi Viaţă, Lumina, Studii teologice etc. Participă la conferinţe, simpozioane, emisiuni radio-tv, cu susţinută activitate liturgică, pastoral-misionară şi filantropică. I s-au acordat distincţii şi premii: Iconom stavrofor (1998), Diploma de onoare Ştefan cel Mare şi Sfânt (2004), Crucea Moldavă (2007).

STURZU Corneliu, n. 26 ianuarie 1935, la Paşcani - m. 27 iunie 1992, Iaşi. Poet, prozator şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale în oraşul natal, Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1957), unde va deveni asistent şi lector. Studii de specialitate în Italia şi Suedia. Va face parte din primul grup de redactori ai noului Studioul teritorial de Radio Iaşi, apoi în Comitetul de conducere al revistei Cronica, director al Teatrului Naţional V. Alecsandri (1969-1973), redactor şef al Editurii Junimea (1973-1977), redactor şef al Convorbirilor literare, serie nouă (1977-1990). Debutul şi-l face în 1954 cu versuri în Iaşul literar.

11 A publicat, de-a lungul anilor, versuri, cronici, studii, eseuri în principalele reviste literare şi de cultură din Iaşi şi din ţară. Este autorul volumelor de versuri: Arcade peste anotimp (1964), Autoportret pe nisip (1966), Restituirea jocului (1969), Duhul pietrelor (1970), Cantilene (1970), Camera de recuzită (1973), Anotimpul încrederii (1974), Vântul din oglinzi (1978), Zigurat (1979), Arhipelagul altor umbre (1985), al romanelor Vatra legendelor, Ianus (vol. 1, 1981, vol. 2, 1983) şi al eseurilor Artă şi sensibilitate (1975). Ultimul său roman, Enigma tăbliţelor de lut, scris în 1990, este tipărit abia în 1995, la editura Junimea. Deţinător al mai multor premii literare şi distincţii, membru al Uniunii Ziariştilor din România.

RUSU Olga, n. 26 ianuarie 1940, în Criveşti-Tutova, jud. Vaslui - m. 20 februarie 2013, Iaşi. Muzeograf şi istoric literar. Studii gimnaziale în Dragalina-Tutova şi la Bârlad, liceale la Adjud, Facultatea de Filologie la Iaşi, promoţia 1962. Profesoară la şcolile din Criveşti, Sârca, Păuşeşti şi la Liceul C. Burcă din Paşcani. Muzeograf-conservator la Casa Pogor (1990-1996), din 1997 redactor la revista Dacia literară. Debutează în volum cu monografia Cimitirul Eternitatea din Iaşi, colaborări la Caiete botoşănene, Cronica, Ateneu, Dacia literară etc. Publică: Prin Iaşii de odinioară împreună cu C. L. Rusu, I. Holban, L. Vasiliu; Iaşii între legendă şi istorie (1997), cu C. L. Rusu, I. Holban, L. Vasiliu; Ghidul Iaşilor (1997), cu C. L. Rusu; Iaşi, oraşul din inimă (1998), cu C. L. Rusu, Iolanda şi Lucian Vasiliu; Lumea rromilor din Moldova (1998), cu C. L. Rusu, Viorela şi Codrin Lăcătuşu; O zi la Iaşi (1999), cu C. L. Rusu; Souvenir de Iassy (2000), cu C. L. Rusu. Îngrijeşte ediţia Toamna Vaporului de Const. Liviu Rusu, (Iaşi, 2000); monografia în imagini Mihai Eminescu (Iaşi, Junimea, 2000), Iaşi - chipuri în bronz, marmură şi piatră (Iaşi, Vasiliana '98, ed. I, 2003, ed. a II-a, 2004), Albumul Sadoveanu şi Iaşii (Iaşi, Opera Magna, 2004) cu Liviu Apetroaie şi Cecilia Maţincu, Mihail Sadoveanu. Pagini de jurnal şi documente inedite (Iaşi, Junimea, 2005), cu Constantin şi Maia Mitru, Mitică şi Nenea Iancu la Berlin sau Caragiale în exil (Iaşi, Princeps Edit, 2006) cu Bogdan Bădulescu, Constantin-Liviu Rusu după şapte ani. In memoriam (Iaşi, Vasiliana '98, 2006), ediţie, fişă bibliografică şi postfaţă de Olga Rusu, Patrimoniul cultural ieşean - Cimitirul Eternitatea (Iaşi, Alfa, 2008), premiată cu Premiu special la Salonul Internaţional de Carte, Iaşi, 8 oct. 2008. Unele dintre volumele menţionate au fost încununate cu premii ale Saloanelor de

12 carte din Iaşi. Este autoarea unor studii, articole, cataloage, bibliografii, note între care Casa memorială „C. Negruzzi” de la Hermeziu, Prelecţiunile Junimii (1995), n. A. Bogdan - Oraşul Iaşi, în colaborare cu C. Ostap. Reţete cercate în număr de 500 din bucătăria cea mare a lui Robert… de Manolachi Drăghici 1846, ediţie, prezentare, note şi glosar de Olga Rusu şi Constantin-Armand Vizitiu, Promoţia 1962. Caleidoscop sufletesc, Iaşi, 2007, Fundaţia „Prietenii Iaşului - Emil Alexandrescu”. 1992-2007 (Iaşi, Tipo Moldova, 2007) cu Marieta Alexandrescu; Personalităţile Eternităţii, Iaşi, 2008, Prelecţiunile Junimii, 2008, ediţie de Olga Rusu şi Ioana Coşereanu, fişe biobibliografice şi note. Îngrijeşte ediţiile: Sanda Sfichi, Năzdrăvăniile lui Michiduţă, Iaşi, 2006 şi Sanda Sfichi, Cartea Binelui vol. II, Lumina lăuntrică, 2007. Colaborează la diferite reviste din ţară şi străinătate, face parte din colegiul de redacţie al revistei Dacia literară. Recompensată cu Premiul Vasile Pogor al Primăriei municipiului Iaşi pentru realizarea de albume dedicate Iaşilor (2005), Cetăţean de onoare al comunei Trifeşti, jud. Iaşi (2001), pentru merite deosebite în realizarea Muzeului C. Negruzzi de la Hermeziu, comuna Trifeşti, jud. Iaşi.

VATAVU Georgeta, n. 28 ianuarie 1925, la Iaşi. Poetă şi epigramistă. Studii liceale la Oltea Doamna Iaşi, Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi, cursuri de specializare în radiologie, epidemiologie şi igienă generală. Medic specialist radiolog la Spitalul de boli infecţioase Iaşi, medic la spitalul mixt Nicoreşti-Tecuci, asistent univ. UMF Iaşi, şef secţie la Spitalul C. I. Parhon Iaşi, oncolog la clinica radiologică Iaşi. Colaborează cu versuri, satire, reportaje, epigrame şi fabule la Flacăra Iaşului, Opinia, România pitorească, Flacăra, Vremea, Muncitorul sanitar, Viaţa medicală etc. Prezentă în numeroase culegeri de epigrame, în paginile revistelor Epigrama, Amprenta (Buzău), Post-Scriptum (Chişinău), Cacealmaua (Ploieşti), Păcală (Craiova), Hohote (Tg. Jiu) etc. Publică volumul de epigrame Tablete antistress (1999). Deţine Premiul I la Concursul de texte satirice (1960) şi titlul de laureat al Teatrului C. Tănase Bucureşti pentru texte satirice şi scheciuri. Prezenţă constantă la Radio Bucureşti, Radio Iaşi, în revista Viaţa medicală, prezentă în volume publicate în colaborare, între care în lumea epigramei, Cascada epigramelor, Epigrama în Târgul Ieşilor, Perle de umor, Trei decenii de epigramă.

13 CIUBOTARU Ion H., n. 28 ianuarie 1940, în Arborea, comuna George Enescu, jud. Botoşani. Etnolog şi eseist. Studii gimnaziale la Şendriceni, Botoşani, liceale la Dorohoi, superioare la Iaşi, Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza (1961-1966). Doctor în filologie (etnologie) al Universităţii din Cluj (1976). A lucrat la Muzeul Etnografic al Moldovei, Iaşi (1966-1967). Din anul 1968 este cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română A. Philippide Iaşi, şeful Sectorului de etnografie şi folclor, profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza (1991), unde predă cursul de Etnologie generală, profesor universitar dr. la Facultatea de Litere, Catedra de literatură română Garabet Ibrăileanu, director al Centrului Judeţean al Creaţiei Populare Iaşi (1992-2003). Debutează în Viaţa studenţească (1965). Colaborează la Ateneu, Convorbiri literare, Cronica, Anuarul de lingvistică şi istorie literară, Anuarul de folclor, Basarabia şi Limba română (Chişinău), Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei etc. cu studii, articole, note, comentarii şi recenzii. Primeşte Premiul naţional Etnos (Bucureşti), Premiul naţional Dacia (Chişinău), Premiul Academiei Române Timotei Cipariu (ex aequo) pentru colaborarea la Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979), Premiul Academiei Române Simion Florea Marian (2007), pentru lucrarea Catolicii din Moldova. Universul culturii populare, vol. I-III (Iaşi, Editura Presa Bună, 1998-2005). Lucrarea a fost distinsă şi cu Premio Internazionale di Studi Demoetnoantropologici Giuseppe Pitre-Salomone Marino, Palermo, 2007. Publică volumele: Chestionar folcloric şi etnografic general (1970), Folclor poetic. Cântece şi strigături din judeţul Botoşani (1980), Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (1986), Valea Şomuzului Mare. Monografie folclorică, vol. I-II (1991), Marea trecere. Repere etnologice în ceremonialul funebru din Moldova (Bucureşti), Grai şi Suflet – Cultura Naţională (1999), Petru Caraman. Destinul cărturarului (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2008). Coautor al volumelor: Teatru folcloric din judeţul Iaşi (1969), Folclor din ţinutul Rădăuţilor (1969), Vânătorii. Monografie folclorică (1971), Războieni – Valea Albă şi împrejurimile (1977), Ornamente populare tradiţionale din zona Botoşanilor (1982), Ornamente populare tradiţionale din Moldova. Cusături, ţesături (1988), Folclor muzical din ţinutul Neamţului (2009). A editat, din opera postumă a profesorului Petru Caraman, următoarele volume: Literatură populară (1982), Descolindatul în orientul şi sud-estul Europei. Studiu de folclor comparat (1997), Studii

14 de etnografie şi folclor (în colaborare, 1997), Vechiul cântec popular ucrainean despre Ştefan Voievod şi problemele lingvistico-etnografice aferente (2005), Kochanowski – Dosoftei, Psaltirea în versuri. (2005). Contribuie la realizarea Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (Bucureşti, Editura Academiei Române, 1979) şi a Dicţionarului general al literaturii române, vol. I-VI (Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2004-2007, continuă). Este iniţiatorul şi coordonatorul colecţiei Caietele Arhivei de Folclor, în cadrul căreia s-au publicat zece volume (1979-1991).

VAIDA A. G., n. 30 ianuarie 1910, la Iaşi - m. 17 decembrie 1965, Bucureşti. Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Se remarcă în domeniile publicisticii, nuvelei, povestirii şi romanului. Scrie romanele: Scântei în beznă (1950) şi Clocote (1954), apoi Procesul (1951, povestiri), Povestiri din anii grei (1954), Povestea unei mame (1957) şi nuvelele Soarele din anii grei (1951), Anii mâniei (1956), Eşecul bandei V5 (1957), operă „cu valoare documentară, al cărui interes constă în autenticitatea faptelor narate” (Marian Popa).

APETROAIEI Ion, n. 30 ianuarie 1930, Petricani, judeţul Neamţ - m. 21 iulie 1995, Iaşi. Publicist. Studiile gimnaziale şi liceale la Piatra Neamţ, apoi Şcoala de literatură şi critică literară Mihai Eminescu din Bucureşti. Funcţionează ca redactor la ziarul Flacăra din Piatra Neamţ, din 1963 este bibliotecar la Biblioteca sindicatelor din Iaşi. În 1964 fondează cenaclul literar Viaţa, în 1971 apare revista Viaţa la care este redactor şi coordonator. Din 1993 este director al revistei Viaţa, serie nouă. Debutează cu versuri în ziarul Flacăra. De-a lungul timpului colaborează cu versuri, proză, reportaje, articole la Iaşul literar, Albina, Cronica, Ateneu, Flacăra Iaşului, Opinia etc. Îngrijeşte antologia de folclor literar Cetioara mea de brad (Bacău, 1966). Apar postum volumele Aforisme (Iaşi, Viaţa, 1996) şi Flori din Moldova (Iaşi, Viaţa, 2002).

15 FEBRUARIE

ISTRATI Ioan Valentin, n. 8 februarie 1975, în Iaşi. Teolog, eseist şi traducător. Seminarul teologic Veniamin Costachi, Mănăstirea Neamţ (1990-1995), Facultatea de teologie ortodoxă Iaşi, secţia Pastorală (1995-1999), lucrarea de licenţă sub îndrumarea I.P.S. Mitropolit Daniel (1999). Urmează cursurile de doctorat în teologie, disciplina Teologie liturgică, sub îndrumarea I.P.S. prof. dr. Laurenţiu Streza (2000-2005), în 2007 susţine teza de doctorat. Burse de studii şi cercetare la Strasbourg (1991), în Grecia (1998), în Anglia (2001-2002). Profesor de religie la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Tg. Neamţ (2000-2001), corector la Editura Trinitas (2002-2003), redactor coordonator al revistei Teologie şi viaţă, Editura Trinitas (din 2003), expert cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor (din 2004), asistent la Facultatea de teologie ortodoxă Dumitru Stăniloae Iaşi (din 2005). Autorul cărţilor: Odele lui Solomon – rugăciuni creştine din secolele I-II, cu o prefaţă de acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga (Editura Anastasia, 2003), Sfântul Ierarh Nicolae – Mirul iubirii lui Hristos (Iaşi, Pars pro toto, 2007), Metaforele Sfântului Duh, cu o prefaţă de acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, în curs de publicare, Taina Veacurilor – Timp şi eternitate în cultul liturgic şi în misiunea pastorală a Bisericii, în curs de publicare. Cu numeroase studii, eseuri, articole şi traduceri în volume colective şi în reviste, recenzii şi prezentări de cărţi. Traduce, între altele, The spiritual message of the Moldavian Monasteries de I.P.S. Daniel, Sfânta Parascheva – ocrotitoarea pelerinilor (Iaşi, Trinitas, 2003), Eclesiologie euharistică de Lucian Turcescu (2002). Participă la emisiuni ale posturilor Radio Iaşi şi Radio Trinitas, TVR 1, Antena 1, Tele M, TV Bit.

16 Roma, New York, Palermo, Buenos-Aires, Hanovra, Lisabona, Varşovia, Madrid etc. Este deţinător a numeroase premii naţionale, între care se impun cele de grafică şi ilustraţii ale unor cărţi semnate de Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu, Calistrat Hogaş, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Petre Ghelmez ş.a. Este apreciată Eseistica sa pe teme de artă şi cultură. ”În oricât de puţine pagini s-ar scrie istoria artei contemporane româneşti, numele lui Constantin Baciu nu poate lipsi. Cu uimitorul său talent de pictor şi grafician, el se preumblă adesea prin codrii lui Hogaş şi Sadoveanu şi, când răsfoim cărţile lor, codrii aceştia dezveliţi de tuşurile lui sunt mai proaspeţi, mai plini de frunze, mai cutremuraţi de umbrele istoriei” (Constantin Prut). Cuvinte elogioase la adresa operei lui au fost rostite şi de Val Gheorghiu.

AGACHE Catinca, n. 10 februarie 1950, în Deleni, jud. Iaşi. Publicistă şi istoric literar. Studii gimnaziale şi liceale la Hârlău, Facultatea de Litere din Iaşi (1976- 1980). Doctor în filologie (2006). Profesoară la Şc. generală Slobozia şi la Liceul teoretic din Hârlău, apoi şefa Bibliotecii orăşeneşti Hârlău, din 1990 şefă birou la Biblioteca jud. Gh. Asachi Iaşi, din 1994 şefă de serviciu, director adj. (2001-2008), cadru didactic asociat la cursul de Istoria cărţii şi a bibliotecii, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (2005-2008). Debutează în presa literară în 1976, colaboratoare la Cronica, Symposion, 24 de ore, Lumina (Iugoslavia), Revista Română, almanahul Apă vie (Timişoara) etc. Activitate susţinută în cercetarea fenomenului biblioteconomic prin studii, articole, anchete de sociologia cărţii, bibliografii ş.a. Îngrijeşte ediţia Metafore româneşti din Iugoslavia, antologie (Cronica, 1999) şi volumul 2 din aceeaşi antologie, împreună cu Valeriu Stancu (Cronica, 2000), coautoare la Ghid enciclopedic (Universitas XXI, 2001), importantă lucrare proiectată în mai multe volume, împreună cu Emanuel Iftodi. Publică apoi Biblioteci în timp, în colab. (Iaşi, Princeps Edit, 2004), Literatură română în ţările vecine, (Iaşi, Princeps Edit, 2006), Privitor din bibliotecă (Iaşi, Vasiliana ’98, 2007), Biblioteconomie. Valori tradiţionale şi moderne (Iaşi, Vasiliana ’98, 2007) şi Fenomenul literar din Voivodina, Serbia (Iaşi-Panciova, Princeps Edit - Libertatea, 2008). Obţine numeroase premii, între care Premiul Festivalului M. Eminescu (Drobeta Turnu Severin, 2001), Premiul Fundaţiei M. Eminescu (Iaşi, 2000), Premiul Tibiscus (Uzdin, Iugoslavia, 1997, 2000), Diplome ale Saloanelor de carte de la Chişinău, Cernăuţi şi Iaşi, alte premii şi distincţii obţinute la Panciova, Orşova, Novi Sad, Medalia Meritul

17 Cultural, cl. a III-a (2005). Este membră a Uniunii Scriitorilor din R. Moldova.

BLĂNARU Constantin, n. 14 februarie 1940, în Cornu- Luncii, jud. Suceava. Prozator şi critic literar. Şcoala elementară o face în satul natal (1948-1952), gimnaziul la Băişeşti, comuna Cornu-Luncii (1952-1955), apoi Liceul Nicu Gane din Fălticeni (1955-1959). În perioada 1959-1964 urmează cursurile Facultăţii de Filologie – secţia Limba şi literatura română, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi. A fost profesor la Ipoteşti (1964-1968), redactor la ziarul Zori noi (1968-1970), metodist la C. J. Suceava (1970- 1973), inspector de specialitate la I. S. J. Suceava (1976-1983 şi 1990- 2003). A colaborat la Convorbiri literare, Dacia literară, Revista română, Dulce Bucovină, Crai nou, Vitraliu, Cronica, Dor de dor etc. Debutează în 1966 cu proza Copilul şi soarele în Zori noi, Suceava. În volum, debutează în 1981 cu romanul La lumina zilei (Premiul Ed. Junimea). Urmează volumele Ucenicul vinului, povestiri şi nuvele (Suceava, Muşatini, 2006), Liantul, povestiri şi nuvele (Iaşi, Universitas XXI, 2007), Vertij prin memorie (Câmpulung Moldovenesc, Editura Biblioteca Mioriţa, 2008). Este prezent în antologia Proză, eseuri, interviuri de Vasile Andru. În 2008 îi apare volumul de critică literară Însemnări despre autori şi cărţi (Câmpulung Moldovenesc, Editura Fundaţiei Culturale Alexandru Bogza). În prezent, cu domiciliul stabil în Iaşi.

BOUREANUL Eugeniu, n. 18 februarie 1885, la Tecuci - m. 28 noiembrie 1971, înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Prozator şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studiile primare şi liceale în oraşul natal, Facultatea de Litere şi Filosofie la Iaşi. Îşi continuă studiile la Bologna (Italia). În perioadele 1908-1920 şi 1931-1934 funcţionează la Iaşi ca avocat, profesor etc. Debutează în revista Semănătorul, cu activitate ziaristică la Prezentul, Patriotul, Opinia, Evenimentul, Lumea copiilor şi la Radio, apoi la Arhiva, Flacăra, Capitala etc. Primul volum Povestiri din copilărie apare în 1905. Urmează mai multe cărţi de povestiri, între care Sufletul ruinelor (1926), Povestiri de pe dealuri şi Povestiri de prin văi (1928). Volumul Reflecţii şi paradoxe (1928), romanele Cel din urmă erou (1934), Vijelia (1969), volumul de călătorii De la Thule la Taprobana (1969) confirmă harul scriitoricesc al

18 lui Eugeniu Boureanul. Traduce din Goethe, Jack London, Oscar Wilde, Nerval, Maupassant, Lev Tolstoi etc.

IACOBAN Mircea Radu, n. 19 februarie 1940, în Iaşi. Prozator şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii: Facultatea de Filologie, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (absolvită în 1962). Redactor TV (1961-1966), secretar general de redacţie la revista Cronica (1966-1969), director, Editura Junimea (1969-1979), director, Teatrul Naţional Iaşi (1979-1990), director, Teatrul Luceafărul (1994-2006). Publică Estudiantina (1962), Nedumerit, în Atlantida (1968), Cu microfonul în buzunar (1969), Lumea într-o picătură (1971), Altfel, despre sport (1972), Din Azore, în Antile (1973), Sâmbătă la Veritas (1971) - Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Departe (1974), Razna prin trei continente (1977), Reduta şi şoarecii (1977) - Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, Oastea oştilor (1980), Martor (1981), Noaptea (1981), ...şi alte piese (1985), Begunci (Beograd, 1978), Sonnabend in Veritas (Berlin, 1974), Klopotliwi swiadek (Warszawa, 1980), Daleci (Sofia, 1978), Puterea ingrată la români (1990), O cronică a Basarabiei (vol. I, 1995) - Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, O cronică a Basarabiei (vol. II, 1999), Potcoave pentru purici (2000), Uimiri (2001), Grădina şi Dumnezeu (Pallas, 2003), Să vezi şi să nu crezi (Suceava, Muşatinii, 2006), Printre cărţi (Iaşi, Junimea, 2009). Are rubrici permanente în cotidianele centrale şi locale: Cronica Română, Monitorul de Suceava, Flacăra Iaşului. Piese de teatru jucate în aproape toate teatrele din România şi pe scene din străinătate (Germania, URSS, Cehoslovacia). Scenarii pentru filmele artistice de lung metraj: Un bulgăre de humă, Totul pentru fotbal, Am o idee, Escapada. Filme de scurt metraj (Studioul Sahia, Televiziunea Română). Premiul Academiei Române pentru dramaturgie (1977), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru teatru (1974), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru publicistică (1985), Diploma ACIN (1983). Membru al Asociaţiei Cineaştilor Români din România, Secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1970-1989), Ordinul Meritul Cultural (1978, 2002), Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2004).

19 MARTIE

VITCU Dumitru, n. 2 martie 1940, Ibăneşti, jud. Botoşani. Istoric şi eseist. Studii medii la Liceul Gr. Ghica Vodă din Dorohoi (1954-1957) şi superioare la Facultatea de Istorie-Filologie-Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1957-1962). Doctor în istorie (1974) şi conducător de doctorat (din 1999). Cercetător ştiinţific (din 1962) principal la Institutul de Istorie A. D. Xenopol Iaşi, şeful sectorului de istorie modernă (din 1986). Profesor (din 1994) la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava. Visiting professor la Emerson College (1983) şi la Boston College (1984) din SUA. Membru în Comitetul Naţional al Istoricilor (din 1996) şi expert evaluator al CNCSIS (din 2000). Decorat cu Ordinul „Meritul pentru Învăţământ” în grad de cavaler (2004). Preocupări de istorie politică, diplomatică şi culturală, imagologie, istoriografie şi istoria minorităţilor etnice în epoca modernă. Publică studii ştiinţifice sau culturale, eseuri, articole şi note în Anuarul Institutului „A. D. Xenopol”, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Cronica, Dacia literară, Codrul Cosminului, Revista Româno-Americană etc. Co-fondator, alături de dr. Silviu Sanie, al revistei Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae, vol. I-X (Bucureşti, 1996-2007). Distins cu Premiul N. Bălcescu al Academiei Române (1979) pentru volumul Diplomaţii Unirii şi Premiul revistei Cronica pentru contribuţii în domeniul istoriei culturii (1994). Autorul volumelor Istoria salinelor Moldovei în epoca modernă (1987), Diplomats of the Union (1989), George Enescu în spaţiul artistic american (1994), Între Revoluţie şi Unire. Pagini de istorie socială (1997), Relaţii româno- americane timpurii. Convergenţe-divergenţe (2000), Modernizare şi construcţie naţională în România. Rolul factorului alogen (2002), Lumea românească şi Balcanii în reportajele corespondenţilor americani de război. 1877-1878 (2005), George Enescu în spaţiul artistic americano- canadian (2007) ş.a. Realizator (în colaborare), coordonator sau editor al lucrărilor Aspecte ale luptei pentru unitate naţională (1984), Cuza Vodă. In memoriam (1983), Celebrating George Enesco (1997), Regulamentul Organic al Moldovei (2004), Constantin C. Angelescu, Scrieri alese. Drept, istorie, cultură (2005), Congresul de la Paris (1856). Prefaceri europene, implicaţii româneşti (2006).

20 BĂLĂCEANU Gheorghe, n. 20 martie 1950, în comuna Lespezi, jud. Iaşi. Publicist şi eseist. Şcoala generală şi gimnaziul în satul natal, Heci, apoi la Paşcani. Absolvă cursurile Liceului C. Burcă, Paşcani. După absolvire funcţionează doi ani ca profesor suplinitor. Între anii 1969 şi 1973 urmează cursurile nou înfiinţatei Facultăţi de sociologie-psihologie a Universităţii Al. I. Cuza. A fost apoi repartizat ca profesor în învăţământul preuniversitar ieşean. În 1975 se transferă la Secţia de medicină a muncii de la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică din Iaşi. În prezent este cercetător ştiinţific principal şi doctor în psihologie. Este autor sau coautor a peste 200 de lucrări ştiinţifice comunicate la manifestări naţionale şi internaţionale sau publicate în diverse volume sau reviste de specialitate. În 2000 debutează cu prima sa carte: Descifrând limbajul inimii (Iaşi, Eurocart). Urmează volumul Să ne cunoaştem artiştii în viaţă (Iaşi, Timpul, 2001), Pagini de artă naivă ieşeană/ Naive art pages from Iasi (Iaşi, Pim, 2003), Fragmente de suflet pentru suflet (Iaşi, Pim, 2005). A urmat cursurile de pictură la Şcoala Populară de Artă din Iaşi, clasa prof. Gabriela Agafiţei. Este membru fondator al Cenaclului Nicolae Tonitza. Este membru fondator şi director (din 1994 şi până în prezent) al Asociaţiei Artiştilor Plastici Ieşeni.

GIOSU Dan, n. 24 martie 1960, Bucureşti - m. 13 iun 2012, Bretagne - Franţa. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Liceului de arte şi meserii Gh. Asachi din Iaşi (1980). Îşi continuă studiile ca autodidact. Este redactor la revista Timpul. Debutează cu poezii în Convorbiri literare (1980). Colaborator la România literară, Cronica, Dialog, Opinia studenţească, Convorbiri literare etc. Iniţiază, împreună cu poetul Liviu Antonesei, serile revistei Timpul (din 1993). Primul volum de versuri, Întoarcerea cuvintelor, apare în 1984, la Editura Junimea, urmând Liber ca pasărea (Iaşi, Junimea, 1989), Patru plus îngerul (Iaşi, Cronica, 1994), Pătratul umbrei (Iaşi, Cronica, 1995), volumul de proză scurtă Scândura lui Afansol (Iaşi, Junimea, 1991). Publică apoi Deuderonom, Dar de fapt va fi sărbătoare şi Institutul mâinii stângi. Este prezent în antologia Poeţi ieşeni de Adam Sorkin, ediţie bilingvă (în traducerea lui A. Poruciuc). Obţine Premiul Asociaţiei Scriitorilor Iaşi (1993), Premiul revistei Cronica (1994) şi Marele premiu al Festivalului de poezie (Petroşani, 1995).

21 HARNĂU Cristian, n. 24 martie 1960, în Iaşi. Publicist şi poet. Studii filologice la Liceul M. Eminescu, studii superioare la Facultatea de Construcţii a Institutului Politehnic Gh. Asachi din Iaşi, promoţia 1986. Şef de secţie la Curierul de seară, redactor la Ţara, corespondent special al Agenţiei Moldova Press, colaborator al Televiziunii Naţionale din Chişinău (1990-1993), redactor la Studioul de Radio Iaşi, membru al Asociaţiei Ziariştilor Români. Debutează cu poeme în Literatura şi arta din Chişinău, publică articole, interviuri şi poezii în Curierul literar, Glasul naţiunii, Ţara, Moldova suverană, Plai românesc (Cernăuţi), Cronica, Opinia studenţească, Timpul etc. Autor al volumelor de versuri Sunete împotriva Materiei (Hyperion, Chişinău) şi Fluxul şi refluxul (Iaşi, Junimea).

RUSU Anca-Maria, n. 27 martie 1960, Iaşi. Eseist, critic de teatru şi film. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a UNITER şi a Asociaţiei Internaţionale a criticilor de teatru (secţia română). Studii la liceele Garabet Ibrăileanu şi Mihai Eminescu din Iaşi (1967- 1979), Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza, secţia franceză-engleză (1979-1983). Doctor în litere. Profesor la Paşcani şi Iaşi (1983-1990). Redactor la revista Cronica (1990-1991), asistent, lector, conferenţiar la Catedra de Limbă şi literatură franceză a Facultăţii de Litere Iaşi. Lector la Angers, Franţa (1996- 97). Debutează în Dialog, publică în Cronica articole şi cronici de teatru şi film, colaborează la Teatrul azi, România literară, Scena, Convorbiri literare, Dacia literară, Anuarul de lingvistică şi istorie literară, Scena şi ecranul ş.a. Debut editorial cu Stelele Oscarului, vol. I (Iaşi, Junimea, 1996) urmat de vol. II (Iaşi, Junimea, 2002), vol. III (Iaşi, Opera Magna, 2004) – ediţia a doua, revăzută şi actualizată – Cartea Oscarurilor (Chişinău, Cartier, 2006), coautoare. Publică volumele de critică literară şi teatrală: Cercurile concentrice ale absurdului (Iaşi, Timpul, 1999), Eugen Ionescu şi Samuel Beckett în spaţiul cultural românesc (Iaşi, Timpul, 2000), Les langages du théâtre (Iaşi, Timpul, 2000), Şcoala ieşeană de teatru (Iaşi, Artes, 2005), Spaţii literar-teatrale (Iaşi, Artes, 2006). Publică, de asemenea, volumul Eléments de phonétique française (Iaşi, Institutul European, 2002). Traduce în limba franceză Femeia în faţa oglinzii/ Famme devant son miroir de Hortensia Papadat- Bengescu (Iaşi, Cronica, 1996) şi din limba franceză La Dernière bande/

22 Ultima bandă de Samuel Beckett, reprezentată pe scena Teatrului Naţional Iaşi (1997-1998). Sub tipar: La poésie française du Moyen Âge.

BÂRSĂNESCU Ştefan, n. 28 martie 1895 în comuna Vipereşti, judeţul Buzău - m. 5 noiembrie 1984, înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iaşi. Pedagog şi eseist. A urmat şcoala primară în satul natal, iar studiile secundare la Buzău. Este licenţiat al Facultăţii de Drept (1919) şi al Facultăţii de Istorie şi Filosofie (1921) la Iaşi. I-a avut ca profesori, între alţii, pe iluştrii Garabet Ibrăileanu, Al. Philippide, M. Ralea, Petre Andrei, Dimitrie Gusti, Matei Cantacuzino, Ion Petrovici. În 1925 îşi susţine doctoratul în filosofie cu teza Emile Boutroux, viaţa, opera şi filosofia sa. A urmat cursuri de specializare în pedagogie la Berlin, Jena, München şi Hillerad (Danemarca). În 1921 îşi începe cariera didactică: profesor, apoi director al Şcolii Normale Vasile Lupu din Iaşi. Devine asistent la Catedra de pedagogie a Universităţii Al. I. Cuza, urmând în timp toate treptele ierarhiei didactice. A fost distins cu titlul de Profesor universitar emerit. Opera sa ştiinţifică însumează peste 30 de volume şi peste 500 studii şi articole publicate în ţară şi străinătate. Filosofia, istoria, pedagogia, estetica şi literatura au constituit, în egală măsură, preocupări constante ale savantului şi omului de cultură. A fost al treilea director al Seminarului pedagogic universitar din Iaşi, a condus Centrul de ştiinţe sociale din Iaşi, revistele Ethos şi Cercetări pedagogice. A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1963) şi membru al Asociaţiei Savanţilor Celebri din Chicago (S.U.A.). Se remarcă şi ca un autentic eseist publicând volumele Medalioane şi Pagini nescrise din istoria învăţământului şi culturii româneşti.

FLUTUREL Elena, n. 28 martie 1950, în satul Mân- jeşti, comuna Mogoşeşti-Iaşi. Publicist şi traducător. Studii primare şi gimnaziale la Şcoala din satul natal. Urmează cursurile Liceului M. Eminescu din Iaşi şi ale Facultăţii de Filologie, secţia română-franceză, Univer- sitatea Al.I. Cuza (1970-1975). Profesor de limba română şi limba franceză la şcolile din Mânjeşti şi Mogoşeşti, consilier educativ al Şcolii Dumitru Popa din Mogoşeşti, profesor îndrumător al Cenaclului literar Luceafărul şi al revistei omonime (din 1980), profesor îndrumător al Clubului de teatru Pinocchio. Distinsă cu diploma Gh. Lazăr cl. I, de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării

23 pentru activitate didactică deosebită (2005). Este cetăţean de onoare al comunei Mogoşeşti-Iaşi (2008). Colaborări la revista Etnogeneze Mogoşeşti, revista Neamul Românesc Iaşi şi Curierul Ginta Latină. Este coautor la volumele În umbra Columnei, jurnal de călătorie (Iaşi, Panfilius, 2005), Monografia comunei Mogoşeşti-Iaşi (Iaşi, Panfilius, 2005) şi Monografia Şcolii ”Dumitru Popa” Mogoşeşti-Iaşi (Iaşi, Panfilius, 2007). Realizatoare a versiunii în limba franceză a volumului de poezii Târziu de noiembrie, de Vasile Fluturel (Iaşi, Bolta Rece, 1999). Sub tipar: Pe la noi prin Europa, jurnal de călătorie. Iniţiatoare şi colaboratoare la proiecte educative cu finanţare europeană la nivelul şcolii şi al comunei, iniţiatoare a unor activităţi de parteneriat cu şcoli din Franţa şi din R. Moldova. Este membră fondatoare a Societăţii culturale Plai Mioritic Iaşi.

RAŞCU Ion M., n. 31 martie 1890, Iaşi - m. 6 decembrie 1971, Bucureşti. Poet, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cursurile liceale Ia Şcoala de la Fontenay-aux-Roses (Franţa), Facultatea de Litere şi Filosofie la Iaşi. Profesor de limba română la Iaşi, Tecuci, Bârlad, Brăila, Focşani şi la Liceul Gh. Şincai din Bucureşti. A debutat cu poezia Privelişti neplăcute în Duminica din Iaşi (1905) şi cu traducerea poemului dramatic Polyphem de Albert Samain în 1911. A fost colaboratorul Vieţii noi alături de Ion Pillat, n. Davidescu, Mihai Cruceanu, Eugeniu Speranţia şi alţii. A iniţiat şi sprijinit reviste, precum Versuri şi proză (Iaşi), Îndreptar (Bucureşti). Este autorul volumelor de versuri: Sub cupole de vis (1913), Oraşele dezamăgite (1914), Nelinişti (1927), La Lisieux cu sfânta Tereza (1934), Renunţările luminoase (1939), Eminescu şi cultura franceză (ediţie îngrijită de D. Murăraşu), iar în 1967, apare, sub îngrijirea lui D. Micu, o selecţie din întreaga sa creaţie, Poeme. A publicat şi lucrări de critică şi istorie literară: 32 de opere din literatura română (1937), Alte opere din literatura română (1938), Amintiri şi medalioane literare (1967). „Intelectual fin, om al cărţii şi al visului, I. M. Raşcu ilustrează acea pleiadă excepţională de mari profesori secundari, ce a adus strălucire şcolii româneşti” (Fl. Muscalu).

24 PETRESCU Florin Mihai, n, 31 martie 1930, Iaşi - m. 3 aprilie 1977, Iaşi. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cursurile primare, Liceul Internat C. Negruzzi şi Facultatea de Filologie la Iaşi. A debutat cu poezie în paginile revistei Iaşul literar (1956), iar debutul editorial, în 1959, cu volumul Chemarea primăverii. Au urmat volumele Stele roşii (1960), Perspective (1963), Concert minus unu (1968) pentru care a obţinut premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, Între pământ şi stele (1970), Vis şi simetrie (1973), La timpul unu (1974), Taina oracolelor (1976). Multe dintre poeziile sale au fost traduse şi editate în antologii de lirică românească peste hotare. „Pentru toate, balsam i-a fost poezia, miraj în care a crezut cu devoţiune, zână pe care a venerat-o până în apusul luminii sale, putând fi considerat, pe drept cuvânt, unul dintre ultimii menestreli ai domniţei din turnul de cleştar” (Aurel Leon).

25 APRILIE

PHILIPPIDE Alexandru A., n. 1 aprilie 1900, Iaşi - m. 8 februarie 1979, Bucureşti. Poet, prozator, eseist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Fiu al marelui lingvist şi filolog cu acelaşi nume. Şcoala primară, Liceul Naţional (1910-1918), Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi. Studii de specializare la Berlin (1922-1924) şi la Paris (1924-1928). La Bucureşti lucrează în Ministerul de Externe, apoi în Ministerul Propagandei (1929-1947). A debutat în climatul ieşean al Vieţii româneşti şi de la Însemnări ieşene cu poezia Cântecul câtorva (1919). Colaborează cu versuri şi proză, cronici, recenzii, eseuri, reportaje, evocări, studii la Viaţa românească, Adevărul literar şi artistic, Lumea literară, Cugetul românesc, Revista fundaţiilor, Gândirea, Dimineaţa, Vremea şi altele. Ca poet a debutat editorial cu volumul Aur sterp (1922), apoi Stânci fulgerate (1930), Visuri în vuietul vremii (1939), Poezii (1962) şi Monolog în Babilon (1967). Eseurile sale au fost adunate în volumele Studii şi portrete literare (1963), Studii de literatură universală (1966), Scriitorul şi arta lui (1968), Consideraţii confortabile (1970 şi 1972), Puncte cardinale europene: orizont romantic (1973), Studii şi eseuri (2 vol., 1978). Autor al volumului de nuvele Floarea din prăpastie (1942). A tradus din marii poeţi ai lumii: Goethe, Heine, Novalis, Hölderlin, Rilke, Poe, Baudelaire, Puşkin, Lermontov etc. Reeditările din traducerile sale sunt adunate în volumul Flori de poezie străină răsădite în româneşte (1973). Este încununat cu titluri şi premii literare. Membru al Academiei Române, laureat al Premiului Herder (Austria) în 1965 şi al Marelui Premiu al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 1977.

PAVEL Emilia, n. 9 aprilie 1925, în satul Popeşti, jud. Iaşi - m. 16 octombrie 2014, Iaşi. Etnograf şi eseist. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, apoi Liceul de fete Oltea Doamna din Iaşi (1946). Absolvă, în 1950, cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza. În 1951 este încadrată ca şefă de secţie la Muzeul Etnografic al Moldovei Iaşi. A contribuit la constituirea colecţiilor, participând la organizarea primului Muzeu Etnografic, care s-a inaugurat pe 16 februarie 1958. Publică peste 100 de studii şi eseuri în Revista de Etnografie şi Folclor, Revista Muzeelor, Studii

26 şi cercetări de Istoria Artei, Dacia literară, Convorbiri literare, Tibiscus, Datina, Cronica etc. Este coautoare a volumului Arta populară de pe Valea Bistriţei (Bucureşti, Editura Academiei, 1969). În cadrul Universităţii Cultural Ştiinţifice a ţinut cursuri de Etnografie şi Artă populară. Colaborează la Radio şi TV. Din 2003 este muzeograf expert şi membră a Societăţii de Istorie şi Retrologie Agrară. Cărţi publicate: Portul popular din zona Iaşului (Iaşi, 1969), Jocuri cu măşti din zona Iaşi (Podişul Central Moldovenesc) (Iaşi, 1971), Măşti populare moldoveneşti (Iaşi, 1972), Portul popular din zona Iaşi (Bucureşti, Meridiane, 1975), Portul popular moldovenesc (Iaşi, Junimea, 1976), Scoarţe şi ţesături populare (Bucureşti, Editura Tehnică, 1989), Studii de etnologie românească (Iaşi, Junimea, 1990), Jeux à masques en Moldavie, album (Iaşi, Palatul Culturii, 1998), Studii de Etnologie Românească (Iaşi, Princeps Edit, 2006). Prefeţe de Vasile Filip, Romulus Vulcănescu, Vasile Chirica, Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Pentru contribuţia considerabilă în domeniul etnomuzeologiei primeşte numeroase distincţii: Diplomă de excelenţă – Iaşi, 2001, 2007 şi 2009, Medalia jubiliară – Sibiu, 2005, Atestat de expert în bunuri cu semnificaţie etnografică (2003), Cetăţean de onoare al comunei Popeşti (2004). Prin decret prezidenţial i se conferă Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004).

SPIRIDON Cassian Maria, n. 9 aprilie 1950, în Iaşi. Poet, eseist şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi liceale în Negreşti-Vaslui (1957-1969), Facultatea de mecanică a Institutului Politehnic (1969-1975). Inginer la Albeşti-Botoşani, C.U.G. Iaşi, şef laborator cercetări, şef colectiv cercetare la C.E.S.I.T.U.M.P. Iaşi. Director fondator al revistei Timpul (1990-1991), redactor la Cronica (1991-1992), redactor la Evenimentul zilei (1992-1994), redactor-colaborator la postul TV Europa Nova (1993-1995), din 1994 fondator şi redactor şef al revistei de cultură poetică Poezia, din 1995 redactor coordonator al Caietelor de la Durău, director al Editurii Timpul, redactor şef al revistei Convorbiri literare, din 1996 este membru al Consiliului USR şi al Comitetului de Conducere a USR, filiala Iaşi, din 2000 este membru al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează cu poezie în Amfiteatru (1970). Laureat al festivalului naţional de poezie Nicolae Labiş. Organizator şi participant la mişcarea revoluţionară anticomunistă din 14 decembrie 1989 din Iaşi. Colaborează la principalele reviste literare din Iaşi şi din ţară. Publică volumele: Pornind de la zero (Iaşi, Junimea, 1985),

27 Zodia nopţii (Bucureşti, Cartea Românească, 1994) – Premiul revistei Poesis – Satu Mare, pentru cea mai bună carte a anului, Iaşi, 14 decembrie 1989, începutul Revoluţiei române (Iaşi, Timpul, 1994) – Premiul cultural Vasile Pogor al Primăriei Iaşi, Piatra de încercare, versuri (Iaşi, Junimea, 1995), De dragoste şi moarte, versuri (Timişoara, Helicon, 1996), Intrarea în apocalipsă, versuri, ediţie bilingvă (Oradea, Cogito, 1997), Arta nostalgiei, poeme cuantice (Bucureşti, Cartea Românească, 1997) – Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Dobrogea, revista Tomis, Constanţa, Premiul pentru poezie al Salonului de carte Oradea, 1998, Întotdeauna ploaia spală eşafodul (Botoşani, Axa, 1997) – Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor – Filiala Iaşi, Atitudini literare (Bucureşti, Cartea Românească, 1999), Premiul special Radu Enescu la Salonul Internaţional de Carte Oradea – 2000, Clipa zboară cu-n zâmbet ironic (Craiova, Dionysos, 1999), Marele premiu al Festivalului internaţional de poezie de la Sighetul Marmaţiei – 1999, Dintr-o haltă părăsită, versuri (Timişoara, Augusta, 2000) – Marele premiu ASLA Oradea – 2001, Pornind de la zero (Bucureşti, Cartea Românească, 2000), Über den Wald, versuri, volum bilingv (Dionysos, 2002), Atitudini literare, vol. II, (Bucureşti, Cartea Românească, 2002) – Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul revistei Antares, Premiul pentru publicistică al USR Filiala Iaşi, Ucenicia libertăţii (Atitudini literare III) (Bucureşti, Cartea Românească, 2003) – Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu pe anul 2003, Nimic nu tulbură ca viaţa, poezii, (Cluj-Napoca, Dacia, 2004) – Premiul Mihai Ursachi pentru poezie la Salonul de Carte al Bibliotecii Gh. Asachi, Iaşi, 2004, Premiul Fundaţiei Culturale Hyperion – 2004, Petre Ţuţea între filosofie şi teologie (Oradea, Cogito, 2004), Aries, antologie de versuri (Iaşi, Junimea, 2004), Eminescu, azi (Iaşi, Junimea, 2005) – Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi – 2005, Între două lumi, antologie de versuri în română, spaniolă, franceză, engleză, germană (Iaşi, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2006), Orizonturi duble (Atitudini literare IV) (Bucureşti, Cartea Românească, 2006), Aventurile terţului (Iaşi, Junimea, 2006), Marea înfăţişare a lui Mihai Ursachi (Iaşi, Princeps Edit, 2006), Noduri pe linia vieţii, versuri (Piteşti, Paralela 45, 2007), 101 dialoguri în libertate, interviuri (Ideea Europeană, 2007), O săgeată îmbrăcată în roşu, versuri (Piteşti, Paralela 45, 2008), Vieţi controlate, eseu, (Ideea Europeană, 2008), Aries, poeme, ediţie bilingvă (Iaşi, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2008). Prezent în diverse antologii din ţară şi străinătate, la festivaluri de poezie din Columbia, Belgia, Macedonia, Franţa. Prezent, ca invitat, la festivaluri naţionale şi internaţionale de poezie. Tradus şi publicat în franceză, engleză, germană,

28 spaniolă, suedeză, rusă, chineză, finlandeză, polonă, cehă, albaneză, slovacă, arabă, maghiară, coreeană, sârbă ş.a. Prezent cu texte la radio şi televiziunile locale şi naţională. Beneficiarul unor burse de cercetare Fondul Literar şi CopyRo. Este membru al Societăţii ziariştilor români, al Asociaţiei ziariştilor români, al PEN Clubului european. „De un impresionism intelectualizat, al «recompunerii morale», neanecdotic, neteatral, poezia lui Cassian Maria Spiridon este pentru lirismul contemporan românesc încă o treaptă pe scara «simţirii creatoare», a sugestiei simbolice regenerate” (Liviu Ioan Stoiciu).

HASAN Alexandra, n. 10 aprilie 1945, în Galaţi. Publicistă şi eseistă. Absolvă Liceul de fete nr. 2, actualul Garabet Ibrăileanu din Iaşi (1962), apoi Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1962-1967). Redactor la Postul de Radio Iaşi (1967- 1985 şi 1989-1993), unde realizează, printre altele, emisiuni la secţiile Actualităţi, Tineret-copii. Redactor la ziarul Flacăra Iaşului, secţia cultură-învăţământ (1985- 1989), redactor la Postul de radioteleviziune Europa Nova din Iaşi (1993- 2000). În paralel, colaborări în presa scrisă, ziare şi reviste de cultură, printre care Convorbiri literare, Cronica, Oglinda literară, 24 de ore ş.a. Este autoarea volumului Fals tratat de jurnalism (Iaşi, Institutul European, 2004) din Argumentul căruia spicuim: ”Am strâns în acest volum tot ce a scăpat, prin nu ştiu ce împrejurări, risipei funciare a celei care a crezut că gazetăria e efemeridă. Crede şi astăzi că vorbele-n vânt, în… eter au aceeaşi soartă cu predica în pustie rezervată atâtor confraţi idealişti care încă nu se lasă, chiar dacă sunt tot mai puţini acum, când gazetarii de unică folosinţă sunt la modă”.

ŢĂRANU Ion Gr., n. 19 aprilie 1940, Munteni-Belceşti, jud. Iaşi - m. 31 martie 2017, Iaşi. Prozator, publicist şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova. Şcoala profesională CFR Nicolina (1955-1958), Liceul Gh. Mârzescu (1958-1962), Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1962-1967), cursuri postuniversitare de ziaristică (1984-1985), cursuri în domeniul muzeologiei (1991). Redactor la Radio Iaşi, preşedinte al Comitetului Judeţean de Cultură Iaşi (1974-1979), redactor şef al revistei Cronica (1979-1989), muzeograf la Muzeul M. Eminescu Iaşi (1990-1992),

29 ataşat cultural la Ambasada României din Chişinău (1992-1996), muzeograf la Muzeul literaturii române Iaşi (1997-2001), consilier la Ambasada României din Chişinău (2001-2005). Debutează cu proză în Iaşul literar (1969), colaborează la Convorbiri literare, Tribuna, Steaua, Luceafărul, Orizont, Ateneu etc. Obţine Premiul de debut pentru Sub zodia Dragonului (1975), Premiul M. Sadoveanu al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1977), Premiul Ministerului Culturii pentru piesa O poveste cu poveşti (1977). Autorul volumelor de proză Sub zodia Dragonului (Iaşi, Junimea, 1975), Istorie vie (Iaşi, Junimea, 1989), Numai tinereţii i se iartă totul, vol. I-II (Junimea, 2001), al pieselor de teatru O poveste cu poveşti şi O aventură de zile mari, jucate pe scenele teatrelor din Iaşi şi Bacău. Cu preocupări constante în dezvoltarea activităţii culturale ieşene: organizarea Festivalului de artă teatrală, sărbătorirea Teatrului evreiesc Avram Goldfaden, amplasarea busturilor compoziţionale Matei Millo, Mihai Codreanu, George Enescu, Mihail Sadoveanu pe esplanada Teatrului Naţional Vasile Alecsandri, selectarea proiectului pentru Statuia Independenţei (de Gabriela şi Gheorghe Adoc), demersuri pentru decorarea celor 12 ogive din Sala paşilor pierduţi (pictură de Sabin Bălaşa), iniţiator şi organizator al unor festivaluri, colocvii şi întâlniri cu caracter cultural. De asemenea, autor al multor iniţiative în domeniul relaţiilor culturale cu românii din afara graniţelor, în special cu cei din Republica Moldova.

MACARIE Gheorghe, n. 25 aprilie 1940, comuna Sadova-Câmpulung, jud. Suceava - m. 9 ianuarie 2018, Iaşi. Filolog, critic literar şi istoric de artă. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Liceul Grigore Ghica din Dorohoi, Facultatea de Filologie, secţia română, din Iaşi (1957-1962). Doctor în ştiinţe filologice (1976). Profesor în învăţământul liceal la Siret, din 1963, asistent, lector, conferenţiar, profesor la Universitatea Al. I. Cuza (Facultatea de Litere şi Facultatea de Teologie). Critic de artă, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, secţia critică şi istoria artei, din 1990, preşedinte al Societăţii ACREMIS din 1993. Debutează în Iaşul literar (1965), prezent cu studii, cercetări, cronici plastice etc. în principalele periodice din Iaşi şi din ţară, între care Convorbiri literare, Cronica, Steaua, Arta, Romanian civilization, Ateneu, Columna. Publică volumele Sentimentul naturii în proza românească a sec. al XIX-lea (Bucureşti, Minerva, 1980), Geografie literară - orizonturi spirituale în proza românească (Bucureşti, Albatros, 1980), Dimitrie Hârlescu (Bucureşti, Meridiane, 1986), Între literatură şi arte plastice (Iaşi, Trinitas,

30 1997), Mănăstirea Horaiţa, monografie (Iaşi, Trinitas, 1997), Interferenţe spirituale italo-române, ed. bilingvă (Iaşi, Universitas XXI, 2002), Ansamblul mitropolitan Iaşi (Iaşi, Pim, 2004), Barocul – arta şi mentalităţile în artele vizuale ale epocii lui Vasile Lupu (Iaşi, Cronica, 2005), Trăire şi reprezentare – barocul în artele vizuale ale Moldovei sec. al XVII-lea (Iaşi, Tehnopress, 2008). Îngrijeşte mai multe ediţii critice, realizează prefeţe, note bibliografice, tipăreşte, în colaborare, cărţi, monografii, albume, ghiduri etc. Este prezent în numeroase volume colective.

HUSAR Alexandru, n. 26 aprilie 1920, Ilva Mare, jud. Năsăud - m. 17 mai 2009, în Iaşi. Profesor, filosof şi scriitor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Liceul George Coşbuc din Năsăud, Facultatea de Filosofie şi Litere, specialitatea Filosofie, a Universităţii din Bucureşti. Obţine licenţa în estetică şi critică literară (1945). Doctor în filosofie în 1972. Este profesor la liceul din Năsăud, apoi arhivist la Arhivele Statului din acelaşi oraş (1946-1950). În perioada anilor 1951-1959, asistent la Catedra de filosofie, apoi la cea de istorie de la Universitatea din Cluj. Se transferă la Iaşi unde urcă toate treptele ierarhice de învăţământ superior la Universitatea Al. I. Cuza. A fost preşedinte al Comitetului de cultură şi artă al judeţului Iaşi şi secretar al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi, preşedinte al Comisiei de istoria şi teoria artei, filiala Iaşi a Academiei. Între 1975 şi 1976, profesor asociat la Universitatea San Marcos din Lima (Peru), a susţinut numeroase conferinţe în ţară şi străinătate. Debutează cu versuri şi note de călătorie în publicaţii din Năsăud. De-a lungul timpului colaborează la numeroase reviste de specialitate, (Limbă şi literatură română, Revista de filosofie, Revista de istorie şi teorie literară), literare şi culturale (Convorbiri literare, Iaşul literar, Secolul XX, Cronica, Luceafărul etc.). Publică volumele Dincolo de ruine. Cetăţi medievale (1959), Întoarcerea la literatură (Printre clasici, 1978), Ars Longa (1980), Metapoetica. Prolegomene (1983, respectiv 2005), Izvoarele artei (1988), Irenikon (versuri, 1990), Mioriţa. De la motiv la mit (1991), Ideea europeană (1993), Lecţiile istoriei (1995), Anti-Gog (Iaşi, 1996, respectiv 2005), Cetăţi de pe Nistru (1998), Periplu prin memorie, o tempora… (1998), Întoarcerea la literatură (2000), Poeme de odinioară (2000), Pro Eminescu (2001), Tradiţii naţionale în estetică şi filosofia artei (2001), Printre contemporani (2003), Întoarcerea la literatură. Sugestii (2004), Avem o misiune (2004), O tempora (2004), Cetatea Ciceului (2004),

31 Ciceu. Cetatea de pe Someş (2004), Coborîrea în viaţă (2007), Lucian Blaga între amintire şi actualitate (2008). Autor al unor traduceri (de exemplu, din Pierre Tiberghien, Cum să te cultivi, 2006), dar şi colaborator la volume colective. Deţinător al Premiului Academiei Române (pentru Metapoetica, 1985), al Premiului Uniunii Scriitorilor (1995), al Premiului Salonului de carte - Iaşi (1993), al Premiului Salonului Internaţional de carte - Chişinău (1995), al Premiului Pogor (ediţia 2000), pentru „excelenţă în activitatea culturală”; al Premiului Fundaţiei Internaţionale Ştefan Lupaşcu pentru Ştiinţă şi Cultură - Iaşi (2000), al Premiului conferit (pentru opera omnia) de revista Ateneu - Bacău (2004), al Premiului (pentru opera omnia) conferit la Târgul Internaţional de Carte Librex - Iaşi (2005), al Premiului de excelenţă acordat de Asociaţia Română pentru Patrimoniu - Iaşi (2005), al Premiului (pentru opera omnia) conferit pentru întreaga activitate literară de către Prefectura judeţului Iaşi (2005), al Premiului (pentru opera omnia) acordat de Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România (2005), al Premiului (pentru opera omnia) acordat la Salonul Internaţional de Carte Românească - Sibiu (2006), al Premiului de excelenţă Sunt ieşean, deci european - Iaşi (2008). Numeroase traduceri din lirica franceză, italiană, spaniolă, latino-americană, engleză şi germană. Din 1985 membru corespondent al Academiei din Roma, în anul 2000 IBC Cambridge îi oferă The Twentieth Century Award for Achivement. Este declarat International Personality of the Year 2001. Prin Decret prezidenţial i se conferă Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Ofiţer (2002). Cultura şi învăţământul ieşean îi datorează mult profesorului, scriitorului şi filosofului Al. Husar.

32 MAI

CÎRSTEA Cristina, n. 9 mai 1970, Bucureşti. Poetă şi eseistă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi Liceul de filologie-istorie Iulia Hasdeu din Bucureşti, Facultatea de Litere, secţia română-engleză, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1996). Profesor la Casa de copii şcolari nr. 5 din Bucureşti, colaborator cultural la Radio Bucureşti (1987- 1990), redactor la Monitorul şi 24:ORE din Iaşi (1990- 1996). Debutează în revista Convorbiri literare (1990), publică în Cronica, Dacia literară, Caiete botoşănene, Luceafărul, Steaua, Timpul, Poesis etc. Face parte din antologia Junimea ’90 (Iaşi, Muzeul Literaturii Române, 1995), autoarea volumului Noi, fiii melcului (Junimea, 1997), distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1998), apoi publică volumul Ceva care să-mi amintească de mine (Ed. Cartier, Chişinău, 2000). Deţine Premiul Inspectoratului pentru cultură Deva (1989), Premiul Inspectoratului pentru cultură Botoşani (1996), Premiul Societăţii Culturale Junimea, 1995. Prezentă cu texte lirice în The City of Dreams and Whispers (Oxford-Portland-Iaşi, 1998), Un sfert de veac de poezie (Ed. Luceafărul, 1998), Mica antologie de poezie română (Editura Regală, 1997). A publicat interviuri şi eseuri în aproape toate revistele din ţară. Prezentă cu texte lirice în reviste din Canada şi SUA.

ŞERBAN Geo, n. 20 mai 1930, la Iaşi. Critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cu studii gimnaziale şi liceale la Curtea de Argeş, Facultatea de Filologie la Bucureşti (1949-1953). Colaborează cu articole şi studii în presa literară. În 1968 îi apare volumul Exegeze, care reuneşte principalele analize asupra marilor scriitori români. Idei trăite (1969) adună maxime din operele literare, Ispita istoriei (1980). Îngrijeşte ediţiile din articolele lui George Călinescu, Ulysse (1968) şi Gâlceava înţeleptului cu lumea (I, 1973; II, 1974), Ispita istoriei, investigaţii, precizări, demersuri metodologice (1980). Importantă activitate de prefaţator şi editor.

33 IUNIE

MIHULEAC Cătălin I., n. 17 iunie 1960, în Iaşi. Prozator şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi liceale în Iaşi. Absolvent al Facultăţii de Geografie-Geologie-Biologie şi al Facultăţii de Ştiinţe Economice, Universitatea Al. I Cuza Iaşi. Profesează geologia timp de 6 ani, din 1991, redactor şi colaborator în presa scrisă şi audiovizuală. Descoperit de poetul Liviu Antonesei şi lansat de criticul Alex. Ştefănescu. Debutează cu povestirea Universitatea Matilda în revista Timpul (1995). Colaborări la Monitorul, Opinia studenţească, Convorbiri literare, Timpul, Orizont, Dacia literară, Luceafărul, România literară, Cronica etc. Publică volumele Garsonieră memorială confort trei, povestiri (Maşina de scris, 1996), Dispariţia oraşului Iaşi, roman (Iaşi, Institutul European, 1998), Titlul neprecizat, povestiri (Iaşi, Polirom, 1999), Bar de stepă, povestiri (Iaşi, Timpul, 2001), Noapte bună, tâmpitule!, proză scurtă (2003), Patru piese de tranziţie, teatru (2003), Ratarea unui setter (2004). Realizează o rubrică bisăptămânală în cotidianul Naţional, intitulată România lui Mihuleac. Actualmente este redactor la revista Convorbiri literare, coordonează paginile de proză, teatru şi jurnal.

TEODOROVICI Lucian Dan, n. 17 iunie 1975, în Rădăuţi, jud. Suceava. Prozator şi dramaturg. Este senior-editor al săptămânalului Suplimentul de cultură, iniţiator şi coordonator al colecţiei Ego. Proză a Editurii Polirom. Între 2007 şi 2008 a fost realizator, la Radio Iaşi FM, al emisiunii Circul nostru special, între 2005 şi 2008, scenarist, sub coordonarea lui Toni Grecu, al serialului Animat Planet Show, produs de Mediafactory şi difuzat de Antena 1. Cu două lung-metraje (adaptare după romanul său, Circul nostru vă prezintă, şi după romanul lui Dan Lungu, Sînt o babă comunistă) şi cu alte trei scurtmetraje câştigă concursul Centrului Naţional de Cinematografie. Între 2002 şi 2006 a fost redactor-şef al Editurii Polirom. Este autor al volumelor: Cu puţin timp înaintea coborârii extratereştrilor printre noi, roman (Iaşi, Outopos, 1999, ed. a II-a, Polirom, 2005), Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei ţigări marijuana, povestiri (Tg. Jiu, Fundaţia Constantin Brâncuşi, 2000), Circul nostru vă

34 prezintă, roman (Iaşi, Polirom, 2002, ed. a II-a, 2007), 96-00. Povestiri, proză scurtă (Liternet, 2002), Audienţă 0, dramaturgie (Liternet, 2003), Atunci i-am ars două palme, povestiri (Iaşi, Polirom, 2004), Celelalte poveşti de dragoste, roman (Iaşi, Polirom, 2009). Este prezent în volumul de povestiri, împreună cu Fl. Lăzărescu şi D. Lungu, Pas question de Dracula (Paris, Editions Non Lieu, 2007). Prezent este şi în antologii, între care: Don Quijote, prostituata şi alte personaje. Cele mai bune povestiri ale anului 1999, coord. D. S. Boerescu, Repetiţie fără orchestră, coord. Horia Gârbea (2004), Poveşti erotice româneşti (2007), Des soleils différents (Paris, 2009).

MOISAN-POPA Filofteia, n. 22 iunie 1935, în Chetreni, comuna Motoşeni-Zeletin, jud. Bacău. Dramaturg. Absolventă a Şcolii medii tehnice metalurgice – Liceul Roşca Codreanu, Bârlad. Debutează în anul 2005 cu volumul intitulat Teatru (Iaşi, Timpul). În 2006 îi apare un alt volum intitulat Teatru la editura Junimea. În 2007 îi apare al treilea volum de Teatru ce conţine două piese: Remuşcări şi Un punct de vedere (Iaşi, Pim). Frecventează, în perioada 1968-1974, cenaclul Junimea.

HERŢANU Petre Virgil, n. 24 iunie 1940, la Voievodeasa-Suceviţa, jud. Suceava. Istoric literar şi publicist. Studiile liceale la Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuţi, iar cele superioare, la Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, promoţia 1967. A fost profesor la Vicovul de Sus, jud. Suceava, apoi profesor metodist la Casa de Cultură a Studenţilor. La Institutul de Fizică a fost translator şi apoi profesor la Colegiul Dimitrie Leonida, până în 2002. Până în 2003 a fost vicepreşedinte al Societăţii Bucovina şi este membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. În 2007 Academia de Studii Înalte i-a conferit titlul onorific de academician cu distincţia Honoris Causa pentru întreaga activitate. Primele manifestări literare datează din perioada liceului şi au fost concretizate în studii, eseuri şi proză în revistele Convorbiri literare, Pagini bucovinene, Cronica, Neamul românesc, Coloana Infinitului, Dor de dor, Zorile Bucovinei (Cernăuţi), Divanul Înţeleptului etc. În 1997 îi apare volumul Liviu Rebreanu – ctitor al romanului românesc modern (Iaşi, AS’S). În 2005 publică volumul de poezii Ostatic şi totuşi...! (Iaşi, Printco), iar în 2006, Permanenţe culturale româneşti şi universale (Iaşi, Princeps Edit). A

35 încurajat, ca referent, debutul unor tinere talente literare (poezie, proză, teatru). Scrie aprecieri critice despre Ion Puha, Vasile Filip, Fl. Maftei, Gavril Crăciun, V. Precop, C. Mănuţă, V. Fluturel, Marin Toma ş.a. Sub tipar, Epigrame, cugetări, poezii şi jurnalele de călătorie Prin Barcelona şi Balcicul, paradis romantic. „Liviu Rebreanu – ctitor al romanului românesc modern aduce, în şirul unor tot mai atente exegeze apărute în zilele noastre, mărturia unei tentative a sintezei edificatoare” (Al. Husar).

36 IULIE

TĂTĂRUCĂ Radu Nicolae, n. 1 iulie 1950, Sânger, jud. Iaşi - m. 24 mart. 2019, Iaşi. Prozator şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Iaşi. Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza, secţia engleză-română. Pe rând, este profesor de limba şi literatura engleză la Matca- Tecuci şi la Gura Bohotinului, bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu, Iaşi (1987-1992), director al Bibliotecii Consiliului Britanic din Iaşi (1992-2002), revenit în Biblioteca Centrală din 2002. Debutează în Convorbiri Literare (1997), căreia îi rămâne colaborator constant. Mai publică în Biblos, Cronica, Dacia Literară, Feedback, Moldova, Poezia, Revista Română etc. Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, 2004, pentru volumul Regina armelor (Iaşi, Opera Magna, 2004) şi Premiul pentru proză la Salonul Internaţional de Carte Românească, Iaşi, 2007, pentru O afacere în vest (Iaşi, Timpul, 2005). În continuare, publică Inima vinului (Iaşi, Timpul, 2005), Ieşirea din iarnă (Iaşi, Opera Magna, 2006) şi Regele bufon (Iaşi, Timpul, 2007). Traduce Ofranda magilor – povestiri de O. Henry, Un yankeu din Connecticut la curtea regelui Arthur de Mark Twain, Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, Alice în Ţara minunilor şi Prin oglindă de Lewis Carroll.

POPA Dorin, n. 5 iulie 1955, Ştiubieni, jud. Botoşani. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Licenţiat al Facultăţii de Fizică a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Master în jurnalism la Facultatea de Litere. Doctor în Ştiinţe Umaniste, specialitatea Filologie, Universitatea Al. I. Cuza, conferenţiar în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării, Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza. Debutează cu versuri în revista Convorbiri literare (1973). Redactor şef al revistei studenţeşti Dialog, redactor la Editura Universităţii Al. I. Cuza (1990-1992). Obţine Premiul I la Festivalul studenţesc de poezie. Debutează în volum cu Utopia posesiunii: transcrieri disperate (Iaşi, Junimea, 1990) pentru care primeşte Premiul de debut al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi. Şef al Departamentului cultural la ziarul Monitorul Iaşi, astăzi Ziarul de Iaşi (1992-1997), redactor principal la revista

37 Contemporanul (1991-1999). Realizator de emisiuni TV la posturile Europa Nova şi Tele M (1992-1997). Redactor la Cotidianul (1991-1994), Ultimul cuvânt (1993), Timpul (1990), Unirea (1990). Expert evaluator al ARACIS, domeniul Ştiinţe ale Comunicării, al CNCSIS, Comisia de Ştiinţe Socio-Umane şi Economice. Coordonator al colecţiilor Jurnalism şi Societate & Publicistică (Institutul European). Publică volumele de versuri: Utopia posesiunii: transcrieri disperate (Iaşi, Junimea, 1990), Fără întoarcere (Iaşi, Institutul European, 1992), distins cu Premiul atribuit de revista de poezie Poesis pe anul 1992 şi căruia România literară, principalul hebdomadar literar al acelor ani, îi dedică două cronici succesive, prin R. Constantinescu şi R. Voinescu, Poesis/ Elf lyrische Miniaturen, ediţie bilingvă româno-germană, traducători: Simone Reicherts-Schenk şi Christian W. Schenk (Kastellaun, Germania, Editura Dionysos Verlag, 1993; reeditat în 1996); Tentativă de spovedanie, cu o postfaţă de Ioan Holban (Iaşi, Editura DAB, 1994), Poèmes, poezii în limba franceză (Saint-Malo, Franţa, Editura La Maison Internationale de Poésie, condusă de Dodik Jegou, 1995), Ce mai aştept, versuri (Timişoara, Helicon, 1996), Moartea mea – viaţa mea, cu o prefaţă de prof. univ. dr. Liviu Leonte (Iaşi, Apollonia, 1997), Niemand versteht niemanden/ Personne ne comprend personne/ Nimeni nu înţelege pe nimeni, ediţie trilingvă germană, franceză, română, traducători: Simone Reicherts, Gabriela Linde şi Christian W. Schenk - germană, Doina Mihaela Sava şi Marie Thérèse Sart - franceză (Iaşi, Polirom, 1998); Ce ţi-e scris/ Your destiny, volum bilingv româno-englez, traducători: Laura Ioana Cuţitaru, Eugenia Ionescu, Eileen McFarren, cu o postfaţă de Codrin Liviu Cuţitaru (Iaşi, Institutul European, 1998), Perdoname, ediţie bilingvă româno- spaniolă, traducători: Dana Diaconu şi Rafael Pisot, cu o prefaţă de acad. Alexandru Zub (Iaşi, Moldova, 1999), Când o femeie vine către tine (Iaşi, Fides, 2001); For ever for never, traducere în limba engleză de Ştefan Colibaba, Laura Ioana Cuţitaru Leon, Eileen McFarren şi Simona Chiper (Iaşi, Fides, 2001), My Death – My Life, (Iaşi, Editura Stand@rt, 2004), Când o femeie pleacă (Botoşani, Axa, 2005). Volume de specialitate: Introducere în studiul şi istoria mass-media (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2002), Textul jurnalistic (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2002), Mass media, astăzi (Iaşi, Institutul European, 2002), Genuri şi specii ale textului jurnalistic (Galaţi, Editura Fundaţiei Universitare Dunărea de Jos, 2003), Tehnici de colectare a informaţiei (Galaţi, Editura Fundaţiei Universitare Dunărea de Jos, 2004), Comunicare şi publicitate (Bucureşti, Tritonic, 2005), Aspecte ale receptării mesajului mediatic (Editura Fundaţiei Universitare Dunărea de Jos, Galaţi, 2005); (coord.) De

38 nota 10. Licenţă Jurnalism 2006 (Iaşi, Pim, 2006), Jurnalistul Camil Petrescu (Iaşi, Institutul European, 2007). Volume de dialoguri şi interviuri: Convorbiri euharistice (Iaşi, Institutul European, 1992), volum distins cu premiul pentru publicistică al revistei Cronica; Cu Părintele Galeriu – între Geneză şi Apocalipsă, convorbiri, (Bucureşti, Harisma, 2002); Scriitorii şi politica. 1990-2007. Dialog cu Liviu Antonesei (Iaşi, Institutul European, 2007). Numeroase poeme în reviste străine şi în prima antologie de poezie românească Incertitudes care apare la Montreal (Canada). Participă la Congresul mondial al poeţilor din Portugalia şi la Centrul de limbi romanice din Madrid. Versuri ale poetului sunt traduse în Franţa, Italia, Grecia, India, Venezuela, Finlanda etc. Deţinător al Premiului pentru poezie pe anul 1992 (Satu Mare), al Premiului pentru publicistică al revistei Cronica (1992), al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1994), al Premiului I la Concursul Internaţional Jean Monnet, Genova, Italia (1995). De asemenea, obţine Premiul II la Grand Prix Internaţional (Marsilia), Diploma de onoare la Muses d’Or şi la Concursul La plume d'Or din Franţa. Din 1996 este vicepreşedinte al World Congress of Poetry Research and Recitation.

PAPUC Liviu (P. Morariu), n. 6 iulie 1950, în comuna Dorneşti, jud. Suceava. Publicist, istoric literar şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Rădăuţi (1965-1969), Facultatea de Filologie, secţia engleză-română, la Iaşi (1969-1973), doctorand în litere cu teza Leca Morariu. Viaţa şi opera. Profesor în învăţământul gimnazial (1974-1984), bibliotecar la B.C.U. M. Eminescu Iaşi (1984-1992), şef de serviciu la aceeaşi bibliotecă (din 1992), redactor la revistele Convorbiri literare şi Poezia, redactor şef la Revista Română. Membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, al Asociaţiei Române de Ex- libris, al Comisiei de heraldică, genealogie şi sigilografie, filiala Iaşi, al Asociaţiei Bibliotecarilor din Învăţământ din România, vicepreşedinte al Societăţii culturale Junimea-90, al ASTRA, Despărţământul M. Kogălniceanu Iaşi, preşedinte al Societăţii pentru Cultura şi Literatura română în Bucovina, filiala Iaşi. Debutează cu articolul Mihail Kogălniceanu în revista Lumina (1967, Rădăuţi). Colaborează cu studii, cercetări, articole de istorie literară, traduceri la principalele reviste din ţară şi din Iaşi. Cu rubrici permanente la Convorbiri literare (Convorbiri retrospective), la Dacia literară (Documentar junimist). Deţine Premiul G. M. Samarineanu, al revistei Familia pentru Biblioteca ediţiilor Eminescu

39 (1990), Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei (1998), Premiul Scriitorilor Bucovineni (1999). Îngrijeşte ediţiile Animale bolnave de N. Breban (1992), Lupul din Ţara Huţulilor de M. Streinul (1995), Testamentul meu de T. Burada, Hoinar de Leca Morariu, Amintiri bucovinene din vremea Unirii de I. Nistor etc. Realizează, în colaborare, monografia Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu (1989), Catalogul ediţiilor Eminescu, româneşti şi străine, 1889-1989 (Oradea, 1989), Caragiale şi Iaşii Junimii (Iaşi, Timpul, 2002), Eminescu. Note pentru o monografie de Leca Morariu (2003). Autor al volumului Frânturi de cultură bucovineană (Iaşi, Safir, 1997), apoi publică Marginalii Junimiste (Iaşi, Timpul, 2003), Leca Morariu. Studiu monografic (2005), Societari Junimişti în documente (2006), fiecare dintre aceste volume obţinând importante premii literare. Traduce din F. Scott Fitzgerald, E. Wallace, M. S. Collins, I. Johansen, Alfred de Musset, J. Bergier, G. Barbarin, J. Delumeau ş.a.

HAREA Vasile, n. 13 iulie 1895, în Susleni (Orhei) - m. 30 ianuarie 1987, Iaşi. Sociolog, pedagog şi istoric literar. Absolvă Seminarul Teologic din Chişinău în 1917 (şef de promoţie), apoi Facultatea de litere şi filosofie din Iaşi (1924). Licenţiat Magna cum laude al Universităţii ieşene, doctor Magna cum laude în filosofie şi litere la Universitatea din Bucureşti (1942). Bibliotecar B.C.U. Iaşi, profesor la Huşi, asistent la Catedra de sociologie a Universităţii din Iaşi (profesor Petre Andrei) şi director al Şcolii Normale din Iaşi. Studii de specializare la Sorbona şi Şcoala Normală Superioară din Paris (1930-1932). Director al Liceului B. P. Hasdeu din Chişinău (1936-1940; 1941-1944). Conferenţiar şi profesor, şeful Catedrei de slavistică la Universitatea din Iaşi (1947-1952; 1957- 1966), conducător de doctorate în istoria literaturii ruse (1966-1979). Debutează în presă în 1916, la ziarul Cuvântul moldovenesc din Chişinău. Autor al multor articole, studii, eseuri, atât de sociologie şi pedagogie, cât şi de istorie literară, traduceri în Lamura, Viaţa Românească, Revista Fundaţiilor Regale, Viaţa Basarabiei, Minerva, Şcoala Basarabiei, apoi în Iaşul Nou, Iaşul literar, Romanoslavica, Revista de istorie şi teorie literară etc. Redactor al primei variante a poeziei Limba noastră de A. Mateevici (1917), iar în 1936 publică studiul tuturor variantelor acestei poezii în Viaţa Basarabiei (nr. 6). Publică volumele Românii de peste Nistru (1923), Aspecte din problema muncii (Bălţi, 1935), Datoriile învăţătorului (Scrisul românesc, 1935), Sociologia (1937 - în colaborare cu Petre

40 Andrei), Filosofia lui Tolstoi (Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1944). Ample studii introductive şi îngrijirea volumelor Dobroliubov - texte alese (1962) şi Cernâşevski - texte alese (1963). Postum apar: Basarabia pe drumul Unirii (Eminescu, Bucureşti, 1995, ediţie îngrijită de dr. Vlad Bejan), Amintiri din primăvara reîntregirii (Cronica, Iaşi, 1998, ediţie îngrijită de Mihail Harea), Dimitrie Cantemir şi fiul său Antioh. Studii (Editura Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, 1999, ediţie îngrijită de prof. univ. dr. Sorina Bălănescu, cu un cuvânt înainte şi o amplă fişă biobibliografică de Mihail Harea). A realizat şi excelente traduceri din Tolstoi, Cehov, Korolenko etc.

SIMIONESCU Cristofor I., n. 17 iulie 1920, Dumbrăveni, jud. Suceava - m. 6 august 2007, Iaşi. Chimist şi eseist. Urmează cursurile Liceului Ştefan cel Mare din Suceava (1931-1933) şi ale Liceului Naţional din Iaşi (1933-1939), apoi Şcoala Politehnică Gh. Asachi, Facultatea de Chimie industrială, Iaşi-Cernăuţi (1939-1944). Inginer chimist. A avut ca profesori, între alţii, pe savanţii Radu Cernătescu, Ştefan Procopiu, Ilie Matei. Profesor universitar consultant la Universitatea Tehnică Gh. Asachi, membru titular al Academiei Române şi al altor academii şi societăţi ştiinţifice internaţionale, preşedinte al Filialei Iaşi a Academiei Române (1963-1974 şi 1989-2001), membru al Prezidiului Academiei Române (1963-2001), director al Institutului de chimie macromoleculară P. Poni din Iaşi (1970-2000). Colaborator cu cercetări, studii, articole, eseuri la Contemporanul, Cronica, Viaţa studenţească, Viaţa Politehnicii, Flacăra Iaşului, Opinia, Ateneu, Tribuna României etc., emisiuni la Radio Iaşi şi Radio Bucureşti. Autor al mai multor lucrări şi tratate în domeniul chimiei macromoleculare, a dezvoltat şcoala de chimie a polimerilor de la Iaşi. Contribuţiile memorialistice şi eseistice se regăsesc în seria celor cinci volume din Gânduri (vol. I 1978, vol. II Iaşi, Junimea, 1983, vol. III Iaşi, Moldova, 1993, vol. IV Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996, vol. V Iaşi, Apollonia, 1999).

DIMITRIU Daniel, n. 17 iulie 1945, în Simeria, jud. Hunedoara - m. 11 ianuarie 2017, Iaşi. Critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. După studii gimnaziale şi liceale urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia franceză-română. Redactor la Convorbiri literare (1972-1990), redactor la Cronica (1990-1991), din 1992

41 lector, apoi conferenţiar la Facultatea de Litere, Catedra de literatură română comparată a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Conduce Cenaclul Junimea al Muzeului Literaturii Române din Iaşi (1970-1990). Debutează cu note şi recenzii la Adevărul literar şi artistic, colaborator la Argeş, Ateneu, Contrapunct, Convorbiri literare, Cronica, Detskaia literatura, Iaşul literar, Luceafărul, Moldova, Odglosy (Polonia), Revista de istorie şi teorie literară, România literară, Savoir vivre en Europe: modeles et langages (Franţa), Tomis, Tribuna etc. Este autorul volumelor de critică şi istorie literară Ares şi Eros (1978), Singurătatea lecturii (1980), Bacovia (1981), Introducere în opera lui Ion Minulescu (1984), Grădinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski (1988), Nichita Stănescu. Geneza poemului (Ed. Universităţii Al. I. Cuza, 1997), Bacovia după Bacovia (Ed. Universităţii Al. I. Cuza, 1999). Deţine Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1978) şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1984).

CASTRO NAVARRETE Mario Roberto Antonio, n. 24 iulie 1950, în Victoria, Chile. Publicist şi traducător. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie, cursuri de post grad în România şi Chile. Profesor de spaniolă la Universitatea Al. I. Cuza, profesor de filosofie la Universidad San Sebastian - Concepcion, la Universidad Mayor - Concepcion, Lycee Ch. De Gaulle - Concepcion, Scuola Italiana - Concepcion, bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu din Iaşi. A fost, în perioada 1995-1997, directorul Centrului Cultural Chilian (Universitatea Al. I. Cuza) şi ataşat cultural al Republicii Chile la Bucureşti (1994-1997). În perioada ’80-’90 a colaborat permanent cu revistele Cronica şi Convorbiri literare şi ziarele Monitorul, Evenimentul, Flacăra Iaşului. A tradus pentru revistele Feed back, Baaadul literar, Convorbiri literare, Poesis, Poezia, Oglinda literară. Este autor al volumelor de Antologie bilingvă spaniolo-română a poeţilor ieşeni (Iaşi, Junimea) şi a Antologiei bilingve spaniolo-română a poeţilor chilieni şi araucani (Iaşi, Timpul). Este distins, în 2008, cu Premiul de excelenţă al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, pentru promovarea literaturii române în spaţiul hispanic. Activitate deosebită pe linie biblioteconomică, participant la conferinţe şi festivaluri internaţionale: Globalizarea şi literatura sud-americană (un punct de vedere al lui Noam Chomsky), Literatura de neoavangardă, Poezia vizuală din Chile etc.

42 ANTON Costache, n. 27 iulie 1930, satul Ungheni, judeţul Iaşi. Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Liceul şi un an la Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Urmează cursul de scenarii la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (1950-1951). Debutează cu proză în Iaşul nou (1950). Redactor la Studioul de filme Bucureşti (1951- 1956), la Editura Tineretului (1956), la Televiziune (1957-1960), la revista pentru copii Cutezătorii (din 1967). Colaborator la Gazeta literară, Tânărul scriitor, Luminiţa etc. Premiul Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor (1969, 1981), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura de copii şi tineret (1972), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1976). Autor de povestiri şi romane: Nelinişte în detaşament (1956), Seri albastre, I-II (1960-1964), Colegi de clasă (1961), Lună beată (1962), Liniştea (1965), Despărţirea de jocuri (1969), Ochii aurii ai Roxanei (1972), Neuitatele vacanţe (1974), Dimineţile lungi (1976), În soarele de april (1977), Vacanţa (1981), Întâlniri paralele (1986).

43 AUGUST

CONDURACHE Val, n. 2 august 1950, la Iaşi - m. 25 august 2007, în Iaşi. Critic literar şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii la Liceul C. Negruzzi, apoi Facultatea de Filologie, secţia franceză- română, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (promoţia 1973). Secretar literar la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri Iaşi (1974-1990), director general al Teatrului Naţional din Iaşi (1992-1994), director al Editurii Nord- Est (1994-1997). Cu poezia Nisip îşi face debutul literar în revista Familia (1966). De-a lungul timpului publică proză, recenzii, cronici literare şi de teatru, eseuri în Cronica, Alma Mater, Convorbiri literare, România literară, cu rubrici permanente de publicistică în Evenimentul (din 1993) şi în Monitorul (din 1994). Cercetător la Universitatea Petre Andrei din Iaşi (1997-2000), director general al Complexului Muzeal Naţional Moldova Iaşi (din 2000), consilier municipal (1996-2002). Este autorul volumelor Fantezii critice (Iaşi, Junimea, 1983), Portret al criticului în tinereţe, eseuri (Bucureşti, Cartea Românească, 1984), Semnele şi înfăţişarea (Iaşi, 1995), La Belle Epoque, versuri (Iaşi, Junimea, 1999), Exerciţii de îndoială, eseuri şi alte texte (Iaşi, Junimea, 1999), Domnişoara cu nefericirea la tâmple, versuri (Iaşi, 2002). Este deţinător al Premiului Uniunii Scriitorilor din România pentru critică pe anul 1983.

PAVELCU Vasile, n. 4 august 1900, Nisporeni, de pe malul stâng al Prutului - m. 21 februarie 1991, Iaşi, înmormântat la cimitirul Eternitatea. Profesor, psiholog şi eseist. Absolvă Seminarul din Chişinău şi Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1924). I-a avut ca profesori pe Ion Petrovici, Petre Andrei, Ion Găvănescu, Constantin Fedeleş. Îşi continuă studiile la Sorbona şi la College de France (1925-1926). Obţine titlul de doctor în psihologie cu lucrarea Limitele afectivităţii (1936) şi titlul de doctor docent în ştiinţe filosofice (1955). Este asistent, şef de lucrări, conferenţiar şi profesor titular la Catedra de psihologie şi logică a Universităţii ieşene. Concomitent a lucrat ca profesor la Seminarul pedagogic universitar (1928-1936), psihotehnician şi director al Institutului psihotehnic din Iaşi (1938-1948). A deţinut funcţia de decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie (1944-1945), de prodecan al aceleiaşi facultăţi până în

44 1949, de decan al Facultăţii de Pedagogie-Psihologie-Filosofie (1948- 1951), profesor şi după 1970, profesor consultant. În 1969 i se acordă titlul de profesor universitar emerit. Este considerat întemeietor de şcoală în psihologia românească în direcţia studiului personalităţii şi afectivităţii. Autor al unor studii, cercetări şi articole în domeniul psihologiei generale şi aplicate, al volumelor de eseuri Psihologia personalităţii (1935), Caracterele afectivităţii (1937), Conştiinţă şi inconştient (1941), Probleme de tipologie (1957), Psihologie pedagogică (1962), Afectivitatea (1963), Drama psihologiei (1965, ediţia a II-a, 1972), Culmi şi abisuri ale personalităţii (1974), Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii (1982). A participat la congresele internaţionale de psihologie de la Bruxelles (1957), Roma (1958), Poznan (1962), Liubljana (1964), Marsilia (1965), Moscova (1966). A fost ales membru titular al Academiei Române (1974), vicepreşedinte al Asociaţiei psihologilor din România, membru titular al Asociaţiei de psihologie ştiinţifică de limbă franceză (1965).

ACHIMESCU Nicolae, n. 10 august 1955, în satul Şiroca, comuna Godeanu, jud. Mehedinţi. Preot- profesor şi eseist. După cursurile primare şi gimnaziale (1962-1970), a urmat cursurile Seminarului Teologic din Craiova, promoţia 1975. Absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (1976-1980), obţine calificativul „excepţional” la examenul de licenţă. Între anii 1980-1982 continuă studiile ca doctorand, în specialitatea Istoria religiilor. În perioada anilor 1986-1991 este profesor de Istoria religiilor, Teologie dogmatică şi Îndrumări misionare la Seminarul Teologic din Caransebeş. Apoi îşi definitivează teza de doctorat şi obţine titlul de doctor al Universităţii din Tübingen (Germania), cu calificativul cum laude (1991-1992). Lector titular pentru disciplina Istoria şi filosofia religiilor din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (1993-1998), din 1998 este conferenţiar, din 2001 profesor la aceeaşi facultate. Începând cu anul universitar 2000/2001 predă şi la Facultatea de Litere a Universităţii ieşene, Catedra de Literatură comparată şi estetică. Între 1993-1994 şi 2000-2004 îşi exercită mandatul de decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae din Iaşi. Din 2005 este director al Şcolii doctorale din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, membru în Colegiul de Onoare al Universităţii. Este visiting professor, Facultatea de Teologie Romano- catolică, Universitatea Graz (Austria) şi visiting professor la Universitatea Albert Ludwigs din Freiburg. Conducător de doctorat la disciplina Istoria şi

45 filosofia religiilor. Publică numeroase studii, eseuri, comentarii, articole şi recenzii în Teologie şi viaţă, Îndrumător bisericesc, Analele ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza”, Candela Moldovei, Dialog teologic, Timpul, Cronica ş.a. Este autorul volumelor: Testamentul Domnului nostru Isus Hristos, ediţie bilingvă, trad. din limba latină, note şi studiu introductiv (Iaşi, Polirom, 1996), Istoria şi filosofia religiei la popoarele antice (Iaşi, Junimea, 1998), premiată la Salonul Naţional de Carte (Iaşi, 1998), Budism şi creştinism. Consideraţii privind desăvârşirea omului (Iaşi, Junimea, 1999), Istoria şi filosofia religiei la popoarele antice, ed. a II-a (Iaşi, Tehnopress, 2000), India. Religie şi filosofie (Iaşi, Tehnopress, 2001), Noile mişcări religioase (Cluj-Napoca, Limes, 2002), Religii în dialog (Iaşi, Trinitas, 2005), Die Vollendung des Menschen im Buddhismus. Bewertung aus ostchristlicher Sicht (Iaşi, Performantica, 2006). Realizează, în colaborare, Familia creştină (Iaşi, Trinitas, 1995), Alternative hermeneutice, coord. Şt. Afloroaei (Iaşi, Cantes, 1999), Priveghind şi lucrând pentru mântuire, volum editat la aniversarea a 10 ani de arhipăstorire a I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (Iaşi, Trinitas, 2000). Este prezent în numeroase volume colective şi în reviste de specialitate cu studii, articole şi traduceri, autor de prefeţe şi postfeţe. Participări la emisiuni radio-tv. Participă la numeroase conferinţe, seminarii, colocvii şi întruniri naţionale şi internaţionale (Germania, Austria, Danemarca, R. Moldova). Posesor al unor distincţii şi premii, între care: Crucea Patriarhală Ecumenică, Meritul Dumitru Stăniloae, Meritul cultural în grad de Comandor, Crucea Moldavă, Medalia jubiliară „Emanoil Gojdu”.

SÎRBU Ion, n. 13 august 1930, Cluj. Critic şi istoric literar. Cursuri liceale la Timişoara (1941-1943) şi la Deva (1943-1949), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia limba şi literatura română (1949-1953). Doctor în filologie (1971). Redactor la Iaşul literar (1951-1955), apoi, succesiv, preparator, asistent, lector, conferenţiar şi profesor la Facultatea de Filologie, Catedra de literatură română şi comparată, şef de Catedră între 1985 şi 1993, lector de limba română la Universitatea Marie Curie-Sklodovska din Lublin (Polonia) şi la Universitatea Jean Moulin din Lyon (Franţa) între 1973 şi 1976. În perioada de după 1958, când a fost îndepărtat din Universitate, a funcţionat ca profesor în învăţământul elementar şi mediu, apoi referent şi secretar literar la Teatrul Naţional V. Alecsandri. Debutează în Iaşul nou (1950), publică numeroase

46 studii şi articole de critică şi istorie literară, cronici şi recenzii în periodicele ieşene (Iaşul literar şi Cronica, îndeosebi). Autor al volumelor Camil Petrescu, studiu monografic (Iaşi, Junimea, 1973), Proza artistică a lui Tudor Arghezi, studiu critic (Iaşi, Cronica, 1995).

STANCU Valeriu, n. 27 august 1950, în Iaşi. Poet, prozator, traducător şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Şcoala generală Petru Poni (1957-1964), Liceul Naţional M. Sadoveanu (1965-1971), Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, secţia limba şi literatura franceză (1975-1980). Profesor (1980-1983), redactor al revistei Cronica din 1984, redactor-şef al aceleiaşi reviste din 1997, director al Editurii Cronica, corespondent pentru România al Centrului Internaţional de Cercetări Poetice de la Bruxelles şi al publicaţiilor sale (din 1992). Membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte din Oradea. Beneficiază de burse de studii în Belgia şi Franţa. Debutează cu versuri în Convorbiri literare (1978), descoperit şi susţinut de poetul Ioanid Romanescu, iar editorial, cu volumul Înfrângerea Somnului (1981, premiul pentru debut al editurii Cartea Românească). Colaborează la principalele reviste din Iaşi şi din ţară, iar în străinătate la Courrier du Centre International d'Etudes Poétiques (Bruxelles), Nouvelle Europe (Luxemburg), Sources, Journal des Poètes (Belgia), L'Encrier, L'Estracelle, Pourtours şi Sud (Franţa), Tehnica literară (Grecia), La Voz de la Esfinge (Mexic), Dichtungsring (Germania), Exit şi Estuaire (Canada) etc. Este autorul volumelor de versuri Soarele-Lup (1984), Fiinţa de vis (1989), Agenţia de eufemisme (1995), Sinucigaşi de lux (1996), Îngerul cu arcadele sparte/ L'Ange aux arcades brisées (1996, ediţie bilingvă), Orbita melancoliei (1997); în paralel publică Nuit à la première personne (1992, Bruxelles), Septembre en Belgique (1993, Bruxelles), La poésie liberte de l'exil interieur (1994, Bruxelles), iar în 1996 apare volumul de interviuri Francofonia – o punte a sincerităţii (Iaşi, Cronica). Urmează Wortwunde (Dionysos Literaturverlag, Kastellaun, Gedichte, 1998), Răstălmăcirea Jocului, poeme (Iaşi, Cronica, 1998), 11 fante, zi-i despre dialogul edenic, proză scurtă (Chişinău, Ştiinţa, 1999), Cu siliconul în bandulieră, poeme (Botoşani, Axa, 1999), Carantina Logosului/ La cuarentena del Logos, poeme/ poemas (Iaşi, Cronica, 2000), Pelerinul de Cenuşă, roman (Iaşi-Chişinău, Cronica-Ştiinţa, 2000), Zbor de păsări oarbe/ Vuelo de pájaros ciegos, poeme/ poemas (Iaşi, Cronica, 2000), Conspiraţia vagabonzilor, roman (Iaşi, Cronica, 2001), Autoportrait avec

47 blasphème, poemes (Maison d'Edition l'arbre à parole, Amay, Belgique, 2002), Spiritul universal al culturii române, eseuri (Iaşi, Cronica, 2002), Mexicul – tărâmul de basm al poeziei (Cluj, Dacia, 2002, ed. a II-a, Cronica, 2008), Crematoriul de suflete, roman (Iaşi, Cronica, 2003), Cantina cu cearcăne, nuvele (Iaşi, Cronica, 2003), Cultura română în dialog cu universalitatea, eseuri (Iaşi, Cronica, 2005), Trei râuri şi un ocean de poezie, note de călătorie, publicistică (Iaşi, Institutul European, 2007), Les Miroirs du Sommeil, poèmes (Maison d'Edition l'arbre à parole, Amay, Belgique, 2009), Triunghiuri cu pupila albastră, poeme (Iaşi, Timpul, 2009). Este prezent cu poeme şi proze în antologii apărute în Germania, Franţa, Suedia, Mexic, Serbia, Canada traduce din franceză pe Ch. Vivicorsi, M. Camus, Y. Broussard, J. Poncet, Arthur Haulot ş.a. Este deţinător al Premiului Centrului Cultural Francez (1993), al Premiului Meritul cultural (1994, Chişinău), al Premiului Festivalului internaţional de poezie Poesis (1996), al Premiului Societăţii Scriitorilor şi Oamenilor de Ştiinţă (1996, Bihor), al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1997, 2000 şi 2004) pentru volumele Sinucigaşi de lux, 11 fante, zi-i despre dialogul edenic şi Crematoriul de suflete al Premiului Vasile Pogor al Municipiului Iaşi (1998) şi al altor premii. Participă la prestigioase manifestări culturale internaţionale, în multe din ţările Europei, în Mexic, S.U.A., Canada, Vietnam, Cuba, Nicaragua ş.a. Este tradus în Franţa, Belgia, Luxemburg, Grecia, Germania, Canada, Suedia, Mexic, Serbia, Ungaria, Bulgaria, Japonia, Vietnam, Macedonia, Spania, Cuba, Nicaragua, Rusia etc., publicând, în acelaşi timp, 30 de volume de traduceri din creaţia unor scriitori străini. Este membru al Societăţii Ziariştilor şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, membru al Centrului de Studii Poetice din Bruxelles, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi (din 2005). În anul 2004 a fost decorat de Preşedintele României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofiţer.

RAVEICA Titus, n. 29 august 1935, Şcheia, jud. Iaşi - m. 31 ianuarie 2013, Iaşi. Profesor, filosof şi eseist. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti (1953- 1958). Doctor în filosofie. A cunoscut toate treptele didactice ale învăţământului superior, profesor universitar doctor la Catedra de filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, şef de catedră, secretar ştiinţific al Facultăţii de Filosofie. Senator de Iaşi în Parlamentul României (1990-1992), preşedinte al C.N.A. (1992-1996), membru în Consiliul de administraţie al Televiziunii Naţionale (1998-2002).

48 Debutează cu tablete, crochiuri, eseuri în Iaşul literar, publică apoi studii, cercetări şi cronici în domeniul filosofiei în Convorbiri literare, Cronica, Revista de filosofie, Opinia, România Mare etc. Este deţinător al Premiului naţional acordat de revista România Mare pe anul 1995. Autor al volumelor Giordano Bruno (Iaşi, Junimea, 1974), Istoria filosofiei moderne, 2 vol. (1975), Figuri şi crochiuri (1975), Memoria amfiteatrelor, vol. 1-2 (Tinerama, 1994), Memoria amfiteatrelor, vol. 3 (Iaşi, Institutul European, 2001), Umanismul Renaşterii (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2001). Membru de onoare al Asociaţiei oamenilor de ştiinţă şi scriitorilor din Bihor, Man of the Year acordat de American Biographical Institute (1999), Diploma Societăţii Române de Televiziune (2002). „Impecabil şi spiritual scrise, cu informaţii bibliografice esenţiale şi cu amintiri personale de savoare, precum cele referitoare la magistrul Grigore Moisil, evocările sunt nişte adevărate sinteze epice, remarcabile portrete morale ce ar fi putut fi reunite într-o carte cu titlul De viris illustribus pe care altădată ne-o propunea Lhomond” (Al. Piru).

49 SEPTEMBRIE

LEAHU Victor, n. 2 septembrie 1940, în Chişinău - m. 12 aprilie 2002, Iaşi. Prozator. Studii liceale la Brăila şi Focşani (1954-1958), superioare la Iaşi, Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza (1962-1967). Redactor la Radio Iaşi (1967-1970), redactor la Editura Junimea (1970-1973), secretar literar la Teatrul Luceafărul (1973-1979), secretar literar - ARIA, filiala Iaşi (1979-1983), inspector la Centrul de îndrumare a creaţiei populare (1983-1989), muzeograf la Complexul muzeal (1989- 1990), muzeograf la Muzeul literaturii române Iaşi (1990-2000). Debutează cu versuri în Milcovul (Focşani) în 1957, publică schiţe şi povestiri în Iaşul literar, Cronica, Amfiteatru, Dacia literară etc., realizează emisiuni la Radio Iaşi şi Radio Bucureşti. Publică volumele pentru copii Un pantof fericit (1970), Sub semnul curajului, (1971), Cică un motan tărcat (1974), apoi Castelul do-re-mi, piesă de teatru pentru copii, jucată pe scenele de teatru din Iaşi, Galaţi şi Botoşani (1973-1980). Îngrijeşte ediţia critică Trecute vieţi de doamne şi domniţe de C. Gane (1973), în colaborare cu Natalia Cantemir traduce din limba sârbă Bumerangul de Tome Arsovski.

50 Autor al volumelor: Monetarismul în istoria şi politica economică (Institutul European, 1998), Iaşi - centru regional (1998), O istorie a doctrinelor economice (Institutul European, 1999), Management în administraţie (Sedcom Libris, 2001), Noua economie. Sfârşitul certitudinilor (Institutul European, 2001), în colaborare Economie, teste - probleme - răspunsuri (Iaşi, Sedcom Libris, 1999), Filosofie şi ştiinţe politice. Curs de economie politică, coautor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2002, 2003, 2004, 2005), Globalizarea şi educaţia economică universitară, vol. I, II, III, în colaborare (Iaşi, Sedcom Libris, 2002; Studiile Simfonia economică. Elogiu pentru Adam Smith, Catacombele modernităţii, Legea ectropiei), Filosofie. Curs de economie politică, coautor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 2003, 2004, 2005), Ştiinţe politice. Curs de economie politică, coautor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 2003, 2004, 2005), Comunicare şi relaţii publice, coautor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 2003, 2004, 2005), Globalizarea. Nenumele nimicului (Iaşi, Institutul European, 2004), Economie generală (Iaşi, Institutul European, 2004, 2005), Grădinile lui Akademos (Iaşi, Junimea, 2005), Politici economice conjuncturale, (Iaşi, Junimea, 2006), Gnoza de la Bilca (Iaşi, Junimea, 2007), Cu undiţa după fluturi (Iaşi, Junimea, 2008), Fundamente filosofice ale economiei (Iaşi, Junimea, 2008). Participă la numeroase manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale. Autor al unor studii şi strategii de dezvoltare economico- socială a judeţului Iaşi, director al Centrului de studii transdisciplinare, de pe lângă Universitatea Al. I. Cuza, coordonator al colecţiei Globalizarea a Institutului European Iaşi şi al colecţiei Ananta la editura Junimea Iaşi.

ALEXANDRESCU Mircea, n. 13 septembrie 1920, Iaşi - m. 14 mai 1995, Iaşi. Medic, prozator şi dramaturg. Absolvă studiile liceale în 1939 şi Facultatea de Medicină din Iaşi în 1945. Profesor de igienă la mai multe licee, din 1951 medic specialist O.R.L. Publică articole de specialitate, debutează în literatură cu nuvele (Mama, Învierea) şi piese de teatru (Năluca, Colivia de aur etc.). Autor al volumelor Coroana lui Burebista, roman (Iaşi, Junimea, 1981) şi Minunile Sfântului Sisoe şi Căpitanul Costache, teatru (Iaşi, Junimea, 1976), unele piese fiind jucate la Teatrele din Iaşi, Botoşani şi Brăila.

51 BOMHER Noemy, n. 13 septembrie 1940, în Roman, jud. Neamţ. Filolog, istoric literar şi traducător. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii la Liceul de fete Oltea Doamna (1951-1957), Facultatea de Filologie (1957-1961). Preparator (1962-1965), asistent (1965-1977), lector (1977-1991), conferenţiar (din 1991) la Catedra de literatură română a Facultăţii de Litere din Iaşi. Doctor în filologie. Lector la Universitatea Comenius din Bratislava (1996-2000). Debutează editorial cu volumul Mit şi mitologie eminesciană (Iaşi, 1994), publică studii, articole şi recenzii în Arlechin, Convorbiri literare, Cronica, Echidistanţe, Moldova, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al I. Cuza", Dacia literară etc. Autoare a volumelor: Iniţieri în teoria literaturii (1994), Studii de istoria literaturii (1994), Magie luminoasă în opera lui Mihai Eminescu (1997), Dicţionar de vise (1994), Uitata cheie a viselor (1999), Cartea descântecelor (1999), Scrisul şi spiritul. Incursiune în grafologie (1999), Amurgul poeţilor (2002), Vălul lui Isis. Imaginarul vestimentaţiei în literatură (2002), apoi Labirintul literaturii contemporane (2002), 13 paşi spre bucuria lecturii. Teorie literară (2002), Călătorii prin visele din epica românească (2004), Cavalerii poeţi din raiul ieşean (2004), Costache Negruzzi. Alexandru Lăpuşneanul. Sobieski şi românii (2007), Amare povestiri despre fetele plăcerii (2008). Realizează, în colaborare, Structuri polifonice în opera Hortensiei Papadat-Bengescu (1971), îngrijeşte ediţia critică Viaţa lui Mihai Eminescu de G. Călinescu (1983). Împreună cu Ecaterina Ţăranu publică Corespondenţa oficială (Vasiliana ’98, 2001) şi Modele de comunicare în lumea sportului (2002). Traduce Istoria râsului de J. Nohian (1992), Istoria oracolelor de Fontenelle (1993), Iniţiere în Yoga de Th. Lousouarn (1994) ş.a. Este prezentă în volume şi în reviste de specialitate.

MARCU Emilian, n. 28 septembrie 1950, comuna Heleşteni, jud. Iaşi. Poet, prozator şi critic literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă Liceul teoretic din Tg. Frumos în 1969 şi Institutul de biblioteconomie Bucureşti în 1973. Bibliotecar la Biblioteca Casei de cultură a studenţilor Iaşi, redactor şef al publicaţiei Iaşul (1990-1993), secretar general de redacţie la revista Neamul românesc (1993-1996). Debutează cu poezie în Familia (aprilie 1974), prezentat fiind de poetul Şt. Augustin Doinaş, iar în decembrie 1974, prezentat de poeta Constanţa Buzea. Colaborează la Amfiteatru, Ateneu, Argeş, Cronica, Convorbiri

52 literare, Familia, România literară, Luceafărul etc. Obţine, printre altele: Marele Premiu la Festivalul Naţional de Poezie de la Suceava Nicolae Labiş (1975), Premiul revistei Luceafărul (1978), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000 şi 2007), Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău (2005), Premiul de excelenţă pentru poezie patriotică, în 2005, de la revista Oglinda literară, Premiul revistei Convorbiri literare, pentru critică literară (2006), Premiul Salonului internaţional de carte de la Chişinău (2008), Diploma de excelenţă la a 40-a ediţie a Festivalului naţional de poezie Nicolae Labiş, Suceava, 2008, Premiul internaţional de poezie M. Eminescu la Salonul de carte Iaşi (2008). Debutează editorial în antologia Zece poeţi tineri (Iaşi, Junimea, 1975). Autor al volumelor de versuri Nunta în sâmbure (Iaşi, Junimea, 1976), Amiaza câmpiei (Iaşi, Junimea, 1977), Sub zodia Traciei (Iaşi, Biblioteca Opinia Studenţească, 1979), Sigiliul toamnei (Iaşi, Junimea, 1982), Neliniştea singurătăţii (Iaşi, Junimea, 1987), Lecţie pe Ostrov (Iaşi, Junimea, 1995), Îngândurat ca muntele de sare (Timişoara, Helicon, 1996), La porţile singurătăţii (Iaşi, Junimea, 1998), Flori pentru Augusta (Timişoara, Augusta, 1999), Scoica sonoră (Iaşi, Fides, 1999), Umbra şi îngerul (Timişoara, Augusta, 2000), Ţăranul zidit (Iaşi, Miremis, 2000), Feţele insomniei (Timişoara, Augusta, 2001), Muzeu de sate (Iaşi, Junimea, 2001), Coroanele împărăteşti (Iaşi, Junimea, 2003), Atlet moldav (Timişoara, Augusta, 2004), Melancolia şarpelui (Iaşi, Alfa, 2004), Privilegiul giulgiului (Iaşi, Junimea, 2005), Mormânt în metaforă (Iaşi, Princeps Edit, 2007), Foşnetul mătăsii în manuscrise (Iaşi, Convorbiri literare, 2007), Cartea celor opt zeci şi opt de taine (Iaşi, Emolis, 2008) şi al romanelor: Iadul de lux (Iaşi, Junimea, 2004), Suburbii municipale, vol. I (Timişoara, Augusta, 2005), Suburbii municipale, vol. II – Mormântul călugărului ioanit (Timişoara, Augusta, 2007), Suburbii municipale, vol. III – Aducerea cenuşii la templu (Timişoara, Augusta, 2008). Poezia sa a fost tradusă în Spania, Franţa, Anglia, S.U.A., Elveţia, Ucraina, Rusia, Serbia etc. „Emilian Marcu nu este un poet făcut, ci unul născut pentru poezie, iar cărţile sale scrise şi apărute în timp, fac, cred, cinste poeziei contemporane” (Corneliu Ştefanache). „Feţele insomniei e una dintre cărţile cele mai problematice din poezia noastră de azi. Muzeul de sate e un elogiu al satului românesc, probabil cel mai important volum de versuri (şi din perspectivă estetică) scris despre sat în literatura noastră” (Ioan Holban).

53 OCTOMBRIE

CĂLINESCU Alexandru, n. 5 octombrie 1945, Iaşi. Critic literar şi poetician. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale şi Facultatea de Filologie, secţia franceză, la Iaşi, luându-şi licenţa în 1967. Lector, conferenţiar, profesor la aceeaşi facultate. Stagiu de specializare în Franţa. Prorector al Universităţii Al. I. Cuza (1990-1991), secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1990-1994), profesor la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale (INALCO) din Paris (1992-1997), director al Bibliotecii Centrale Universitare M. Eminescu Iaşi, din anul 2000. Între 1972-1983 a coordonat revista studenţească Dialog. Cu rubrici permanente în Cronica şi Convorbiri literare, colaborează la România literară, Viaţa românească, Luceafărul, Cahiers roumains d'etudes litteraires, Timpul, Dilema, Ateneu, Biblos, Suplimentul de cultură, Ziarul de Iaşi etc. cu articole de comentariu critic, eseuri şi disocieri de ordin teoretic într-o manieră de interpretare originală. A debutat în 1972 cu volumul Anton Holban - complexul lucidităţii, apoi publică Caragiale sau vârsta modernă a literaturii (1976, ediţia a II-a, 2000), Perspective critice (1978), Biblioteci deschise (1986), Interstiţii (Polirom, 1998), Adriana şi Europa: lecturi, întâmplări, pagini de jurnal (Iaşi, Polirom, 2004), Incursiuni în proza românească: de la Tainele inimei la Jocurile Daniei (Iaşi, Princeps Edit, 2004, ed. a II-a, 2006), eseu, Proximităţi incomode (Bucureşti, Curtea veche, 2007). Coautor la o serie de lucrări colective - istorie literară şi dicţionare apărute în Franţa, Marea Britanie, România. Deţinător al Premiului Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1972), al Premiului Academiei (1990), al distincţiei Palmes academiques, acordată de Guvernul francez (2001). Promotor al poeticii la noi şi, în genere, al cercetărilor de ultimă oră din spaţiul francez. Participant la colocvii şi simpozioane pe probleme de literatură franceză, literatură comparată, istorie şi literatură în Franţa, Germania, România.

MANDACHE Mihai Bogdan, n. 7 octombrie 1955, comuna Podu-Iloaei, Iaşi. Filosof şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale, Liceul Al. I. Cuza (1966-1974) şi Facultatea de Filosofie din Iaşi (1975-1979). Profesor în învăţământul gimnazial (1979-1987), sociolog la Institutul Politehnic Iaşi (1988-1990), redactor la revista ieşeană Cronica din 1990, redactor-şef adj. la aceeaşi revistă (din 2000). Debutează

54 în Opinia studenţească (1976), colaborează cu eseuri, studii şi articole pe teme filosofice la Dialog, Cronica, Luceafărul, Vatra, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, secţiunea filosofie, Eglise et vie, Symposion etc. Publică volumele Filosofia - aventura unui discurs, vol. I (Iaşi, Cronica, 1995), Teofania interioară - dialoguri cu teologi contemporani (Iaşi, Presa Bună, 1996), Mesajul şi labirintul său (Iaşi, Cronica, 1998), Filosofia - aventura unui discurs, vol. II (Iaşi, Cronica, 2000), vol. III (Iaşi, Cronica, 2003), Oglinda unităţii (Iaşi, Presa Bună, 2000), În căutarea cuvântului pierdut (Iaşi, Cronica, 2002), Sensul ascuns. Dialoguri despre esoterism (Iaşi, Cronica, 2005). Contribuţii, în colaborare, la realizarea lucrărilor de referinţă Encyclopédie Philosophique Universalle, vol. III: Les Oeuvres Philosophiques. Dictionnaire, Paris, 1992.

CARPOV Maria, n. 8 octombrie 1930, în Bucureşti - m. 9 noiembrie 2017, Iaşi. Lingvist, teoretician literar, semiotician, traducător. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Elevă a Liceului nr. 4 din Bucureşti (1942- 1950), absolventă a Facultăţii de Filologie Bucureşti (1955-1959), asistent, lector, conferenţiar, profesor la Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1959-1992), şefa Catedrei de franceză (1976-1983), profesor consultant, conducător de doctorate (din 1992), profesor asociat la Universitatea din Bacău (din 1993), consilier şef la Inspectoratul pentru cultură al judeţului Iaşi (1990-1992). Director al Centrului de semiologie şi teoria comunicării al Universităţii Al. I. Cuza. Colaborări la România literară, Steaua, Cronica, Contemporanul, Echidistanţe, Opinia studenţească etc. În 1990 i se conferă Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea volumului Memorii al lui Saint Simon (Bucureşti, Univers, 1990). Autoare a volumelor Introducere în semiologia literaturii (Bucureşti, Univers, 1978), Captarea sensurilor (Bucureşti, Editura Eminescu, 1987), Sfidarea normei (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1995), Prin text, dincolo de text (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1999), Ipostaze ale interacţiunii (2004), Sémiologie et communication (2005). În colaborare, realizează Cunoaştere, creativitate, comunicare (1981), Raţionalitate şi discurs (1983) etc. Remarcabile traduceri a peste 20 de volume de teorie literară, semiologie şi literatură franceză, dintre care Mithologii de R. Barthes, Lecturi şi cititori în Franţa

55 Vechiului Regim de R. Chartier, Cum se scrie istoria de Paul Veyne, Doamne din secolul al XII-lea de G. Duby, Între Orient şi Occident de Neagu Djuvara, Cum să înţelegem Biblia de A. LaCocque - P. Ricoeur. Realizează în acelaşi timp numeroase studii, interviuri, prefeţe, recenzii, articole, selecţii şi bibliografii. Deţine Premiul Fundaţiei Internaţionale Ştefan Lupaşcu (2000), este Doctor honoris causa al Universităţii din Bacău (2004), deţine Premiul de excelenţă al Filialei Iaşi a U. S. (2005), este Profesor emeritus al Universităţii Al. I. Cuza Iaşi.

MARDARE Gabriel (alias G. Master X, Dr. A. Kulakov), n. 15 octombrie 1950, Iaşi. Eseist şi tradu- cător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Liceului Emil Racoviţă (1969) şi al Facultăţii de Filologie (secţia franceză-română, 1973). Licenţiat în filologie cu lucrarea Les clichés poétiques chez Ronsard (1973), obţine gradul I în învăţământ cu încercarea Rhétorique de l'initiation littéraire (1986) şi doctoratul în specializarea lingvistică generală cu teza Cronotopia rostirii (1998). Profesor la Liceul Industrial Metalurgic din Galaţi (17 ani), devine pentru scurt timp şef birou redacţie la Editura Junimea, pentru a se titulariza în 1991 în învăţământul universitar. Bursier în Franţa (1992 şi 1994), îşi valorifică achiziţiile predând problemele comunicării la Universităţile din Iaşi şi Bacău. Debutează în postura de critic la revista liceului, recidivează în Alma Mater/ Dialog şi continuă în Convorbiri literare, Cronica, Pagini dunărene înainte de a se orienta spre polemica semiotică începând cu studiile apărute în Cahiers roumains d'etudes littéraires (1988-1991) şi continuând cu articolele apărute sub pseudonim în cele două publicaţii ieşene menţionate şi în revista de cultură a ruşilor lipoveni, Kitej-Grad. Traduce Jurnalul unui figurant de George Tomaziu (în colaborare, Bucureşti, Univers, 1997), Povestirile în stihuri ale lui La Fontaine (Iaşi, Junimea, 1997), Romanul vulpii, versiune comprimată după Roman de Renart (Iaşi, Institutul European, 1999), Aventurile gândirii europene. O istorie a ideilor occidentale de Jacqueline Russ (în colaborare, Iaşi, Institutul European, 2007). S-a manifestat editorial prin Registru(l) confidenţial. Identitatea şi măştile Eului (Iaşi, Cronica, 1998) şi Noul registru confidenţial. Povestea vorbei care umblă (Iaşi, Timpul, 2001), Le Son Propre (Iaşi, Universitas XXI, 2002), Registre de bord: Arca lui Noica, luntrea lui Cioran (Iaşi, Universitas XXI, 2003), Breviar de concepte lingvistice pentru studenţii care mai sunt vorbitori (Iaşi, Univer-

56 sitas XXI, 2008) şi Economism /vs/ Ecumenism - O introducere neoprag- matică în artele comunicării (Bacău, EduSoft, 2008).

DIMA Alexandru, n. 17 octombrie 1905, în Turnu Severin - m. 19 martie 1979, în Bucureşti. Estetician, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cursurile primare, gimnaziale şi Liceul Traian din Turnu Severin. În perioada 1925-1929 şi-a făcut studiile superioare la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, secţia filosofie. Studii de specializare la Berlin, München şi Viena (1936-1939). Doctoratul în filosofie şi litere l-a susţinut în 1938 la Universitatea din Bucureşti, cu teza Conceptul de artă populară. Activitate didactică la Râmnicu Vâlcea şi Sibiu (1931-1937), iar în 1945 a fost numit profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi, Catedra de estetică literară. Până în 1966 susţine cursul de Teoria literaturii şi de literatură universală şi comparată. Din 1966 trece la Universitatea din Bucureşti, la Catedra de literatură universală şi comparată, urmându-l pe Tudor Vianu. A fost, în acelaşi timp, estetician, filosof, folclorist, teoretician, critic şi istoric literar, comparatist. A scris peste 20 de volume şi peste 200 de studii şi articole. Amintim o parte dintre cărţile sale: Aspecte şi atitudini ideologice (1933), Fenomenul românesc sub noi priviri critice (1938), Conceptul de artă populară (1939 - Premiul Academiei Române), Gândirea românească în estetică (1943), Probleme de estetică (1947), Concepţia despre artă a lui G. Ibrăileanu (1956), Principii de literatură comparată (1966), Tudor Vianu, comparatist (1969). A condus Centrul de lingvistică, istorie literară şi folclor din Iaşi (până în 1966) şi Institutul de teorie şi istorie literară G. Călinescu din Bucureşti (1966-1973). Colaborator preţuit al revistelor ieşene Cronica, Convorbiri literare şi Iaşul literar, redactor şef la Limbă şi literatură din Bucureşti, în 1964 este ales membru corespondent al Academiei Române, membru al Societăţii americane de istoria culturii (1973) şi membru în Comitetul de conducere al Asociaţiei internaţionale de literatură comparată. Gândul i-a fost mereu la Iaşi, „paradisul meu pierdut”.

IRINESCU Teodora, n. 17 octombrie 1950, în Iaşi - m. 5 mai 2008, la Iaşi. Publicist, lingvist şi avocat. Absolventă a Facultăţii de Litere, secţia română-engleză, a Universităţii Al. I. Cuza, în 1973, iar în 1996 absolvă Facultatea de Drept a aceleiaşi universităţi ieşene. Este avocat al Baroului Iaşi din 1998. Este doctor în lingvistică juridică din 2001, cu lucrarea Normă şi abatere de la normă în terminologia juridică penală şi civilă

57 românească, distincţia magna cum laude, diploma franceză juridică Avec Mention (2004). Publică în periodice numeroase studii şi articole despre lingvistica juridică. Este autor al următoarelor volume: Lingvistică juridică (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2003), Normă şi abatere de la normă în terminologia juridică penală şi civilă românească (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2004), Dicţionar de drept comunitar european (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2005), Elemente de limbă, cultură şi civilizaţie românească pentru străini (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2005), Enciclopedie juridică (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2006), Dicţionar de expresii şi locuţiuni juridice latineşti (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2007), Semantica discursului juridic - normă şi abatere (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2007), Uniunea Europeană ieri şi azi (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2007). Este coautor al volumelor: Glosar tehnic poliglot (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1981), Tezaurul toponimic al României. Moldova I: Repertoriul istoric al unităţilor administrativ- teritoriale (partea I, Editura Academiei, 1991, partea a II-a, 1992) - lucrare distinsă cu Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române, Epistemologie şi metodologie în ştiinţele limbajului (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2002). Participă ca invitat special la numeroase manifestări naţionale şi internaţionale pe teme de uniune europeană, integrare europeană, drepturile omului, migraţia populaţiei etc. (Belgia, Germania, Franţa).

MERTICARU Varlaam (Vasile), n. 28 octombrie 1960, în Ştiubieni, jud. Botoşani. Arhimandrit, publicist şi eseist. Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor. Seminarul teologic de la Mănăstirea Neamţ (1977-1982), Institutul teologic de grad universitar Bucureşti, secţia Istorie, specializarea bizantinologie (1987-1990), cursuri de specializare la Institutul ecumenic de la Bossey, Geneva (1991-1992), Doctor în teologie (2003), stagiu de specializare la St. Steven’s College, Anglia (2004). Asistent universitar (1990-1996), apoi lector în cadrul Facultăţii de teologie ortodoxă, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (din 1996). Director al Bibliotecii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (1993-1996), director al Seminarului Sf. Vasile cel Mare Iaşi, membru în Comisia liturgică, vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (1998-2009), preşedinte al Fundaţiei româno-elveţiene Gregory and Didier. Scrie volumul Literatura patristică în româneşte, cu un Cuvânt înainte de I.P.S. Daniel

58 (Iaşi, Trinitas, 2005), Păstori ai Bisericii şi promotori ai culturii – Mitropoliţii Moldovei de la începuturi până azi, în colaborare (Iaşi, Trinitas, 2005). Este prezent cu numeroase studii, articole şi eseuri în volume colective, în publicaţii din ţară şi din străinătate. Publică în Teologie şi viaţă, Candela Moldovei, Biserica şi problemele vremii, Credinţa ziditoare etc., participă la conferinţe, simpozioane şi alte manifestări cultural-misionare, în ţară şi străinătate, între care: La dimension guérissant de la vie en communauté religieuse (Basel, Elveţia, 2005), cu lucrarea Relaţiile dintre Cipru şi România, la simpozionul Arhiepiscopul Ciprian al Ciprului – martir naţional (Nicosia, Cipru, 2006). Este prezent la emisiuni Radio-Tv. Este ctitor al Mănăstirii Sf. Treime din Ştiubieni, Botoşani (1996).

59 NOIEMBRIE

ARAMĂ Horia, n. 4 noiembrie 1930, la Iaşi - m. 23 octombrie 2007. Prozator, poet şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă Şcoala de literatură Mihai Eminescu, apoi urmează Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, neterminată. Lucrează la Radiodifuziunea Română (1950-1952), la revistele Luminiţa (1954-1967) şi Cutezătorii. Publică volumele pentru copii Fumul, ploaia şi-un ţânţar şi-o pereche de ochelari (1957), Păsări călătoare (1958), De la om la om (1960), apoi poemele Scări la stele (1965). Se impune prin cărţile de literatură ştiinţifico-fantastică: Omul care are timp (1964), Moartea păsării săgeată (1966), Lumile stau de vorbă (1966), Cosmonautul cel trist (1967), Dumnezeu umbla desculţ (1968), Ţărmul interzis (1972), Verde Aixa (1976), Cetatea soarelui (1978) şi prin povestirile din Pălăria de pai (1974) şi Jocuri de apă (1975). Obţine importante premii literare. Traduce din autori cehi şi ruşi. Se dedică trilogiei utopice: Colecţionarul de insule (Bucureşti, Cartea Românească, 1981), Insulele fericite (Bucureşti, Cartea Românească, 1986) şi O insulă în spaţiu (Bucureşti, Cartea Românească, 1991). Publică apoi Planeta celor doi sori (Bucureşti, Noesis, 2003).

SADOVEANU Mihail, n. 5 noiembrie 1880, la Paşcani - m. 19 octombrie 1961, Bucureşti, înmormântat la cimitirul Bellu. Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Primele cunoştinţe de carte le obţine la Vatra-Paşcani, unde l-a avut învăţător pe Mihai Busuioc, transformat în domnu’ Trandafir, personajul din La noi, în Viişoara. Continuă gimnaziul Alecu Donici din Fălticeni, aici fiind coleg cu Eugen Lovinescu, apoi, în 1897, devine elev al Liceului Naţional din Iaşi. Publică schiţe şi versuri în Pagini literare pe care le semnează cu pseudonimul M. S. Cobuz (1899). Se consacră literaturii, abandonând ideea continuării cursurilor Facultăţii de Drept. În 1903 se mută cu familia de la Fălticeni la Bucureşti, unde este redactor la Sămănătorul. Într-un singur an, 1904, îi apar patru volume: Povestiri, Şoimii, Dureri înăbuşite şi Crâşma lui Moş Precu, care-i vor deschide uriaşa carieră literară. Urmează Povestiri din război (1905), Floare ofilită, Mormântul unui copil, Amintirile

60 căprarului Gheorghiţă, toate aceste trei volume fiind publicate în anul 1906. După o perioadă scurtă de copist la Casa Şcoalelor, în 1907 revine la Fălticeni, unde scrie Însemnările lui Neculai Manea, Haia Sanis şi Duduia Margareta. Din 1906 devine colaboratorul Vieţii româneşti din Iaşi, aici legând o aleasă prietenie cu G. Ibrăileanu. Spre sfârşitul anului 1907, ministrul Spiru Haret îl numeşte inspector al cercurilor culturale şi al bibliotecilor populare din Moldova, în 1910 este numit director al Teatrului Naţional din Iaşi. În 1918 se instalează în Iaşi, în vila cu turnuleţ pătrat de la Copou, fosta proprietate a lui M. Kogălniceanu. De această şedere se leagă scrierile Venea o moară pe Siret, Ţara de dincolo de negură, Hanu- Ancuţei, Împărăţia apelor, Zodia cancerului, Baltagul, începutul trilogiei Fraţii Jderi. În 1923 este ales membru al Academiei Române. Între 1936 şi 1938 conduce ziarele Adevărul şi Dimineaţa, în 1938 Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi îi conferă titlul de Doctor honoris causa. După cel de-al doilea război mondial, continuă cu o intensă activitate obştească, publicistică şi literară, este vicepreşedinte al Academiei Române, vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Consiliului Mondial al Păcii. Primul său mare roman istoric, Neamul Şoimăreştilor, este scris în 1915, apoi Viaţa lui Ştefan cel Mare (1934), monumentala trilogie Fraţii Jderi (Ucenicia lui Ionuţ, 1935; Izvorul alb, 1936; Oamenii Măriei Sale, 1942). În 1941 apare Ostrovul lupilor, în 1944, Anii de ucenicie, în 1950, Nada florilor şi în 1952, Nicoară Potcoavă, un alt mare roman istoric. Reamintim şi volumele Aventură în lunca Dunării, Cele mai vechi amintiri, Creanga de aur şi Nopţile de Sânziene, prodigioasa operă literară a scriitorului depăşind 100 de titluri, ea reprezentând o vastă monografie artistică a românilor. Opera sadoveniană a fost tradusă în peste 45 de limbi de pe toate meridianele globului. „Luat în totalitate, M. Sadoveanu e un mare povestitor, cu o capacitate de a vorbi autentic enormă, asemănător lui Creangă şi lui Caragiale, mai inventiv decât cel dintâi, mai poet decât cel de-al doilea (...). Opera scriitorului e o arhivă a unui popor primitiv ireal: dragoste, moarte, viaţă agrară, viaţă pastorală, război şi asceză, totul e reprezentat. Cu o inteligenţă de mare creator, scriitorul a fugit de document, ridicându-se la o idee generală” (G. Călinescu).

GRIGORAŞ Elvira, n. 5 noiembrie 1950, în comuna Leţcani, jud. Iaşi. Publicistă şi traducătoare. Studii la Liceul M. Eminescu Iaşi (1965-1969), Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1969- 1974), studii postuniversitare de informatică, doctor în ştiinţe economice (2000). Economist analist la Combinatul de fibre sintetice (1975-1982),

61 economist la CONTEXT Iaşi (din 1994). Din anul 2000 este lector universitar la Universitatea ecologică D. Cantemir din Iaşi, din 2007 lector universitar la Institutul de studii europene Ştefan Lupaşcu Iaşi şi membră a Centrului de cercetări economice al Fundaţiei Ştefan Lupaşcu. Publică articole şi studii în reviste de specialitate din Iaşi, participă la diverse conferinţe şi întâlniri profesionale. Scrie monografia Gh. Zane - omul şi opera (Iaşi, Sakti, 1995), ediţia a II-a (Iaşi, Context, 2000), nominalizată pentru premiul Academiei Române, Gh. Zane - L'Homme. L'Oeuvre (Iaşi, Context, 2001), Finanţe publice (Iaşi, 2001), îngrijeşte ediţia Studii postume - Gh. Zane (Iaşi, Helios, 1997). Traduce studiul Gândirea economică interbelică italiană (1996). Este coautoare la volumele: Doctrine economice, Histoire et pensée economique de la Roumanie, Protagonişti ai vieţii economice, idei şi proiecte.

SCURTU Gabriela (Ilovan), n. 8 noiembrie 1955, în Sibiu. Poetă şi publicistă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Liceul Dimitrie Cantemir Iaşi (1970-1974), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, secţia română-engleză (1974-1978). Bibliotecară la Biblioteca Institutului Politehnic din Iaşi (1978-1989), redactor (din 1990) şi redactor şef (1993- 1995) la cotidianul 24:ORE, redactor-realizator la TV Europa Nova Iaşi (din 1995), redactor şef la Departamentul actualităţi al RTV Europa Nova (1996), redactor şef adj. al cotidianului Independentul Iaşi (1997-1999). Colaborează la Dialog, Cronica, Convorbiri literare etc. Autoare a volumelor de versuri Călătorii imobile (Iaşi, Junimea, 1977) şi Insomnia iernii (Iaşi, Junimea, 1982).

POPESCU Silvia P., n. 9 noiembrie 1950, în Pieleşti, jud. Dolj. Publicist şi bibliolog. Urmează Liceul Zinca Golescu Piteşti, apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1969-1973). Este profesor de limba română şi limba engleză în învăţământul preuniversitar, la Târgu Frumos (1973-1974) şi Iaşi (1974-1984). Din 1984 este bibliotecar la Biblioteca Universităţii Tehnice Gh. Asachi Iaşi, serviciul comunicarea documentelor. Publică, în diverse periodice, articole, recenzii, comunicări. Volume: Amintiri despre G. Topîrceanu, antologie şi prefaţă (Iaşi, Junimea, 1987, ed. I, iar ed. a II-a, Iaşi, Princeps Edit, 2006), Tărâmul tăcerii: Cimitirul Sfântul Gheorghe din Piteşti (Iaşi, Dosoftei, 2008),

62 lucrare în colaborare cu Marin Drăguşin şi Silvia Buburuzan. Îngrijeşte ediţiile: Masca vieţii de preot prof. Valeriu Drăguşin (Suceava, Bucovina, 1999), Trepte spre cer. Morală creştină, de preot prof. Valeriu Drăguşin (Iaşi, Universitas, 2002), Oameni şi datini din Roşcanii Sucevei (Iaşi, Princeps Edit, 2006), în colaborare cu Ion Popescu-Sireteanu.

CIFOR Lucia, n. 10 noiembrie 1965, în Prăjeni, jud. Botoşani. Teoretician, lexicograf şi publicist. Absolventă a Liceului pedagogic din Botoşani (1983) şi a Facultăţii de Filologie, secţia română-germană, din cadrul Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1987). Doctor în filologie (1999) cu lucrarea Orizonturi şi dimensiuni ale ”locuirii” în limbajul poetic românesc, publicată ulterior sub titlul Poezie şi gnoză. Profesor de limba şi literatura română în învăţământul preuniversitar (1987-1992). Asistent de cercetare (1992), cercetător ştiinţific principal, gradul III (1993-1999) şi cercetător ştiinţific principal, gradul II (2001) la Institutul de Filologie Română A. Philippide din Iaşi, departamentul lexicografie-lexicologie. Conferenţiar universitar la Catedra de Literatură Comparată şi Estetică a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Studii, articole, recenzii în reviste de specialitate şi în reviste culturale: Convorbiri literare, Timpul, Jurnalul literar, Viaţa românească, Revista română, Anuarul de lingvistică si teorie literară, Limba română, Acta Iassyensia Comparationis, Philologica Jassyensia etc. sau în volumele anuale ale unor conferinţe, simpozioane, congrese: Meridian Blaga, Studii eminescologice etc. Volume publicate: Poezie şi gnoză (Timişoara, Augusta, 2000), Mihai Eminescu prin câteva cuvinte-cheie (Iaşi, Fides, 2000), Principii de hermeneutică literară (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2006). Coautor la Dicţionarul enciclopedic ilustrat (DEI) (Chişinău, Cartier, 1999), ultima ediţie apărând sub titlul Dicţionar enciclopedic 2008 (Chişinău, Cartier, 2008), Dicţionarul limbii române (DLR) (Bucureşti, Editura Academiei Române, 2002-2008), Dicţionarul limbajului poetic eminescian. Semne şi sensuri poetice, I. Arte (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2005), Dicţionarul limbajului poetic eminescian. Semne şi sensuri poetice. II. Elemente primordiale (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2007). Coordonator (în colaborare) al seriei Studii eminescologice, vol. VI-XI (Cluj-Napoca, Clusium, 2004-2009). Primeşte Premiul pentru exegeză blagiană, Festivalul Internaţional Lucian Blaga, ediţia a XII-a, Cluj- Napoca, 2002.

63 DAVIDOGLU Mihail, n. 11 noiembrie 1910, la Hârlău, judeţul Iaşi - m. 17 august 1987. Dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Galaţi, cu susţinerea bacalaureatului în 1929 şi Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1929-1935). Funcţionează ca învăţător şi profesor de limbi clasice. Debutul în dramaturgie şi-l face în 1947 cu Omul din Ceatal, publicând apoi Flăcăul de pe Ceanul Mare (1948), Steagul celor de pe munte (1948), Minerii (1949), Nemaipomenita furtună (1950), Cetatea de foc (1950), Oraşul de flăcări (1955), Horia (1956), Două fete şi o comoară (1965), Şoimul (1958), Tunelul (1969), apoi trilogia dramatică Neamul Arjoca (1972), Platforma magică (1973), Măicuţa (1981), alte schiţe şi drame jucate pe diferite scene ale teatrelor din ţară. Este laureat al Premiului de Stat.

OSTAP Constantin V. (Const. Soroceanu, Andrei Ieşeanu), n. 14 noiembrie 1925, în comuna Cotova, jud. Soroca - m. 23 ianuarie 2014, Iaşi. Publicist şi istoric literar. Urmează Liceul Internat C. Negruzzi (1936- 1944), cursurile Facultăţii de Fizică şi Chimie (1945- 1947), apoi cursurile Facultăţii de Electrotehnică din Iaşi (1947-1951). Inginer electroenergetician la ETACA Iaşi (1951-1961) şi la I.R.E. Iaşi din 1961 până la pensionare. În paralel, desfăşoară o activitate publicistică, fiind colaborator la ziarele locale şi la reviste precum Dacia literară, Convorbiri literare, Cronica, Flacăra Iaşului, Opinia, Evenimentul, Monitorul, Literatură şi artă (Chişinău), Magazin istoric etc. În 1959 întocmeşte prima monografie a Uzinei electrice şi a tramvaiului din Iaşi. Debutează în 1974 cu Iaşul şi lumina electrică în paginile revistei Cronica. Realizează, în colaborare, o serie de studii şi monografii privind istoria unor unităţi şi întreprinderi ieşene (Din istoria utilizării curentului la Iaşi, 1979, Uzina de lumină, 1979, Istoria uzinei electrice, 1966 etc.). Autor al volumelor: Parfum de Iaşi (2002), Cronica de la Iaşi (2003), Iaşul nu neapărat sentimental (Iaşi, Vasiliana ’98, 2004), Despre Iaşi – numai cu dragoste (Iaşi, Vasiliana ’98, 2005), Povestiri despre Iaşi şi despre ieşeni (Iaşi, Vasiliana ’98, 2008). Este coautor la volumele Cu Iaşii mână-n mână (I, 1996, a II- a, 1997, a III-a, 1999), Monografia transportului public de călători din municipiul Iaşi (1998), Iaşii între legendă şi adevăr (Iaşi, Tehnopress, 2000), Primăria municipiului Iaşi, (Iaşi, Tehnopress, 2001), Istoricul monumentului Unirii de la 1600 din Iaşi (2006), Vechimea „soarelui

64 electric” din România la Iaşi (2008), Trăitori şi trecători prin Târgu’ Ieşului (vol. I-III, 2005-2008). Publică numeroase articole de istorie literară, fiind un autentic cunoscător al trecutului dulcelui târg al Ieşilor.

COMARNESCU Petru, n. 23 noiembrie 1905, la Iaşi - m. 27 noiembrie 1970, Bucureşti, înmormântat în cimitirul din Voroneţ, judeţul Suceava. Eseist, critic literar şi de artă. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă Liceul Naţional la Iaşi şi Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. A studiat dreptul, filosofia şi literele la Universitatea din Bucureşti. Bursier la Universitatea Southern din California (1931), unde a studiat estetica şi a obţinut doctoratul în filosofie. Bursier la Geneva (1932), secretar al Grupării Universitare pentru Societatea Naţiunilor (1931-1937). A scris numeroase articole şi studii în varii domenii - plastică, poezie, muzică, teatru, filosofie, cinematografie, sociologie etc. Autor al unor monografii despre pictorii Grigorescu, Luchian, Petraşcu, Pallady, Tonitza, Şirato, Ţuculescu, apoi despre Brâncuşi, Anghel etc. În colaborare cu C. Noica, M. Polihroniade şi I. Jianu scoate revista Acţiune şi reacţiune (1929-1930) şi, împreună cu C. Baltazar, Tiparniţa literară (1931). Debutează cu volumul Homo americanus (1933) şi Zgârie Norii New Yorkului (1933). Autor al volumelor: Scrieri despre teatru, O'Neill şi renaşterea tragediei, Confluenţe ale artei universale, Îndreptar artistic al monumentelor din Nordul Moldovei. Contribuţii în arta reportajului, interviului, traducerii, a criticii şi istoriei de artă plastică, literară, teatrală şi muzicală, a publicisticii şi eseului filosofic. În 1946 publică Kalokagathon reprezentând teza de doctorat susţinută în 1931 la Universitatea din Los Angeles. Inspector al teatrelor la Direcţia Generală a Teatrelor (1933-1950), redactor la Editura Fundaţiei, apoi la E.S.P.L.A. (1934-1951), redactor la Rampa (1926-1927), Ultima oră (1928-1929), Vremea (1932-1938), Revista Fundaţiilor Regale (1934-1947) etc. Este şeful generaţiei de la Criterion (C. Noica, M. Vulcănescu, M. Eliade, M. Sebastian, Dan Botta), comisar al României la Bienala de la Veneţia. În 1985 Editura Eminescu reeditează Kalokagathon, antologie de Dan Grigorescu şi Florin Toma. Autor al volumelor de călătorie: Chipurile şi priveliştile Americii, Chipurile şi priveliştile Europei, vol. 1-2, Jurnal (1931-1937), Iaşi, 1994. Urmează Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii (1937, ed. a II-a, 1993) de T. E. Lawrence, traducere, apoi din O’Neill, Defoe, Shaw, Twain etc. A fost distins cu ordine şi medalii ale României, cu Medalia de aur la al XIX-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă. Personalitate remarcabilă a

65 culturii române, P. Comarnescu a lăsat urme adânci pe tărâmul filosofiei culturii, literaturii române şi universale şi al artelor plastice.

BUTNARU Aurel, n. 23 noiembrie 1935, în satul Goruni, comuna Tomeşti, jud. Iaşi - m. 25 februarie 1979, în Iaşi. Publicist şi poet. Cursurile primare în comuna natală, gimnaziale la Şcoala generală nr. 30, Iaşi, Liceul Naţional din Iaşi, Facultatea de Litere, secţia română, a Universităţii Al. I. Cuza (1954- 1958). Redactor, apoi şeful Secţiei culturale a Studioului teritorial de radio Iaşi (1958-1979), colaborator permanent la Radio Bucureşti. Debutează cu versuri în Iaşul literar (1952), publică articole, reportaje, poezii în Convorbiri literare, Luceafărul, Cronica etc. Este prezent în Antologia poeziei ieşene contemporane (1969), publică volumul de versuri Anotimpuri (Iaşi, Junimea, 1972).

STOICA Dan S., n. 25 noiembrie 1950, în Iaşi. Publicist, eseist şi traducător. Studii gimnaziale la Spiru Haret şi C. Mârzescu, liceale la Dimitrie Cantemir şi Emil Racoviţă din Iaşi, licenţiat al Facultăţii de filologie, secţia franceză-română, din cadrul Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, promoţia 1973, doctorat în filosofie, specializarea logică (1999). Profesor de limba franceză (1973-1982), din anul 1983, bibliotecar superior la Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Iaşi, apoi şeful Biroului de informatizare. Asociat al Catedrei de franceză (1991-2005), titular de curs la disciplina Comunicare publică. Relaţii publice (1998-1999), conferenţiar dr. la Departamentul de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării (din 2003). Fondator şi redactor şef al revistei BIBLOS, profesor invitat la Universitatea din Saragosa (Spania) pentru conferinţe pe tema limbaj şi comunicare. Membru ABIR şi IFLA, cu numeroase lucrări în biblioteconomie şi ştiinţa informării, colaborator la Biblioteca, Anuarul ABIR, BIBLOS şi INSPEL (Germania), prezent în volume ale colocviilor naţionale şi internaţionale. Membru în European Association of Science Editors (din 1987), membru al Seminarului de logică discursivă, Teoria argumentării şi Retorică. Distincţii: Diploma de merit acordată de Ministerul învăţământului (1989) şi Diploma acordată de ABIR (1993). Publică volumele: Logică şi limbaj (Iaşi, Editura Dan, 2000), Curs de metode bibliografice de cercetare (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2000, ed. a II-a, 2002), Comunicare publică. Relaţii publice (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2004). Autor a numeroase studii şi articole, al unor capitole din volume colective şi manuale universitare. Traduce din Eugen Coşeriu, Const. Sălăvăstru, Gilbert Luigi, Guenever Pachent ş.a.

66 DECEMBRIE

COTORCEA Livia, n. 5 decembrie 1940, în Drânceni, jud. Vaslui. Critic şi teoretician literar, traducător. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Burdujeni, Suceava. Liceul de fete din Dorohoi, Facultatea de Filologie-Istorie-Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1957-1962). Diplomat universitar, specialitatea limba şi literatura rusă – limba şi literatura română. Asistent, lector, conferenţiar, iar din 1995 profesor universitar, şefa Catedrei de slavistică Petru Caraman de la Universitatea ieşeană, profesor consultant din 2006, membră în Comisia internaţională de poetică şi stilistică de pe lângă Asociaţia internaţională a slaviştilor, redactor şef al publicaţiei Studii de slavistică, membră a Societăţii Filologice din România, a Societăţii internaţionale a slaviştilor, a Societăţii internaţionale a rusiştilor. Colaboratoare la Convorbiri literare, Cronica, Romanoslavica, Cahiers roumaines l'etudes litteraires etc. Publică volumele Lirica lui Lermontov. Consideraţii tematico-structurale (Iaşi, Junimea, 1983), În căutarea formei (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1995), Introducere în opera lui Velimir Hlebnikov (Brăila, Istros, 1997), realizează studiul introductiv şi notele biobibliografice la antologia Teoria limbajului poetic în ştiinţa filologică rusă (Iaşi, 1994), Avangarda rusă (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2005), publică, în colaborare, Terminologia poetică şi retorică (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1994), Documente din Rusia sovietică. Panait Istrati (Brăila, Istros, 1996), Căutând desăvârşirea (Iaşi, Opera Magna, 2006). Este autoarea volumului de versuri Saturnia (Iaşi, Cronica, 1995), traducătoare a mai multor volume, între care, Agnia, fiica focului, proză scurtă sovietică (în colab., Iaşi, Junimea, 1982), Biciul lui Dumnezeu (Iaşi, Moldova, 1993), Romanul cocainei de M. Agheev (Iaşi, Junimea, 1997), Cheia de M. Aldanov (Brăila, Istros, 1999), Cântec despre oastea lui Igor (Bucureşti, Kriterion, 2000), Eseu despre Dante de O. Mandelştam (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2001), Invitaţie la eşafod de Vladimir Nabokov (Iaşi, Polirom, ed. I, 2003, ed. a II-a, 2008), Poeme. Proze de Anna Ahmatova (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2004), colaborează la realizarea Dicţionarului limbajului poetic eminescian (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2006). Este autoarea a numeroase studii, articole, prefeţe şi lucrări didactice.

67 TURCU Nicolae V., n. 14 decembrie 1935, la Pufeşti, judeţul Vrancea - m. 2 noiembrie 1987, Iaşi. Filosof şi prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. După absolvirea cursurilor liceale urmează Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Îşi susţine doctoratul cu teza Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la Olahus la Bălcescu (1972). Asistent, lector, conferenţiar la Universitate şi la Institutul Politehnic Iaşi. Publică poezie, proză, teatru, aforism, eseu în Iaşul literar, România literară, Convorbiri literare, Ateneu, Cronica etc., coordonează revista Viaţa Politehnicii. Autor al volumelor de proză Perturbaţii (1967), Iarba verde de acasă (1977) şi Soarele (1979). Apare postum volumul de versuri Sfinxul, încă multe alte manuscrise se află la diverse edituri.

MĂNUCĂ Maria, n. 20 decembrie 1940, Bucureşti. Medic, poet şi pictor. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. A urmat studiile gimnaziale şi liceale la Liceul Oltea Doamna din Iaşi (1950-1957), apoi Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa (1957-1963) Iaşi, unde a fost medic intern, între 1963 şi 1965. Medic specialist, medic primar, şef al Laboratorului de microbiologie-virusologie la Direcţia de Medicină Preventivă din Iaşi (1965-1997). Este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România (din 1997), cu numeroase expoziţii personale în ţară şi în străinătate. A colaborat cu versuri la Convorbiri literare, Cronica, Luceafărul, Acasă, Dacia literară, Baaadul literar, Dor de Dor, Lumina (Pancevo) ş.a. A publicat următoarele volume de versuri: După vernisaj, prefaţă I. Hurjui, postfaţă C-tin Dram (Iaşi, Universitas XXI, 2001), Acuarele vulnerabile, prefaţă Const. Ciopraga (Iaşi, Universitas XXI, 2003), Orizontul continuu (Iaşi, Universitas XXI, 2004), Joc cu aşteptarea, postfaţă Cezar Ivănescu (Iaşi, Junimea, 2005), Venezia profundis, ediţie bilingvă româno-italiană, traducere italiană de Mirabela Popa (Iaşi, Princeps Edit, 2007). În curs de apariţie: Proba tăcerii. „Poezia aceasta se hrăneşte din interjecţia culorii, din transcenderea instantanee a nuanţelor care se proiectează în noi, selectându-şi sentimente şi combustii imaginare. Tocmai această răsturnare de realuri, prin care densitatea de tonuri migrează spre trăiri şi cuvinte, face să existe această aventură lirică jubilativă, venită din perspectiva experienţei plastice, mereu dornică să smulgă ceva din omonimia şi muzicalitatea lucrurilor” (Cristian Livescu).

COMEMORĂRI

70 [DATA MORŢII NECUNOSCUTĂ]

PAVELESCU Mircea, n. 14 octombrie 1908, la Iaşi - m. 1980. Poet şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale începute la Iaşi şi terminate la Sf. Sava din Bucureşti, apoi Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti (1929). Urmează Academia Navală (1931-1933). Ofiţer de marină la Constanţa, funcţionar la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (1945-1950), delegat al Guvernului la Administraţia Porţilor de Fier (1950-1952), la Orşova. Debutul în Universul literar (1926). Scrie versuri, epigrame, parodii, satire în presa umoristică. Redactor la Urzica din anul 1952. Colaborează la Adevărul literar şi artistic, Bilete de papagal, Universul literar, Convorbiri literare, Kalende, Jurnalul literar, Contemporanul, România literară etc. Publică Pasărea Paradisului (1938) iar pentru copii Arca lui Noe (1969), Ursuleţul călător (1969), Versuri (1968), Fără grai (în colab., 1955), Persoane străine (în colab., 1956), Fabule (1971). A tradus din Korolenko, Karbovskaia, Siveditis ş.a.

EFTIMIE Georgeta (G. Iacobitz), n. 20 noiembrie 1932, Iaşi - m. 2000, Iaşi. Poetă. Studii gimnaziale la Liceul Ortodox Iaşi (1947-1949), Liceul Oltea Doamna Iaşi (1949-1952), Facultatea de ştiinţe juridice a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1957-1961). Redactor la ziarul Flacăra Iaşului (1952-1957), corector (1957-1972) şi secretar de redacţie la revista Convorbiri literare (1972-1990). Debutează cu povestiri în Iaşul nou (1952). Colaborează la Radio Iaşi, Convorbiri literare, Cronica etc. cu poezii, cronici, reportaje, piese de teatru. Face parte din antologia Poezia ieşeană contemporană (1968). Autoare a volumului de versuri La trezirea pădurii (Iaşi, Junimea, 1983). În colaborare, scrie Trei pitici şi-un licurici, piesă pentru teatru de păpuşi jucată la Teatrul din Iaşi.

71 IANUARIE

CARAMAN Petru, n. 14 decembrie 1898, în Vârlezi, judeţul Galaţi - m. 10 ianuarie 1980, Iaşi. Slavist, folclorist, eseist. Studii liceale la Liceul C. Negruzzi, Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi (1921). A fost studentul lui Al. Philippide, G. Ibrăileanu, Ilie Bărbulescu, I. M. Marinescu, Cezar Papacostea. Absolvă şi Seminarul pedagogic (1922), cu examenul de capacitate în limba română şi limba latină. Este numit profesor la Liceul din Cernăuţi. Studii de specializare în folclor şi etnografie la Varşovia, Cracovia şi Lvov (1925-1928). Doctoratul în litere şi filosofie la Cracovia cu teza Obiceiul colindatului la slavi şi români. Profesor de limba română la Seminarul Central din Bucureşti (1929-1934), director al Institutului român din Sofia (1934-1937). Cariera universitară o începe la Iaşi, în 1938, la Facultatea de Litere şi Filosofie, Catedra de slavistică. Publică un număr apreciabil de studii, articole şi recenzii cu referire la etnologie, folcloristică şi lingvistică în reviste de specialitate precum Balcania, Arhiva etc. Publică volumele Contribuţii la cronologizarea şi geneza baladei populare la români (2 vol., 1932-1933), Consideraţii critice asupra genezei şi răspândirii baladei Meşterului Manole în Balcani (1934), Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români şi slavi (1931), Descolindatul dans la Sud-Est European (1936), Folclor românesc în englezeşte (1935), Magia populară ca sursă de inspiraţie pentru poezia cultă (1969), Reflexul mării în folclorul românesc (1976), apoi Studii de folclor (3 vol., 1987, 1989, 1995), De la instinctul de autoorientare la spiritul critic axat pe tradiţia autohtonă (Editura Academiei, 1994) etc. În 1984 se tipăreşte volumul Pământ şi apă, contribuţie etnologică la studiul simbolicei eminesciene (Iaşi, Junimea), ediţie îngrijită de Gh. Drăgan, Petru Caraman. Destinul cărturarului (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2008) de Ion H. Ciubotaru. Profesorul şi savantul Petru Caraman este unul dintre cei mai temeinici cercetători pe care i-a avut Universitatea din Iaşi.

CREŢU Ion (I. Gh. Oancea Creţu), n. 20 octombrie 1893, comuna Bălţaţi, judeţul Iaşi - m. 18 ianuarie 1970, Bucureşti. Istoric literar. Şcoala primară în satul natal, Seminarul Nifon şi Facultatea de Filosofie şi Litere în Bucureşti. Redactor la Patria din Cluj, profesor la Tecuci, Râmnicu Sărat şi la Liceu Gh. Lazăr din Bucureşti. Editează antologii literare şi manuale (în

72 colaborare). Editează ediţii din Creangă, Eminescu, Ibrăileanu, Eliade. Debut în volum cu Viaţa lui Eliade (1939), apoi G. Ibrăileanu. Restituiri literare, I-II (1968). Postum, apare Mihai Eminescu. Biografie documentară (1973).

MAFTEI Ionel, n. 12 septembrie 1932, comuna Dăneşti, judeţul Vaslui - m. 18 ianuarie 2015, Iaşi. Publicist şi bibliograf. Studii primare în satul natal, liceale la Vaslui (1945-1948), pedagogice la Iaşi (1948- 1952). Învăţător la Şcoala generală din Româneşti, jud. Iaşi (1952-1960), bibliotecar la Codăeşti (Vaslui) şi Iaşi (1955-1959), bibliograf la Biblioteca Gh. Asachi Iaşi (1960-1968), Comitetul de cultură al judeţului Iaşi (1968-1990). Prezent în revista Cronica cu rubrica permanentă Remember (1980-1989). După 1990 colaborează la revistele ieşene Neamul românesc şi Ginta latină. În perioada 1980-2000 semnează rubricile permanente File de calendar şi Oamenii cetăţii la Flacăra Iaşului şi Opinia. Din 1992 are rubrica permanentă Rememorări la suplimentul Forum cultural al revistei Cronica. Din 2002 şi până în prezent susţine în Evenimentul rubrica săptămânală Oamenii cetăţii. Realizează emisiunile Vieţi exemplare, Figuri basarabene, Oameni de seamă, la Radio Iaşi (din 1992). Autorul volumelor Personalităţi ale ştiinţei, culturii şi artei româneşti (Iaşi, Comitetul de cultură, 1968), Personalităţi ieşene (vol. 1, 1972, vol. 2, 1975, vol. 3, 1978, vol. 4, 1982, vol. 5, 1985, vol. 6, 1996, vol. 7, 1997, vol. 8, 2000), în care sunt omagiaţi peste 1000 de oameni de seamă, Personalităţi ieşene, vol. I- V (reeditare, Chişinău, Universitas, 1992); îngrijeşte ediţia critică Trecute vieţi de doamne şi domniţe de C. Gane (vol. I-II, Chişinău, Universitas, 1991). În colaborare: Trăitori sau trecători prin Târgu’ Ieşului (vol. I-III, 2005-2008), Personalităţi universitare celebre din Basarabia (2006), O istorie a culturii ieşene în date. 1400-2000 (2006), O istorie a culturii ieşene în date. 1408-2008 (2008). Deţinător al unor menţiuni şi premii la concursuri şi festivaluri de creaţie literară, al Premiului Vasile Conta al Academiei Române (1987) şi al Medaliei Meritul cultural, clasa I (2004).

73 FEBRUARIE

HOLBAN Ion, n. 27 ianuarie 1916, la Iaşi - m. 14 februarie 1995, Iaşi. Psiholog şi eseist. Şcoala primară la Rezina (pe malul Nistrului), Liceul Cuza Vodă la Huşi, Facultatea de Drept şi Filosofie la Iaşi. Obţine licenţa în drept în 1937 şi pe cea în filosofie în 1939. Împreună cu Vasile Pavelcu şi M. Kapin, participă la organizarea Institutului psihotehnic din Iaşi. Lucrează ca psiholog la Laboratorul psihologic al Regionalei de căi ferate Iaşi, apoi cercetător principal la Centrul de ştiinţe socio-umane al Universităţii Al. I. Cuza. În 1985 devine profesor consultant. Obţine titlul de doctor în psihologie cu Personalitatea - factor coordonator în procesul muncii (1970). Publică peste 15 volume de metodologie şi investigaţie psihologică, sociometrie, modele de fişe psihopedagogice, teste de inteligenţă, eseuri etc. Dintre acestea, amintim: Probleme de psihologia muncii (1970), Realizarea personalităţii, hazard sau ştiinţă? (1971), Testul de interese (1974), O sinteză a metodelor (coordonator, 1978), Testele de cunoştinţe (1995). Publică numeroase cercetări şi studii în reviste de specialitate, volume colective sau tratate academice. Este şi autorul volumului de poveşti Mihaela, prietena pădurii (Junimea, 1990).

74 MARTIE

BRĂILEAN Tiberiu, n. 11 septembrie 1960, comuna Bilca, jud. Suceava - m. 8 martie 2015, Iaşi. Publicist, eseist şi poet. Studii generale în satul natal, Liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuţi, Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1980-1984), studii postuniversitare în comerţ exterior şi integrare europeană (1990), Doctor în economie (1997). Lucrează la Trustul de construcţii Iaşi, apoi director economic în Consiliul Judeţean Iaşi, consilier preşedinte şi consilier ales - Consiliul Judeţean Iaşi (1992-1998). Lector (1998-1999), conferenţiar (1999-2000), profesor universitar dr. (din 2002) la Catedra de economie politică a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Consilier municipal (2004-2008), consilier judeţean (din 2008). Debutează în Opinia (1990) şi în volumul colectiv Tranziţie şi integrare europeană (1996). Colaborează la Timpul, Dacia literară, Convorbiri literare, Le Courrier (Paris) etc. Stagii de cercetare şi specializare la Universitatea din Jena, Germania (1983), burse de studii la Liège, Belgia (1994) şi la Lausanne, Elveţia (1998), studii de cercetare ştiinţifică la Paris, Franţa (2000) şi la Barcelona, Spania (2005). Autor al volumelor: Monetarismul în istoria şi politica economică (Institutul European, 1998), Iaşi - centru regional (1998), O istorie a doctrinelor economice (Institutul European, 1999), Management în administraţie (Sedcom Libris, 2001), Noua economie. Sfârşitul certitudinilor (Institutul European, 2001), în colaborare Economie, teste - probleme - răspunsuri (Iaşi, Sedcom Libris, 1999), Filosofie şi ştiinţe politice. Curs de economie politică, coautor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2002, 2003, 2004, 2005), Globalizarea şi educaţia economică universitară, vol. I, II, III, în colaborare (Iaşi, Sedcom Libris, 2002; Studiile Simfonia economică. Elogiu pentru Adam Smith, Catacombele modernităţii, Legea ectropiei), Filosofie. Curs de economie politică, coautor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 2003, 2004, 2005), Ştiinţe politice. Curs de economie politică, coautor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 2003, 2004, 2005), Comunicare şi relaţii publice, coautor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 2003, 2004, 2005), Globalizarea. Nenumele nimicului (Iaşi, Institutul European, 2004), Economie generală (Iaşi, Institutul European, 2004, 2005), Grădinile lui Akademos (Iaşi, Junimea, 2005), Politici economice conjuncturale, (Iaşi, Junimea, 2006), Gnoza de la Bilca (Iaşi, Junimea, 2007), Cu undiţa după

75 fluturi (Iaşi, Junimea, 2008), Fundamente filosofice ale economiei (Iaşi, Junimea, 2008). Participă la numeroase manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale. Autor al unor studii şi strategii de dezvoltare economico- socială a judeţului Iaşi, director al Centrului de studii transdisciplinare, de pe lângă Universitatea Al. I. Cuza, coordonator al colecţiei Globalizarea a Institutului European Iaşi şi al colecţiei Ananta la editura Junimea Iaşi.

HRIMIUC-TOPORAŞ Gheorghe, n. 1 ianuarie 1947, în Darabani, judeţul Botoşani - m. 14 martie 1995, Iaşi. Istoric literar. Studii gimnaziale şi liceale la Darabani (1950-1964), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1964-1970), cursuri postuniversitare, examen de doctorat la prof. dr. docent Constantin Ciopraga. În perioada anilor 1970-1980, profesor în învăţământul preuniversitar din Iaşi, iar din 1980, cercetător la Institutul de Filologie Română A. Philippide Iaşi. Publică numeroase recenzii, articole şi studii de istorie literară în reviste din Iaşi şi din ţară. A lucrat la realizarea Dicţionarului literaturii române. 1900-1950 şi a Dicţionarului general al literaturii române, îngrijeşte mai multe ediţii critice, între care Hronicul măscăriciului Vălătuc de Al. O. Teodoreanu (Iaşi, Junimea, 1989), Unduire şi moarte de Dan Botta (Iaşi, Institutul European, 1995) şi De ce scrieţi?, anchete literare din anii '30, în colaborare cu V. Durnea (Iaşi, Polirom, 1999). Postum i-a apărut volumul Atelier de istorie literară, cu prefaţă de Constantin Ciopraga (Iaşi, Junimea, 1999).

MARINO Adrian, n. 5 septembrie 1921, la Iaşi - m. 19 martie 2005, la Cluj-Napoca. Critic, istoric şi teoretician literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Liceul Militar şi Liceul Internat din Iaşi, primii ani la Facultatea de Litere din Iaşi (1941-1943), în continuare la Bucureşti, promoţia 1945. Este asistentul lui George Călinescu la Catedra de Istoria literaturii române moderne; în 1947 îşi ia doctoratul cu teza Viaţa lui Alexandru Macedonski. Debutează în paginile Jurnalului literar (1939). Se impune de la început cu vastul eseu de interpretare biografică Viaţa lui Alexandru Macedonski (1965), urmat de volumul Opera lui Alexandru Macedonski (1967). Publică, în continuare, Introducere în critica literară (1968, ediţia a II-a, 2007), trad. maghiară (Kriterion, 1979), Dicţionar de idei literare (I, 1973), Critica ideilor literare (I, 1974), remarcabile eseuri

76 care reliefează evoluţia unor concepte şi termeni literari. Numeroase călătorii de studii în Franţa, Spania, Elveţia, Olanda, Danemarca, Anglia, Portugalia etc. Alte volume: Modern. Modernism. Modernitate (1969), Rumanische Erzahler der Gegewart, antologie (1972), Ole Espana, note de drum (1974), Carnete europene (1976), Prezenţe româneşti şi realităţi europene (1978), Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), Littérature roumaine. Littératures occidentales. Recontres (1981), Etiemble ou le comparatisme militant (1982), Tendances esthétiques (1984), Hermeneutica ideii de literatură (1987). Se impune masiva lucrare Biografia ideii de literatură, în mai multe volume, construcţie de amploare asupra concepţiei despre literatura secolului 20. În continuare, scrie Evadări în lumea liberă (1993), Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice şi culturale (1995, ed. a II-a, 2005), Politică şi cultură (1996), Comparatism şi teoria literaturii (1998), Libertate şi cenzură în România (2005). Cele mai multe dintre lucrări au fost traduse în franceză, germană, japoneză, italiană, sârbă etc., fiind considerate titluri de referinţă în domeniile comparatismului, teoriei şi criticii literare. Membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari şi în Modern Language Association of America. Premiul Uniunii Scriitorilor (1969, 1981, 1991, 1994), Premiul B.P. Hasdeu al Academiei Române (1968), laureat al Premiului Herder. Coordonator al revistei Cahiers roumains d’etudes littéraires (1973-1980), colaborator la cele mai importante publicaţii literare din România şi din străinătate, coautor al multor volume de teorie literară, îngrijitor de ediţii critice. „Adrian Marino are sentimentul urgenţei şi o curiozitate «adamică», intrând în seria enciclopediştilor. El scrie tehnic, glacial, flutură proiecte ciclopice...” (A.D. Rachieru).

77 APRILIE

PANCU-IAŞI Octav, n. 14 aprilie 1929, Iaşi - m. 16 aprilie 1975, Bucureşti. Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Îşi termină studiile în Bucureşti şi se stabileşte aici din 1947. Redactor la Radiodifuziune (1947-1958), în cinematografie (1959-1962) şi la revista Cutezătorii (1967-1969), secretar al Secţiei de literatură pentru copii şi tineret a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Debutează editorial cu volumul de versuri Timpul stă pe loc? (1949). Opera sa însumează aproape 30 de volume care se adresează în special copiilor şi tineretului, între care: Marea bătălie de la Iazul mic (1953), Cartea cu ochi albaştri (1959), Mai e loc pe genunchi (1955), Ala bala portocala (1956), Schiţe cu pantaloni scurţi (1958), Scrisori pe adresa băieţilor mei (1960), Ariciul din călimară (1964), Tartine cu vară şi vânt (1968), Nu fugi, ziua mea frumoasă (1970), Vişine aproape coapte (1972), Băiatul de la gară (1972). Postum apare culegerea Mai e mult până diseară? (1977), cu o prefaţă de M. Sântimbreanu. Este cunoscut şi ca publicist din paginile a numeroase ziare şi reviste, din emisiuni la radio şi televiziune destinate copiilor. Deţinător al mai multor premii pentru unele dintre cărţile sale. Este tradus în mai multe limbi.

78 MAI

SBANŢU Cicerone, n. 18 septembrie 1946, la Huşi - m. mai 1995, Iaşi. Prozator şi dramaturg. Absolvent al Liceului M. Kogălniceanu din Huşi. Bibliotecar, apoi profesor suplinitor (1964-1966) la Huşi, vameş la Vama Albiţa (1966-1985), la Vama Sculeni (1985-1990), şeful Vămii Sculeni (1991-1995). Debutează cu schiţe (1965), colaborează la Alma Mater, Cronica, Convorbiri literare, Arlechin, Argonaut etc. Prezent în antologiile Tărâm solar şi O planetă numită anticipaţie. Autor al pieselor de teatru Ucenicul visător (1981), Vacanţă cu extratereştri (1984), Pasărea de cristal (1986), al volumelor Teatru (1986), Autostrada (1986), Patrula spaţială (1989), Proscrisul (1991) şi Apele înaintea mării (1991), cu o postfaţă de Ioan Holban. În 1981 obţine Premiul M. Sadoveanu din partea revistei Cronica. Piesele Compartimentul navetiştilor şi Mandat de neuitare sunt jucate pe scena Teatrului Naţional V. Alecsandri (1983, 1984).

BARAN Neculai, n. 2 august 1909, în Tomeşti, Iaşi - m. 14 mai 2005, în Iaşi. Profesor, eseist şi traducător. Şcoala primară în satul natal, Liceul Naţional din Iaşi (1922-1929) unde i-a avut ca profesori pe M. Costăchescu, V. Marineanu, D. Gafiţeanu, Alex. Triandaf, C. Botez. Urmează Facultatea de Litere (1929- 1933) pe care o absolvă cu magna cum laude. Doctor în filologie clasică (1971). Profesor la Liceul Naţional şi Liceul Internat din Iaşi, la liceele din Tighina, Chişinău şi Ismail. Apoi la Râmnicu Vâlcea şi din nou la Liceul M. Sadoveanu. Parcurge toate gradele didactice, ajungând profesor la Catedra de latină a Universităţii Al. I. Cuza. Debutează în revista Cercetări filosofice cu studiul Scepticismul grec şi filosofia indiană. Autor a numeroase articole, studii şi traduceri. Colaborează la Iaşul literar, Cercetări filosofice, Moldova, Convorbiri literare, Cronica, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Studii clasice, apoi la Vox latina, Separata de romanitas (Rio de Janeiro), Aion (Paris), Walter de Gruyter (Berlin), Pau (Avignon), Revue des études latines (Paris) etc. Publică studii ample despre Lucreţiu, Ovidiu, Cicero, Petrarca, Horaţiu ş.a. Participă la numeroase congrese de latină la Avignon, Varşovia, Praga, Bucureşti, Rappallo, Genova. Este membru al unor Societăţi de studii clasice din România, Franţa, Brazilia, Italia, Germania. Autor al volumelor Maxime şi cugetări latine în opera lui M. Eminescu

79 (Iaşi, Editura Apollonia, 1997) şi Jurământul lui Hippocrate (Iaşi, Editura Apollonia, 1998). Coautor la Contribuţii arheologice la istoricul Tomeştilor în epoca feudală şi la Elements chromatiques chez Lucrèce. A tradus, între altele, De civitate Dei de Sfântul Augustin. Profesor universitar asociat al Universităţii Apollonia, Iaşi. Premii şi distincţii: Premiul Ştefan Lupaşcu (1999), Medalia de argint (Cambridge, 2001), Cetăţean de onoare al comunei Tomeşti. Este prezent în importante lucrări de referinţe: International Biographical Centre, Cambridge, Anglia, American Biographical Institute (ABI), S.U.A. ş.a.

BARBU Nicolae, n. 15 decembrie 1921, în Iaşi - m. 22 mai 1985, Iaşi. Istoric teatral şi literar, eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Liceul Naţional, Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1946). A avut profesori prestigioşi, printre care George Călinescu, Dan Bădărău, Al. Claudian, Nicolae Bagdasar. În perioada anilor 1946- 1955 a funcţionat ca profesor în învăţământul preuniversitar, după care s-a consacrat publicisticii. A fost redactor şi secretar de redacţie la Moldova Nouă şi la Opinia, din 1954 până în 1963 redactor şef adjunct la Iaşul literar, apoi la Convorbiri literare, din 1966 la Cronica. Gazetar de vocaţie, publică studii, articole, eseuri şi cronici pe teme literare şi de teatru, urmărind de-a lungul a peste trei decenii în special fenomenul teatral, a preţuit generaţia de aur a actorilor ieşeni: Miluţă Gheorghiu, Margareta Baciu, n. Şubă, Anny Braesky, Şt. Dăncinescu şi alţii. În anul 1962 publică monografia Matei Millo, în 1965 Aglae Pruteanu, în 1983 studiul Arta lui Constantin Ramadan. Este autorul volumului Momente din istoria teatrului românesc (1977), al

80 Dicţionarului actorilor Teatrului Naţional din Iaşi dintre 1816-1976, al volumului de critică teatrală Antract (1979). Preocupările sale de critică şi istoriografie literară au fost finalizate în volumele Sine ira... (1971) şi Noi şi clasicii (1975). A fost membru în Comitetul de conducere al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi.

VELISAR-TEODOREANU Ştefana, n. 17 octombrie 1897, la Saint-Moritz (Elveţia) - m. 30 mai 1995, în Bucureşti. Prozatoare şi traducătoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala primară la Pensionul Delavrancea, studii liceale la Şcoala centrală din Bucureşti pe care o absolvă în anul 1916. La Iaşi cunoaşte celebra familie Teodoreanu, în 1920 se căsătoreşte cu scriitorul Ionel Teodoreanu. Debutează cu însemnări în Bilete de papagal (1929). Este prezentă cu poeme în proză, portrete şi schiţe în Familia, Revista Fundaţiilor Regale, Timpul etc. Publică romanele Calendar vechi (1939), Viaţa cea de toate zilele (1940), Acasă (1947, ediţia a II-a, 1972) şi Căminul (1971). În 1970 (cu reeditare în 1973) publică volumul de memorialistică Ursitul, apoi Povestea cu „Ocei” (1975), grupajul de miniaturi Cloşca cu pui şi poemele reunite în Şoapte întru asfinţit (1981, reeditare în 1993). Realizează excelente traduceri din Dostoievski, Tolstoi, Turgheniev, Cehov, Gorki etc. Scrierile sale conturează profilul unei fine analiste a psihologiei feminine, aplecată spre confesiunea autobiografică şi sentimentalism.

81 IUNIE

PIŢU Luca, n. 14 ianuarie 1947, în Cajvana, jud. Suceava - m. 14 iunie 2015, Focşani. Eseist şi prozator. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, promoţia 1970. Carieră universitară la Catedra de limba şi literatura franceză. Lector de limba română la Universitatea din Nancy, Franţa (1992-1994). Colaborează la Dialog, Opinia studenţească, Echinox, Vatra, Familia, România literară, Viaţa Românească, Luceafărul, Contrapunct, Cahiers roumains d’études littérares etc. Autor al volumelor Eros, Doxa & Logos (1994), Naveta esenţială (1991), Sentimentul românesc al urii de sine (1991), La cafeneaua hermeneutică (1991, 1998), Insem(i)nările magistrului din Cajvana (1992, 1999), Ultima noapte de dragoste şi întâia noapte de filosofie (1992), Fragmente dintr-un discurs (in)comod (1993, ed. a II-a, 2000), Breviarul nebuniilor curente (1996, ed. a II-a, 1998), Temele deocheate ale timpului nostru (2002), Dinspre ei şi despre mine (2008). Deţinător al Premiilor Uniunii Scriitorilor (1991), al revistei Poesis (1995), al revistei Convorbiri literare (1996).

82 IULIE

PASCU Alexandru, (Al. Ştefan), n. 2 mai 1944, Piatra- Olt, Slatina - m. 12 iulie 2015. Publicist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii la Liceul C. Negruzzi Iaşi (1950-1962), Facultatea de Educaţie Fizică Iaşi (1962-1965), Facultatea de Filologie, secţia engleză (1965-1969). Reporter, redactor, publicist comentator la revista Cronica (1969-1992), autor al rubricii La limita umanului la aceeaşi revistă (1980-1992), fondator-director al gazetei Bursa de est, consilier al Inspectoratului pentru cultură Iaşi (1993-1998). Actualmente conf. univ. la Universitatea Petre Andrei din Iaşi. Debutează în Viaţa studenţească (1965). Publică poezie, proză, dramaturgie, cronici şi reportaje în principalele reviste ieşene, din ţară şi în presa ţărilor anglofone. Traduce din literatura engleză şi americană peste 20 volume, iar în colaborare peste 10 volume, între care: Poeme de G. G. Byron, Walden de H. D. Thoreau, Felix Hoit - radicalul de G. Elliot, Crimă şi ştiinţă de J. Thorwald, Brâncuşi - Sărutul de Sidney Geist, Modern Romanian - an anthology şi în limba engleză: Post-socialist România (1999), The Danger of underdevelopment (2000), ambele volume de N. G. Niculescu şi I. Adumitrăcesei, România on the road to european integration (2001). Referinţe critice au apărut în presa literară şi culturală ieşeană şi din ţară.

83 AUGUST

SAIZU Ioan (E. Nora), n. 11 ianuarie 1931, Iaşi - m. 18 august 2005, Iaşi. Istoric şi poet. Studii primare la Spiru Haret, Şcoala medie tehnică de comerţ din Iaşi, apoi Facultatea de Filologie-Istorie, secţia istorie, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1953-1957). Diplomat universitar în specialitatea istorie. Din 1958, cercetător stagiar, apoi cercetător şi cercetător principal la Institutul de Arheologie A. D. Xenopol, Filiala Iaşi a Academiei. Doctor în istorie (din 1972). Laureat în două rânduri al Premiului Academiei Române (1981 şi 1999). Debutează cu versuri în 77 dedicaţii pentru statornica demnitate (P. Neamţ, 1977). Realizează, în colaborare, volumele Cultură şi economie (Iaşi, Junimea, 1986), Eminescu: sens, timp şi devenire istorică, vol. 1-2 (Iaşi, 1988-1989). Sub semnătura I. Saizu-Nora publică volumele de versuri Ca o pasăre plăpândă, (Iaşi, Moldova, 1991), Eu ştiu că îngerii nu plâng (Iaşi, Institutul European, 1993), Fântâni cereşti (Iaşi, Europa XXI, 1994), Singur la altarul vieţii (Glasul Bucovinei, 1995), Armonii din orgi divine (Iaşi, Noël, 1995), În faţa veşniciei (Iaşi, Noël, 1997). Publică, de asemenea, volumul de eseuri Eminescu - cât veşnicia (Iaşi, Noël, 1997), apoi Singur pe-un bizar aisberg (Noël, 1997), Poezie, templu sacru (Helios, 1999), Nu toţi au Paradisul (Helios, 1999), Patima sublimă (Noël, 2001), Lumea-i alta (Helios, 2001), Reflecţii minore pe teme majore (Helios, 2002). Este şi autorul a numeroase volume cu subiect istoric cât şi al jurnalului memorialistic Reflecţii şi însemnări la trecerea prin timp (1999), devenit la ediţia a doua Însemnări şi reflecţii (2000). A realizat 13 monografii şi peste 150 de studii şi articole de specialitate. Colaborator la Luceafărul, România literară, Magazin, Convorbiri literare, Cronica, Ateneu, Flacăra Iaşului, Opinia, Realitatea, Curierul de Iaşi, Academica, Opinia studenţească, Neamul Românesc ş.a.

PLĂCINTĂ Costache, n. 27 iunie 1923, în Belceşti, jud. Iaşi - m. 27 august 1995, la Iaşi. Poet şi epigramist. Licenţiat în drept (1971), Universitatea Al. I Cuza, Iaşi. Ofiţer activ (1944-1957), economist la întreprinderea metalurgică din Iaşi, după 1990 întreprinzător privat. Debutează cu epigrame şi versuri umoristice în ziarul Flacăra Iaşului (1976). În 1980 publică piesa într-un act Unsoare de căruţă. Colaborează la principalele reviste

84 umoristice din Iaşi şi din ţară, între care Urzica, almanahurile revistei Convorbiri literare (1980-1988), almanahurile Perpetuum Comic, prezent în numeroase antologii editate de Clubul epigramiştilor Cincinat Pavelescu din Bucureşti. Membru al Uniunii epigramiştilor din România. Apare postum volumul de epigrame Umor pe toate feţele (Iaşi, Tehnopress, 2001).

POPESCU Marinică, n. 9 septembrie 1951, sat Gârbeşti, comuna Ţibana, jud. Iaşi - m. 31 august 2015. Filosof şi poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii primare şi gimnaziale în satul natal (1958-1966), Şcoala normală Vasile Lupu din Iaşi (1966- 1971), Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti (1971-1975), Facultatea de Teologie, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (1994-1997), s-a retras în anul III. Debut literar în revista Cronica (1980) cu versuri. Colaborator la Convorbiri literare, Cronica, Accent etc. Autor al volumelor: Turn Babel alergând, versuri (Iaşi, Junimea, 1991), Îndurat, uimirea, versuri (Iaşi, Junimea, 1999), 5-7-5, haiku-uri (Iaşi, Sakura, 2000), Faţă către faţă, versuri (Iaşi, Timpul, 2001), Noaptea şi restul zilei, versuri (Iaşi, Timpul, 2002), Vremea îngăduinţei, filosofie (Iaşi, Timpul, 2001), Frângere şi globalism, filosofie (Iaşi, Timpul, 2006). „Lectura volumului Frângere şi globalism lasă impresia unei construcţii solide, cu articulaţii cultural- filosofice vizibile, cu o arhitectură a ideilor corespunzătoare unor perspective prin care ne apare viaţa, cu plasma ei umană şi înscrisă volens- nolens într-o transdisciplinaritate de neignorat” (N. Busuioc).

85 SEPTEMBRIE

ANDRIEŞ Andi, n. 3 iunie 1934, Iaşi - m. 1/3 septembrie 2010, Iaşi. Dramaturg şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studiile primare şi liceale la Liceul A. T. Laurian din Botoşani (1945-1951), apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza (1951-1955). Redactor şi redactor şef adjunct la Iaşul literar şi Convorbiri literare (1954-1971), redactor şef adjunct la Cronica (1971-1979), director al Editurii Junimea Iaşi (1981-1990; 1993-1997), director al Teatrului Naţional Iaşi (1994-1996). În 1992 iniţiază şi conduce noua serie a revistei Însemnări ieşene. Debutează în 1948, cu versuri în ziarul Clopotul din Botoşani. După volumul de versuri Urcuş (Iaşi, 1958), se afirmă ca dramaturg. În 1960, piesa Postul de pe strada Rareş este reprezentată la televiziunea naţională, apoi Vecinii soarelui (1960), Mâna de oţel (1961), Oaspetele fără nume (1963), Instanţa de duminică (1965). Debutul pe o scenă profesionistă îl constituie comedia Grădina cu trandafiri (1963, Teatrul Naţional din Iaşi), ulterior jucată la numeroase teatre din ţară şi străinătate, precum şi, în trei variante, la televiziune. Urmează piesele Verbul galben (1968), Duet (1970), Interludiu (1972), Vârsta zero (1973), Destinul - vioara a doua (1975), M-am jucat într-o zi (1978), prezentate, de asemenea, la mai multe teatre (Naţionalele din Iaşi, Cluj, Craiova, teatre de stat din Bucureşti, Ploieşti, Arad, Bacău, Piteşti, Botoşani etc.). Realizează colaborări constante cu televiziunea şi radioul: Vecinul soarelui, Duet, Mâna de oţel, Alexandru Ioan - unele zile, Interludiu, Corabia de la etajul cinci. Volume: Urcuş, versuri (Iaşi, 1958), Interludiu, teatru, cuprinzând Grădina cu trandafiri, Interludiu, Destinul - vioara a doua, Verbul galben, Duet (Bucureşti, Editura Eminescu, 1973), Ochii şi lumea, memorialistică, note de călătorie, cu desene aparţinând autorului (Iaşi, Junimea, 1974), Neştiuta strălucire (Iaşi, f.a.). A colaborat la revistele: Iaşul literar (Convorbiri literare), Contemporanul, Tânărul scriitor, Tribuna, Teatrul, Cronica, Viaţa românească, Steaua, Luceafărul, Ateneu, Însemnări ieşene (serie nouă), Literatura şi arta ş.a. Premii literare: Premiul naţional Vasile Alecsandri pentru piesa într-un act Postul de pe strada Rareş (1959), Premiul pentru dramaturgie al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1973), Premiul dramaturgiei pentru copii acordat piesei M-am jucat într-o zi. Piese reprezentate în străinătate: Duet (Lublin, Polonia), Interludiu, Grădina cu trandafiri (Berlin, radioteleviziunea germană).

BEJAN Dimitrie, n. 26 octombrie 1909, Hârlău, judeţul Iaşi - m. 21 septembrie 1995, Hârlău. Preot şi prozator. A urmat seminarul teologic Veniamin Costachi din Iaşi, apoi cursurile Facultăţii de Istorie şi Teologie din Bucureşti. În perioada studenţiei a obţinut bursă de studii în Israel şi Grecia. A făcut parte din echipa de cercetare sociologică coordonată de D. Gusti. Diacon la Biserica Sf. Nicolae din Bălţi, apoi preot hirotonit în 1938, din 1940 preot militar, prizonier din 1942 până în 1948. Întors în ţară trăieşte martirajul de la Jilava, Aiud, Canal, Bărăgan (1949-1964). Preot la Ghindăoani în perioada anilor 1965-1970. Scrie de-a lungul vremii studii şi articole în special pe probleme creştin-ortodoxe. Este autorul volumelor Hotarul cu cetăţi (Bucureşti, Editura Tehnică, 1995), Oranki (Bucureşti, Editura Tehnică, 1996), apoi Viforniţa cea mare (1996), Bucuriile suferinţei (2 vol., 1996), Satul blestemat şi Ştefan Vodă pe la noi.

87 OCTOMBRIE

BACIU Constantin, n. 9 februarie 1930, la Iaşi - m. 6 octombrie 2005, la Iaşi. Pictor, eseist, ilustrator de carte. Este absolvent al Institutului Nicolae Grigorescu, Bucureşti, promoţia 1956. Colaborări la Contemporanul, România literară, Luceafărul, Tribuna României, Secolul XX etc. Debutează cu expoziţie de grafică la Sofia în anul 1956, apoi este prezent cu expoziţii personale în ţară (Bucureşti, Iaşi etc.) şi în străinătate la Moscova, Budapesta, Berlin, Praga, Cairo, Geneva, Damasc, Leipzig, Roma, New York, Palermo, Buenos-Aires, Hanovra, Lisabona, Varşovia, Madrid etc. Este deţinător a numeroase premii naţionale, între care se impun cele de grafică şi ilustraţii ale unor cărţi semnate de Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu, Calistrat Hogaş, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Petre Ghelmez ş.a. Este apreciată Eseistica sa pe teme de artă şi cultură. ”În oricât de puţine pagini s-ar scrie istoria artei contemporane româneşti, numele lui Constantin Baciu nu poate lipsi. Cu uimitorul său talent de pictor şi grafician, el se preumblă adesea prin codrii lui Hogaş şi Sadoveanu şi, când răsfoim cărţile lor, codrii aceştia dezveliţi de tuşurile lui sunt mai proaspeţi, mai plini de frunze, mai cutremuraţi de umbrele istoriei” (Constantin Prut). Cuvinte elogioase la adresa operei lui au fost rostite şi de Val Gheorghiu.

FILIP Mircea, n. 14 iunie 1939, Ismail - m. 11 octombrie 2015, Bucureşti? Prozator şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Liceului Ştefan cel Mare din Suceava (1954-1957), urmează Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1961-1966). Diplomat universitar în specialitatea limba şi literatura română (1966). Secretar literar la Teatrul V. Alecsandri din Iaşi (1966-1984). Bibliotecar principal la Biblioteca Centrală a Universităţii Politehnice Bucureşti (1985-1999). Debutul în presă în anul 1965. Publică reportaje, interviuri, anchete sociale, cronici dramatice, note şi consemnări, articole teoretice, recenzii în Amfiteatrul, Cronica, Convorbiri literare, Contemporanul, Luceafărul, Teatrul, Ateneu, Arlechin, Naţiunea, Revista română, Revista FED - Milano. Debutul editorial, în anul 1969, cu volumul de proză Prinţul nisipurilor (povestiri). Publică Visând la California,

88 povestiri fantastice (1977) şi Audienţă de noapte, roman (1983). Dramatizează textele Povestea vorbii de Anton Pann (1975) şi Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir (în colaborare, 1973). Pentru teatru radiofonic scrie textele Neuitata restanţă (1979) şi Planeta Sadoveanu. Mai publică Horia - Vulturul răzbunării, libret de operă (1980, Roma) şi Arcade peste timp, libret de oratoriu (Filarmonica Moldova, 1977). Scrie scenariul de teatru Marea Unire, 1983, şi scenariile pentru spectacolele de sunet/lumină Dobrovăţ - o pogorâre în istorie, jucat la Mănăstirea Dobrovăţ (1982) şi Mirceşti - grădina poetului, jucat la Casa Vasile Alecsandri din Mirceşti (1983). Traduce piesele Celestina de Fernando de Rojas, (premiera 1972) Amfitrion de Peter Hacks, (premiera 1975) şi Căpitanul din Kopenick de K. Zuckmayer, (premiera 1979). Îngrijeşte ediţiile Arhitectura apelor de Dorin Pavel (1976), Scrieri despre teatru de Petru Comarnescu (1977) O'Neill şi renaşterea tragediei de Petru Comarnescu (1986), Jurnal de Petru Comarnescu - anii 1926-1938, Revista FED Milano 1990-1993. Primeşte în anul 1975 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru teatru - dramatizarea Istoriei ieroglifice. În anul 1984 i se acordă premiul revistei Tribuna pentru cultură teatrală, pentru editarea (împreună cu Val Condurache) a revistei Arlechin.

IORDACHE Emil, n. 16 decembrie 1954, în Movileni, jud. Iaşi - m. 11 octombrie 2005, Iaşi. Critic şi istoric literar, eseist, traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii generale în Movileni (1961-1969), Liceul de construcţii Iaşi (1969-1974), Facultatea de Filologie a Universităţii Al I. Cuza din Iaşi (1975-1979). Profesor în învăţământul gimnazial, secretar de redacţie al publicaţiei Caiete botoşănene (1983-1990), asistent, lector, conferenţiar, apoi profesor la Facultatea de Litere din Iaşi, Catedra de slavistică. Doctor în filologie cu teza Semiotica traducerii poetice (1993). Secretar general de redacţie al revistei Convorbiri literare (1996-2001). Debutează în Suplimentul literar şi artistic (1982), iar editorial, cu volumul Paşii poetului (1989, în colab. cu G. Dorian), colaborează cu studii şi articole de critică şi istorie literară, recenzii şi prezentări de cărţi, traduceri în Caiete botoşănene, Steaua, Luceafărul, Ateneu, Cronica, Timpul, România literară, Observator cultural, Poesis, Convorbiri literare etc. Autor al volumelor Semiotica traducerii poetice (1994), Carte către Serghei Esenin (1995), Evadări din Zoorlanda (1997), Serghei Esenin. Omul şi poetul (1998), Literatura orizontală (1998), Cărţile de pe masă (2000), Studii despre Gogol (2000),

89 Persanul cu nas de argint. Studii şi eseuri (2002). Variaţiuni pe marginea Subteranei. Studii şi eseuri (2004). Postum apare volumul Poeme fără mască (Botoşani, Axa, 2008). Traduceri remarcabile din literatura rusă (F. Abramov, T. Zulfikarov, L. Şestov, B. Pasternak, N. V. Gogol, I. Brodski, F. M. Dostoievski, D. Merejkovski, A. Platonov, V. Nabokov, Esenin, Makanin, Puşkin, Florenski, Vostokov, Nazarbaev, Harms, Blok, L. Tolstoi). Autor de cursuri universitare, îngrijitor a numeroase ediţii, între care Gogol, Dostoievski, Florenski, Eminescu, Herbert. Deţinător al Premiului Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi (1994, 1997, 2002), al Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).

90 NOIEMBRIE

COMARNESCU Petru, n. 23 noiembrie 1905, la Iaşi - m. 27 noiembrie 1970, Bucureşti, înmormântat în cimitirul din Voroneţ, judeţul Suceava. Eseist, critic literar şi de artă. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă Liceul Naţional la Iaşi şi Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. A studiat dreptul, filosofia şi literele la Universitatea din Bucureşti. Bursier la Universitatea Southern din California (1931), unde a studiat estetica şi a obţinut doctoratul în filosofie. Bursier la Geneva (1932), secretar al Grupării Universitare pentru Societatea Naţiunilor (1931-1937). A scris numeroase articole şi studii în varii domenii - plastică, poezie, muzică, teatru, filosofie, cinematografie, sociologie etc. Autor al unor monografii despre pictorii Grigorescu, Luchian, Petraşcu, Pallady, Tonitza, Şirato, Ţuculescu, apoi despre Brâncuşi, Anghel etc. În colaborare cu C. Noica, M. Polihroniade şi I. Jianu scoate revista Acţiune şi reacţiune (1929-1930) şi, împreună cu C. Baltazar, Tiparniţa literară (1931). Debutează cu volumul Homo americanus (1933) şi Zgârie Norii New Yorkului (1933). Autor al volumelor: Scrieri despre teatru, O'Neill şi renaşterea tragediei, Confluenţe ale artei universale, Îndreptar artistic al monumentelor din Nordul Moldovei. Contribuţii în arta reportajului, interviului, traducerii, a criticii şi istoriei de artă plastică, literară, teatrală şi muzicală, a publicisticii şi eseului filosofic. În 1946 publică Kalokagathon reprezentând teza de doctorat susţinută în 1931 la Universitatea din Los Angeles. Inspector al teatrelor la Direcţia Generală a Teatrelor (1933-1950), redactor la Editura Fundaţiei, apoi la E.S.P.L.A. (1934-1951), redactor la Rampa (1926-1927), Ultima oră (1928-1929), Vremea (1932-1938), Revista Fundaţiilor Regale (1934-1947) etc. Este şeful generaţiei de la Criterion (C. Noica, M. Vulcănescu, M. Eliade, M. Sebastian, Dan Botta), comisar al României la Bienala de la Veneţia. În 1985 Editura Eminescu reeditează Kalokagathon, antologie de Dan Grigorescu şi Florin Toma. Autor al volumelor de călătorie: Chipurile şi priveliştile Americii, Chipurile şi priveliştile Europei, vol. 1-2, Jurnal (1931-1937), Iaşi, 1994. Urmează Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii (1937, ed. a II-a, 1993) de T.E. Lawrence, traducere, apoi din O’Neill, Defoe, Shaw, Twain etc. A fost distins cu ordine şi medalii ale României, cu Medalia de aur la al XIX-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă. Personalitate remarcabilă a culturii române, P. Comarnescu a lăsat urme adânci pe tărâmul filosofiei culturii, literaturii române şi universale şi al artelor plastice.

91 DECEMBRIE

SPINEANU Dorin, n. 21 octombrie 1954, Timişoara - m. 2 decembrie 2015, Iaşi. Prozator şi publicist. Membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România. Absolvă cursurile Liceului Mihai Eminescu din Iaşi. Operator la Centrul de calcul al Universităţii Al. l. Cuza, redactor, secretar general de redacţie la revista Timpul, director literar-artistic la Editura Boema, director marketing la Editura Polirom. Debutează cu versuri în Opinia studenţească. Colaborează la Cuvântul, Monitorul, Convorbiri literare, Dreptatea, Astra, Familia, Steaua etc. Din 1997, cu rubrică permanentă la Radio HIT. Deţinător al Premiului pentru proză A. E. Baconski al revistei Steaua şi al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Moldova (1992). Autor al volumelor Zile sălbatice, postfaţă de Liviu Antonesei (Iaşi, Institutul European, 1991), Răfuială în oraş (Iaşi, 1992), Nataşa blues, povestiri (Polirom, 1998), Iulia, povestiri (Polirom, 2002).

TEODORESCU Alexandru, n. 12 februarie 1926, la Zamostea, jud. Suceava - m. 28 decembrie 2000, în Iaşi. Istoric literar. Face şcoala primară în satul natal (1932- 1937), fiind apoi elev al liceului din Dorohoi (1941- 1942, 1944-1945) şi al Liceului A. T. Laurian din Botoşani (1942-1944). După ce obţine diploma de bacalaureat (1945), se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, pe care o va absolvi în 1949. Profesor la şcoala din Horodiştea, pentru scurt timp, se angajează din 1951 ca bibliotecar la Biblioteca Filialei Iaşi a Academiei Române, iar din 1954 se transferă, pe un post de cercetător ştiinţific, la Institutul de Istorie şi Filologie din acelaşi oraş. Doctor în filologie din 1979, cu lucrarea Lucian

92 Blaga şi cultura populară românească, şi-a desfăşurat activitatea în calitate de membru şi, între 1964 şi 1970, de şef al Sectorului de istorie literară de la Centrul de lingvistică, Istorie literară şi Folclor, devenit din 1990 Institutul de Filologie Română A. Philippide, instituţie al cărei director a fost începând din 1970 şi până în 1975. S-a pensionat în anul 1992, având titlul de cercetător ştiinţific principal gradul I. Rezultatele cercetărilor sale, contribuţii de istorie literară, de folcloristică sau de literatură comparată, au apărut în Studii şi cercetări ştiinţifice. Filologie, revistă în care a debutat în 1955, Anuar de lingvistică şi istorie literară, Revista de istorie şi teorie literară, Revista Arhivelor, Viaţa românească, Iaşul literar, Cronica, Ateneu, Convorbiri literare. I s-a decernat, ex aequo, Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române (1979). Este autorul unor studii monografice dedicate lui Costache Conachi, incluse în tratatul de Istoria literaturii române al Academiei (1968) şi în Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (Bucureşti, 1979), lucrare pentru care a redactat şi pe cele referitoare la Ion Budai-Deleanu, Ioan Barac, Ienăchiţă Văcărescu, Ion Creangă şi Mihai Eminescu. Publică volumul Lucian Blaga şi cultura populară românească (Iaşi, 1983) şi îngrijeşte ediţiile Scrieri alese de C. Conachi, (Bucureşti, 1963) şi Scrisori către Ibrăileanu, I-III, (Bucureşti, 1966-1973).

UNGUREANU Gheorghe, n. 8 martie 1907, în comuna Hangu (astăzi Ceahlău), satul Schit, judeţul Neamţ - m. 29 decembrie 1975, la Iaşi. Arhivist şi publicist. Studii gimnaziale în Hangu, Liceul M. Kogălniceanu şi Facultatea de Drept din Iaşi, cu obţinerea licenţei în 1929. La Arhivele Statului din Iaşi a fost copist, copist paleograf, arhivar, arhivar principal, director până la pensionare (1969) şi consultant ştiinţific (1975). Debutează publicistic în paginile revistei ieşene Ioan Neculce (1928). Este autorul a sute de studii, cercetări, articole şi note, operă ce îl situează printre cei mai remarcabili arhivişti ai ţării, lui i se datorează strângerea, organizarea şi valorificarea tezaurului arhivistic al Moldovei, fapt pentru care şi-a atras admiraţia contemporanilor. Este urmaşul marilor lui înaintaşi pe direcţia arhivistică - Gh. Asachi, V. Alecsandri, George Sion, T. Codrescu şi Sever Zotta. Este autorul primului Îndrumător în Arhivele Statului (1947), au urmat volumele de documente Anul revoluţionar 1848 în Moldova (2 vol.), Figuri de arhivişti - Gh. Asachi, inventarul arhivistic la fondul #696 Secretariatul de Stat al Moldovei. Se impune prin numeroasele lucrări ştiinţifice privind teoria arhivisticii româneşti, istoria literară şi istoria

93 Iaşului. Dintre acestea amintim doar câteva: Poetul Costachi Conachi, organizator al arhivelor moldoveneşti, 1831-1833 (1939), Ion Creangă - documente (1940, 1964), Iaşul, note istorice, Din viaţa lui Vasile Adamachi (1941), Cronica Cotnarilor (1971), Documente literare (2 vol., 1973, 1976). Participă la congrese şi conferinţe ale Consiliului Internaţional al Arhivelor, ca reprezentant al României (Copenhaga, Florenţa, Moscova, Londra, Washington, Madrid, Otawa etc.), membru al redacţiei revistei Archivum, editată de UNESCO.

MÂŞLEA Ana, n. 3 februarie 1938, în comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi - m. 30 decembrie 1980. Poetă. Studii liceale la Galaţi şi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1966). După absolvire, redactor al Studioului de radio laşi, numărându-se în acelaşi timp printre colaboratorii permanenţi ai revistelor Convorbiri literare, Cronica, Ateneu, Luceafărul, Viaţa studenţească, Orizont etc. Editorial a debutat în 1969 cu volumul de versuri Fructul apei, publică apoi Ziua dragostei (1972) şi În aşteptarea zăpezilor (1978). S-a format în ambianţa literară a Iaşului, în apropierea unei alte mari poete - Otilia Cazimir. Un talent dispărut prematur.

BORDEIANU Mihai, n. 12 noiembrie 1929, Drăguşeni, judeţul Suceava - m. 31 decembrie 1985, Iaşi. Filolog şi istoric literar. Studiile secundare la Liceul C. Negruzzi, apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Cercetător la Filiala Iaşi a Academiei Române (1954-1960), bibliotecar, director adjunct şi director al Bibliotecii Centrale Universitare M. Eminescu din Iaşi (1960-1985). Realizează, în colaborare, Glosar regional, Scrisori către Ibrăileanu, Octavian Goga în corespondenţă, Învăţământul românesc în date, Scrierile pedagogice ale lui Mihai Eminescu. Publică numeroase articole şi studii în Anuarul Institutului A. D. Xenopol, Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica, Viaţa românească etc. În 1974 publică volumul Versificaţia românească, la Editura ieşeană Junimea, şi în versiune franceză în 1983. Studii documentare în Germania.

PINTILIE Nicolae, n. 27 mai 1932, Iaşi - m. 31 decembrie 1995, Iaşi. Traducător şi poet. Studii gimnaziale, Liceul C. Negruzzi din Iaşi (1947- 1951), Şcoala de Literatură din Bucureşti (1952), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, secţia limba şi literatura română (1953-1957).

94 Profesor în învăţământul gimnazial şi liceal din Iaşi (1957-1990). Debutează cu traduceri din poeziile lui Petöfi Sándor (1948), publică versuri, articole, traduceri în diferite periodice. Cunoscător al limbilor franceză, engleză, rusă, poloneză, germană şi maghiară. În 1990 îi apare volumul Legendă în versuri - Dragoş Vodă (Iaşi, Junimea), în 1987, în colaborare cu Nikos Gaidagis, traduce epopeea grecească Digenis Akritas. Realizează remarcabilele traduceri: Sonete de W. Shakespeare (Iaşi, Moldova, 1991), Poezii de Gérard de Nerval (Timişoara, Helicon, 1995), Poezii de G. G. Byron (Timişoara, Helicon, 1995), Emailuri şi camee de T. Gautier (Timişoara, Helicon, 1995), Poezii alese de Petöfi Sándor (Timişoara, Helicon, 1996).

ANIVERSĂRI

140 de ani de la naștere SADOVEANU Mihail / p. 60

135 de ani de la naștere BOUREANUL Eugeniu / p. 18

130 de ani de la naștere RAŞCU Ion M. / p. 24

125 de ani de la naștere BÂRSĂNESCU Ştefan / p. 23 HAREA Vasile / p. 40

120 de ani de la naștere PAVELCU Vasile / p. 44 PHILIPPIDE Alexandru A. / p. 26

115 ani de la naștere COMARNESCU Petru / p. 65 DIMA Alexandru / p. 57

110 ani de la naștere DAVIDOGLU Mihail / p. 64 VAIDA A. G. / p. 15

100 de ani de la naștere ALEXANDRESCU Mircea / p. 51 HUSAR Alexandru / p. 31 SIMIONESCU Cristofor I. / p. 41

95 de ani de la naștere OSTAP Constantin V. / p. 64 PAVEL Emilia / p. 26 VATAVU Georgeta / p. 13

90 de ani de la naștere ANTON Costache / p. 43 APETROAIEI Ion / p. 15 ARAMĂ Horia / p. 60 BACIU Constantin / p. 16 CARPOV Maria / p. 55 PETRESCU Florin Mihai / p. 25 SÎRBU Ion / p. 46 ŞERBAN Geo / p. 33

85 de ani de la naștere BUTNARU Aurel / p. 66 MACOVEI Antoaneta / p. 9 MOISAN-POPA Filofteia / p. 35 STURZU Corneliu / p. 11 TURCU Nicolae V. / p. 68 RAVEICA Titus / p. 48

80 de ani de la naștere BLĂNARU Constantin / p. 18 BOMHER Noemy / p. 52 CIUBOTARU Ion H. / p. 14 COTORCEA Livia / p. 67 HERŢANU Petre Virgil / p. 35 IACOBAN Mircea Radu / p. 19 LEAHU Victor / p. 50 MACARIE Gheorghe / p. 30 MĂNUCĂ Maria / p. 68 RUSU Olga / p. 12 ŢĂRANU Ion Gr. / p. 29 VITCU Dumitru / p. 20

75 de ani de la naștere BÎRLEANU Ion-Horia / p. 7 CĂLINESCU Alexandru / p. 54 DIMITRIU Daniel / p. 41 GRĂJDEANU Adrian / p. 10 HASAN Alexandra / p. 29 ZAHARIA Dumitru N. / p. 8

70 de ani de la naștere AGACHE Catinca / p. 17 BĂLĂCEANU Gheorghe / p. 21 CASTRO NAVARRETE Mario Roberto Antonio / p. 42 CONDURACHE Val / p. 44 CULIANU Ioan Petru / p. 8 FLUTUREL Elena / p. 23 GRIGORAŞ Elvira / p. 61 IRINESCU Teodora / p. 57 MARCU Emilian / p. 52 MARDARE Gabriel / p. 56 PAPUC Liviu / p. 39 POPEL Corneliu / p. 10 POPESCU Silvia P. / p. 62 SPIRIDON Cassian Maria / p. 27 STANCU Valeriu / p. 47 STOICA Dan S. / p. 66 TĂTĂRUCĂ Radu Nicolae / p. 37

65 de ani de la naștere ACHIMESCU Nicolae / p. 45 MANDACHE Mihai Bogdan / p. 54 POPA Dorin / p. 37 SCURTU Gabriela / p. 62

60 de ani de la naștere BRĂILEAN Tiberiu / p. 50 GIOSU Dan / p. 21 HARNĂU Cristian / p. 22 MERTICARU Varlaam / p. 58 MIHULEAC Cătălin I. / p. 34 RUSU Anca-Maria / p. 22 VICOVAN Ion / p. 11

55 de ani de la naștere CIFOR Lucia / p. 63

50 de ani de la naștere CÎRSTEA Cristina / p. 33

45 de ani de la naștere ISTRATI Ioan Valentin / p. 16 TEODOROVICI Lucian Dan / p. 34

100

COMEMORĂRI

55 de ani de la moarte VAIDA A. G. / p. 92

50 de ani de la moarte COMARNESCU Petru / p. 91 CREŢU Ion / p. 72

45 de ani de la moarte PANCU-IAŞI Octav / p. 78 UNGUREANU Gheorghe / p. 93

40 de ani de la moarte PAVELESCU Mircea / p. 71 CARAMAN Petru / p. 72 MÂŞLEA Ana / p. 94

35 de ani de la moarte BARBU Nicolae / p. 80 BORDEIANU Mihai / p. 94

25 de ani de la moarte ALEXANDRESCU Mircea / p. 80 APETROAIEI Ion / p. 83 BEJAN Dimitrie / p. 87 HOLBAN Ion / p. 74 HRIMIUC-TOPORAŞ Gheorghe / p. 76 PINTILIE Nicolae / p. 94 PLĂCINTĂ Costache / p. 84 SBANŢU Cicerone / p. 79 VELISAR-TEODOREANU Ştefana / p. 81

101

20 de ani de la moarte EFTIMIE Georgeta / p. 71 TEODORESCU Alexandru / p. 92

15 ani de la moarte MARINO Adrian / p. 76 BARAN Neculai / p. 79 SAIZU Ioan / p. 84 BACIU Constantin / p. 88 IORDACHE Emil / p. 89

10 ani de la moarte ANDRIEŞ Andi / p. 86

5 ani de la moarte BRĂILEAN Tiberiu / p. 75 FILIP Mircea / p. 88 MAFTEI Ionel / p. 73 PASCU Alexandru / p. 83 PIŢU Luca / p. 82 POPESCU Marinică / p. 85 SPINEANU Dorin / p. 92

102