www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃREVISTÃREVISTÃ DE DEDE CUL CULCULTURÃTURÃTURÃ FONDA FONDA FONDATÃTÃTÃTÃ LA LALA LA CRAIOVCRAIOVCRAIOVCRAIOVCRAIOV CRAIOVA,A,A,A, ÎN ÎNÎN ÎN 1838, 1838,1838, 1838, DE DEDE DE CONST CONSTCONST CONSTANTINANTINANTINANTIN LECCA LECCALECCA LECCA • •••• SERIE SERIESERIESERIESERIE • SERIE NOUÃ NOUÃNOUÃNOUÃNOUÃ NOUÃ • •••• ANUL ANULANUL • ANUL XXXXXVVV X ••••• V NR.NR.NR.NR.NR. • NR. 222 (1(1(1(1(1 7606060 (1)))) 65 • ••• 201 201201)201 • 201222 ••••• 222224 44• P 2PPAGINI4AGINIAGINI PAGINI • •• 3,19 3,193,19 • 2 lei lei

avantext CONSTANTIN M. POPA spaþiile certitudinii „Se bucurã de prestigiu doar fel de seducãtor, trebuie sã recu- construcþiile de amploare: romanul, noaºtem, ca ºi austeritatea impunã- studiul, monografia, tratatul”, obser- toare a unei catedrale. „Pasajele in- vã Adrian Mihalache în pledoaria tricate ale acestui bazar duc dintr-un pro domo care prefaþeazã volumul spaþiu într-altul: din spaþiul biblio- sãu, Spaþii seducãtoare (Tracus tecii în cel audio-vizual, de acolo, în Arte, 2012). În schimb, se manifes- cel virtual, apoi în cel urban, în spa- tã, din partea cititorilor obiºnuiþi þiul prieteniei ºi în cel al durerii ºi al (dar ºi a criticilor) „o mefienþã faþã spaimei, din care ne vom grãbi sã de cãrþile construite din bucãþi puse ieºim”, îºi rezumã Adrian Mihalache cap la cap”. Cu graþie melancolicã ºi întreprinderea. ironicã, autorul vorbeºte despre Explorator pe trasee ce în tenui- deliciile fragmentarismului inclu- tatea lor ating dimensiuni destinale, zând genul scurt în prozã, preludiile autorul privilegiazã arhitectura ten- ºi impromptu-urile muzicale, „bucã- siunilor. Cãlãtor fãrã complexe (nici þile” eseistice ale lui Montaigne, mãcar celebrul „complex Dinicu Anatole France, Sainte Beuve, Golescu”), Adrian Mihalache insti- Addison, sau articolele unor Mar- tuie un personal cod de analogii, sti- cel Schwob ori Karl Kraus. mulativ ºi pentru alte zone prin po- Adrian Mihalache se întâlneºte, tenþialul de translatare. Mã opresc în convingerea cã vremea „tratate- doar asupra problematicii complexe lor” a trecut, cu Dan C. Mihãilescu, a prezenþei artei în spaþiul public. mare amator de savoare expresivã, Dincolo de ambiguitatea definirii el însuºi semnatar al unei Cãrþi de noþiunii de „spaþiu public” (existã bucãþi (Ed. Fundaþiei Pro, 2003) spaþii private ca tip de proprietate, adunând articole considerate „dulci dar, în acelaºi timp, publice, ca tip firimituri de la un festin potenþial ºi de acces), nici urbea noastrã nu a îndelung dezirabil”. Ni se oferea, dus lipsã de „monumente nomade” astfel, excentricul meniu al unui sin- (statuia lui A. I. Cuza, bustul lui Ioan gur „aperitiv – nevinovat ºi sincer Maiorescu, statuia lui Eugeniu condimentat – de trezit apetitul ce- Carada, statuia ecvestrã a lui Mihai lor tineri” faþã de trecutul capitalei Viteazul), conservatorism în favori- dâmboviþene înzestrate cu un uimi- zarea artei antropomorfe în dauna Miºcarea ideilor: tor geniu al supravieþuirii. În ace- instalaþiilor gândite pentru anumite laºi an, 2003, apãrea la Craiova Car- amplasamente specifice („Pegasul” tea de bucãþi (Ed. MJM) a tânãrului lui Norian Paicu), inserþii nefericite În orizontul caragialian eseist Sergiu Ioanicescu, adept al (statuia regelui Carol I), încãlcarea tuºei rapide ºi adversar, în acelaºi principiului laicitãþii spaþiului public, semneazã: timp, al sãrãciei spiritului arogant ce încercãri de refacere a unor monu- exaltã „cartea fetiº”, Marea Carte de mente distruse („Monumentul Inde- Haricleea Nicolau mult scrisã. Pentru el, orice act scrip- pendenþei”). În acest din urmã caz, tural având drept finalitate cartea, similar iniþiativei bucureºtene de re- Mihai Ghiþulescu se face, axiomatic, din „fãrâme”. Dis- construcþie a statuii lui Brãtianu prin cursul/ cartea se articuleazã din subscripþie publicã, se insinueazã ªtefan Vlãduþescu pãrþi. O veche prejudecatã ne împin- insistent un sentiment de suspiciu- ge sã acordãm alcãtuirilor fragmen- ne, aducând în memorie (suntem în tare prezumþia de frivolitate. Numai anul Caragiale doar) morala schiþei Florin Colonaº cã pãrþile poartã în sine posibilita- „Rãsplata jertfei patriotice”, unde tea depãºirii oricãror închideri, a lip- nenea Niþã îl oripileazã pe bravul sei de soluþii creative, prin factorul prezident cerându-i „fitanþie” pen- Incursiuni în erosferã activ conþinut, al înnoirii. Totul de- tru suma subscrisã „la un moment pinde însã de inteligenþa/ inspiraþia greu al nostru, pentru interesele semneazã: ordonãrii lor. Aceasta nu reprezintã patriei... ca sã nu mai fie tiranie...” un simplu truc necesar surmontãrii („Cum, nene Niþã? Cum sã poate sã Ionel Buºe inconvenientelor de apreciere, ci in- spui dumneata aºa vorbã? Sã ceri trã în categoria impulsului spre au- hârtie la vreme de revoluþie?”. Cei Horia Dulvac toaranjare ºi feed-back al sisteme- douãzeci de lei donaþi pentru mo- lor cibernetice (vezi, în acest sens, numentul lui Brãtianu îi asigurã lui lucrarea lui Horia Dulvac, Discur- nenea Niþã ascensiunea politicã ºi Adrian Mihalache suri ºi pãrþi, Ed, Aius, 2005). Or, pro- socialã, prin arãtarea, în momente fesorul Adrian Mihalache, specia- potrivite, a „fitanþiei”, purtatã ca un list în ingineria incertitudinii, ºtie cã adevãrat „pergament de nobleþe”. ºansa „cãrþilor din pãrþi” este mo- Cititorul cãrþii lui Adrian Mihala- dul de asamblare. Între jubilaþii ºi che rãmâne, pentru o clipã, „în prag, Florin Colonaº - consternãri, uimiri ºi dezamãgiri, im- pe gânduri”, apoi intrã decis în „ha- prudenþe ºi retrageri strategice, el nul” atât de ofertant al petrecerii in- nu reconfigureazã deja existentul, ci telectuale, descoperind, în final, aventura începe îl modificã funcþional, pãstrând co- „Blog-notesul din lumea cealaltã” erenþa de valoare esteticã ºi viziu- transmis posteritãþii de cãtre un Eu- duminicã ne. Rezultã ceea ce este numit „un gen Ionescu apocrif, cinic ºi spiri- bazar”, multicolor, pestriþ, tumultu- tual cu asupra de mãsurã, ca ºi fai- os, exotic ºi intens contrastant, la mosul sãu precursor evocat mai sus. poeme de Oana Nedelcu Amedeo Modigliani - Autoportret NNNooo 777 (165) • 20121212

In this issue: AVANTEXT Constantin M. POPA: Spaþiile certi- tudinii In his article, C.M. Popa analyses Adri- an Mihalache’s new book, Spaþii seducã- toare, in which we taste the delights of fragmentarism including short prose, mu- sic preludes and impromptu. 1

MIªCAREA IDEILOR: În orizontul caragialian Our thematic pages are focused on Ion Revistã de culturã editatã de Luca Caragiale’s literary work. The essa- ys are signed by Haricleea Nicolau, Mihai AIUS PrintEd Ghiþulescu, ªtefan Vlãduþescu, Florin Colonaº. 3-6 ableof contents Incursiuni în erosferã Apare cu sprijinul In our essayist section „Incursiuni în Ministerului Culturii erosferã“, Ionel Buºe, Horia Dulvac and Adrian Mihalache explore different hy- ºi Patrimoniului Naþional postasis of love. 7-10

CRONICA LITERARÃ DIRECTOR Ion BUZERA: Resursele poetului tra- Nicolae Marinescu gic In his literary review Ion Buzera analy- ses the monograph dedicated to the poet REDACTOR-ªEF Rolf Bossert by Cosmin Dragoste, a book Constantin M. Popa in which his literary work is divided in three stages: experimental, dissident and REDACTOR-ªEF ADJUNCT extremely-tragic. 11 Gabriel Coºoveanu

EVENIMENT SECRETAR DE REDACÞIE Basarab Nicolescu sãrbãtorit sub sem- Berenice Abbott - Portretul lui Eugene Atget, 1927 nul septenarului Xenia Karo-Negrea „Basarab Nicolescu sãrbãtorit sub nized the artistic world with his subversive Constantin CUBLEªAN: Albul ºi ne- semnul septenarului“ is a documentation and impressive pictorial work. 16 grul (Eugene Ionesco) COLEGIUL DE REDACÞIE of events surrounding the launch in May Gabriel NEDELEA: Emil Brumaru: Using the language of fine arts, Euge- Marin Budicã in Cluj-Napoca of the volume Basarab moºtenitor al Testamentului detectivului ne Ionesco did not mean an abandonment Horia Dulvac Nicolescu: under the sign of septenary, Arthur of writing, despite the option that it came Mircea Iliescu (Suedia) coordinated by Petriºor Militaru and Lui- In his article, Gabriel Nedelea draws the during the crisis of literary creation. 19 za Mitu, marking the anniversary of se- lines of force that defines the poetry of Luiza MITU: Eugène Atget – fotogra- Lucian Irimescu venty years of Romanian academician Emil Brumaru from the first stage of his fia ca profeþie inversã Ion Militaru Basarab Nicolescu. 12-13 literary creation. 17 From April 25 to July 29, 2012 at Carna- Adrian Michiduþã Silviu GONGONEA: De la isme la „aº- valet Museum in Paris you can visit the Sorina Sorescu LECTURI teptisme“ photo exhibition Eugène Atget, one of the Petriºor MILITARU: Basarab Nico- In his article, Silviu Gongonea analy- most famous photographers of Paris, which REDACTORI lescu: modele spirituale ºi chipuri ale ses the poetry book Antologiile de poe- marks the origins of documentary photo- Cosmin Dragoste zie „Vama literarã“ – al treilea val, a graphy of the twentieth century. 20 operei (II) Silviu Gongonea In his article, Petriºor Miliaru analyses ºaptea poartã, a 11 poruncã – genera- Florin COLONAª: Aventura începe the fundamental concept of transdiscipli- þia aºteptismului. 17 într-o duminicã Daniela Micu narity starting from the second volume of In his article, Florin Colonaº describes Petriºor Militaru De la Isarlîk la Valea Uimirii by Basarab SERPENTINE the artistic adventure of the collector Jo- Luiza Mitu Nicolescu. 15 Adrian MICHIDUÞÃ: Filosoful Nae nas Netter which takes the form of an exhi- Gabriel Nedelea bition titled Modigliani, Soutine et l’Aven- Ana Maria NEAMU: Analizându-l pe Ionescu de la legendã la adevãr (II) Mihaela Velea Hieronymus Bosch In his article Adrian Michiduþã conti- ture de Montparnasse, between April the th th 4 to September the 9 , 2012 21 Innovative through techniques and ori- nues the analysis on the philosophical COORDONARE DTP ginal style, Hieronymus Bosch revolutio- work of Nae Ionescu. 18 ARTS Mihaela Chiriþã Gheorghe FABIAN: În actualitate Craiova’s cultural life cannot be seen Revista „Mozaicul” este membrã without the Folk Ensemble “Maria Tana- A.R.I.E.L. se”, one of the most prestigious musical institutions of the city, a team that over the two decades has celebrated the promotion Partener al OEP (Observatoire of traditional Romanian music. 22 Européen du Plurilingvisme) Gabriel NEDELEA: Editurile ºi res- ponsabilitatea socialã Tiparul: Aius PrintEd From 5th to 8th of July, Tincuþa Apãtea- nu held a workshop called „Responsabili- Tiraj: 1.000 ex. tatea socialã corporativã – soluþie pentru ADRESA REVISTEI: o activitate sustenabilã”. 22 Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova Tel/Fax: 0251 / 59.61.36 IN MEMORIAM Nicolae MARINESCU: Mircea Moisa, în pragul de Acasã E-mail: [email protected] In his article, Nicolae Marinescu pays www.revista-mozaicul.ro tribute to the man, writer and true voca- tion teacher who was Mircea Moisa. 23 ISSN 1454-2293

The poetry of this issue is signed by Prostitute taking her shift - La Villette

– Oana Nedelcu and Maria Dinu (debut sec- tion). In our translation section we pu- 9 771454 229002 blish poetry by Dieter Schlesak and an essay by Albert Camus. Responsabilitatea asupra conþinutului textelor revine autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiazã. Eugene Atget

2 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 în orizontul caragialian ormule precum „actuali- ranã a României a confirmat teo- tatea lui Caragiale” sau MIHAI GHIÞULESCU ria formelor fãrã fond6 . Sunt de F„perenitatea lui Caragia- acord cu ideea cã, vreme de douã le” au ajuns, de multã vreme deja, secole, România a fost o þarã a locuri comune. Justificate în formelor fãrã fond. Aceasta nu fond, ele au devenit mistificatoa- Caragiale dupã Caragiale înseamnã însã cã s-a confirmat/ re prin faptul cã nu sunt, mai de- infirmat vreuna din cele douã te- loc, puse sub semnul întrebãrii. orii. Pur ºi simplu, nu am avut Prejudecata generalã pare sã fie hie administrativã, transformatã, Nu ºtiu cum stau lucrurile în alte cã obsesiva întrebare „Eu cu cine ocazia sã vedem dacã formele pot aceea cã existã o fatalitate so- în aceastã împrejurare, într-o uria- privinþe, dar, în materie de politi- votez?” era foarte importantã, în modifica fondul, din cauza mult cialã româneascã, pe care Cara- ºã agenþie electoralã”, avea sã cã, explicaþia constã, cred, în in- condiþiile în care a vota cu altci- prea numeroaselor schimbãri de giale a intuit-o – sau într-o con- scrie, câteva decenii mai târziu, capacitatea lor de a înþelege sis- neva decât „candidatul oficial” legislaþie ºi chiar de regim. For- cepþie extremã, a conºtientizat-o liberalul Gheorghe Tãtãrescu1 . temul în care trebuiau sã acþio- însemna sã îþi asumi un mare risc. mele (instituþiile) s-au schimbat pe deplin – devenind astfel un Exemplul lui Caragiale este grãi- neze. Experienþa lor politicã era Fiind evident cã opera lui în permanenþã; fondul (cultura veritabil profet. Aºa se explicã ºi tor pentru o întreagã epocã, toc- scurtã ºi haoticã. Instituþiile cre- Caragiale este strâns legatã de politicã) nu a avut timp sã o facã. faptul cã numele lui „nenea Ian- mai pentru cã acþiunea e plasatã ate în 1866 nu funcþionau aºa epoca în care a fost creatã, era de Politica româneascã este încã cu” este invocat cu o frecvenþã într-un context cu totul special, cum ar fi trebuit. Nu erau decât aºteptat ca rezistenþa ei în timp foarte personalizatã ºi foarte slab întrecutã numai de spiritul su- în care toate practicile politice forme fãrã fond. Politica româ- sã fie pusã sub semnul întrebãrii. instituþionalizatã. Practicile ºi prem, pozitiv sau negativ. Vizibil obiºnuite apar mai pregnant. În neascã era foarte personalizatã ºi Nume mari precum Gherea, Lovi- comportamentele din O scrisoa- în toate aspectele vieþii sociale, primul rând, în 1883 se desfãºura foarte puþin instituþionalizatã, iar nescu, Ibrãileanu sau Zarifopol re pierdutã rãmân, deci, actuale, obiceiul atinge paroxismul atunci cel de-al nouãlea scrutin pentru aceastã situaþie generalã apãrea au crezut cã evoluþia statului ºi a chiar dacã „detaliile datate” de- când vine vorba de politicã. Aici Adunarea Deputaþilor de dupã cu atât mai evident într-un orãºel societãþii va face anacronicã sa- vin imperceptibile. spiritul caragialian pare atotcu- 1866 (dintr-un total de 24, în de- de provincie. Politicienii din pie- tira caragialianã, care, în fond, nu Istoria a fost favorabilã operei prinzãtor, fiind considerat o ade- curs de 48 de ani2 ), deci cutume- sã sunt proiecþii provinciale ale era decât o formã artisticã a criti- lui Caragiale, dar defavorabilã vãratã constituþie de facto, cãreia le erau deja consolidate. Numai celor din capitalã. S-ar putea spu- cii junimiste. Gherea a fost cel mai românilor! i se subordoneazã toate normele cã de aceastã datã miza era mai ne cã ei aveau ceea ce mai târziu optimist, scriind în 1890 cã „mul- formale ºi informale dintr-o epocã mare decât de obicei – prefigu- se va numi culturã politicã de- te anomalii existente vor dispã- sau alta a istoriei românilor. rându-se o revizuire constituþio- pendentã, adicã erau supuºi pu- rea, dispar chiar acuma”4 . 1 Gheorghe Tãtãrescu, Regimul Înainte de a fi „mereu actual” nalã – ºi scena politicã mai divi- terii centrale ºi nu îºi imaginau cã ªi, totuºi, astãzi continuãm sã electoral ºi parlamentar în Româ- sau „peren”, Caragiale a fost, pur zatã. În aceste condiþii, guvernul ar putea influenþa oficial politica ne minunãm de cât de actual e nia, Ed. Fundaþiei PRO, Bucureºti, a întârziat sã anunþe „candidatu- generalã. Jocul politic, aºa cum îl Caragiale. „Detaliile datate”, ob- 2004, pp. 39-40. ºi simplu, actual în raport cu epoca 2 Cristian Preda, Rumâni fericiþi. în care a scris. ªi de unde ne pu- ra oficialã” din „capitala unui ju- vedem în piesã, nu era guvernat serva Ioana Pârvulescu, par sã Vot ºi putere de la 1831 pânã în pre- tem da mai bine seama decât din deþ de munte”, lãsând pentru o de norme constituþionale/legale, nu împiedice înþelegerea ºi sã nu zent, Ed. Polirom, Iaºi, 2011, p. 124. cea mai „îmbibatã” politic dintre vreme politicienilor locali speran- ci doar rezultat al unor aranjamen- atenueze hazul ºi, chiar dacã o 3 Gheorghe Lãzãrescu, „Sã se re- scrierile sale: O scrisoare pier- þa cã o pot stabili chiar ei. Plasa- te personale. fac, expresivitatea involuntarã se vizuiascã primesc!”, în România li- dutã? Avem aici o ilustrare a aºa- rea geograficã a acþiunii nu e nici Caragiale a fost foarte atent la dovedeºte capabilã sã compen- terarã, nr. 42, 2002. numitei reguli a „candidaturii ofi- ea lipsitã de importanþã, în con- detaliile epocii pe care le-a trans- seze pierderile5 . Sã fie însã nu- 4 I. Gherea (C. Dobrogeanu), Stu- ciale”, potrivit cãreia, candidaþii textul votului cenzitar: muntele pus incredibil de fidel în piesã. mai atât? dii critice, vol. I, Tipografia „Româ- partidului de guvernãmânt de la presupune populaþie redusã, Cu timpul, ele au devenit imper- Revenind asupra opiniilor nulu”, Vintilã C.A. Rosetti, Bucu- deci colegii electorale mai mici ceptibile pentru cititorul/specta- unor Ibrãileanu ºi Lovinescu, resci, 1890, p. 370. fiecare colegiu beneficiau de tot 5 Ioana Pârvulescu, Lumea ca sprijinul întregului aparat admi- decât în restul þãrii (media fiind torul neiniþiat. Totuºi, o serie de Nicolae Manolescu a constat cã ziar. A patra putere: Caragiale, Bu- nistrativ. „Este lesne de prevãzut în jur de 500 de alegãtori) ºi posi- aspecte nu pot fi înþelese decât nu a fost vorba de nicio „eroare cureºti, Ed. Humanitas, 2011, p. 73. ce rezistenþã va putea opune un bilitãþi mai mari de intervenþie. prin raportare la context. Sã ne de apreciere artisticã”. Interpre- 6 Nicolae Manolescu, „Caragiale colegiu compus din 100 de ale- Personajele Scrisorii… lasã, gândim doar cã „revizuirea fãrã tarea lor a fost justã prin raporta- ºi noi”, România literarã, nr. 5/2004, gãtori, atunci când va fi mobili- dupã cum s-a constatat de atâ- schimbare” avea un oarecare re la teoria sincronismului, numai p. 1 zatã împotriva lui întreaga ierar- tea ori, impresia de imbecilitate! sens în anul de graþie 18833 sau cã istoria modernã ºi contempo-

noi apariþii editoriale ale Editurii Aius:

Florentina Pascu, Tipuri de discurs în Narcisa Maria Mitu, Domeniile literaturã. Teoretizãri. Delimitãri, Coroanei Regale (1884-1948), Colecþia „Exegesis”. Seria „Teorie Colecþia „Exegesis”. literarã”, 2012. Seria „Rotonde”, 2012.

Andreea Dragomir, Filosofie, psihanalizã juridicã ºi cercetare criminologicã la Petre Pandrea, Seria „Biblioteca de filosofie româneascã”, 2012.

Sf. Ioan Damaschin, Logica, Seria Cristina Burtea-Cioroianu, Octavian www.aius.ro „Biblioteca de filosofie universalã”, Paler – studiu monografic, Colecþia 2012. „Exegesis”. Seria „Rotonde”, 2012.

, serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 3 în orizontul caragialian ahalaua sau perife- pe cu un cadru prin care trec oa- ria, spaþiul-limitã HARICLEEA NICOLAU meni cãlcând prin noroi, apoi, un Munde se întâmplã decupaj ritualic al spãlãrii picioa- toate comèdiile lui nenea Iancu, relor în ligheane de tinichea, ta- devine un soi de matrice a zonei raful de lãutari cântã celebrul balcanice, evocând o lume mar- mahalaua ca spaþiu subversiv menuet al lui Lugi Boccherini, ginalã, populatã de homo balca- apoi Can-can-ul lui Offenbach, nicus, care deþine filosofia supra- pâniþi de un patos cu zvâcniri La Marseillaise laolaltã cu alte vieþuirii, cultivã situaþii conjunc- ancestrale, într-un amestec de hore ºi sãltate româneºti. Acor- turale, dovedindu-se un verita- bucurie ºi tristeþe, încrâncenare durile fin perceptibile ale imnului bil homo duplex, un tip al con- ºi seninãtate imbecilã, unde in- Deºteaptã-te române! se trans- trastelor, cu comportament dupli- stinctele renasc rapid. Mahalaua formã rapid într-un Pandelaº, cu citar. Omniprezentã în creaþia dra- balcanicã evocatã detaliat în fil- acorduri orientale, fundal perfect maticã a lui I.L. Caragiale, maha- mul lui Lucian Pintilie, De ce trag confruntãrii dintre Pampon ºi laua devine spaþiul vital al unor clopotele, Miticã?, devine spa- Crãcãnel. Remarcabilã este alter- personaje din Bucureºtii balca- þiul de un exotism curios care atra- nanþa planurilor, cel de carnaval, nici, semi-orientali: acþiunea din ge etichetãri de genul semi-civi- zgomotos, colorat ºi obositor piesa O noapte furtunoasã înce- lizat, semi-oriental. Acest univers (scândura de lemn a podelei care pe într-o „odaie de mahala”, lipsit de profunzime mizeazã pe tresaltã sub tropotele îndrãcite Conul Leonida faþã cu reacþiu- cultul instinctelor primare, agre- ale celor care jucau Pandelaºul) nea se întâmplã numai într-o sive, dar totodatã ºi pe acela al ºi cel misterios, întunecat, al unei „odaie modestã de mahala”, instinctului sexual propriu-zis. lumi cufundate în bezna durerii. D’ale carnavalului debuteazã Amorul este mereu nelegiuit2 , Sonoritãþile vii ale peliculei (chi- într-un „salon de frizãrie de ma- amantlâcurile, concubinajul sau Gheorghe Dinicã ºi Mariana Mihuþ în “De ce trag clopotele, rãieri de mâþe în cãlduri, curcani, hala”. Pampon jucând conþina la adulterul nu scandalizeazã ca Miticã?” (1982), regia: Lucian Pintilie gãini, gâºte, lãtrat de câini), pre- Podu’Gârlii, Iordache grãbindu- problemã ce þine de moralitate, care propun o lecturã printr-o len- pe ochi; toþi mint ºi înºalã din- cum ºi ritmul obiectivului de fil- se sã-ºi isprãveascã porþia de pentru cã nimeni nu este indig- tilã de rezonanþã tragicã a lui Ca- tr-un reflex instinctiv4 . Pampon mat sunt potenþate artistic la toa- varzã, aºteptarea unui carnaval nat de amorul Zoe-Tipãtescu sau ragiale. Ca ºi atmosfera din filme- triºeazã la conþinã fãrã scrupul: te nivelurile de sintaxã cinemato- de mahala drept un grandios eve- Veta-Chiriac, ci scandalizeazã le lui Kusturica, suflul balcanic „Aº! La mine nu e noroc, e ºtiin- graficã. Stãruie un soi de compli- niment, evocarea papugiilor, a numai potenþialul de ºtire de can- al peliculei lui Pintilie descrie un þã: îi iau la sigur… am eu cher- citate a artistului cu obiectivul maidanelor, a prãvãliilor, a uliþe- can, de bârfã care ar exploata imo- spaþiu sordid, larvar. Obiectivul mezul meu.”5 care pare a participa la filmare lor, a odãilor unde pâlpâie lumina ralitatea unui asemenea denunþ. ne aruncã brusc în urletele ener- Baia comunalã, spaþiu sceno- respirând ritmul situaþiei scenice lãmpilor, a birtului din colþ sau a Deci, problema nu þine de fond, vante ale unui plânset de copil, grafic prezent în filmul lui Pintile, filmate: un traveling rapid de- grãdinilor de varã contureazã o ci de formã, pentru cã spaima se într-o cârciumã din subteran, devine, ca ºi cârciuma, un loc de scrie casa lui dom’ Nae, în câteva lume a periferiei colorate, super- naºte dupã amor. Presimþim chiar unde Pampon pariazã cu papu- comuniune socio-culturalã; spi- secunde, demascându-l pe catin- ficialã, însã autenticã prin imbe- un soi de legitimitate reclamatã a giii la cãrþi de joc. Un clondir cu ritele se aprind, iar goliciunea îi dat cu cleºtele în gurã, pe Crãcã- cilitate ºi patimi dezlãnþuite. Fin cochetelor adulterine, ale cãror þuicã, clarobscurul unei dimineþi uniformizeazã, ca ºi beþia. ªi to- nel fugãrit de Pampon pe hol ºi radiografiatã cu o lucidã ironie, acþiuni nu trãdeazã nici un mo- ceþoase ºi o birjã care-ºi rosto- tul culmineazã cu discursuri pla- pe Nae croind-o straºnic pe Miþa. aceastã lume a mahalalei balca- ment vreo urmã de remuºcare sau goleºte roþile prin noroaie dese- te ºi imbecile prin patos, pentru Dezlãnþuirea explozivã a instinc- nice devine savuroasã prin pito- mustrare de conºtiinþã. Dimpotri- neazã conturul frust al cadrului. cã aici toatã lumea vorbeºte; telor primare rãsare repetat din rescul care palpitã nervos la toa- vã, aleargã nebune dupã amorul Genericul filmului se converteº- „fiindcã ei vorbesc pentru a se peliculã, alternând cu momente te nivelurile de construcþie: este complicat, fiind vârful unui te într-o cortinã demascatã (au- iluziona cã trãiesc… Ei se exi- de amorþire ºi mister. Momentul resuscitat prin limbaj, prin situa- triunghi amoros convenabil tu- zim vocea regizorului care dã in- leazã în limbuþie… Trãncã- de chefuialã din final, în casa lui þii condimentate de quiproquo, turor ºi care pare a se desfãºura dicaþii), apoi obiectivul plonjea- nesc… conturând o sublume, un dom’ Nae, cu luptele de cocoºi spiritul vulgar, frust, al balcani- chiar cu consimþãmântul tacit al zã într-o odaie obscurã de maha- conglomerat residual în conti- turmentaþi ºi dresura cu câini, trã- cului din mahala. De altfel, ter- celui încornorat. Destinul balca- la, descoperindu-ni-l pe dom’ nuã fermentaþie logoreicã.”6 deazã trista condiþie a artistului. menul mahala a intrat în limba nic al unei ereditãþi semi-orienta- Nae (Gheorghe Dinicã) gâfâind Nicãieri infernul superficialitã- Nae-Arlechino cântã Ridi pa- românã receptat din limba turcã, le, sileºte oamenii din mahala sã peste Didina (Tora Vasilescu) þii nu este mai vizibil decât în spa- gliaccio ipistatul priveºte imbe- sensul fiind exact acela de peri- repete ad aeternum aceleaºi ges- care urlã de plãcere laolaltã cu þiul public, în agora mahalalei, cil, pãtruns de fiorul artistic, pânã ferie. Simþind enorm ºi vãzând turi, asemenea lui Sisif, fãrã mâþele în cãlduri. Urmãrind cu cârciuma. Aici colcãie prostia, lip- când Pampon sparge violent efu- monstrous, Caragiale, cel pose- posibilitatea de a i se sustrage. acribie un voluptos cult al deta- sa de gust ºi mitocãnia, aici întâl- ziunea melodramaticã a lui dom’ dat de duhul balcanic, conver- Exaltarea imbecilã a acestei lumi liului scenografic, filmul respirã nim oamenii care trãiesc la nivel Nae, schimbând muzica („cã la teºte decepþia în satirã ºi nu scrie euforice, dornicã de chefuri ba- o lume cu indivizi kitsch (Pam- epidermic, printre halbe de bere, noi, la Ciorogârla… drânga niciodatã despre centru. Peniþa hice, aceastã lume coloratã care pon poartã ghiuluri pe trei dege- porþii de varzã ºi þoiuri cu þuicã. drânga”). ªi filmul se închide ro- umorului sãu scrijeleºte furios ºi înghite cu plãcere clipa ºi bucu- te, se comportã ca un mitocan Aici îi privim târându-ºi nãclãit tund, cu birja care taie maidanul ironic portretul unui individ care ria ei efemerã, aceastã lume a ro- gata oricând sã-ºi croiascã con- existenþa buimãciþi într-o confu- prãfuit ºi plin de buruieni, trecând se încãpãþâneazã sã existe ºi azi. mânului mijlociu proiecteazã o cubina, scãpând câte un boule!). zie generalizatã. Elanul bahic ºi printr-o turmã de oi, în sonoritãþi „Mahalaua ca periferie rimea- concepþie vodevilescã asupra Frizeria lui dom’ Nae, undeva în- gastronomic este susþinut de ta- de talangã ºi clopote; privirea bla- zã cu degradarea, provincia ca vieþii3 , reclamând totodatã un tr-o mahala, în fund, pe un mai- raful de lãutari ºi potenþat prin jinã ºi tâmpã a vacii rumegând, marginal reprezintã o mimare a fenomen kitsch. ªi toate aceste dan plin de noroaie, este o casã voracitatea maladivã a înfule- esenþializeazã inocenþa imbecilã a centrului prin dependenþã.”1 personaje care stârnesc râsul, modestã cu garduri de lemn ºi wc cãrii, bulimia verbalã7. Insinua- acestor indivizi. Obiectivul se plim- Atunci când acþiunea nu se des- devin înfiorãtoare prin persisten- în curte, cu sobã de metal ºi un tã permanent în suflul peliculei, bã, în ritmul tãrãgãnat al birjei, pe fãºoarã în mahala, ea se petrece þã, râsul aruncându-ne într-o hol strâmt cu muºcate la geam. ideea rezistenþei prin culturã de- chipurile cu machiajul scurs, se în provincie, ca în piesa O scri- profundã tristeþe. Ambientul kitsch e completat de vine simplu de detectat mai ales aude vocea regizorului dând indi- soare pierdutã. Provincia (“ca- Pânã la Revoluþia din ’89 sis- fereastra în formã de inimã ºi atunci când detaliile devin de caþii, apoi silueta cu megafonul pitala unui judeþ de munte”) de- temul limbajului subversiv (nu- geam cu flori în relief, sumedenie neignorat: la carnavalul de ma- intrând în cadru. vine, deci, pandantul similar al mit generic rezistenþa prin cul- de nimicuri atârnate ºi ivite în hala lumina se ia brusc, iar Miti- mahalalei, pentru cã evocã tot o turã) funcþiona atât de bine, în- calea obiectivului. Fiecare cadru cã pune la cale o farsã, zicând: 1 Alexandru Dragomir, O inter- zonã marginalã. De altfel, linia cât românii începuserã sã detec- al peliculei potenþeazã tonul iro- Hai mã, nu fii prost. Mai râdem pretare platonicianã la „O scrisoa- etimologicã a termenului perife- teze un subtext politic chiar aco- niei acide a regizorului, dezvelin- ºi noi. Tot ne-a suprimat! Pe fun- re pierdutã”, în vol. Crase banali- rie duce cãtre grecescul perife- lo unde acesta nu exista. Artiºtii du-ne, treptat, tragismul acestor dal de clopote bisericeºti se intu- tãþi metafizice (prelegeri reconstrui- vreia [periphereia]. Substantivul luptau cu arma subtilã a intelec- personaje: un Pampon (Victor iesc acordurile lui Deºteaptã-te te de Gabriel Liiceanu ºi Cãtãlin Par- tului, þintind trezirea unei con- Rebegiuc) frust ºi mitocan aler- române!, interzis în regimul co- tenie), Editura Humanitas, Bucureºti, hJ perifevreia, -aj [he periphere- 2004, pag. 9. ia], cu sensul de circumferinþã, ºtiinþe adormite. Unica plãcere gând vioi prin noroaie dupã Crã- munist. Ironic, în beznã, se aude 2 Cf. Titu Maiorescu, Comedii- periferie, provine de la adjecti- devenise comunicarea tacitã în- cãnel; un Iordache (Mircea Dia- o voce care emite zelos un text ce le d-lui Caragiale, în I.L.Caragiale, vul periferhvj [peripheres], în- tr-un limbaj care dubla produsul conu) absolut special; o Miþa fu- pare a slãvi realizãrile mãreþe ale Teatru, Ed. Facla, Timiºoara, 1984, semnând care se miºcã circular; artistic, urmãrindu-l îndeaproape ribundã (Mariana Mihuþ), rosto- neamului. Iordache care þipã din pag. 288. la rândul lui, adjectivul vine de la ca o fantomã, lãsându-se vizibilã golindu-ºi personajul într-un toþi rãrunchii Vive la Franþa! sau 3 Cf. Mircea Iorgulescu, Eseu verbul peri-fevrw [peri-fero], adi- numai celor care exersau acest continuu vârtej al furiei, mizând replica din finalul filmului Lasã-i despre lumea lui Caragiale, Ed. Car- cã a purta împrejur, a face sã cir- limbaj aluziv, insinuant. Interzis pe alternanþa de ritmuri; un ca- sã moarã proºti!, Nae care cântã tea Româneascã, Bucureºti, 1988, cule un zvon. Periferia este zona în 1981, filmul lui Lucian Pintilie, tindat (Florin Zamfirescu) deli- despre libertate sau Crãcãnel re- pag. 17. 4 marginalã, spaþiul care se condu- De ce trag clopotele, Miticã? stã cios prin imbecilitate, un Crãcã- citând despre cotlete de berbec, Mircea Iorgulescu, Eseu de- ce dupã regulile provenite de la sub semnul motto-ului caragia- nel imens zgâindu-se cathartic la sunt doar câteva exemple de in- spre lumea lui Caragiale, Ed. Car- tea Româneascã, Bucureºti, 1988, centru, spaþiul care copiazã cen- lian, simt enorm ºi vãz monstrous un tablou kitsch din casa lui Nae sinuãri ale aluziilor politice. Sum- pag. 57. trul într-un soi de imitaþie ieftinã, ºi este construit pe un scenariu (Frumos! Foarte frumos!); un bra peliculã De ce trag clopote- 5 I.L.Caragiale, Teatru, D’ale devenind o lume a amestecurilor, dupã piesa D’ale carnavalului Miticã (ªtefan Iordache) alune- le, Miticã? se converteºte într-o carnavalului, Ed. Albatros, Bucu- deformatã ºi caricaturalã. Lumea ºi alte scrieri. Ironic, pelicula pare cos ºi ºarmant, afiºând, galant, adevãratã frescã a balcanismului, reºti, 1972, pag. 187. de margine dezvãluie personaje a fi pandantul cinematografic al un aer aparent aristocratic, fã- mizând pe simbolurile bãºcãliei ºi 6 Mircea Iorgulescu, Eseu de- colorate, amoruri adulterine ºi scrierii din 1988, Eseu despre lu- când bãºcãlie de tot ºi de toþi. ale miticismului, reliefate cu muº- spre lumea lui Caragiale, Ed. Car- efuziuni sentimentale, rãzbunãri mea lui Caragiale, a lui Mircea Retorica piºicherã ºi deformarea cãtoare ironie regizoralã. Balul de tea Româneascã, Bucureºti, 1988, puerile ºi investigaþii groteºti. Iorgulescu, ambele creaþii artisti- realitãþii contureazã personaje mahala, împodobit cu ghirlande pag. 26-27. Prin mahala miºunã oameni stã- ce putând fi socotite parabole care se miºcã abulic, cu o pâclã de inele din hârtie coloratã, înce- 7 Idem, pag. 141.

4 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 în orizontul caragialian ªTEFAN VLÃDUÞESCU persuasiune ºi interpretare eronatã în lectura discursului jurnalistic de incitare la acþiune al lui Ricã Venturiano 1. Scena IV a comediei, în care cifice acestuia se enumerã: un ºant ºi radical, ci doar preponde- vatã este principala sursã a co- ca (s.n.) de la datoriile ce ne im- Ipingescu ºi jupân Dumitrache contract implicit de încredere în- rent. Acest discurs este unul per- micului: mai exact decodificarea pun solemnaminte pactul nostru citesc ºi interpreteazã articolul tre emiþãtor ºi destinatar, un lexic suasiv. În cadrul unui astfel de incultã. Cei doi fixeazã o interpre- fundamentale, sfânta Constituþi- „Republica ºi Reacþiunea sau relativ specializat, o abundenþã construct limbajual, dacã este tare eronatã, întrucât nu înþeleg. une”. În limba francezã „manqu- Venitorele ºi Trecutul” (publicat specificã de verbe. J.-M. Adam radical, cum spun J.-M. Adam ºi Dupã cum se ºtie, procesul de er” înseamnã a lipsi, a se sustra- de Ricã Venturiano în ziarul „Vo- aratã cã, prin contractul implicit, M. Bonhomme („Argumentarea comunicare are loc în cadrul unei ge. Ipingescu repetã „A mânca… cea patriotului naþionale”), este „se garantit au destinataire que, publicitarã”, 1999, p.149 ºi p.154): cunoaºteri mutuale. În procesele sfânta Constituþiune”. Jupân printre cele mai valoroase sec- s’il se conforme à tout les recom- „nu mai este vorba despre limba- de comunicare, actorii se bazea- Dumitrache întreabã: „Adicã, cum venþe ale teatrului românesc. mandations et s’il respecte les jul raþiunii, ci despre cel al per- zã, în zona discursiv-practicã, pe s-o mãnânce?” Ipingescu expli- Comicul generat este unul cu un procédures indiquées, il attein- suasiunii”, se manifestã mai mult „un mutual knowledge” (Giddens cã: „Nu pricepi? Vezi cum vine suport artistic ºi expresiv, emoþi- dra le but visé” (J.-M. Adam, „capriciile oamenilor (persuasiu- A., The Constitution of Society. vorba lui: sã nu mai mãnânce ni- onal ºi computaþional complex. „Entre le conseil et consigne: nea) decât raþiunea lor (convin- Outline of the Theory of Struc- meni din sudoarea bunãoarã ca Ipoteza noastrã criticã explica- genres de l’incitation à l’action” gerea raþionalã)”. În persuasiv turation, 1984, p. 4). Pierre Bour- mine ºi ca dumneata; adicã sã tivã este cã mecanismul rizibilu- în „Pratiques”, nr. 111/112, de- prezideazã emoþionalul. Dupã dieu aratã cã „the social relation ºazã numai poporul la masã, cã el lui survine din interpretarea de- cembrie 2001, p. 23). În cazul dat, cum se vede, în raport de capaci- of the understanding (…) is con- e stãpân”. Eroarea este de înþele- fectuoasã a unei persuasiuni se observã cã Ipingescu ºi jupân tãþile intelectuale ale celor doi structed in and through minun- gere prin asociere: ea produce efective sugerate de discursul de Dumitrache au totalã încredere în „cititori” (Ipingescu ºi jupân Du- derstanding, or in spite of misun- comic. Al doilea neologism (au- incitare la acþiune. Ricã Venturiano. Acesta „comba- mitrache) registrul persuasiv de derstanding”, în condiþiile în care tentic ºi acreditat) este „sufra- te bine”, „a adus-o bine”, scrie adresare este unul adaptat. Re- actorii sunt de acord „on minimal giu”. Ipingescu citeºte: „Nu vom 2. Avem, în fond, de a face cu „adânc”, „loveºte bine”, „i-a-nfun- ceptarea lor este una auto-per- definition of the situation of com- putea intra pe calea viritabilelui o situaþie de comunicare cu douã dat”, „bine vorbeºte”. Cei doi suasivã. Pe demersul persuasiv, munication” (Bourdieu P., Social progres, pânã ce nu vom avea un etaje. Mai întâi, Ricã Venturiano achieseazã totalmente la punctul ei grefeazã o achiesare auto-per- and Symbolic Power, Sociolo- sufragiu universale”. Jupân Du- se profileazã ca un emiþãtor ce de vedere al ziaristului. În inser- suasivã. Ei sunt de acord necon- gial Theory, 1989, p. 14). Din mitrache se mirã: „Adicãtele, cum prin intermediul unui articol de þia contractului implicit, opþiuni- diþionat ºi consimt ca ºi cum jur- aceastã perspectivã, cele douã vine vorba asta?”. „Ipingescu ziar adreseazã un mesaj. Ca ºi re- le lui Ricã Venturiano devin opþi- nalistul ar fi unul de-al lor: „vezi personaje, se poate spune cã (dupã adâncã reflecþie): A! Înþe- ceptori ai mesajului se instaleazã unile lui Ipingescu ºi jupân Du- cum vine vorba lui: sã nu mai mã- deþin un „mutual knowledge” pe leg! Bate în ciocoi, unde mãnân- jupân Dumitrache ºi Ipingescu. mitrache. Însuºirea punctului de nânce nimeni din sudoarea bunã- care-l extind prin informaþii-cu- cã sudoarea poporului suve- Apoi, în raport cu interpretarea vedere al jurnalistului nu se face oarã a unuia ca mine ºi ca dum- noºtinþe provenite din lectura ºi ran… ºtii: masã… sufragiu…” mesajului primar (al articolului), necritic. (În parantezã fie spus neata, care suntem din popor”. interpretarea consensualã a arti- Jupân Dumitrache înþelege cã cei doi receptori se dedubleazã „kriticos” în greacã nu avea le- colului. Douã sunt nodurile prin- este vorba de „servitor”: „Ei! Acu alternativ în emiþãtor-receptor, gãturã cu vreun reproº, ci conþi- 3. Mijlocul prin care discursul cipale ale decodificãrii inculte: un înþeleg eu”. Între „sufragiu” cu receptor-emiþãtor. Prin specificul nea semul esenþial „a judeca”). de incitare la acþiune capãtã con- neologism excesiv ºi un neolo- accent pe penultima silabã în- sãu, discursul politic consiliazã, Practic, cei doi nu judecã, nu ana- tur practic îl reprezintã lectura. gism acreditat. Mai întâi, Ricã semnând „vot” ºi „sufragiu” cu orienteazã, indicã. Astfel, el se lizeazã mesajul lui Venturiano. Armãtura lecturii o constituie in- Venturiano utilizeazã abuziv ca accent pe ultima silabã, ce în- profileazã ca un „discurs de inci- Discursul jurnalistic este persua- terpretarea comprehensivã. Co- „neologism” un cuvânt franþu- seamnã „servitor” este o relaþie tare la acþiune”. Cel care a obser- siv, iar judecata celor doi se ra- micul scenei rezultã în special din zesc care nu s-a impus ca neolo- de omonimie. În contextul în care vat ºi conceptualizat acest tip de porteazã la o materie fluidã ºi fria- interpretare. Interpretarea pe care gism: „Þinta democraþiunii româ- vocabula trebuie decodificatã discurs este profesorul Jean-Mi- bilã. Venturiano mizeazã pe emo- o fac personajele de faþã este o ne este de a persuada pe cetã- drept „vot”: din necunoaºtere cei chel Adam. Printre trãsãturile spe- þional. Nu o face însã în mod tran- decodare. Decodificarea inadec- þeni cã nimeni nu trebuie a mân- doi convin asupra semnificaþiei de „servitor”. Eroarea de decodi- ficare genereazã comic. Ca mo- duri secundare sunt neologismul „chiarifica” adus din italianul „chiarificare” – a clarifica ºi ad- jectivul „viritabelului” de induc- þie englezã. În planul de profun- zime al comicului scenei se situ- eazã deci înþelegerea greºitã, lip- sa de înþelegere sau înþelegerea redusã. Problema se pune direct: Ipingescu îi zice lui jupân Dumi- trache „Nu pricepi?”, iar Jupân Dumitrache aratã „Acu înþeleg”. De câte ori înþelege, Jupân Du- mitrache înþelege greºit. Interpre- tarea celor douã personaje cara- gialiene este una defectuoasã, eronatã, bazatã pe comprehensi- unea deficitarã a unor lexeme ºi pe gândirea în afara sensului tex- tului de bazã. Interpretarea comi- cã pierde lucrul textului, direcþia adresãrii ºi mesajul de profunzi- me. Persuasiunea ºi interpretarea eronatã sunt douã dintre sursele comicului caragialian.

Ion Colan ºi Valentin Mihali în „O noapte furtunoasã” (2011), regia: Mircea Corniºteanu. Foto: Florin Chirea

, serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 5 în orizontul caragialian n opera epistolarã a lui Ca- ragiale, se aflã câteva tri- FLORIN COLONAª Îmiteri cãtre cunoscuþii sãi, cei care îi gãsim într-un gen de de culturã germanã, dar stãpâ- liste-inventar. Una dintre acestea nind la fel de bine engleza ºi fran- este ºi cea adresatã doctorului apropos de o listã… ceza, va scrie în germanã volu- Alceu Urechia din Sinaia. Cuprins mul Haiducul (Der Haiduk) ºi în al ºaptelea volum al Operelor Pandurul (Der Pandur), evo- (Caragiale-ediþia Zarifopol-Cio- când figurile a douã mari perso- culescu) de la Fundaþia pentru nalitãþi ale istoriei noastre: Iancu Literaturã ºi Artã, 1942), purtând Jianu ºi Tudor Vladimirescu. În numãrul ºapte, în coresponden- 1920 va scrie direct în românã o þa cu Alceu. În ediþia a doua carte de eseu ºi reportaj – Car- (Caragiale-Ilin-Hârlov, Academia tea munþilor. Preocupatã de teo- Românã, Bucureºti 2011), dupã sofie, va iniþia în 1925 o lojã teo- aproape ºapte decenii scurse în- soficã. Participantã la congresul tre ediþii, ea este plasatã la numã- de teosofie din India, îl va cu- rul douãzeci, în partida destina- noaºte pe Krishnamurti, cãruia îi tarului. Cu toate cã textul este tradusese în românã lucrarea La curpins în toate ediþiile, meritã sã picioarele Învãþãtorului. Aflatã zãbovim puþin asupra lui. în plin proces de creaþie, din pã- Scrisoarea, cuprinsã pe patru cate, la întoarcerea din India, con- pagini „pline ochi”, cu cernealã tracteazã o gripã ºi moare la Port neagrã, foile având dimensiunea Saïd, în Egipt. 22x 14,2cm, rândurile cu aliniamen- M-me Szeculics ºi Dl. sunt pã- tul perfect, scrisul caligrafic, fãrã rinþii scriitoarei Louise (nãscutã ºtersãturi, dar cu douã mici inter- Spira) ºi slovacul Iuliu Szeculics, venþii supralineare. În afarã de unul dintre oamenii de încredere preocupãrile meteorologice ºi fri- al lui Carol I, director al Societãþii gul din locuinþã, prezente în prima de asigurãri Dacia Românã. parte, în pagina a treia se referã la Dna. Leria. Este vorba de Margareta [Miller-Verghi, s.n.]: marea cântãreaþã de operã Car- „am proclamat-o eu de Madame lotta Leria, care a interpretat ro- de Sevigné a României: ceva mai luri mari la ªcoala din Milano. Era mult am proclamat-o al doilea ºi sora soþiei lui Alceu Urechia, ca ultimul scriitor român, în sensul ºi a soþiei generalului N. Dona, european al cuvântului (Ghici cine tatãl colecþionarului Iosif N. e primul?)”. Iatã o formulare de Dona, la rândul sãu ºi el general mare actualitate! medic. Tonul hazliu continuã pe con- M-me Gologan ºi D. cu M-lla. trapaginã „cu lista persoanelor Familia ziaristului-tipograf D.I. cãrora te însãrcinez a le transmi- Gologan, nãscut în 1877, un au- te complimentele mele” – care deja „stilul nou” calendaristic cu pot fi eventual întâlnite alte douã douãzeci de scrisori, unele întin- todidact, corespondent al ziaru- cuprinde 38 de poziþii, aliniate pe ceva timp mai înainte… încã de personaje – Popa ãl nemþesc ºi se pe mai multe pagini cãtre Con- lui „Universul” la Braºov, Câm- douã coloane, iar în final îndem- la sfârºitul secolului al XVI-lea. Grassoski, de la Legaþia austro- stantin Dobrogeanu-Gherea, pina ºi Balcic, se bucura de sim- nul „mai adu-þi-i ºi tu aminte pe Gheorghe Buzdugan (1867-1929), ungarã. La gustarea de dupã prieten de familie cu dramaturgul. patia dramaturgului. Gologan a cei uitaþi”. Alceu Urechia (1860- licenþiat în drept, urcã toate trep- amiazã, stropitã cu pelin albas- ªi pe fiul acestuia, Ionel Gherea, înfiinþat ziarele „Câmpina”, „Ni- 1941) este fiul Luizei (n. Wirth- tele ierarhiei judecãtoreºti înce- tru, comerciant ºi editor de car- l-a legat o mare prietenie de I.L. hil sine Deo” ºi „Ardealul”. A fost Pester) ºi al scriitorului Vasile pând cu 1892 ºi ajungând în au- toline în care apare cu furgonul Caragiale (Lucky), cu care a scris preºedintele-fondator al Asocia- Alexandrescu-Urechia, prozato- gust 1924 Prim Preºedinte al Înal- cu steaua regalã. Figurã mare a ºi o carte: Nevinovãþiile viclene. þiei Presei din Þara Bârsei. În 1930 rul Nestor Urechia fiind frate cu tei Curþi. Este membru în consi- urbei, mulþi ani primari de Sinaia, Fany Szeculics. Scriitoarea a publicat volumul de versuri E Alceu, foiletonist cu darul umo- liul de Regenþi, alãturi de Prinþul apropiat al familiei regale, îi fur- Bucura Dumbravã (1868-1926) a greu sã fii om de treabã! La fel rului apreciat de Caragiale. De Nicolae ºi Patriarhul Miron Cris- niza timbre rare lui Carol al II-lea. adoptat acest pseudonim ca ur- de greu este ºi în ziua de astãzi. asemenea, familiile vor fi priete- tea. Va exercita prerogativele Re- Odihneºte în cimitirul din Sinaia mare a pasiunii sale pentru natu- Simpla enumerare a unor ne, petrecând lungi perioade la gale, dupã abdicarea forþatã a Re- alãturi de Badea Cârþan. rã ºi în special pentru munte, in- nume este un lucru monoton ºi Sinaia, unde, de altfel, Alceu Ure- gelui Carol al II-lea, pânã la 7 oc- M-me Wappner ºi Dl.; este spirându-se dupã lacul Bucur din obositor. Geniul lui Caragiale a chia se va retrage. Tip cu totul tombrie 1929, când a fost înlocuit vorba de Iosef Wappner, comer- Retezat ºi probabil Dumbrava Si- fãcut însã ca aceastã listã sã aibã original, alpinist, biciclist, mare de Constantin Sãrãþeanu. Om de ciant bucureºtean, domiciliat în biului, pentru frumuseþea artei ºi muzicalitate, cu toate cã a fost amator de excursii montane, bun culturã, Buzdugan a fost ºi un bulevardul Brãtianu 80 unde era a portului popular. Personajul scrisã din goana condeiului. Un cunoscãtor al florei, va participa mare numismat. „apropitar”. extrem de pitoresc, aceastã doam- actor poate face din lectura ei un la nenumãrate escapade monta- Sã încercãm sã aflãm identita- Maria Finkel ºi Dl.; soþul era nã de onoare a Reginei Elisabe- recital mai ales dacã adaugã ºi o ne alãturi de fratele sãu, ingine- tea câtorva persoane de pe listã: Finkel Bernhard, tot bucureºtean ta, a fost un drumeþ neostenit miºcare scenicã, pe un fond cu rul care construia ºoseaua Câm- G. Matheescu, este proprieta- ºi tot comerciant ºi proprietar în escaladând Alpii, fiind prima fe- accente melodice. Lista numelor pina-Predeal ºi care va scrie mul- rul bãcãniei „Paradis”, magazin Moºilor 324-326. meie care în 1905 urcã vârful Omu. poate fi socotitã drept o piesã de te cãrþi despre Bucegi, dar ºi acea de coloniale, delicatese ºi vinuri Costicã Gherea ºi familia. În În 1909 a înfiinþat societatea pen- sine stãtãtoare în care umorul carte pentru copii tipãritã în ne- ºi, bineînþeles, o bodegã unde ediþia Academiei sunt grupate tru port ºi dans „Chindia”. Fiind caragialian strãluceºte. numãrate ediþii – Zânele din Va- lea Cerbului (1904). Îngrijitorii ediþiei Academiei consemneazã: „preluãm textul dupã ediþia Ope- re, VII, 1942, pp. 443-445, în ab- senþa originalului, despre a cãrui existenþã nu avem informaþii”, (volumul V, p. 1098). În original, chiar în antet, tre- buie sã arãtãm cã în partea stân- gã sus existã o ºtampilã cu dia- metrul de 2 cm pe care scrie Colecþia George Buzdugan. În partea dreaptã este notat Vineri 8/21 st.n. (stil nou). Scrisoarea nu este datatã, dar cu creionul este însemnat deasupra „1904”. În edi- þia 1942, dupã prescurtare este trecut latinescul (sic) (1905). În ediþia 2011 figureazã în prima pa- rantezã (?) (1905). Calendarul gre- gorian a fost introdus în Româ- nia în 1919, iar Caragiale în 1905 era în Germania, care adoptase G. Matheescu, proprietarul bãcãniei „Paradis”

6 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 incursiuni în erosferã ntr-un dialog cu un prie- ten, ajunsesem la un mo- IONEL BUªE Îment dat, mai mult intuitiv ºi din experienþele fiecãruia de- cât din lecturi, sã negãm univer- salitatea sentimentului iubirii, despre mizeria creºtinã a iubirii sã-l trecem din perspectivã isto- creºtinism care destestã femeia, fecioarei ºi al mamei în acelaºi blemã spiritualã. Spiritualizarea în care se fabricã viaþa, nãpasta ricã în epoca romanticã a mitolo- dorinþa, plãcerea, carnea, trupul, timp, funcþioneazã ca un blestem negativã a sexualitãþii de cãtre supremã, motiv pentru care tre- giei spiritului, iar din perspectivã senzualitatea, voluptatea, gene- pentru femeia realã izgonitã din patristicã face din dorinþã ºi din buie sodomizate, iar coitul natu- individualã în anotimpul tinereþii reazã un nihilism al cãrnii ce rã- rai, care trebuie sã dea naºtere, consimþirea la sex un pãcat, al ral e respins cu oroare.”10 noastre ca pasiune, cu toate ex- mâne dogma epocii noastre în dar sã rãmânã, în acelaºi timp, cãrui etern purtãtor este femeia, La rândul lui, Erotismul lui cepþiile diverselor vârste „critice” materie de sexualitate”.5 Cu alte virginã, adicã purã. Iisus este un care odatã cu el aduce în lume Bataille e o apologie a sadismu- mai coapte, feminine sau mascu- cuvinte, creºtinismul ºi-a trãit tra- oximoron, ieºit dintr-o fecioarã - libidoul inexistent în Paradis. lui, pe-al cãrui autor îl considerã line. Avalanºa de literaturã pro- iul falocratic ºi trebuie trimis aco- mamã, adicã e încarnat - dezân- A doua teologie, supranumitã o victimã ce îndurã la Bastilia o eroticã, însã, de la beletristicã la lo unde îi este locul, la pubela is- carnat, mort - nemuritor. Profe- „Natura erosului creºtin” aduce crudã pedeapsã, iar acest lucru lucrãri „de specialitate” despre toriei. În locul unui nihilism creº- tul lui, Pavel, creazã o „configu- în discuþie trei lucrãri, la distanþã se vede din limbajul sãu, un lim- sexualitate, e mult mai informatã tin al cãrnii, autorul ne propune raþie intelectualã elaboratã” pen- mare ultimele douã de prima, cu- baj în care cãlãul, ca toþi cãlãii, se decât consideraþiile noastre in- morala filozofiei Luminilor sen- tru imitarea corpului lui Iisus Cris- prinse de autor în triada: jubila- prezintã ca victimã, noteazã au- tempestive. Am ales un eseu „de- zuale ce anunþã „un eros solar ºi tos, fãcând „din viaþa realã (în þia martirologicã – accelerarea torul. Bataille este acuzat cã fo- spre prigoana plãcerilor”, Le lejer, libertar ºi feminist, con- ordinea cãrnii) moarte (a spiritu- tropismului sadic – producerea loseºte aici un paralogism când souci des plaisirs. Construction tractual ºi jubilatoriu, construit pe lui), ºi din moartea realã (a cor- unei teologii negative tanatofi- spune cã un cãlãu n-ar putea scrie d’une érotique solaire,1 unde temelia unor noi valori: blândeþe, pului) viaþã adevãratã (întru spi- le, care are ca protagoniºti pe într-o limbã literarã. Apropierea autorul unei cunoscute ºi con- tandreþe, solicitudine, delicateþe, rit). Aceastã schizofrenie a unui Jacopo de Voragine (Legenda lui Bataille de Sade este dovedi- troversate „contra-istorii a filoso- generozitate, dãruire, împãrtãºi- caz patologic particular a deve- aurea), Marchizul de Sade (Cele tã, prin aceeaºi metodã biografi- fiei”, Michel Onfray, face un ade- re, mãrinimie, altruism, atenþie, nit dualism metafizic, maniheism o sutã douãzeci de zile ale So- cã, printr-un soi de înrudire psi- vãrat rechizitoriu tradiþiei iudeo- eleganþã – ce pot institui o poli- teologic ºi redutabilã maºinã de domei) ºi Georges Bataille (Ero- hologicã. Familia în care se naºte creºtine cu privire la discrimina- teþe a corpului, o curtoazie a tru- rãzboi lansatã contra corpului.”8 tismul). Cultivarea voluptãþii mar- autorul Erotismului este una rea eroticii feminine ºi a plãceri- purilor, o voluptate senzorialã a Pornind de la „ghimpele în car- tirului propusã de autorul Legen- „idealã” pentru traumatismele lor sexuale, pe linia lui Pascal sufletelor materiale, toate elibe- ne” care i-a fost dat sã nu se tru- dei aurea, nu face decât sã punã transmise copilului ºi tânãrului Bruckner ºi Alain Finkielkraut din rând corpul de servituþile mono- feascã, despre care vorbeºte în în valoare principiul nihilismului Bataille. Tatãl orb, suferind de Le Nouveau désordre amoureux, gamiei, cãsãtoriei, fidelitãþii, coa- „Epistola cãtre corinteni”, dinco- creºtin al cãrnii pornind de la cru- sifilis în stare avansatã, încearcã o reluare postmodernã a utopiei bitãrii ºi reproducerii”.6 lo de ipotezele vehiculate înain- cificarea lui Iisus. Martirii creº- sã-ºi abuzeze propriul copil. fourieriste din Le Nouveau Mon- Lucrarea este formatã din trei te, ale diverselor sale boli, auto- tini sunt asimilaþi unui eros noc- Mama e maniaco-depresivã. Una de amoureux, apãrutã în 1817. pãrþi, dintre care primele douã rul propune pe cea a impotenþei turn al suferinþei ºi nimicirii de din sentinþele autorului nu lasã Imitând falansterul din „Harmo- sunt numite „teologii ale erosu- sexuale, incapacitate biologicã de sine. Durerea, suferinþa, mutila- niciun fel de dubiu: „Erotismul lui nia” utopicã a lui Charles Fou- lui creºtin”, iar ultima, „Fizica ero- a onora fizic corpul femeilor, frus- rea, sunt acceptate ca pe o elibe- Georges Bataille propune mai rier, despre o diversificare infini- sului indian”. Prima teologie tra- trare care ar putea fi o explicaþie rare din închisoarea trupului spre puþin o teorie subversivã, post- tã a plãcerilor, altfel „orice pasiu- teazã „genealogia erosului noc- suficientã a misoginismului sãu o viaþã veºnicã. În acest sens, creºtinã, a erotismului, cât o in- ne reprimatã produce o frustrare turn” ºi debuteazã cu analiza „fic- cronic. Pavel este numit „handi- autorul vorbeºte de un adevãrat terpretare gnosticã ºi creºtinã a ce genereazã negativitate indivi- þiunii existenþei istorice a lui capat sexual”, care-ºi transformã abator de oameni la Jacopo de erosului, ca la Sade, din perspec- dualã ºi socialã”, Michel Onfray Iisus”, a detestãrii creºtine a cor- handicapul în imperativ catego- Voragine, „de cultura cadavrului, tiva teologiei negative.”11 Orien- conchide : „În materie de relaþii pului prin detestarea femeii ºi a ric, în normã pentru toþi. Prin el religia morþii, celebrarea rãmãºi- tarea thantaofilã e consideratã sexuale, existã un singur adevãr : pãcatului originar. Axioma este Iisus ca ficþiune este înlocuit de þelor pãmânteºti, adorarea sche- evidentã prin cuvintele pe care sã gãseºti un co-maniac, altfel aceea cã civilizaþia creºtinã se Cristos ca nevrozã. Îl urmeazã letului, ceremonia dezmembrãrii, Bataille le foloseºte, prin experi- spus cineva care-þi împãrtãºeºte construieºte pe ura pulsiunii de Augustin ºi ceilalþi pãrinþi ai Bi- sãrbãtoarea uneltelor de torturã, enþele sale de viaþã psihotice, mania, ºi sã construieºti o relaþie viaþã ºi proslãvirea pulsiunii de sericii, Tertulian, Metodiu din chermeza viscerelor, praznicul prin metoda de interpretare se- fãrã a face rãu nimãnui...”2 moarte. Lui Eros îi este preferat Olimp, Grigore din Nisa, Orige- moaºtelor, beþiile de sânge, orgiile miologicã, prin menþinerea preju- Deºi refuzã sistematic filoso- de cãtre creºtinism, Thanatos, ne, Clement din Alexandria ºi de carne, bacanalele umorilor decãþii interdicþiei sexuale. Prin fia de catedrã ºi o anumitã meto- prin cultul unui cadavru crucifi- conciliile canonice. Augustin îºi corporale, desfrâul jupuiþilor – urmare, Bataille nu poate fi un dologie în alcãtuirea textului ar- cat ºi mutilat. „În trupul nostru reprimã dorinþa sexualã incestua- care prefigureazã, toate, orgasme- feminist când considerã cã: gumentãrii, eseurile sale curg exalã încã duhoarea de moarte sã faþã de mama sa ºi renunþã la le lui Sade din Cele o sutã douã- „psihismul feminin presupune dupã un procedeu cvasiclasic, rãspânditã de hoitul unui mit – ispitirea cãrnii, aruncând anate- zeci de zile ale Sodomei sau eja- structural dorinþa de a fi violate; asemenea unui medic care folo- sau de mitul unui hoit.”7 „Ficþiu- ma asupra pãcatului originar cu culãrile lui Georges Bataille aple- natura ºi destinul femeilor con- seºte o consultaþie rapidã de sta- nea Iisus” introduce aºadar, în caracter sexual ºi asupra purtã- cat peste fotografiile cu suplicii stau în a se oferi ca obiecte; fiin- bilire a diagnosticului prezumtiv istorie, anti-corpul lui Cristos care toarelor lui. Origene devine eu- chinezeºti...”9 Nu vom insista þa lor esenþialã explicã logica prin simptomatologie, apoi pro- vreme de treizeci de ani nu mã- nuc prin extirparea organelor pã- asupra detaliilor cu privire la teo- prostituþiei; împotrivirile lor, cedeazã la cercetarea efectivã a nâncã ºi nu bea altfel decât sim- catului, metodã prin care scapã logia negativã a ultimilor doi, pe atunci când existã, þin de anima- bolii prin diverse teste de labora- bolic, nu se împreuneazã ºi nu de dorinþã ºi ispitire. De aici în- care autorul o considerã de sor- litatea lor, ºi nu de raþiune, nici tor, confruntându-se cu faptele, râde, nu cunoaºte defecaþia sau treaga teologie a ascezei ºi a celi- ginte creºtinã paulinicã. Moartea de conºtiinþã, ºi cu atât mai puþin în aºa fel încât, dupã ce are o ima- excreþia. E un simplu concept, un batului. Pentru vulg e permis lui Dumnezeu n-a fost urmatã ºi de inteligenþã”.12 gine a întregului, pune diagnos- corp pictat, de cernealã ºi hârtie, mariajul în scopul strict al pro- de descreºtinare, aºa se face cã Soluþia propusã de Michel ticul final ºi alege tratamentul. E sculptat de marmurã, aur, bronz creerii nu al plãcerilor. De altfel, atât Sade cât ºi Bataille, mai târ- Onfray, în partea a treia a lucrãrii, Michel Onfray acel medic-filosof, etc. Maria cea divinã, arhetipul pedepsirea „dorinþei” este o pro- ziu, sunt consideraþi niºte falºi este „refuzarea plãcerii perverse a care vede cel mai bine întregul subversivi, contaminaþi de pasi- dorinþei în sine prin înlocuirea ei pentru a trata eficient partea? unea tanatofilã. Pentru a fi mai cu dorinþa plãcerii”, cu „plãcerea Autorul porneºte de la con- clar în explicaþii, autorul recurge plãcerii”, prin edificare unui eros statarea cã lumea e bolnavã de la o metodã psihanaliticã biogra- solar, dupã modelul celui indian. tot felul de boli psihice din cauzã ficã a celor doi „tanatofili” în sco- Rãzboindu-se în continuare cu cã viaþa sexualã a individului este pul interpretãrii lucrãrilor. „Re- Bataille, autorul opune bazilicii mutilatã. Erotica solarã devine descoperirea” lui Sade coincide Maria Magdalena din satul Véze- necesarã, „datã fiind mizeria se- cu avântul structuralismului ºi al lay, îndrãgit de Bataille, templele xualã generalizatã”. Cel mai bine semiologiei, cu evidenþierea de- istorice din Khajuraho, Cetãþii lui stabilise lucrul acesta, la începu- lirului textului în defavoarea con- Dumnezeu, Kama-sutra, Sfântului tul secolului XX, S. Freud, care textului, dar ºi cu triumful lui La- Augustin, Vatsyayana, nihilismu- considera religia „o nevrozã ob- can, considerat unul dintre „ma- lui cãrnii ºi erosului nocturn creº- sesionalã universalã; formele ºi rii mistificatori ai epocii”. tin, pozitivitatea corpului ºi ero- conþinutul ei se transmit prin edu- Numit scelerat, criminal odios sul solar indian, cu care acesta caþia religioasã a copiilor ; sexua- care doreºte sã se ascundã în este contemporan. litatea reprimatã de monoteism dosul scriiturii, în fapt Marchizul Intenþia noastrã nu a fost de a naºte o refulare nocivã, genera- de Sade îºi relateazã propria-i ex- prezenta toate argumentele auto- toare de patologii mintale...”3 Nu , 1926 perienþã de psihopat, pentru care rului, care ajunge astfel la „ver- existã iubire, ci numai „o teribilã este de altfel, condamnat. Miso- dictul” cu privire la „prigoana plã- forþã a voinþei de a trãi, care prin- ginismul lui frizeazã absurdul. „În cerilor” de cãtre iudeo-creºtinism, tre alte forme, o ia ºi pe aceea a Femme toatã opera lui, în toatã viaþa lui, ci de a oferi un cadru de discuþie instinctului sexual...”4 Societatea - Sade vede corpul femeii ca un pornind de la ideea unei rupturi „creºtinã” reprimã manifestarea sac pentru spermã, un recepta- ontologice privind eugenia socia- instinctului sexual liber. Corpul col de mizerii, un rezervor de pu- lã. În numele recuperãrii unei tra- nostru este impregnat de douã- roaie, ºi nu înceteazã sã susþinã diþii hedoniste ocultate a corpu- zeci de veacuri „cu ideologia unui cã pântecul femeii este o pubelã lui, orice hermeneuticã religioa- Eugene Atget

, serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 7 incursiuni în erosferã sã, orice gândire creºtinã este suspendatã de autor pe conside- HORIA DULVAC rentul unui thanatofilism patris- tic originar. Excursul despre corp e o consecinþã fireascã a luptei sale cu metafizica aristocraticã a iubirea la marginea vieþii cotidiene puterii unei „raþionalitãþi tirani- ce”, care începe cu doctrina lui na dintre cele mai amu- vecinul, în sediul unei bãnci sau Un inventar al iubirilor noas- serioasã decât ar pãrea la prima Platon ºi pe care o regãsim în se- zante (ºi savuroase) la o bere, subiectul va fi fiind ne- tre ºi al felului în care acestea stau vedere, sprijinitã pe eºecul încer- ria de volume intitulate sugestiv: Udizertaþii despre iubi- potrivit. Oamenii vor proba fãrã aºezate în vieþile noastre, pãrþi ale cãrii de a folosi acest cuvânt în- O contra-istorie a filosofiei. Se- re pe care am citit-o vreodatã a echivoc cã acest cuvânt nu re- unor proiecte în jurul cãrora sã tr-o construcþie epistemicã, de cole de creºtinism platoniciano- fost extemporalul de clasa a opta prezintã pentru moment o priori- graviteze întreaga existenþã, e un pildã), inaptitudinea lui de a face pauliano-augustinian sunt rein- al fiului meu despre poezia de tate, cã iubirea este într-adevãr rezultat nimicitor. Constatãm – faþã unei folosinþe cotidiene fi- terpretate din perspectiva unui dragoste eminescianã, lucrare pe importantã în viaþa lor la modul deºi cu greu am recunoaºte-o cã: ind aproape flagrantã aºa cum freudo-marxism universalist ac- care profesorul de literaturã o re- general, dar nu reprezintã chiar a) nu prea ºtim ce e iubirea, or- s-a arãtat. tiv, care are rolul de a „elibera” misese pãrinþilor într-un gest de în acel moment un element con- ganul ei, în ceea ce ne priveºte, Cum se poate produce o re- plãcerile pentru o eroticã solarã, tãcut reproº. cret de urgenþã. Oriunde în viaþa pare a fi atrofiat, retorica ei e staurare a cuvântului iubire, de pe care ne-o oferã drept model Unele afirmaþii, provocatoare cotidianã acest subiect nu îºi aproape complet înstrãinatã de aºa naturã încât funcþiunile sale cultura indianã. Anticreºtin ºi ale unui râs nebun din toþi plã- gãseºte locul (exceptând poate viaþa cotidianã b) avem acut sen- sã nu înceteze a se produce în ateu, Michel Onfray nu are în mânii, de genul „nu înþeleg de ce vreun fotoliu de ºedinþã psiha- timentul difuz al importanþei iu- lume cu puterea marii sale gene- vedere aici decât aspectul fricii se acordã o importanþã atât de naliticã) de maniera: poftiþi dom- birii în lume dar nu am circum- ralitãþi, dar nici sã nu îþi fie ruºine de plãcerile trupeºti, indusã de o mare liricii de dragoste emines- nule, luaþi loc pe acest fotoliu de scris aceastã generalitate teribilã sã îi vorbeºti prostituatei sau comunitate masculinã sacerdota- ciene” sau „în unele poeme de consultaþie, ia sã examinãm iubi- unei cât se poate de concrete ex- vânzãtorului de la piaþã despre lã, care a mutilat pentru douã mi- dragoste Eminescu e chiar ridi- rea dumneavoastrã particularã, o perienþe personale, pentru cã ne ea, fãrã a fi crezut nebun sau cel lenii corpul ºi femeia, iar odatã col”, erau însoþite de corecturi cu dar ce exemplar frumos ºi bine e teamã de ea, de forþa ei devas- puþin un dubios pastor sectant? cu ele, natura umanã, reprimând pixul roºu ºi semne de întrebare dezvoltat aveþi, º.a.m.d. tatoare c) temerea aceasta face Este limpede cã cea mai mare nevoile originare ale plãcerii ºi de-o interogaþie violentã, al cã- Sã înþelegem prin aceasta cã parte dintr-o strategie inconºtien- parte din problemele iubirii nu îi producând o societate alienatã ºi ror punct fãcea gaurã în hârtie. lumea secularizatã (cãdem iarãºi tã de supravieþuire personalã sunt neapãrat specifice ci sunt alienantã a bolnavilor mintali, ul- Era limpede cã acest concept în meteahna terminologiilor filo- pentru cã datele cotidiene se de- manifestãri clinice destul de simp- timele ei forme identitare fiind: se afla (se aflã încã) într-o teribilã sofice), cãreia misterul i-a fost re- ruleazã dupã alte coordonate de- tomatice ale generalitãþii. Iatã de fascismul, naþional-socialismul, dificultate ºi cã, în loc sã încerce tras aidoma esenþei dintr-o cafea cât acelea comandate de acest pildã afecþiunea faþã de identita- comunismul, dar ºi „nevinovate- retraducerea lui în datele absolut decofeinizatã, pentru a proteja ini- teribil sentiment care vedem cã tea zeului, credinþa religioasã: le” incursiuni semiologice struc- capitale de existenþã ale noului ma gingaºã a consumatorului, nu stã deasupra lumii, coborându- idealitatea conceptului, felul în turaliste. venit, cu întregul lui capital de mai are loc pentru iubire? se ca o zeitate în ea. care el se coboarã în lume, scle- Autorul, sustinãtor al revolu- inocenþã ºi acþiune, profesorii de Contraargumentul e aproape Ce sã înþelegem aºadar? Pe de rozarea provocatã de instituþii, þiilor duse pânã la capãt, apãrã- literaturã (în fond niºte nobili automat: prostituata, gospodina, o parte, iubirea pare repudiatã la peste toate acestea plutind isto- tor al lui Robespiere ºi al anului chelari monastici ai cãmãrii noas- vecinul ºi chiar noi înºine mer- marginea vieþii cotidiene, aborda- ria cu vocaþia sa de secularizare 1968 francez, pare legat de o anu- tre de cuvinte hrãnitoare) se în- gem vineri seara la teatru, unde tã inabil în stângãcii de limbaj. Pe nestãvilitã ºi imensul mal enten- mitã ideologie angajatã de stân- cãpãþâneazã în reþete indigeste. privim acolo o minunatã poveste de altã parte, diverse instanþe ºi du generat de inaptitudinile ter- ga. Limbajul sãu nu nuanþeazã, e Aºadar, cum putem vorbi de- de iubire scrisã de un dramaturg instituþii, arte, biserici, percepte menilor generali de a se lãsa cu- direct, tãios, ultimativ, în alb ºi spre iubire, fãrã sã ne facem de britanic acum câteva secole, de- morale, ne aduc aminte cã iubi- prinºi în formule de limbaj etc. negru, profitând ºi de criza valo- râs, în datele vieþii cotidiene? spre care regizorul ºi actorii se rea e un concept al generalului Dar care sunt de fapt coordo- rilor lumii de azi. E o formã de ni- Cum se manifestã iubirea timpu- strãduiesc sã ne convingã cã este aproape vital. natele acestor mal entendu-uri de hilism pe dos, un utopianism lui prezent, în deplina sa nudita- de actualitate. Sã înþelegem de aici cã iubirea care vorbeam ºi care sunt cãile mascat de un feminism masculi- te, dincolo de (dacã este posibil) Ne aflãm într-o ritualitate con- e pur ºi simplu o iluzie, un vis de reabilitare a conceptului de nizat combatant. Aºa cum vorbim determinaþiile sale culturale? Oare venþionalã ca o bisericã extirpatã accentuat de activitatea grea a iubire? uneori de un antisemitism fãrã iubirea chiar existã cu adevãrat de emoþie – ai zice cã o energie stomacului, devreme ce nicio Sã observãm cã iubirea a fost evrei, la fel putem vorbi de un sau ea este (aºa cum Rorty de mai mare e consumatã pentru a construcþie epistemicã nu a fost preluatã cu o asemenea energie anticreºtinism fãrã creºtini. Oc- pildã se întreba despre religie) o proteja comoditatea acestui con- în mãsurã pânã acum sã ne ofere de semantica, discursul, temati- cidentul, cel puþin, nici nu mai e încercare de a face unele conven- venþional ºi pentru a nu tulbura o argumentaþie satisfãcãtoare a ca ºi acþiunea religioasã, încât creºtin, în sensul practicii reli- þii mai digerabile, din moment ce prea mult spectatorul: scaunele nevoii ei, de aºa manierã încât sã cuvântul ºade acolo ºi acum su- gioase, de mai bine de un secol, nimeni nu le-a putut proba (nici separate, pentru ca, deºi actorii pot folosi acest aparat în viaþa focat. „Iubeºte-þi aproapele ca pe iar „noua dezordine amoroasã” e unei nici alteia) un organ anato- ne suflã în gurã, sã nu ne aliene- cotidianã, fãrã sã mã fac de râs? tine însuþi”, iatã un percept bi- pe cale sã devinã chiar un mod mic, o construcþie epistemicã sau ze cu spaimele lor. Mica, plãcuta ªi atunci micile noastre genero- blic esenþial. de viaþã. Nu cred cã trebuie sã un comandament al evidenþelor ºi blânda cortinã de catifea, ca o zitãþi, afecþiunea faþã de cel aproa- Înainte de toate, aceastã sen- tratãm istoria creºtinismului nu- care le-ar argumenta ? poalã maternã, care nu înceteazã pe, afinitãþile noastre subite sunt tinþã ne scoate cu brutalitate din mai ca pe-o „metafizicã de cãlãu”, Cel mai greu în a formula rãs- sã susure la ureche cã, deºi de- niºte simple tranzacþii, iar morala zona subiectivã, a iubirii specia- ca un „opiu pentru popor” sau punsuri este a te feri de cãderea monii (sau zeii) iubirii plutesc pe gestului de sensibilitate ºi cur- le, pe care o puteam exersa selec- ca „prigoanã a plãcerilor”, fã- în locurile (comune) conceptua- deasupra, ne aflãm totuºi fiecare toazie faþã de cel de lângã mine tiv, asupra unuia sau altuia din- când-o vinovatã de toate crizele le. Iubirea s-a însoþit de-a lungul în alte lumi. Semiîntunericul cal- este un simplu canon? Sau dim- tre apropriaþii noºtri, dându-ne lumii de azi. culturii într-o asemenea mãsurã mogen la pieptul cãruia poþi chiar potrivã, iubirea este într-adevãr oarecum sentimentul libertãþii de Dincolo de aceste semne de de cuvinte mari, încât oamenii au sã tragi un legitim pui de somn una din marile forþe ce ordonea- alegere, ºi ne aruncã în zona unei întrebare, putem sã luãm în sea- ajuns de-a dreptul plictisiþi dacã (am vãzut odatã un pui de mai- zã universul, structureazã în ju- obiectivitãþi reci, puternice, esen- mã nevoia acutã de regândire a nu terorizaþi. Dacã i-am declama muþã dormind la pieptul pãros al rul ei manifestãrile diversitãþii ºi þiale: iubirea trebuie exersatã fãrã valorilor ºi în direcþia unei po- brusc soþiei cã o iubim într-un mamei sale, iar globulele ochilor ale haosului, fãcând ordine în jur? discernãmânt pe oricare dintre etici a plãcerii, sau a ceea ce au- episod de bucãtãrie, ne-ar zâmbi aveau o seninãtate ca a pleoape- O forþã atât de puternicã lãsatã subiecþii aflaþi în vecinãtatea exis- torul numeºte „plãcere a plãce- cu înduioºare, ar aprecia cã s-au lor metempsihotice, vãzãtoare în totuºi în afara preocupãrilor de tenþei mele. Iubirea devine impe- rii”, dupã Pascal Bruckner. Diho- cãsãtorit cu bãrbaþi sensibili, dar alte lumi, ale domniºoarei Poga- conceptualizare ºi de aducere la rativã ºi nu mai este o opþiune. tomiile corp-spirit, eros-thanatos cuprinse de o subitã îngrijorare ny). Iubirea e marea vedetã a zi- zi terminologicã, ceea ce pune pur Imperativul iubirii aproapelui este ar putea fi depãºite de un al trei- s-ar interesa de temperatura frun- lei, iar vorba aceea, un film fãrã o ºi simplu în faþa unei probleme abstras din orice urmã a subiec- lea termen, care sã îmbine, în mod þii noastre, dacã nu cumva ne-am iubire nu are epicã. de limbaj? tivitãþii – el se exercitã coerent ºi simbolic, erosul oriental „diurn” certat cu ºeful sau dacã a inter- Citim cãrþi despre iubire – din Avem de-a face cu un cuvânt sentenþios, ca o forþã cosmicã. cu o raþionalitate europeanã „noc- venit ceva în starea noastrã de ce în ce mai rar – dar privim la scãpat ca prin minune cu gruma- Apoi faptul cã iubirea trebuie turnã” a interdicþiei pozitive. sãnãtate generalã. televizor poveºti în care oamenii zul netãiat de ghilotina revoluþii- sã se exerseze asupra tuturor se- Apoi, sunã ca o impietate suc- mor pentru acest lucru care nouã, lor ºi deconstrucþiilor de tot fe- menilor, cã trebuie sã iubesc pe cesiunea exemplelor: dacã i-am în viaþa cotidianã, ni se întâmplã lul, fiind nevoie de o intervenþie toatã lumea, sã iubesc imensa 1 Traducere în limba românã de vorbi unei prostituate în cei mai în mod diferit. urgentã în concept, aºa cum s-a revãrsare de oameni, multiplii ai Emanoil Marcu, Prigoana plãceri- exacþi ºi competenþi termeni filo- Situaþia este agravantã: poli- întâmplat cu conceptele religioa- existenþei care nu înceteazã sã se lor. Edificarea unei erotici solare, Ed. sofici despre relaþia delicatã a ticienii ne vorbesc de dragostea se? Sau este un concept conver- producã în timp (în fiecare se- Humanitas, Bucureºti, 2012. meseriei ei cu acea serioasã cate- de patrie, într-un mod complet lip- tit, includerea lui în hermeneuti- cundã se nasc trei oameni ºi mor 2 Op. cit., pp. 216-217. gorie a generalului numit iubire, sit de credibilitate. Biserica ne ca religioasã descurajând orice doi, ceea ce dã perspectiva unei 3 Op. cit., p. 15. despre felul în care iubirea acþio- vorbeºte despre dragostea, iubi- altã încercare de reabilitare con- revãrsãri oarecum ondulatorii a 4 Op.cit., p. 17. neazã în lume, ca o forþã ce ordo- rea de Dumnezeu, iar asta ne face ceptualã astfel încât încercãrile umanitãþii), sã îi iubesc inclusiv 5 Op. cit., p. 21. 6 neazã ºi genereazã cumva logicã deodatã temãtori, dar în afara ace- sale de recuperare s-au împotmo- pe duºmani (pe cei care încearcã Op. cit., p. 33. în jurul ei, înþelegãtoarea persoa- lei spaime difuze nu simþim, recu- lit aici? sã îmi suprime identitatea), exer- 7 Op. cit., p. 41. 8 Op. cit., p. 63. nã ar spune cã are în faþã un ins noaºtem în sinea noastrã, calda, Oricum, este clar un termen citã asupra individualitãþii o pre- 9 Op. cit. p.101. drãguþ dar þicnit. duioasa scurgere a inimii pentru care se cere grabnic restaurat siune de nesuportat. 10 Op. cit. p. 115. Aproape oriunde am încerca Cristos sau alt iubit profet, aºa (asta în mãsura în care nu se va fi Marginile individualitãþii sunt 11 Op. cit., p. 135. un discurs despre iubire în lumea cum scrierile religioase ne-o de- dovedind suferind de-o insufi- pur ºi simplu dizolvate, anulate 12 Op. cit., p. 143. noastrã de zi cu zi, la piaþã, cu scriu. cienþã congenitalã – afirmaþie mai dintr-o singurã ºi brutalã acþiune 8 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 incursiuni în erosferã lingvisticã a divinitãþii – liberta- fi el) al iubirii e de-o individuali- tea individualã, opþiunea perso- tate aproape sãlbaticã: dragostea ADRIAN MIHALACHE nalã era de mult depãºitã în (sã o admitem ca fiind un episod aceastã constrângãtoare ecuaþie mai mundan al genului sãu pro- ontologicã. Cum poþi iubi pe cel xim, iubirea) presupune un anu- care încearcã sã îþi anuleze pro- me chimism, o afinitate fiziologi- istoria iubirii. figuri în stil pria identitate, pe duºmanul tãu cã vagã mãcar; nu putem iubi adicã, fãrã a te aºeza într-o insol- decât probabil cu dificultãþi spo- vabilã ecuaþie epistemicã? (Recu- rite un monstru sau pe cineva noaºterea celuilalt implicã anu- urât; faþã de adversari, de cei pe occidental larea identitãþii proprii, iatã con- care îi urâm (iatã un verb ce pre- artea fondatoare a cul- eros exprimã pofta fizicã; philia nã, nu un dat natural. Îl putem secinþele dezastruoase ale rigorii). supune în ultimã instanþã o sub- turii europene porneº- semnificã dorinþa de voi binele imagina pe Dumnezeu uitându- Imperativul iubirii nu ezitã în stituire de identitate, adicã pe Cte de la o poveste de celuilalt; agapé înseamnã comu- se peste umãrul lui Platon la ce afirmarea pozitivã a proprie tale duºmani ori îi ingerãm, ori le luãm dragoste. Elena, soþia regelui niunea spiritualã. Evident, filoso- scrie el, clãtinând din cap ºi spu- identitãþi, circumscrise ºi recu- locul), nu prea manifestãm milã, Menelau, îl pãrãseºte pe acesta, ful ierarhizeazã aceste tipuri, el nând: „nu-i rãu, dar nu în felul noscute: trebuie sã iubeºti aproa- darãmite iubire etc. pentru a fugi cu frumosul Paris, promovând afectivul ºi spiritua- acesta am creat Eu lumea”. pele ca pe tine însuþi, ceea ce Nu intrãm în detalii semantice la Troia. Menelau ºi aliaþii sãi lul, în dauna carnalului. Astfel, el Creºtinismul a luat de la Pla- înseamnã o chinuitoare sentinþã sau interpretãri multiple. Ne inte- pornesc la luptã, iar, dupã zece articuleazã douã concepþii de- ton ideea dragostei superioare, de continuitate a eu-lui. Conþinu- reseazã în ce mãsurã este posibi- ani dificili, reuºesc sã distrugã spre dragoste, care vor domina spirituale. De aici, prejudecata cã tul sentinþei este de a concilia lã iubirea acum, în timpul acesta cetatea ºi sã recupereze femeia. în mare mãsurã gândirea occiden- religia creºtinã ar dispreþui cor- într-o singurã unitate raþionalã mundan al istoriei noastre, dacã Opþiunea Elenei este opusã celei talã: unicitatea fiinþei iubite ºi pul, cu pulsiunile lui, pe care ar identitatea individualã, care se poate fi exercitatã, care îi este pe care o va face, cu trei mii de necesitatea de a depãºi grosiera încerca, prin mortificare, sã le iubeºte pe ea însãºi: adicã unicul poziþionarea ºi care sunt proble- ani mai târziu, Lady Chatterley. poftã animalicã. suprime. Nimic mai fals. Nouta- ei scop pare a fi acela de a îºi per- mele adevãrate care decurg de Ultima cedeazã seducþiei virilitã- Înainte ca Homer sã-ºi înche- tea adusã de el este tocmai uni- petua propria structurã internã, aici ºi, în final, cum poate fi reabi- þii pure ºi dure, preferându-l pe ge opera, în Orientul Mjlociu se tatea dintre suflet ºi trup. Inde- propriul cod de existenþã, cu iden- litatã lingvistic (o reabilitare su- pãdurarul frust partenerilor sofis- elaborau textele care aveau sã structibilitatea sufletului era un titatea celuilalt, a cãrui autono- ficientã sã îi determine apoi con- ticaþi ºi uºor perverºi, din înalta constituie Biblia, cealaltã carte loc comun în religiile pãgâne, dar mie este din perspectivã strict ceptului exersarea funcþiunii). societate. Ea redescoperã farme- fundamentalã a culturii occiden- învierea morþilor, cu trupurile lor logicã o absurditate. Nu pot exis- Aºadar problematica iubirii se cul forþei naturale ºi imunitatea tale. Ea conþine numeroase po- cu tot, era marea inovaþie. Cris- ta douã unitãþi în cadrul aceleiaºi vede cã ºade încã la marginea (in- la complicaþiile psihice. Dimpo- veºti de dragoste, unele crude, tos nu învie ca spirit decorpora- unitãþi în acelaºi timp. confortabilã?) fenomenului reli- trivã, Elena apreciazã civilizaþia altele dure, multe care te fac sã lizat, ci ca om în carne ºi oase, Este în regulã, omul a luat act gios. Confiscatã fiind de teza re- superioarã a Troiei, pe care Paris visezi. Vom alege una dintre ele, care bea ºi mãnâncã, al cãrui trup de aceastã dificilã problemã, de ligioasã a iubirii aproapelui, una o întrupeazã cu talent. Sãtulã de pe care o socotim înalt semnifi- pãstreazã urmele rãnilor. Elogiul aceastã temã pentru acasã pe care îl aruncã pe om în abstracþi- rãzboinicul cu porniri elementa- cativã. Iacob o îndrãgeºte pe iubirii adus de Sfântul Pavel, în care i-au dat-o zeii ºi încearcã sã une ºi malthusianism, iubirea s-a re, ea aspirã la erotismul superi- Rahila, dar Laban, tatãl fetei, pune Epistola cãtre Corinteni, des ci- îi gãseascã o soluþionare. Sã coa- timorat conceptual ºi a suferit un or, modelat de cultura înaltã. condiþii. El ar vrea ca, mai întâi, tat, dar rareori corect interpretat, biteze cu ea. soi de retardare istoricã ºi cultu- Menelau o iartã ºi o readuce aca- sã-ºi mãrite fata mai mare ºi mai exprimã elanul dragostei integra- Vom pãrãsi aceastã problemã ralã. În ciuda vastitãþii sale, iubi- sã, dându-ºi probabil seama cã are urâtã, pe Lia, care se mai uitã ºi le, nu divizate dupã clasificarea de perspectivã a iubirii ºi vom rea nu a fãcut obiectul unor rein- de profitat de instrucþia ºi experi- cruciº. Iacob nu acceptã compro- lui Platon. Este adevãrat cã dis- urmãri aºezarea ei în istorie ºi de terpretãri ºi tematizãri serioase, enþa câºtigate de Elena la Troia. misuri: Rahila este, pentru el, fe- ciplina monasticã – sã ne gân- aici, modul cum acþioneazã în aºa cum teologia a procedat cu Iubirea dintre Elena ºi Paris nu meia unicã, în sensul pe care Pla- dim la ispitirile Sfântului Antonie lume. unele concepte cheie ale sale. este singura înfãþiºatã în Iliada. ton îl va dezvolta mult mai târziu. – presupunea rigoare ºi absti- Aºadar, zeii ºi nu oamenii i-au Lãsatã pe mâna artelor ºi aflatã Ahile reacþioneazã violent la fap- Laban îi cere lui Iacob sã-l slu- nenþã, dar acestea erau destina- cerut omului sã iubeascã abstract într-un mal entendu cu morala, tul cã ºeful cel mare, regele Aga- jeascã timp de ºapte ani, pentru te unor persoane care alegeau în ºi generalizat. În lumea mireanã, iubirea a rãmas un vestigiu lin- memnon, îl obligã sã renunþe, în a o putea dobândi pe Rahila. La mod liber o cale durã, în vederea ca spunem aºa, iubirea aproape- gvistic inadecvat multitudinii lo- favoarea sa, la frumoasa Briseis, sfârºitul perioadei, în care Iacob depãºirii de sine. Celibatul preo- lui nu figureazã printre prescrip- cusurilor ce se cer semnificate câºtigatã ca pradã de rãzboi. Ahi- a îndeplinit onest toate condiþii- þilor, impus de Papa Grigorie cel þiile pozitive, iubirea putând fi cel ale lumii moderne. le nu este lovit în dragoste, ci în le, Laban n-are încotro ºi organi- Mare ºi rãmas literã de lege la mult dedusã dintr-un cod de pre- Consecinþa e un cuvânt prea orgoliu, deoarece, pentru el, Bri- zeazã nunta. Mireasa este împo- catolici, nu înseamnã obligaþia scripþii negative, ce þin de morala scurt pentru vastitatea înþelesu- seis nu era decât un divertisment, dobitã ºi acoperitã cu vãluri bro- abstinenþei pure ºi dure, ci pãs- laicã: a nu ucide, a nu face rãu rilor sale (o zeitate vedicã cu o adevãrata lui mare pasiune fiind date. Noaptea nunþii se desfã- trarea distanþei faþã de integra- cuiva, se poate produce ºi cu mie de braþe) ºi mai ales prea ri- amicul Patrocle. Toate aceste le- ºoarã în totalã obscuritate. Entu- rea socialã, determinatã de grijile absenþa dar ºi cu participarea gid pentru aptitudinea de a se gãturi amoroase duc la cãderea ziast ºi marcat de îndelungata pentru familie. Este drept, însã, sentimentului de iubire. schimba infinitezimal, deodatã cu unei civilizaþii ºi la constituirea aºteptare, Iacob se aratã deose- cã vocaþia sacrificiului ºi cultul Iubirea e administratã în ter- infinitezimalitatea vieþilor particu- alteia, sub constelaþia de simbo- bit de performant la pat, pene- marianic au inspirat un curent meni pozitivi, doar în cadrul aces- lare. Nici mãcar interpretãrile sale luri ºi mituri generatã de opul lui trându-ºi mireasa de ºapte ori la cultural interesant, cel promovat tei prescripþii religioase (sã îl iu- nu au excelat în diversitate ºi fle- Homer. Dupã o jumãtate de mile- rând. Dimineaþa, îºi dã seama, de trubaduri. Dragostea era com- beºti pe cel de lângã tine ca pe xibilitate, ca un soi de doctrinã niu, în perioada de apogeu a ci- spre groaza lui, cã obiectul des- plet disociatã între cea idealã, pen- tine însuþi): ea acþioneazã, aºa juridicã de naturã sã soluþioneze vilizaþiei ateniene, tema dragos- cãrcãrilor sale pasionale noctur- tru unica „doamnã a inimii”, abso- cum s-a arãtat, dincolo de indivi- diversele conflicte. Aºa se face tei va fi abordatã cu nuanþe ºi ne n-a fost altcineva decât diz- lut inaccesibilã, ºi cea terestrã, dualitate, ca un imperativ abs- cã modernitatea i-a conferit un accente noi. graþiata Lia. Furios, reclamã sa- pentru persoane care nu meritã sã tract, general, transformându-te status destul de straniu – sufi- Multe din Dialogurile lui Pla- tisfacþie socrului sperjur. Laban fie menþionate. Gãsim la Dante, într-un exemplar al speciei. cient de vizibilã artistic, ea nu este ton abordeazã cu altitudine filo- ia lucrurile cu calm: legea permite care o adorã pe Beatrice, dar se Dar actul intelectual, spiritual, adusã totuºi adusã convingãtor soficã tema iubirii. Cel mai cunos- poligamia deci, spune el, „þi-o consoleazã cu substitute, ultime- fiziologic (sau de ce naturã o mai în actualitatea zilelor noastre. cut este, desigur, Banchetul, în dau numaidecât ºi pe Rahila, Lia le ecouri ale acestui curent, rea- care dragostea este explicatã prin rãmâne a ta ca bonus”. Iacob ac- dus, mai târziu, în actualitate de teoria celor douã jumãtãþi cu sexe ceptã situaþia, dar va avea sã cãtre romanticul Richard Wagner. opuse, care se cautã cu dispera- constate cu mirare ºi chiar cu dis- Renaºterea aduce cu sine rein- re, pentru a se întregi în perfecþi- perare cã niciodatã nu se va mai ventarea dragostei. Neoplatonis- unea androginului. Fiecare din- ridica, alãturi de iubita sa, la per- mul este în vogã, dar experienþa tre noi ar fi o fiinþã scindatã, al formanþele pe care le-a atins cu fizicã îºi gãseºte, ºi ea, expresia cãrei complement ideal existã, cu înlocuitoarea ei. Iacob este un literarã, de pildã, la Bocaccio. Tot certitudine, undeva. Nefericirea ales al Domnului, ca genitor al ce se putea spune despre dragos- vine din faptul cã, uneori, nu-þi celor douãsprezece triburi ale lui tea în perioada premodernã a ajunge o viaþã ca sã o gãseºti ºi, Israel. Este limpede cã, prin în- spus-o Shakespeare. Spaþiul nu alteori, treci pe lângã ea, fãrã s-o tâmplarea relatatã, Dumnezeu a ne îngãduie sã zãbovim decât

, 1921 recunoºti. Teoria lui Jung privind vrut sã-i dea lui Iacob o lecþie, ca asupra unei unice piese, Romeo persona, pattern-ul engramat în ºi atunci când l-a pus sã se lupte ºi Julieta. Ea este interpretatã inconºtientul fiecãrui individ, re- cu îngerul. Acesta trebuia sã în- îndeobºte în termenii conflictu- formuleazã în termeni psihanali- þeleagã faptul cã Dumnezeu i-a lui dintre generaþii ºi ai contra- tici teoria lui Platon. Persona este dat o misiune înaltã, iar, pentru dicþiei dintre legile naturii ºi cele structura adânc imprimatã în psi- îndeplinirea ei, actul dragostei sociale. Pãrinþii îºi obligã copiii hicul individual, care reprezintã este doar un mijloc. „Dumnezeu sã le continue conflictele, socie- La Villette, rue Asselin, fille publique

- partenerul sãu ideal. Dragostea ne-a programat ca sã facem sex tatea restricþioneazã alegerea li- se naºte atunci când, în persoa- ºi sã ne înmulþim” spune scriitoa- berã, bazatã doar pe afinitãþi. Lu- na celuilalt, descifrezi persona rea nonconformistã Nancy Hus- crurile sunt, în acelaºi timp, mai din sufletul tãu. ton, „dragostea, noi am inventat- complicate ºi mai interesante. Platon a fãcut distincþia din- o”. Oricât de frumoasã ar fi teoria Romeo ºi Julieta este o tragedie tre cele trei feluri de dragoste: lui Platon, ea este o invenþie uma- izvorâtã din respingerea semioti- faisant le quart devant sa porte Eugene Atget

, serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 9 debut incursiuni în Maria Dinu erezii precoce Îmi plac ciorapii negri. erosferã ªi micului ochelarist îi plac. Cu o mânã mângâie piciorul tinerei profe’, cii. Julieta este cea care subesti- sãºi, ea îndrãzneºte sã se prefa- ethoven preferã sã ne spunã, în cu cealaltã broasca-þestoasã de pe pieptul ei. meazã puterea semnelor. Îndrã- cã moartã, asumându-ºi experien- Fidelio, povestea unei femei Number three, look at the tree! gostitã de la prima vedere („nu þa cutremurãtoare de a se trezi devotate, gata de sacrificiu pen- iubeºte cel ce nu iubeºte de la noptea, în mausoleu. „Ce contea- tru „bãrbatul unic”. Faþã de pla- Acolo jos toate umblã în ciorapi prima vedere” sunã o replicã din zã cã par moartã, de vreme ce nu tonism, romantismul aduce nou- ºi au în piept broºe cu capete de bãrbat. Cum vã place), ea îi cere lui Ro- sunt?”, afirmã ea cu un curaj im- tatea de a combina pasiunea Iau o gurã de aer când ajung la suprafaþã meo sã renunþe la numele sãu, pregnat de naivitate. Semnele nestãvilitã cu luciditatea riguroa- ºi poate-mi strecor mâna sub rochie adicã la condiþionãrile lui sociale conteazã, însã, tocmai pentru cã sã: omul romantic cedeazã pasi- sã gãsesc unde se terminã ciorapul ºi începe carnea. ºi culturale, pentru cã numele, sunt interpretabile ºi ambigue, unii fãrã a-l idealiza pe obiectul Dar sufãr de inautenticitate. crede ea, este arbitrar, el nu sem- iatã lecþia pe care o avem de în- acesteia. Omul modern merge mai Pipãi numai pe urmele degetelor copilului. nificã în mod obiectiv vreo parte vãþat. Dragostea nu este nicio- departe, complãcându-se în a a trupului, iar „oricum ai numi datã purã ºi simplã, ea este con- iubi tocmai ceea ce dispreþuieº- trandafirul, el ar mirosi la fel de diþionatã de constelaþia de sim- te. Dragostea de dupã revoluþia frumos”. Ea îºi dã seama cã ad- boluri, dominantã într-o anumitã sexualã de la mijlocul secolului versarul de temut al iubirii lor nu epocã. douãzeci, cea analizatã de Alain de-ale gurii sunt atât pãrinþii, cu prejudecãþi- Dragostea devine libertinã în Finkielkraut ºi Pascal Bruckner în Iarna nu mâncai decât dulceaþã de cireºe amãrui, le lor închistate, cât Mercutio, secolul al XVIII-lea ºi redevine Noua dezordine amoroasã, me- semioticianul prin excelenþã, care romanticã, exclusivistã - în fond, ritã o abordare specialã, cu alt uºor zaharisitã (doctoral îþi interzisese ciocolata, prea visai mult cautã sã-l seducã pe Romeo prin burghezã -, în cel de-al XIX-lea. prilej. din cauza ei) discursurile lui împãnate de sim- Mozart este inspirat de aristocra- ºi eu încã te credeam una din târfele acelea suficiente, boluri. Consecventã cu sine în- tul amoral Don Giovanni, dar Be- cu pãrul mirosind a coriandru de la mâncãrurile mediteraneene cu care atrãgeai bãrbaþii. Te-aº fi compãtimit, sã ºtii, cãci îmi aminteai de un personaj feminin din romanele noastre interbelice, dar aveai ºi tu meritele tale: transformasei bordelul în restaurant, iar eu cinam singur, la persoana a doua, cu mâncarea de vinete în faþã. ªi movul lor lucea pentru tine ca pielea bãrbaþilor de culoare.

privire dintr-o parte (Mi-)ai scuturat cearºaful ca un amant fãrã voinþã. De la geam orice femeie care trece spre piaþã te ademeneºte cu plasele ei pline ºi soldurile barcã.

Aº putea mãcar sã-þi vorbesc de umãrul rotunjit de la distanþã, dar e prea târziu sã-mi mai pese. Te las sã visezi la femelele multifuncþionale. Eu pot sã te privesc ºi dintr-o parte, cu un ºold mirosind a material nou peste care motanul îºi plimbã galeº coada.

Eugene Atget - Nude comparativul de superioritate comparativul de superioritate ADRIAN MIHALACHE, Spaþii nu ºi-a mai pus mintea cu el/ se în scenã a judecãþilor, cu analize seducãtoare, Bucureºti, Ed. Tra- spune cã unii au încercat dar au pregnante ºi ferme, cu demon- cus Arte, 2012. *** avut soarta titanicului/ despre ei straþie finã ºi desen calofil al nu s-a mai aflat pentru cã nu con- enunþului. Exigenþa ºi devoþiunea TITANIC FALS. „toþi cu ochii teazã decât primul titanic”. NICO- pigmentatã, desigur, de accentul aþintiþi cãtre vaporaºul imens/ ºi LAE PRELIPCEANU, la pierde- ludico-ironic, fac parte dintr-un maºinile lui plutitoare scufunda- rea speranþei, Bucureºti, Casa de scenariu critic urmat cu perseve- te de-atunci înainte/ ºi cãtre vic- pariuri literare, 2012. **** renþã de-a lungul timpului, de la time/ ba s-a gãsit ºi epava pe fun- primele texte publicate ºi pânã în dul oceanului în nord// dar mun- prezent”. Coord. IULIAN BOL- tele de gheaþã domnilor ºi doam- DEA, AUREL PANTEA, Al. Cis- nelor are ºi el o viaþã/ ºi-a conti- telecan sau Bucuria exegezei, nuat netulburat cursa ºi nimeni Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2012. ****

TROC. „Eram în Evul Mediu, întâmplãtor comunist. Mãcelarul îi dãdea carne pe sub mânã far- A CREDE ªI A CUGETA. „Cel macistului, care îi fãcea rost de pe bãiatul chirurgului, care îi fã- care îndrãzneºte sã gândeascã medicamente strãine responsabi- cea chiuretaj ilegal fetei genera- liber îºi asumã un dublu risc, acela lului de service auto, care îi repa- lului de Securitate, care îi dãdea de a fi dezaprobat ºi acela de a fi ra pe gratis Dacia fetei de la Duty paºaport amantului procuroarei urmat. Primul este mai uºor de Free Shop, care îi furniza Kent ºi – al cãrei soþ, membru în CC, voia suportat, pentru cã poate fi bra- whisky preºedintelui gospodãriei sã scape de el, de amant...”. EU- vat. Cel mai dificil este sã te înþe- agricole de stat, care îi fãcea rost GEN ªERBÃNESCU, Dupã- legi cu cei care cred cã te înþeleg, BUCURIA EXEGEZEI. „Texte- de legume ºi fructe colonelului amiazã cu o nimfomanã pe vâr- cãci, deseori, nefericirea oame- le critice ale lui Al. Cistelecan sunt de la Circulaþie, care îi returna ful muntelui Parâng, Iaºi, Ed. nilor de talent este aceea de a fi adevãrate spectacole ale gustu- permisul de conducere profesoa- Polirom, 2011. *** admiraþi de cãtre mediocri”. lui ºi ale ideii, cu rafinatã punere rei de matematici, care îl medita

10 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 ION BUZERA resursele poetului tragic

istorico-literare. Ceea ce s-a ob- tãþii, în „pozarea” diverselor eta- servat mai puþin este cã, dincolo je ale acesteia, în „anatomizarea” de modele, analogii etc., puneri figurilor, temelor, schemelor în reþele comparatiste, în primul structurante, în analize tematico- rând, poate, cu Celan, poezia lui stilistice foarte detaliate (pp. 55- Bossert are, în ciuda ºi a oricãrui 128) ºi, finalmente, despre asam- ludic pasager, o încrâncenare, o monografie meritorie blarea tuturor ipotezelor de lec- încruntare, o încercãnare care o despre un „excepþio- turã într-un discurs coeziv ºi per- fac, de la început, total atipicã în Onal poet” (sunt per- tinent. Pe de altã parte, în aceste epocã, chiar ºi în contextul Ak- fect de acord cu aprecierea Gre- timpuri sceptice, blazat-dispera- tionsgruppe... ºi în contextul li- tei Tartler) ne propune Cosmin te, întrebarea euristicã decisivã teraturii de limbã germanã, în ge- Dragoste (Rolf Bossert – un mic este: à quoi bon? Foarte puþini neral. (Sã spun ºi cã citarea sau killer al straºnicului cotidian, autori meritã sã fie monografiaþi, „amintirea” cutãrui sau cutãrui Editura Aius PrintEd, 2011, 224 dar Rolf Bossert era printre cei autor în poem nu înseamnã nea- p., cu o prefaþã profundã, con- mai îndreptãþiþi sã „solicite” un pãrat – iar la Rolf Bossert cu atât textualizantã de Gerhardt Csejka atare demers. mai puþin! – vreo relaþie textualã – poate cã la titlul lucrãrii, para- Reºiþeanul a fost un poet tra- specialã.) Poetul refuzã orice pri- frazã la douã dintre cele mai cu- gic, practic de la început pânã la meºte, iar textul este instanþa pri- noscute versuri ale lui Bossert, sfârºit. Încheierea conturilor cu mã ºi ultimã, expresia deplinã a s-ar mai fi putut lucra!), tânãr ger- viaþa în modul în care s-a întâm- acestui refuz. Poemele lui Bossert manist craiovean ºi autor al unor plat nu avea cum sã nu arunce sunt decantarea treptatã a celei cãrþi care exploreazã extrem de un supliment de re-cunoaºtere a mai adânci inaderenþe. Sau, în competent aceastã niºã istorico- acestei predispoziþii creatoare, termenii lui Cosmin Dragoste: literarã: literatura de limbã germa- intensificate la maximum de me- „Bossert decupeazã discursiv nã scrisã în România. Cartea de diul (politic, social, literar) în care realitatea, o modeleazã dupã ti- faþã nu este decât urmarea fireas- a trãit ºi „supradecompensate” parele construcþiei proprii. De- cã a unor preocupãri constante, rapid într-o societate liberã. Din- construcþia, anularea referenþia- o completare secvenþialã a unui colo de celelalte figuri de stil sau lã induc o stare permanent inte- proiect început cu o tezã de doc- pulsiuni literare, care – oricum – rogativã ºi scepticã. Discursul torat despre Herta Müller, publi- transportau o mare cantitate de urmeazã trasee ambivalente, con- catã atunci când despre încã ne- indicii relevante exact în acest stituenþii sãi gliseazã ºi se replia- laureata Nobel nu prea se discu- sens ºi care se pot analiza pe larg zã pe poziþii neuzuale, simuleazã ta pe la noi: dupã aceea s-a dis- – ceea ce Cosmin Dragoste ºi face, apropieri în timp ce se depãrtea- cutat, cu puþine excepþii, prea recurgând la o subspecie a sti- zã. Realitatea este supusã unui mult ºi prea stropºit. (O apariþie listicii ca studiu peratologic! – proces de analizã, sinteza rãmâ- de etapã, care „prinde” mai mulþi sunt de semnalat respectivele ne la latitudinea cititorului. Impli- autori, inclusiv pe Bossert, este metaforizãri ale limitei existenþia- fac necesarele conexiuni compa- „justificare” posibilã a tragismu- carea în real este urmatã instan- Mãrgele de sticlã, Aius, 2008.) le, pe care le conþin din abunden- ratiste, se oferã informaþii de or- lui „ultim”, suicidar ar putea fi taneu de o derogare de la funcþii- Monografia Bossert apare în anul þã mai toate textele lui Bossert. din situativ ºi se precizeazã posi- aceea cã, pur ºi simplu, eul fizic – le empatice. Eul constituit discur- în care se împlinesc patru dece- Cosmin Dragoste identificã bilele influenþe sau similitudini. ºi, implicit, cel poetic – n-au mai siv se aflã pe tãrâmul opþiunilor nii de la ivirea acelui grup literar trei module ale acestei poezii. „Li- De fapt, aºa cum se deduce din întâmpinat nicio rezistenþã pe multiple, existã multe posibilitãþi (Aktionsgruppe Banat) teribil, rica lui Bossert traverseazã trei interpretãrile exegetului, poezia care sã o asimileze, „prelucreze”, de joncþiune pentru el, însã îi lip- inovator, ale cãrui „acþiuni” vor etape diferite (asupra cãrora ne lui Rolf Bossert a deconstruit de transfigureze ºi, prin urmare, nu seºte orientarea. ªi tocmai aici marca, pe ici, pe colo, inclusiv vom opri pe îndelete): de la an- fiecare datã, indiferent de etapã: ºi-au mai gãsit rostul.) Cã acest Bossert face joncþiunea cu post- textura literaturii române contem- gajamentul polemic-prescriptiv, când mai benign, mai interesatã asalt începe cu „rescrierea” unor modernismul, nu neapãrat în sens porane. Modest, autorul vorbeº- se ajunge la subiectivitatea an- de „tehnica” scriiturii poetice, totemuri precum Brecht e de la literar, pentru cã, dacã în perioa- te despre „o încercare de mono- gajatã, iar în ultima fazã avem de- când mai feroce ºi mai „a-figural”, sine înþeles. Cosmin Dragoste da medievalã exista un model te- grafiere” (p. 210), în condiþiile în a face cu o poezie extrem de inte- dar niciodatã blazat. Poezia lui descrie corect acest proces: ocentric, înlocuit de modernitate care avem de-a face cu o mono- riorizatã, care taie conºtient Bossert e un continuu asalt asu- „Bossert rãspunde cu un poem cu cel antropocentric, postmo- grafie în toatã puterea cuvântu- punþile spre alteritate ºi se con- pra convenþiilor ei înseºi, asupra intitulat „wer aber ist die realität” dernismul aduce cu sine nihilo- lui: nu e vorba numai despre o centreazã subtil asupra proprii- preconcepþiilor pe care le-ar pu- („dar cine-i realitatea?”), dedicat centrismul. Or, ultima perioadã de simplã simplã descriere a evolu- lor miºcãri ale eului.” (p. 13, s. a., tea secreta ºi care, printr-o meto- lui Brecht („dedicat cu recunoº- creaþie a lui Rolf Bossert poate fi þiei unei poezii ºi a unei poetici, n. m., IB) Ele mai pot fi numite ºi: nimie foarte persuasivã, sunt re- tinþã lui bertolt brecht”). Grigore substituitã acestui model nihilo- ci ºi despre intrarea hotãrâtã în experimentalã, disidentã ºi ex- pugnate ca efect al celeilalte Chiper considerã acest poem o centric.” (p. 194, s. a. , n. m., IB) elucidarea mecanismelor poetici- trem-tragicã. De fiecare datã, se convenþii: sociale, politice etc. (O adevãratã „ars poetica” a lui Este, în ciuda prezenþei unor Bossert. Poezia tânãrului scriitor, enunþuri cu valoare generalã, o elegantã pastiºã, depãºeºte cu unul dintre cele mai bune frag- mult modelul, întrucât este elibe- mente din carte, o sintezã a între- ratã de orice dogmatism, iar aria gii „acþiuni” critice ºi un excerpt de cuprindere a interogaþiilor este mai mult decât explicit pentru ca- cu mult mai mare, cuprinzând re- litãþile de cercetãtor literar ale aliatea, cu fenomenul sãu parti- autorului. cular de manifestare, societatea.” O certã supleþe metodologicã, (p. 26) Numai cã, distanþându-se excelenta cunoaºtere a bibliogra- consecvent de ceilalþi, de toþi fiei aflate în joc (condiþie necesa- ceilalþi, asimilându-i prin negare rã, dar nici pe departe suficientã sau ritualicã nepãsare, poemul lui pentru astfel de lucrãri; uneori, Bossert exersa, în forme extrem sã recunoaºtem, cei citaþi sunt de diferite, o autodistanþare care sub nivelul de comprehensiune trimitea perfect, în fiecare clipã, pe care îl probeazã autorul mo- la þinta supremã: autoanularea. nografiei), chiar ºi unele ezi- Autorul monografiei are, în tãri ori mici poncife asertive, aso- primul rând, calitãþi foarte bune cierea promptã a detaliului anali- de critic literar: claritate a expre- tic cu reconstituirile istorico-lite- siei, simþ al reconstituirii intenþi- rare, în fine, o rezonabilitate a în- onale, rapiditate inteligentã a tregului efort interpretativ, care negocierii sensurilor interpreta- ar putea sã parã „cuminþenie”, dar tive, cu raportãri continue la ºi care nu e altceva decât expune- cu despãrþiri oportune de ante- rea elegantã a conºtiinþei lucru- rioritatea criticã, atenþie specialã lui temeinic – toate sunt trãsãturi acordatã „narativitãþii” scenariu- relevante ale acestei foarte bine lui critic, situare decisã în câm- lucrate monografii, care îl face pul fenomenologic vizat. Numai cunoscut la modul detaliat ºi pro- cã, atunci când îl analizezi pe Rolf fesionist, cu o intuiþie „la distan- Bossert, e nevoie de mai mult. þã”, sã zicem aºa, pe un foarte Acest „mai mult” înseamnã o de- mare poet „necunoscut” euro- Eugene Atget - Cheminée, hôtel Matignon, ancienne ambassade d’Autriche, 57 rue de pãºire/suprimare (Aufhebung!) a pean, originar din România. Varenne, 7e arrondissment, 1905 simplelor instrumentare critice ºi

, serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 11 BBasarabasarab NNicolescuicolescu ssãrbãtoritãrbãtorit ansat la începutul lunii capitol întreg ce cuprinde oma- mai la Cluj-Napoca, giul pe care cei apropiaþi domniei Lunde profesorul Basa- subsub ssemnulemnul sseptenaruluieptenarului sale i l-au adus la acest moment rab Nicolescu coordoneazã teze aniversar. Semnificativ este apoi de doctorat în studii transdisci- faptul cã prin transdisciplinarita- plinare (Facultatea de Studii Eu- te se impune un concept de neo- ropene, ªcoala Doctoralã „Para- colit în demersurile ce analizeazã digma Europeanã”, Universitatea realitatea în care existãm. Cartea Babeº-Bolyai), volumul aniver- vorbeºte despre o amplitudine sar Basarab Nicolescu: sub teoreticã, despre un demers epis- semnul septenarului marcheazã temic de avangardã, care este împlinirea a ºaptezeci de ani ai evident deschizãtor de drumuri academicianului român stabilit la ºi miza acestei cãrþi este faptul cã Paris. Cu acest titlu Editura Aius ne introduce în alte dimensiuni, din Craiova deschide Colecþia într-un dincolo, într-un peste, pe „Avangardã ºi transdisciplinari- care unii îl presimt, alþii îl antici- tate”, coordonatã de Petriºor peazã, dar pe care toþi îl râvnesc. Militaru (doctor în studii trans- Atunci când omul a vrut sã imite disciplinare). miºcarea, a inventat bicicleta, Volumul aniversar Basarab Apollinaire spunea cã a fost pri- Nicolescu: sub semnul septena- mul obiect suprarealist ºi iatã rului, coordonat de Petriºor Mi- cum mimesisul ºi cinetica se re- litaru ºi Luiza Mitu, este structu- gãsesc în poezie ºi nu orice fel rat în cinci pãrþi ºi aduce o nouã de poezie, ci în una de avangar- luminã asupra operei ºi persona- dã. Transdisciplinaritatea este litãþii savantului român. Prima într-adevãr o chestiune de avan- parte a volumului, „Autoportret gardã. O prietenã a academicia- nefragmentat” cuprinde articole nului Basarab Nicolescu, Mag- scrise de Basarab Nicolescu, anumite momente semnificative lectuale ºi afective cu Bãnia de parte proiectul naþional, care au da Stavinschi îl numea în revista scurte autoportrete publicate în din viaþa lui Basarab Nicolescu. care îl apropiaserã cercetãrile avut capacitatea de a ºti sã îºi „Mozaicul” o personalitate „cu ani diferiþi în preajma zilei sale de Au vorbit despre carte: Nico- pentru Viaþa lui Alexandru Ma- aleagã maeºtrii ºi sã îi urmeze, aºa gândire de filosof ºi suflet de naºtere. Acest episod introduc- lae Marinescu (directorul Editu- cedonski ºi colaborarea consis- cum sunt Petriºor Militaru ºi Lui- poet”. Este o caracterizare per- tiv se continuã cu o serie de in- rii Aius), Constantin M. Popa tentã la revista „Ramuri”, condu- za Mitu. Basarab Nicolescu: sub fectã ºi este un moment fericit cã terviuri – reunite sub titlul „Dia- (redactor-ºef al revistei „Mozai- sã de vechiul sãu coleg de la semnul septenarului nu este nu- la acest septenar putem recu- logul, particula ºi lumea” – mai cul”), prof. univ. dr. Radu Con- Universitatea Bucureºti, profeso- mai rodul ºtiinþei de carte, este ºi noaºte faptul cã termenul evocã puþin cunoscute sau traduse stantinescu (Universitatea din rul Alexandru Piru. A fost înce- rodul unei alte învãþãturi, mai înal- totalitatea vieþii morale, însu- pentru prima oarã în limba româ- Craiova) ºi Petriºor Militaru (doc- putul unei legãturi trainice cu un te, reunind valori intelectuale ºi mând virtuþile teologale ºi pe cele nã. În a treia parte a cãrþii, „În tor în studii transdisciplinare). grup de intelectuali ai Craiovei sufleteºti, nu în ultimul rând al cardinale, pe care le regãsim în oglinda prieteniei”, accentul Moderator: Luiza Mitu (docto- care s–au solidarizat cu mesajul iubiri pe care tinerii mei colegi o toatã opera lui Basarab Nicoles- cade pe latura afectivã a biogra- rand în studii transdisciplinare). sãu ideologic sintetizat în con- manifestã faþã de Maestrul lor. cu. Este o carte realizatã de cei fiei lui Basarab Nicolescu, aºa Invitat de onoare: academicianul ceptul de neopaºoptism, un me- doi tineri colaboratori ai noºtri ºi cum se reflectã din confesiunile Basarab Nicolescu. saj militant pentru revenirea în aº dori sã închei mulþumind aca- spaþiul valorilor culturale europe- Transdisciplinaritatea demicianului Basarab Nicolescu

este, într-adevãr, pentru amabilitatea ºi pentru ge- ne.! În 1995 era reeditatã la Aius Olé! España, cu un „Cuvânt in- nerozitatea cu care a rãspuns in- o chestiune vitaþiei revistei de a colabora cu troductiv” de Constantin M. de avangardã Popa ºi o „Postfaþã” a autorului, texte substanþiale ºi celor doi ti- pentru ca un an mai târziu sã pu- Constantin M. Popa: Am re- neri colaboratori ai noºtri, Petriºor blicãm Revenirea în Europa. Idei gãsit dupã mulþi ani Clujul, foar- Militaru ºi Luiza Mitu, care au ºi controverse româneºti. 1990- te aproape de Occident ºi mã simt avut ideea ºi au dus pânã la capãt 1995/ Antologie ºi Prefaþã de emoþionat în cadrul acesta în care acest proiect, realizând un volum Adrian Marino, care reunea pes- am regãsit ºi câþiva prieteni, de- aniversar. te 70 de autori, exprimând opinii- oarece aici mi-am fãcut ºi eu fa- cultatea ºi evident cã acest lucru le ale unor personalitãþi publice Basarab Nicolescu foarte diferite, de la Doina Cor- mã marcheazã încã. Cartea aceas- nea la Petre Roman. Contradicþii- ta este un Festschrift. Raþiunea este reprezentantul le, ambiguitãþile, chiar incertitu- unei asemenea lucrãri se aflã în cel mai de seamã al dinile dezbaterii publice, dar ºi personalitatea celui omagiat ºi în promovãrii dialogului implicarea elitei intelectuale a gestul de reverenþã pe care cei între domenii precum momentului rãmân mãrturii ale care au realizat cartea îl fac în faþa Basarab Nicolescu ºi unei personalitãþi de anvergurã ºtiinþã, religie, Radu Constantinescu cãutãrilor ºi dificultãþilor parcur- sului românesc între 1995 ºi 2007. în viaþa ºtiinþificã internaþionalã. spiritualitate ºi artã. Sigur cã fizica mi se pare a fi cel unora dintre cei mai apropiaþi prie- Este momentul în care A trecut astfel mai bine de un Radu Constantinescu: Sunt deceniu în care am încercat sã mai bun unghi de atac pentru momente în existenþa noastrã, a teni ai sãi: regizorul Andrei ªer- trebuie sã fim o abordarea altor domenii ale ºtiin- ban, academicianul Solomon militãm pentru acest program tuturor, când simþim cã pãtrunde prezenþã competitivã ideologic prin cãrþile publicate þei, dar ºi ale gândirii filosofice. în biografia noastrã un loc, un Marcus, criticul de teatru Geor- Domnul academician Basarab ge Banu, criticul literar ºi direc- în Uniunea ºi prin revista „Mozaicul”, pe care moment, un om. În biografia mea, Europeanã, iar am scos-o în 1998 cu acest pro- Nicolescu a fãcut acest lucru cu la un moment dat, a pãtruns Ba- torul Editurii Junimea din Iaºi Si- brio, generaþii întregi de profesori mona Modreanu sau Magda Sta- Basarab Nicolescu gram explicit, sub patronajul ne- sarab, ºi a pãtruns nu numai ca mijlocit al lui Adrian Marino, ºi au predat Ion Barbu în grila de un om de ºtiinþã reputat pe care- vinschi, cercetãtor gradul I la In- este un simbol al lecturã pe care o propunea dom- stitutul Astronomic al Academiei acestui potenþial încercãm satisfacþia de a ne fi l ºtiam ºi pe care-l apreciam, nu adus modesta contribuþie la in- nia sa în anul 1968 ºi dupã ce a numai ca un fin cunoscãtor de Române. Cea de-a patra parte a românesc prin fost retrasã a reverberat încã foar- volumului, „Niveluri de interpre- tegrarea politicã a României în filosofie, artã, culturã, ci îndrãz- prezenþa sa în Uniunea Europeanã. Acum cre- te mult în ºcoala româneascã. nesc sã spun ca un prieten. Ne-a tare ºi chipuri ale operei”, cu- Acest fapt justificã întreprinde- prinde o serie de studii ce sur- universul cultural ºi dem cã am ajuns într-o altã eta- legat probabil o idee, anume ide- pã, în care trebuie sã fim o pre- rea editorialã care îºi are punctul ea de dialog. Desigur ideea de prind potenþialul inovator al cer- ºtiinþific european de plecare, dupã cum a spus ºi cetãrii transdisciplinare (Pompi- zenþã competitivã în familia pe dialog este una generoasã, toþi care ne-am dorit-o, iar Basarab domnul Marinescu, în revista subscriem cã este foarte bine sã liu Crãciunescu, Radu Constan- Nicolae Marinescu: Înainte „Mozaicul”. Pentru cei care încã tinescu, Sergiu Berian, Ioana de toate vã mãrturisesc bucuria Nicolescu reprezintã un simbol al dialogãm, sã existe dialog între acestui potenþial românesc de nu ºtiu, revista „Mozaicul” este oameni cu specializãri diferite. Repciuc, Petre Rãileanu, Ionuþ de a fi alãturi de dumneavoastrã cea mai veche publicaþie periodi- Isac, Emanuela Ilie etc.) sau la Cluj, oraº de care Editura Aius energie, creativitate ºi demnitate Însã Basarab a fãcut mult mai prin prezenþa sa în universul cul- cã de culturã din Oltenia, a apã- mult pentru ca acest dialog sã eseuri ale foºtilor sau actualilor ºi revista „Mozaicul” sunt legate rut în 1838 ºi reprezintã o altã re- doctoranzi îndrumaþi de academi- organic. Pentru cã în 1994, bunul tural ºi ºtiinþific european, un om devinã realitate: în primul rând, care întruchipeazã idealul de a fi laþie Ardeal-Oltenia sub condu- ne-a oferit un instrument prin care cianul Basarab Nicolescu (Adri- meu prieten, criticul Constantin cerea pictorului Constantin Lec- ana Teodorescu, Marius-Cristian M. Popa publica, printre primele „români ºi europeni în acelaºi sã comunicãm, transdisciplinari- timp”. Dacã eu ºi domnul Con- ca. Basarab Nicolescu: sub sem- tatea, iar în al doilea rând a înþe- Ene, Mihaela Grigorean, Luiza cãrþi ale editurii Aius, Hermeneu- nul septenarului este o carte sin- Mitu, Gabriela Nica, Gabriel Ne- tica lui Adrian Marino, „un act stantin M. Popa am fost dintre les sã fie un om al cetãþii, un om aceia care s-au implicat în reali- cerã, pentru cã s-a nãscut din implicat, acesta a construit struc- delea, Irina Dincã, ªtefan Bolea, de pionierat, ca sã nu spun de preþuire ºi admiraþie faþã de un Raluca Bãdoi etc.). Ultima parte, «avangardã»”, dupã cum apre- zarea „etapei Marino”, sunt feri- turi ºi programe, iar datoritã efor- cit sã constat cã existã acum o mare intelectual, ce întruchipea- turilor pe care le-a fãcut, în Ro- intitulatã „Întâlniri ºi fotografii”, cia marele cãrturar însuºi, gene- zã atât gândirea filosoficã româ- completeazã secþiunea biograficã rând momentul reînnodãrii unei generaþie de oameni foarte tineri, mânia s-au derulat o serie întrea- instruiþi ºi gata sã ducã mai de- neascã, dar ºi pe cea europeanã. gã de programe extraordinar de a cãrþii cu imagini ce marcheazã mai vechi ºi profunde relaþii inte- În aceastã carte se gãseºte un

12 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 frumoase, de importante, de mo- tivante atât pentru cercetãtorii consacraþi cât ºi pentru tinerii cercetãtori. Am încercat în rân- durile din aceastã carte sã descriu câteva din programele care în ul- timii ani s-au derulat în România datoritã lui Basarab Nicolescu, reprezentantul cel mai de seamã al promovãrii dialogului între domenii precum ºtiinþã, religie, spiritualitate ºi artã.

Cartea este o reuºitã pentru faptul cã este rezultatul, la nivelul Craiovei, al unui dialog între generaþii Petriºor Militaru: O sã încep spunând câteva cuvinte despre structura volumului, fiindcã sunt cel puþin trei lucruri importante ce se regãsesc în aceastã carte. Primul este faptul cã ea reprezin- tã o mare reuºitã fiindcã este re- zultatul, la nivelul Craiovei, al Constantin M. Popa, Nicolae Marinescu, Basarab Nicolescu ºi Radu Constantinescu unui dialog între generaþii, pe de o parte eu care sunt din prima scris prima monografie despre Este un bun prilej de a ne con- noi în transdisciplinaritate o dis- ca de Sud, în Mexic, în Brazilia, generaþie de doctoranzi ai dom- Basarab Nicolescu mi-a spus din ºtientiza ºi sãrbãtori prezenþa continuitate, iar aceastã discon- dar vroiam sã fie ºi în România ºi nului Basarab Nicolescu ºi Luiza start cã doreºte sã-mi dea pentru valorilor noastre ºtiinþifice ºi cul- tinuitate în viaþa mea mi-a fost s-a oferit aceastã ocazie excepþi- Mitu care este din cea de-a patra amândouã sec?iunile. În aceastã turale contemporane. datã de exil, un exil fãrã întoarce- onalã a cursurilor doctorale la generaþie, ceea ce mie mi se pare secþiune a cãrþii avem de-a face re. Mi-a dat o sursã de renaºtere, Universitatea Babeº-Bolyai. Am mare lucru în România. Pe de altã cu abordãri neconfesive, ci ºtiin- în loc sã mã distrugã. Ar fi putut avut norocul unor studenþi excep- parte, generaþia de seniori ºi ge- þifice cum sunt studiul lui Radu Septenarul este, cum sã mã distrugã, cum a distrus pe þionali. Petriºor Militaru, care este neraþia de tineri de la „Mozaicul”, Constantinescu sau al lui Pom- am scris ºi în cartea mulþi alþii. M-a obligat sã-mi gã- maestrul acestei surprize împre- ce reuºesc sã comunice foarte piliu Crãciunescu etc. În conclu- mea despre Jakob sesc rãdãcinile, cum se spune în unã cu Luiza Mitu, aceastã sur- bine. În al doilea rând, aº dori sã zie, dacã în prima parte Basarab Böhme, în mod textele strãvechi un copac care are prizã bine pãstratã, nici mãcar mã refer la faptul cã volumul are Nicolescu se oglindeºte în sine rãdãcinile tãiate. Am pãrãsit Ro- Andrei ªerban nu mi-a spus cã o structurã terþiarã. Mai întâi pri- însuºi, în cea de-a doua întâlnim esenþial un simbol al mânia, mi-am pãrãsit pãrinþii, am se pregãteºte aceastã carte, i-am mele douã pãrþi alcãtuiesc terþul latura neconvenþional biogra- devenirii în timp pãrãsit totul… Ce aveam sã fac? reproºat de altfel, dar a fost fru- ascuns despre care vorbeºte Ba- ficã, iar a treia este dedicatã ope- Basarab Nicolescu: Încep cu Sã mã întorc cu rãdãcinile spre cer moasã surpriza. Deci aceºti mi- sarab Nicolescu, lãsându-ne în rei sale. Având aceste elemente o remarcã privind celebrarea: mie în Franþa. Apoi sunt ºi alte cap- nunaþi tineri care veneau din in- acelaºi timp sã-l descoperim pe terþiare ºi uitându-mã eu la sfâr- nu prea îmi plac celebrãrile, nu cane ale vieþii, ale lumii, în acest tersecþii de domenii, de exemplu cont propriu. Aceasta deoarece ºit peste carte mi-am dat seama ºtiam cã se va scrie aceastã carte, septenar, în aceastã structurã de Petriºor Militaru care a fãcut o în partea întâi Basarab Nicoles- cã de fapt ceea ce conteazã cel a fost o surprizã totalã, dar cred ºapte, ne trebuie un alt impuls, tezã excepþionalã despre supra- cu vorbeºte despre sine însuºi ºi mai mult este cã ele comunicã în- cã este bine sã celebrãm pe cei mult mai subtil. În cazul meu, acest realism ºi ºtiinþã modernã, iar spune exact cum se vede pe sine; tre ele ºi se întrepãtrund. vii. Pe cei morþi avem obiceiul, iar impuls este legat de Cluj, ºi tre- Luiza Mitu în ultima generaþie este foarte important pentru mine pe cei vii – dupã Ceauºescu totul buie sã o spun foarte deschis, care va face o tezã de redescope- sã avem un model de conºtiinþã a fost legat de cultul personalitã- este un impuls spiritual. rire a teatrului lui Eugène Iones- de sine, mai ales la o anumitã vâr- Din punctul meu de þii, dar cred cã celebrarea celor vii co prin prisma logicii contradic- stã tânãrã. Sunt foarte puþini oa- vedere contactul este un lucru pe care trebuie sã-l toriului a lui Stéphane Lupasco. meni care pot sã ne ofere acest direct al tinerilor cu învãþãm ca un ritual. De aceea cel La Cluj s-a întâmplat o Deci la Cluj a avut loc crearea tip de model. Basarab Nicolescu personalitãþi de primã mai important este faptul cã sunt conjuncþie de culturi, acestei ºcoli pe care astãzi, prin a vorbit de mai multe ori despre aici ºi putem comunica, eu ºi toþi cultura mea de origine evenimentul la care asistãm, am propria vârstã ºi chiar modul de mãrime din cultura conºtiinþa cã aceastã ºcoalã exis- românã contem- prezenþi aici de faþã, iar acesta (cultura românã) ºi a se înþelege pe sine ne oferã el este probabil cel mai frumos ca- cultura francezã tã ºi este o mare bucurie, deoare- însuºi o modalitate de a ne cu- poranã cum sunt dou pe care mi l-aþi fãcut. Un alt ce înseamnã cã pot pleca liniºtit. noaºte pe noi înºine, ceea ce este Basarab Nicolescu, lucru: septenarul. Este foarte in- (cultura universalã) Trebuie, de asemenea, sã mulþu- chintesenþa acestei cãrþi. Partea teresantã alegerea pe care au fã- mesc tuturor celor care au con- Andrei ªerban, Toate urmele mele fuseserã a doua cuprinde douã interviuri George Banu sau cut-o ºi bineînþeles este o alege- tribuit, în afarã de cei doi maeºtrii ºi un articol nou al academicia- re deliberatã, nu de 70 de ani, ci ºterse în România. Casa mea pã- de ceremonii, vã mulþumesc pen- nului Basarab Nicolescu, un in- Solomon Marcus, îi va sub semnul septenarului. Bine- rinteascã a dispãrut, casa strãbu- tru cã aþi acceptat aceastã aven- terviu mai complex ºi unul mai face sã îºi aminteascã înþeles toþi ºtim cã simbolul lui nicilor mei a fost rasã la Pãcureþi turã editorialã, cã aþi acceptat sã simplu. În aceste douã interviuri peste ani ºi sã le ºapte are o mulþime de conotaþii, în Prahova, apartamentul meu din consacraþi un numãr întreg din se vede complexitatea transdis- povesteascã la rândul o mulþime de interpretãri… Dar, Bucureºti l-am donat, nu mai am „Mozaicul” ºi mulþumesc lui nimic, decât aici în Cluj. Nu cred ciplinaritãþii. Interviul tradus din lor celor ºi mai tineri aici s-a luat în calcul (ºi aici recu- Radu Constantinescu, cu care am francezã, pe care domnul profe- cã este un simplu capriciu al dom- exact aºa cum vorbim nosc „mâna” studenþilor mei), colaborat la multe aventuri spiri- sor l-a acordat anul acesta este semnificaþiile gândirii simbolice nului Andrei Marga cã m-a che- tuale ºi intelectuale din 2001 ºi de o exemplarã simplitate ºi clari- noi astãzi cu admiraþie ce se înscriu în transdisciplinari- mat sã fiu profesor aici. Cred cã pânã astãzi. A contribuit la aceas- tate, prin urmare avem prima par- despre Eugen tate. Septenarul este, cum am venea de foarte departe dintr-un ta poate ºi structura sa de fizi- te în care înþelegem cum se vede Ionescu, Mircea scris ºi în cartea mea despre Ja- impuls pe care apoi l-am desco- cian. Radu Constantinescu este pe sine ºi a doua în care realizãm kob Böhme, în mod esenþial un perit: în propria mea familie exis- un om care a ajutat foarte mult Eliade, Emil Cioran tã rãdãcini transilvane. La Cluj s- cum se observã în relaþie cu celã- sau Stéphane simbol al devenirii în timp: ple- (în realizarea programului de dia- lalt, adicã douã ipostaze funda- cãm de la un punct, ne dãm un a întâmplat o conjuncþie de cul- log „ªtiinþã ºi Religie”), astfel în- mentale ale unei fiinþe umane. Lupasco scop în viaþã ºi vrem sã ajungem turi, cultura mea de origine (cul- cât sã capete un sens ºi în Româ- Modul în care ne vedem pe noi De fapt, niciuna din cele trei nu undeva. Avem un ideal. Iar dupã tura românã) ºi cultura francezã nia, unde dialogul este vãzut mai înºine ºi modul în care ne rapor- este „purã”. Este vorba de o im- treizeci, patruzeci, cincizeci de ani, (cultura universalã). Aici am pu- mult ca o luptã de distrugere a tãm la ceilalþi. Urmãtoarea secþi- puritate care þine de acele punþi descoperim cu surprizã cã am tut sã-i dau corp. Cum? Prin cur- celuilalt, ºi cred cã avem ºi noi une se polarizeazã în jurul prie- transdisciplinare ºi care face ca ajuns în cu totul al punct, de cele surile mele, prin întâlnirea cu mica noastrã contribuþie în in- teniei ºi nu întâmplãtor începe cu terþul sã fie dinamic, ceea ce este mai multe ori neaºteptat, câteo- aceºti tineri ºi cu cei care nu au staurarea unui dialog ce îºi va lua marii prieteni, care sunt niºte per- cel mai important. Voi încheia spu- datã tragic ori necunoscut. Linia urmat cursurile, însã sunt pre- timpul care trebuie sã se instau- sonalitãþi la nivel mondial ºi se nând, în special pentru cei mai ti- nu a fost dreaptã, cele 7 segmen- zenþi aici. De asemenea, cei care reze ºi pe plan social ºi chiar po- terminã cu micii prieteni, majori- neri de aici din salã, cã din punc- te care presupun devenirea (unii au contribuit la seminariile mele, litic. Pentru cã transdisciplinari- tatea doctoranzi sau participanþi tul meu de vedere contactul lor gânditori au dat o structurã ter- la cursurile mele, recunosc în tatea ºi, implicit, unitatea cunoaº- la cursul de transdisciplinaritate, direct cu personalitãþi de primã narã la început, astfel cã ºapte aceastã salã oameni care îmi sunt terii, au o finalitate ºi în plan con- cum sunt Adriana Teodorescu mãrime din cultura românã con- este trei plus patru), în care im- foarte apropiaþi. Aceºtia mi-au dat cret. Vã mulþumesc tuturor celor sau ªtefan Bolea, ambii aici de temporanã ca Basarab Nicolescu, pulsul este dat de naºtere, de ce ocazia, ºi termin cu aceastã sec- prezenþi la Cluj – am descoperit faþã. Ultima parte a cãrþii cuprin- Andrei ªerban, George Banu sau avem înãuntru, de planul biolo- venþã foarte importantã, impulsu- chiar cã am colegi de la Ploieºti de studii ºi recenzii. Dar ceea ce Solomon Marcus, îi va face sã îºi gic. Dar, dupã aceea, trebuie un lui de ºapte pentru realizarea dru- cu care am fost la liceu împreunã mi s-a pãrut foarte important este aminteascã peste ani ºi sã le po- impuls de alt gen pentru ca sco- mului: crearea unei ºcoli. Desi- ºi care acum sunt aici – cu privi- cã deºi persoanele sunt foarte vesteascã la rândul lor celor ºi mai pul sã fie menþinut. Scopul vieþii, gur poþi avea o operã foarte im- rile lor minunat de frumoase, într- diferite multe dintre ele au simþit tineri exact aºa cum vorbim noi pe care fiecare dintre noi cu sigu- portantã fãrã sã creezi o ºcoalã. o primãvarã „nebun de frumoa- nevoia sã contribuie ºi la partea astãzi cu admiraþie despre Eugen ranþã l-am avut în adolescenþã, în Ambiþia mea a fost sã creez o sã”, cum spunea într-o carte po- de prietenie ºi la partea de studii, Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cio- copilãrie, iar dupã aceea viaþa a ºcoalã de transdisciplinaritate. etul Horia Bãdescu, aflat ºi el chiar ceea ce mi s-a pãrut foarte fru- ran sau Stéphane Lupasco. decis. ªi intervine ceea ce numim Am creat-o, în alte locuri, în Afri- aici în faþa mea. mos: Emanuela Ilie, cea care a

, serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 13 OANA NEDELCU Marele Premiu la Concursul Naþional de Poezie „Al. Macedonski”, Craiova, 2012

spectator poeme eºti doar un spectator. îþi vãd braþele cum ar vrea sã se lungeascã pânã când toþi uita sã apuce, cine sunt, sã sfârtece, sã mute de aici dincolo. ca niºte protejaþi care au totul. tu, copilul prins în scaunul de siguranþã n-ai vrea sã ai totul? de pe bancheta din spate sa fii un rege plictisit fãrã nici mãcar ºi singur? dreptul la moarte. statuie între statui. varsã-þi pe tine neputinþa ca o vomã, cãci nu te va bate nimeni pe spate sa creºtem în eprubete, perfecþi ºi eletristică sã þi-o râgâi a schimbare. aranjaþi la dungã.

un lux opulent, sau pune matafora unde trebuie. un patefon cu cea mai bunã muzica de neatins despre asta este poezia, nu? despre frumuseþe despre codul bunelor maniere. – sã pui metaforã acolo unde trebuie avem sã scriem despre frumuseþe cunoaºterea cu ca pe o femeie-picior-peste-picior ca despre o balenã fãrã suflu eu nu vreau sã trãiesc aici, sâni de piatrã care nu greºeste în alãturare. înconjuratã de o mare de fotografi - cu siguranþã nu este pentru mine. alãpteazã îmi spuneam în timp ce fumul de þigarã ca apoi sã se sfãrâme ploaie, ai grijã, facea deasupra mea un halou gri cu siguranþã pedepsind capetele credincioºilor ai grijã prin care treceau pãsãrile ºi îºi schimbau din când în când care îºi permit sã întrebe cã ãºtia te ºtiu ºi s-ar putea sã caute-n culoarea în pãmânt. am sã mã duc sã îmi bag capul în urât ca ºi cum l-ar sfida pe dumnezeu, gunoi dupã tine, coborârea îmi seamãnã a zbor cã într-o troacã. sã te trezeºti cu o rubricã în ziaru de fãcându-ºi nod gâtul în cãutarea penelor * greºesc cã vreau sã ºtiu desertul înainte cancan. cãzute. mã plictiseºte si frumosul si perfectul de masã – între aripi – o camerã cu obloanele trase ca o pajiste verde pe care se joacã golf când felurile nu vin o sã mã mut eu de aici înainte sã mã daþi a rezervaþie naturalã. cu cele mai bune crose. decât în ce ordine vor ele, voi afarã. îngenuncheazã pasãrea în noroi dar eu cât sã mãnânc poezie o sã mai fie asemãnându-l cerului întunecat, în aºteptare?, atâta timp cât o sã fie vitrine degetele oamenilor sângereazã aur în necunoscut, ºi pedanterie. atingerea, n-am control retinian. crezând cã oferã ofrande cãutarea lor este un vârtej care adunã îmi fuge ochiu’ dupã aur peºtelui care izbuteºte spre apã clarã. lasã, ºi aruncã din el cã unui þigan. îmi gãsesc eu altã slujbã ca o caracatiþã ale cãrei braþe mi-au turnat la magazinul din coltz - nu s-au cunoscut între ele la timpul tentaþia e mereu prezentã carnea peste aripa, aºa zicea potrivit. ca un clovn vesel privirea în pãmânt. într-o piesã de teatru la aniversarea „dacã nu îþi convine, neputinþa ne face sã ne credem unui copil bogat. ia-þi o slujbã la magazinul din colþ.” dumnezeul propriei salvãri. îngerul este bibeloul incasabil ºi fãrã faþã, vreau ceva nou azi. loc de dat cu capu’ mã gândeam cã poate n-o sã mã mai fiecare ni-l imaginãm dupã chipul nostru – îmi ridic cel mai înalt întorc niciodatã sã scriu poezie. castel de nisip El ce-ar trebui sã scriu pentru 10 este o cãutare a liniºtii, ea este uneori ºi-a lipit buzele asemuitã inocenþei , în clepsidra, imi aduce aminte de „Chiar ºi îngerii vãd totul de geamul metroului, cad” de Sandra Brown dar de prea mult alb albul se saturã ºi lãsând un cerc aburit atunci îºi mânjeºte oglinda cu funingine ºi totuºi nu îmi este suficient. ºi n-aº vrea sã ajung aºa prost. în care ei au început sã-ºi plimbe pentru a se privi din întuneric ca pe o degetele rãtãcire a luminii. îmi fuge ochiul dupã aur în desene ºi scrisuri vulgare care îi nãºteau împãcaþi Critica literarã ca o picãturã chinezeascã este frumosul ca lui Prâslea dupã mãr ºi mã întreb de-a lungul razei ce lumina în interior din noi ca o lampã trasatã cu creta este ºi poezia pe fruntea pe care ne alegem sã picurãm. dacã îmi este suficient unul pe zi. film într-o salã de cinema. dinspre un punct spre celalat. ne dorim fruntea ca pe un ochi, un tunel cu oameni înaintând, ne dorim fruntea ca pe buze. poezia mea- afiºul ºi titlul. starleta ºi dirijaþi de Columb, nespãlat ºi beat, înjurând de toþi morþii se cumpãrã sau nu se cumpãrã? avem sã scriem despre frumuseþe pole dancer la cuvânt. cã a descoperit prea puþin scrijelind-o graffiti în periferia omului pentru cât ar fi vrut. aºa vorbeau niºte scriitori despre copiii lor: de parcã am încerca sã îi creºtem aripi vlade, «Trebuie sã-i naºtem model.» uite-mã cum le trag. din coastele mâncate de carne. cercul care s-a ºters în timp. trebuie sã îi naºteþi model, totuºi Dumnezeul care a coborât demult. metroul rãmas plin cu oameni. daþi-le un nume de scenã bun pentru despre frumos mã plictisesc aplauze, într-un regat adânc în întuneric, puneþi-i sã citeascã niºte cãrþi. uneori mã simt ca ºi cum aº împodobi unde numãr de circ învãþaþi-i bunele maniere ºi câteva brazi de crãciun în cãmine de bãtrâni cu niciun mãscãrici reverenþe politicoase. nu-mi aduce a luminiþa de la capãt. în numãrul de circ alzheimer nu intrã orice maimuþã, * dar nu aº numi o maimuþã cu aptitudini – stau pe scaun. ºi atunci ce rost ar avea sã scriu o maimutza intelectualã, m-am dus sã vizionez o poezie. poezie mai lungã de atât? Quasimodo dar spre deosebire de alte maimuþe vecinii din dreapta ºi din stânga eu nu cãlãresc lei mãnâncã popcorn gãlãgios. scrie, dacã nu ºtiu cum se face asta, eu îmi notez în caiet atmosferã, trebuie Salvamari ai nimicului poet pe macara, cã uneori îmi place sã lovesc cu baþul sã scriu mâine la ziar e slujba ta gratiile cuºtilor altora, despre cum a fost primitã nouã poezie. salvamari ai nimicului ca un quasimodo ei bine, e departe de-a încerca sã fiu actorii mãnâncã ºi ei popcorn. îi numeam. care mai mult decât sunt. li se umflã burþile pânã când se ating cu o ceatã de visãtori dã de clopot tot ce vede de sus burþile spectatorilor, alergându-ne drept oameni frumoºi apoi pocnesc. spre rezervaþii naturale. felul 3 Ai grijã ce scrii rãmân singurã în sala de cinema ca sã ce? mi-au turnat singurãtatea ciment ai grijã ce scrii, împroºcata din cap pânã în picioare de sã trãim peste avânt, o sã te pârascã pãrinþilor maþe. ca niºte pãpuºi de porþelan sunt cã ai ajuns rãu, pe o plajã într-un continuu rãsãrit, o statuie a libertãþii asemuind pãsãrile cu doamna îmi notez în continuare atmosfera. torþe scriitor. pânã când de neaprins am terminat. toþi adorm,

14 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 PETRIªOR MILITARU Basarab Nicolescu: modele spirituale ºi chipuri ale operei (II) tate, revoluþia cuanticã prin re- festã între cel mai „înalt” ºi cel fizica cuanticã (discontinuitate, prezentanþi ca Werner Heisen- mai „de jos” nivel de realitate. aleatoriul constructiv, indetermi- berg, Wolfgang Pauli sau Niels Aceastã coerenþã nu numai cã nism, non-separabilitate) oferind Bohr au promovat ideea cã „exis- permite comunicare dintre nive- ºansa de a se întoarce la sursele tã un terþ, între subiect ºi obiect, lurile de realitate, dar ea este o sale autentice ºi de a se transfor- care nu se poate reduce nici la coerenþã deschisã ce se conti- ma în ceea ce filosoful numeºte Basarab Nicolescu, De la Isar- obiect, nici la subiect” (p. 132). nuã „dincolo de aceste douã ni- cosmodernitate, în care natura lîk la Valea Uimirii. Drumul fãrã Este vorba de terþul tainic as- veluri-limitã” cu o zonã de non- este un partener al omului con- sfârºit, volumul II, prefaþã de cuns care, spre deosebire de ter- rezistenþã la experienþele, descrie- temporan (nu ceva ca trebuie Irina Dincã, Editura Curtea Veche, þul inclus al lui Lupasco de la ni- rile, formalizãrilor noastre mate- dominat cu orice preþ!), iar revo- Bucureºti, 2011. vel logic, acesta se situeazã la matice etc., unde nu existã nici luþia cuanticã ar deveni un ele- nivel alogicului. În reprezentarea un nivel de realitate. Aceastã ment formator actual ºi complex el de-al doilea volum al

realitãþii transdisciplinare (p. 18) non-rezistenþã este datã de limi- al sistemului de educaþie, având ecturi cãrþii De la Isarlîk la terþul ascuns se aflã în punctul tele simþurilor ºi ale corpului în vedere atât analogiile pe care CValea Uimirii se inti- de interacþiune dintre subiect ºi uman, oricât de mult ar fi acestea Stéphane Lupasco le stabileºte tuleazã Drumul fãrã sfârºit, ceea obiect, în zona de non-rezistenþã ajutate de instrumente perfor- între lumea cuanticã ºi lumea psi- ce m-a dus imediat cu gândul la la reprezentãri ºi formalizãri de tip mante specifice cercetãrii ºtiinþi- hicului uman, cât ºi implicaþiile prima Mare Arcanã din Tarot (Ne- logic, o zonã ce este identicã sub- fice. În mare, zona de non-rezis- benefice pe care viziunea trans- bunul/ The Fool/ Le Mat), nenu- iectului ºi obiectului „pentru a tenþã corespunde sacrului, care disciplinarã asupra educaþiei le- merotatã (asociatã, prin urmare, face ca fluxul de informaþie sã este raþional, dar nu este raþiona- armonie ce caracterizeazã macro- ar putea avea la acest nivel. Ter- cu cifra zero) ºi reprezentând ar- poatã circula în mod coerent în- lizabil (Edgar Morin): se poate cosmosul ºi microcosmosului ºi menul de cosmodernitate aduce hetipul cãutãtorului sau începu- tre subiect ºi obiect” (p. 17). Prin observa prezenþa sau absenþa care permite omului sã comunice în prim plan faptul cã pe lângã tul cãlãtoriei pe calea (auto)cu- urmare, acest dinamism subiect- sacrului în lume ºi în noi înºine, cu sine, cu alteritatea, dar ºi cu discontinuitatea dintre diferitele noaºterii, arhetip ce cuprinde în terþ ascuns-obiect este funda- dar experienþa sacrului nu poate lumea infinitului mic ºi cea a infi- niveluri de realitate, orice astfel sine i) capacitatea potenþialã ce- mental pentru viziunea transdis- fi supusã unei anumite raþionali- nitului mare, deci îl face sã aibã de nivel se aflã în proximitate faþã lui ce cautã cunoaºterea (subiec- ciplinarã, eliminând în acelaºi zãri. În acelaºi timp zona de non- acces la cunoaºtere. În acest de unul care îi este „superior” ºi tul) ºi simultan ii) virtualitatea timp dihotomia subiect-obiect rezistenþã este traversatã de in- context, resurecþia ideii de cos- unul care îi este „inferior”, ceea unitãþii cunoaºterii (obiectul), vir- din viziunea clasicã asupra rea- formaþia spiritualã care îºi face mos este, pentru Basarab Nico- ce ne aratã cã niveluri de realita- tualitate care se manifestã vizual, litãþii ºi punând cele douã elemen- de asemenea simþitã prezenþa în lescu, „elementul cel mai impor- te funcþioneazã într-o structurã în toatã splendoarea sa, în ultima te antagoniste ale ecuaþiei în dia- zona de interacþiune dintre sub- tant al secolului XX în planul ternarã, iar proximitatea lor gene- Mare Arcanã (cea a macrocosmo- log prin intermediul terþului con- iect ºi obiect, precum ºi pe diferi- cunoaºterii” ºi se referã la „ordi- reazã un anumit tip de interacþiu- sului) numitã sugestiv Lumea ciliator. tele niveluri de realitate ale sub- nea Universului ºi înseamnã de ne, adicã legile de pe un nivel de (XXI). Din aceastã perspectivã, Dacã modernitatea promova o iectului ºi pe diferitele niveluri de asemenea lumile, lumile lumilor realitate opereazã cumva ºi asu- cele 22 de arcane reprezintã, prin- perspectivã ce se fundamenta pe realitate ale obiectului. În acest nasc cosmosurile, iar totalitatea pra legilor de pe celelalte douã tre altele, 22 de evenimente, re- separarea dintre subiect ºi ob- fel conceptul de informaþia spi- cosmosurilor alcãtuieºte Univer- niveluri de realitate imediat pro- date pictural, ce cuprind o cu- iect, transdisciplinaritatea respin- ritualã se dovedeºte a fi apt me- sul” (p. 270). Dacã realismul cla- xime. În acest mod este posibilã noaºtere tradiþionalã de la parti- ge relativismul postmodern ºi in- todologic sã creeze punþi trans- sic era fundamentat pe fizica cla- legãtura dintre diferitele niveluri culã (un microcosmos concertat troduce termenul de transmoder- disciplinare menite sã deschidã sicã (ideea de continuitate, cau- de realitate, iar discontinuitatea la maxim, plin de posibilitãþi) la nitate ce înlocuieºte binarul mo- noi orizonturi în ceea ce priveºte zalitate localã, determinism, sepa- dintre ele devine asemenea vidu- lumea (macro)fizicã, menitã sã îi dern poezie-metafizicã cu terna- dialogul dintre ºtiinþã ºi religie. rabilitate etc.), „fizica modernã nu lui de la nivel cuantic „plin” de ofere cãutãtorului informaþii rul „poezie-metafizicã-epistemo- În fond, conceptele transdis- mai este fizica modernitãþii” (p. toate posibilitãþile sale specifice. esenþiale despre legile microcos- logie” (Pompiliu Crãciunescu), ciplinare amintite mai sus nu fac 273), noua viziune despre reali- Alte douã concepte relevante mosului ºi ale macrocosmosului. fãcând din cunoaºterea ºtiinþifi- decât sã descrie un anumit tip de tate în acord cu descoperirile din pentru viziunea transdisciplina- De aceastã datã, Basarab Nico- cã o modalitate de cunoaºtere ce rã sunt cele de transgresiune ºi lescu ne oferã o abordare mai trebuie integratã în sistemul de transculturã, ele fiind pomenite aprofundatã a unor aspecte fun- valori contemporan pentru a nu în mod constant în dialogurile din damentale pentru înþelegerea vi- mai avea o percepþie fragmenta- cea de-a doua secvenþã a aces- ziunii transdisciplinare despre om rã asupra lumii. tui volum, cuprinse sub numele ºi lume, împãrþitã în douã secven- Prin prisma istoriei cunoaºte- de Fragmente. Pentru Basarab þe: una eseisticã ºi una de inter- rii, Basarab Nicolescu vorbeºte Nicolescu „transgresiunea este viuri, ambele completându-se de patru niveluri de realitate ce înscrisã în destinul intelectualu- într-un mod fericit la lecturã. Þi- pot fi identificate în studiul sis- lui român care se deschide spiri- nând cont de aceste date, vom temelor naturale: nivelul microfi- tului universal” (p. 157): Brân- încerca sã oferim cititorului, pe cât zic, nivelul macrofizic, ciber-spa- cuºi, Ionesco, Cioran, Eliade, posibil, o sintezã accesibilã în care þiul-timpul ºi nivelul supercorzi- Lupasco sau Andrei ªerban sunt marile arcane ale transdisciplina- lor, pe care momentan fizicienii îl tot atâtea exemple de modele spi- ritãþii sã îºi dezvãluie semnifica- considerã scheletul universului rituale ce au revoluþionat dome- þia, coerenþa ºi aplicabilitatea. (p.49). Fiecãruia dintre aceste ni- niul în care au activat sau acti- Este ºtiut faptul cã noile des- veluri de realitate îi corespunde veazã ºi au deschis noi cãi spre coperiri din fizica modernã au fost un ansamblu de legi specifice, dar permanentele valori spirituale ale o provocare nu numai la nivel dacã raportãm legile de pe un ni- umanitãþii, spre transculturã. În ºtiinþific, ci ºi la nivel epistemo- vel cu cele de pe alt nivel avem acest sens, spune Basarab Nico- logic. Opera filosofului Stépha- de-a face cu o rupturã a concep- lescu „intelectualul român ale ne Lupasco fiind un bun exem- telor fundamentale ale unui nivel germenele transculturii”. Cel de- plu în acest sens, deoarece a des- ceea ce face ca aceste douã ni- al doilea volum al cãrþii De la Isar- chis calea spre un nou tip de raþi- veluri de realitate sã fie diferite: lîk la Valea Uimirii continuã onalitate ce pune sub semnul în- „unitatea în diversitate ºi diver- drumul deschis de primul, însã trebãri viziunea clasicã asupra sitatea prin unitate – acesta pare nuanþele din rãspunsurile la în- realitãþii ºi vorbeºte despre logi- a fi mesajul realitãþii naturale”, trebãrile fundamentale despre ca terþului inclus, de un nou mod subliniazã Basarab Nicolescu. univers, fie el micro- sau macro-, de a gândi lumea în care unita- Astfel realitatea are i) o dimen- vin sã completeze în mod rafinat tea ºi diversitatea pot coexista siune pragmaticã dacã ne gân- informaþiile despre rostul median fãrã a fi percepute numai în as- dim cã este definitã drept ceea ce omului dintre infinitul mic ºi infi- pectul lor contradictoriu, adu- rezistã experienþelor, descrierilor, nitul mare. Aceste informaþii, ex- când în prim plan ceea ce Bara- formalizãrilor noastre matematice puse în spiritul transdisciplinar, rab Nicolescu numeºte viziunea ºi ii) o dimensiune ontologicã dat reprezintã forma cea mai accesi- transdisciplinarã asupra lumii. fiind faptul cã natura participã la bilã ºi completã la care poate avea Aceastã viziune se regãseºte în „fiinþarea lumii”, iar realul este acces cititorul contemporan ce cele paisprezece eseuri ce for- definit drept ceea ce este. Dacã simte nevoia sã înþeleagã, la ni- meazã prima secþiune a volumu- realul va rãmâne inaccesibil cu- vel epistemologic, datele funda- lui ºi ea este rodul a peste 30 de noaºterii umane, realitatea (cu mentele ale lumii în care trãieºte ani de cercetare în domeniul cele douã dimensiuni ale sale) în conformitate cu nivelul de cu- transdisciplinaritãþii. Dacã în me- poate fi cunoscutã, iar nivelurile noaºtere ºtiinþificã pe care omul tafizica modernã subiectul (dor- de realitate sunt strãbãtute de un l-a atins pânã în momentul pre- nic sã cunoascã) ºi obiectul (de flux de informaþie ce are un anu- zent. cunoscut) se aflau în separabili- Eugene Atget - Chanteuse de rue et joueur d’orgue mit tip de coerenþã care se mani- de Barbarie, 1898 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 15 analizându-l pe Hieronymus Bosch novator prin tehnicã ºi sti- lul original, de neegalat Ichiar ºi în ziua de azi, Hieronymus Bosch revoluþionea- zã lumea artisticã. Lucrãrile lui sunt imposibil de parcurs cu ochiul în câteva minute. Pentru a vedea detaliile unor astfel de lu- crãri îþi trebuie ore, poate chiar zile, cât despre înþelesul acestor sub- tilitãþi îþi trebuie ani. Existã cãrþi întregi ce exemplificã doar o sin- gurã lucrare, punct cu punct, bu- catã cu bucatã, ansamblul fiind o „nebunie”. Bosch încearcã sã ara- te în anul 1400 ceea ce s-a spus abia în 1950: „detaliile fac diferen- þa”. Arta lui aparþine Evului Me- diu din Nordul Europei, o perioa- dã ce ne aminteºte de pioºenia sfinþilor ºi a Madonelor tacite ale lui Jan van Eyck sau Rogier van der Weyden. Pictura flamandã a secolului al XV-lea era caracteri- zatã de pietatea confortantã ºi de portretele creºtine. Este un vechi vis gotic presãrat cu o melancolie dulce-tristã ºi cu nostalgia epocii trecute, într-o societate în care se cãutau vechile valori creºtine. Cum se încadreazã Bosch în aceastã tradiþie? Una din piesele lui de renume este Grãdina plãcerilor pãmân- teºti. Prin aceastã lucrare criticii microscopic al lui van Eyck. te ingenioase lucrãri? Cu siguran- l-au condamnat ºi catalogat ca Bosch a respins confortul sime- þã Grãdina plãcerilor pãmân- eretic ºi necuvios, chiar porno- triei în compoziþie, ce caracteri- teºti nu a fost destinatã unei ca- grafic. Controversele despre în- zeazã lucrãrile lui van Eyck, pen- pele de bisericã, deºi un istoric þelesurile picturii lui Bosch con- tru o spontaneitate ºi incoerenþã de artã argumenteazã cum cã tinuã ºi astãzi. „Diferenþa ce exis- a lucrurilor, obiectelor ºi a fuziu- Bosch ar fi executat o astfel de tã în mintea mea, între picturile nilor de-a lungul pânzei. Viziuni- lucrare pentru o sectã ereticã ca acestui om [Bosch] ºi ale tuturor le telescopice ale unor peisaje o glorificare a credinþelor, ca în- celorlalþi este cã ceilalþi încearcã îndepãrtate, extraordinar de bine toarcere în grãdina paradisiacã a sã picteze un om aºa cum apare focusate, în picturile lui Jan van lui Adam ºi a Evei unde toate im- el, pe dinafarã, în timp ce el a avut Eyck, au fost înlocuite cu o mul- pulsurile naturale erau urmãrite. curajul sã picteze aºa cum este titudine de tonalitãþi în fundalu- Acest lucru, desigur, nu poate fi pe interior”, afirmã cãlugãrul spa- rile lui Bosch, execuþia fiind rapi- acceptat din mai multe motive: niol José de Sigüenza. Maniera dã ºi „terminatã”. Bosch era un pios membru al bi- lui Bosch este poate prima con- O întrebare importantã se sericii catolice ºi membru al Con- tribuþie originalã, ca tehnicã, în pune atunci când vine vorba de fraternitãþii Aristocratice ce pur- pictura flamandã, dupã realismul Bosch: pentru cine a realizat aces- ta numele „Doamna Noastrã”.

André Breton a refuzat orice fanatism religios, ale unui deran- legãturã între creaþia lui Bosch ºi jat ºi disperat suflet ca acela al cea a pictorilor moderni, comen- lui Bosch. Nu este în fapt o lume tând faptul cã aceste imagini ciudatã a trãirilor interioare, fie cã subliminale nu ar trebui conside- sunt disperãri sau coºmaruri în- rate la acelaºi nivel intelectual cu tunecate într-un somn turmentat, imaginile groteºti, nãscute din ceea ce Bosch ºi suprarealiºtii încearcã sã vizualizeze ºi sã ex- prime? Nu exprimã ºi împãrtãºesc surse comune din lumea astrolo- giei, alchimiei, magiei, eroticului? ocheanul întors ntors î cheanul o Un exeget descrie Grãdina plã- Sorin Mãrculescu, proza lui Dan analizeazã arealurile ºi actanþii li- Radu Pavel Gheo, Varujan Vos- cerilor pãmânteºti ca fiind o en- Stanca (O profeþie) ºi India: ºapte rici dinspre cãrþile anterioare spre ganian ºi alþii, ale cãror concluzii ciclopedie a dragostei ºi în ace- noi emisiuni radiofonice de Ami- ultimul volum de versuri. Inter- ar putea fi rezumate cel mai bine laºi timp reprezentarea dulceþii ºi Numãrul dublu 5-6/2012 al re- ta Bhose (text îngrijit de Liviu viul cu Liviu Antonesei despre printr-un citat din Balzac care a frumuseþii firii umane într-un vis vistei „Viaþa Româneascã” îi este Bordaº). principiile rentabilitãþi ale revis- subliniazã cã scrierea unui roman colectiv al începutului paradisu- dedicat lui Caragiale, cu ocazia telor de culturã atinge o proble- „E ori uºor, ori cu neputinþã!”. lui ce ar aduce împlinire celor mai centenarului. Dosarul reuneºte mã de actualitate pentru fenome- Din cuprins mai amintim tradu- adânci dorinþe ale subconºtien- articolele lui Florin Manolescu nul cultural de azi. (D.M.) ceri din Jacques Prévert, poeme tului în timp ce ni se relevã pro- despre exilul lui Caragiale (Cara- Invitatul revistei actualitatea de Liviu Ioan Stoiciu, Al. Cistele- pria vanitate ºi fragilitate. Bosch giale în „exil”), Elisabeta Lãs- literarã nr. 21/ iunie 2012 este can cu un articol despre Claudia a lucrat într-o cu totul altã manie- coni despre tehnici de construc- poetul Theodor Damian, conti- Millian la rubrica „Simpathii”, tex- rã decât suprarealiºtii, având un þie a personajelor caragialiene (O nuând secþiunea de poezie cu te ale scriitorilor din Filiala Alba- cu totul alt scop. Cu toate aces- scrisoare pierdutã sub ochiul creaþii selectate din nominalizãri- Seria nouã (numerele 172-173- Hunedoara, cronici de carte, dar tea ciudata lume de vis a fost improvizat al psihologului), ºi le la cea de-a XI-a ediþie a Festi- 174) a revistei de culturã Disco- ºi cel de-al treilea fragment din condiþionatã de turbulenþele erei Dumitru Radu Popa despre pro- valului Naþional de Arte pentru bolul îºi propune sã rãspundã la Estetica pãcatului de Alexandru în care s-a nãscut ºi probabil aces- blemele de receptare ale operei Liceeni. Dintre cronicile literare întrebarea „Cum se scrie un ro- Ciocan. Aºa cum ne-a obiºnuit, ta este motivul care explicã co- dramaturgului (Caragiale: ieri, amintim pe cea fãcutã de R.V. Gior- man?” La anchetã au rãspuns Discobolul este consecventã în pleºitoarea popularitate a artei lui azi, mâine). Ne-au mai atras aten- gioni la ultimul volum al lui Matei Gabriel Chifu, Horia Gârbea, Ni- complexitatea ºi diversitatea te- chiar ºi în zilele noastre. chita Danilov, Radu Aldulescu, þia poemele lui Liviu Dascãlu ºi Viºniec La masã cu Marx care melor abordate. (D.M.) Ana Maria Neamu 16 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 GABRIEL NEDELEA Emil Brumaru: moºtenitor al Testamentului detectivului Arthur u ºtiu dacã atunci de a acþiona, atins de legile reve- meu din pãtlagini, e sufletul ve- când Emil Brumaru a riei în care poetul se scufundã cu chiului guºter trecând peste-o Nbãtut la uºa lui Leo- bunã ºtiinþã: „Trebuie sã-þi laºi fatã de smirnã. Amin. Veniþi sã vã nid Dimov sã-i spunã „ªi eu sunt nãrile în strujeni ca sã simþi cum spun despre carne. E marºul fur- oniric!” (episod relatat de Ion miros îngerii dupã-masa. Trebu- nicii prin zahãr, e stamba întinsã Bogdan Lefter, în prefaþa la Leo- ie sã baþi cuie în zid, ºi zidul tre- pe ºolduri. Amin.” Dar cãile de nid Dimov, Opere I), avea în po- buie sã fie roºu ca zahãrul din acces spre aceastã realitate sun sesie Testamentul detectivului copilãrie, ca sã auzi cum cade o posibile numai prin: „Dulapuri, Arthur, dar sunt sigur cã avea unghie de crin”. mari mistere ale copilãriei, flaute simþurile suficient de ascuþite Poate pentru rigurozitatea în- pline cu ceºti. O, zahãrul cubic pentru a-ºi stãpâni visele. Cu toa- cercãrii noastre asupra universu- ce-mbatã, o, rafturile voastre ob- te astea el nu a fost un oniric pro- lui brumarian ar fi nevoie de deli- scure, dulapuri adânci, cu cotloa- priu-zis. Nicolae Manolescu ob- mitãri: de unde pânã unde este el ne de brânzã, pline de spaima serva cã „lucrând cu altã materie un oniric programatic? Unde in- gândacilor (ei, lenþii, ovalii, amor- decât Dimov ori Ursachi, Emil trã în transa reveriilor prelungi?, fii). Dulapuri, nãri moi ce ne-ab- Brumaru aparþine aceluiaºi ordin teoretizãri pe marginea perechii sorb în pereþi, nu suntem pentru de cavaleri ai reveriei ºi, mai rar, vis-reverie. Dar lectura acestei pentru desfãcut frica! Lângã o opt din poezia noastrã, atât în voi decât un parfum? Uºile-aces- ai visului, care se dedau cu tan- poezii declanºeazã acele stãri de pasãre de orez stã însuºi orezul. interiorul unor opere cât ºi în in- tea de apã, sertarele tremurãtoa- dreþe ºi umor unor ceremonialuri reverie din care, odatã revenit, ai Iar faþa sângerã de amabilitate. E teriorul istoriei poeziei româneºti. re, nu se închid din cauza sânilor agreabil-inutile sau evocãrii unor douã posibilitãþi: (1) ori intelec- vorba de faþa florilor, de faþa Poate pãrea exagerat sã citeºti tãi prea albi! Dulapuri de iarbã!”. fapte supranaturale” (Istoria cri- tualizezi totul ºi cu orgoliul eru- scândurilor; e vorba de-un câine o operã printr-un poem, chiar Aºadar, acele ceremonialuri ticã…). Din pãcate ideea nu nu- diþiei cauþi structuri imaginare ºi ce muºcã crinii, iar crinii turbã ºi dacã el se numeºte „Testament”, agreabi-inutile despre care vor- mai cã nu este dezvoltatã, ci con- îþi „traduci” reveriile pe urma sfâºie marginea glastrei ºi ure- însã, aºa cum s-a observat, liniile bea Manolescu nu sunt ºi gra- duce ºi la o concluzie inexplica- unor Bachelard, Durand sau Bur- chea unei doamne-n baticuri, o, de forþã ale poeziei lui Brumaru tuite. Ele devin sublime în inutili- bilã, anume cã „Emil Brumaru e gos, (2) ori dai frâu liber scrisului numai baticuri, cu sânii de pluº rãmân aceleaºi, încãrcându-se tatea lor. Mai degrabã avea drep- un poet minor” (idem.). Ori toc- ºi te laºi guvernat de aceleaºi paraºutat.” De aici reiese o con- totuºi cu tensiuni diferite, dar de tate Dimov când afirma cã acest mai aceastã pendulare între reve- umori, dai ascultare simþurilor ºtiinþã poeticã ºi o concepþie de- fiecare datã relaxând realul din jur mod de a scrie poezie „nu este rie ºi vis este cea care îl indivi- care iniþial se aliniazã ca planete- spre poezie care anuleazã orice printr-o atitudine sãrbãtoreascã, un mod de a întoarce spatele lu- dualizeazã, tocmai aceste „cere- le pentru a trece apoi la conjunc- teamã de vacuitate, de neantiza- chiar ºi atunci când în versurile mii, ci, dimpotrivã, de a o strãba- monialuri agreabil-inutile”, du- turi afective din aceeaºi zodie cu re, este o poezie postmodernã în sale se manifestã melancolia sau te pânã ajungi sã pluteºti prin blate de un spirit ludic, hrãnesc cele ale poetului. sensul cã depãºeºte spaimele nostalgia pierderii puritãþii, ca în micile edenuri rotunde aflate din- rãdãcinile literaturii care se retrã- Tot cu literã testamentarã „de- modernitãþii, tensiunile ºi bolile poezia eroticã. colo de aparenþe”. Iar atunci când gea în anii ’70, mai mult ca ori- tectivul Arthur” îi lasã lui Bruma- sale, coboarã în concret cu încre- Totodatã, un astfel de poem inutilitatea se manifestã astfel, ea când, într-un estetic suspendat ru în posesie libertatea cuvinte- dere, cu plãcere ºi cu voluptate. ne dã ºansa unei lecturi altfel. merge în strãfundurile cele mai cu totul deasupra ideologicului, lor, legile apropierii lor, a influen- Poetul nu mai este uimit de Poezia, oricare ar fi registrul sãu, nebuloase ale fiinþei. Voi încheia tendinþã pe care Brumaru a ur- þelor ºi a molipsirilor reciproce: prãpãstiile sufleteºti, de încordã- aºteptãrile declarate, declamate printr-un frumos citat din Cartea mat-o fãrã sã-ºi facã din asta vre- „un scaun poate fi ºi liniºtea va- rile psihice sau de ciocnirile ma- sau numai implicite ori subînþe- Ceaiului a lui Okakura Kakuzô: un merit disident, cum nici nu era cilor, zgomotul unui parfum, tãie- rilor idei, el gãseºte o altã supra- lese, este un act de cunoaºtere. „Omul primitiv, oferind pentru cazul. rea piersicilor cu fierãstrãul ºi-a faþã a lucrurilor, sublimul rãbuf- Nu este o cunoaºtere ingerabilã prima datã o ghirlandã de flori Aceste mod de a scrie poezie zilei cu o femeie cãrnoasã”, con- neºte din alãturãri bizare dar po- numai pe cale intelectualã, ea este alesei inimii, ºi-a depãºit condi- nu este un refuz al realitãþii sau tinuând sã caute nu originea cu- zitive, din întâlniri asistate de în- de cele mai multe ori o raportare þia de brutã, a devenit uman ridi- un fel de alienare. Disponibilita- vintelor, ci destinaþiile lor: „Un- geri ºi decoruri care prind natu- afectivã la lume. Tocmai în acest cându-se deasupra nevoilor fizi- tea pentru vis ºi reverie aduc cu deva trebuie sã ducã aceste cu- raleþe din domesticul faptelor im- sens este Brumaru un mare poet, ce. A intrat pe tãrâmul artei, pen- ele o „vedere” care depãºeºte vinte. Poate la frunte de cearã pe- primat atât de frumos în tot spa- chiar ºi atunci când este „un poet tru cã a reuºit sã perceapã subti- simpla „privire” ce l-ar plasa, în- acoperiºuri subþiri.” Am putea þiul de observaþie al poeziei. Toa- de Duminicã”. Tot ce trebuie sã la utilitatea a inutilului”. La tr-adevãr, într-un registru minor. vorbi despre o artã poeticã, de- te aceste elemente se vor regãsi afle un cititor în orele de acalmie aceste strãfunduri originare ale Aceastã „vedere” este o acumu- spre ce îºi propune poetul prin pe întreg parcursul operei lui Bru- metafizicã pentru a nu cãdea în omului ºi ale artei face trimitere lare intuitivã a obiectelor orân- simþuri, prin cuvinte sau prin gân- maru, iar acest lucru dovedeºte depresii existenþiale de tot soiul poezia lui Emil Brumaru în per- duite în urma unei capacitãþi apar- duri: „Mica mea pungã cu gân- încã odatã ce schimbãri importan- se regãseºte în versuri ca: „Ve- manenþã. te de a le înþelege în imediatul lor, duri de veghe, mica mea cheie te au adus acele decenii ºapte ºi niþi sã vã spun de sânge! E cerul de a sufla în focul ascuns al fie- cãruia în parte ºi de a le conjuga cu bunã ºtiinþã într-o armonie preexistentã, dar nevalorificatã SILVIU GONGONEA estetic. În sensul acesta îl vedea ºi Dimov „ºef culinar al marilor bucãtãrii onirice”. Ceea ce se vede mai puþin din visat este singurãtatea ºi indivi- de la isme la dualizarea visãtorului. Visatul s-a fãcut în doi sau în mai mulþi nu- mai în suprarealism, în onirism, deºi se presupune cã existã un „aºteptisme“ control mai mare asupra resortu- rilor visului, eul este solitar. Dar ce-ironic vizavi de ismele care s- Generaþia „aºteptismului“ de- aceasta este ºi o condiþie pentru au perindat pe scena literarã ro- vine astfel genericul unei grupãri noua percepþie, care atrage dupã mâneascã a ultimelor decenii, la care se întoarce, înainte de toate, sine schimbãri majore de recep- pachet cu tot zgomotul mai mult la esenþa poeziei ce se situeazã tare. Revenind la poemul „Testa- sau mai puþin îndreptãþit, antolo- „dincolo de mode ºi timp“ sau mentul detectivului Arthur” se- gia revistei „Vama literarã“ (un cum spune poemul aceluiaºi Da- cretul ni se dezvãluie din prima prin volum dintr-o serie ce se anun- niel Vorona conceput pentru a Antologiile de poezie „Vama þã promiþãtoare dar ºi încãpãtoare þine loc de prefaþã: „fericit cel ce toate vârstele, poezie venitã din secvenþã: „Trebuie sã stai mult literarã“ – al treilea val, a ºaptea timp singur ca sã poþi auzi lumi- pentru cei rãmaºi pe dinafarã) se crede în Dumnezeu!/ ºi mai feri- preaplinul ei, poezie din poezie poartã, a 11 poruncã – generaþia aratã ca fiind reprezentativã pen- cit dintre toþi Poetul, acela, dã- care sã încânte sau sã provoace na”. Poemul aparþine volumului aºteptismului Detectivul Arthur, apãrut în 1970, tru cel de-al „treilea val“ ºi anume ruit, care pentru a urca/ Dealul grimase pe parcursul a patru sute pentru „generaþia aºteptismului“. dã ocol Bisericii“ (În loc de pre- ºi ceva de pagini. ºi face parte din intervalul „mari- aniel Vorona a avut ini- lor individualizãri”. Aºadar, nu O promisiune þinutã, am zice, pe faþã). Antologiile de poezie „Vama þiativa, îndrãzneaþã am jumãtate cãci, pe lângã numele Diferenþele de vârstã, diversi- literarã“ nu reprezintã neapãrat cât de oniric este Brumaru ar tre- crede, de a concepe o bui sã ne intereseze, ci modul în D unor poeþi mai puþin cunoscuþi tatea formulelor – de la ludicul un tablou cuprinzãtor al poeziei antologie mai puþin la locul ei, care se individualizeazã, nu cât (dintr-un total de 52), avem oca- modern ºi timid la postmodernis- româneºti actuale însã oferã o Antologiile de poezie „Vama li- zia sã ne reîntâlnim cu poezia lui mul incisiv ºi destructurant – te privire în secþiune a ei, cu stra- de minor este, ci disponibilitatea terarã“, pentru care s-a folosit un sa pentru poezie, puterea sa de a George Alboiu, Adam Pulslojic, face sã percepi volumul ca pe un turi pe alocuri spectaculoase ºi singur criteriu exponenþial de se- Mircea Bârsilã, Mihail Gãlãþanu relief cu suiºiruri ºi coborâºuri, de reþinut. Cum se anunþã un nou crea cititori de poezie. lecþie ºi anume semnatarii sã fie Nu numai hipersensibilitatea sau Ioan Es. Pop, aceºtia dar ºi îndemnând la o atentã percepþie volum, ne putem aºtepta ºi la alte iubitori ºi semnatari de poezie. alþii fiind nume care nu mai au ne- ºi chiar revizitare a locurilor cu surprize plãcute. ºi sinestezia formeazã undele Cu un titlu uºor glumeþ ºi dul- care ajung la cititor, ci ºi modul voie de nicio prezentare. oaze reconfortante. Poezie de

, serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 17 ADRIAN MICHIDUÞà filosoful Nae Ionescu de la legendã la adevãr (II) cã: Curs de metodologia logi- Pe Nae Ionescu îl caracterizea- cei, despre analogie, pentru stu- zã, poate, cel mai bine, prietenul denþii din anii de specialitate, sãu C. Beldie: „Artist ºi cabotin înscriºi la licenþã în Enciclope- al piruetelor ºi al «poantei» filo- niversitarul Nae Io- dia filosofiei ºi Logicã (1932- sofice, naþionaliste, tradiþionalis- nescu a predat la Uni- 1933), Curs de logicã: Logica te, mistice ºi ortodoxe; teoretician Uversitatea din Bucu- ºtiinþelor fizice, pentru înaintaþi «pour vous servir, mon Roy!».[...] reºti o varietate de cursuri de fi- (1933-1934), Curs de Politicã (la Truculenþa lui verbalã, verva lui losofie, logicã, istoria logicii, te- catedra de Eticã, Sociologie ºi familiarã ºi acea sfidare adusã oria cunoaºterii ºi metafizicã. Iatã Politicã, a lui D. Gusti) (1933- uzuanþelor comune, folosite toa- lista completã a cursurilor preda- 1934), Curs de logicã: Logica co- te la catedrã, în redacþie, cu prie- te de el la universitate: „Curs de lectivelor, I, (1934-1935), Curs de tenii ºi cu ciracii, nu mergea de- logicã: Problema definiþiei lo- logicã: Curs de logicã generalã loc cu dungã totuºi þeapãna a gicii (1919-1920), Curs Introdu- (1934-1935), Curs de logicã: Lo- pantalonilor lui, [...]; iar dacã vreþi, cere în educaþia moralã (1920- gica colectivelor, II (1935-1936), nu mergeau nici cu economia lui 1921), Curs de metafizicã: Filo- Curs de logicã generalã (1935- fiziologicã, foarte sobrã.[...] ªi sofia religiei. Soluþii filosofice 1936), Curs de logicã: Logica totuºi, – detaliazã C. Beldie – cu în problema Dumnezeirii (teism, colectivelor, III (1936-1937), Me- truculenþa, verva ºi sfidãrile lui, panteism, deism, ateism) (1920- tafizicã (1936-1937), Curs de lo- care ascundeau cu grijã o maºi- 1921), Curs de logicã ºi teoria gicã: Logica colectivelor, IV nã animalã modestã în exigenþele cunoºtinþei: Problema uniformi- (1937-1938), Curs de metafizicã: ºi capacitãþile ei, Nae Ionescu a tãþii legilor naturii, cu aplica- Teoria ºtiinþei (1937-1938).”1 putut cuceri un tineret plin de þie la calculul probabilitãþilor În anul universitar 1931-1932, pofte ºi de elan, câþiva bãrbaþi (1920-1921), Curs de psihologie: Nae Ionescu nu a þinut nici o pre- trecuþi de vârsta credulitãþii, câ- Psihologia gândirii (1921-1922), legere, iar din 1922 ºi pânã în teva femei improprii ingenuitãþi- Curs de logicã ºi teoria cunoº- 1938, a predat, anual, Curs de lor, cum ºi câteva poziþii-cheie din tinþei: Teoria judecãþii (1921- pedagogie ºi Curs de psiholo- aceastã þarã gata pe acea vreme 1922), Curs [de] metafizicã: Uni- gie aplicatã la Institutul Naþio- sã se dãruiascã oricum ºi ori- formitatea legilor naturii (1922- nal de Educaþie Fizicã din Bucu- cui.”8 1923), Curs de logicã ºi teoria reºti. Cursurile predate de Nae Între anii 1931-1933, Nae Io- cunoºtinþei: Gramaticã genera- Ionescu la Universitate au pro- sia cã, vorbind, improviza, cã cursul expunerii, s-a rostit nume- nescu începe sã se implice în via- lã (1922-1923), Curs de pedago- dus fel de fel de reacþii. De exem- gândea pentru întâia oarã în acest le lui Hegel: «… acesta este un þa politicã. Putem vorbi de Nae gie (1922-1923), Curs de psiho- plu, o reacþie pozitivã vine din fel asupra temei propuse ºi cã noi, filosof pe care nu-l citeºte nimeni Ionescu - omul politic. Ziarul logie aplicatã (1922-1923), Curs partea lui Mircea Vulcãnescu: ascultãtorii lui, aveam astfel ºi pe care îl înþeleg ºi mai puþini». „«Cuvântul» sprijinã în 1930 ac- de metafizicã: Filosofia religiei. „Ceea ce m-a reþinut deci la cur- ºansa de a fi martorii unui nou ªi, mai departe, în legãturã cu ide- tul politic de restauraþie a puterii Metafizicã ºi religie (1923-1924), surile lui Nae Ionescu a fost fap- miracol socratic prezenþi la des- ea de timp în accepþia kantianã: regale, iar directorul sãu devine Curs de logicã ºi teoria cunoº- tul cã aceste cursuri mã puneau coperirea unui alt cogito decât «… este o pãrere pe care nu pot consilierul politic al monarhului, tinþei: Logica formalã (1923- pe gânduri, mã stimulau. Nu-mi cel cartezian. […] sã o împãrtãºesc», ºtiam, din câtã poziþie care îi oferã un loc impor- 1924), Curs de metafizicã: Filo- dau soluþii gata fãcute, ci îmi Eram, studenþii cei mai buni, informaþie filosoficã putusem sã tant în aºa – numita «camarilã sofia religiei. Metafizicã ºi reli- puneau probleme, îmi deschi- la curent cu miºcarea ideilor apu- adun pânã atunci, cã atât Kant cât regalã»”.9 Nae Ionescu este cel gie (1923-1924), Curs de logicã deau perspective noi, nebãnui- sene, cu renaºterea thomistã, cu ºi Hegel sunt stâlpi de susþinere care îi sugereazã lui Carol al II-lea ºi teoria cunoºtinþei: Logica for- te, asupra unor lucruri pe care avatarurile spiritualismului ber- ai gândirii filosofice moderne.”5 o domnie închinatã spre autocra- malã (1923-1924), Curs de Meta- majoritatea oamenilor le vedeau gsonian ºi cu toate excesele în Toate aceste afirmaþii fãcute þie, spre despotism. Profesorul a fizicã: Filosofia religiei. Feno- altfel, dar al cãror fel de-a privi perspectivã ale unui naþionalism de Profesor l-a fãcut pe I. Zamfi- beneficiat de importante sume de menologia actului religios erau privit de-a gata de ei, pe ne- încã neºovin ºi nerasist. Nae Io- rescu sã aibã un sentiment de bani pentru ziarul „Cuvântul”din (1924-1925), Curs de logicã: Curs gândite, ºi astfel – în afara obiº- nescu aducea în spiritul ortodo- îndoialã ºi mirare. I. Zamfirescu fondurile secrete ale Ministeru- de istoria logicii (1924-1925), nuinþei ºi prejudecãþilor tribului xiei sale meditaþia teologilor de la percepea lecþiile lui Nae Ionescu lui de Interne. Puterea lui Nae Curs [de] metafizicã: Problema – nu se întemeiau pe nimic ºi nu Kiew ºi de la Atena, gândirea lui ca fiind mai „degrabã causerii Ionescu ajunsese în acea vreme salvãrii în „Faust”, al lui Goet- puteau da, personal, seamã de Dostoievski ºi a lui Berdiaev. decât prelegeri propriu-zise. Con- fãrã precedent. „Îl cucerise în aºa he, (1925-1926), Curs de logicã: ele. Cursurile lui Nae Ionescu, în Când plecam de la cursurile lui, ceptul de «prelegere», în sensul mãsurã pe Carol II, prin ingenio- Curs de logicã cu specialã pri- schimb, îmi dãdeau chei cu care discutam cu aprindere pe stradã, lui universitar comportã o seamã zitatea lui de a justifica aparent o vire la ºtiinþele exacte (1926- puteam descuia ºi ispiti înþelesuri ºi uneori discuþiile noastre durau de condiþii stricte: un material di- idee oricât de absurdã, prin cute- 1927), Curs de pedagogie ºi is- pânã atunci nebãnuite de mine.”2 pânã noaptea târziu. Eram depar- dactic gândit ºi pregãtit din vre- zanþa cu care desconsidera nor- toria educaþiei (1926-1927), Curs Un alt student de-al lui Nae te de a accepta orbeºte punctele me; expunere tematicã; o linie mele morale ºi principiile de drept, de psihologie aplicatã (1926- Ionescu, Nicolae Carandino lui de vedere. Ne dãdeam seama profesoralã, eventual cu stil de încât avea acces oricând la palat 1927), Curs de metafizicã: Filo- aminteºte ºi el atmosfera de la totuºi de caracterul totuºi exte- ex cathedra; ºi oricum, mãcar în ºi cuvântul lui era totdeauna luat sofia protestantismului (1927- cursurile lui Nae: „Atracþia cea rior al unui farmec teatral, care nu forma incipitã, ºi o redactare. Ori, în seamã.”10 1928), Curs de logicã: Curs de mare o exercitau asupra mea însã era pur retoric. El aducea însã un în lecþiile despre care e vorba logicã generalã (1927-1928), profesorii de la Filosofie: C. Rã- ferment de spiritualitate într-o gãseam doar puþin din toate aces- Curs de teoria cunoºtinþei: Me- dulescu-Motru (Psihologie), Di- viaþã universitarã care mai rar ne tea. Aparent, s-ar spune cã se tafizica: Teoria cunoºtinþei me- mitrie Gusti (Sociologie), Mircea angaja sufleteºte.”3 dialoga cu cei din salã; în realita- 1 Vezi pentru mai multe detalii tafizice, I. Cunoaºterea imedia- Florian (Istoria filosofiei), Nae Au existat ºi voci, foarte mul- te, vorbitorul se angaja în exerci- Dora Mezdrea, Nae Ionescu – Bi- tã (1928-1929), Curs de metafizi- bliografie, pp. 553-557. Ionescu (Logicã), G.G. Antones- te, care susþin cã cursurile lui Nae þii dialectice pe care le purta mai 2 Mircea Vulcãnescu, Nae Iones- 6 cã: Filosofia catolicismului cu ºi I. Pogoneanu (Pedagogie), Ionescu nu aduceau nimic nou, mult cu sine.” cu, aºa cum l-am cunoscut, ediþie în- (1928-1929), Curs de teoria cu- P.P. Negulescu (Enciclopedie fi- modul sãu de expunere a cursu- Nicolae Bagdasar aminteºte cã grijitã de Alexadru Badea, Bucureºti, noºtinþei: Metafizica: Teoria losoficã). rilor nu era menit sã-i atragã. Nae Ionescu fiind la începutul Editura Humanitas, 1992, p. 28. cunoºtinþei metafizice, II. Cu- Toþi aveau prestigiu ºi calita- Amintim aici, impresiile lui I. Zam- carierei sale universitare, „el nu 3 Nicolae Carandino, Anii studen- noaºterea imediatã (1929-1930), te. Nae Ionescu fãcea însã caz ºi firescu ºi N. Bagdasar. avea încã la curs fluenþa verbalã þeºti, în vol. Nae Ionescu în conºtiin- Curs de logicã: Istoria logicii þa contemporanilor sãi, pp. 103-104. ne solicita la cursuri atenþia în- Ion Zamfirescu aminteºte de- necesarã”, vocabularul îi era 4 Ion Zamfirescu, Nae Ionescu, (1929-1930), [Curs] Introducere treagã ºi gândul cel mai ascuþit. spre primul contact avut cu uni- restrâns, greutatea de a-ºi expri- în vol. Întâlniri cu oameni, întâlniri în logicã, pentru anul pregãti- […] Pe lângã cursul de logicã ºi versitarul Nae Ionescu la orele de ma ideile era vizibilã prin expresii- cu viaþa, Bucureºti, Editura Emines- tor (1929-1930), Curs de metafi- de teoria cunoºtinþei, þine în fie- curs: „Aºteptam cu interes ºi ne- le de umpluturã – «care va sã cu 1990, p. 138. zicã: Istoria metafizicii ca tipo- care an ºi cursuri facultative, de rãbdare întâlnirea cu Nae Iones- zicã», «prin urmare», «cu alte cu- 5 Ibidem, p. 140. logie a culturii (1930-1931), Curs 6 Ibidem, p. 141. metafizicã, de filosofia religiei, de cu. În speþã, lecþia lui inauguralã. vinte», «ei bine» – prin repetarea 7 de logicã: Elemente de logicã, gramaticã (sau lingvisticã). Ceea Nu pot spune cã aceastã primã aceloraºi idei sub altã formã. Nicolae Bagdasar, Nae Ionescu, în vol. Opere, vol. II, p. 82. pentru anul pregãtitor (1930- ce spunea avea pentru tinereþea lecþie m-ar fi dezamãgit, însã cert, Nimeni n-ar fi putut bãnui atunci 8 C. Beldie, Retorul, în vol. Nae 1931), Curs de Statisticã: Despre noastrã un accent de noutate nici nu m-a câºtigat.”4 cã prelegerile lui Nae Ionescu vor Ionescu, În conºtiinþa contempora- metoda statisticã, cu aplicaþie captivantã; mânuia ideile cu vio- În discursul universitarului atrage auditori, cã el va ajunge nilor sãi, p. 60. la psihologie ºi pedagogie, pen- lenþã, sfida drumurile cunoscu- Nae Ionescu, I. Zamfirescu sesi- dupã câþiva ani un profesor la 9 Romina Surugiu, Op. cit., p. 17. tru studenþii din anii de specia- te, înfrunta convenþii ºi acade- zeazã unele inadvertenþe. De modã.”7 10 Nicolae Bagdasar, Op. cit., pp. lizare (1932-1933), Curs de logi- misme. Nae Ionescu lãsa impre- exemplu: „La un moment dat, în 91-92.

18 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 bordarea limbajului ar- þei (sub toate formele ei). E de- telor plastice nu a în- CONSTANTIN CUBLEªAN monstraþia cã se ajunge ºi pe ca- Asemnat pentru Eugene lea desenului, ca ºi pe calea cu- Ionesco o abandonare a scrisu- vântului, la esenþializarea forme- lui, în ciuda faptului cã opþiunea lor de expresie (naive, absurde, pentru acesta a venit mai ales în albul ºi negrul abstracte) urmând metodic deba- perioadele de crizã ale creaþiei li- rasarea de orice fel de convenþii terare: „Nu mai pot sã scriu – se (Eugene Ionesco) preexistente ºi comod acceptate confesa el, la un moment dat, în în reprezentarea realitãþii încon- jurnalul publicat sub titlul Cãu- compoziþie graficã, cu forme ge- turile. În dreapta, sus, un triunghi, gorie socialã”. ªi, vorbind despre jurãtoare. Schiþele/ desenele sale, tarea intermitentã – atât sunt de ometrice în alb ºi negru (...) în o figurã care încearcã sã scape. Cântãreaþa chealã, în 1958, la toate lucrate în violente con- nervos, de anxios, de nerãbdã- desenele mele mã repet, pentru Probabil cã e copacul sau catar- Institutul Francez din Italia, pre- traste de alb ºi negru, nu sunt tor... Nu mai pot sã scriu”. Va fi cã ºi natura se repetã (...) am de gul rãului, pentru cã în stânga stã ciza nuanþând: „o satirã a menta- altceva decât probe elocvente, fost, probabil, în anul 1986, în gând sã desenez mai bine: sã de- aºezat un diavol. În dreapta, o fi- litãþii mic-burgheze/.../ Este vor- date de artistul/ scriitorul con- care, nota în acelaºi jurnal: „Ca- formez alte forme (...) trebuie fã- gurã triunghiularã, cu tridente ba îndeosebi de un fel de micã- secvent cu propria-i perspectivã nonica, 10 noiembrie 1986. Am cute lucruri nemaivãzute, altfel la sau furci pe post de dinþi sau cu burghezie univerasalã, mic-bur- în a pãtrunde esenþa formelor de rãmas multã vreme fãrã sã scriu ce-ar mai sluji desenul? Sã com- limbi de ºarpe; ceva mai aproape ghez fiind omul ideilor primite manifestare/ exprimare, ale reali- (...) O funestã obosealã. Îmi va fi pui ceva de necompus sau sã de copac, un chip diabolic trist, de-a gata, al lozincilor, conformis- tãþii. „Din punct de vedere psi- oare funestã?” Nicidecum. ªansa compui cu lucruri de necompus, sever. În stânga copacului însã, mul de pretutindeni: acest con- hologic – se confeseazã autorul revitalizãrii creative îi vine tocmai sau sã transformi compoziþiona- un chip hazos, al doilea chip ha- formism este dezvãluit, bineînþe- – exprimã o speranþã clarã. Cum dinspre desenul pentru care se lul în incompoziþional (...) În fi- zos, care seamãnã cu bietul meu les, de limbajul sãu automat”), ci am fãcut sã port toate aceste for- pasioneazã, descoperind în el (în nal, nu e nimic de fãcut, revii me- unchi idiot, Nicu. De ce o fi atât o realitate transpusã în forme ce me într-o miºcare ascendentã (...) picturã, în cele din urmã) aceeaºi reu la alb ºi la negru, la rãu, la de morocãnos chipul triunghiu- „nu înseamnã nimic ºi totodatã þine de temperamentul meu (...) nevoie de esenþializare a limba- cruzime, fie ele chiar ºi derizorii. lar aflat puþin mai sus, în stân- înseamnã totul”, cãci „desenul nu Ceea ce spun pare banal ºi con- jului exprimãrii realitãþii, cãci el Binele lipseºte din desenele ga?” Pentru a se raporta, prin este numai desen” simplu ci „o venþional. ªi, totuºi, e adevãrat, s-a declarat mereu a fi un... rea- mele”. ªi, altãdatã:„Odatã desen, la substanþa ideaticã a altã cale” de a înfãþiºa „stãri pre- o simt în plan psihic, o simt fizic list („o felie de viaþã, o piesã rea- acceptat cã ceva existã, se pune teatrului sãu: „Acelaºi procedeu: zente, urmate de alte stãri prezen- (...) fãrã o sinceritate totalã, nai- listã”, spunea, bunãoarã, despre a doua întrebare: de ce existã rãu un copac negru, cu crengi negre, te, fãrã o altã soluþie sau fãrã spe- vã, nu poþi scrie nimic ºi nici nu Amedeu sau Scapi de el cu greu, mai degrabã decât bine”. Pentru cu frunze negre, crengile care ies ranþa unei alte soluþii decât râ- poþi desena nimic, dar e foarte semn sub care îi place sã-ºi aºe- ca puþin mai încolo sã precizeze: din trunchi au capete, sprijinã sul. Râsul, în ciuda a tot ºi a toa- greu sã ajungi la aceastã sinceri- ze întreaga operã dramaticã). De- „Aceste încercãri de a explica nu capete. Asta mi se pare comic. te”. E ºi aici, ca ºi în teatru, o lup- tate (...) Trãiesc cu speranþa ne- senul – noteazã dramaturgul, în privesc litografiile, ele servesc la Poate cã ºi este. Cu fantasmele tã cu existenþa, dar revolta sa este sãbuitã a unei soluþii. Încerc acel incitanteseu-jurnal care este desluºirea unei atitudini”. mele înfãþiºând Binele ºi Rãul, una „mai degrabã paºnicã, prea acum o altã cale (...) Divinul se Albul ºi negrul1, –„terapia mea”. Eseul memorator Albul ºi albul ºi negrul, n-am fãcut din paºnicã, în ciuda înfãþiºãrii þipã- ascunde în adâncul abstract al Cu acest angajament îºi începe negrul reflectã tocmai frãmântã- fericire, decât desene comice. toare a chipurilor (vezi perso- fiinþei noastre. Fireºte, el se as- notele – „M-am reapucat de de- rile lui Eugene Ionesco în a-ºi Încã de la prima mea piesã de najelor – n-n., Ct.C.) mele (...) nu cunde deopotrivã ºi în lumea de sen”, fãcând trimiteri la exerciþii- lãmuri, în a-ºi preciza atitudinea teatru, m-am apucat sã scriu tra- uit însã cã sunt realist. Sã te dis- dincolo. Acest dincolo poate fi le în artele plastice, domeniul, din creatoare, provocând o compa- gedia limbajului: a ieºit ceva co- trezi, sã te joci înseamnã a fi rea- adâncul abstract al lumii (...) Eu 1968, când îºi ilustrase însuºi raþie – mai bine zis, o fuziune între mic. Sunt un autor comic. Un de- list. Sã fii tragic tot realism în- însumi sunt, poate, un necredin- eseul Decouvertes: „Era vorba de diferitele mijloace de exprimare: senator în chip naiv comic (...) seamnã”. cios plin de credinþã”. fapt de desene colorate, unele fi- „acest alt limbaj, limbajul meu, cu- forme comice ale rãului”. Tratat adesea între avangar- Avem astfel în Albul ºi ne- gurative, altele nonfigurative, ºi vintele care mã invadeazã, se În aceste lucrãri rudimentare diºti (nu neaparat în sensul miº- grul, jurnalul mãrturisit al proprii- altele în care pe aceeaºi planºã strecoarã în desene, care, adesea, – n-a învãþat sã deseneze în stil cãrii de avangardã de la începu- lor cãutãri în privinþa modalitãþi- amestecam figurativul ºi nonfigu- pot fi reduse la cuvinte”. La urma clasic; reprezentãrile sale grafice tul secolului douã zeci, în progra- lor de exprimare artisticã. A unor rativul, desene destul de naive”. urmei, problema limbajului este sunt imagini dupã naturã, dar o mele cãreia nu se regãseºte), el exprimãri esenþializate, experien- Faptul în sine a fost o revelaþie ºi aceea care defineºte opera sa naturã interioarã, o reprezentare fiind, evident, un înainte-mergã- þa limbajului plastic reconfir- un îndemn în a persevera: „Am teatralã. Un limbaj esenþializat, a stãrilor, in trãirea lor esenþiali- tor, prin teatrul pe care l-a pro- mând-o, ca perspectivã de abo- avut surpriza sã aflu cã multe din- capabil a exprima nu un storiu zatã – Eugene Ionesco cautã sa- pus ca alternativã unui confor- radare a vieþii, pe cea a limbajului tre ele au trezit admiraþia anumi- uman cât o atitudine umanã faþã cralitatea, poeticul pur al realitã- mism clasicist, Eugene Ionesco literar/teatral, în tot ce are el ine- tor specialiºti sau iubitori de artã. de viaþã. Viaþã pe care cautã s-o þii („Când desenez, sunt realist. are apetitul angajamentelor ludi- dit ºi personal. Am avut chiar bucuria de a pu- regãseascã prin intermediul Sacrul este realitatea însãºi...”). ce. Nu gratuite însã („mâna tre- tea expune originalele la Galeria reprezentãrilor grafice pe care le Numai cã nu este o realitate mic- buie lãsatã sã nãscoceascã”, 1 Eugene Ionesco, Le blanc et le Iolas din Geneva”. Fusese ºi ace- alcãtuieºte – totul vãzut prin burghezã, pe care o dispreþuieº- se-nþelege, „forme” noi). Jocul noir (1981). Versiunea româneascã: ea o perioadã de crizã a scrisu- contrastul: alb ºi negru, bine ºi te funciarmente („Spiritul mic- acesta, în practicarea limbajului Albul ºi negrul. Traducere din fran- lui:”lucrasem într-adevãr timp de rãu, luminã ºi întuneric (Ce altce- burghez se poate gãsi – explica graficii, nu este altceva decât o cezã de Bogdan Ghiþã. Editura Hu- doi ani, întrucât în acea perioadã va este dramaturgia cu care a el într-un interviu acordat revis- demonstraþie a esenþei sale ati- manitas, Bucureºti, 2012 nu mai puteam scrie ºi simþeam spart canonul tradiþiei realiste, tei Bref, în 1956 – în orice cate- tudinale în faþa realitãþii existen- nevoia sã mã exprim mãcar într- propunând o altã realitate, o altã un alt fel. Am desenat (prost) vre- reprezentare a realitãþii?!): „Sigur me de doi ani. Zi ºi noapte am cã se pot exprima multe lucruri fãcut sute de mâzgãlituri”. Apoi, prin intermediul desenului ºi al cu o nouã prospeþime, pe care i-a culorii. Al culorii, într-o anumitã dat-o tocmai limbajul artelor limitã. Se pot spune tot atâtea plastice, a revenit la teatru. În- lucruri, dacã nu ºi mai multe de- trucât, se mãrturiseºte el, „do- cât am spus eu, vreme de mai bine ream s-o iau de la capãt”. ªi, o de un sfert de veac, în piesele nouã sincopã în scris îl împinge male de teatru. Chiar ºi despre spre pasiunea (de-acum veche) politicã. Cel puþin ceea ce am vrut a desenului. Refugiat, într-o sã spun în scrierile mele reflexive vacanþã, la Saint-Gall („unul din- ºi politice. Vreau sã zic: Cu alte tre locurile cele mai agreabile ºi mijloace decât cele ale caricaturii, mai vesele din purgatoriul pã- ceea ce s-a ºi fãcut pe scarã largã, mântesc”), gãseºte gãzduire în sau ale anecdotei, am impresia cã atelierul lui Larese, care îi pune descopãr un limbaj extraordinar, „la dispoziþie” spaþiul de lucru, pe care din pãcate nu-l pot stã- pe care îl frecventeazã cu un fre- pâni. Fãrã cuvinte, prin nonfigu- netic neastâmpãr, umplându-ºi rativ, se pot spune lucruri despre 1 zilele cu preocuparea pentru un politicã, despre ideologie, despre altf el de a se exprima:„De patru credinþã, deopotrivã în mod abs- , 191 ori pe zi mã duc la atelier. Eu care tract ºi figurativ (...) Sã nãscocesc nu pot suferi sã merg pe jos (...) forme, întocmai cum am nãscocit de la hotelul Hecht pânã la locul cuvinte”. Comparând – prin de muncã. Astfel îmi închipui cã translaþie, dacã se poate spune – fac ceva, când de fapt mã joc (...) aceste experimente grafice, cu ex- Cât de necesar e frumosul!” E un perimentele teatrale, vom consta- angajament ludic, fireºte, ºi to- ta cu uºurinþã, aceeaºi nevoie, tuºi nu. Pentru cã desenând fel aceeaºi modalitate, metodã, de a de fel de figuri (mai mult sau mai decripta figurativul prin esenþia- puþin abstracte, mai mult sau mai lizarea ideii în nonfigurativ. Ce puþin naive), cu fiecare nouã ex- altceva e, la o analizã a formelor uileries, 1er arrondissment de exprimare, perienþã îºi pune noi ºi mereu Cântãreaþa chea- ’Automne, par le sculpteur François L

aceleaºi întrebãri fundamentale lã?: „Vânãtoarea de idei, vânãtoa- - privind creaþia ca formã de reflec- rea de contururi”. Iatã, bunãoa- tare a vieþii, la care cautã rãspun- rã, o compoziþie pe care însuºi o suri, de data aceasta dintr-o altã contemplã ºi o expliciteazã, dupã Atget perspectivã de înþelegere, de ex- ce o considerã a fi încheiatã: „Co- primare artisticã, în fond: „...o pacul rãului, care-ºi împrãºtie fãp- Eugene Barois, jardin des T

, serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 19 lui Culturii din epocã, în care LUIZA MITU Atget explicã proiectul fotogra- fiei sale. Timp de 20 de ani strân- ge fotografii cu strãzile vechiului Paris, în format 18/24, arhitectura sec. XIV sau XIX, hoteluri vechi, Eugene Atget – fotografia case, fântâni, interiorul tuturor bisericilor din Paris, detalii artis- tice: Notre-Dame, Saint-Gervais, Saint-Protais, Saint-Sèverin, ca profeþie inversã Saint-Julien-le-Pauvre, Saint- Étiene-du-Mont, Saint-Roch, Montparnasse, anii 1920, ar- Saint-Nicolas-du-Chardonnet tistul american Man Ray este ve- etc. În scrisoare precizeazã cã ºi- cin de stradã cu Eugène Atget. a vândut toatã colecþia, formate 18×24 Muzeului de sculpturã Vitrine cu manechine, magazi- limbãrile pe strãzile comparatã, Muzeului Trocadero; vechiului Paris sunt ne, piaþete, intersecþii de strãzi imagini cu strãzi vechi, monede Pîntr-adevãr o artã... goale, efemer, iluzie, o nouã vi- vechi i-au revenit lui M. Courbin În perioada 25 aprilie - 29 iulie ziune a realului, a misterului ºi a conservator la Cabinetul de Tim- 2012 la Muzeul Carnavalet din tenebrelor. Din 1926 Atget e re- bre al Bibliotecii Naþionale; a Paris se poate vizita expoziþia de cunoscut ca precursor al supra- vândut toatã colecþia arhitecturã fotografie Eugène Atget, unul realiºtilor. Celebritatea lui Atget ºi pitoresc Bibliotecii din Londra, rte dintre cei mai celebri fotografi ai se datoreazã lui Man Ray care Board of Education ºi fragmente Parisului, care marcheazã originile considera cã acesta avea capaci- din colecþie la Biblioteca de Arte fotografiei documentare ale se- tatea de a concretiza în fotogra- Frumoase, Biblioteca de Arte de- colului XX. Expoziþia prezentatã fie temele suprarealiºtilor. Tot în corative ºi lui M. André Michel, în aceastã perioadã, care cuprin- aceasã perioadã, 1925-1926, Man conservator la Louvre. de un numãr de 250 de imagini Ray se hotãrãºte sã cumpere fo- realizate la Paris între anii 1898 ºi tografiile vecinului sãu de pe stra- Daphné urmãritã de Apollon, 1927, provine din fondurile Mu- da Campagne-Première. dupã sculptorul Guillaume Cous- zeului Carnavalet din Paris, mu- Interesant este cã Atget nu a tou, jardin des Tuileries, 1er ar- zeu consacrat istoriei oraºului, lãsat posteritãþii nicio urmã a exis- rondissment, 1907. O fotografie- George Eastman House de Ro- tenþei sale fizice. Singura care sunet. Fuga împietritã a lui chester ºi Fundaþia MAPFRE din poate fi ghicitã este silueta sa Daphné este auzitã de douã silue- Madrid. De asemenea, sala de fotografiind vitrinele cu manechi- te bãrbãteºti care-ºi întorc privi- expoziþie mai gãzduieºte un an- ne. Existã câteva anecdote, sin- rea spre statuie. Corespondenþe. samblu de 43 de tiraje de foto- gurele de altfel, în care Atget re- Redarea sunetului prin privire. grafie colecþionate din anii 1920 fuzã sã-i fie publicatã semnãtura de artistul american Man Ray; sub fotografiile cu care sunt ilus- Cinci serii principale organi- albumul Photo Album - E. Atget trate copertele numerelor 7, 15 din zeazã fotografia lui Eugène At- coll. Man Ray 1926 este adus iulie 1926 ºi primului numãr din get: Paysages-documents, Envi- din Statele Unite ºi pus la dispo- decembrie 1926 ale revistei La rons, Paris pittoresque, L’Art ziþia Muzeului Carnavalet de Rèvolution surèealiste. Numãrul dans le vieux Paris, Topograp- George Eastman House de Ro- din iulie poartã pe copertã foto- hie du vieux Paris. Pentru cei chester. Expoziþia a fost clasatã grafia intitulatã L’Éclipse, aprilie Marchand de jouets des Plantes, 5e arrondissment, 1898 interesaþi de fotografia lui Atget dupã tematica aleasã de Atget: 1912, iar cel din decembrie Ram- pot consulta John Szarkowski ºi L’Arts dans la vieux Paris, In- pe d’escalier en fer forgé, 91 rue mâna stângã a bãrbatului imitã pe Atget în La chambre claire. Maria Morris Hambourg, The terieurs parisiens, Petits métiers, de Turrene, 1911. triunghiul zidului. Deasupra Berenice Abbott a avut o mare work of Atget, MoMA, 1983. Nici- Boutiques et étalages etc. triunghiului-zid o fereastrã. Se- contribuþie la promovarea lui At- un album de fotografie nu a fost miîntunericul lasã sã se zãreas- get în spaþiul germanic. Tot ea publicat în timpul vieþii lui Atget. cã un al doilea bãrbat. Triun- este cea care îi cumpãrã ºi duce Eugène Atget a fost interesat ghiul se închide cu al treilea la New York o parte din negati- de actori, scriitori, gravori, pic- bãrbat-umbrã aflat la intrarea pe vele sale. 1747 de cliºee fotogra- tori, dramaturgi, ilustratori, sculp- rue de Maure. fice au intrat în colecþia muzeului tori-ornamentiºti. A fost un bun de artã New York în 1968. documentarist al rãzboiului, rea- Îndrãgostitã de opera lui At- get, tânãra asistentã a lui Man Ray, Berenice Abbott reuºeºte sã realizeze singura fotografie exis- tentã a artistului datatã din 1927. În 1930 fotografiile lui Atget îi re- þin atenþia lui Walter Benjamin care spunea cã Atget fotografia- zã o stradã ca ºi cum ar fotografia locul crimei. Thomas de Quincey evocã imaginile lui Atget în Con- fesiunile unui opioman englez. Colin Westerbeck spune cã Pari- sul era pentru Atget un oraº po- pulat cu fantomele trecutului. Avenue de l’Observatoire, 1926 Impresia generalã era cã fotogra- fiile lui Atget sunt animate de oa- 1912, Corsets, boulevard de Rue de Maure. Passage de la meni a cãror prezenþã fizicã nu mai Strasburg. Vitrine încorsetate Réunion, 3e arrondisment, este vizibilã. Fotografia este o pro- de siluete artificiale. Cabaretul 1909. Mã apropii de fotografie. feþie în sens invers cum spunea de plastic. Dincolo de gratiile porþii de fier Roland Barthes, care-l aminteºte 1857, Libourne se naºte Eugène Atget. În 1878, se mutã la Paris. Este respins la primul examen de actorie, iar a doua în- cercare reuºitã este întreruptã de satisfacerea serviciului militar. Continuã sã practice actoria cu o grupã ambulantã în suburbiile ºi Daphné poursuivie par Apollon, par le sculpteur Guillaume periferiile Parisului. În 1887 sufe- Coustou, jardin des Tuileries, 1er arrondissment, 1907 rã de o infecþie la corzile vocale ºi renunþã la actorie. Este intere- Marchand de jouets, jardin lizând numeroase îmagini ale sat de picturã, dar nu exceleazã. des Plantes, 5e arrondissment, câmpului de luptã: Rezonville, În 1888 începe debutul sãu în fo- 1898 Pe strãzi doamnele îºi þin Reichshoffen, Woerth, Bazeilles. tografie. Este atras la început de de mânã copiii. Doar el, bãrba- Printre cei interesaþi de fotogra- peisajul Parisului, de motivele ºi tul, îºi poartã pe umeri copacul. fia lui s-au numãrat ºi Utrillo, de strãzile oraºului. κi întrerupe Braque ºi Picasso, aceºtia fiindu-i cariera de fotograf în timpul Pri- În albumul fotografic pe care ºi clienþi spre sfârºitul vieþii sale. mului Rãzboi Mondial, apoi revi- l-am avut la îndemînã, Eugène ...atunci când eºti traversat ne la fotografie pânã în ultima cli- Atget, Gallimard, apare trimiterea de cele mai plãcute impresii ar- la o scrisoare adresatã Ministru- pã a vieþii sale, anul 1927. L’éclipse, avril 1912 tistice.

20 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 FLORIN COLONAª aaventuraventura îîncepencepe într-oîntr-o dduminicãuminicã lecat din Alsacia ºi sta- tru ca aceºtia sã poatã lucra. În- un nou galerist, Paul Guillaume bilit la Paris, Jonas tâmplarea face ca, la începutul ºi, odata cu el, noi colecþionari: PNetter, ºeful unui birou sejurului parizian, sã cunoascã un Barnes, Dutilleul, Netter. Celor de reprezentare pentru firme, mer- tânãr pseudopoet polonez, Leo- trei pictori, pe care i-am amintit, li ge sã-ºi schimbe actele, pentru a pold Zborowski, care venise sã se mai alãturã, în colecþia lui locui în bunã regulã în capitala studieze filologia. Poleacul, des- Netter (ce poate fi vizitatã în ca- Franþei. Este primit de prefectul curcãreþ nevoie mare, ºtie ºã le drul expoziþiei Modigliani, Sou- arondismentului, Zamaron. Bi- învârtã pe toate, de multe ori, fãrã tine et l’Aventure de Montpar- roul funcþionarului de stat avea o leþcaie în buzunar. Face rost de nasse, între 4 aprilie ºi 9 septem- pe un perete un tablou de Utrillo. picturi interesante ºi intuieºte bine brie 2012), Suzanne Valadon þi Netter nu-ºi poate reþine admira- pictorii ale cãror lucrãri trebuiesc Moïse Kisling, suficient de cu- þia ºi-i comunicã prefectului pã- cumpãrate ºi apoi repede revân- noscuþi astãzi, dar ºi unii al cãror rerea sa despre tablou. Prefectul dute. Polonezul, chefliu, flecar, de nume este mai puþin circulat pre- se uitã cu uimire la cel venit în multe ori neserios, teribil de ne- cum Kremigne, Kikoyne, Hay- audienþã ºi îi spune cã nimãnui punctual, era total opus firii evreu- den, Ebiche, Autcher, Fourmier ºi nu i-a plãcut tabloul, ba din con- lui alsacian Netter, care era de o care se regãsesc cu toþii pe sime-

za expoziþiei de la Pinacothéque rte de Paris, din Place Madeleine, dedicatã colecþionarului alsacian. Netter strânge, cu o ambiþie aproape patologicã, lucrãrile acestor artiºti. Prietenii ºi rudele îl socotesc cam „într-o ureche”, cred chiar cã este nebun, dând banii pe asemenea horreur pareil- les. Nu se sinchiseºte de zefle- melele celor din jur. Continua cu o ºi mai mare ambiþie ceea ce a început. κi iubeºte lucrãrile cu o pasiune incomensurabilã. Cul- mea, totuºi, se desparte de ºapte lucrãri ale lui Modigiliani, pe care cesare picturii (pensule, culori, pictorilor, ºtiind sã-ºi extragã cu le vinde în Argentina (vã imagi- pânzã) ºi îi era asiguratã, totoda- abilitate partea financiarã, cu naþi, cu un preþ bun!), susþinând tã, plata hotelului. De multe ori, care sã poatã susþine miºcarea, cã nu face asta pentru bani, ci asemenea contracte erau fifty-fif- care clocotea la acel moment. pentru a-l face cunoscut pe Mo- ty, plãtite de ambii impresari. Ce De altfel, o statisticã aratã cã digliani ºi pe alt continent, ceea a înseamnat, însã, în epocã, efer- la 1910 erau circa 100 de negus- ce, din punct de vedere al mana- vescenþa antreprenorului de artã? tori de artã, pentru ca numãrul lor gementului cultural, este foarte În plinã înflorire a capitalismului sã se dubleze peste 20 de ani. corect. Conduse cu abilitate, re- se gãsesc douã exemple cu ade- M-am oprit pe larg la acest sub- laþiile cuplului Netter-Zborovski vãrat pasionante. Primul este cel iect al colecþionarului, pentru a cu pictorii aveau forme dibace al sculptorului Alfred Boucher, spune câteva cuvinte despre contractuale, care trebuiau res- care în 1902, închiriazã o clãdire ceea ce s-a întâmplat la noi, în pectate cu stricteþe de cãtre am- în pasajul Dantzig, iar al doilea al secolul trecut. Au existat colecþi- bele pãrþi. Un asemenea contract coloniei din Rue Delta, fondatã onari care au dat un veritabil im- cu Chaime Soutine aratã cã artis- de chirurgul Paul Guillaume ºi fra- puls plasticii: Zambaccian, Dona, Amedeo Modigliani - Cariatida 2 tul primea 50 de franci pe zi, un tele sãu stomatolog. Fãrã a avea Oprescu, Lazãr Iliescu, Laser- stipendium de 300 de franci pe banii lui Rotchild, Camoud sau sohn, Weinberg, Lieblich Azna- trã, toþi apropiaþii, prieteni ºi discreþie absolutã, necunoscut de lunã pentru a-ºi procura cele ne- ªuºukin, vor sprijini activitatea vorian ºi alþii. Ce s-a întâmplat cu subalterni, i-au spus cã tabloul marele public, preferând liniºtea colecþiile lor. Dupã instaurarea la este o porcãrie, („une cochone- biroului sãu, unde-ºi ducea viaþa putere a clasei muncitoare, colec- rie”, sic!). Discutã câteva minute de schimnic. Timiditatea sa ºi teri- þiile au fost incet, încet mãcinate, cu Netter, dar pentru cã surpriza bila discreþie nu l-au împiedicat, apoi mutate, confiscate, tramba- a fost prea mare pentru prefect, însã, sã devinã un veritabil des- late dintr-un loc într-altul ºi de acesta îl invitã pe petent, dumi- coperitor de talente, sã fie inspi- multe ori metamorfozate, iar unii nicã dimineaþã, pentru a sta pe rat ºi chiar genial când era vorba colecþionari opresaþi ºi chiar re- îndelete la taifas, despre tablou de pictori ºi operele lor. Nu trebu- cluzionaþi. Apoi, a venit legea Pa- ºi autorul sãu. Ce noroc pe capul ie sã uitãm cã fãrã el nu ar fi existat trimoniului, cu stress ºi alte jertfe. unui ageamiu, dornic de a învã- Modigliani, Soutine ºi Utrillo. Într- La numai trei ani dupã aceea, þa! Netter nu avusese în Alsacia o bunã zi, la studentul polonez, marele seism, care s-a tradus ºi contact cu arta, dar avea o che- care avea un aºa zis “magazin de în lumea artelor cu închiderea mare interioarã cãtre arta plasti- odaie”, descoperã un Modigliani, colecþiilor Dona, Zambaccian, cã. Era un om cultivat ºi de aceea pe care-l cumpãrã, fãrã ezitare. Oprescu, Avachian Hrandt ºi simþea o atracþie specialã cãtre Deºi, total diferiþi temperamental, Garabet, Beza ºi trimiterea lucrã- acest domeniu. Cunoºtea multã legãtura lor devine din ce în ce rilor într-o clãdire comunã, unde muzicã, meloman pasionat, era el mai strânsã ºi vor face împreunã colecþiile nu mai aveau persona- însuºi un bun pianist. Jonas numeroase achiziþii ºi, de aseme- litatea lor sau, aºa cum a spus Netter, un personaj total necu- nea, contracte cu pictorii, multe cineva la respectivul moment, au noscut pânã acum! A intrat, însã, dintre ele tripartite. fost ”însilozate”. Ar fi bine ºi aºa, în viaþa unui muzeograf, Marc Pãtimaº, la un moment dat, pânã la urmã, ca amatorul sã le Rostellini, fost director la muzeul cumpãrã de la polonez toate lu- poatã, totuºi, admira, dar clãdi- Luxembourg, iniþiatorul expozi- crãrile lui Modigliani. Nici mai rea este mai mult închisã, din ca- þiei, un împãtimit descoperitor, mult, nici mai puþin de ºapte bu- uza unor renovãri care se prelun- care mai are în palmaresul sãu, cãþi. Apoi, alte ºi alte tablouri, gesc la infinit, din cauza lipsei de din ultimii doisprezece ani, o ex- pânã va ajunge la circa patruzeci fonduri ºi de entuziasm a celor poziþie a altui colecþionar, docto- de piese, ceea ce, statistic, se tra- care conduc destinele culturii. Nu rul Rau ºi apoi o alta, a Jacqueli- duce prin paisprezece procente numai colecþiile gãzduite de ma- nei Picasso. din întreaga opera a lui Modi. Va rile muzee joacã un rol de primã Sã revenim la acest misterios colecþiona, însã, ºi Chaim Souti- mãrime în educarea celor iubitori ºi fantomatic Netter, care, prin ne, înaintea unui alt mare colecþi- de frumos, a celor însetaþi de cul- pasiunea lui pentru artã, dorea sã onar, Barnes ºi, tot cu ajutorul lui turã. Colecþiile particulare, unele cumpere impresioniºti. Dar, de Zboro, se va mândri cu douãs- fiind puse la dispoziþia celor dor- unde bani? Preþurile erau mari, iar prezece lucrãri ale lui Utrillo. Era nici sã le viziteze, dar mai ales, mijloacele sale financiare, modes- epoca în care marii galeriºti se cele la care amatorii nu au un ac- te. Pasiunea ardentã pentru arta îmbogãþesc de pe urma impresi- ces permanent, cum s-a întâmplat de calitate ºi limitarea resurselor oniºtilor, aºa cum s-a întâmplat în cazul colecþiei Jonas Netter, pecuniare îl fac sã se indrepte însã în cazul lui Ambroise Vollard, reprezintã mari surprize ºi ele sunt cãtre artiºti tineri, puþin cunoscuþi Durand-Ruel sau Paul Rosen- admirate de un numãr impresio- si pe care trebuie sã-i descopere berg. În acest climat se instalea- nant de oameni, constituindu-se ºi sã-i cultive, încurajându-i, toto- zã curentul cel nou al ºcolii pari- în adevãrate delicii spirituale. datã, cu mijloace financiare, pen- ziene ºi în acest moment apare Amedeo Modigliani - Nud pe divan

, serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 21 muzicã tradiþionalã româneascã... în actualitate tiºtii dispun de calitãþi în ceea ce iaþa culturalã a priveºte mânuirea instrumentelor. Craiovei nu poate fi Vorbind despre Ansamblul ....ºi persanã niera de cânt a formaþiei, este, cu Stilul lor de a cânta poate fi si- Vreprezentatã fãrã An- „Maria Tãnase” este locul sã rea- osebire, bucuria pe care o simþi tuat undeva la „intersecþia” din- samblul Folcloric „Maria Tãna- mintim pe cei care l-au condus ca a invitaþia Filarmonicii la impactul cu o muzicã nici foar- tre pop, country ºi rock; un mod se”, care de douã decenii contri- manageri: Ion ªerban, Nataºa de Stat „Oltenia”, în co- te simplã, nici prea accesibilã pen- personal de a face muzicã. Pen- buie la promovarea muzicii tadi- Raab, Nicu Creþu, Constantin Llaborare cu Iranian Mu- tru publicul românesc, nici peste tru „întregirea” ansamblului, s-a þionale româneºti, în primul rând Enceanu (în prezent). sic Museum ºi sub patronajul mãsurã de antrenantã, dar puter- apelat la serviciile de bun augur a celei olteneºti. În spectacolul aniversar, i-am Ambasadei Republicii Islamice nicã, vie ºi adevãratã. Entuzias- ale artistului instrumentist al Fi- Potenþialul acestui redutabil ascultat ºi pe fosþi soliºti ai An- Iran, publicul craiovean a avut manþi au fost cei doi percuþioniºti larmonicii „Oltenia”, Dorin Mã- colectiv artistic a fost evidenþiat samblului: Vasilica Dinu, Nataºa ocazia sã urmãreascã douã for- – autentici virtuozi – Farzad ciucã (baterie). cu prilejul spectacolului aniver- Raab, Neta Soare, Rozica Petre, maþii muzicale din Iran: Shahr Ava Emami (daf), Mahoor Zamaneh- Ca ºi în alte dãþi, marea pro- sar recent susþinut cu toate cele Constantin Mãgureanu. O pre- Traditional Music Group ºi Shahr poor (tonbak), precum ºi Moslem blemã a serii a reprezentat-o trei compartimente ale sale: gru- zenþã specialã: Grupul Folcloric Ava Youth Music Group, într-o Alipoor (kamancheh, instrument amplificarea-sonorizarea, în pul de soliºti vocali, orchestra ºi al Muzeului de Instrumente Tra- searã remarcabilã sub toate as- strãvechi persan, precursor al fa- sensul cã echilibrul de sonorita- trupa de dansatori. Evidenþiem diþionale din Teheran. Printre cei pectele. De evidenþiat este fap- miliei violinelor europene). Vocal, te nu a fost menþinut în „limita” prestaþia de þinutã ºi har interpre- care au omagiat artiºtii Ansam- tul cã prestaþia artiºtilor iranieni Alireza Abedi a fost convingãtor audibilitãþii plãcute, a bunului- tativ a soliºtilor Constantin blului ºi au avut cuvinte de lau- a avut darul de a ne „contamina” din punct de vedere artistic. gust acustic. Seara aniversarã a Enceanu, Petricã Mîþu Stoian, dã s-a numãrat ºi strãlucitul et- de sonoritãþile atât specifice ale Despre Shahr Ava Youth Mu- Ansamblului „Maria Tãnase” a Niculina Stoican, Mariana Iones- nomuzicolog Marioara Murãres- muzicii persane, de evoluþia de-a sic Group, format din Mehrshad „pãcãtuit” printr-o sonorizare ex- rte cu-Cãpitãnescu, Filuþa Bogdan, cu, binecunoscuta realizatoare a dreptul fascinantã a celor ºase Vafaee (voce, chitarã electricã, li- cesivã (ca volum), „asurzitoare”, Marcu Nicolici, Marius Mãgurea- Televiziunii Române, a emisiunii componenþi ai formaþiei – Alireza derul ansamblului), Golbarg Par- pãrea, scãpatã de sub control. nu, Liliana Popa, Lavinia Bârso- „Tezaur Folcloric”. În calitate de Abedi (voce), Moslem Alipoor vizi (chitarã bas), Ala Valanezhad Gheorghe Fabian ghe, Manuela Motocu, Aneta „gazdã”, Constantin Enceanu a (kamancheh), Farzad Emami (daf), (chitarã electricã), Sima Mohsen- ªiºu. Orchestra Ansamblului, fost impecabil, ca þinutã ºi dis- Ava Ayoobi (tar bas), Jafar Khos- zadeh (sintetizator), Shahryar aflatã sub conducerea exigentu- curs. Prezentarea spectacolului a roabadi (santour), Mahoor Zama- Rooholfada (pian digital), Alire- P.S. Concertul artiºtilor iranieni lui ºi distinsului dirijor ºi violo- aparþinut Gabrielei Rusu-Pãsãrin, nehpoor (tonbak) –, rafinament za Ebrahimi (muzicuþã, chitarã a prefaþat un turneu pe care Fi- nist Nicu Creþu, s-a dovedit, ºi realizator de emisiuni la Radio coloristic, demonstraþie de forþã electricã, backing vocal), vom larmonica „Oltenia” îl va între- de aceastã datã, un colectiv în- „Oltenia”, Craiova. ºi precizie în interpretare, de mo- spune cã este o formaþie în plin prinde la Teheran, în perioada 16- chegat, cu resurse artistice reale bilitate ºi promptitudine în reac- proces de perfecþionare, de cãu- 24 august 2012. Cronica noastrã ºi individualitãþi virtuozice impre- þie, de nobleþe ºi puritate sub as- tãri repertoriale ºi de a-ºi gãsi un urmãtoare va vorbi, de la faþa lo- sionante: grupul „armonic” pect global. De subliniat, în ma- traseu propriu. Incontestabil, ar- cului, despre acest eveniment. acompaniator (contrabas, þambal, chitarã, acordeon, braci), a fost la înãlþime, hotãrând, practic, ni- velul prestaþiei artistice generale al orchestrei. Trupa de dansatori, excelent îndrumatã de coregraful Ionel Garoafã, a stârnit vii aplau- ze din partea publicului, cucerin- du-i sutã la sutã. În contextul acestei aniversãri, ne este plãcut sã reamintim fap- tul cã acest ansamblu nu a apã- rut pe un teren viran. În Oltenia, muzica tradiþionalã a cunoscut vajnici slujitori. Avem în vedere fostul Ansamblu Artistic „Nico- lae Bãlcescu” (1953-1969), fosta orchestrã „Doina Olteniei” (1959- 1969), ce a funcþionat pe lângã Filarmonica de Stat „Oltenia”, fosta orchestrã „Nicolae Bãlces- cu” (1970-1992), ce s-a aflat în subordinea Consiliului Judeþean al Sindicatelor Dolj. Apoi, sã nu-i uitãm pe marii interpreþi ai cânte- cului tradiþional oltenesc: Maria Tãnase, Maria Lãtãreþu, Ioana Radu, Ion Dolãnescu, Dumitru Zamfira, Constantin Chisãr, Marin Popa...

Foto: Daniel Guþã editurile ºi responsabilitatea socialã ntre 5 ºi 8 iulie am partici- care este responsabilitatea socia- ticipãrii active a comunitãþilor strict estetice sau din largul do- (fericitul caz al colecþiei de feno- pat la workshopul numit lã a unei edituri, fie ea una dintre unde se desfãºoarã activitãþile meniul al filosofiei sau al umanis- menologie de la Humanitas, dar ºi ΄Responsabilitatea socia- editurile mari ºi consacrate, cu o companiei ºi raportarea publicã mului în genere. Este binecunos- multe altele), însã pot avea ºi efec- lã corporativã – soluþie pentru o putere financiarã considerabilã, cu privire la politicile ºi perfor- cut cum supravieþuiesc editurile te negative, iar unul dintre aces- activitate sustenabilã” care a fie una din rândul al doilea sau manþele companiei în domeniile mici, prin apariþia unor cãrþi ale tea a fost chiar stabilirea unor ca- avut-o ca facilator pe Tincuþa din anumite niºe? Departamen- economic, de mediu ºi social”. cãror costuri sunt acoperite de noane deformate. Dar în acest Apãteanu. Evenimentul a fãcut tele de Responsabilitate Socialã Aºadar, cum se situeazã o edi- autorul însuºi, redactorul fiind pus sens nu se pot da verdicte, ci cel parte dintr-un proiect ce are ca sunt în România o raritate ºi sunt turã în raport cu problemele de în postura unui simplu corector mult se pot face aprecieri, fiindcã devizã „Acþionãm responsabil! – întâlnite numai în cazul unor cor- responsabilitate socialã? Este în sau în postura de a rescrie pur ºi fãcând parte din mediul privat Reþeaua Socialã RSC”, proiect poraþii, a unor filiale de corpora- primul rând nevoie de un cod etic, simplu pentru a ajunge la ceva opþiunile sunt greu de judecat. De cofinanþat din Fondul Social Eu- þii sau în cazul unor mari între- un cod de ordine interioarã, în inteligibil. În astfel de cazuri nu la finele acestui workshop mã tot ropean prin Programul Operaþio- prinderi. În Occident, lucrurile funcþie de care se construiesc in- mai poate fi vorba de nici un fel de întreb cum ar arãta un departament na Sectorial pentru Dezvoltarea sunt mult mai avansate, ele regã- clusiv planurile editoriale. Dacã ne cod estetic ºi cu atât mai puþin etic. de responsabilitate socialã în ca- Resurselor Umane 2007-2013. Di- sindu-se ºi în cadrul Întreprinde- focalizãm pe beletristicã, poate Dar mai ales politica marilor drul unei edituri ºi ce calitãþi ºi versitatea temelor ºi flexibilitatea rilor mici ºi mijlocii (IMM-urilor). pãrea cã reluãm sub aceastã for- edituri este de trecut prin filtru res- aptitudini trebuie sã aibã manage- Tincuþei Apãteanu de a proble- În linii mari Responsabilitatea mã vechea opoziþie eticã – esteti- ponsabilitãþii sociale. Unele edi- rul unui astfel de departament. Cu matiza tipuri de responsabilitãþi socialã se ocupã cu codurile eti- cã, însã ne raportãm aici numai la turi au avut sau au o influenþã co- siguranþã rapoartele dintre etic ºi sociale diferite, de a disocia între ce. Ea a fost definitã în ghidul de rolul editorului. Poate deveni un vârºitoare prin opþiunile lor, atât estetic pot cãpãta noi valenþe în domenii de activitate ºi de a adap- la acest workshop ca fiind: „asu- cod estetic piatra de temelie a unui la nivelul traducerilor unidirecþio- urma acestor noi perspective. ta teoria propusã ºi în domeniul marea unui angajament de a con- cod etic al editurii? Este întot- nate sau prin publicarea unor cãrþi editorial, mã determinã sã scriu tribui la durabilitatea economicã, deauna codul estetic cel mai „va- care au în subtext o ideologie anu- Gabriel Nedelea acest articol care îmi dã prilejul de mediu ºi socialã a comunitãþi- loros” ºi cel mai vandabil? Între- me. De multe ori aceastã opþiune unei dezbateri pe care o consider lor prin intermediul implicãrii con- bãrile sunt încã ºi mai grele când este una pozitivã ºi deschide ade- absolut necesarã. Întrebarea ar fi: tinue a pãrþilor interesate, a par- vine vorba de piaþa ideilor, fie ele vãrate direcþii culturale ºi ideatice

22 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 NICOLAE MARINESCU Mircea Moisa, în pragul de Acasã

ntr-o frumoasã dimineaþã liticã, pe cea culturalã”, adãugând În vara lui 2011 Mircea Moisa de varã, pe 5 iunie 2012, se cu umorul sãu sobru ºi amical cã ne-a invitat acasã, la Cornetu, în Îretrãgea cu elegantã dis- mã invidiazã pentru conceptul de comuna Racoviþa, judeþul Vâlcea, creþie dintre noi profesorul de lim- Modernitatea tradiþiei. unde construise împreunã cu so- ba ºi literatura românã ºi scriito- Rãmânând colaborator fidel al þia sa, Maria Vodã-Moisa, profe- rul de autenticã vocaþie Mircea revistei „Ramuri”, Mircea Moisa soarã de matematicã, dar ºi scrii- Moisa, ardelean perpetuând în a dãruit ºi „Mozaicului” articole toare, o casã cu pridvor pe malul contemporaneitate tradiþia unor pe diverse teme culturale, de la li- Oltului, de unde privirea cuprin- înaintaºi iluºtri, precum Florian teraturã la muzicã, fiind un melo- dea deopotrivã, din zorii zilei Aaron, Constantin Lecca, Ioan man avizat, aproape nelipsit – pânã la cãderea nopþii, pãmântul Maiorescu sau Mihail Strajan, „rara avis” printre intelectualii ro- românesc din Þara Loviºtei, în- care ºi-au împlinit destinul din- mâni – de la concertele Filarmoni- gemãnând suspinul Transilvaniei coace de munþi, în Oltenia adop- cii Oltenia sau de la spectacolele cu chiotul oltenesc, sub strãluci- tivã, a cãrei freneticã ºi insurgen- Teatrului Liric Elena Teodorini, rea aceluiaºi soare sau sub ace- tã spiritualitate au înnobilat-o cu ca sã nu mai vorbim de la cele ale laºi nesfârºit cer de stele. virtuþile emblematice nesupusei Teatrului Naþional Marin Sores- Pe prispa înaltã s-au croit pro- românimi transilvane: gravitatea, cu, de la vernisajele gãzduite de iecte literar, cel mai dezbãtut fi- temeinicia, rãbdarea, îngãduinþa Galeria Arta sau de Muzeul de ind cel care îl preocupa în mod dârzã ºi contemplaþia arzãtore. Artã, sau de la conferinþele susþi- absolut pe Mircea Moisa: mono- Rezistase cu demnitate unei nute în Craiova de personalitãþi grafia destinatã sã repunã în grele ºi îndelungi suferinþe, dedi- artistice, culturale sau ºtiinþifice drepturile cuvenite personalita- cându-se în toate ceasurile de în- din þarã ºi din strãinãtate. tea ºi opera lui Petre Pandrea, a gãduinþã literaturii, cu abnegaþia Comuniunea tot mai puterni- cãrui uverturã, Craiova lui Pe-

Foto: Viorel Pîrligras unui sacerdot oficiind cultul uma- cã cu gruparea Mozaicul l-a de- tre Pandrea (Editura „Ramuri”), nitãþii superioare, identificabilã în terminat sã publice la editura vãzuse lumina tiparului în 2008. „Am stat de nenumãrate ori de vorbã cu Mircea Moisa: lui tare îi neobosita dorinþã de cunoaºtere „Aius” ultima sa carte, Caleido- Intervenþiile provocatoare ale lui plac peroraþiile culturale, e tare de tot în clasicitate, iar mie îmi plac ºi solidaritate întru apãrarea ºi scop la purtãtor (vol I, 2011 – Nicolae Pârvulescu aveau darul asociaþiile de «gândiri ºi de imagini» moderniste, speculaþiile avan- promovarea valorilor universale, lansat la Grupul ªcolar Industrial de a-l face pe îndârjitul scotoci- gardiste. Ne completãm de minune, el un ardelean dintr-o câmpie a cordialitãþii sociale, încununa- Energetic Craiova, în prezenþa tor de informaþii ºi documente nordicã, eu, un ardelean din niºte munþi meridionali! Contrastãm în te de sentimentul cald ºi senin al colegilor profesori, dar ºi a nu- legate de încercatul destin al gân- altitudini de relief ºi în reliefuri de gândire…Mircea Moisa face figu- prietenie. meroºi foºti elevi care ºi-au ex- ditorului ºi rafinatului scriitor ol- rã aparte printre olteni. Însã are lipici, ºtiind sã-i cunoascã ºi sã se Ne cunoºteam cu reciprocã primat recunoºtinþa pentru minu- tean sã ne îmbogãþeascã cu de- lase cunoscut. ªi ce poþi cunoaºte la el decât o adeziune ºi o detaºa- preþuire din mulþii ani de colegia- natul lor dascãl; vol. II, 2012 - lan- talii puþin cunoscute ºi în acelaºi re în acelaºi timp. O adeziune pentru spiritul valah, întruchipat în litate profesionalã, dar „rãmuris- sat la Târgul de Carte Gaudea- timp semnificative. Peste toate ne Petre Pandrea, cel atât de bine ºtiut de Moisa, o detaºare faþã de tul” dedicat Mircea Moisa s-a mus, Craiova, martie, 2012). Au- unea convingerea comunã cã tâ- modul fugos de a fi al valahilor, care l-a fãcut exploziv ºi îl þine viu pe dovedit, cu generozitatea sa torul Mircea Moisa rãmâne pre- nãra noastrã literaturã nu-ºi poa- Pandrea. Mircea Moisa iubeºte adâncimea dintre contraste.” exemplarã, unul dintre cei dintâi zent pentru tânãra echipa redac- te irosi prin ignoranþã, fãrã pier- ºi mai consecvenþi susþinãtori ai þionalã de la „Aius” prin afabili- derea de sine, zestre notabilã a Ioan Lascu proiectului Mozaicul. Simt ca fi- tatea nedezminþitã, indiferent de spiritelor creatoare româneºti. reascã datorie acum sã mãrturi- vârsta interlocutorului sau sub- A fost sã fie ca trupul cãrtura- sesc recunoºtinþa pentru delica- tilitatea dialogului, mereu dispo- rului sã îºi gãseascã alinarea ºi „L-am cunoscut pe ardeleanul Mircea Moisa la Craiova, târziu, ta insistenþã cu care m-a îndem- nibil la sugestii, chiar ºi când îºi odihna în Cimitirul Nord din Cra- dupã Revoluþie, adoptat de olteni, de revistele lor literare. Din Andri- nat sã-mi întocmesc dosarul pen- pãstra opiniile, totdeauna înde- iova, privegheat de soþie ºi de fii- dul Sãtmarului ajunsese, cu mulþi ani în urmã, în inima Olteniei. tru intrarea în USR, ca ºi pentru lung elaborate. ca Dania Ariana Moisa, ºi ea pro- Adoptat ºi eu de Craiova, nu demult, am simþit în profesorul Moisa „complotul” urzit printre priete- Dar vocaþia sa pentru priete- fesoarã de limba ºi literatura ro- un gând de sprijin de dincolo de munþi. Cunoscusem acest dincolo nii literari comuni ca, în felul aces- nie a transformat de multe ori re- mânã ºi rafinat critic literar, în ab- la propriu, la hotarul dintre Sãtmar ºi Bihor, unde-mi începusem uce- ta, sã fie consacrat demersul cra- dacþia editurii „Aius” ºi a revis- senþa fiului Camil Moisa, profe- iovean patronat de Adrian Mari- tei „Mozaicul” într-un spaþiu co- sor ºi scriitor de limbã românã în nicia ca dascãl la o ºcoalã în limba maghiarã. Locurile comune ne-au no sub deviza „A fi român ºi eu- locvial, în care „generaþia de aur”, îndepãrtata Canada, care tocmai legat prin amintiri ºi nostalgii. Mama Domniei sale era din Ghetea ropean în acelaºi timp.” Îi sunt cum îi prezentasem nepotului îºi bucurase tatãl cu apariþia în (Ghenetea), între Marghita ºi Pãþalul în care învãþam, ca profesor, recunoscãtor ºi pentru cã în 2010, Taymour grupul la reuniunile cã- limba francezã a romanului L’His- primele cuvinte ungureºte: Nem tudom magyarul ºi Román vagyok. cu ocazia premiilor Filialei Craio- ruia îl invitasem, ne reunea lângã toire du petit Dieu, la editura Când noua mea stare mi-a devenit familiarã, aproape cã uitasem aceste va a USR pentru 2009, el, „rãmu- un pahar de bere cu Marin Budi- „L’Harmattan” (Paris, 2012). cuvinte ºi am început sã vãd Ardealul altfel, cu bunele lui aºezãri ristul”, îºi asuma public susþine- cã, Nicolae Pârvulescu ºi Con- Din pragul Casei Cereºti, chi- polare. Nu ºtiu cine a câºtigat mai mult, elevii mei maghiari sau eu. În rea cãrþii mele Revista Mozaicul. stantin M. Popa la dezbateri lite- pul de luminã al lui Mircea Moisa orice caz, Hálás vagyonk önnek, am spus când mi-am luat rãmas bun. Modernitatea tradiþiei, obser- rare ºi culturale, care nu de puþi- se adunã definitiv, în cãrþile pe care Cu ochii aceºtia l-am privit pe profesorul Moisa când l-am întâlnit vând cã „Nicolae Marinescu face ne ori durau ore întregi. ni le-a dãruit în timp, ceremonios la Craiova. Ardelean greco-catolic, mi-aducea aminte nu numai de de douãzeci de ani o singurã po- ºi cordial. Ca totdeauna. ªcoala Ardeleanã, ci ºi de tot rostul limbii române, creatoare de cul- turã dincolo, dar ºi dincoace de Carpaþi. Papistaºi, huliþi sau adoraþi, „Cine a citit cãrþile de poezie, de criticã ºi isto- dar mândri, greco-catolicii se simþeau mai europeni, dupã nemþi ºi rie literarã ºi culturalã ale lui Mircea Moisa poate unguri, decât ortodocºii fraþi cu care erau majoritari în Transilvania. remarca imediat poziþia singularã faþã de metodele Aceastã mândrie o vãd ºi acum pe chipul ardeleanului Moisa, cel critice de ultimã orã. Nu e vorba de acea «nepãsa- cunoscãtor de maghiarã ºi germanã în buna tradiþie central-europea- re suveranã» de care vorbea într-una din cãrþile nã. Nu e dispreþ. Dispreþul e rodul unui fruct necopt, al unei aºezãri sale Eugen Negrici. Mircea Moisa e la curent cu pe care i-o aduc pãrinþii fiului, fãrã ca aceasta sã mai adauge vredni- tot ce þine de literaturã. Pe el însã îl intereseazã cia proprie la destinul lui. Mândria e credinþa celui care a devenit adevãrul celor discutate. Pentru asta recurge la conºtient de rãdãcini.” toate asociaþiile de care dispune, ºi dispune de multe. «Îmi vine sã cred, în prezent, cu toatã con- Ionel Buºe vingerea, mai ales cã sunt cu totul inapt de-a fan- taza, întemeindu-mã numai pe ceea ce am trãit în mod direct, am citit ºi studiat, neglijând, probabil spre paguba mea, aºa numitele astãzi «istorii ora- „Obiectiv, cu simþul amãnuntului bogat în semnificaþie, Mircea le», îmi vine sã cred zic, iarãºi în ceea ce mã priveº- Moisa dedicã pagini cu adevãrat memorabile, cum numai un arde- te, cã memoria culturalã a reprezentat o permanen- lean o putea face, unor personalitãþi din Oltenia. Nu mai vorbim þã dominantã a existenþei mele de persoanã, cu o despre eseistul ºi avocatul Petre Pandrea, cumnatul lui Lucreþiu Pã- indiscutabilã individualitate. Dar, în esenþã, o per- trãºcanu, figurã emblematicã în perioada interbelicã ºi personaj tra- soanã comunã. Memorie culturalã ce acumuleazã gic în timpul prigoanei comuniste, de care autorul volumului despre concomitent, simbolic aº putea spune, noile cele care scriem a fost fascinat toatã viaþa, ci de Constantin S. Stoenescu, mai adecvate metodologii operaþionale, dar ºi o de Eugeniu Carada, Ana Codreanu, Petre Sergescu, Felix Aderca, grijã hermeneuticã ce derivã în esenþã, din ima- ªtefan Braborescu, Ion Georgescu, figuri de relief pentru aceastã nenþa fenomenelor, a tipului de discurs investi- parte de sud a þãrii.” gat», scrie Mircea Moisa în al sãu Jurnal cultu- Ion Munteanu ral-literar craiovean.” Marin Budicã

, serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212 23 DIETER SCHLESAK

ªi eu ºtiu acum mai mult decît spui ºi-o bãnui cu ochi albastru acest fugar spaþiu cu Rene e mai mult decît trecerea poeme nu doar nãluca ce-i mai mult transport în ultrasunet vede lumea fantoma de sine plãsmuitã pînã acum a devenit permeabil cãci tu ºtii doar: scãpat. vechea aparenþã de care ne-am închegat scalar ridicat val nezidul nouã, mereu ne ardea pãmîntul sub tãlpi. muzica cosmicã în alb banul. aparenþa are fisuri. nu doar pentru mînatele proiectile ce ei le folosesc totul e þinut este moartea un zero la perfect: devine la capãt mai mult! Un duh îmi vorbeºte în bãtrîna mea casã necontenit de bancã. disperaþi se agaþã da: un punct nevralgic precum acel Nu strãluminînd cînd ascult ºi mulcom sînt de marele lor poem. experþi, ºefi. negativul iar de-ar fi timpul papi ºi psihiatri. economiºtii de unde cealaltã undã se amestecã în lume: ar fi stãtut cu totul la urmã. însã fisura avanseazã. proiecþie doar mãºti sînt capcanele eul este stins între X ºi semnul far de cuvînt deîndatã ce lumina se-alungã sînt întrutotul noi marele rãstimp de respirare iar programul de ajustãri rãmîne aici întocmai cum spui: e o tranziþie. între rîndurile electronului încremeneºte duelul! mereu dincolo de zgomot ca ºi cum lumea n-ar fi ori îl alungã poate la începutul celeilalte decît o uriaºã ureche, iar ceea ce pare atît de însemnat: dincoace de prezent – ameninþãtoarea mai vîrtoase existenþe descumpãnite autostrãzi reþele de orice fel ce ne miºcã metamorfozã. prin pomenitul program: ca cea mai micã instanþã? ºi prind ºi mai departe-nafarã, cum spui tu: mai departe decît încît trebuie sã uitãm niversalia îþi închipui vocile cheamã de prea departe restul luminii devine stea ori cale fiindcã aceastã coajã ce-i din limbã a propriei frunþi prindeþi prindeþi ca în batrînul poem în care rima pe care am adus-o. nudã ºi descoperitã din cer! pare a muri la urmã sleindu-se ca vizibilitate în lupta ca ºi viaþa cu ce-a fost ºi-nºealã ochiul cãci el rãsunã mai departe ca ºi cum am fi administratori ai muzeelor propriului prezent cine însã îmi dicteazã acum aici acest discurs al doliului de-a fi Aici cu exponatele ei moarte uitînd cetluita durere în trup nu: rece este polul. tropicele fierbinþi. ca tot ce putem laolaltã cuprinde Existenþa înãuntru printre altele (înainte între þãri ºi nicicînd apucãm. graniþã doar aici): m-a apucat altfel ºi pe mine timpul este aplecat fizica ºi dumnezeu – aceasta este de o vreme ca ºi cum s-ar înghiþi pe sine în cele din abisul acestui prezent. urmã acest fanfaron aceasta este definiþia ºi-acum încercuit ºi deplin uroborus: nordului ºi sudului: ºi eu jubilez laolaltã cu Bach ºi-un sopran în creier în formula inimã de mult purcesului rãzboi. ave-ul: ce-ar fi de fãcut dintr-asta - nu mult un vers e-adevãrat: e un fluierat în pãdure o cufundare în adãstare fie ce-o fi Traducere din limba germanã în noi în noi zace tîrziul mortul trezit de Andrei Zanca postum deja acum apoi sus ºi ne cuprinde întrutotul ca puhoiul: tensiune-de-echi- librare dormi blînd: sentiment!

plictisit: ei ºi? spun aceia aici!

ALBERT CAMUS fariseii justiþiei1 (Actuelles II, 1950) roblema nu constã în a ºti dacã, Revoluþionarii socialiºti din 1905 nu citim ceea ce suntem constrânºi sã citim în aºa cum spuneþi, pentru a eva- erau niºte inocenþi. ªi exigenþa lor faþã de acest moment, când vedem faþa hrãpãreaþã lbert Camus a fost nu numai un Pda, îl putem ucide pe paznicul justiþie era, pe de altã parte, mai serioasã ºi înjositor de crudã a ultimilor noºtri justi- artist cetãþean, autor de roma- închisorii atunci când are copii, ci dacã decât cea care se exhibã astãzi, cu un fel þiari, fie de dreapta, fie de stânga, nu ne Ane ºi de drame celebre, ci ºi un are rost sã-i ucidem ºi pe copiii gardianu- de obscenitate, în toate cãrþile ºi în toate putem împiedica sã gândim cã justiþia, ase- ziarist angajat, deloc indiferent faþã de lui pentru a elibera pe toþi deþinuþii. Nuan- gazetele. Însã asta se întâmpla fiindcã iu- menea milosteniei, îºi are fariseii ei. marile probleme ale epocii care cuprinde þa nu este lipsitã de importanþã. birea lor pentru justiþie era arzãtoare ºi nu al doilea rãzboi mondial ºi perioada ime- Epoca noastrã nu spune nici da, nici se puteau mãrgini sã ajungã asemenea Din fericire, existã altã rasã de oameni diat urmãtoare. El a pus în dezbatere, cu nu. Deºi, practic, a dat deja o rezolvare, ea unor cãlãi respingãtori. Ei aleseserã acþiu- în afarã de cea a inocentului sau a cãlãu- ardoare ºi intransigenþã, aspecte relative procedeazã ca ºi cum problema nu s-ar nea ºi teroarea pentru a servi justiþia, dar lui, ºi chiar în afarã de cea mai „modernã”, la libertate ºi la justiþie într-o lume postbe- pune, ceea ce este mai confortabil. Eu, aleseserã în acelaºi timp sã moarã, sã plã- de cãlãu inocent! Cea a oamenilor care, în licã încã nesigurã, probleme legate de salv- personal, nu mi-am pus-o. Dar am ales sã teascã o viaþã cu altã viaþã pentru ca jus- mijlocul celor mai crunte tenebre, încear- gardarea pãcii ºi de escaladarea cursei în- readuc la viaþã niºte oameni care ºi-o pu- tiþia sã rãmânã vie. cã sã menþinã lumina inteligenþei ºi a echi- armãrilor, abuzurile regimurilor politice neau ºi i-am servit ascunzându-mã în spa- Raþionamentul „modern”, cum i se spu- tãþii, a cãror tradiþie supravieþuieºte rãz- concentraþionare din Est. Tânãr ziarist în tele lor pentru cã îi respectam. ne, constã în a fi tranºant: „De vreme ce boiului ºi lagãrelor de concentrare care Algeria, expulzat în 1940 la… Paris, redac- Totuºi, e foarte sigur cã rãspunsul lor nu vreþi sã fiþi cãlãi, voi sunteþi inocenþi” nicicum nu vor supravieþui. tor-ºef la „Combat”, publicaþie clandesti- nu este „trebuie sã stai deoparte”. El este: ºi invers. Acest raþionament nu aratã ni- Aceastã imagine a omului va triumfa, nã a Rezistenþei franceze, apoi unul din 1. Existã limite. Copiii sunt o limitã (mai mic altceva decât josnicie. Kaliayev, Dora în ciuda aparenþelor. Între nebunia celor cele mai… combative ziare de la sfârºitul sunt ºi altele). Brillant ºi tovarãºii lor2 resping cu argu- care nu vor altceva decât ceea ce este ºi anilor ’40, Albert Camus a scris numeroa- 2. Putem ucide gardianul, în mod ex- mente aceastã josnicie acum 50 de ani ºi nechibzuinþa celor care vor tot ceea ce ar se editoriale, a acordat interviuri, a pole- cepþional, în numele justiþiei. ne spun cã, din contrã, existã o justiþie trebui sã fie, cei care vor cu adevãrat ceva mizat cu stângiºtii care l-au atacat la apa- 3. Însã trebuie sã acceptãm sã murim moartã ºi o justiþie vie. ªi cã justiþia moare ºi sunt deciºi a plãti preþul vor fi singurii riþia Omului revoltat (1951). Din imensul noi înºine. din momentul în care devine confortabilã, care vor obþine acel ceva. material jurnalistic, Albert Camus a selec- Rãspunsul epocii noastre (rãspuns im- când înceteazã sã mai fie o ardere ºi un tat textele cele mai valoroase ºi le-a publi- plicit) este, dimpotrivã: efort asupra sinelui. Traducere din francezã de cat în trei volume intitulate Actuelles (I, II, 1. Nu existã limite. Copiii, bineînþeles, Nu ne mai pricepem sã facem aceastã Andreea Petcu III). Dintre ele am ales sã inserãm douã în dar de fapt... deosebire pentru cã lumea în care trãim este aceastã paginã de revistã, în traducerea 2. Sã ucidem pe toatã lumea în numele stânjenitã de cei drepþi. În 1905 ei nu erau 1. Scrisoare cãtre revista Caliban, despre studenþilor din Cercul Intercultura (coor- justiþiei pentru toþi. decât o mânã de oameni. Aceasta pentru Cei drepþi (n. ed. fr.). donator conf. univ. dr. Ioan Lascu) de la 3. Însã, în acelaºi timp, sã pretindem cã atunci trebuia sã mori ºi era nevoie de 2. Personaje din drama Cei drepþi (Les Jus- Facultatea de Litere. Amintim cã în 2010 a Legiunea de onoare. Asta poate fi de folos. apostoli, specie rarã. Astãzi nu ne trebuie tes, 1947), teroriºti ruºi din ajunul revoluþiei fost marcat semicentenarul morþii lui Al- decât habotnici ºi iatã-i legiune. Dar când de la 1905, care urmãreau asasinarea þarului bert Camus, iar în 2013 va fi sãrbãtorit cen- pentru îndepãrtarea tiraniei (n. tr.). tenarul naºterii sale. (I. L.) 24 , serie nouă, anul XVVV, nr. 777 (165), 20121212