Să anunţi ca eveniment un fapt de spectacole oferă publicului şi Actualul "administrator general", artisticpe care nu l-ai văzut este un vizionări de "teatrotecă", pentru cei Jean Pierre Miquet, consideră ca risc pe care mi-I asum, căci nu cred ce vor să vadă sau revadă şi pentru principală caracteristică a că există iubitor de teatru, documentarea creatorilor. De la programului Comediei faptul că îşi cunoscător de franceză care n-ar crearea sa, la Comedia Franceză asumă riscuri în actualitate vrea să audă măcar odată un text s-au pus în scenă peste 3000 de rămânând fidelă unui repertoriu de de Moliere spus de cei mai educaţi piese, pe primul loc situându-se ţinută. Pentru a lucra cu trupa au propagatori ai cuvântului său, de textele întemeietori lor teatrului fost totdeauna invitaţi regizori de cei, care oficiază-, seară de seară, francez; Corneille, Racine, Moliere. renume, scenografi de seamă (nu în casa lui. Aşadar, în 19, 20 şi 21 O vogă deosebită a cunoscut de puţine ori pictori renumiţi cum a februarie vine să prezinte publicului literatura dramatică a lui Vo ltaire în fost, de pildă, Raoul Dufy, ce-a bucureştean Vicleniile lui Scapin o secolul său, apoi preponderent, făcut decoruri la piese de parte din trupa Comediei Franceze, cum spuneam, piese de limbă Salacrou), pentru costume, montare recentă (22 noiembrie franceză din toate timpurile. desenatori en vogue (cum ar fi 1997- premiera) semnată de Eugene lonesco a intrat în recent Christian Lacroix pentru regizorul Jean-Louis Benoit. repertoriu abia în 1967 (în timpul Fedra, vezi imaginile noastre) Câteva date despre Casa lui administraţiei lui Maurice Escande) ş.a.m.d. La Comedia Franceză Moliere sau Comedia Franceză nu şi, deşi trecuse mai bine de un există uriaşe colecţii ce conservă ne dăunează, cred eu. Inaugurată deceniu şi jumătate de la lansarea afişe, programe, peruci, costume, în 1680, a avut totdeauna obligaţia sa, tot s-a stârnit un bun scandal şi obiecte de scenă ori aparţinând de a da viaţă repertoriului dramatic mulţi I-au considerat incompatibil cu marilor autori sau interpreţi. Într­ francez de la .clasicii"­ sobrietatea locaşului de cultură. unul dintre foaiere, la loc de cinste, contemporani casei, până la Nu-i de mirare că lonesco a pătruns se află chiar "fotoliul lui Moliere", modernii-contemporaninouă . În atât de greu, când prima montare certificatdrept autentic în pofida afara clădirii situată în strada Cehov a fost în 1961 , urmată de secolelorşi vicisitudinilor prin care Richelieu (de aici "Sala Richelieu") Brecht şi Beckett, iar compatriotului a trecut clădirea (precum un şi-a mai ataşat teatrul lui Jacques lor Jean Genet i s-a acordat atenţie incendiu la începutul secolului Copeau, adică "Theâtre du Vieux mult mai de curând. nostru). Faptul că a fost conservat Colombier"- spaţiu de reformă Trupa Comediei Franceze (singurul totul cu rigoare le îngăduie teatrală şi, de curând, un Studio­ teatru din ţară subvenţionat integral istoricilor de teatru să facă şi Teatru în apropierea piramidei de la de stat) a numărat şi numără numai statistici, care pot părea ciudate Louvru, gândit modern de arhitectul in jur de 60 de actori şi este un când este vorba de artă, dar care Michel Sene. studiou care. in afară ansamblu oermanent lunicull. au. oricum. semnificatia lor. Una dintre ele ne spune că Moliere a nescrise" sau de "texte uitate". De fost cel mai jucat autor cu 33 de această dată s-a oprit la Vicleniile V:dl� piese în 31.655 de reprezentaţii, lui Scapin, comediecare cădea la Racine cu 12 piese în 9.084 premiera sa din 1671 şi care a fost reprezentaţi i, Musset cu 25 de criticată până la memorabilele � piese în 6.665 de reprezentaţii - cuvinte ale lui Boileau ce au însoţit numărătoare începută la 25 august de secole destinul piesei şi se mai 1680. învaţă încă în liceele franceze. Cine este actualul administrator Zicea intransigentul Boileau: "Dans general, adică acel intelectual care ce sac ridicule ou Scapin ~ imprimă liniile repertoriului, s'enveloppe, 1 Je ne reconnais de Moliere, selecţionează colaboratorii şi point l'auteur du Misanthrope". răspunde pentru ţinuta Benoit, după cum mărturiseşte, a multisecularului locaş de cultură? luat "în serios" Vicleniile lui Scapin, C!tJ� F�. Numele său este Jean Pierre ţinând seamă de ferocitatea ei Miquet, regizor, format la .grupul de împotriva tradiţiei care o considera teatru antic de la Sorbona", debutul o piesă simplă şi uşoară, vecină cu Distributia:' din 1964 fiind pe un text de Commedia deii'Arte. Pentru regizor, Corneille. De atunci, a condus Scapin este un om singur, un Gerard Girondon teatrul Odeon (unde a montat melancolic, dotat uneori cu o lsabelle Cehov, Strindberg, Frisch), a fondat "energie disperată" pentru că este ( Scapin), şi conduscentrul dramatic de la generoasă. El ajută oamenii şi este Gardien ( Hyacinthe), Reims, a fost directorul plătit cu gratitudine. "Secolul l-a Conservatorului Naţional Superior zdrobit", susţine Benoit oferind Christian Blanc de artădr amatică şi din 1993 cheia pentru citirea spectacolului (Argante), Malik conduce Casa lui Moliere, unde şi său. înainte pusese în scenă texte de Decorurile şi costumele Fara un ( Geronte), Racine, Marivaux ş.a. J.P.Miq uet spectacolului său sunt datorate lui este totodată actor (a făcut parte Alain Chambon, care de când s-a Florence Viala din distribuţiile unor filme semnate lansat în scenografia, adică din (Zerbinette), Laurent de Godard, , Costa-Gavras, 1974, a semnat peste 70 de Rappeneau) şi autor a două volume: spectacole de teatru şi de operă pe d'Oice (Octave), Te atrul şi zilele (1986), Despre texte de Moliere sau Diderot până tragedie (1988). El ţinteşte, printre la Sarrante sau Eduardo de Filippo. Laurent Rey altele, să apropie experimentul de Publicul a transformat spectacolul ( Sylvestre), Vaei producţia teatrală a bastion ului într-un succes, criticii au exclamat tradiţiei, ceea ce a încercat Vitez, .epatant", .formidabil", rămâne să El hadad (Carle), de pildă, când se află în acelaşi vedem cu ochii noştri şi să judecăm post, dar doar pentru puţină vreme. cu mintea noastră. Hedi Tillette de Spectacolul pe care-I aduce Clarmont-Tonnerre Comedia Franceză în faţa publicului bucureştean este semnat (Leandre), Delphine de Jean Louis Benoit, cunoscut, îndeosebi, ca regizor de .piese Saloka (Nerine).

5UHA�

Crn�] �rn :J � c:: •rn ��-�:J:::2 Comedia franceză J -5.- rn '-!"�;:;: 2 ..:..::::2 a. ca rn t o ._rn CI) z O> a.. =Q) O c:: (.),_ O: 7 Aureliu Manea 1

î Studioul Casandra, � rampă de lansare - �7 ca t pentru tinere talente CI) c.. o (.)

-� S1 Spectacole ·a:; :J � c:: c o

rn- c Q) = '""""' Q) lt � Cărţi, caiete, reviste CI) t= �a.. = J7 o •t� c:: (.) "' ·-

Noutăţi UNITER

"'

"§_o o

"Imaginaţia mea, dezvăluind resorturile secrete ale textului shakespearian, se adună În jurul unei imagini pe care o consider un fel de arhetip. Este vorba de acel spectacol sărbătoresc in care un mare artist ÎŞi ia adio de la colegi şi de la publicul său credincios. Mă gândesc in acelaşi timp la piesa intr-un act a mult rafinatului Cehov, piesă ce poartă titlul "Cântecul lebedei". Un spectacol de adio are un tragism real şi fără ţărmuri. Artistul se pregăteşte de moarte. Jung precizează că bătrâneţea in sine este o imagine primordială sau, cu alte cuvinte, un arhetip. Văd precis acest ultim spectacol a/lui Prospera. Mi-I inchipui pe măreţul Prospera ca pe un bufon tragic ce se Îndeletniceşte cu Îmblânzirea forţelor naturii. Magia sa sentimentalizează plantele şi obţine plecăciunea animalelor celor mai sălbatice." (,,Spectacoleimaginare", pg. 17, Editura Dacia, 1986)

Aureliu Manea a absolvit în 1968 Institutul de ArtăTeatrală şi Cinematografică (I.A.T.C.) la clasa de regie, condusă de Radu Penciulescu şi Mihai Dimiu. A lucrat la Teatrele din laşi, Sibiu, Timişoara, Ploieşti, Turda, Cluj (Naţional şi de Păpuşi), Petroşani ş.a. Printre textele puse în scenă se numără: Macbeth şi A 12·a noapte de Shakespeare, Tartuffe de Moliere, Fedra şi Britannicus de Racine, Pacea de Aristolan, Medeea de Seneca, Filoctetde Solocle, Hangiţa de Goldoni, Pescăruşul şi Trei suroride Cehov, Jocul dragostei şi-al întâmplării de Marivaux, Domnişoara Iulia de Strindberg, Rosmersholm de Ibsen ş.a. Din dramaturgia românească a montat: O noapte furtunoasăşi Conu Leonida faţă cu reacpunea de Caragiale, Gaiţe/e de Kiriţescu, Aceşti ingeri trişti de D.R. Popescu, Titanic Vals de Tudor Muşatescu, O sărbătoare princiară, Aceşti nebuni făţarnici, Proştii sub clar de lună de Teodor Mazilu, A doua conştiinţă de Barbu Ştemnescu Delavrancea ş.a. A publicat volumele: Energiile spectacolului (Editura Dacia, 1983) şi Spectacole imaginare (Editura Dacia, 1986). Actualmente se află internat in sanatoriul de la Galda. Aureliu MANEA: "Am slujit arta teatrului cu credintă si fanatism" J J

"Uneori cred că Iarna Colindă ungherele teatre/ar, dar Întotdeauna se face Primăvară. Când se aprind reflectoarele Să fie multă lumină În scenă Vara toridă, să fie un anotimp absolut Al talentului Actul teatral să fie plin De Dragoste şi Febră. Să incendiem Minciuna Neadevărul, Răutatea şi Lipsa Dreptăţii. Să fim Înţelepţi. Căutaţi În fiecare spectacol O nouă treaptă spre Soare. Mă voi nega actorilor Să caute Împreună cu mine J\ In Întuneric Lumini stelare." Ludmila Patlanjoglu: Cu aceste unde urmăream acele experienţe versuri termini volumul Energiile spirituale mai puţin cotidiene, umbrita spectacolului. În că de la debut, în zone ale puterii de a trăi şi care nu critica şi"colegii de breaslă invocau se transmit la fiecare ceas al zilei. în articole "fanatismul" lui Aureliu Experienţa mea teatrală era Manea - asociat cu "un mod încercarea mea de a înţelege viaţa. categoricde a priviexp resia teatrală", Modelele pe care le aveam în faţă se scria despre "devoţiune" erau mai puţin spectaculoase şi ",obsesie", "puritate intelectuală", atunci întârziam citind un capitol "intransigenţă cumplită", "revizuire despre Erasmus din Rotterdam, radicală", "formă de vitalitate plenară canonic singular ce-şi urmărea un ţel a teatrului românesc". De ce trecând peste orice spectacol. consideri că este nevoie de fanatism Îmbinam această lectură cu pasaje pe drumul teatrului spre arta mare? despre modalitatea emotivă nocturnă Aureliu Manea: Fanatismul este mileuri pe cap şi avea loc o îmbinare a relaţiei stimul-reacţie, ducându-mă necesar tocmai pentru a cuceri de balet şi recitara. În şcoală, mă să văd seara la Cinematecă Vivre sa secretele unei arte ce nuse lasă în ocupam cu teatrul. În ultimul an de vie a lui Godard. voia imaginilor obişnuite, dar care, liceu am participat şi la un concurs În această perioadă a acumulării am iluminată fiind, ne ajută întotdeauna judeţean cu o dramatizare după To m fost marcat, asta e problemă de să trăim. E nevoie de fanatism pentru Sawyer.Am dat examen la Institut la destin, de descoperirea ciberneticii. că, în seara spectacolului,stingând u­ actorie. Preşedintele juriului era Ion Problema cutiei negre, a misterului, se luminile în sală şi arzând cuvinte Finteşteanu. Am recitat versuri de a psihicului împărtăşit prin câteva şi imagini în scenă, se realizează o To pârceanu şi Maiakovski, am căzut, semne a fost pentru mine o armă de comunicare spirituală ale cărei dar am avut noroc pentru că la o zi s­ luptă. Pe baza acestei descopeririam consecinţeîncă n-au fost teoretizate a inaugurat secţia de regie la care un început să diferenţiez teoria teatrală până în ultima fibră. Relaţia expe­ prieten m-a înscris pentru concurs. de tehnica teatrală. Am pătruns în rienţei comune, actor - spectator, Preşedintele juriului era Radu biblioteci cu o aviditate naturală, cere o ardere vie şi nu deperso­ Beligan, iar în comisie se afla şi conspectând ani în şir cărţi de nalizare, uitare, tristeţe şi gustul fad maestrul Moni Ghelerter. De astă psihologie. Pot să vă spun că prin al creatorului. Fanaticii în teatru sunt dată am fost admis. La mine, din acest procedeu am ajuns să căutaţi tocmai pentru că fiecarespec­ copilărie,era o legătură între dorinţa diferenţiez autorii în funcţie de un tator se bucură, se metamorfozează, de a scrie şi dorinţa de a face teatru. curent psihologic aplicat. Profesorul uită de sine, se împărtăşeşte din Sunt sigur că, dacă nu reuşeam, aş meu Radu Penciulescu a rămas experienţă, comunicarea de grup fi pierdut bucuria vieţii, fără teatru aş surprins de evoluţia mea pentru că fiind un mister arzând al teatrului. �sun infirm sufleteşte . între colegiimei erau eram mai puţin ._ Când ai descoperit acest mis­ l.!.:. Vorbeşte-mi despre Institut, cultivat, în schimb aveam mână ter arzând al teatrului? despre acea perioadă din viaţă, când sigură în construireamise-en-sc enei. r!i!il În copilărie. Tatăl meu, prim­ ai descoperit cu adevărat teatrul şi s­ Mi se spunea "meştere" în Institut. Şi trompetist, a fost unul dintre membrii a născut regizorul ... pot să vă spun că până astăzi n-am fondatori ai Operei din Bucureşti. A � Îmi place că mă întrebi lucrul renunţat la cercetarea relaţiilor cântat şi în orchestră la Teatrul ăsta. De puţine ori am avut ocazia sensibil evidente dintre un anumit Odeon. De mic vedeam spectacole să vorbesc despre el, deşi mă autor şi un curent psihologic. de operă şi teatru. Doream foartetare gândesc aproape în fiecare zi la acel 11:.Cum te-a ajutat "teoria cutiei să devin actor. În familie nici nu se moment când a prins contur fiinţa negre" in construirea de spectacole ? punea altă problemă în legătură cu aceea ascunsă, magică, îndărătul r.J:m Eun fel de ou al lui Columb, viitorul meu. În casă la noi, când tata zgomotului şi luminii, regizorul. În pentru că teatrul înseamnă era liber, se organizau ad-hoc mici Institut eram un om al singurătăţii, al psihologie, este alfa şi ar fi greşit să reprezentaţii; sora mea îşi punea studiilor lungi, chinuitoareîn biblioteci nu sesizăm diversitatea multicoloră a interpretărilor psihologice date Rosmersholm - spectacolul de � În perioada formării tale ca omului. Fiinţa umană, surprinsă în diplomă de la Sibiu - este o regizor era in vogă un teatru violent­ misterul ei, se desfăşoară exprimând asemenea experienţă îndrăzneaţă senzorial. Se vorbea mult despre ceea ce nu se exprimă de obicei, dusă până la capăt. Montarea a fost Artaud, despre experienţele Living­ originalitatea actorului însemnând considerată un eveniment teatral. În ului, de Regele Lear a/lui Peter Brook descoperirea unui secret. Expe­ amintirea oamenilor de teatru a sau Prinţul Constant montat de rienţele scenice încearcă tocmai să rămas o imagine cu putere de şoc - Grotowski. tenteze zone nocturne, umbrite ale prezenţa femeii moarte in scenă w::l Actorii erau îmbrăcaţi în blă­ eului. Criza de originalitate teatrală care-i obsedează pe eroi, deter­ nuri, în costume de sac ars, foloseau este tocmai banalizarea expresiei minându-le destinul. tabla ruginită, marcaţide întâlnirea cu psihologice, trădarea intenţiei funda­ rll!il Rosmersholm definea un tip Regele Lear de Peter Brook. Se mental teatrale -aceea de a dezvălui uman înlănţuit în obsesie. Călinescu aducea pământ în scenă, apă; aspecte mai puţin obişnuite ale spunea că .Făt-Frumos este obsedat senzaţia sângelui care ţâşneşte, comportamentului uman. de balaur şi nu vede altceva". De la scena în pantă. To ată această Acesta este unul din secretele tehnicii această idee pleca spectacolul, de la imagerie era influenţată de întâlni rea mele de lucru. faptul că obsesiile înlănţuie în aşa fel cu Teatrul Laboratorium creat de � Care au fost reprezentaţiile încât omul uită chipul frumos al Grotowski, unde violenţa expresiei care ţi-au revelat uriaşa bogăţie a primăverii. Reprezentaţia era o era orânduită în forme ritualice. Pe unui spectacol folosind o altă tehnică declaraţie de dragoste, o încercare Grotowski l-am cunoscut personal, i­ psihologică? chinuitoare, o dorinţă de zbor dincolo am urmărit câteva din experienţe; r!]l Extrem de important a fost de care eroiimureau. Şi poatecă era •Te atrul sărac" m-a urmărit ani de zile. spectacolul cu Lecţia de Eugene o sesizare a unei primejdii dezlănţuită În faţa acestui continent infinit care lonescoreali zat în Institut. Cu acest atunci de a ocoli prăpastia. Te ma este teatrul şi deasupra căruia dacă prilej, tentând teoria cutiei negre, spectacolului era tema căderii te situezi puţin îţi dai seama de fiecare reacţie a personajului era încununată de succes, dar înfiorată asemănarea dintre jocurile de copii marcatăde precedenta. Se construia de greşeală, de faptul, pur şi simplu, şi ritual. O lecţieesen�ală în cucerirea un lanţ de reacţii în acord cu teoria că omul îşi poate rata chiar destinul unei căi de înţelegere mi-au dat-o şi psihicului operaţional (adică relaţia nebănuind câtă nevoie are de regizorii de film. Mă puteam duce de dintre personaje era dinamică, actul echilibru. Construiam un rit al câte ori vroiam pe zi să văd un film operativ, expresia determina celălalt dezechilibrului, tentând să cuceresc de Hitchcock, Truffaut şi Godard. personaj), legătura dintre stimul şi pacea aceea de nedefinit a puterii şi Intram dimineaţa şi ieşeam seara. reacţie devenind un şir de expresii. seninătăţii în faţa vieţii. N-am obţinut Atunci se lansa noul val francez, tot Soluţiile, în felul acesta, au devenit, certitudine făcând spectacolul acela. atunci apăreau tinerii englezi furioşi. în acelaşi timp, cele mai realiste Dimpotrivă, am rămas derutat şi de Semne, personaje, imagini pe care reacţii. Descopeream relaţia dintre succes şi de forma spectacolului. Nu chiar dacă nu le foloseam imediat pe actor şi obiect, descopeream regret, însă, că l-am făcut atunci, deşi scenă, mi-au pătruns sufletul şi inima realismul expresiei şi, în momentul în până astăzi nu consider că am şi au rămas pentru mine un tezaur care spectacolul a fost făcut, mi-am câştigat atunci lupta. După 20 de ani care şi astăzi mai respiră în fantezia dat seama că aveam în mână un de teatru pot să vă spun că fiecare mea. Lecţia aceea s-a continuat de­ drum. Era cel al teatrului de ritual, experienţă în parte, fiecare expe­ a lungul anilor mei de teatru şi bazat pe efortul - pe care nu l-am rienţă teatrală a fost încununată de întotdeauna mi-am găsit prieteni în părăsit niciodată - de a construi spaimă sau de bucurie şi liniştea de sălile obscure de cinema: fantezia fiecare temă în acord cu un anumit azi, echilibrul de care aveam nevoie debordantăa lui Fellini, experienţe ca curent psihologic. Aşa au fost îmi dă o mai mare certitudinedecât 9 zile dintr-un an al lui Mihail Romm, realizate Macbeth şi Fi/octet. intunecata exorcizare ce năvălea în apoi uriaşul talent al lui Ta rkovski, � Drumul t�u a rnceput printr-o lume îndemnând spre căutarea unui stranietatea unei experienţe ca 8/ow­ originalitate care chiar a sp eriat, ca liman. De fapt, fiecare experienţă de up. Ieşeam din cinematografe orice imou/s de a soarae canoanele. teatru este o exoerientă de viată. continuând emotia n:'i!':r.utl"' r.11 nnnti întregi de lectură. Îţi mărturisesc un a imagina, aşa cum şi-au păstrat-o secret: am intrat foarterar într-o sală ei. Pofta lor de viaţă şi teatru îmi de spectacolde teatru. Căutându-mi spune că tinereţea lor e veşnică. 1 chinuitor un drum personal am fost Există doi regizori foarte deosebiţi, , marcat mai puţin de experienţe dar care mă înfioară prin fanatismul teatrale, cât de încercări de a desluşi lor: Jerzy Grotowski şi Lucian Pintilie. taine în preajma cărţiisau pe ecranul De multe ori mă gândesc la ei şi caut de cinema. sensul strădaniei lor. Deşi o imagine atât de vie, cum e � Deşi mărturisesc că eşti un aceea a unui actor viu pe o scenă regizor incomod, actorii vorbesc cu goală, nu se compară ca putere, ca entuziasm despre fascinaţia lucrului forţă de a transmite, cu nimic. E un în repetiţii, despre starea de febri­ paradox aici. Iubesc atât de mult litate, de căutare şi intensitatea trăirii teatrul, încât pentru a nu-mi chinui şi participării artistice pe care le-o imaginaţia evit spectacolele de gală, obţinea ceva continuu, fără graniţă, induci. Ce înseamnă aceste mo­ �erele. imponderabil. Nu mai ştiai dacă e mente în pregătirea unui spectacol. � Spectacolele tale frapează teatru sau halucinaţie. Astfellec turile, rJa Repetiţia de teatru constituie prinfo rmalor iconoclastă, prininsolite obsesiile, imageria cotidiană, tot ce întotdeauna o sărbătoare în care îmbinări între elemente clasice şi se desfăşoară inedit în jurul tău întâlnirea cu actorii, dincolode latura moderne,prin curajoase asociaţii ce pătrunde în sala de spectacol. În socializată prin funcţii, tentează zone conduc la surprinzătoare şi profunde Maşina de scris de Cocteau la Turda de comunicare, ritualice, sărbătoreşti. revelaţii în texte sau în jocul lăsam să trăiască în faţa noastră o Întâlneşti pe cineva care nu numai că interpreţilor. Cum construieşti un povesteasemănă toare scenariilor lui te ascultă, dar te şi urmează. Această spectacol? Hitchcock şi am construitîmpreună responsabilitate uriaşă te obligă să rJ:9I Fiecare spectacol este in­ cu trupa o reprezentaţie care, în trăieşti numai pentru acel grup. Eu fluenţat nu numai de lecturile pre­ consecinţeleei să îmbine umorul cu mă pregătesc cu o mare intensitate: gătitoare, dar chiar ultimele lecturi frica. Împreună cu interpreţii, pentru a nu-i devine surse de inspiraţie. În Fiecare spectacolpe care l-am făcut .banaliza" fac în aşa fel încâtproces ul momentul în care lucram titlul Roata a fost determinat de aşa numita de de întruchipare să devină muncă de înpa tru colţuri - citeam llf şi Petrov, către Boris Vian Spumă a zilelor. O laborator, tinzând să descopere noi redescopeream filmul lui Chaplin melodiefrumos cântată,o carte- sau zone ale spiritualităţii, ale inimii Luminile oraşului şi, în general, o expoziţie, un film sau compania omeneşti. Ca regizor rămân întot­ comediamută. Spectacolul devenise plăcută a unei fiinţe iubite, totul se deauna uimit de misterul pe care îl polemic, încercând să ne definească adună într-un fel de ghioc magic, o au ochii pe scenă. pe noi înşine în raport cu umorul cheie secretă, o stare de lumină sau � Care sunt actorii care te-au universal, grupul de interpreţi o spaimă ... universul personal, marcat uman şi profesional? teoretizând în numele gagului. În misterios al artistului, numit Regizor rJ1!1 Descoperirea lui Ovidiu-Iuliu Britannicus era dusă până la care plămădeşte o operă de artă Moldovan a fost şocantă, atâta exasperare încercareade a vizualiza, numită Spectacol. putere, energie a inimii, luciditate, de a concretiza relaţia dintre cuvinte � În cucerirea unei căi personale atâta vervă, putere de a transmite. şi trupul omenesc. Citisem despre în regia de teatru, care ţi-au fost Ardea deşi nu se clintea în anumite gramaticaindiană şi ritualul tantric (s­ modelele? Cine sunt " fanaticii " pe momente, îi galopau gândurile pe a născut din gramatica indiană). care Îi admiri? frunte, îi ardeau privirile. De la acest Obsedat de yoga, făcusem în aşa fel miiMeditez ades la spectacolele actor am învăţat ceea ce doream şi spectacolul încât tot ceea ce se unor mari regizori in vârstă: Peter eu; el întruchipa sacralitatea, exprima vocal era tradus în acţiuni Brook,Liviu Ciulei, GheorgheHarag . caracterul ritualic al actului teatral. fizice. imbinarea de mişcare şi Aş vrea ca atunci când voi ajunge în impreună am urmărit în Anotimpuri vorbire, fiind atât de strânsă, se vârstă să-mi păstrez şi eu puterea de de Wesker şi în câteva recitaluri o îmbinare între sonoritatea cuvântului, furtunoasă. Montările Caragiale asemenea plenitudine vitală în care muzică şi respiraţie. Şi chiar dacă n­ Încercau să continue linia lecturilor umorul specific teatrului românesc a ajuns la public, Sakuntala îmbina regizorale În cheie modernă. Ce idei· �e cel mai puternic. forme de expresie ale corpului uman din textele dramaturgului ai urmărit � În activitatea ta opera Amorul cu melopeea neştiută a sonorităţilor să valorifici În reprezentaţii? doctor de Pascal Bentoiu este o cuvintelor. Erau încercări de laborator rJ1i1 Faptul că personajele lui experienţă singulară. Prin ce te-a pe care nu le făceam din dorinţa de Caragiale trăiesc, cum spune cucerit acest gen atât de căutat de epata, cât dintr-o sârguinţă de a Călinescu, mustos, în vervă comică, �rii de teatru În ultimul timp? descifra zone ale continentului numit aş zice apocaliptică, mi-a dat ritmul � A fost o încercare de teatru teatru. Mi-aş dori mult să lucrez cu stupefiant al spectacolelor, expe­ total. Actorul cântă, dansează, recită, doi actori care îmi sunt dragi, de fiinţa rienţa caragialiană definindu-se şi în aceste trăiri excesive un regizor cărora sunt cucerit. E vorba de actorii printr-o ritmică acerbă. Caragiale este prins şi subjugat de expresii mei preferaţi, Irina Petrescu şi Ion este atât de bogat, încât nu poţi să-I totale. În lume mulţi regizori s-au Caramitru. Deşi mari actori, ei fac cuprin�i în totalitate, eu reţinând apucat de operă din dorinţa de a parte dintre acei artişti aparent ritmul. In Conu Leonida, de exemplu, îmbogăţi mijloacele de expresie. modeşti, izolaţi, singuri şi înfricoşaţi încercândsă realizez relaţia dintre vis Experienţa mea cu Pascal Bentoiu în fata' vastitătii' continentului teatral, şi starea de veghe - totul era dezvăluindu-mi nişte posibilităţi atât dar ale căror însingurări le simt împodobit cu beculeţe şi această de frumoase, încât dorinţa de a face străbătute de duioşii, temeri, exaltări, lumină sepulcrală sublinia momen­ o bucurie lumii, o seară plăcută, frică sau suferinţă şi tocmai această tele de vis. Conu Leonida încerca să antrenantă, vioaie, plină de vervă, m­ izolare nobilă dă profunzime şi fior se exprime explicând prin gestică ar face s-o reiau oricând. actului teatral. sensurile obscure ale teoriilor sale. 11:. De câţiva ani faci parte din [!iill Prin câteva reprezentaţii şi o Atât urmărirea, pândită de spaimă, colectivul Te atrului de păpuşi şi carte, Spectacole imaginare, ai cât şi bucuria Coanei Efimiţa se marionete din Cluj. Cum te simţi În propus oamenilor de teatru şi i.mpleteau în aşa măsură încât lumea păpuşarilor? publicului un mod inedit de Înţelegere spectacolul devenea sărbătoresc. r!J!1Este o experienţă ce mi-a aju­ a lui Shakespeare. Ce Înseamnă Era ca o aniversare, iar ritmul pe tat mintea şi inima oferindu-mi echi­ � tine Shakespeare? care-I urmăreau în spectacol librul, linişte, lumea copilăriei, zone � Opera lui Shakespeare iz­ devenea maiestuos, lent, impunător, eterate spiritual de lumină cedau aripi vorăşte dintr-o bogăţie spirituală aducător pri� ritual al unei direcţii de şi putere de a trăi. Teatrul de păpuşi imensă prin care fiecare dintre noi se viaţă sacră. In O noapte furtunoasă şi marionete este un mijloc de expre­ defineşte. Titanul de la Stratford ne­ totul era atât de palpitant, încât sie ce purifică relaţii, simbolizând a dat lecţii, de atunci şi până astăzi personajele dansau de la început reacţii, făcând ca expresie purificată despre uimitoarea rezervă umană a până la sfârşit, neînţelegândcă viaţa a corpului omenesc devenit păpuşă experienţelor fundamentale, arhe­ dincolode joc e gravă. La sfârşit totul să transmită trăiri inedite, poetizând tipale. Este un atât de mare autor, părea ca un joc de copii, dar al cărui spaţiul şi expresia în spaţiu, căutând este geniul teatrului, încât întot­ conţinutera grotesc. Nevinovăţia lor armonii de redare scenică a celei mai deauna va putea fi interpretat în toate etala sălbăticii şi cruzimi caracte­ serioase trăiri posibile. felurile posibile şi am scris despre el ristice copiilor. Ambele spectacole Am realizat spectacoleîn care actorul pentru a-mi reîmbogăţi imaginaţia. încercau, şi astăzi aş relua expe­ intra în relaţie cu păpuşa, totul deve­ Am scris pentru că el mi-a dat viaţă; rienţa, să definească relaţia dintre vis nind atât de fantastic încât întâlni rea mi-a pus imaginea lumii în faţa şi starea de veghe. Forţa lui Cara­ şi dialogul om-păpuşă părea firesc, ochilor, trezindu-mă. giale constă într-o asemenea atingea zone inefabila ale trăirii � Cu Roata în patru colţuri de exacerbare teatrală, o asemenea fantastice. O experienţă pe care do­ Ka taev de la Turda Începi să-ţi ritmică, o asemenea putere de a trăi, resc s-o continui în forme inedite de exerciţi fantezia cu predilecţie În încât nu poate fi decât logic că, relaţionare a unui mic grup de actori comedie: litanic vals, Gaiţele, Conu reîntorcându-ne la izvoarele teatrului, întâlnindu-se cu un mic grup de Leonidafaţă cu reactiunea, O noapte să primim viaţă de la un autor cu o păpuşi. 14 . TEAT�LIL�

� Ai fost prezent pe afişulmultor multă, spontaneitate, ritm. Andrei teatre din ţară, la Sibiu, laşi, Cluj, Şerban şi-a văzut de drum, el avea Piatra Neamţ, Ploieşti, Turda. Dar la calea sa şi s-a impus pe plan Bucureşti n-ai ajuns cu nici un mondial. spectacol până la premieră. Care din E straniu, dar eu nu am un sentiment aceste locuri au rămas in memoria de grup, însă cei care scriu despre ta afectivă? noi, dacă se vor apleca cu sârguinţă, rli!LI Turda a fost un loc în care n­ cu talent, cu o deschidere spirituală a existat pentru mine decât teatrul, nobilă spre fiecare creator singular trupa fiind mică şi dornică de şi-1 vor defini, vor descoperi unitatea încercări, mi-a prilejuit experienţe spirituală dincolode diferenţele din­ teatrale inedite. Acoloam învăţat să tre noi. preţuiesc mai mult ca oricând spiritul � Spectacolele tale au provocat de echipă.A fost ceea ce eu numesc controverse, polemici aprinse, au teatru de sacrificiu. Experienţe colectiv, cât printr-o voinţă uriaşă de trezit entuziasm puternic, dar şi spirituale care ne-au învăţat să a fi originali, fiecare nume fiind o respingeri vehemente. A fost uşoară preţuim dincolode persoana noastră emblemă suficientă. E de ajuns să condiţia de căutător de drumuri noi un cuvânt sau o imagine în aşa fel spui Cătălina Buzoianu, ca să-ţi dai in teatru? Cum ai depăşit momentele încât la capătul experienţei să nu fim seama de ceea ce îi este carac­ de cumpănă? aplaudaţi noi înşine, ci o idee sau o teristic: vervă, talent, imaginaţie, rli!LI Nu a fost deloc uşor, dar cu temă pe care cu febrilitate o duceai ironie, umor, bucuria vieţii, feminitate timpul frumuseţea anotimpului, a cu tine. Sentimentul oraşului mi-I dă strălucitoare. Dan Micu este un lucid, femeilor înveşmântate de primăvară, cântecul El condor passo (Trece atât de spiritual, de sever strălucitor, tihna unui ceas petrecut în tovărăşia condorul). Acolo nu trăiam decât cu umor şi o luciditate legate în cuiva, o cafea băută dimineaţa, pentru teatru, uniţi în jurul unei idei, tonalităţi de vervăşi spontaneitate ce frumuseţea că�ilor, frumuseţea vieţii, unui stil, a unei teme, în aşa fel încât par calculate. Alexa Visarion - este a devenit un zid apărător în faţa celor sărbătoream fiecarezi, născu� pentru un reprezentant al generaţiei care a care încercat să detracteze, a face teatru. încercat, după părerea mea să neînţelegându-le sau din rea­ În privinţa lipsei mele de pe afişele construiască noi realităţi ale teatrului credinţă, experienţele. N-am obosit bucureştene nu consider acest fapt violent. N-am să uit niciodată cum tocmai pentru că în jurul meu au fost ca pe o tragedie. Sunt obişnuit să cădeau zidurile din lemn ale bisericii oameni care m-au înţeles şi care au lucrez cu artişti modeşti. Nu m-aş lui Manole violentând, tăind spaţiul şi consolidat originalitatea încercărilor încumeta să dau indicaţiide regie nici aerul - imagine care împreună cu unui maestru al scenelor capitalei. altele, tot atât de violente, ne arată în ciuda detractorilor, oameni carem­ Sunt mulţumit cu situaţia mea, aşa că Alexa a încercat o poetizare sau au susţinut, încurajându-mă. Iubesc cum trebuie să te împaci cu destinul. o poetică a relaţiei dintre violenţă şi şi teatrul şi viaţa, deşi într-o vreme De ce să mă plâng când bucuriile metaforă. Anca Ovanez rămâne în iubeam mai mult teatrul decât viaţa. scenei se dezvăluie atât de memoria mea ca o regizoare-mamă Aceste personalităţi care m-au fermecător chiar într-un teatru mai privindu-şi actorii ca pe nişte copii. încurajat până astăzi nedezminţit mic şi mai pupn prietenos. Am slujit Harnică şi tot timpul ocupată, sunt Valentin Silvestru, Ion Cocora, arta teatrală cu credinţă şi fanatism. inventând, râzând, dojenind - o Nicolae Prelipceanu. Ţin să spun că teoretizarea A obti. ne o victorie teatrală în regizoare atât de singulară şi de drumului meu teatral a situaţii tragice a fost condiţia artei harnică. În spectacolele lui Andrei fost iniţiată de la înălţimea spirituală mele. Şerban am jucat. El se caracteriza, de Valentin Silvestru, autoritate de � Cu cine te simţi solidar din tre la vremea aceea printr-o redimen­ vârf îndomeniul sacru al teatrului, ale �i de generaţie ? sionare a farmecului, surprindea cărui încercări de a defini fenomenul �Suntem împreună o genera�e. printr- o vervă uluitoare, imaginile teatral au cuprins şi încercările mele, dar alcătuită nu printr-un sentiment se schimbau des, era mişcare dându-le o orientare ceea ce m-a stimulat, şi fiind atât de bine înţeles căderi, căderi crâncene, dar dincolo să primesc emoţii strâns unite în jurul mi-a umplut sufletul de bucurie. de zborullor frânt, mi-au rămas aripile unui tainic sentiment, acela al �Te afliin preajma unui jubileu: şi încrederea. Nu regret nici un dragostei de viaţă care este, de fapt, 20 de ani de teatru. Cum priveşti spectacol, dar astăzi, la capătul unor emblema esenţială a unui artist. viitorul? încercări şi frumoase şi dureroase, am Iar cât de mult iubesc eu viaţa, va fi ai!� Anii aceştia de teatru au fost în mine voinţa de a face teatru în conti­ întotdeauna întrebarea mea pentru mine ani şi de suferinţă şi de nuare, neabătut, fără nici o crâcnire esenţială. Pentru că o iubesc nu voi bucurie. Am avut succese, am avut în mine însumi, dăruind şi Tncercând renunţa niciodată la teatru. ( 1998) � p�� acelspectacol, dar noinu ne mai uitam atunci doar în opt reprezentaţii. la ele. Aureliu Manea, ca şi Andrei Rosmersholm-ulde debut propriu-zis fL,� ICHff1 Şerban, caşi lvan Helmer- colegide a înfruntat autorităţile culturale ( !?) grupă şi studenţi ai lui Radu Penciu­ locale care se mobilizaseră spre lescu şi Mihai Dimiu - aveau să ne interzicerea lui doar după câteva reprezinta, puteau să o facă. Dumne­ reprezentaţii. Majoritatea criticilor au zeu le dăduse talent şi vocaţie, înţeles şi la Ibsen şi, mai târziu, la inteligenţă şi putere să lupte. Andrei Wesker că este vorba de un regizor Şerban spunea, la un moment dat, că ieşit din comun,dar câte mediocrităţi ei se completau fericitcăci .Helmer era (şi nu numai) şi-au ascuţit condei ele teoreticianul, intelectualul , cel care pornind a scrie enormităţi în numele partidului, al teatrului românesc, al Î avea .întrebările cele mai surprin­ n timpul cât i-am fost colegă,în anii zătoare", .Manea era cel mai bunului gust ş.a.m.d., minţi obtuze 1963-1968, n-am realizat că Aureliu vizionar", iar el însuşi era .şef în care vedeau în Manea .un iminent Manea ar fi altminteri decât noi toţi domeniul emoţiei". pericol", iar campaniile împotriva lui ceilalţi, adică aprinşi de dragoste de To� trei au încercatsă lup teJîn numele au cunoscut intensităţi da necrezut. teatru, năuci de fericire, unii dintre noi arteişi al conştiinţeilor, într-un regim Aceasta de la început, căci decenii pentru că am intrat în facultate (ani totalitar. Cu timpul, Andrei şi lvan au întregi el revenea, oamenii de calitate zile ni se interzisese accesul ori de plecat spre a spune liberi ceea ce îl salutau fericiţi, trupele lucrau şi iar ni se întrerupsese cursul normal al aveau de spus, dar Rică Manea a se întâmpla ceva de Manea dispărea studiilor), avizi de învăţătură, nici o rămas aici, închis între zăbrelele din circuitul teatral un an -doi. După clipă înspăimântaţi de viitor, de ce ne cenzurilor, prejudecăţilor, neînţele­ Britannicus, de pildă, în revistă aşteaptă •• de ceea ce o să ne gerilor. Calităţilor sale de excepţie, i .Teatru" este pus la zid regizorul şi despartă. In primii ani, când Rică, s-ar fi cuvenit, cum spune Cătălina odată cu el toţi criticii care găsiseră paralizat de timiditate, intra rar în Buzoianu mai departe,un .laborator", calităţi spectacolului. Să nu credeţi că disputele teatrologilor-filmologi (vezi, un loc unde vizionarul să-şi poată munca lui a fost recunoscută în anii Doamne, .teoreticienii" de neluat în împlini creaţia. Ce a avut în loc de din urmă! Citiţi monografia Naţion­ seamă), nici nu ne dădeam seama laboratorAur eliu Manea este greu de alului clujean, unde regizorul a făcut cât citeşte, ce citeşte, cum gândeşte, imaginat. Mulţi dintre oportunişti câteva spectacoleexcepţionale şi o la ce aspiră. Odată, ne-a lăsat explică peregrinările sale, eşecurile să vedeţi că în afara faptului că a înmărmuriţi când s-a aruncat cu sau căderile (nu sunt mai niciodată semnat regia la cutare şi cutare piesă vehemenţă în apărarea lui Jules et echivalente), prin boala sa din ce în n-o să mai găsiţi altceva. Este o Jim - filmul lui Truffaut, regizor pe ce mai manifestă. Se uită, de fiecare nedreptate care-I urmăreşte şi care-I descoperiseîn cele cam 1 00 dată, că un asemenea creator se împotriva căreia am gândit acest mic de minute de vizionare. Tot ce spunea cădea ocrotit, nu busculat. Când grupaj de opinii recente şi fragmente atunci, dintr-o fulgurantă intuiţie, s-a Arnold Wesker şi-a văzut Anotim­ de cronici de la data premierelor confirmatîn timp pe măsură ce opera purile puse în scenă de Manea nu şi semnate de Aureliu Manea. Mate­ cineastului francez se împlinea. Şi le-a recunoscut; a recunoscut, în rialul ce ni s-a oferit (în momentul în aşa, mai cu tăceri, ades morocă­ schimb, că are de-a face cu un caream început cercetareape urmele noase, mai cu apropieri încălzite de regizor .genial" şi a adăugat imediat: regizorului printre oamenii de teatru) nevoia lui de prietenie, mai comen­ .aveţi grijă de el". este imens. Vom da aici o parte, din tându-i uşor iritaţi fragmentele din Necazurile lui Aureliu Manea au raţiuni de spaţiu, însă, ne propunem Macbeth de la clasă, îl simţeam unul începutîn anul al i V-lea de studii când (şi vom lupta pentru sus�nerea acestui ca noi. Şi deodată, brusc, cu exame­ a pornit montarea lui Fi/octet la proiect) să constituim o bibliotecă - nul său de absolventă - Rosmers­ Naţionalul ieşean. Climatul din adică o suită de volume - despre holm de Ibsen montat la Sibiu - ne­ interiorul teatrului ca şi presiunea personalită�ale teatrului românesc. Şi, am trezit năuciţi din dulcea noastră autorităţilor. urmărind mereu (discret) probabil, primul dintre volume va egalitate în faţa unui Ta lent, a unui în timpul repetiţii lor ce se întâmplă pe mcerca să aducă mai toate mărturiile regizor capabil să reformeze teatrul, scenă (la sesizări din teatru, evident), adunate despre acel tânăr vizionar pe capabil să cuvânte altminteri decât au făcut ca spectacolulsă nu apară care viaţa 1-a împiedicat să-şi toti ceilalti. Erau neîmoliniri. ooate. în la oublic decât trei ani mai târziu si împlinească opera. -�� TEATRlJL'T n

Aureliu Manea este singurul regizor Talentul lui Manea este acela de a din ţara noastră a cărui artă s-a nu fi îmblânzitorul fantomelor sale c� convertitîn mitologie. intr-un spaţiu personale. El ştie să obţină ce vrea, care i-ar fi asimilat vocaţia spre lăsându-le deplină libertate.Soţia din mister, el ar fi obţinut statutul unui Rosmersholm şi menajera-pendulă Eli20tANLI Grotowski sau al unui Kantor, adică din aceeaşi piesă invadează scena dreptul de a avea laborator. Este şi devin personaje:obiect, personaje­ singurul dintre noi, (noi, ceilalţi, semn; personaje-metaforă ale unor profesioniştii), care merita acest abisale premoniţii. drept. Singurul în consonanţă cu Manea şi-a trăit viaţa cu intensă experienţele reale şi nu mimate ale voluptate de la primul spectacol, deceniului, singurul purtând uniforma reluând-o de fiecare dată într-un alt detaşamentului lor, şi totuşi original, stil, într-o altă viziune, retratând-o inimitabil, unic. mereu înainte de a o trăi, în timpul trăit Aureliu Manea şi-a consumat, totuşi, şi după cele câteva morţi inevitabile, experienţele teatrale proprii, mereu exacerbând trăirea, dilatând până la capabili să pornească de la zero, insuportabil detalii ale evenimentelor mereu intransigent în a recunoaşte posibilesau reale. limita unui act consumat. De aceea, realitatea lui este atât de Manea este atât de puternic pentru palpabilă, atât de vie. De aceea meta­ că forţa lui vine din adevăr. Dintr-un forele scenice nu devin la el scheme, adevăr profund, dramatic, dintr-o pastişe, clişee. De aceea, poţi să-I luptă acerbă cu fantomele care se admiri sau să nu-l accepţi, dar nici­ hărţuiesc în sângele, în creierul şi în odată să-I deteşti. Este în afara soco­ viscerele lui, fantome care îl telilor de partidă, în afara afacerilor tortureazăşi careîl încântă. Un infern impresionante. Şi-a câştigat dreptul aureolat de inocenţă, de incredibilă de a fi deasupra tuturor fiind el însuşi. generozitate, de scânteia aceea pe Trăind. Considerându-şi teatrul, care, în cazul lui, nu-mi e ruşine s-o experienţele, într-un exorcism numesc geniu. infernal şi olimpian totodată. ( 1986) A� Artist - profet, Manea călătoreşte unicităţii domină experienţa. Folosind Vt5A�JON înăuntrul revoltei ... bisturiul gândirii, dar şi misterioase Pentru el, existenţa e un straniu - fuziuni energetice, Aureliu Manea fascinant spectacol, lăsat în­ pătrunde esenţele pregătindu-le de tâmplării ... spectacol. Comic sau tragic, burlesc Damnat cu o energie unică, hărăzită sau ritualic, auster sau expansiv, totul doar spiritului său, artistul a e dăruit pentru un altfel de joc. dezarticulat cosmosul în atomi de Conturul comun dispare. Regulile teatralitate. Obsedat de dezvăluirile sunt sfidate, începe expediţia fără mistuite în fluidul acestora, le pă­ sfârşit ... "Dincolo de bine şi de rău", trunde fecund identitatea, stârnin­ senzual şi iniţiat, regizorul descoperă du-le exploziv sensurile. dinamica halucinantă a echilibrului Ambiguitatea explorării vibrează de ruinat al existenţei, în spectacolul ei. teroare subtilă şi erotism. Măsura Doar incandescenţa acestor imagini. 1� TEATRLIL-.r

Şi resturile tăinuite ... Viaţa şi şi pom al cunoaşterii, personajul suferinţa lui Laocoon, iar apoi, cu expresiile ei decorativ-vizibile sunt părăseşte textul dramatic, cioplindu­ aceeaşi febrilă uşurinţă, să înalţe fecundate cu (prin) imaginaţie. Se şi cu disperat umor măştile la Măiastra lui Brâncuşi. Artistul era pătrunde în mister, în absurd, în răspântii. Artistul e sedus de interogat în permanenţă de necu­ fantastic, prin detaliu, prin concret, tensiunea acestora. Actorul e o stare noscute timpuri. Pentru el, transfi.: prin obscur. Totul este viziune. de execuţie virtuoasă a meta­ gurarea era obişnuinţă şi trăire. Acel Coerenţa umilită se supune aventurii. morfozelor. Atât. Esenţial. Plenar. nou ascuns făptuitor de originalitate Perseverenţa şocurilor naşte uni­ Excitant. Pentru regizor, teatrul e îi hrănea firesc şi continuu interio­ versalitate, reclamă interogaţia, sola­ biciuit de libertate şi stăpânit de ritatea. Surprinzător (ca şi Franz rizează invizibilul. Inocent, Aureliu nesupunere. Piesa e veşnic o Kafka), năucea prin cunoscut. Manea demonizează expresia prezenţă nemărturisită. Viabilă şi Structura şi sonoritatea vizuală a teatrului, redându-i vigoarea poetică fertilă, tocmai din acest rost. Textul ideilor uluiau. Detaliu! real recidva pierd ută în succesive maladii trebuie înfrânt prin har, devenind nepermis de spontan şi simplu în intelectuale. Violenţa candorii surpă sursă de sugestii. Rigori neştiuţe parabole. degenerarea fenomenului. Stucatura coagulează energii cuantice. In Despă�indu-ne tot atâtea căi câte ne edificiului teatral se risipeşte ridicol. fiecare structură, riscant modelată, şi apropiau, vitali fiecare în propria Verticalizarea prin fantezie impune Manea erupe virtuozitate teatrală. nelinişte, am polemizat la rangul meditaţia. Universul artistului e teatrul Spectacolul e terapie, solicitând prin impus de artă de nenumărate ori. dialogului însingurărilor solidare. revoltă, comunicarea. Pe această Comentându-i spectacolele, i-am Ramificând necontenit detaliile insulă plutitoare, construită din admirat şi negat cuceririle, i-am haosului, Aureliu Manea organizează veghe, teatrul a naufragiat ca oultimă invidiat şi respectat jocul, i-am dorit prin ştiinţa regie� sale, armonia bucurie testamentară. El are boltirea colaborareaşi iubit menirea. vizuală a imaginaţiei. Individul aflat curcubeului şi e împlinire plătită. Aureliu Manea n-a epuizat încă în posesiascenei, trăieşte la nesfârşit Aureliu Manea, cu sclipire de geniu, spectacolele din el. magia-farsă a dedublării. Fruct oprit poate modela Sărutul lui Rodin în Şi noi le ducem dorul. (ianuarie 1999)

Am făcut în 1992 un film docu­ L-am resimţit ca pe o vivisecţie a mentar despre Aureliu Manea. ororii de a exista. Şi am încercat apoi J� � L-am intitulat Lumina din jurul să-mi imaginez cum arată omul care trupului. Maestrul lucrase ultimul a putut crea o astfel de lume .. N-am � său spectacolla Teatrul de Stat din reuşit... H� Turda (unde am şi filmat). Era o L-am întâlnit 2 ani mai târziu, în adaptare după Seneca: Medeea. perioada filmărilor. Mi s-a părut o � �1L ·înainte de asta, în 1990, am văzut făptură care,poate fără să ştie şi fără Et,_,J, la Ploieşti spectacolul lui cu Trei să vrea, se află în miezul unui etern surori de Cehov. Nu mai văzusem spectacol, într-o continuă repre­ ��� nidodatăaşa ceva: un poemnegru, zentape - balansând imprevizibil între cu personaje de un straniu îngheţat, umorul macabru-absurd şi patetismul coborâte parcă din tabloul lui livresc, construind cu lejeritate Munch. O suferinţă ce se exterioriza arhitecturi contorsionate ale imagi­ � metodic, oarecum didactic - in orice narului său. Parcă stăteam de vorbă caz distant, ca într-o lecţie de la o cafea, glumind, in mijlocul A� H� anatomie. parcului de la Bomarzo. El îşi trăia, fără încetare, imaginile căderile, toate surpările de până scenă un fel de hipnoză colectivă: fantaste pe care propria boală le atunci. Dar nu numai pentru atât ... actorii deveneau, uimiţi, jucăriile lui. secreta într-una, obligându-mă şi El reprezenta pentru mine o fiinţă Intrau într-o altă viaţă, într-o altă pe mine, ca într-o clasică "folie a paradoxală, cu care simţeam că vrajă ... deux" să fiu, până la epujzare, alături rezonez; un vraci carese trata pe sine Am citit odată o parabolă a lui Kafka: de el ... însuşi făcând teatru; o Şeherezadă "Odată - povesteşte el - o cuşcă Acum îmi dau seama de ce am făcut care-şi amâna cu dezinvoltură finalul înnebunită cânta un om". acest film. Pentru că Manea spunând încă o poveste. Care Dar în această cuşcă infernală, din reprezintă pentru mine o oglindă semăna cu încă o sfâşiere. care n-a mai putut ieşi niciodată, mi­ convexă,în careîmi vedeam dilatate, Spectacolul �ra unica lui raţiune I imaginez pe Aureliu Manea un om anamorfotic, toate spaimele, toate de a exista. In repetiţii secreta pe fericit. .. (ianuarie 1999)

Maria VODĂ CĂPUSAN'

Ca ipostază a demiurgului, regizorul Mi-a fost dat să fiu spectator la câteva Sade. Unii descopereau, alţii regă­ fiinţează în două întruchipări ale din operele sale împlinite, să-i citesc seau, în sfârşit fără oprelişti, o pperei, deopotrivă nutrita de har. paginile fremătând de spectacole literatură până atunci interzisă. S-au In cele şase zile lucrătoare, Construc­ imaginare - tot atâtea metafore pornit traduceri. Am recitit nuvelele. torul, ales geometru, prin chibzuinţă puternice, aprige: Euripide care Se află acolo o povestire stranie, îndelungă şi măsurători cuvenite, îşi "incendiază adevărul şi îl ridică în sus, despre un dublu incest, părelnic înalţă treptat lumea armonică. E o să fie văzut arzând" în Bacantele. Ori melodramatică, cu copii abandonaţi geneză echilibratăl după putinţă poate Căsătoriade Gogol, unde dia­ şi iubiri nefericite. De fapt, o urcând spre sublim. Intr-a şaptea zi, volul "îl împinge în grăqina desfă­ adevărată tragedie prin violenţa se celebrează Sărbătoarea Specta­ tărilor pe prietenul său". In viziunea patimii şi pătimirii omeneşti şi mai colului,consfinţită de fireaşi mulţimea lui Manea, prinsă de scrisul lui, ales prin oarba fo�ă a destinului. ce se recunosc deopotrivăîn oglinda spectacolul îşi degajă "energiile" cu Lectura ei m-a obsedat şi mi-o dezvăluită lor de Constructor. El face o violenţă fără egal. .Dans absolut", închipuiam întrupată scenic. Numele parte din elita Înţelepţilor, cum ar "coşmar" - aşa le numeşte el, şi noi lui Manea mi-a venit deîndată în spune Aureliu Manea, căci aşa îl le visăm obsesiv, citindu-1. Cândva, minte. Am schitat în câteva linii un numea el pe Liviu Ci ulei. în clipa când cumpăna istoriei va da scenariu şi m-am dus să-I ispitesc. Mai rar şi mult mai primejdios, dreaptă măsură, în eternitate, marilor L-am întâlnit într-una din acele vechi Vizionarul, întrezărind într-o orbitoare oameni ai teatrului românesc, Manea cu�i ale Clujului, ce dau dintr-o stradă strălucire cum ar arăta lumea râvnită va figura neîndoios printre cei dintâi. într-alta, unde se află şi acum Teatrul de el, cu disperare şi groază îşi rupe Se va vorbi atunci, poate, despre de Păpuşi. Când calci pe caldarâmul din sine minte şi sânge ca să direcţia originală de antropologie pietruit răsună întotdeauna ciudat plămădească oare ce vis nebunesc teatrală pe care a inaugurat-o în anii ecoul în ziduri. Viţa de vie se agăţa al fiinţei bântuită de abis uri ... Opera '70, distinctă de cea a Cătălinei de balcoanele de fier şi cerul poate să izbândească vertiginos, ca Buzoianu, aplecată spre izvoare. Pe deasupra era albastru. o minune, şi noi s-o privim cu uimire când stilul Manea - oare prin ce Manea era acolo, cu privirea lui dar şi cu teamă în faţa necunoscutului intuiţii -regăseşte ritualul în energia neagră şi vie ce te prinde şi te ce ne scapă. Alteori nu-şi găseşte sa primordială sacralizând gestul şi întreabă ceva, ascuţit şi dureros, încheiere, rămâne neterminată ori fapta întru spectacol pe o linie mai chiar dacă vocea e îmbietoare şi mai bine zis in-finită în sine, precum apropiată de experienţa orientală; nu calmă, dar se sparge uneori statuia ce nu ştie să iasă din încleş­ în formele ei de manifestare, ci în neaşteptat în tăcere. L-am luat direct, tarea pietrei. Sau se iscă anevoie, esenta sa concentrând trăirea în i-am pus grăbit în mână, aproape zăboveşte şi se păstrează prin cine absolut. forţându-1 să le ia, cele câteva pagini ştie ce hău tainic, etern spectacol În câteva rânduri mi-a fost hărăzit să de scenariu şi l-am năpădit cu vorbe imaginar neînti nat de materie. fiu alături de Manea în acele clipe despre aniversarea Sade. Dar el m­ Aureliu Manea se află neîndoios prin­ aparte când se năştea, într-o a pnvit de-odată intens şi-a trebuit să tre aceştia din urmă - Vizionarii; şi străfulgerare, Viziunea. tac. A început să citească. Or fi trecut cei ce-l cunosc sau cred că-I cunosc Era în vara lui 1990 - se împlinea un câteva minute, nu mai ştiu. Şi atunci pot să pună mărturiecă aşa este. sfert de mileniu de la naşterea lui şi-a ridicat privirea şi am simţit zo TEAT�LIL�

Minunea. Ceva răspundea în el din noapte acolo;seara se petrecea pe o experienţă ce ne-a marcat decisiv. povestea aceea ciudată, se înălţa nesimţite, într-un ritual închinat Un joc straniu cu mai multe feţe, pe printre zidurile vechi spre cerul Teatrului. care-I urmăream cu nesaţ. Pe lângă albastru. Un gând precum nici un Viziunea lu Aureliu Manea despre montarea propriu-zisă, condusă altul, o Viziune ce clocoteaîn mintea Ionescu era cu totul alta decât incandescent de Manea, cu cei patru lui Manea. Şi-a spus doar atât: absurdul lui Mazilu, pe care-Iregizase interpreţi, era şi dialogul fascinant - Da! Sade ... O săfie o Perlă Neagră. cu ani în urmă. Dar diferită şi de despre filosofie, artă, teatru ... Ne Si-a plecat. montările ionesciene ale confraţilor D povestea uneori amintiri dramatice ... ar lucrurile au fost potrivnice şi de breaslă. De la primul contact cu Doamne, cum ştie să vorbească Viziunea nu s-a intrupat pe scenă. A piesa, întrevăzuse în Noul locatar, Manea, să te facă să vezi ceea ce mtr-o străfulgerare magică,o poveste rămas în închipuire aşteptând să fie spune, într-un spectacol imaginar aşternută pe hârtie, printre celelalte despre orbire, moarteşi absenţă. Cu infinit ... Dar mai ales cum ştie să Spectacoleima ginare ale lui Aureliu totul paradoxal la autorul unde Manea. proliferează materia sub toate făptuiască Teatru. Mai apoi,în vara lui '93, am pornit un formele ei. Viziunea lui M•nea revela Rareori, ca atunci cînd vorbesc cu atelier Eugen Ionescu. Participaude tocmai acel tragic adânc, constitutiv Manea, simt că există oameni cu har, la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca operei lui Eugen Ionescu - ce iese la şi Minunea e că harul lor se numeşte MariusBodochi şi Vasilica Stamatin iveală mai ales în jurnalul său - demiurgica artăa regiei, creatoare de şi studenţi de la Departamentul de împletindu-1, aici, cu ludicul. O viziune lumi la care noi, spectatorii, putem fi Teatru al Facultăţii de Litere. tensionată, nu de automatisme şi părtaşi. Mergeam aproape săptămânal cu clişee, ci tulburător configurată în joc lţi mulţumesc, astăzi, Aureliu Manea, maşina să lucrăm cu Manea, care ne de Eros şi Thanatos, incantatoriu şi pentru tot - pentru scrisul şi făptuirea primea cu neasemuită bucurie. Ne magic, cu răsturnări şi lovituri de ta întru Spectacol.Şi, dăscăliţă cum 1eşea de obicei în· întâmpinare cu teatru, cadrum spre moarte. sunt, îmi spun că totuşi niciodată n-o şapca lui cenuşie cu cozoroc. Aşa cum s-a desfăşurat în vara să pot învăţa pe nimeni ceea ceţine Gazdele erau primitoare şi s-a aceea, în frumoasa bibliotecă a de har- stilul Aureliu Manea: o Perlă întâmplat să rămânem şi peste castelului, atelierul lui Manea a fost Neagră. (decembrie 1998)

V���

HOLTfE� Parcurgând grupajul de eseuri Napoca,pe un text de Marivaux Jocul cuprinse în Spectacole imaginare, dragostei şi al mtâmplării. Aceste am realizat că la Aureliu Manea nu consemnări mi-au fost solicitate de este vorba numai de inspiraţie sub revista "Steaua" (nr. 7 din iulie 1978), T� � forma cea mai imperioasă, ci şi de o careorganizase o dezbatere pe tema vastă cultură, de o ştiinţă subtilă a regiei de teatru: controlului şi organizării ideilor "Foarte de curând am urmărit ��- teatrale, de o strategie a punerii în elaborarea spectacolului Arden din scenă, care ne face să-I considerăm Kentpus în scenă de originalul artist dincolo de flagrante, fermecătoare Aureliu Manea. Am proaspete inegalităţi, un mae51ru de primă impresii din efortul colectiv depus mărime. Reiau rândurile prilejuite de pentru a materializa scenic nu numai impresiile pe care le-am reţinut din o anecdotă şi o morală (care-şi colaborarea mea cu Aureliu Manea păstrează de altfellimp ezimea), ci şi la elaborarea unuia dintre spec­ metafora, dedesubturile abisale, tacolele sale de referinţă: Arden din stările paroxistice de transă sau Kent pe textul unui anonim letargice pe care substanţa piesei le elisabetan. De asemenea, câteva sugerează ca atribute ale climatului gânduri provocate de vizionarea de violenţă şi perversiune de care spectacoluluiaceluiasi reaizor la Clui- sunt inundati eroii anonimului TEATRL/&,. 21 elisabetan. Şocul cu care începe Arden a ajuns în lumină, încă un pas, pentru spectacolulpe carein tenţiona spectacolul, o femeie care irumpe în Alice scapă cu zgomot din mâini să-Irealizeze după Faust de Marlowe scenă ca o pală de vânt: ea cântă spada, heblu. Soluţii de aceeaşi la Teatrul din Ploieşti. Tocmai se abulic, e nebună: iată un prolog de natură a folosit regizorul Manea în înlocuise scândura scenei şi am majore semnificaţii dincolode text şi Jocul dragostei şi al Întâmplării de profitat că am avut la îndemână o izvorând din lumea pe care ne-o Marivaux, spectacol montat la Cluj. cantitate suficientă de lemn pentru a relevă textul. Mişcările abrupte, Spectacolul se desfăşura într-un ritm construi din acest material generos panicate ale eroilor, călcătura lor mai mult decât alert, scenă după o incintă amplă, un masiv turn febrilă, vocile exasperata alcătuiesc scenă se executau ca rundele unui medieval. Din păcate,datorită fap tului o aură neagră, o atmosferă de meci de box în plină forţă: şi pauză; că Manea nu a reuşit să-şi înjghe­ suspiciune, pericol şi patimă care la fel ca pe gazon, înainte de beze un alibi pentru a scoateviitorul însoţesc mecanismulorb al crimei ce începerea actului următor actorii intră său spectacolde sub însemnarea de se pune la cale, potenţând substanţial în scenă, fac cerc, şuşotesc ceva "religios", cu toate că încercase date furnizate de dramaturgie. neinteligibil pentru cei din sală şi diferite ipoteze conceptuale care să­ Lumina bate în contre-jour, oamenii brusc intră în situaţie, în personaj cu I facă acceptabil ideologic pentru sunt umbre conturate de o scânteiere un nerv remarcabil. Analogăm cu comisiilede vizionare, a renunţat. Nu lividă, înceţoşată, culorile sunt punerea de acord între jucători, cu a renunţat însă la colaborarea cu sumbre, grupurile se alcătuiesc în ultimele sfaturi pe care şi le dau între echipa Teatrului din Ploieşti care îi simetrii de himere policefalice, se ei sau le primesc de la antrenor, acordase o meritată încredere şi a desfac în monade angoasate carese încurajări reciproce. Sesizăm o prezentat un proiect alternativ: un text întrupează din umbră şi dispar în complicitate robustă de echipă - ei, mişcându-se tot în lumea medievală: umbră. lată-1 peArden îngenunchiat actorii, care joacă împotriva noastră Arden din Kent. deoparte, Franklin de cealaltă, la a spectatorilor şi-şi reajustează A fost o idee foartebună; turnul, deja mijloc înaintează spre ei Alice tact1ca în urma reacţiilor noastre de construit,l-am simţit încă mai adecvat purtând vasul otrăvit, îngenunchează pe parcursul primului act. Toate substanţei conţinute în textul şi ea; un dangăt de clopotşi ne aflăm aceste sugestii sunt o punere în ritm elisabetan. Turnul, structurat de m plin fior al ororii: o lumină rece de şi tensiune operată printr-o inedită nebănuite uşi înalte, din scânduri catedrală şi mormânt se cerne peste mişcare de translaţie din domeniul groase, înălţând creneluri rupte şi capetele personajelor fixându-le într­ spectacolului de teatru. Multe alte plafonat prin grinzi dispuse radial, l­ o imagine de gravură rembrandtiană. soluţii din spectacolele lui Manea par am vopsit într-un roşu sumbru. Alice e în genunchi, părul negru i se citate din alte genuri de spectacole­ Această incintă aglomera una după revarsă pe umeri, din umbră circ, operă, vodevil, ritualuri etc. - alta secvenţele cvasi-"horror" în înaintează Arden, o strânge din spate modalităţi care împrospătează prin simetrie, desăvârşit compuse aglo­ în braţe; i-a apucat mâinile desfăcute noi unghiuri de percepţie comu­ merări de personaje înveşmântate în de incheietura pumnilor şi i le adună nicarea emotiei' artistice. tenace înfrângând rezistenţa pe care În tehnica sa de elaborare a stilul Renaşterii. Aceste dezvoltăride ea o opune. Este atâta cruzime şi spectacolului, regizorul Aureliu imagini, amintind de tehnicile atâta tandreţe în acest gest, un singur Manea (cu care am încercat să cinematografice, făceau parte din gest care dezvăluie un caracter, o exemplific câteva dintre datele viziunea originală, proprie lui Manea. situaţie. E o magistrală indicaţie expuse cu privire la ce înseamnă, Puternicasa personalitate iradia stări regizorală, o intuiţie penetrantă, pentru mulţi din generaţia noastră, ce comunicau intenţiile sale întregii laconică,o exprimare plastică simplă regia) supune textul unui bombar­ echipe, determina coagulăriunic e, ce a unui mănunchi foartecompl icat de dament «neutronic)), unor lovituri se citeau ca momente de teatru stări şi relaţii care acţionează între analitice, lovituri care provoacă uluitoare. două personaje. Şi iată-1 din nou pe dezintegrări şi reintegrări interesante; Forţa sa de sinteză şi transfigurare, acelaşi Arden, aproape că repetă în lumina scânteilor rezultate din făceau ca detalii de costum ce mişcarea descrisă anterior, se ciocnirea cu crusta obişnuitului, încercau să sugereze complexitatea apropie implacabil din umbră, ştiutului, superficialului, apar filoane ambiguă a eroinei Alice - pivot al ameninţător (e oare duhul, conştiinţa profunde, bogate în rezultate piesei - interpretată cu mult talent şi trează a crimei ce va urma şi care o mnoitoare pe planul creaţiei artistice înţelegere psihologicăde Elena Albu, chinuie deja cu obsesii pe regizorale." modul de articulare a momentelor făptuitoare?); Alice din nou în Prima mea experienţă de lucru cu dramatice sustinute cu brio de toţi m genunchi, tine în mâini ca pe o Aureliu Manea a avut loc în 1978, actorii, modul agistral de a folosi ofrandă spada lucitoare a lui Arden: când am conceput scenografia lumina şi toate mijloacelespecifice pe 22 TEATRUL� carele coordona, să devină sintagme instincte primare către satisfacerea epoleţii, decoraţiile şi fireturile ale propriului său discurs. necondiţionată a propriilor dorinţe. Şi ofiţerilor, bijuterii le femeilor. Am păstrat câteva impresii deosebit victime şi profitori sunt judecaţi cu Am evocat aici aspecte ce ţin de de puternice de la spectacolul pe care aceeaşi asprime, fiind consideraţi imaginea spectacolului, aspecte de Aureliu Manea 1-a realizat în vinovati de conditialor, care nu este care scenograful nu este în mod colaboraretot cu echipa Teatrului din decât expresia dimensiunilor morale. esenţial răspunzător, dar care, deşi Ploieşti - unde funcţionam şi eu pe Acestor personaje de panopticum, filtrate prin propria sensibilitate şi vremea aceea - cu piesa Macbeth; Aureliu Manea le menise caspaţiu de coordonate conform unor legi scenografia aparţinea Floricăi manifestare, dacă nu Infernul, măcar specifice,nu s-ar fi putut dezvolta fără Mălureanu. Tragedia shakespea­ o antecameră a sa. Am apelat la sugestiile, aş zice uneori subliminale, riană se rostogolea în nămeţii unei universul Kafkian pentru a încerca să pe care le indica o-viziune regizorală Scoţiisiberiene: troiene de polistiren, conturez un asemenea spaţiu. cu adevărat creatoare. ajungându-le până la genunchi, Decorul, unic, primea mici modificări Şi despre o viziune cu adevărat strigoii acestui spectacol luptau cu prin intervenţia câtorva elemente creatoare se poate vorbi cu disperare împotriva şi pentru destinul simple; în felul acesta era creată certitudine în cazul acestui inspirat lor apocaliptic. Scenele se derulau monotonia opresantă a unei mărturisitor de teatralitate care rapid în secvenţe riguros alb-negru, ambianţe căreia nu-i se opune decât poartă un nume devenit aproape o tăindu-ţi respiraţia. Era în tot şi toate strigătul, geamătul, oftatul .La legendă: Aureliu Manea. o precipitare, o fulguranţă, o sec­ Moscova! La Moscova!" Un imens Fără să îndrăznesc a comenta foarte venpalitate stroboscopicăce realizez salon, de formă cubică, cuprinzând competent, insist, aş putea relata de abia acum că, aşa cum s-a întreaga scenă forma o cutie cu !;:âteva gesturi regizorale deosebite. întâmplat adesea şi la alţi artişti cu o pereţii, podeaua şi plafonul de In acest enorm passe-partout deosebită, profundă intuiţie, avea aceeaşi factură şi culoare: un tridimensional, regizorul vizionar legătură - chiar dacă autorul, cel mai albastru-vânăt, un cer întunecat, pe fixează încă de la început tonul adesea, nu era conştient de asta - care ici-colo, vag, mai rămăseseră morbid, funebru, grotesc al cu aspecte ezoterice-ştiinţifice, cu urme din vechiul tapet azuriu, spectacolului său, realizând în plină Realitatea profundă, secven­ evocând cerul unui paradis definitiv Realul. desfăşurare a petrecerii din Actul 1, ţială a Universului manifestat în pierdut. Decorulevoca o mare casă un stop-cadru în care, ca într-o permanentă creaţie şi suspendare, în cazonă în care umbra defunctului dioramă, putem privi omul şi ale sale explozii cuantice inimaginabile şi Tată-General trona într-un jilţ rigid în ca pe nişte obiecte ciudate, stopări pe perioade infinitezimale, mijlocul scenei. Era o sală de mese, insesizabile, o gigantică vibraţie a sau clubul unitătii de artileriedin care neliniştitoare, chiar ameninţătoare. întregii mase cosmice, trecând în vin eroii, în această familie cu fete, Prin tainice alchimii năştea imagini fiecare clipă cu o frecvenţă de ori o mare, receşi sordită sală de bal. de o teatralitate autonomă, eliberate negândit de la manifestare la Salonul - altădată strălucitor al de servituţileil ustratorului, adevărate nemanifestare şi invers. Troienele Prozorovilor. Un pat de fier, acoperit imagini-stare, imagini-gând, oricând siberienei Scoţii, ale lui Macbeth, ale cu o pătură cenuşie,mi litară, un godin gata să se destrame preluând prin sângeroasei sale lady, ale genial ului gigantic, înjghebat dintr-un butoi de rezonanţă zgomote, glasuri, şoapte Shakespeare şi de ce nu, ale tablă, apt de a face faţă iernilor dintr-un .dincolo cu care puţini au genialului Manea, inundau Teatrul. ruseşti, lângă un perete igrasios, curajul sau menirea să dialogheze". Nu este numai o anecdotă. afumat, cu tencuiala căzută, figurând, Să admirăm, dar să nu invidiem această grea povară,această teribilă O altă experienţă bogată în pe vastele suprafeţe triste A întunecate semnificatii am trăit-o lucrând cu vibrapi, abstracte vedenii.In salon, ici­ cruce a artistului propulsat în prima Aureliu Manea Trei surori. Radicali­ colocâte o lumină slabă, o lumânare linie a .războiuluinevăzut" de bunul tatea şocantă a viziunii regizorale într-un sfeşnic, două-trei în can­ plac al uneori răutăcioaselor muze. care denunţă în întregime lumea delabru! suspendat în mijlocul Interpretez ca pe o· confesiune personajelor lui Cehov ca o lume tavanului fac mai adânci şi miste­ personală a sa, rândurile alese dintr­ anormală, fie devitalizată, trăind în rioase ,u mbrele mişcătoare în un­ un text al extrem de sensibilului autor afara realităţii, numai din amintirile ghere. In acest clarobscur de tonuri Aureliu Manea, care consideră frumoase ale .vremurilor bune de reci, sclipeau ca într-un pravoslavnic personajul Prospera din Furtuna lui altădată", ori din visele irealizabile ale templu obiecte aurite, pe pian o Shakespeare ca pe un artist ce-şi ia unei viitoare reabilitări miraculoase, preţioasă vază şi o icoanăferecată, rămas bun de la scenă, de la lume a unor indivizi de un egoism pe un scaun o carte legată în prerogativele şi puterile sale. profund feroce împinşi numai de marochin intarsiat cu aur, săbiile, (ianuarie 1999) Rosmersholm de Ibsen, Teatrul de Stat din Sibiu. Regia: Aureliu Manea. Scenografia: Marin Bodor. Cu: Nita Marius (Rosmer), Adina Raţiu (Rebecca) Constantin Stavu (Krol�. Livia Baba (Menajera), Nicu Niculescu (Brende�. Eugenia Papaiani (Beate), Valeria Paraschimb (Montensgard}.

AureliuMa nea:" Pentru mine acest texteste o demonstrare a ideilor de agitape oarbă, de teroare a prejudecăpi şi de ratare a înţelegerii legilor vieţii. Doresc să devină evidentă primejdia gândului în anumite împrejurări şi a stărilor psihologice pe care el le creează. Personajele participăcolec tiv la un coşmar pe care ţi-I provoacă singure şi care se încheie cu moartea eroilorprincip ali. Numesc acţiunile eroilor lupta cu balaurul. Am mutat acţiunea din planul ei real într-unul imaginar simbolic. Am creat un ritual el emoţiei oarbe şi al terorii. Am aderat la un limbaj violent. Violentăm nu din iubire pentru acest act în sine, ci pentru a transmite direct şi puternic înţelegerea noastră, a acestei piese, a esenţei ei. Am urmărit supunerea actorului unui special posibil de a fi repetat şi dezvoltat. Consider că am droga publicul prin reprezentaţile acestei piese sub o formă asemănătoare vieţii frumoase, normale şi echilibrate. Din iubire pentru omul spectator am căutat cu mijloace ce ne stau la îndemână să-i arătăm adevărata faţă a acestei lumi conţinute de text." (1968)

Auretiu Manea: "Teatrul l-am considerat întotdeauna experiment. Adică: modalitatea teatrală poate deveni o încercare de cunoaştere. Te atrul este o formă de artăcare este încă în imposibilitatea de a avea toate reflexele. Concepţia considerăriiteat rului doar din punctul de vedere al publicului poatedeveni, cred,un pericolpentru realizatori. Experimentul înseamnă în primul rând căutare individuală, pasionată şi lungă -la care poţi chema martori,dar a căror prezenţă nu trebuie nici să întrerupă, nici să modifice procesul. Teatrul de experiment poate deveni în sine un spectacol; teatrul de _mare calitate din lume a devenit spectacolca încercare. Întotdeauna am considerat spectacolul un mecanism,o structură în care fiecăruielement trebuie să i se acordeate nţie. Textele le-am considerat nişte cuvinte libere. Există modalităţi de teatru pe care înşişiauto �i le determină- dar pe carele-am refuzat. Textul pentru mine este teren liber, la carese pot aplicaconstrucţii ciudate. Imi plac foartemul t acele texte careau o unicătemă, obsesivă, îmi place caspec tacolul să fie un fel de variape pe o temă. Credîn dramaturgul care nu stă departe de teatru1 ci vine în mijlocul actorilor şi creează împreună cu ei. Nu ştiu, eu sunt doar regizor. Dar credcă aş face teatrul tot aşa. lncercările mele au fost întotdeauna şi încercările actorilor, niciodată n-am căutat singur şi sunt foartepasionat de ideea de a căuta să descoperim modalităţi inedite - păstrând unitatea acestor Încercări, dar având foarte mare grijă caacto rii să ajungă să înţeleagă că artalor este foartecomplic ată, că există în ei gesturi, stări, atitudini pe qareei nu le cunosc încă şi din experienţa noastră comunăaş vrea să ne mirăm împreună de ceea ce poatefi teatrul. In muncala această piesăam întâlnit doi actori de mare talent, de reală pasiune, dornici de a încerca orice şi caremi-au răspuns atât de exact, cu care am discutat atât de lejer, încâtconstrui rea spectacolului a fost un joc simplu." (1968)

Lucian Pintilie: "Spectacolul Rosmersholm al lui Aureliu Manea este, mi se pare mie, spectacolulcare la ora actuală îmi propune viziunea cea mai radical nouă despre actul teatral; este declaraţia cea mai fermă împotriva tuturor constrângerilor legate de o reflectare tradiţională a realităţii pe scenă; e un spectacol iconoclast, dar este inconoclastia unui preot aspirând spre adevăruri noi, semnificative, nu o iconoclastie agresivă de saltimbanc. E iconoclastia de tip Luther, bizuită tocmai pe o reabilitare a fanatism ului. Spectacolul e pur, refractar oricăror influenţe. Legătura cu Artaudşi Grotowski este atât de deschis şi loial mărturisită,atât de integrată modului în care Manea vrea să acţioneze spiritual asupra spectatorilor, încât a discuta despre influenţe - adică despre amintiri prost digerate - este pur şi simplu neserios. Sistemul plastic al mişcărilor, grafica atitudinilor reprezintă un codpreluat - el acţionează, însă, independent, original, folosind semnele de ritual ale codului. 24 TEATRUL�

Personalitatea acestui foarte tânăr regizor acţionează în acelaşi timp limitată şi stimulată de rigoarea canonului. Biciui rea, autoflagelarea, dincolode ideea morală conţinută, reprezintă unul dintre semnele grafice ale codului -e un element al canonului, e un cifru. Uneori Manea acţionează deliberat şi modest ca un ucenic, silabisind codul;el execută biciuiripe scenă, copiate exact după maeştrii săi spirituali; prin copierea,repetarea gestului, el se iniţiază în cunoaşterea cifrului (orice originalitate este exclusă aici şi împietează absolut fabulos, cu atât mai fabulos şi nebunesc cu cât străluceşte mai rece şi mai precis canonul; iar alteori,de câteva ori numai, e plat, obositşi derutat; cifrul acţio­ nează în gol, buzele repetă un mesaj cosmicobscur cu sensul nerelevat deocamdată [ ...). Intuiţia cea mai adâncă a spectacolului-î n acest spirit de libertate totală faţă de epicul pretextual (povestea pur şi simplu a piesei) -este crearea personajului Beate. Aici,Manea vădeşte un fel de simţ concretal misterului, o intimitate cu zonele de halucinaţie, sentimentul că le-a străbătut personal, atât de puternic creează valul de spaimă şi durere azvârlit înspre sală. [ . ..] Manea violentează astfel modul somnoros în care inhalăm fluxul cenuşiu al cuvintelor - ca o balenă care,plutind cu gura căscată în somn, înghite peşti sticle, ghete, bastoane, în sfârşit, orice. La Manea textul îşi caută, în propria sa realitate spirituală, expresia teatrală, legile unui alt ritm decât cel cotidian. Se creează, astfel, o nouă realitate sonoră, la început total neinteligibilă, apoi, odată cifrul stăpânit, de o claritate exemplară. Te xtul are o tectonică a lui - prăvălişuri de fraze - apoi deodatăcuvinte izolate care strălucesc cu mari spaţii între ele; cuvinte care se atrag, cuvinte care se resping, cuvinte-ţipăt, cuvinte-oboseală, cuvinte-tandreţe, cuvinte-spaimă, apoi cuvântul devine cântec. Frazarea normală se abandonează acestui ritm special teatral, redă cuvintelor forţa de a se relega strălucitor între ele, cu sensurile recolorate de un sânge nou. Aici, poate, în această revitalizare a cuvintelor, acţiunea şoc atinge punctul ei cel mai înalt. Cuvintele îşi recapătă magia, o nouă forţă de percuţie intelectuală şi metaforică." (1968)

Ana Maria Harti: "Fanatismul lui Ma nea este mai ales un mod categoric de a privi expresia teatrală. Fanatică este la el alegerea de început, pornirea, deschiderea sensibilă asupra operei puse în scenă. intâmplarea a făcut să mă aflu la Wroclaw, la Teatrul Laboratorium, în zilele în care Manea a descoperit spectacolul grotowskian. Am asistat la izbucnirea lui de entuziasm şi de aceea, în parte, Rosmersholm a fost pentru mine mai puţin o surpriză. Cunoscând modelul, preţuieşti mai sigur însuşirile discipolului. Manea s-a străduit să urmeze credincios metoda care-I fascinează. Nu poate fi vorba de copie; întâi, pentru că Grotowski este imposibil de reprodus exterior, fiind intim determinat în fiecare din soluţiile sale de conţinutulafec tiv şi de gândire care-iaparţi ne; apoi, pentru că, preluând codulexpresiv elaborat de Laboratorium, tânărul regizor român a lucrat liber, 1-a reinventat, i-a găsit alte înţelesuri, 1-a creat încă odată. S-a vorbit despre marea lui inspiraţie: aceea de a aduce în scenă, ca prezenţă continuă, activă şi în tăcere şi în nemişcare, pe femeia moartăa cărei amintire hotărăşte istoria eroilor. Regizorul a ştiut nu numai să transforme o complicată stare de spirit - remuşcarea, sentimentul vinovăţiei, teama de moarte - în acţiune teatrală directă şi violentă; el a dezvoltat scenic această acţiune, a desfăşurat-o în nenumărate variante, în aşa fel încât până la urmă destinul oamenilor de la Rosmersholm a apărut ca o cumplită încleştare cu moartea (ceea ce, într-un fel, schimbă accentele de idei ale piesei, mulţumindu-se cu o singură parte din viaţa ei foarte complexă). Însuşi portretul moartei era o puternică şi proaspătă creaţie a fanteziei, această moartăvie care nu mai semăna deloc cu trista, resemnata, iubitoarea şi deznădăjduita victimă despre carevorbeşte opera lui Ibsen, ci devenea o furie neînduplecată, ruptă dintr-un coşmar al sfârşitului implacabil. Câte odată ea coborapri ntre cei vii, îi urmărea pas cu pas, îi repeta gesturile «ca în oglindă)),îi îngenunchea, îi cuprindea cu braţele ei albe; atunci viziunea de vis era cutremurătoare. Manea, urmând încercările lui Grotowski, se îndreaptă către un scopcare atrage gândi rea multor oameni de teatru ai prezentului; regăsirea maximei încărcări. redescoperirea acelei măsuri a încercării supreme care nu încape în migala descripţiilor obişnuite. Să nu uităm: marele teatru grec începe cu martiriul lui Prometeu. Pentru a cuprinde inalta nevoie de adevăr a lui Oedip, suntem obligaţi să îndurăm calvarul obrazului cu ochii smulşi din orbite. Oamenii au nevoie de experienţa suferinţei maxime, de confruntarea neiertătoarecu durerea, pentru a regăsi înţelesurile de temelie ale vieţii; Altminteri tragedia, prin excelenţă zămislire a teatrului, nu şi-ar avea rost. De aceea gestul lui Manea este important."(1 968) , TEATRliLf

GeorgeBanu: "Aş numi acest spectacol «tragedia regizorului�>. Din ruinele textului ibsenian se înalţă fantoma sa devastată de neputinţa de a crea în libertate deplină. Rareori răzvrătirea a fost mai dramatică, mai profundă. Organismul piesei se sfărâmă sub presiunea unei realităţi noi, aceea pe care o propune spectacolul. Destinat unei eterne supuneri, regizorul, Sisif revoltat, se luptă pentru a împlini singur creaţia. La mijloc nu e orgoliu, ci doar nevoie de exprimare. Mărturisire plină de patimă, spectacolul, ca în marile epoci teatrale, are semnificaţia unui document al sufletului. Sursa misterului provine din primordialitatea universului şi a sensibilităţii. Aurei Manea transcrie fizic, literar, disputele spiritului şi astfel întreg spectacolul se fundamentează pe materialitate. Fantoma Beatei stăpâneşte straniu această lume ca oinvincibilă divinitate, discuţiile, mod perfidde a anula unicitatea fiinţei, de a o mutila, devin, ceea ce sunt în realitate, sfârşitoare torturi. Invazia argumentelor nu caută adevărul, ci doar modul de a anula independenţa, de a introduce pe altcineva într-un sistem de gândire străin. Aici se află nobleţea spectacolului, care arătând infernul capitulării pretinde demnitatea rezistenţei. Plasticaspect acolului se fundamentează pe grupaj şi iluminare. Impresia de dinamism din primele trei acte rezultă din consumul interior şi nu dintr-o excesivă mobilitate. Grupurile şi atitudinile conţinfrum useţi stranii în timp ce despotica dominaţie a întunericului sfâşiat de lumânări fascinează prin prezenţa gravă, periculoasă. Cineva spunea frumos: «cantitatea de clarobscur pe care o idee o ascunde este singurul indiciu al profunzimii sale, după cum • accentul disperat al râsului este indicele fascinaţiei sale�>. Scenografa Maria Bodor a construit dispozitivul auster ce pregăteşte parcă o execuţie. Lemnul crud al podium ului stabileşte o relaţie adevărată cu această lume arhaică, nedomesticită. Coincidenţa cu gândi rea regizorală este deplină. Copacul ce străjuieşte scena, trunchi contorsionatal naturii, se află acoloca o hieroglifă ce desenează sufletul eroilor."

Mihai Nadin: .în crispare, cantaţie, violenţă (a gestului), adică în zone refuzate, prescrise ale expresiei din teatrul de intenţie psihologică, el descoperăsurse ale înnoirii limbajului teatral şi nu ezită să le valorifice. Sigur că dincolode ceea ce constituieno utatea spectacolului,_sub aspectul său strict formal, trebuie să căutăm conţinutul, trebuie să aflăm idealul ce-l animă pe tânărul regizor. lntâlnirea sa cu textul lui Ibsen nu este întâmplătoare şi nu se rezumă la o lectură oarecare.El a văzut spectacolul ridicându-se din litera textului, 1-a intuit senzorial, cu o sensibilitate neobişnuită şi dacă a acţionat asupra replicilor - domeniu în care totdeauna se vor ivi discuţii -atunci a făcut-o cu credinţa în ideea pe care hotărâse să o susţină punerea în scenă. Această idee mi se pare a fi de altitudine filosofică: detaşată de om, abstractizată, manifestându-se pentru sine, fără o finalitate umană concretă,orice credinţă sfârşeşte prin a-1 sfâşia şi a-1 distruge pe om. Rosmer strivit între sistemul inchizitorial de restricţii şi fanatismul gratuit al " nonconformismului în sine trăieşte eşecul micului său elan utopic. (1968)

Radu Penciulescu: "Spectacolul cu piesa Rosmersholm mi-a lăsat o profundă impresie. M-am aflat în faţa unui act teatral viu, urmare a unei foarteserioase activităţi de elaborare. Spectacolul n-a minţit niciodată. N-am găsit nici unul din trucurile pe care nu rareori oamenii de teatru de diferite generaţii le mai folosesc pentru condimentarea spectaculară a realizărilor lor. Este un spectacol clar, lucrat profesional la un nivel remarcabil, ca urmare a unei activităţi de studiu deosebite. O realizare originală purtândamprenta celui care o semnează. Sigur că spectacolul este discutabil; dar care nu este? Şi dacă ne gândim bine, faptul artisticadevă rat începe acolounde încep şi controversele. Platitudinea, mediocritatea nu se discută, se consemnează doar câteodată. N-am găsit în acest spectacol obişnuitele teribilisme, nici căutări inutile în zonele formale, ci rădăcini adânc înfipte în problematica textului. Mă bucură că un om la capătul facultăţii reuşeşte să anime un colectiv de actori, să transfere şi altora entuziasmul său, să obţină atât de mult pe lina unei modalităţi de exprimare extrem de dificile. Cred căîncunu narea acestui spectacol va fi tocmai discuţia amplă - şi sper, pasionată - pe careo naşte." (1968) George Banu şi Aurelîu Ma nea 197t Anotimpuri de Arnold Wesker, Te atrul "Matei Mi Ilo" din Timişoara. Regia: Aureliu Manea. Cu: Florina Cercei (Beatrice), Ovidiu Iuliu Moldovan (Adam).

Aureliu Manea: .Spectacolulmeu e de fapt un spectacol anti-Wesker. Lucrurile s-au petrecut cam aşa: la lectura piesei am descoperitun Wesker schimbat, nesincer. Textul conţinemu lte replici şi situaţii false. Am considerat că ar fi o drogare a publicului reprezentând piesa sub forma ei obişnuită. De aceea am hotărât să realizez un spectacol anti-Wesker, un protest al arteiactoriceşti împotriva autorului, împotriva artei care minte, în general." (1968}

Aureliu Manea: .Textul folosea un limbaj aproape naturalist. Comentariul acestui text a început încă din discuţiile cu actorii, care erau nevoiţi să interpreteze personaje lipsite de fantezie, sărace sufleteşte. Spectacolul se derula odată cu piesa, dar, în clipele de neîmplinire spirituală a eroilor, actorii se blazau voit şi spectacolul se oprea pentru două minute, adică actorii se aşezau pe scaune sau pe scândura scenei. În felul acesta ei simulau că se odihnesc. Acest lucru se repeta obsesiv, ori de câte ori eroii deveneau penibili, falşi, sau erau în situaţii neveridice. Unii spectatori se arătau foarteim presionaţi, în timp ce alţii nu suportauspectac olul şi plecau." (1969)

Ovidiu Iuliu Moldovan: .E greu să relatezi o repetiţie cu Aureliu Ma nea, s-o povesteşti. Ea ar trebui retrăită. N-avea nimic comun cu tot ceea ce ştim noi despre repetiţiile obişnuite practicate în teatru. Totul se desfăşoară ca într-un ritual, o stare de sacralitate în care concretulşi tot ce înseamnă material şi tangibil se contopeau într-o vrajă, într-o stare fascinantă în care cuvântul e anulat, dar forţa lui se redescoperea,în altă dimensiune. De pildă, una din dimensiuni, care pe mine m-a sensibilizat profund, este cea muzicală a cuvântului, incantatorie pe care el o cultiva până la perfecţiunea armoniei muzicale. E foartegreu să vorbeşti de Aureliu Manea, pentru că limbajul e atât de sărăcăcios, impune o comunicare mult prea ternă şi obişnuită. Despre el trebuie oficiat ca într-un ceremonia!, un ritual plin de mister şi de inefabil. Aşa cum e tot teatrul lui şi toată artade careeste invadat acest copil-minune al teatrului românesc. Pentru mine reprezintă primul impact cu marele teatru, cu teatrul cu semne, teatrul codificat, teatrul încifrat pe care, cu o dexteritate inexplicabilă, chiar şi acum după atâţia ani, acest ucenic vrăjitor al scenei româneşti îl mânuieşte fără cusur. To t ceea ce am făcut şi ce fac în continuare poartăampr enta şi pecetea acestei mari prietenii în plan artisticşi uman cu forţa lui copleşitoare.Personalit ate copleşitoare, atrăgea şi fascina generaţii de actori, dar născând şi adversari înverşunaţi. Îmi explic acest contras� de la iubire la revoltă prin forţa lui de a recrea strivitoare viziuni spectaculare vizavi de textele asupra cărora se apleca. Nu voi uita niciodată întâlni rea cu Wesker la sesiunea I.T.I.19 68 de la Bucureşti, când s-a prezentat în premieră piesa Anotimpuriîn care jucam alături de Florina Cercei în regia lui Aureliu Manea. Scriitorul englez a spus: «Aceasta nu e piesa mea, nu o recunosc şi nu mă recunosc în nimic, dar regizorul e genial. Aveţi grijă de el.)) Puţine teatre din lume se pot bucura de un asemenea privilegiu. El conţine premisele culmilor în materie de teatru. Ca orice mare artist, Manea este un om extrem de special şi el trebuie ocrotit, înconjurat cu multă tandreţe, iubire şi încredere. Toate marile lui experienţe teatrale s-au materializat într-un climat de prietenie şi de tandreţe umană. Senzaţia celei mai mici adversităţi îl demobilizează şi îl prăbuşeşte. Aureliu Manea trebuie ocrotit, înconjurat cu multă tandreţe, iubire şi încredere." zg 1EA1�liL--r

Mihai Dimiu: "Pe scenă, un mic podium. Pe el, câteva proiectoare cu stativ şi câteva mobile banale (şi, prin aceasta, neobservabile); la capătul lui, în parteaopusă rampei, două-trei practicabilepuse în picioare, pe muchie, alcătuiesc un fel de zid. Nici unul din elementele scenice nu a fost gândit de vreun decorator pentru acest spectacol, toate au fost culese din inventarul cel mai obişnuit, le simţi uzitate şi uzate: mobilele sunt patinate real de atâta folosire, iar foile de practicabil le bănuieşti bătătorite de generaţii. Toate elementele au această singulară autenticitate, sunt una cu scena, fac parte din ea, sunt înnobilate, de ani şi ani, prin cea mai apropiată atingere cu actorii şi cu tehnicienii de teatru. Duhul scenei li s-a impregnat, a devenit o entitate materială, le e acum componentă. În acest decor care nu e decor(realizarea cadrului se datorează tot regizorului), se desfăşoară spectacolul. Omul din sală se simte la început derutat de modalitate; cei doi parteneri stau statuari şi se mişcă hieratic, vorbirea le e lapidară -fiecare cuvânt pare articulatdefin itiv, conturat pe toate dimensiunile, parcă e sculptat. Prin asta, sunetul şi imaginea nu curg, nu se înlănţuie, nu devin, ci apar ca o sumă de stări succesive. În comportarea lor pregnantă, dar nefirească, actorii parcă îndeplinesc un rit, parcă oficiază o liturghie întunecată. Sunt îmbrăcaţiîn alb-negru, arborează pelerine, mişcările revin uneori, sacadate, obsesive, ca un refren pentru ochi. Acolounde autorul a cerut versuri sau cântece (fără a preciza titluri anume), regizorul a folosit pasaje în franceză sau în engleză, care sparg tiparul nostru tonic printr-o muzicalitate incantatorie, poate puţin misterioasă, în orice caz aparte,ca o latină nouă într-o mesă a religiei scenice. Proiectoare sfâşie bezna, de obicei ţâşnind de sus, de la pod, creând, prin verticalitatea fasciculului, impresia unor coloane. Dar rolului lor, arhitectural se asociază cel al proiectoarelor de pe stative: cei doi actori le mânuiesc orizontal, în chiar evoluţia relaţiei de scenă; ba se pun ei înşişi într-o altă lumină, ba se năpustesc cu razele asupra spectatorilor, smulgându-i din anonimatul compliceal penumbrei, orbindu-i pe rând. Funcţia simbolică e peremptorie. Smuls din atitudinea moale, de siestă, faţă de spectacol, fiind violentat, nu înregistrezi asta păgubitor: căci întunericul nu e tenebros, ci doar un excelent fundal contrastantpentru lumină; iar pulsaţia brutală a electricii nu are nimic gratuit, nu e doar un artificiutehnic, regizorul îţi vorbeşte expresiv prin toate mijloacele pe care i le oferă scena: lumina a devenit şi ea actor şi îţi atrage atenţia prin propriul ei limbaj asupra replicilor cardinale. To ată ţesătura spectacolului, deşi o surprinzi foartecompusă, atinge organicitatea . . . . La un moment dar, începi să oboseşti. Deliberarea actului scenic, legiferarea lui strictă, ceremonialul încep să ţi se pară excesive. To cmai în acel moment critic, te surprinde o anume flexiune: unele fraze sunt emise cu firescul cel mai deplin, mişcarea devine naturală. Tresari, redevenind asiduu. Artificiosul revine - dar nu perpetuu; el va fi din ce în ce perforatde reveniri ale cotidianului. Spre final, maiestuozitatea preconcepută e exilată, de la mişcare şi cuvânt şi până la îmbrăcăminte: «Îmi păreai un zeu» -se mărturiseşte Beatrice, şi astfel i se dă spectatorului cheia cu care poate deschide retrospectiv toate po�ile prin caretrecuse fără să ştie cum, şi se face evident că spectacolul relatează povestea unei iubiri, poate a tuturor iubirilor, în care hiperdimensionarea şi aura cvasidivină şi extraordinarul şi excepţionalul se năruie odată cu sleirea subiectivităţii exacerbate a celor doi; iar în final ambii zei se dovedesc a fi simpli oameni. Sau, dacă vrea, acelaşi spectator poate înţelege că, atâta timp cât iubesc, oamenii sunt zei." (1969)

Sorin Titei: "Au rei Manea realizează un spectacol răscolitor,bântuit de nelinişti care aduc parcă pe scenă suflul pârjolitor al tragediilor antice. Timpul primeşte rol de destin implacabil, marcând sentimentele, iar călătoria, pe care ne-o propune regizorul, are loc undeva, «în a sufletelor mină», după cum ar spune Rilke, un voiaj «au baut de la nuit», în care sufletele se sting zvâcnind dureros, tu rănile larg deschise, orice vindecare fiind simplă iluzie. Un spectacolîn care drama sentimentală se converteşteîn poem solemn şi tragic. Pentru că e mai mult decât evident că opţiunile lui Aurel Manea merg spre acel teatru aflat undeva foarte aproape de ritual şi iniţier� magică, un teatru care să reînvie vechile şi esenţialele virtuţi alespecta colului [ ...]. Pornind de la ideea că orice derulare a anotimpuri lor, fie că e vorba de cele interioare sau de cele naturale, presupune existenţa elementului ritualic, i se dă textu­ lui o tonalitate de litanie, de incantaţie liturgică, bărbatului oferindu-i-se rolul de oficiant. El este semănătorul care cu gesturi solemne aruncă sămânţa şi femeia este pământul care o primeşte şi o face să rodească. [ ...] Mă gândesc cât de solemn poate fi un reflector, purtat dintr-o partea scenei în alta ca o ofrandă; jeturile de lumină care izbesc spectatorii joacă întregind şi completând mişcarea actorilor, aşa cum am spus, de o plasticitate remarcabilă." 3o TEAT�lJL--r 1EA1�liL7 31

� 1�(lJ-1��� (� � � � 1�66-1�6"])

Fi/octet de Sofocle, Te atrul Naţional .Vasile Alecsandri" din laşi. Regia: Aureliu Manea. Scenografia: Marga Ene-Bădărău. Cu: Teofil Vâlcu (Fi/octe�, Costel Constantin (Neoptolem), Ion Schimbinschi (Odiseu), Puiu Vasiliu (un spion), Virgil Raiciu, Sergiu Tudose, Costel Popa, Valeriu Bobu (corife1).

Aureliu Manea: "Piesa Fi/octet de Sofocle are la bază un conflict foarte puternic: ciocnirea între o ordine dură, de fier, o ordine neiertătoare ca un mecanism şi una dintre cele mai dureroase suferinţe umane posibile. Filoctet seamănă cu preoţii budişti din Vietnamul de sud care îşi dau foc. El nu iartă lumea nedreaptă, el nu se supune ei, preferă durerea în locul supunerii la o «Ordine» nedreaptă. E un om care se află într-o condiţie înfiorătoare. Nimeni nu poate înţelege suferinţa lui. Scena e plină de soldaţi. Între aceşti soldaţi Filoctet se târăşte suferind. Împotriva fierului, a armelor, ţipă carnea şi sângele lui. Protestul lui durează până la un moment dat, apoi încetează; de aceea, spectacolul se încheie sumbru. Spectacolul are o temă unică, obsesivă: aceea de mecanism neîndurător. Filoctet este un om care posedă o armă foarteputernică. Numai cu ajutorul său şi a armei sale cetatea Troiei va putea fi cucerită. Dar el a ajuns un om izolat, prin urmare trebuie supus mecanismului social condus la modul absolut de câţiva oameni. Piesa devine politică. Alegerea pe care o va face Filoctet - de a se lupta sau nu la Troia - devine un fapt esenţial pentru o întreagă comunitate. Filoctet, omul nesupus dictaturii, cedează, renunţă la acea sinceritate pură şi sălbatică, devenind un oarecare membru al conducerii armatei greceşti, fără a se mai deosebi de Odiseu sau de Atrizi, un general conformist, fără nume. Motivul acestei alegeri este slăbiciunea, o slăbiciune care se află în condiţiasa de om, pe care o înţeleg când mă gândesc numai la el, dar pe care nu vreau să o mai înţeleg când mă gândesc la populaţia Troiei. Filoctet este un om, şi condiţia sa dureroasă îl obligă să-şi caute lin.iştea. Moartea o putem accepta, pare a spune Sofocle. Dar durerea continuă este ceva care nu are sens, e absurdă, e o pedeapsă mult prea mare pentru el. De aceea, Filoctet va încerca şi sinuciderea. Alegând însă drumul supunerii, drumul tămăduirii, plecând la Troia pentru a o pustii, el devine un element al mecanismului de distrugere. Filoctet a fost înşelat de cei în care a �rezut. Trecând printr-o crudă experienţă a durerii, ca un rege Lear, el se supune din nou celor care I-au minţit. Având de ales între a rămâne toată viaţa un om suferind, a se sinucide sau a reintra între oameni printr-un umilitor compromis, el este nevoit să opteze pentru ultima soluţie. Cred că în această situaţie limită stă tragismul personajului. Găsind aceste semnificaţii ale piesei, am dorit să le şi transmit. Am căutat împreună cu actorii şi realizatoarea scenografiei să obţinem o împletire perfectă între sensurile şi forma spectacolului. Piesa va fi prezentată de noi pe o construcţie de scenă elisabetană. Ea este, în concepţia noastră, nu numai un spaţiu de joc expresiv. Semnificaţia ei estetică este legată de o prezentare viole.ntă a istoriei, de o etalare nudă a celor mai brutale şi sângeroase acţiuni umane. Ea reprezintă un semn al unei modalităţi de expresie teatrală pe care ne-o însuşim. 32 TEATfi!LIL--r

Despre arcul lui Filoctet se vorbeşte în piesă ca despre un obiect cu o putere supranaturală. Aceasta ne-a sugerat o analogie care ni se pare posibilă. El este o armă secretă, un mecanism special cu o capacitatede distrugere imensă. Acţionat pa�ial, arcul este folositor. Prin el Filoctet ucide fiare şi îşi procură hrana. Pus în acţiune totală ­ distruge o lume întreagă şi chiar pe mânuitorul lui. S-a căutat să nu se dea o formă specială acestei arme în jurul căreia se dezvoltă conflictul piesei. S-a căutat o prezentare pe cât posibilconfuză aei, pentru caimagi naţia spectatorului să nu fie stânjenită. Am căutat să sugerăm ideea că personajele piesei aparţin unui timp general - în psihologia, îmbrăcămintea sau armele lor îmbinându-se două caractere: caracterul primitiv şi caracterul modern. Război­ nicii sunt primitivi în psihologia lor. Sălbăticia lor (crimele au devenit fapte obişnuite pentru ei), ritualuri le reli­ gioase crude, care provin din spaimă, duritatea lor, datorată unei vieţi chinuite de un război monoton care durează de zece ani, - totul trebuie să participe la desemnarea comportamentului oamenilor acestui timp general plin de asprime. Am sugerat, în acelaşi timp, că ei pot aparţine unei lumi dezvoltate din punct de vedere tehnic, ideea noastră fiind aceea de a demonstra că orice lume de războinici semnifică o umanitate barbară, crudă, oricât de avansată tehnic ar fi ea. Fascismul a demonstrat acest soi de sălbăticie, în plină eră modernă." (1966)

Ştefan Oprea: .Spectacolulurmăr ea o prezentare violentă a istoriei, o etalare nudă a celor mai brutale şi sângeroase acţiuni umane, cu racorduri foarteclare la actualitate. Înainte de începutul propriu-zis al piesei, regizorul a compus un moment în care ostaşi costumaţimodern (şi neutru - putând fi, deci, din orice partea lumii) se antrenau -cu o violenţă sălbatică - pentru luptă, dar şi ca terorişti. Circumscrierea în universul contemporan era expresă. Între altele, arcul celebru al lui Filoctet, capabil să aducă moarteşi pustiire, era prezentat ca o armă modernă de distrugere în masă (aluzie clară la bomba atomică!). Personajele piesei erau concepute - în spectacol - ca apa�inând unui timp general amt prin îmbrăcăminte şi arme, câtşi, mai ales, prin psihologia lor în care se îmbina caracterul primitiv cu caracterul modern. Crima era fapta lor cea mai obişnuită. Până şi ritual urile religioase erau pline de cruzime. «Am sugerat - mai zicea Aureliu Manea într-un interviu- că ei (războinicii, n.n.) ·pot apa�ine unei lumi dezvoltate din punct de vedere tehnic, ideea noastră fiind aceea de a demonstra că orice lume de războinici semnifică o umanitate barbară, crudă, oricât de avansată tehnic ar fie ea. Fascismul a demonstrat acest soi de sălbăticie, în plină eră modernă)). Spectacolul făcea trimiteri clare la expresionism şi la teatrul cruzimii, regizorul căutându-şi - între aceste modalităţi - un ton propriu şi, chiar dacă era un spectacol de începător (era primul contact cu un teatru profesionist), cu ezitări, cu nesiguranţe în expresie, era, în acelaşi timp, lucrarea unui artist autentic, cu viziuni şocante, ieşite din obişnuit. Stilul lui, atât de original, se conturacu claritate. . Spectacolul a fost privit cu neîncredere, realizarea lui fiind mult tergiversată. Caracterul lui declarat politic şi aluziile foarteevidente la Vietnam au făcut ca premiera să fie multă vreme amânată. Între timp, Aureliu Manea şi-a terminat studiile, a devenit regizor, a lucrat, în alte teatre, spectacolele Rosmersholm şi Anotimpurile şi abia apoi a fost susţinută premiera cu Fi/octet, la 7 februarie 1969." (4 ianuarie 1999) TEAT�lJL-r 33 >4 TEATRUL� -

5� 1161-1110

Britannicus de Racine, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Regia: Aureliu Manea. Scenografia: Mihai Mădescu. Cu: Florin Măcelaru (Britannicus), Cornel Nicoară (Nero), Marta Savciuc (Agrippin a), Lucia Ştefănescu Dobre (Junia), Teodor Danetti (Burrhus), Boris Petroff (Narcisse), Marga Pavlidis (Albina).

Aureliu Manea: "Mă atrage foarte mult teatrul lui Racine. El a fost călugăr, educat de jansenişti în spiritul unei severe concepţii etice. Textele lui implică un sondaj psihologic foarte adânc şi, prin aceasta, mi se par a fi foarte moderne. Apoi, acest canon al teatrului clasic - unitatea de timp, de loc şi de acţiune- este un prilej de desfăşurare interioară a actorului, de luminare a unor zone nebănuite ale sufletului omenesc. Piesele lui Racine conţin pasiuni fascinante prin intensitatea lor şi Britannicus nu face excepţie. Aş vrea să vorbesc în spectacol despre drama celui care, aflat în vârful piramidei sociale, tânjeşte după iubire, se chinuie fără iubire, să arăt că viaţa fără dragoste este un deşert. Şi aş vrea, în acelaşi timp, să transpară ideea yoghină că setea nestăvilită de putere, ambiţia, viclenia mutilează nu r:�umai· spiritul, ci şi corpul. Concepţia lui Racirie că pasiunea este nimicitoare, devastatoare se traduce prin contorsionările la care sunt supuşi actorii. De-a lungul întregului spectacol, personajele vor chinuite fizic de pasiune." _ fi (1969)

Liviu Ciulei: "Una dintre cele mai importante - şi puţinele - lecţii de regie pe care le-am luat în viaţa mea, am luat-o de la Ma nea, de la ceea ce dorise el să facă în Britannicus de Racine." ( 1970)

George Banu: "Hă�uit de teme fundamentale - moartea, dragostea, teroarea - universul său e obsesiv şi, totodată, exprimabil doar prin teatru. Ideile fixe sunt scheletul ce protejează fiinţa, geometria ce o scoate din natura bastardă conducând-o către splendowea umană. Britannicus e o tragedie a neputinţei de a se găsi pe sioe. R. Barthes scrie: «Disperarea lui Neron ... este disperarea unui om condamnat să îmbătrânească fără a se naşte niciodată». Manea dezvoltă teatral, cu o rară putere de sugestie, intuiţiile criticului francez. Împreună cu scenograful Mihai Mădescu, închipuie o arhitectură funerară ce concentrează structura spaţiului racinian; camera, «teritoriul puterii», e separată printr-un mut şi periculos perete de anticameră, loc unde explodează evenimentul. Erosul în viziunea lui Manea stăpâneşte mitologic lumea şi corpurile. Femeile întotdeauna descind dintr-o arhaică pădure, emanând o invadatoare senzualitate subterana, bărbaţii sunt slabi, cu puteri reduse, ei fiind înhăţaţi de erosul feminin, tentaţie şi panică totodată. Căutările îndrăgostiţilor sunt căutările unor corpuri în care s-au înţepenit ca nişte piroane amintirile iubirii. Devenind corpuri dorite, ei rezistă acestui cancer al memoriei: timpul. Universul s-a fisurat sub presiunea aceluia despre care Agrippina spunea cu durere: «Oricând o tiranie - se anunţă ca un soare•> . Manea creează această stare de insecuritate prin intermediul unui grup de personaje, care transmite, resimte, .impune ordinele şi stările imperatorului, ce devine astfel prezenţă conti'nuă, monstru indic cu milioane de ochi şi urechi, de braţe şi picioare. Te roarea, suge-r ează Manea cu o adâncă intuiţie, aj unge până la dimensiunea unui act erotic substituit. Acelaşi grup realizează o constantă stilistică a lui Manea: transcrierea literală a situaţiilor. Una dintre cele mai tulburătoare scene e aceea în care Palas, condamnat la exil, printr-o invizibilă şi halucinantă reţea magică întinsă de Nero, se pulverizează, rămânându-i, ca altă dată pe caldarâmul Hiroshimei, doar umbra împietrită. Imaginile sale distrug delectarea senină: plecarea lui Britannicus e o ascen­ siune spre moarte, atracţie stranie a unui prinţ fericit, Agrippina, rostindu-şi monologul, stă ferecată sub lespedea propriilor crime, trup înţepenit ce flutură un fantastic drapel, Iunia, într-o scenă de o neînchipu ită frumuseţe, dispare peste mări în declin, peste prăpăstii lunare, îngheţată între viaţă şi moarte, chip imobil al dezastrului neronian." (1969)

Sebastian Costin: "Spectacolul are o dublă valenţă, vizibilă în toate componentele sale. Pe de-o parte,pri n intermediul limbajul, istoria ni se comunică integral, fără derogări fundamentale de la accepţia ei clasică. Într-o frazare amplă, în versuri despovărate de clinchetul superficial,dar totodată ferite de rostirea prozaică, diurnă, cu care ne-au deprins unele îndoielnice experimente, ni se comunică povestea unui Nero avid de putere, care încearcă să-şi dobândească, prin distrugere, independenţa faţă de lume. Pe de altă parte, în jurul poveştii şi al consecinţelor ei, regizorul ţese un sistem complicat de imagini plastice, o adevărată plasă cinetică, de mare frumuseţe şi sugestivitate. Din punctul de vedere al semnificaţiilor, acest sistem se constituie întrucâtva într-un al doilea spectacol, simultan şi complementar ceiui dintâi. Căci mişcarea actorilor nu este, aproape nicăieri, un simplu comentariu plastic al replicii, o obişnuită echivalenţă vizuală a ideilor. Puternic stilizată şi esenţializată, mişcarea are aici menirea de a propune impresii, de a crea stări de spirit, de a încorpora atitudini. Există chiar şi un fel de cor mut, care se exprimă exclusiv prin intermediulgestu lui, dar a cărui funcţie nu este cea cla�ică, de a da ·replica protagoniştilor, ci de a-i învălui într-o reţea difuză de reacţii, fără conţinut simbolic precis, dar toc'mai de aceea de.schis.ă unor sugestii multiple. Să adăugăm că tânărul regizor conduce acest angrenaj subtil cu o mare credinţă în virtuţile lui teatrale, cu o admirabilă consec: venţă." (1969)

V. Mischilea şi Bucur Stan în .Sub clar de Scenă din .Roata în patru colţuri" Marica Munteanu în .Hangiţa" de Goldoni lună" de T. Mazilu Aceşti îngeri triştide D.R. Popescu, Teatrul .Matei Mi Ilo" din Timişoara. Regia: Aureliu Manea. Scenografia: Doina Pop Almăşan. Cu: Florina Cercei (Silvia), Horia Georgescu (Ion), lrene Flamann (Îngerul alb), Cătălina Popescu (Îngerul negru), Ion Cocieru (Petru), Gheorghe Pătru (Marcu), Ecaterina Herberescu (Ioana), Sever Câmpeanu (Tată/ lui Ion), Miron Şuvăgău (Cristescu) .

Aureliu Manea: .în text mi-a plăcut o idee în legăttJrăcu trecutul, pe care am căutat cu îndârjire s-o dezvolt. Textul m-a stânjenit, însă, printr-o violenţă vulgară, concepţia mea de teatru promovând forme de ritual care caută puritate, mersul religios al sensului care înseamnă gravitatea actului. Invadat de naturalism, am urmărit să mă apăr, şi de aici s-a închegat, s-a născut estetizarea reprezentării. M-am distanţat de text, cuvintele au devenit forme «song» (recitara brechtiană). Pentru a distanţa actorul de emoţiile personajelor am întrerupt de multe ori spectacolul, care de fapt se denaturează pe sine însuşi de repetate ori (de pildă proba de microfon). L-am îmbrăcat pe Ion într-o cămaşă cu jabou, elegantă, curată pentru a-1 distanţa într-un fel de condiţia lui trecută. Şi pentru a fi consecvent cu respingerea naturalism ului, respingerea poveştii, am transformat piesa în moralitate asemănătoare moralităţii medievale şi asta pentru că Ion, aşa cum am considerat, cultivă o nouă religie a adevărului. Lupta dintre bine şi rău devine lupta dintre îngeri şi umbră. Este primul spectacol al meu de distanţare faţă de emoţii, de efecte raţionale conduse în sens brechtian. Am destăinuit ideile autorului exprimate naturalist, deoarece piesa (care are ca acţiune principală vorbirea) la niine devine agresivă prin puterea ce-i acordă microfonul. Eroii sunt îndureraţi de un trecut de tristă amintire căutând dar negăsind încă formele de viaţă pentru viitor, personajele nereuşind să acţioneze. Crispările se descarcă prin electrica cuvântului.." (1970)

Traian Liviu Birăescu: .Spectacolul timişorean a potenţat, mai cu seamă prin metafore vizuale, poezia textului. Apoi, caun corolaral bogăţiei metaforei, al neostenitei fantezii regizorale, prin investirea fiecăruielement din spaţiul de joc cu funcţii proprii şi specifice: valenţele textului dramatic sunt subliniate prin mijlocirea unor microfoane; în scenă apar figuri alegorice care amintesc de moralităţi le medievale; năzuinţa spre ideal e surprinsă proiectând pe fundal, într-o lumină irizată a reflectorului, căţărarea opintită a unui înger spre înălţimi: sensul replicilor e subliniat de bătaia unui gong. lată câteva dintre exemplele care învederează nu numai măiestria profesională a tânărului regizor, ci şi o viziune regizorale bine conturată." (1970)

George Banu: .Pentru Aureliu Manea, piesa lui D.R. Popescu e o nesfârşită nostalgie ·a neputinţei zboruluico mun. Ion şi Silvia se despart, deşi fiecăruia celălalt îi apare caunic ă şansă de salvare: nunta e imposibilă. Rochia de mireasă, miracolintre cer şi pământ, coboară şi apoi înţepeneşte ca un fruct coptde care eroii se tem, căci, «nunta înseamnă maturizare şi maturitate, intrare în cealaltă etapă a zborului în care poate exista, alături de zbor, cădere şi moarte». Acest spectacol elegiac, psalmodiat cu o lentoare gravă, are consistenţa unei bărbăteşti Iubiri, în care, mai mult ca oriunde e implicată demnitatea umană. În gerii trişti sunt îndrăgostiţii care nu se unesc pentru că se respectă prea mult. A iubi înseamnă pentru Silvia şi Ion o protecţie împotriva decepţiei pe care fiecare o ştie iminentă. Aureliu Manea se detaşează de aparenţa reală a personajelor, el propunând simboluri pe care le inscrie in acest prelungcântec (de aceea cred că şi textul trebuia să suporte acelaşi regim de esenţializare). Decorul Doinei Pop � conceput cu o deosebită şi sugestivă pregnanţă: un planşeu imparteimagi nea scenică in două, lăsând jos o bandă îngustă, iar deasupra o deschidere largă, de unde se marchează, in alte sfere, ecoul acestor vieţi la care asistăm. Aici stăpâneşte dominator un idol straniu. Manea de multe ori a oferit imagini literale ale sensurilordin A 9 textele tratate; procedeul apare şi acum, dar mult atenuat. Ingerul alb (interpretat cu un fascinant farmec de lrene _Fiamann) şi Îngerul negru (Cătălina Popescu) nu mai ţâşnesc din adâncuri infiorătoare, ci participăsenin metaforic la iubirea oamenilor. O scenă memorabilă încheie actul l: Îngerul alb se caţără pe o scară şi, sub tirul fulgerător al Îngerului negru, se prăbuşeşte la nesfârşit. În actul III are loc frumoasa mutaţie: Silvia execută gesturile Îngerului alb, . iar acesta pe ale ei. Unei asemenea soluţii, ce ascultă parcă de principiul alegoric medieval, îi răspund contrapunctic o sumă de simboluri ale civilizaţiei moderne. Eroii vorbesc deseori la microfoane- poate şi de aici provine sentimentul de vastitate al iubirii lor - muzică uşoară, de un elegant lirism, le acompaniază replicile. În acest amestec de instrumentaţie medievală şi actuală se află o meditaţie asupra dragostei. Manea, până acum sincopat şi halucinant in spectacolelesale, povesteşte aici un basm. Silvia, rostind in final «A fost odată ... ,� oferă cheia intregii montări: îndepărtatăpoveste a unei iubiri neînlăn ţuite. Oamenii carevisează zburând trebuie să rămână până la capăt singuri." (1970)

Recital de poezie, Teatrul de Stat din Timişoara. Regia: Aureliu Manea

Andrei Băleanu: "Un spectacolde poezie pe care acelaşi regizor 1-a pregătit la Timişoara se deschidea cu imaginea unui tânăr înfăşurat maiestuos într-o mantie de cavaler incoruptibil ( ••Pururi tânar, înfăşurat in manta-mi. . . » - Eminescu). Urma un panoptic al secolului nostru, în care tinereţea apărea când avântată, când neliniştită, afişându-şi tumultuos idealurile şi speranţele, urmărită de ameninţarea războaielor, întinată uneori de ipocrizie şi frivolitate. (Ironia este la Manea la fel de nimicitoare ca şi mânia: un june spunea versuri facile de amor, pe care trei fete le recepţionau simultan, chicotindîn trei variante personale şi bătându-le fiecare, automat, la câte o maşină de scris imaginară; la sfârşit, donjuanul azvârlea cu indiferenţă textul dictat, iar hârtia ajungea in tulumba măturătorilor.) Era un recital al contrastelor, al întrebărilor chinuitoare ori sarcastice, printre care apăreau însă, tonifiant, străfulgerări de sublim. În încheiere, o poezie închinată străvechiului pământ al patriei. O masă dreptunghiulară, de lemn, era aşezată în mijlocul scenei. Tineriiin terpreti aduceau o pâine mare, rotundă, rupeau fiecare câte o bucată şi o mâncau in tăcere, solemn, uniţi în acelaşi ritual străbun. După o excursie frământată şi contradictorieîn inima epocii, Manea se lntorcea la certitudinile grele, permanente, pe care le vedeam parcă apărându-le neclintit cu spada în mână." (1970)

5� 1110-1111

Tlgrul de Murray Schisgal, Te atrul de Stat din Turda. Regia: Aureliu Manea. Scenografia: arh. Monica Mărgineanu. Cu: Vladimir Brânduşi, Elena Jitcov

Aureliu Manea: "La Turda aş fi lucrat orice. Mi s-a propus Tigru/ şi l-am acceptat pentru că îmi oferea posibilitatea de a încerca un exerciţiu de stil. Piesa are două personaje şi prin ele Schisgal, foartesub til, creează o fină ironie nu doar la adresa unor tipuri americane, dar şi la adresa unui teatru furios şi crud. Pentru mine a însemnat şi posibilitatea de parodia anumite formule. Spectaoolul, este, deci, un exerciţiu de stil, cu o singură temă, o incercare de joc teatral. Dacă-1 va înţelege pe autor, poate va înţelege fina lui ironie şi accentelepe care le-am pus noi în construcţia · relaţiei, atenţia pe care o acordăm evoluţiei personajului principal -şi atunci totul va fi bine. Te atrul l-am considerat întotdeauna experiment. Adică: modalitatea teatrală poate deveni o încercare de cunoaştere. Teatrul este o formă de artăaflată încă în imposibilitatea de a avea toate reflexele. Concepţia considerării teatrului doar din punctul de vedere al publicului poate deveni, cred, un pericol pentru realizatori. Experimentul înseamnă în primul rând căutare individuală, pasionată şi lungă -la care poţi chema martori, dar a căror prezenţă nu trebuie nici să întrerupă, nici să modifice procesul. Teatrul de experimentpoate deveni în sine un spectacol; teatrul de mare calitate din lume a devenit spectacol ca încercare. Întotdeauna am considerat spectacolul un mecanism, o structură în care fiecărui element trebuie să i se acorde atenţie. Te xtele le-am considerat nişte cuvinte libere. Există modalităţi de teatru pe care înşişi autori� le determină- dar pe care le-am refuzat. Te xtul pentru mine este teren liber, la care se pot aplica construcţii ciudate. Imi plac foarte mult acele texte care au o unică temă, obsesivă, îmi place ca spectacolul să fie un fel de variaţie pe o temă. Încercările mele au fost întotdeauna şi încercările actorilor, niciodată n-am căutat singur şi sunt foartepasionat de ideea de a căuta să descoperim, la Turda, modalităţile inedite - păstrând unitatea acestor «încercări», dar având foarte mare grijă ca actorii să ajungă să înţeleagă că arta lor este foartecomplic ată, că există în ei gesturi, stări, atitudini pe care ei nu le cunosc încă şi în experienţa noastră comună aş vrea să ne mirăm împreună de ceea ce poate fi teatru. În munca la această piesă am întâlnit doi actori de mare talent, de reală pasiune, dornici de a încerca orice şi care mi-au răspuns atât de exact, cu care am discutat atât de lejer, încât construirea spectacolului a fost un joc simplu. Admir temperamentul lui Vladimir Brânduşi, virtuozitatea lui în mişcarea scenică şi sunt încântat de subtilitatea şi marea precizie în nuanţări ale Elenei Jitcov. Scenografia e una dintre cele mai mari bucurii ale mele la acest spectacol. Am lucrat cu un om care debutează în scenografia, arhitecta Monica Mărgineanu. E un colaborator de mare rafinament, care m-a înţeles foartebine şi a ştiut să creeze un decor asemenea spectacolului - un joc de culori şi elemente. Are multă ironie, dar şi gravitate,

· Monica Mărgineanu ştiind să acorde nuanţe unor culori. Decorul este o structură în care spectacolul primeşte valori în plus. Mie îmi place foarte mult şi aş vrea să continuămcolaborarea, aş dori ca Monica Mărgineanu să devină un real scenograf." (1971)

Nicolae Prelipceanu: "Numărătoarea inversă din genericul spectacolului, numărătoare introdusă de regizor, nu face decât să ne prevină asupra stabilirii pe orbita cunoscută a celor două personaje, iniţial dezechilibrate, fiecare din motive proprii. Scara din dreapta scenei este un alt element care marchează dezechilibrul iniţial al personajului Ben. Sus în vârf se rotesc cele mai aspre sentinţe, dar jos, la picioarele ei, cine susţine acest rudiment de edificiu care se clatină, dacă nu captiva înfricoşată? 4o TEAT�LIL'-J·

Spectacolul este conceputde Aureliu Manea pe cele două axe de coordonare,dacă vreţi, sau, mai simplu, pe orizontală şi pe verticală. Atâta doar că, dacă pe orizontală Ben se montează şi pe verticalăexplodează, sfârşitul spectacolului ni-i păstrează pe amândoi jos, departede picioarele scăr:: şi ignorând-o, cum ignoră, acum, şi metronomul ce părea să marcheze, la un moment dar, iminentul sfârşit al captivei. Glumă fără efecte, pentru că şi metronomul rămâne părăsit în cuşca lui, mut şi fără importanţă, cum «tigru!» Ben rămâne captivacolo unde el ţinuse în captivitate aceeaşi fiinţă care acum îl stăpâneşte, dar fo�a este înlocuită de un biet manual de franceză şi de căilepe care i le­ ar deschide, aparent, acest manual, plus aventura extraconjugalătrăită ca de cel mai veritabil cuplu filistin de burghezi onorabili. În construcţie,piesa era o farsă, şi Aureliu Manea construieşte spectacolul în acest sens, susţinut de cei doi actori, de scenografia, inspirată deşi cam aglomerată, şi de sonorizarea adecvată a lui Ovidiu Cosac. Fără ca prin asta spectacolulsă se abţină de la dezvăluirea adevărurilor neliniştitoare ale timpului nostru, depăşind, în text şi rostire, farsa urmată fidel în mişcarea scenică."

Roata in patru colţuride V. Kataev, Teatrul de Stat din Tu rda. Regia: Aureliu Manea. Scenografia: Paul Salgberger. Cu: Emllian Cortea, Traian Costea, Cornelia Cherteş, Eugenia Chioreanu Jiga, Gheorghe Stoian, Vladimir Brânduşi.

Valentin Silvestru: "Roata in patru colţuri- comediepe care autorul, Valentin Kataev, a intitulat-o, în 1928, când a scris-o, Cvadratura cercului- arată că tânărul regizor ştie să se depăşească, să afle soluţii artistice inedite în domeniul specializat al satirei, săsondeze în straturi profunde ale conştiinţeişi să elaboreze structuri scenice noi. Zeflemeaua muşcătoare, caracteristică montării, are un grad înalt de acuitate dramatică în primele două acte, când e alimentată şi de anumite gesturi mecanice, dialoguri abrupte, situaţii frânte de ilogicul conţinut (tinerii căsătoriţi verifică mereu dacă proaspetele lor căsătorii continuă să corespundă unor precepte generale: «Unitate de principii», «Scop de viaţă comun», «ajutor reciproc în muncă» etc.). Apoi acţiunea se destinde, adăugându-şi o oarecaretandreţe, un personaj cu mantie şi gesturi napoleoniene dar şi cu funcţie izbăvitoare aducând pace căminelor în degringoladă şi ajungând la restatornicirea relaţiilor fireşti. Comedie aspră, colţuroasă, cu imagini corosive,fără dulcegării şi poncife curente, spectacolul surclasează net subiectul limitat local al textului (de altfel el însuşi destul de caustic) vizând generalităţi şi actualităţi, stârnind mereu hohotele publicului, solicitându-1, intrigându-1 şi interesându-1 evident." (1971)

George Banu: "Riscul de a trata frivol şi dansant acest text exista, ca şi acela de a-1 menţine în registrul ironiei lirice, însă Aureliu Manea îl evită. El montează piesa adevărat. Decorullui Paul Salzberg compuneo încăpere insolită, din materiale diferite, cu pereţi de înălţimi deosebite, dând impresia de spaţiu parcelat într-o clădire uriaşă. Obiectele, dulapul, patul sugerează şi provizorat şi sărăcie. Aici vor locui împreună două familii de tineri căsătoriţi. Eroii trăiesc într-un amestec de exaltare şi monotonie, de sinceritate şi confuzie. Gagurile se nasc mai puţin din mişcare şi aproape permanent din relaţiile cu obiectele, cu bicicleta de care se împiedică toţi, cu radioul, cu mătura. Obiectele aici nu construiesc doar un mediuşi o atmosferă, ci devin personaje insinuând un aer straniu prin intervenţiile lor tulburătoare şi comice: radioul porneşte şi se opreşte fără nici o logică, la fel şi becul, de dincolode pereţi se aude vocea unui vecin, e un fel de demonie a spaţiului. Ce înseamnă spectacolul de la Turda în destinul acestui controversat Manea? În primul rând, ieşirea din torturantulterit oriu tragic şi apropierea de comedie,apoi, mai important,înscrier ea sa într-un regim profesionist. El caută acum, caorice regizor, mijloace diferite de adecvare pentru textele abordate.Devenind mai fecund, îşi diminuează din intensitate, iar pentru drumul pe care s-ar părea că-I începe, mijloacele nu-i sunt încă deplin elaborate. Mutaţia răspunde poate unoradânci schimbări de personalitate, dar la întrebarea dacă eava dezamăgi sau captiva,spect acolul de la Turda nu dă un răspuns decis. În cazul continuăriipe pista anunţată prin Kataev, va fi interesant de urmărit cum se vor restrânge modificările sale în critică, partizanii devenindu-i adversari sau invers. Cine poate spune dacă Manea, căruia i s-a profetizat stag�area, se urcă acum pe mişcătoare corăbii pentru lungi, fascinante rătăciri, sau doar ca să traverseze un lac?" ( 1971) 5� 1111-1112

Gaiţele de Kiriţescu, Te atrul de Stat Turda. Regia: Aureliu Manea. Decoruri: Paul Salzberger. Costume: Emilia Miron. Cu: Cornelia Cherteş (Margareta), Mariana Maiorescu (Wanda), Emilia Botta Luca (Aneta Duduleanu), Vladimir Brânduşi, Emma Cenariu, Ana Pădeanu Florescu, Liana Simionescu ş.a.

Aureliu Manea: "Textul lui Kiriţescu înseamnă, pentru mine, modalitatea de prezentare lejeră a unei situaţii de importanţă dramatică. Este de fapt reprezentarea teatrală a unui subiect extrem de banal. Este povestea a trei personaje tipice pentru melodrama burgheză. O tânără soţie frumoasă şi bogată, dar bolnavă, un tânăr ziarist sărac parvenit prin căsătorie şi amanta aventurieră venită dintr-un Paris exaltant. Încercarea de a se construi mascatura erotică se sfârşeşte prin «moartea Margaretei» care duce cu ea în mormânt şi un copil pe care trebuia să-I nască. Comentariul meu s-ar termina aici, dar Alexandru Kiriţescu, un autor pe care îl respect, creează cu un calm «bonhomme». Medicul «eroinei Margareta» care moare prin Laudanum (un nume de medicament aproape alchimie) se numeşte doctorul Faustin. Ironia autorului, cred eu, trebuie preluată până la configurarea unor realităţi-mit la nivelul icoanelor de gang - arta Kitsch. Kiriţescu este pentru mine un autor de teatru care preia lecţia de umor şi teatru a marelui Caragiale. Trimiterea regiei spre această relaţie merge până la a fixa strada pe care se întâmplă «acţiunea Gaiţele» cu un nume de stradă din schiţa Căldură mare de I.L. Caragiale. Ce îmi place în psihologia acestor personaje de Kiriţescu şi prin ce autorul consumăum orul - este contrastul dintre situaţie şi starea emoţională. Aceasta merge până la un final de un acut şi rafinat umor straniu- când ceremonia · de doliu după Margareta devine prilej de bucurie, încântare şi petrecere. Pentru că ne aflăm în acel spaţiu artistic clasic «târgului de provincie», nu se putea ca autorul să nu aducă ceva din atmosfera încăperilor cu ela vire şi doliu într-un aer de plumb, însă nu atât de sufocant ca în Bacovia. Registrul ironic al autorului, de o consecvenţă riguroasă, l-am respectat pe tot parcursul spectacolului. Mi-a plăcut să realizez o construcţie de spectacol din exterior şi nu din interiorul acţiunii. Formula noastră ţine de un teatru al distanţării." (1972)

Ion Cocora: "Pentru piesa lui Kiriţescu s-a contat pe o altă direcţie de scenă, că Manea a preluat o distribuţie gândită de altcineva, singurul privilegiu de care s-a bucurat fiind colaborarea cu scenograful Paul Salzberger. În fond, tendinţa de a lucra în echipăeste frecventă şi la alţi tineri regizori şi prin ea se urmăreşte construirea unor structuri teatrale moderne. Decorul lui Salzberger, întâlnindu-se în concepţie şi viziune cu regia, asigură într-adevăr unitate şi profunzime montării, creează atmosferă şi analogii, propunând soluţii funcţionale de plasare a obiectelor în scenă. Aducând în Gaiţele elemente şi atmosfera din Poemă În oglindă de Bacovia, regizorul stabileşte legături esenţiale între personaje şi obiecte, situând precis spaţiul psihologic al spectacolului. Rând pe rând în «salonul parfumat», «Oglinda larg-ovală încadrată în argint», «anticul fotoliu», «masa părăsită» sau lumânări le pâlpâind straniu- devin o prezenţă tensionată, afirmată cu rafinament şi ironie detaşată. Un fond muzical în tonuri şi sensibilităţi de «clavir prăfuit,,, subtil ritmat cu luminile, subliniază, atât cât e necesar pentru a se evita sentimentalismul şi puncta discret satira, autenticitatea şi pitorescul metaforei. lzbânda regizorului mi se pare a consta însă în curajul de a fi citit Gaiţele pornind de la o situaţie recunoscută de toată lumea ca fiind banală şi melodramatică: povestea de dragoste." ( 1 972)

Paul-Cornel Chltic: "Margareta devine în spectacolul lui Manea personajul principal. Virtuţile acestei noi ipostaze a personajului Margareta sunt datorate bunei interpretări a actriţei Cornelia Cherteş. Piesa Gaiţele nu mai este nici comedie nici melodramă. Devine o tragedie căreia îi este refuzată recunoaşterea. Regizorul Aureliu Ma nea pune astfel în evidenţă tocmai esenţa teatrului bulevardier: actul III devine în spectacolul său o nesfârşită încordare, un obositor efort depusde personaje pentru a ieşi de sub zodia tragicului: ritualul parastasului de 40 de zile pare instinctiv transformat de familia îndurerată într-o tristă sărbătoare burlescă. Wanda va fi refuzată de Mircea Aldea. Ea este pricina sinuciderii Margaretei, dar mustrările de conştiinţă îşi găsesc consolarea:un belfer de cartiercu pălărie, ochelari negri şi balonseide cu guler ridicat, răspunde provocatoarei ţigări pe care Wanda o întinde spre a-i fi aprinsă, scăpărând un nesfârşit număr de beţe de chibrit carese sting aţâţător în drumul de la cutie la ţigara. Cortinacade. Muzică de bâlci asurzitoare. Aureliu Manea clădeşte - totuşi - un spectacol tonic: subtila trecere de la tragic la comic este obţinută�p rin interferare: scenele tragicului con�n germeniicomicu lui, scene comice generează potenţele tragicului. Spectacolul este o excelentă descifrare regizorală; operaţie care pune în evidenţă dimensiunile concrete ale textului. Încă un spectacolîn care Aureliu Manea îşi pune instrumentarul regizoral în slujba textului." (1972)

George Banu: "Spectacolul de la Turda a lui Aureliu Manea se susţine pe acceptarea celor două chei ale textului: grotescul şi melodramaticul. Scenograful Paul Salzberger nu descrie, nu sufocă prin abundenţă (soluţie posibilă), ci concepeo structură metalică unde, pentru fiecare act, descoperăun element prioritar: masade joc, patul . Margaretei străjuit de imensitatea de oglinzi, uşa în spatele căreia se ascund Frăulein, Mircea Aldea. Grotescul, îndeosebi în primul act, se realizează cu mijloacele tradiţionale, bazându-se mai ales pe replicile piesei cu o minimă intervenţie regizorală. Manea se preocupă în special de triunghiul Margareta-Mircea-Wanda: el nu diminuează sentimentalismul, ci dimpotrivă, îl exacerbează, şi pentru aceasta solicită ajutorul operei. Spectacolulîncepe cu o arie din Tra viata cântată la un patefon stricat (regăsim şi aici sugestia epocii prin utilizarea aparatelor demodate) personajele îşi au spectaculoase laitmotive muzicale, tensiunea se coreleazăcu intensităţi sonore. Această viziune de comicuriaş pleacă de la o indicaţie din text, întotdeauna ignorată, pe care o explică însuşi regizorul. ce Medicul eroinei Margareta care moare prin Laudanum (un nume· de medicament aproape alchimie) se numeşte doctorul Faustin. Ironia autorului, cred eu, trebuie preluată până la configurarea unor realităţi-mit la nivelul icoanelorde gang -arta Kitsch". Pentru supradimensionarea banalită�i se ataşează muzicii şi violente jocuri de lumină. Actul li excelează. Scena deciziei lui Mircea de a pleca la bal este memorabilă: el ezită, aleargă de colo-coloca într-un balet, întuneric, reflectoare, muzica lui Gounod. Contrastul dintre mediocritatea sentimentelor, a situaţiilor şi amploarea mijloacelor utilizate produce efectul comic.Finalul actului 11 -sinuciderea Margaretei - culminează această tehnică. Întinsă pe pat ca pe un catafalc, retlectându-se în oglindă, pe Margareta o înconjură progresiv fraţii pentru a-i demasca relaţia lui Mircea cu Wanda. Lumina se stinge treptat, întunericul cuprinde scena, se mai vede doar grupul cioclilor şi, deodată, dupăotrăvi re, unul dintre ei pronunţă sonor şi amplu numele medicamentului fabulos: Laudanum. Atmosfera e tunebră, construităcu toate clişeele. Supradimensionarea distruge melodramaticul. El suportă un proces de translare spre derizoriul comic. Ridicată la amploarea mitului faustic, moarteaMargar etei trece în alt registr�. Actul III cultivă bufonada grotescă. Descoperind-ope Frăulein vinovată, începe un adevărat dans al pernelor aruncate asupra ei. Wanda , după despărţirea cu Mircea, întâlneşte rapid un tel de amant iberic ce-i re învie patima printr-un dans excitant. Finalul e tulburător: Dudulenii întorşi de la cimitir beau, se distrează, iar Mircea le respinge propunerea de armistiţiu. El intră în casă, lăsându-i singuri în otrăvita lor viaţă, dar brusc un fulger pune capăt la tot: i-a ajuns mânia cerului. E sancţiunea ultimă, supremă." (1972) 44 TEAT�liL� TEATRUL'"'· . 4s �� 1'171-1'172

Uaşina de scrisde Cocteau, Te atrul de Stat Turda. ,egia: Aureliu Manea. Scenografia: Paul Salzberger. �u: Traian Costea, Traian Dragoş, Vladimir Brânduşi, Stelian Stancu, _ucia Ta maş, Mariana Marinescu, Eugenia Chioreanu-Jiga.

Aureliu Ma nea:"Sunt foartein teresat de dialogul cu publicul. Această etapă s-a aşezat pe întâlnirea mea cu reatrul din Turda. Acoloam descoperitmult e lucruri şi cred că datorită lor am ajuns la o anume maturitate. Piaget ;pune că semnul maturităţii e deconectarea de subiectiv. La Turda am fost preocupatde studiul gustului publicului, je artaKitsch, de cultul gagului şi de o cât mai puternică distanţare de story-uldramaturgie. Am citit foarte mult jespre toate acestea. Cauza e noua relaţie pe care o stabileam cu publicul acestui oraş industrial. Dacă într-o seară se găseau în ;ală 30 de spectatori era un eveniment. Or, acest public trebuia atras. Am adoptat atunci un slogan al lui Hitchcock i proposde sălile goale caretrebuie umplute. Împreună cu colaboratorii mei, m-am interesat foarte mult de ceea ce ;e numeşte motivaţie a atracţiei masei de spectatori. Am realizat spectacolecentrate pe subiect, iluzie, umor, eroism, nediu, lucru mai importantdecât dezintegrări le de formă şi emoţie practicate în etapele anterioare. Împreună cu cel nai apropiat colaborator al meu, scenograful Paul Salzberger, urmărim realizarea unui naturalism scenic, cu tente je suprarealism, sau mai bine, un realism greu de semnificaţii. Mi-ar plăcea să-i spun naturalism care se contrazice. Acest nou stil nu-şi află motivaţiile numai în comunicarea cu publicul, ci este determinat de reala mea plăcere je a construi astfel spectacole. Prin acest stil, reiau de fapt experienţe mai vechi pe care le-am făcut în institut. Lecţia şi un spectacol după. Macbeth). E vorba de a aplicatextelor montate principii foarte variate de expresie eatrală. Mulţi dintre colegii mei de generaţie sunt obsedaţi de experienţa lui Peter Brook. Mi se pare mult mai nteresant de a studia experienţa lui Ta irov. Dacă până în prezent incercam un teatru al imaginii prin asceză, bazată le arhetipuri obsesive, pe o analiză a subiectului, mi se pare mult mai vital un teatru al formelor multiple, un teatru al uhetipurilor colective. Evident, intenţiile mele sunt de a fi în continuăcomunic are cu publicul. În stagiunea carevine o să pun o piesă de Goldoni la Turda. A 12-a noaptela Bulandra. Păsările de Aristofan a Cluj şi O noapte furtunoasă la Arad. Cred că experienţa A 12-a noapte, în afară de problemele foarte grele de :onstrucţie a intrigii pe carele pune textul, mă va obliga săconstruiesc un subiect în care nu numai stilul de spectacol �important,ci şi liniile foartemu ltiple de sens. Am ales aceste texte şi nu altele mai simple şi mai uşor de structurat, Jentru că, în încercarea de a da formă unui text, importantva fi mesajul, nu numai imaginea de teatru. Importantăva :i interpretarea unui scenariu, adaptarea unui mecanism de spectacolela nişte cuvinte atât de libere." (1972)

Aureliu MANEA Am slujit arta teatrului cu credintă si fa natism ' ' STllDtOLIL CASAN1)� �k���

· Valeriu Grama şi Amza Pellea

Oana Borş: Generaţia de actori şi numit eu director. Şi uite că încurând regizori v-au avut alături la debutul se vor împlini 30 de ani ... lor. Aţi fost martorul lor la primele � Anii de inceput au Întotdeauna emoţii pe scenă. De cât timp deţine ţi ceva aparte, .sunttrăiţi la o intensitate directoratul Studioului de teatru mai mare. Povesti�-ne despre gene­ Casandra ? raţiile care şi-au făcut debutul odată Valeriu Grama: Mai întâi am fost cu debutul du mneavoastră cadire ctor. angajat ca secretar literar. Asta se � În '69, când am venit la întâmpla in aprilie 1969. Pe atunci, Casandra, termina facultatea o director era colegul_şi prietenul meu generaţie de actori poate mai puţin rtr::tn Mih::�i nimil1 In 1 Cl71 �m fnc:t r.lmnc:::r.llti"i �c:::tibi înc:;\ c:tl lriAntii- regizori s-au dovedit a fi excepţionali: cheiul de vest... Mihai Măniutiu a Fraţii Karamazov) şi premiul pentru Cătălina Buzoianu, Cătălin Naum, debutat pe scena Casandrei cu interpretare feminină - nu premiul Alexandru Colpaci, Tudor Mărăscu. Oedip salvat în care jucau Marcel ·pentru debut cum ar fi fost firesc - Anul următor, cu spectacolul Cartofi lureş, Mirela Gorea, Adrian Pintea. luat de Magda Catone . . Pt:ăii � cu o,[ice şi-a făcut debutul Alexa Cu acest spectacolam fost invitaţi la � Prezenţa ca partener dejoc a V1sanon. In 71, Sanda Manu a pus Cardiff laun festival pentru tineret... PrOfesorului lor, Amza Pellea, i-a în scenă, cu clasa ei de actori, un � Există insăşi cazuri in care influenţatpe studenţi În jocul lor? spectacolmemora bil: Caragiale, dar inceputul nu este concludent, valoa­ �Le-a dat nu numai siguranţă, nu teatru. Acolo s-au lansat, au rea se vede după ani buni de lucru. dar le-a transmis o energie vitală, un .explodat", aş spune, Mircea Diaconu � Categoric. Dacă ar fi să ne flux suplimentar carea ridicat tonusul şi George Mihăiţă. Vlad Mugur, care gândim numai la Silviu Purcărete. spectacolului. Din această pricină era director la Teatrul Naţional din Spectacolul lui de absolvire, Jurnalul cred eu că experienţa ar trebui să se Cluj, a venit la Casandra cu intenţia unui nebun, nu lăsa să se vadă regi­ repete, dar, din păcate, cu toate că de a alege câţiva tineri pentru trupa zorul marilor montări de mai târziu. am încercat nu am reuşit să mai sa. L-am întrebat dacă s-a decis - Am vorbit mai ales despre convingpe nimeni. asupra cuiva. Mi-a răspuns: "E un reg1zori. Ce puteţi să ne spuneţi � Aici, la Casandra, ar fi prefe­ băiat acolo,pe patul din fund, dreapta despre actori, despre cei pentru care rabil, ca un spectacol să plece de la sus. Pe acela vreau să-I iau". Din această scenăreprezintă de multe ori erriploi-ul fiecărui actor În parte, iar păcate, Mircea Diaconuera abia în u/6mul lor contact cu profesorul de regia să fie doar liantul sau, din anul al III-lea. clasă, cu cel despre care mai târziu contră, fiecare spectacol să fie � Nici de această dată intuiţia spun cu mândriecă I-au avut dascal: conceput regizoral, chiar dacă lui Vlad Mugur n-a dat greş. Octavian Cotescu, Aura Buzescu, aceasta Înseamnă uneorio mai mică � Mulţi regizori şi actori au fost 9.!9E.Judorache, Sanda Manu. punere În evidenţă a potenţelor unora remarcaţi de către opinia de specia­ � ... Sau Amza. Căci despre dintre actori? litate pe scena de la Casandra. Alexa generozitatea.şi onestitatea lui vreau �Intervinehazardul şi inspiraţia Visanon a montat ajci Cartofi prăjiţi să vorbesc. lşi iubea foarte mult profesorilor. Cu una dintre clasele cu orice de Wesker. In seara premie­ studenţii. Alături de ultima promoţie sale, Dem Rădulescu a pus în scenă rei, după spectacol,Va lentin Silvestru pe care a dus-o până la. capăt a jucat Anchetă asupra unui tânăr care nu a -cronicarul cel mai devotat Studiou­ pe scena Casandrei. In acea peri­ făcut nimic şi care îl valorifica din plin lui nostru - i-a spus: .Dumneata vei oadă Dumitru Sqlomon îmi dăduse o pe Dan Puric, dar în care Maia fi un regizor! Oriunde te vei duce în piesă de a sa, Intre etaje, nejucată Morgenstern juca un rol secund. ţară să montezi, îmi vei da un telefon mcă. Eu l-am rugat pe Amza să o Aceasta însă nu a împiedicat-o să şi eu am să vin la premieră". A doua citească, iar dacă îi place, să o joace devină o mare actriţă. Uneorise evită zi, în presă a apărut un articol cu studenţii lui şi să interpreteze el acest lucru prin montarea a două memorabil intitulat: "S-a născut un rolul regizorului din piesă. A acceptat. ,spectacole. Dan Condurache şi regizor". Şi s-a ţil}utde cuvânt. Cu câteva zile înainte de premieră Horaţiu Mălăele-două valori certe ­ • Un alt exemplu. In anul următor, m m-a chemat să văd repetiţia. Era au fost coJ egi la clasa lui Octavian 1971, Dan Micu a pus în scenă o nemulţumit. l-am confirmat părerea, Cotescu. In anul IV au jucat două dramatizare după Alexandru Lăpuş­ nici mie spectacolul nu mi se părea a spectacole: Opera de trei parale cu neanu. Un cronicar de la .Times", fi închegat. A doua zi, Amza 1-a sunat Dan Condurache în Mackie Şiş şi venit în Bucureşti şi care în acea pe Cojar să vină şi să preia regia Pălăria florentinăcu Horatiu în rolul perioadă a văzut câteva spectacole, spectacolului. L-au chemat şi pe principal. Au fost şi spectaeoJefoarte a scris că I-au interesat două dintre Solomon şi împreună, într-o bune ale claselor de actorie. Imi aduc ele: Regele Lear în regia lui Radu colaborare ce rareori se întâmplă, aminte cu plăcere de A treia ţeapă in Penciulescu şi cel făcut de un student autorul, regizorul şi interpretul rolului regia lui Ion Caramitru, pe atunci al acestuia la Studioul Casandra. Era principal au rescris piesa pe structura lector. La sfârşitul anului 11, Caramitru vorba de Dan Micu . Alexandru distribuţiei existente. Succesul a fost m-a chemat să văd examenul, Tocilescu, cu umorul lui suculent, a mare. La propunerea lui Valentin propu nându-mi să-I preiau la montat Sanziana şi Pepelea, To mpa Silvestru au fost invitaţi la Festivalul Casandra. M-a fermecat într-o Gabora făcut un remarcabil Ta ngo, de Teatru Contemporan, unde asemenea măsură încât, chiar dacă Ducu Darie, un spectacol cu Magia spectacolul a fost încununat cu două nu era in drept, l-am introdus in roşie, Ştefan lordănescu a pus Peer distincţii: premiul pentru regie, repertoriu. Jucau în el Florin Anton, Gyn t, Felix Alexa a făcut, de acordat lui Ion Cojar, ex-aequo cu Victoria Cociaş. Constantin Chiriac, asemenea, un spectacol bun Pe Dan Micu (ce montase la Nottara. Ioan Georgescu. Am fost invitaţi la

Oedip salvat de Radu Stanca.Regia Mihai Măniuţiu;cu Adrian Pintea, Marcel lureş şi Mirela Goiea

Claudiu Bleontz şi Margareta Avram în ,Agachi Flutur� Foto: Cristina Popescu TEAT�liL� S1

Diana Gheorghian şi Dan Aştileanu în ,Peer Gynt' de Ibsen. Fato: Cristina Popescu.

Magda Catone şi Va lentin Voicilă .între etaje" de D. Solomon. Regia: Amza Pellea şi Ion Cojar. Mariana Buruiană şi Adrian Pintea în ,Romeo şi Julieta" de Shakespeare. Regia; Cătălina Buzoianu.

Festivalul qe Teatru Contemporan de Adrian Pintea, Marcel lureş, Mariana � Aveţi un actor care să fiedrag la Braşov. Inainte de Festival au dat Buruiană, dar şi cu studenţi din anii În chip deosebit, sufletulu un spectacol la Codlea, iar când am mai mici: Adriana Trandafir, Florin dumneavoastră?. .. ajuns la Braşov aflăm că de la Călinescu ... Un astfel de spectacol � Cu siguranţă, Dan Puric. Îl Ministerul Culturii s-a primit un telefon constituie unul din ţelurile pe care consider un exemplu pentru gene· prin care s-a interzis participarea Şcoalade Te atru ar trebui să-le aibă. raţiile de astăzi. După absolvire a noastră la Festival. Domnul Silvestru Un repertoriu de mare valoare cu plecat la Botoşani, unde s-a perfec· a avut o discutie cu Ta mara Dobrin, rolurile principale adecvate tinerilor ţionat într-un domeniu în care lnsti· care era zmeul zmeilor în materie de (Adrian Pintea - Romeo, Mariana tutui pregăteşte mai puţin: panta· cenzură, şi a obţinut acordul pentru Buruiană - Julieta) şi regia semnată mima, ajungând astăzi unul dintre înscrierea în Festival, în afara de un creator important. Doar aşa se vârfurile acestei generaţii. Mai mul1 concursului . Ne-am multumit cu poate face ca un spectacol să aibă decât atât, el şi-a căutat o parteneră atât... La ora începerii spectacolului, pe lângă prospeţimea, pe care şi alte demnă de a-i sta alături - Carmen sala teatrului braşovean era, fără reprezentaţii au avut-o, şi o concepţie Ungureanu. Am putea spune că este exagerare, plină, plină. Ce se regizorală ce a făcut ca la un Higgins-ul propriei soţii. întâmplase ... Cu o seară înainte, la Festival de Teatru Studentesc din Din ultimele promoţii, cel mai drag îmi Europa liberă s-a vorbit despre Anglia, la care au participat, un este Vlad Zamfirescu. spectacolele interzise în România cronicar să spună: .De ce şcolile � Ce au Însemnat toţi aceşti an printre care şi A treia ţeapă. Aceasta noastre de teatru nu pot face un !W.!]fqţi aici? a fost o reclamă extraordinară, sala spectacol Shakespeare ca al �In ciuda faptului că această a fost neîncăpătoare, iar spectacolul românilor?" activitate a fost în bună măsură un a avut un real succes. Un alt exemplu. Un mare succes de sacrificiu al vieţii personale am totuşi [!Eli.. . Şi un spectacol ce vi se pare stimă şi de casă a fost: Bună seara, mulţumirea că am fost lângă ei şi că �nt În istoria Casandrei? domnule, Wilde al clasei Sanda m-am străduit să ajut treizeci de � Romeo şi Julieta pus în scenă Manu, promoţia 1983-1984 printre generaţii. de Cătălina Buzoianu cu promoţia lui care se număra şi Oana Pellea. TEAT�LJL� S3 ÎN T�tgA�.tPEN T�lJ \ltiTO�t ACTO�t

Nu ştiu ce-am să fac în viitor, iar situaţia asta incertă acţionează negativ asupra psihicului meu; când nu ai de lucru ca actor e foarte greu, însă sper să nu fiu un caz nefericit care să nu-şi găsească de lucru şi cred că speranţa şi şansa sunt singurele care ne pot salva. Şi cu "ţinutul tăvii" - dacă o ţii bine şi eşti foartebun în ceea ce faci - totul poate să fie perfect.

În anul IV se-ntâmplă două lucruri: 1) descoperi magia teatrului, cât de frumos e să fii actor, e pentru prima oară când stai pe scenă în faţa unor spectatori şi 2) îţi dai seama că poate nu o să poţi face meseria asta. M-aş duce în provincie pentru că n-aş vrea să duc tava sau, dacă o duc, să o duc ca lumea şi să mă ia în seamă regizorii ăia. Nu? ... "la şi tu tava şi treci pe-aici" - cum se întâmplă de cele mai multe ori. M-aş duce tocmai ca să joc şi pe urmă aş veni. .. Poate până la urmă o să fac meseria asta ... dacă vreau ... toate depind de noi. Ca să scapi de roluri mici, nesemnificative trebuie să fii bun, trebuie să lupţi cu tine însuţi; apoi în unele piese cred că nu e rău să fii cel care duce tava. Este importantsă joci, e important ceea ce faci. f1� C� 5e,4� 1 Nu ştiu ce voi face. Am avantajul material faţă de ceilalţi. Aş vrea să fac film. Trebuie să ai noroc, să fii foarte bine pregătit, să ştii de la început cât poţi să duci ; dacă eşti conştient că poţi să duci tava toată viaţa, că nu poţi să faci mai mult decât atât ar trebui să te mulţumeşti cu lucrul ăsta. Nu ştiu dacă aş rezista psihic să ştiu că încep du�ând tava, am nevoie de un imbold ca să merg mai departe. In provincie m-aş duce dacă am fi un grup de prieteni, dar nu oriunde şi nu mult timp.

Rolurile mici nu mă deranjează, e normal să le faci pentru că nu-ţi oferă nimeni roluri mari de cum ai apărut, nu mă deranjează pentru că prin ele pot evolua - dacă lucrezi cu un mare actor/regizor e foarte bine pentru că eu chiar dacă spun trei replici, învăţ foarte multe de la acel mare actor/regizor şi. .. important e să lucrezi. Provincia nu e ceva înspăimântător.

Nu m-ar descuraja să duc tava. Vo i încerca să pregătesc în P.aralel un spectacol al meu sau chiar o trupă. Nu mă sperie teatrele din provincie pe care le consider ca făcând parte dintr-o perioadă de tranziţie. Câţiva lucrăm la trupa lui Dan Puric, o să dau probe la filme, la teatre şi o să încerc să dau şi la altă facultate. "Să duci tava" - poţi să faci un rol mic şi să fii bun . Dacă ar fi un rol bun, un colectiv şi un regizor bun da, m-aş duce în provincie, altfel ca să iau un salariu - nu! prefer să fiu chelneriţă decât să mă duc ca să stau degeaba.

�� �-tiiN'+ Mi-aş dori să am un rol în care săfi u solicitat şi care să mă menţină în ritm, dacă n-aş vrea să călătoresc, să recuperez din punct de vedere cultural. Dacă lucrez cu o echipă cu mari actori, chiar dacă duc tava o dată, să zicem, de mai multe ori, n-aş accepta pentru că nu mă ajută deloc sau eu n-aş avea nici un avantaj din lucrul ăsta. Aş accepta ca să fur meserie. Nu e deloc dezavantajos dacă lucrezi în provincie primii cinci ani, pentru că în Bucureşti, din cauza marilor actori, n-ai cum să joci roluri importante, aş vrea totuşi ca echipa să facă parte dintr-un "teatru viu", dacă nu, mai bine deloc.

O să fac tot ce este legat de meseria asta, publicitatea nu mă atrage, dar, în rest, totul. După ce termin vreau să rămân în Bucureşti, Singura şansă este să facem ceva împreună dacă am noroc, în câţiva ani nu mai duc tava; pentru că aj utându-ne şi sprijinindu-ne unul pe dacă n-am noroc duc tava (şi tava o duci dacă ai altul va fi mult mai uşor. Un rol care să mă noroc!). Mi-am dat câţiva ani să văd dacă am reprezinta văd foarte puţine la ora asta, voi noroc, dacă nu, poate o să încerc în provincie încerca să obţin un rol mai întâi şi apoi văd eu sau mă căsătoresc şi am grijă de copii. dacă îl voi face să mă reprezinta sau nu. Aş vrea să rămân în Bucureşti, chiar cu riscul de a duce tava, câţiva ani sau un timp pentru că arta îmi oferă posibilitatea de a lucra în alte părţi şi de a câştiga bani. Pe de altă parte dacă în provincie mi s-ar oferi un rol important care să cred eu că mă reprezintă, atunci aş pleca în provincie, aş face şi reclame pentru a avea din ce trăi. Şi e o experienţă. Mi-ar plăcea foarte mult să fac film, dar din păcate se fac foarte puţine şi atunci ... speranţa mea e destul de mică, dar există.

Nu ştiu ce voi face după ce termin. Vreau să joc teatru chiar şi în provincie să nu-mi pierd antrenamentul, să găsesc un loc cu nişte oameni care gândesc la fel ca mine, cu care să mă înţeleg şi să facem lucruri performante.

A� T�1

Nu voi pleca în provincie din diferite motive - unul, şi cel mai important - este că au o fundaţie culturală unde voi juca, împreună şi cu alţi colegi ai mei, ceea ce-mi place.

Dorinţa mea e să joc cât mai mult posibil; dacă va fi în provincie nu e nici o problemă, însă eu sper să rămân la Teatrul Nottara unde colaborez (Orfanul Zhao, regia Alexandru Dabija). Aş vrea să rămân în Bucureşti, am făcut tot felul de casting-uri, Aam depus fotografii, am dat interviuri şi pentru teatru şi pentru film. Imi place filmul, aş vrea să joc în filme. Majoritatea celor care reuşesc să intre într-un teatru "cam duc tava" la început, dar nu pot aştepta nici un mare regizor la nesfârşit. Focarul teatrului este la Bucureşti, aş vrea să rămân aici, să lucrez în cadrul unei mici trupe cu colegii mei şi cu câţiva regizori tineri. Pe de altă parte, mă gândesc să plec din ţară, pentru că altfel nu văd cum aş putea să mă realizez din punct de vedere financiar.

H�Cred că meseriaA �Nse învaţă pe parcurs. În şcoală�� ni se dezv ăluie nişte posibilităţi, ne descoperim pe noi ca actori, dar este important că după ce terminăm să putem practica. Nu cred că este bine pentru un actor să stea şi să aştepte un rol principal de la un mare regizor. Cred că este bine să lucreze, chiar orice, de la teatru radiofonic la spoturi publicitare, să nu stea, să nu se oprească. Asta îi dă încredere în el. Personal, prefer să duc tava într-un teatru din Bucureşti, contează şi cum o duci, decât să am un rol, chiar principal, într-un teatru de provincie. Condiţiile de acolo sunt mai proaste decât în Bucureşti, public este mult mai puţin etc.

Acum când suntem tineri, cel mai mult contează să jucăm, să acumulăm cât mai multă experienţă care să ne ajute mai târziu. Voi încerca să rămân în Bucureşti, să joc în teatrele din Bucureşti, dar nu mă va deranja să plec în provincie dacă voi avea ce juqa. Am nevoie şi de experienţa pe care mi­ o pot oferi rolurile din provincie. In Buqureşti, există mult mai puţine şanse să joc roluri mari, cel puţin la început. In provincie am această şansă. Mi-ar plăcea să lucrez împreună cu colegii mei, să formăm o trupă, să jucăm 1mpreună, chiar şi în provincie.

Nu ştiu dacă există o reţetă pentru a ajunge vedetă, ceea ce ştiu este că trebuie să muncesc cât se poate de mult şi cât mai bine. S-ar putea să nu accept orice rol, deşi în teatru se spune că .intri pe uşa din dos" şi începi să joci şi joci, joci şi pe măsură ce �ovedeşti �ă poţi, p_rimeşti roluri din �e în ce mai mari: Deocamdată, dau probe şi _ . mcerc sa fiu pregătit pentru ele 1n once moment. Asta este tot ceea ce pot să fac. Nu a� vrea să plec în �rovincie, �u penţru că i-aş desconsidera pe cei d7 acolo,ci pe�tru ca Bucureştn.t l ofera mult ma1 mult dm punct de vedere teatral. O să mcerc să răman în Bucureşti. In provincie pot merge pentru un contract. dar nu pentru un angajament permanent. Mi ar plăcea să joc în filme de scurt-metraj (cred că viitorul cinematografiei româneşti le apa!1ine), considerându-mă un pic mai înclinat spre film decât spre teatru , deşi acest lucru nu il hotărăsc eu. $� TEAT�LIL� 11� C!tJa C!tJ� E foartegreu să-mi dacă seama ce o se se întâmple după ce voi termina facultatea. La ora actuală, situşţia în teatre e, nu confuză, nu neclară, ci în profunde mişcări şi schimbări. In orice caz, ştiu de pe acum, că va fi greu să pătrundem în teatrele din Bucureşti. Trebuie să ne obişnuim cu gândul că economiade piaţă impune anumite reguli, nu putem doar să visăm că vom ajunge într-un teatru, pentru că efectiv, nu se poate trăi din salariul de actor. Este o chestiune clară şi evidentă. Trebuie să ne gândim ce putem face pentru a ne impune şi în alte zone. Eu, cel puţin, colaborez de şase ani la televiziune şi la radio, deci cât de cât, am un loc care poate să-mi asigure banii de zi cu zi. Dacă o să am o steluţă, care o să aibă grijă de mine, poate că o să am şi norocul să joc undeva. E un lucru pe care mi-I doresc pentru că nu am făcut facultatea doar ca să iau o diplomă. Nu asta mă interesează. Este foartegreu, eu bineînţeles că mi-aş dori să devin o vedetă şi să fiu cea mai mare artistă a României, dar trebuie să fim cu picioarele pe pământ, raţionali, să privim realitatea exact aşa cum este. Nu mi-am propus să rămân neapărat în Bucureşti, nu îmi este frică de provincie, nu este o sperietoare de ciori, se fac şi multe lucruri minunate acolo.Dacă mi s-ar oferi ocazia, cred că aş plecaîn provincie. Ar fi o experienţă. Sunt deschisă pentru absolut orice, fără nici un fel de problemă.

ÎN T�EEÂ�t PENT�llVttT O�t ACTO�t

Anchetă realizată de Claudia Nedelcu 1 şi Irina Ionescu. Foto: Corneliu David 2 fNT�EEAR.t PENT�ll \lttTO�t AQTO�t Teatrul Naţional Timişoara - transformări să fie, nu neapărat mai Despresexul femeii caun câmpde rapide, dar mai profunde, mai SPECTACOLE luptă În războiul din Bosnia de temeinice. Dar cine mă poateasigura că eu sunt cea care are dreptate? Matei Vişniec. Regia: Ion Ardeal Mariana VOICU ... Cum, însă, de aproape trei decenii, Ieremia. Scenografia: Geta urmăresc cu atenţie şi fascinaţie nu Medinschi. Distribuţia: Claudia doar reprezentaţia de pe scenă, dar Ieremia (Dorra), Laura Avarvari şi spectacolul sălii, sunt sigură că voi (Kate). găsi, aici, încă o explicaţie. Data premierei: 17 noiembrie 1998 Pe unii spectatori îi cunosc din Dumnezeu i-a iubit vedere. Vin la teatru de 20-25 de ani, pe pământeni au venit şi când jucam la trei grade De mai bine de trei ore aud zgomotul Şi mă surprind întrebându-mă, din Celsius în sală, au venit şi la manifestatiei din fata Teatrului nou, nu dacă lumea mai are nevoie spectacolelebune, şi la cele proaste, Naţional Timişoara. Din balconul de teatru, în contextul menţionat, ci şi la marile "căderi" ale teatrului. Nici acestuia se strigă, se revendică, se de ce are din nou acum, lumea, atâta ei nu au mai venit o vreme, apoi au ameninţă. To nul mi-e cunoscut. nevoie de teatru? revenit. Recunosc, la mulţi, aceeaşi Parcă, derutat, timpul ar fi luat-o Pentru că ştiu sigur că sala va fi, ca "ţinută de gală", îngrijit călcată, cam înapoi cu aproape un deceniu. de o bună bucată de vreme încoace, ieşită din modă. Stau, unii, pe locurile Cobor din birou, trec de scena plină. cu preţul li. teatrului, fascinată de celălalt Ca înainte de '89. Pentru ei, teatrul înseamnă ceva. Ştiu spectacol, cel al străzii. Atunci teatrul era locul, singurul, în căvi n la teatru pentru cănu potaltfel. Privesc la oamenii adunaţi - vreo care spectatorul îşi regăsea, chiar Îşi plătesc biletul totdeauna, chiar câteva mii - zgribuliţi sub ostilitatea comunitate într-o formă esopică, dacă preţul acestuia este, pentru ei, acestui noiembrie neprietenos şi sub acele adevăruri pe care le vedea şi un mic sacrificiu. Simt că îi iubesc. cea a timpului istoric ajuns, în le gândea, dar îi era interzis să le Recunosc şi categorii mai noi. calendar, la 17 noiembrie 1998. rostească. Eleganţi, extrem de selectivi (vin rar), Sunt furioşi -zgomotos, unii, icnind Imediat după aceea publicul a părăsit le mai zbârnâie câte un celular în surd, alţii. Toţi disperaţi. Văd clar pe teatrul: Nu-i mai oferea nimic. haină sau poşetă. Stau la stai 1 sau chipul lor ceea ce, de fapt ştiam: sunt Lumea ca teatru devenise brusc, mult prin lojile centrale, în faţă. mai disperaţi ca în 1989. Atunci mai magneticădecât teatrul ca lume, Intotdeauna. Nu au loc conform cu aveau speranţa ... pentru că angrenajul marelui teatru statutul lor, nu vin. Pe fronstispiciul Teatrului Naţional, un al lumii era antrenat de impulsuri Apoi,foarte, foarte mulţi tineri. Curaţi, panou de 6/3 metri anunţă pentru incomparabil mai dramatice decât în blugi, cămăşj colorate. Poate că aceeaşi seară o premieră: Despre cele ale micii lumi născută din harul numai asta au. li iubesc şi pe ei. sexul femeii ca un câmp de luptă in histrionului. Avea mai puţin fard. Alţii, agitaţi de o voioşie suspectă şi ţ3osniade Matei Vişniec. Teatrul însuşi traversa un moment de fără cauză aparentă, nemulţumiţi că !n context mi se pare nepotrivit. reevaluare a expresivităţii mijloacelor teatrul nu-i discotecă, trântesc Oricum ar fi însă vremurile, timpul sale artisticede comunicare şi oferta scaunele, zumzăie, chităie,' se teatral înaintează alături de timpul lui era, firesc, mai modestă. înghiontesc şi se ciupesc. istoric, atingându-se uneori - rar -, �poi, publicul s-a întors. Pe unii îi scot afară de ureche, din condiţionându-se însă mereu, dar Incet. respect pentru actori şi prima mereu neconfundabile, mereu Acum vine, vine, vine. · distincte. Sigur că îmi place să cred că vine categorie de "plătitori". Cei adunati în fata teatrului cer, iar, pentru că are la ce veni. Sigur că îmi În rest, o mare de necunoscuţi. dreptul la pâine. Al cărei preţ a ajuns place să cred că în teatrul meu s-a Ce i-o fi chemat spre teatru? Ce să fie determinat de preţul prafului de schimbat ceva, sigur că îmi place să speră să găsească aici? Răspunsul puşcă pe piaţa mondială şi de cred că fizionomia lui este alta, chiar pentru neliniştea lor, certitudini pentru neputinţa guvernanţilor, pe piaţa dacă,perfecţio nistă şi intransigentă, îndoielile lor, vor să-şi regăsească naţională. mi-ar fi plăcut, poate, ca aceste întrebările, caută un univers problematic consonant cu propria aici, pentru tine, spectatorul din stai. stare de spirit? Amuzament? Intri în dialog cu Brutus sau cu To ate astea la un loc? Ori, poate, Hamlet, cu Ştefan cel Mare sau cu nimic din ele. Lear nu pentru a afla cât mai multe Un sondaj sociologic m-ar lămuri, dc.r despre ei, ci pentru ca ei să-ţi poată pentru moment sociologii au alte destăinui cât mai multe despre tine priorităţi. însuţi, Omul, aşa cum eşti: puternic Până să aflu răspunsul lor, mă şi fragil, mândru şi umil, trufaş şi încearcă un gând: săfi devenit, oare, îngenunchiat. teatrul, acum, alături de alte mijloace Şi solemnitatea cu care spectatorul mai puţin .nobile" şi ortodoxe, un vine la teatru ţine de normalitate. Se refugiu din cotidian? Un soi de drog? pregăteşte pentru această confrun­ Poate că nu întâmplător vechii japo­ tare cu sine însuşi, se îmbracă nezi îi numeau pe actori "distribuitori frumos, aşa cum în antichitate filosofii de uitare". se îmbrăcau în alb înainte de a citi marile lor texte. Oricât de desluşită ar fi pentru un Indiferent de impulsul care-I conduce Va ler DEL LAKEZA spectator obişnuit convenţiateatru lui, spre teatru pe spectator, responsa­ rămâne întotdeauna în jurulteat rului bilitatea teatrului faţă de el este "f� �� un halou de tensiune şi mister care-I uriaşă. Acum, poate mai mult ca fac unic. Magnetic. Niciodată suratele oricând, nu are voie să-I dezamă­ -u�k�� lui mai june, cinematograful şi gească. televiziunea, nu-l vor putea concura. . .. Intru cu emoţie în sala în care are ������ Există chiar şi un miraj al sălii de loc premiera. Spaţiu neconvenţional. Î Actorul Valer Dellakeza s-a născut la Craiova spectacol. n care lumina, neutră şi Public eterogen, nu este publicul "civilă" se topeşte încet, încet, pe 29 martie 1942. A absolvit Institutul de "normal" de premieră. Mi-e chiar puţin Artă Teatrală şi Cinematografică din conducându-te pe tine, spectator, teamă ... spre realitatea iluzorie a altui univers. Bucureşti în 1968, unde i-a avut profesori Este vorba despre ororile războiului pe Beate Fredanov şi Octavian Cotescu. Pe Care te cuprinde, te încearcă, te din imediata noastră vecinătate. 29 decembrie 1998, Teatrul Naţional din zguduie afectiv, un univers în care, Toate războaiele au fost însoţite de Craiova 1-a sărbătorit pentru 30 de ani de prin miracolul unic al teatrului devii violuri. Dar, în acesta din Bosnia, carierăartistică, dar aşacum vom constata, tu însuţi personaj şi partener al violul a devenit o strategie de luptă. Valer Dellekeza este actor de peste patru actorului în jocul unui emoţionant Totul este cutremurător, durerea pe decenii. circuit tensional şi energetic între care o încerci aproape viscerală. scenă şi sală. Dar chiar şi aşa, îngenunchiat, Şi, poate, aşa uiţi de necruţătoarele înfrânt, zdrobit, umilit, batjocorit, imperative ale cotidianului. omului i-a mai rămas, totuşi, o lumină: Publicul vine la teatru. De ce? miracolul vieţii. Oriunde şi din orice Poate pentru că aici, la teatru, s-ar ivi, viaţa este sfântă. Asta vrea regăseşte, in anarhia şi haosul să comunice spectacolul. general, iluzia normalităţii. Şi două Publicul, indiferent de vârstă, sex sau ore se simte protejat de agresiunea nivel cultural, este mişcat,emoţionat. existentei diurne. Aplaudă 12 minute în şir. Chiar hotărârea de a merge la teatru Apoi, se îndreaptă spre propria lui tine de normalitate. Este importantă, viaţă. este o decizie spirituală, o nevoie ... Si mâine e o zi, nu? normală de confruntarecu tine însuţi. Şi mă gândesc: atunci când le-a în togă, în armură sau crinolină, eroii dăruit teatrul, Dumnezeu i-a iubit pe teatrului trăiesc întotdeauna acum şi pământeni. Valer Dellakeza: A fost oîntâmplare. V. D.: N-aş fi fost actorul de astăzi Shakespeare, Silviu Purcărete ne-a Copil fiind, în 1954, în timp ce mă dacă nu aş fi avut drept colegiactori spus: "Ceea ce se întâmplă în Titus jucam pe stradă, a trecut o doamnă străluciţi. N-aş vrea să dau nume, Andronicus, scris de Shakespare care era actriţă la Teatrul Naţional din pentru că de la fiecare am învăţat acum patru sute de ani, se întâmplă Craiova, doamna Maria Goanţă, şi m­ ceva. Desigur, pentru actori, acum în Iugoslavia". Cr ed că a întrebat dacă vreau să fiuartist. Am întâlnirea cu regizori pricepuţi este spectacole ca Titus Andronicus, spus: da. Teatrul Naţional din Craiova decisivă. La început am lucrat cu Orestia, Hamlet sau Timon din Atena avea nevoie de doi copii pentru a juca Georgeta To mescu şi Valentina se justificătocmai prin actualitatea lor. într-un spectacol două roluri Balogh. Apoi cu Mircea Cornişteanu, C.M.: De-a lungul carierei dum­ principale. Am dat concurs şi am directorul de scenă cu care am făcut neavoastră, vi s-a întâmplatsă fiţi În reuşit. Celălalt copil a fost jucat de spectacolulcel mai drag mie: Unchiul dezacord cu regizorii? Victor Parhon, temutul cronicar Va nea de Cehov, în care am jucat V.D.: Da. Ori eu, ori regizorul dramatic de astăzi. Piesa era Să nu-i rolul titular. După aceea a venit la respectiv, am fost destul de deştepţi z1ci pe nume de Vasili Minko, un autor Craiova extraordinarul Silviu încât să cedăm unul în faţa celuilalt. sovietic. În anii '50 era la modă Purcărete, care este cea mai mare C.M.: Mai există clipe În care vă este dramaturgia sovietică. Aşadar, au bucurie a vieţii mele după familia frică de Întâlnirea cu publicul? trecut 44 de ani de când sunt în mea. De asemenea, am avut V. D.: Există o emotie inerentă oricărei Teatrul Naţional din Craiova. Nu am privilegiul să lucrez cu Dan premiere. După atâţia ani petrecuţi pe lipsit decât patru ani, între '64 şi '68, Alexandrescu. Importanteau fost şi scenă, ştiu ce place publicului, cum timp în care am făcut facultatea de colaborările cu To mpa Gabor, cu pot să-I sensibilizez prin ceea ce fac. actorie, la Bucureşti, dar şi în Daniela Peleanu, cu care mă înţeleg C.M.: Au fost reprezentaţii În care v­ strălucit şi, recent, cu Mihai Mănuţiu. perioada aceea am văzut toate au deranjat reacţiile publicului? C.M.: Cum a fost apropierea de V.D.: spectacolele montate la Craiova. În Nu. Am avut norocul ca toamna lui '68 am primit un prim rol personajul Apemantus din spec­ personajele mele să fie "citite" exact. tacolul cu Timon din Atena de Ca actor, de la comedie la dramă ori ca actor profesionist al Teatrului Shakespeare, regizat de Mihai Naţional din Craiova: Alexe din tragedie, n-am avut "bariere" care să Măniuţiu? mă facă să nu trec dincolo de rampa spectacolul cu piesa Iancu Jianu. V.D.: Costin Manoliu: Cu cine aţi fost Uşoară, printr-o citireexactă a scenei. Publicul nostru e răbdător, coleg de promoţie, ce actori, ce lui Shakespeare, datorată lui Mihai inteligent. Contează foarte mult ce regizori ? Măniuţiu. Mi-a fost clar de la îpceputul piese alegem. Acum, din fericire, ce vrea regizorul de la mine. In ultimă V.D.: Cu Anton Ta uf, care este acum putem juca ce vrem. Dar şi înainte instanţă eu n-am fost decât lutul pe '90, prim-actor la Teatrul Naţional din Cluj de majoritatea textelor montate care Mihai Măniuţiu a lucrat. Mesajul au fost de valoare. Noi jucam cu şi director al Teatrului Dramatic din personajului meu este că poate pasiune, ca şi acumşi, personal, m­ Baia Mare. Cu Aimee lacobescu, cu exista iubire până la capăt. Poţi să am simţit de fiecaredată bine răsplătit Luminiţa Blănaru, excelenta actriţă de mori iubind un om pentru virtuţilelui de public. la Teatrul "Sică Alexandrescu" din şi chiar pentru greşelile lui. Iubesc C.M.: To ate aceste treceri prin vieţi Braşov, cu Nicolae Ţăranu, Răducu mult personajul Apemantus din imaginate de diferiţi dramaturgi v-au lţcuş, Nicolaell iescu. Sunt trist pentru spectacolul cu Timon din Atena influenţat mult comportamentul in că aproape trei sferturi din promoţia pentru partitura pe care bunul meu viaţa de dincolo de scenă? mea e acum în străinătate. Regizorii prieten, Shakespeare, a scris-o parcă V.D.: Lucrurile s-au petrecut exact pe care i-am avut colegi au fost pentru mine. invers. Viaţa de toate zilele, excepţionali. La regie de teatru: C.M.: În ultimii ani, atât Silviu cotidianul, întâmplările personale m­ Cătălina Buzoianu. La regie de film: Purcărete cât şiMih ai Mănuţiu au pus au dus către personaje. Desigur, Dan Piţa, Mircea Veroiu, Constantin în scenă piese de Shakespeare şi frământările noastre sunt cutre­ Vaeni. Să mă ierte cei de care nu îmi texte ale tragicilor antici greci: murătoare. Repetiţia nu durează amintesc acum. Sofocle, Eschil, Euripide. De ce patru ore. Ea continuăşi în tramvai, C.M.: 0@·� lungul �nilor, c�r@ �u fost şi acasă, şi In ti m p ce te uiti la în tâlnirile importante pentru actorul �relietj �ă au avut a�e�t opţiuni? V. D.: Imi amintesc că în timp ce televizor. E un proces perpetuu, care Valer Dellakeza ? ou nea în scenă Titus Andronicus de nu !=:P. tP.rmini'i rlP.r.:'\t ::�h 1nr.i r.:'\nrl f::�r.i dragoste. Aşa spunea profesoara mică de un kilometru, trebuie să dau mea, Beate Fredanov. ..�ună ziua" de 1 00 de ori. De aceea C.M;: . Pentru Va ler Dellakeza, care mc1 n-a� vrut vreodată să plec la este partea cea mai fascinantă a Bucureşti sau _m altă parte. Iubesc actoriei? oraşul meu natal. V.D.: Ridicarea de cortină, spec­ C.M.: Domnule Valer Dellakeza, tacolul. numele dumneavoastră de familia C.M.: Aţi fost pus in situaţia de a juca are o �e�onanţă mai stranie. Unde işi ro/un care nu v-au plăcut? are oqgmea? · V.D.: Am refuzat astfel de roluri V. D.: In Italia. Provin dintr-o familie pentru că mi-a fost clar că nu sunt de italieni, care a venit în România eu �el p�trivit. Directorul a fost înţe­ pe la 1880, când ţara noastră avea ŞI legator am fost schimbat. Uneori ' nevoie de arhitecţi, de constructori: regizorii fac erori de distribuţie. Bunicul meu din parteatată lui a fost C.M.: Aţi intuit, inainte de 1990 antreprenor de binale. Printre altele miracolul craiovean care a urmat? ' a construit actuale universitate di� V.D.: Miracolul craiovean a existat Craiova, podul din Parcul · Bibescu "dintotdeauna". În 1956, Vlad Mugur podul de peste Jiu, un monument 1� a venit la Craiova cu Sanda To ma , Calafat.

Silvia Popovici, Constantin Rautchi C.M.: Ce planuri aveţi in acest ani1 Dumitru Rucăreanu, Amza Peilea: 1999? _ V19tor Rebengiuc. Ulterior, li s-au V.D.: Niciodată nu mi-am dorit al�turat Olga Tudorache şi Vasile anumite roluri pe care să le joc V.D.: Sigur că dorim să jucăm cât mai N1ţ�lescu. Te atrul Naţional din neapărat. Dumnezeu a fost bun cu mult la sediu, la Craiova. E adevărat Cra1ova era cel mai bun. Ei au plecat, mine şi mi-a dat din plin. În acest an _ că pentru noi mirajul străinătătii nu dar Cra1ova n-a dus niciodată lipsă nu vreau decât să fiu în continuare de actori de valoare. Au urmat alte ma� există, dar nici unul dintre cOlegii alăt�ri d� fa�ilia mea - sunt şi bunic me1 nu va spune că s-a săturat de ŞI perioade în careNaţi onalul craiovean - alatun de colegii mei, de plecări în străinătate, deşi viaţa de a mers la Bucureşti şi a câştigattoate atmosfera calmă şi plăcută de la turneu nu este deloc roză. Au fost premiile. După '90, am putut Teatrul Naţional din Craiova. situaţii în care n-am văzut oraşul în demonstra că suntem un teatru de C.M.: Da_că a_r fi să �legeţi cinci-şase talie mondială. Am participatla cele care am jucat. Şi chiar dacă avem erso aJe dm zec1/e de personaje câteva ore libere, ne trezim într-o p � mai mari festivaluri din lume. Avem JUCate m tot atâtea spectacole' la care un colectiv fantastic, care e în stare lume care nu e a noastră, uneori v-aţ1. opn,. care sunt reprezentative să intre în priză în cinci minute. Asta sfidătoare prin opulenţa ei, frustrantă pentru Valer Dellakeza ? pentru nişte actori care au câtiva înseamnă talent, seriozitate şi V.D.: Trufaldino din Slugă la doi dolari în buzunar. Suprema satisfacţie respect faţă de artateatru lui. Iertati-' stăpâni de Carlo Goldoni, lvan este tot spectacolul. mi lipsa de modestie. Petrovici Voiniţki (Unchiul Vanea) din C.M.: Aţi jucat pe toate continentele. C.M.: Cum vă simţiţi când vă Unchiul Vanea recun,.oaşte lumea pe stradă? de A.P. Cehov, Unde v-aţi simţit mai bine, mai ca Madame Ubu din Ubu Rex de Alfred V. D.: Imi amintesc de o situatie trăită acasă? J rry, Egist din Orestia după Eschil înainte de 1990. Dacă mă duceam la � V.D.: în ultimii B ani am avut 72 de ŞI Apemantus din Ti mon din Atena turn ee. De 72 de ori am ieşit din ţară. o alimentară şi ceream unt, mi se de Shakespeare. in total, au fost spunea că nu e d�u mi se făcea cu Am , - - 80 d� roluri şi pe toate le fost peste tot adulati. dar ca ochiul şi simţeam că treb i ept �proap� acasă nu m-am simt· it nicăieri în � � să �Şi 1ubesc. momentul când vânzătoarea urma lumea asta. C.M.: Dacă n-ati mai putea juca C.M.: La un moment dat se spunea să-mi paseze pachetul cu unt. Asta teatru, ce aţi face ? pentru că eram recunoscut ca actor că actorii de la Naţionalul din Craiova V. D.: Ar fi tragic pentru mine. s-au săturat de străinătate, că nu mai al Te atrului Naţional. Când plec de­ vor turnee ? acasăcătre teatru, deşi distanţa e mai C� H� Timon din Atena după W. Shakespeare, Teatrul National din Craiova. Regia: Mihai SPECTACOLE Măniutiu. Scenografia: Au rei Vlad. Cu: Ilie Gheorghe (Timon), Valer Dellakeza Delia VOICU (Apemantus),Adrian Andone (Aicibiade), Vasile Cosma, Ion Colan, Nicolae Poghirc, Nataşa Raab, Geni Macsim, Theodor Marinescu, Valeriu Dogaru, Gabriela Baciu, losefina Stoica, Angel Rababoc, Mirela Cioabă, Ramona Drăgulescu ş.a. Data premierei: 19 decembrie 1998 .

Celor trei succese bucureştene - interpretare tulburătoare, accentuând Richard Il, Cetatea Soarelui şi O visceralitatea supliciului trăit, Gabriela noapte furtunoasă - Mihai Măniuţiu Baciu creează prin Spectru singurul le alătură premiera cu Timon din reper de auten!icitate deplină a existenţei eroului. Inconjurat de forme, Atena, la Natio' nalul din Craiova, încheind asttel un an teatral valoros sufocat de ele, acesta nu îi înţelege al carierei sale. Aşa cum 1-a rostul şi, anulându-şi şansa regăsirii descoperit Măniuţiu, destinul lui de sine, îl va ucide. Statuia goală pe Timon este unul al distrugerii şi dinăuntru şi spectrul ucis reprezintă în autodistrugerii, teme reflectate şi în această montare polii unui traseu în imaginile spectacolului, de la statuile care metamorfoza spirituală este de ipsos, care se sparg, la scena ratată. Această perspectivă asupra morţii din final. existentei,' vidată de esentă,' fiind Scenografia figurează în prima parte specifică lumii contemporane. un spaţiu de joc amintind de civilizaţia Ilie Gheorghe creează un personaj orientală, în care imaginea condu­ de un ludic absurd, uneori disonant. cătorului este aproape zeificată; în To nalitatea vocii, gravă, declamativă, partea a doua, scena trădează este în discordanţă cu mişcările caducitatea formelor acum zădărnicite. dezordonate şi dezlănţuirile lasciva Nevoia adâncă a eroului este aceea din final, sugerând grotescul stării de · de a-şi confirma şi consacra decădere. generozitatea, care nu mai este o Scenografia susţine spectacolul pe calitate în sine, ci o dorintă' de două coordonate, decorul propriu-zis, autodefinire. El încearcă să proiecţie a conflictului interior şi restabilească prin dărnicie o poziţie cortinele pictate, în stilul teatrului socială nerecunoscută, prin iubire şi elisabetan, care anticipează, în ură exprimându-şi, de fapt, suferinţa, tăcere, parcursul acţiunii. singurătatea, neîncrederea în sine, Coloana sonoră se compune dintr-o permanent disimulate, ocolite. alăturare hibridă de fragmente de Obstinaţia cu care Timon mimează muzică clasică, "decupate" frust, gestul de a dărui, cu o ritmicitate percuţie şi ritmuri ebraice, într-o mecanică, se naşte din acelaşi "intensitate" prea agresivă pentru o impuls şi din teama sa de alienare. sală de teatru. Ne va părăsi în aceeaşi stare, de Cu toate întrebările, neclarităţile şi îndepărtarede natura sa profundă. inegalităţile sale, spectacolul de la . Acestor frustrări le dă viaţă un Craiova poate fi un reper al imaginii personaj care i se iveşte lui Ti"mon, pe care teatrul o opune contem­ ca o proiecţie a scindării sale. Intr-o poraneităţii. . \ 1)8trul Naţional "Vasile Alecsandri" din' sacrilegiului. În scenă se ciocnesc şi C .{aşi - Te ibele şi demonul ei de Isaac se zbat credinţa şi dogma cu visul >·�p Cl.:cnT r A/1J l.:01 L"C; / Bashevis Singer şi Eve Fridman. Regia: 1 Alexander Hausvater (Canada). Decor: libertăţii şi împlinirii, pe baza unui / Guido Tondino (Canada) şi Axenti Marfa. paroxism animat de o secretă, tăioasă Doina MODOIJA Co�tume: R�dica Argh�r. Muzica: Vasile ironie. Demonul nu e decât Alchonon 1 Spatărelu. M1şcare scen1că: Dana Coşeru. - un tânăr care,smin tit de învătătura 1 Cu: Doina Deleanu ( Teibele), Adi Că�ilor Cabalei, se lasă ispiti( prin Carauleanu (Aichonon), Anne Marie �.. -J.. J _ nelegiuită mistificare,să-şi folosească .>� ţ4.t, \1 Chertic (Genende�, Teodor Corban (Menasha), Sergiu Tudose (Rabinu�, cunoaşterea spre împlinirea Erosului. \ Petronela Grigorescu, Antonela Cornici, Adi Carauleanu a atins în acest rol italie Bichir, Constantin Puşcaş.J,�,Radu interpretarea cea mai însemnată a .J11 ... -- �A ���-�A 11 �� �� G · Doru Aftana!�----� carierei sale de până acum. Suprafirescul, grotescul, comicul, Excepţionala piesă a ultimului şi celui dorinţă şi sufletul tânjeşte după terifiantul se împletesc într-un bizar mai mare scriitor evreu, deţinător al Hurmita, acel demon care intră în (1978), titraj, avertizându-1 repede pe Premiului Nobel Isaac femei,· posedându-le, plăsmuire a spectator că asistă la o farsă: teribilul Bashevis Singer (născut în 1904) întunericului sau a iadului feminităti' lor. * Hurmiţa, e un flăcău îndrăgostit pe animă fascinanta lume hasidică, în * careservituţi le fiziologiei trupului sunt carelimb a e unicapatrie inalienabilă. gata să îl dea în vileag. iar credinţa girul fo�ei de neînfrânt. Ea Alexander Hausvater face parte din Corul detine functii de definire îşi găseşte în Alexander Hausvater, acea spiţă de regizori-magicieni a emoţională dar concOmitentcu un rol căror muncăîntr- un teatru ridică la acest Chagall al scenei, idealul magi­ decisiv în caracterizarea etnică. nivelul ei superior trupa de actori, cian al instinctualităţii nude şi al setei {Mişcarea scenică: Dana Coşeru). silindu-i să se depăşească neîncetat. de dezmărginire, al fascinanţei Intregul pitoresc al neamului şi al Şi o vedem, astfel, evoluând în cea misterului şi al expresivităţii temerare. datinilor devine pentru Hausvater Un surrealism fabulos, agitat şi mai bună formă pe Doina Deleanu, graţioasă şi pătimaşă Te ibele, urzeala unei calde idolatrii. Sărbători debordant, ghidează întreaga mişcare şi ceremonii, nunţi, slujbe religioase, scenică, închipuind adesea, în palpitând de senzualitate grea, tânjind după iubire. Aşteptarea exorcizări, evenimente de tot soiul bezmetica agitaţie a corului şcolii agită comunitatea închipuită de Rabin rabinice, nu numai neliniştea comu­ erotică exaltată umple de tensiune şi gesturi echivoce intimitatea confe­ (excepţional în acest rol Sergiu nităţii faţă de tot ce depăşeşte blânda Tudose) şi discipolii săi (Petronela fericire omenească, ci şi fiorul interior siunilor cu Genendel, prietena ei, icantă, vioaie, îndrăzneaţă în Grigorescu, Antonela Cornici, Vitalie al sufletului însuşi în faţa propriilor p Intruchiparea Anei Marie Chertic. Bichir, Constantin Puşcaşu, Radu abisuri. Structurile spectaculare sunt Regizorul conduce subtil desfăşu­ Ghilaş, Doru Aftanasiu), sau prietenul animate de un organism gâlgâitor, rarea spectacolului,pendulând între protagonitului Menaska, interpretat teluric, ce balansează de la ritmurile excesul simţurilor şi dorinţa de de Teo dor Corban. Costumele create melopeei şi lamentoului la scandările transcendere, între instinct şi de Rodica Arghir în alb-negru şi cu agresive şi tăcerile grele, de la depăşire de sine. Dorul neostoit de accesorii tradiţionale (melon, obiecte preaplinul mişcării ce izbucneşte în dragoste şi de bărbat sufocă întregul de cult) creează un pitoresc ce evocă sus, debordând, la fantasticul gol din ţarc al ghetto-ului. Noaptea pătimaşă ghetto-ul polonez. Decorul, conceput 9<1reînchipuir ea cheamă fiinţa. cheamă şi iscă din ceaţa depărtărilor de Guido To ndino (scenograf In povestea lui Te ibele, aguna, femeie demonul ce izbucneşte . viu şi canadian) în colaborare cu Axenti părăsită de bărbat, nici văduvă, nici pătimaş, părăsind toate vâlvele şi Marfa, deţine marea artă de a soţie, suspendată nefiresc în netrăire toate făpturile descărnate de prin concentraîn pereţii solizi, înalţi, golaşi şi fidelitate stearpă, freamătă che­ morminte şi din Gehenă, pentru a se şi în mobilierul auster întreaga marea vieţii şi o tinereţe neînduple­ intrupa s-o îmbrăţişeze pe Te ibele. Creaţiune a lui Dumnezeu, ca în cată.Străvechi eresuri despre demoni Aşteptarea şi voluptatea se încarcă vechile mistere sacre: Pământul, stârniţi de gânduri păcătoase ii aţâţă de daimonia tuturor extazelor. Eroii Infernul şi Paradisul. Deasupra dorul de dincolo de fire. Nu 1-a iubit ies din sine şi se contopescunul cu ştreaşinii, ridicându-se din ea, creşte nicicândpe Moşe Mattis, nevolnicul ei celălalt cu forţa marilor comuniuni involt pomul Vieţii Veşnice. Sufletul soţ, dar legea o obligă să-I aştepte în cosmice. urcă deasupra casei şi deasupra singurătate, până ce se va şti de-i viu Alexander Hausvater deţine secretul lumii, ca un fruct copt ce s-a pârguit sau mort.. To ată fiinţa ei tremură de animării mitului din forţa eresului şi a în flacăra iubirii şi a setei de transcendent. Imaginea e extraor­ Ştefan OPREA soluţiile oferite de decor, de mişcare, dinară, de un suprarealism mistic, în de expresivitatea corporală a care se împleteşte frăgezimea actorului, de planurile spaţiului trupului cu bizarul patetism al scenic, de simbolistica obiectelor şi ramurilor în baia de lumină a c�� J.t, ş.culo rilor, de fo�a iradiantă a muzicii. miracolului mort'ii. In spectacolul Au pus cătuşe florilor, Muzica lui Vasile Spătărelu, de un de pildă, imaginea era atât de puternic simţ dramatic, reînvie �� �� şocantă încât devasta nu numai sonorităţile arhaice ale vechilor spaţiul scenic, ci şi, mai ales, starea melodii populare evreieşti, trecute H�� afectivă a spectatorului, implicându-1 prin rafinamentul prelucrărilor pe acesta în dinamica dură a ideilor, compozitorilor ruşi şi polonezi. Ea dar şi în concretul mişcării fizice a conţine, într-o ardentă inspiraţie, Deşi regizorul declară că modalitatea evenimentelor. suflul unic, obsedant al veşnicei sa de lucru "nu cunoaşte nici o La o cotămai potolită, toate acestea sfâşieri a limitelor. constantă" şi că singura idee care-I se repetă în spectacolele La ţigănci Prin acest seducător spectacol, animă în procesul elaborării unui şi Te ibele şi demonul ei. Mişcarea prezentat în cadrul programului spectacol este căutarea unui adevăr, scenică pe verticală e, dacă nu o cultural Valori româneşti din diaspora noi îl socotim un regizor al invenţie, oricum un procedeu pe scena Naţionalului ieşean, realizat constantelor, al procedeelor preferenţial al regizorului, motivat de cu sprijinul Inspectoratului judeţean repetitive, descoperirea adevărului convingerea că omul tinde fără pentru cultură şi având ca sponsor principal AECL Canada, textul fiind fiind rezultanta firească a acestora, încetare spre infinitatea spaţială ca tradus la Centrul internaţional de limbi corolarul lor, care îi defineşte aspiraţie a infinitului fiinţei. moderne laşi, Naţionalul ieşean a viziunea. La majoritatea specta­ Cineva a exprima ideea că în demonstrat o excelentă pregătire a colelorsale publicul e introdus în sală spectacolul Te ibele şi demonul ei trupei, dezvăluind ce factor catalizator printr-un labirint Întunecos şi populat textul este cu mult depăşit de invenţia poatesă fie o personalitate regizorală cu tot felul de obstacole.Străbaterea regizorală; era o observaţiecritică, un de excepţie. Regizor originar din acestui labirint e aproape un chin. reproş. Acceptând ideea, noi îi dăm România, creator de şcoală teatrală Ideea ar fi -în înţelegerea noastră - însă un sens pozitiv, preţuind în mai multe ţări ale lumii şi profesor că, pentru a ajunge la adevărul oferit creativitatea regizorului; el a construit, la Institutul de teatru din Montreal, de scenă, pentru a intra în taina într-adevăr o imagine amplă şi Alexander Hausvater este promotorul spectacolului, spectatorul trebuie să dinamică ce depăşeşte propunerile unui lil!lbaj teatral original, de marcă parcurgă un drum al desprinderii de textului lui Bashevis Singer, dar nu a unică. In Te ibele a realizat nu numai lumea reală, al eliberării de dus demersul său creator până la un poem al nostalgiei iubirii, ci şi unul contingent,un drum al purificării care neglijarea cuvântului. Şi aici ajungem al etniei şi unul al teatrului, înviind îl va face apt să se implice în la o altă constantă a viziunii sale: rolul existenţa mitic-fabuloasă a unui popor imaginarul actului teatral. Acest cuvântului în spectacol. Sigur, că risipit în lumea largă ce şi-a păstrat cu traseu labirintic a fost parcurs, acesta nu mai are ponderea pe care sfinţenie datina. A reînviat, în acelaşi desigur, mai înainte, de realizatorii o avea atunci cândmijlo acele scenice timp, amintirea tradiţiei trupelor de spectacolului. Ce altceva sunt erau mai sărace. "Astăzi cuvântul teatru evreieşti, dintre care prima în căutările lor întru descoperirea devine ceva mai plastic, mult mai lume a fost înfiinţată la laşi (1876), iar adevărului intrupat pe scenă, dacă nu lichid', susţine Hausvater; "Azi putem următoarele au fost citadele ale un drum chinuitor prin necunoscut întrebuinţa un singur cuvânt ca să expresionism ului teatral în capitală. spre lumina de la capătul labirintului? exprimăm ceva pentru care ieri era Alcătuit din paroxisme şi balansând Spectatorul nu poate deveni egalul nevoie de zece pagini de text. To t temerar peste abisuri, cu abilităţi celor de pe scenă - în căutarea şi secretul e să ştii să-I foloseşti ca pe clovneşti şi măiestrii ascunse, descoperirea magi ei şi în asumarea un concentrat şi să-I încarci de sens". transpunând adesea, paradoxal, ei - decât prin străbaterea acestui La fel de importante sunt, de pestriţ şi exotic imperceptibilele traseu. Odată acesta parcurs, te asemenea, tăcerile. Tăcerea poate fi mişcări ale sufletului, spectacolul aşteaptă o altă constantă a viziunii mai sugestivă decât cuvântul. Şi acesta uluitor dezvăluie seducător, în Hausvater: şocul imaginii, căci Hausvater citează, în sprijinul ideii spirit modern, nesăţioasa foame de regizorul vizualizează puternic, sale, opinia unui compozitor, John absolut a sufletului. folosind până ·1a limita posibilului Cage, caresusţinea cătăcerea poate sugera mai mult decât o întreagălinie exprimă regizorul, cel puţin în plan melodică .•Aşa că efoarte important teoretic: "când un bărbat şi o femeie - conchideregizorul - ca actorul să se întâlnesc pe scenă se naşte înţeleagă faptul că, prin lipsa de poezia; există poezie prin însuşi mişcare sau prin lipsa de vorbire, el faptul că două corpuri sunt acolo. poate sugera foarte multe lucruri". Important este ca tot ceea ce vor Intr-adevăr, din acest punct de spune şi vor face ei să nu anuleze vedere,în teatru nu există limite. poezia". Aici intervine, desigur, Ce am mai putea socoti drept abilitatea poetică a regizorului şi a · constante în viziunea regizorală a lui actorilor. Hausvater nu concepe Hausvater? Să zicem: simbolistica teatrul fără poezie;el socoteştecă un obiectelor. În Te ibele şi demonul ei spectacol trebuie să aibă tot timpul scena este dominată de un copac fior poetic. "Poezia - zice el - nu uriaş. Mircea Eliade vedea în arbore înseamnă un Baudelaire care ar veni ideea de Cosmos viu, în veşnică să-ţi recite câteva versuri, ci obligaţia regenerare; arborele este simbol al ta de a-ţi plasa viaţa în această vieţii în evoluţia ei neîntreruptă şi situaţie. Şi cred căasta se şi întâmplă simbol al raporturilordi ntre pământ pe scenă." şi cer, dintre htonic şi uranic al Caracteristică în viziunea lui caracterului ciclic al evoluţiei Hausvater este şi folosirea frecventă, cosmice: viată-moarte. El este · pe scenă, a nudităţii. Nuditatea, ca şi semnificantul major al ideii: prin sexualitatea, reprezintă - în moarte, la viaţă. Cabala vorbeşte concepţia lui -expresii ale spiritului. despre un arboreal mo�ii, iar Zaharul Juncţia nudităţii, conceputăde artiştii vede în el simbolul cunoaşterii plastici, este să reprezinta, să magice. Mai sunt şi alte semnificaţii ilustreze o evoluţie." Regizorul face ale arborelui şi regizorul le-a avut în necesara distinctie' între nuditatea ca vedere când le-a plantat copacul în manipulare a trupului omenesc în centrul spectacolului său; el s-a degrandante acţiuni din viaţa de toate gândit, desigur - în consens cu zilele şi nuditatea ca mijloc de sugestiile textului - la pomul exprimare artistică în spectacolul cunoaşterii Binelui şi Răului, la ideea teatral, unde ea devine un fel de ambivalenţei falus-matrice!SaU la manta a spiritului: "aşa ne naştem, procesul de individuaţie, în cursul aşa ne dăruim, aşa concepem, aşa căruia contrariile se unesc în noi. trăim momente supreme şi aşa Figură axială, arborele reprezintă murim. Şi dacă teatrul nu răspunde drumul ascensional pe careîl străbat la asta, înseamnă că nu răspunde la cei ce trec din lumea vizibilului în cea chestiunea cea mai importantă." a invizibilului. Este, apoi, stâlpul Am mai putea vorbi - în această central pe care se sprijină, în tradiţia încercare de descifrare a concepţiei iudea-creştină, templul sau casa; artistice a regizorului- despre curajul este coloana vertebrală ce susţine spargerii limitelor în arta specta­ corpulomenesc -templu al sufletului. colului,despre teama ca sentiment To ate aceste aspecte ale simbolisticii fundamental în teatru, despre actor arborelui pot fi descifrate în specta­ ca individualitate şi ca element colul Te ibele şi demonul ei şi ele dau component al ansamblului, despre consistenţă viziunii regizorului. vulnerabilitatea emotivă şi despre S-ar putea vorbi, apoi, despre filonul încă alte aspecte ale muncii artistice, poetic al spectacolelor sale. aşa cum se desprind ele din actele Convingerea sa este căpoezia există scenice semnate de Alexander - sau trebuie să existe - în însăşi Hausvater. Poate vom aveam prilejul definitia actului teatral. lată cum o să revenim asuora lor altă dată. Dorin ANDONE actorie, am intrat, şi aşa a continuat s-o ratez. M-am înscris la concurs, l­ povestea. am luat şi iată-mă angajat al C.M.: Cum aţi defini talentului unui Naţional ului clujean. actor? C.M.: Un concurs e o formă potrivită D.A.: Cu talent te naşti. Or, toate de alegere şi angajare a unui actor? c� � � � înzestrările cu care te naşti sunt date D.A.: E bine ca actorii să fie văzuţi în ���1/,C� de Dumnez�u. 11 putem defini pe spectacole gata făcute, în care au Dumnezeu? 11 putem cuprinde? parteneri,în care se poatevedea cum C.M.: Nu se poate spune că un actor intră în relaţie cu aceştia. Sunt cazuri a fost talentat Într-o seară şi în care un actor, la concurs, este 1Â1l-� netalentat În alta. excepţional şi apoi nu reuşeşte să Costin Manoliu: Domnule Dorin D.A.: Există o lege a lui Murphy care intre în relaţie cu ceilalţi în spectacol. Andone, care sunt primele amintiri pe sună cam aşa: Inteligenţa pe glob Dacă actorul nu poate fi urmărit în care le aveţi despre teatru? este constantă, numărul populaţiei spectacole închegate, concursul Dorin Andone: Foartevag i. Câteva creşte. Talentul unui actor este devine necesar, obligatoriu. imagini mişcate de la teatrul de constant, dar el, actorul, nu reuşeşte C.M.: Care sunt realizările importante păpuşi, unde mergeam cu grădiniţa de fiecaredată să-I folosească deplin. pentru Dorin Andone, pe scena şi, ulterior, cu şcoala. Amintirile certe C.M.: E important pentru actor Te atrului Naţional din Cluj? despre teatru le am din perioada aspectul său fizic? D.A.: Un prim rol care pentru mine a liceului. Am văzut aproape toate D.A.: Poate da, poate nu. Regizorii însemnat imens a fost Pavlicek din spectacolele Te atrului Naţional din ştiu mai bine cât de important este Transfer de personalitate de Dumitru Cluj. De mai multe ori cele care îmi aspectul fizic, în funcţie de personaj, Solomon, spectacol montat de Victori plăceau, pentru că mă bătea deja de felul cum îşi concep spectacolele. Ioan Frunză. M-am trezit azvârlit într­ gândul să mă fac actor. Mi-au rămas Un actor foarte talentat şi mai puţin un rol principal, greu, cu probleme. în memorie spectacole ca Familia dotat fizic poate suplini defectele pe Un personaj foarte complicat, scris To th, Afară, Înfa ţa uşii, Cum vă place, care le are. El poate juca o gamă foarte bine. Spectacolul a avut Mobilă şi durere. Mergeam şi mare de roluri şi poate fi un excelent succes. Am avut norocul să pornesc urmăream în mod special jocul unor conducător de energie, chiar dacă nu bine. Un alt moment important a fost actori ca Silvia Ghelan, Anton Tauf, este foarte chipeşsau dacă nu arată spectacolul cu Marat-Sade de Peter Marcel lureş, Dorel Vişan, Gelu într-un fel mai special. Mai importantă Weiss, regizat tot de Frunză. A urmat Bogdan lvaşcu. este conditia' fizică decât fizicul apoi colaborarea cu Mihai Măniuţiu. C.M.: Cum v-aţi descoperit vocaţia actorului. Spectacolul cu Săptămâna luminată pentru actorie ? C.M.: În ce Împrejurări aţi ajuns actor a fost pentru mine un altfel de teatru D.A.: Mi-a plăcut teatrul, pur şi al Te atrului Naţional din Cluj? decât cel făcut până atunci. Un simplu. Cu timpul, am început să recit D.A.: Când am terminat facultatea, personaj pe care aş vrea să-I mai joc, poezii la serbări. Un moment în 1987, a venit un ordin de la pentru că abia acum am înţeles exact importanta fost întâlni rea cu cel care Ministerul Culturii, prin care toată cum trebuie făcut, este Sganarelle din apoi mi-a devenit un foarte bun promoţia a fost repartizatăla Teatrul Don Juan de Moliere, în regia lui prieten, actorul Călin Nemeş, care azi "Andrei Mureşanu" din Sfântu Tudor Chirilă. Un spectacol care m-a nu mai e printre noi. El era deja o Gheorghe, judeţul Covasna. Toţi cei împins să investighez alte zone a fost vedetă a Clujului, mai ales în lumea trei actori ai clasei mele de actorie Nu poţi trece cu capul prin zid după adolescenţi lor, în mediul studenţesc. de la Târgu Mureş - Mihaela Stanislaw Witkiewicz montat de Anca A fost invitat să participe lao serbare Rădescu, Bogdan Caragea şi cu Bradu. Un rol care m-a solicitat a fost a liceului, la un spectacol de poezie mine - au ajuns astfel la Sfântu Nero din spectacolulcu piesa Seneca în limba franceză şi aşa ne-am Gheorghe. N-a fost rău. A fost o de Viorel Cacoveanu, pusă în scenă cunoscut. Cu Călin Nemeş şi alţi experienţă extraordinară pentru de Kincses Elemer. Spectacolul prieteni am făcut o mică trupă care mine; şi ca om şi ca actor. In 1990, la Nunta, conceput de Mihai Măniuţiu, cânta, dansa, recita, juca. Eram în Teatrul Naţional din Cluj lucrau Mihai a fost pentru mine un alt prag. Nu clasa a X-a. Fără să-mi dau seama, Măniuţiu şi Victor Ioan Frunză. Mi-am doar pentru că în acest spectacol am făcut atunci primele studii de !!is că merită să ajung acolo. alerg şi dansez foarte mult, ci pentru teatru. La finele liceului, am plecat la lntâlnirea cu astfel de oameni de că fiecare mişcare trebuie făcută Târgu Mureş, am dat admitere la teatru era o sansă oe care n-am vrut astfel încât să aibă 1m sP.ns sP.nSIJI dorit de Măniuţiu; un dans - sorei-şefe, doctorului, asistenţilor­ D.A.: Este un salvator pentru că maramureşan careînseamnă altceva şi bolnavilorcu careel intră în contact. încearcă să deschidă ochii celorlalti. decât o mişcare făcută pe muzică. Chiar dacă nu reuşesc să evadeze Îi face să înţeleagă că sora-şefă nu Am învăţat să mă exprim folosind din sistem, aceştia ajung până la face decât să-i terorizeze şi nu să-i limbajul miş9ării şi pentru mine este urmă să-şi însuşească morala lui ajute. Ea nu vrea să-i vindece, ci să­ un câştig. Intr-un spectacol nou, McMurphy: întotdeauna să încerci a şi construiască micul ei sălaş, peste montat de Marius Oltean, Zbor te opune unui sistem represiv. care să fie un dictator. McMurphy îi deasupra unui cuib de cuci, joc un C.M.: Pentru o societate postco­ ajută să-şi regăsească persona­ alt rol principal care îmi place foarte munistă cum e cea românească, În litatea, să-şi dea seama că gestul lor mult, McMurphy. care unii oameni au un anumit tip de de a se interna voluntar în clinică a Î C.M.: Cum este Întâlnirea cu un nostalgie, Zbor deasupraunui cuib de fost poate nesăbuit. n loc să se personaj ca McMurphy din Zbor cuci, poate fi un spectacol cu trimitere elibereze de toate vicisitudinile pe deasupra unui cuib de cuci ? directă la stricta noastră actualitate, care ei le trăiau în lume, au sărit din D.A.: Fiecare rol este o provocare În care mulţi nu reuşesc sau nu vor lac în puţ. Au venit într-un loc mult prin datele pe care le conţine. O să iasă din sistem? mai închistat, mai opresiv decât provocare într-o anume direcţie. D.A.: Cu siguranţă. Pentru noi, Zbor societatea reală, în care nu e uşor McMurphy mă duce într-o zonă deasupra unui cuib de cuci trimite o să trăieşti, dar e oricum de preferat clinicii respective. Dacă trăind în destul de delicată. Acti' unea se săgeată spre cei care au uitat prea petrece într-un ospiciu, dar repede în ce lume au trăit, care nu universul vast ni se pare că legile ne McMurphy nu este un alienat mintal. vor să părăsească acea lume. Este sunt împotrivă şi, dorind să scăpăm Este doar uşor bolnav psihic. O doar una dintre dimensiunile de ele, evadăm într-un microunivers, nu facem decât să ne legăm singuri problemă de nuanţă. E mult mai uşor spectacolului. Nu cred că autorul cătuşele din ce în ce mai strâns. să faci un nebun adevărat decât un american al romanului Zbor deasupra Eliberarea nu poate avea loc decât personal cu o uşoară afecţiune unui cuib de cuci, Ken Kesey, s-a pe verticalăşi nu într-o altă lume, mai psihică. Intr-un microunivers care gândit la societatea comunistă. Este restrictivă, cu aceleaşi tare ca funcţionează după reguli foarte vorba, în general, de societatea de întreaga societate. Primul care îl stricte, McMurphy vine cu azi, de sistemul închis care este înţelege pe McMurphy şi care i se nonconformism, cu un aer de lumea noastră, care funcţionează alătură este Indianul, singurul cares­ libertate,cudorinţă de eliberare care după legi impuse de alţii. Că acei alţii a opus în felul lui sistemului opresiv porneşte din interiorul său. To ate sunt dictatori comunişti, că sunt impus de sora-şefă printr-o tăcere aceste date m-au ajutat să nuanţez dictatori militari ca în America Latină prelungită. E forma de protest a personajul. sau pur şi simplu preşedinţi de stat, lndianului şi e firesc caprimul discipol C.M.: S-ar putea spune că spitalul de politicieni sau bancheri care ne al lui McMurphy să fie cel care are nebuni este de fapt lumea şi cei din dirijează viaţa, nu este esenţial pentru deja o atitudine. Graţie lui McMurphy, interior sunt oamenii care caută să spectacol. Ideea este că orice sistem acea sumă de singurătăţi, care scape de probleme, păcate, obsesii? social, oricât de bine organizat şi trăiesc împreună, învaţă ceva D.A.: Clinica este personificare a controlat, riscă la un moment dat să esenţial: solidaritatea. societăţii în care trăim. Din păcate, fie tulburat de un "accident", de un C.M.: Aţi lucrat multe spectacole cu cei care fac parte din ş.cest sistem McMurphy, care ajunge să fie un lider Mihai Măniuţiu şi cu Victor Ioan nu vor să se elibereze. Intre cei care al eliberării de sistem, indiferent Frunză. Aş vrea să face o comparaţie trăiesc în spital şi McMurphy este o despre ce sistem este vorba. În prima intre cei doi directori de scenă. contradicţieclară. Ei vin de bună voie parte a spectacolului sora-şefă îi D.A.: Sunt atât diferitiîn felul în care la clinică, intră în acest microunivers spune lui McM urphy: "Domnule văd teatrul şi în felul in care lucrează şi se supun regulilor după care McMurphy, acestea sunt regulile şi cu actorii şi, totuşi, au un punct funcţionează el. Chiar dacă acestea trebuie să le respectaţi". El îi comun, decisiv pentru reuşita unui nu le convin, chiar dacă îi afectează, răspunde: "Doamnă, aşa mi se spune spectacol. Ştiu să te stârnească, să ii rănesc de foarte multe ori, ei totdeauna. Să respect regulile, iar eu te provoace, să te conducă astfel continuă să funcţioneze potrivit n-am decât un singur gând. Să le încât să ajungi acolo unde vor ei. Ştiu normelor şi să trăiască aşa. Apariţia încalc dracului pe toate". să te facă să le urmezi gândul. Am lui McMurphy derutează, dereglează C.M.: Păstrând proporţiile, se poate fost implicat foarte tare în lucrul cu ei sistemul, pune mari semne de spune că McMurphy este un şi r;�r trebui să judec totul la rece întrebare celor care conduc soitalul salvator? pentru a face comparaţii, ceea ce nu pot. Important este că am lucrat cu Zborul traduce în plan simbolic o amândoi foartebine şi am învăţat de neputinţă: aceea de a nu fi în stare la ei foarte mult. să zbori. Este aceasta o rezolvare C.M.: Sunteţi tentat să vă Încercaţi "Patru gâşte Într-un stol 1 Pe­ răsturnată prin simetrie psihologică? puterite ca regizor? nserate dau ocol 1 Spre Nord se Individul strivit de ordinea rigidă a D.A.: lncă nu. Simt că am ajuns la unei societăţi uniformizante visează 1 1 momentul în care încerc să mă duc Spre Sud se duc Zboară sau riscă zborul deasupra cuibului de �xprim la potenţialul maxim ca actor. peste-un cuib de cuc 1 Zb oară, cuci. Evadarea din societatea­ capcană este pentru cei ce li admir pe regizori pentru că sunt în zboară, zboară .... " stare să se ocupe de fiecare actor în îndrăznesc să o sfideze, prin parte, de toate detaliile şi de afirmarea altor reguli, un zbor incert, specta9ol în ansamblu. O muncă visat doar sau eşuat. uriaşă. lnqă mai am de lucrat cu mine La vremea sa, în 1962, romanul lui ca actor. lncă simt nevoia să fiu pe Ken Kesey Zbor deasupra unui cuib de cuci exprima revolta generaţiei scenă. Nu cred că aş fi fericit să stau anilor '60, asociată mişcării în sală şi să-i provoc pe ceilalţi să contestatare hippy. Consacrarea i-a joace, fără să fiu şi eu împreună cu adus-o însă versiunea scenică a lui ei pe scenă, fără să joc alături de ei. Dale Wasserman şi ecranizarea Să regizez un spectacol şi să şi joc antologică a regizorului Milos în el ar fi prea mult pentru mine în Forman, în 1975. De atunci încoace, acest moment. partitura nu şi-a pierdut actualitatea. C.M.: Pentru a doua jumătate a Regizorul Marius Oltean pariază şi stagiunii 98199, ce proiecte are Dorin riscă careul de aşi cu această opţiune Andone? repertorială. Meritul montării e că îşi D.A.: Repet în spectacolul cu Visul propune şi reuşeşte să respecte unei nopţi de vară de Shakespeare, scenariul, oferind actorilor îndelung montat la Naţionalul din Cluj de Victor aşteptatul moment al rolurilor de Ioan Frunză. N-am o sarcină uşoară compoziţie. Marius Oltean se pentru că joc două personaje - apropie fără inhibiţii de text, şi Theseu, ducele Atenei şi Oberon, îndepărteazăastfel umb ra montărilor craiul zânelor - care în viziunea precedente. Dirijează cu mână directorului de scenă au foarte multe sigură, polifonic, grupul personajelor, în comunşi de aceea domnia sa e de lăsând suficientă libertatede definire părere că trebuie să fie jucate de fiecăruia în parte. Scenele de delir acelaşiactor. Tot cu VictorIoan Frunză colectiv dezvăluie o atentă dozare a vom începe repetiţiile la To m Painede energiilor. Momentul aproape Paul Foster. Către finalul stagiunii, insesizabil al declanşării crizei creşte Grigore Gonţa va pune în scenă polifonic, prin acumularea tensiunilor Divanul persian după romanul lui individuale, atingând finalul de frază Mihail Sadoveanu, dramatizat de fără artificiu căutat. Octavian Sava. Un spectacolmuzical, Marius Oltean riscă şi câştigă cu foartecomplex. Muzicae compusă de Teatrul Naţional din Cluj - Zbor deasupra careul de aşi pentru că de data Nicu Alifantis. Nu peste mult timp vom unul cuib de cuci de Dale Wasserman, aceasta nu forţa personajului relua un spectacol de succes al după romanul omonim de Ken Kesey: principal, McMurphy dă "carnea" Te atrului Naţional din Cluj: Persecu­ Premiera: 27 decembrie 1998. Regia şi spectacolului, ci patru dintre tarea şi asasinarea lui Jean Paul Marat ilustraţia muzicală: Marius Oltean. personajele ospiciului: Billy Bibbit ­ de Peter Weiss, regizat tot de Victor Scenografia: Horaţlu Mihaiu. Din Dan Chiorean, Martini - Ioan lsaiu, Ioan Frunză, spectacolcunoscut sub distribuţie: Dorin Andone, Cristina şeful Bromden - Dragoş Pop, numele Marat-Sade. A fost şi cred că Pardanschi, Dragoş Pop, Dan Chiorean, Cheswick- Doru Surcel. Patru roluri asumate de actori, diferit accentuate, va fi în continuare un spectacol­ Petre Băclolu, Paul Basarab,Doru Surcel, eveniment. conturează diversitatea tipologică a Ioan lsalu, Gelu Bogdan lvaşcu, rin Şo salonului de ospiciu. Dan Chiorean Misirantu s.a. rlir<�l""\ 11nl""l ,.4", rn,."hili+,.,+n in+,."rin,... r.W. 10 TEATRUI:r extinzându-şi prin Billy Bibbit Îngeri fn Americade To ny Kushner. Partea 1: ambitusul emploi-ului. Ioan lsaiu Sfârşit de mileniu - O fantezie gay pe teme naţionale, Tea trulNottara, Compania Teatrală păstrează pentru Martini discreţia SPECTACOLE m şi Fundaţia pentruo Societate Deschisă­ planului secund, reuşind o prezenţă România. Traducerea: Anca şi Lucian scenică remarcabilă prin poza atent Giurchescu. Versiunea scenică şi regia: Theodor Cristian Popescu. Decorul: Marius dozată, purtată de replică. Şeful Alexandru Dumitrescu. Costumele: Ioana Bromden, Dragoş Pop, îşi face simţită Albaiu. llustraţia muzicalăşi coregrafie: Florin prezenţa prin tăcere şi imobilitate. Fieroiu. Asistent regie: Radu Mircea Apostol. Cadenta finală la ralenti dă greutate Un cocktail made in S. U.A. Distribuţia: Vladimir Găitan, Ion Dichiseanu, a George Alexandru, Dan Aştilean, Alexandru person jului. Doru Surcel completează Premiul Pulitzer, SIDA şi Jitea, Lucia Mureşan, Mihaela Rădescu, Ion tabloul pacienţilor activi alegând homosexualitatea Porsilă, Cristina To ma, Orodel Olaru, Petrică punctul de sprijin în atitudine. Deasupra Popa, Lucian Pavel, Claudiu Trandafir. Data 19 1999. tuturor Petre Băcioiu - Dale Harding ­ premierei: ianuarie se întâlneşte cu ro lul aşteptat, Serioase şi prestigioase fo�e artistice nu ştiu cum să trăiască, victime ale secondează cu siguranţă şi aplomb şi financiare şi-au unit eforturile spre urii rasiale şi intoleranţei sociale, da! grupul pacienţilor. Jocul său e liantul a aduce la rampă Îngeri În America şi ale unei teribile maladii: SIDA. li necesar, comentariul ironic la cronica -prima partea unui diptic subintitulat vedem lamentându-se pe scenă, socială ilustrată de salonul din ospiciu. O fantezie gay pe teme naţionale. clamându-şi suferinţa fizică, dar şi Pacient benevol, participă cu Te matic, textul americanului To ny cea psihică. Nişte îngeri căzuţi în convingere la "opera" de îmblânzi re a Kushner, care a avut premiera în viziunea autorului, care le împărtă­ individului suferind de hiperper­ 1991 la San Francisco, se înca­ sonalitate, incomod pentru regula­ şeşte condiţia. To ny Kushner (aflăm drează în programul Companiei mentele ospiciului-societate. din caietul-program că a încercat să­ Teatrale 777, deschisă experimen­ McMurphy e fermentul revoltei. El şi schimbe orientarea sexuală, precipită atmosfera relativ stabilă a telor şi operelor mai speciale. Un reuşind abia după trei ani de la grupului de pacienţi în campusul succes remarcabil al acestei grupări terminarea universităţii - ca şi unul exploziv al revoltei făţişe. Riscă sub a fost Copiii unui Dumnezeu mai mic dintre personajele piesei - să-i ochii amortiti ai colegilor de salon de Mark Medoff, o reprezentaţie mărturisească mamei sale că este zborul deasupra cuibului de cuci şi despre universul handicapaţilor, al homosexual). eşuează previzibil. Dorin Andone celor cu deficiente auditive, utilizând În Îngeri În America este ceva o atinge trecător punctul de coagulareal limbajul mimic -gestual. Pentru impudic şi indecent. Nu în expresiile personajului, dar cedează prea uşor directorul Vlad Rădescu care urmă­ .suburbane" la care ar roşi şi reţetei ştiute. Alternanţa între scânteie reşte impunerea statutului de Teatru Aristofan şi Jarry sau în maniera fără şi rol prestat permite decuparea de artă"Nottar a"-ului, colaborarea cu planului doi. Sora Rached, singurul prejudecăţi în care ni se vorbeşte această companieeste adecvată. Ca personaj feminin de consis­ despre homosexualitate. Asemenea tenta şi calibru! celor masculine, e şi dorinţa de a fi în consonanţă cu lucruri am mai auzit şi văzut pe acoperit cu o nuanţă personală de dramaturgia contemporană de pe scenele noastre şi înainte, dar mai căldură umană de Cristina Pardan­ marile scene ale lumii. Prezenţa pe ales după '89. Aş aminti câteva schi. Grupul pacienţilor pasivi extind afiş printre producători şi a Fundaţiei exemple notorii care au reuşit totuşi prin multiplicare salonul la întreaga pentru o Societate Deschisă - să se înscrie în sfera esteticului: Cine societate. România, prin profilul activităţii ei, are nevoie de teatru? la Nationalul Prin scenografia, Horaţiu Mihaiu simte este de asemenea, binevenită. Ce nu bucureştean în regia lui Andrei şi completează regia. Ferea­ justifică totuşi efortul apreciabil al Şerban, Cameristele de Genet la stra-hublou preia şi materializează realizatorilor spectacolului este Teatrul Bulandra în regia lui Tudor relatia cu exteriorul, cu libertatea de a ' valoarea artistică modestă a piesei Ţepeneag, Drumul spre Ierusalim de fi tu însuti. Transferă conflictulîn tran­ lui To ny Kushner, considerat unul scendent. E locul magic care scapă Roy Gregar în regia lui Dragoş dintre cei mai reputaţi dramaturgi Galgoţiu la Theatrum Mundi sau regulamentelor, pe unde pătrund contemporani americani (!!). semnele lumii libere, locul pe unde se superbul Satyricondupă Petronius in văd gâştele zburând. Pentru că, nu-i Homosexuali, evrei sau mormoni, regia lui Victor Ioan Frunză la aşa, zborul, în plan simbolic este albi sau negrisunt eroii ac�stui cocteil Naţionalul din Târgu Mureş. expresia unei neputinţa. Aceea de a teatral made in S.U.A. lnsinguraţi, Îngeri in America este un text naiv, zbura. infirmi sufleteşte, nu-şi găsesc locul, anarhic si eoidermic. care mimează 1EA1�l)L,_.� 11 dimensiunea reflexivă. Marile coerentă cu portretizări veridice în probleme ale existenţei, teme grave contururi limpezi în care actorii ale actualităţii, pigmentate cu obsesii, reuşesc să treacă de la nivelul SPECTACOLE traume, mode şi clişee ale lumii ilustrativ (amendabil în text) la cel al contemporane,sunt tratate anecdotic întrupării. Evidenţiază nuanţat sau la un nivel anecdotic. O meandrele sufleteşti, momentele de prelucrare frivolă în care referinţele prăbuşire, încărcând cu stări emoţio­ biblice şi mitologice par de inspiraţie nale eroii: Dan Aştilean, Alexandru Rău/ sub lupă reportericească. Admirator al lui Jitea (amândoi admirabili), Vladimir Brecht, To ny Kushner nu reuşeşte să Găitan, George Alexandru. Întruchi­ scrie decât un "teatru culinar", atât de pează reliefat mai multe personaje dispreţuit de maestru. Ceea ce ne Lucia Mureşan şi Cristina To ma. Se comunică este puţin şi meschin. detaşează evoluţia expresivă a Mulţi s-au întrebat de ce simte Drama concepută ca o radiografie a Mihaelei Rădescu. Câteva schiţe de regizorul Adrian Lupu nevoia ca la generaţiei '80, un strigăt de protest portretsunt realizate cu adecvare de baza spectacolelor sale să nu stea împotrivaindividu alismului burghez al către: Ion Dichiseanu, Petrică Popa, textele originale semnate de autori epocii Reagan, nu convinge. SIDA Orodel Olaru, Lucian Pavel, Claudiu clasici (precum Moliere, Ben Jonson, văzută ca un simbol al "ipocriziei Trandafir şi Ion Porsilă. Fernando de Rojas), ci adaptări sau spirituale naţionale" şi al "colapsului Deşi nu ne regăsim tulburaţi în chiar rescrieri ale acestora semnate moral" al acestui sfârşit de mileniu, povestea personajelor datorită de altcineva, de cele mai multe ori, pare o alegere superfluăce ţine de interpreţilor, o urmărim până la capăt. de Adina Zeev. Să fie doar pentru a­ recuzita unei arte comerciale ce Chiar dacă semnele ei ne rămân şi ridica în cap pe toţi oamenii de cultivă senzaţiile tari şi şocul. În străine sau ne ating epidermic. Un teatru (nu puţini) adepţi ai "sfinţeniei" structura mozaicată a piesei, în interes special provoacă totuşi textului dramatic? Cred că mai tablourile secvenţiale în care realul spectacolul. El nu ţine de sfera degrabă pentru a apropia unele dintre se alătură fantasticului, invenţia artisticului, ci de aceea a sociologiei temele principale ale acestor piese dramaturgului este mediocră. Carac­ şi psihologiei. Deconcerteazăpalma­ de concepţiasa artistică,respectiv de terizările personajelor sunt sumare şi resul glorios al acestui text. El a fost scopul demonstraţiei sale spec­ rudimentare. Dacă spectacolul se jucat la Paris, Bruxelles, Avignon, tacologice. Cele mai recente receptează, asta se datorează în Copenhaga, Stockholm, Rotterdam, spectacoleale sale - Celestina după principal, fanteziei lui Theodor Sidney, Helsinki, Las Angeles, San Fernando de Rojas, Canaliile pe Cristian Popescu. O figură de relief a Francisco, New York. A fost montat teme de Ben Jonson şi Omul care n­ regiei tinere şi un bun manager în la Teatrul Naţional din Londra în regia are, adaptare după Moliere - conţin calitatea sa de conducător a reputatului Declan Donellan, fiind fiecare, în grade diferite, radiografii pompaniei Teatrale 777. nominalizat pentru Premiul Olivier. ale răului, cu toate nuanţele sale, ale In spaţiul labirintic al Sălii Studio a Printre distincţiile primite pentru cea răului în plină evoluţie. Te atrului Nottara o scenografie mai bună piesă, amintim: To ny Analiza răului capătă un contur mai simplă (decoruri: Marius Alexandru Awards, Drama Desk Award, New evident în cel mai nou spectacol Dumitrescu, costume: Ioana Albaiu) Yo rk Drama Critics' Circle Award, semnat de Adrian Lupu la Teatrul cu elemente de recuzită minime, Pulitzer Prize for Drama, London Dramatic din Galaţi - Omul care n­ sugerează chipul demachiat şi crud Drama Critics' Circle Award, San are, adaptare de Adina Zeev, după al realităţii. Prin muzică şi mişcare Francisco Drama Critics' Award. A varul de Moliere. Autoarea textului (autor: Florin Fieroiu), efecte de Acest "delir de admiratie" transformă a rescris cunoscuta piesă operând o lumină în tonuri violente şi graţioase, spectacolul Îngerii in America într-o serie de actualizări , modificând Theodor Cristian Popescu încearcă oglindă în care regăsim criza profilul unor personaje (cu să integreze drama într-un circuit existenţială şi derutele timpului schimbările de limbaj cerute de enigmatic, creând tipul de percepţie nostru. El mă face să fiu de acord cu ş.ceasta)şi, mai ales, refăcând finalul. care există când visăm. Este To ny Kushner când afirmă In spectacolul gălăţean încurcăturile apreciabilă munca regizorului cu apocaliptic: "Istoria începe să nu mai nu se mai descurcă, finalul constând interoretii. El construieste o montare conteze. Vine anul 2000!" în întâlnirea lui Harpagon cu "cea care scoate din impas", cine alta (dacă nu i-a fost cumva dictată de Moliere, atinge profunzimile, decât moartea ... Întreaga montare regizor), iar Aureliu Bâtcă (Cieant) îşi neinteresat de partea.lumi noasă" a este impregnată de o atmosferă caută cu disperare tonul just care nu comediei. To tuşi, umorul nu lipseşte sumbră, materializare a preocupării este cel al patetismului lipsit de din această montare, el născându-se regizorului pentru sublinierea relevanţă la care apelează în unele în special din efectele de limbaj apropierii dintre temele molieriene momente. (uneori prea căutate). Spectacolul şi actualitate. Harpagon este văzut ca Interesant este comentariulregizoral suferă însă din cauza interpretării un tiran rotofei cu dese izbucniri concentrat în personajele secundare: actorilor. Jucând Harpagon, Grig iraţionale şi manii - printre care Flaps, băiatul descurcăreţ (al cărui Dristaru, unul dintre cei mai buni repetarea iritantă a precizării "Eu n­ cadru imperturbabil şi siguranţă rău actori din vechea gardă a Teatrului am nimic!", afirmaţie ce pune într-o prevestitoare sunt redate foartebine Dramatic din Galati' , nu intră în lumină ironizatoare lamentaţiile lui de Daniel Iancu), este omul zilelor rezonanţă cu rolul, pe care îl Harpagon de după momentul jafului. noastre, cel care, dat afară pe uşă îţi expediază făcând exces de tehnică. Veşnic "cu sufletul la gură" de grija intră pe fereastră, n_etulburat în Echilibrează balanţa Lucian Pânzaru banilor (pe care nu-i are!) Harpagon intenţiile sale necurate. In spectacolul (Valer), insinuant şi gata să-şi flateze nu mai dă de mult atenţie familiei, iar lui Adrian Lupu el este legat ombilical neîncetat stăpânul, capabil de laşităţi de ziar, o altă obsesie a acestei epoci. casa şi-o vede doar ca pe o sumă de inacceptabile şi de un servilism Jac, omul bun la toate în casa lui eventuale ascunzători pentru apoteotic. De un haz incredibil este Harpagon (Petre Păpuşă), singurul comoarasa. Ideea este sprijinită de apariţia lui Gabriel Constantinescu decorul lui T. Th. Ciupe întruchipând cinstit din jurul acestuia, îşi lansează comentariile acide la adresa (Comisarul), un fel de .Trahanache­ cutii de diferite dimensiuni ce pot poliţist" rostind neîncetat îndemnul servi, după caz, drept dulapuri, pat, intendentului Valeriu pe care îl numeşte - în treacăt - "un specialist împăciuitor "Uşor, s-o luăm uşor!" masă - ascunzători implicite pentru menit să scoată garantat din minţi. nenumăraţii hoţi şi spioni pe care din miile de mii" şi "omul zilei". Cea mai cruntă ironie a spectacolului Puţin prea agitată şi mereu tentată bietul "om care n-are "îi simte mereu să expedieze rostirea textului este în preajmă. Scenograful e mai puţin rămâne însă cea strecurată prin intermediul comisarului (interpretat Svetlana Friptu (Frosina), simpluţă inspirat în ceea ce priveşte Crina Stoica (Mariana), foarte costumele, concepute tautologie de Gabriel Constantinescu) - un personaj extrem de .apatic" când e expresivă Ana-Maria Cuicanu acestea sunt "variaţiuni pe aceeaşi (Servitoarea) şi plin de energie şi temă", respectiv însăilări de petice, vorba să-şi facă meseria, meticulos până la stupiditate, menit parcă să pitoresc Cătălin Cucu pe post de materiale sărăcăcioase, cu aparenţă întârzie cercetarea şi nu să o şmecher de cartier, altfelspus "băiat (altfel bine redată) de tocit, purtat şi grăbească. de bine". pe-o faţă şi pe alta, refăcut etc. Cele Nu lipsesc din spectacol elementele câteva elemente distinctive cu care din zona absurdului: toată lumea sunt dăruite unele dintre costume treacă cu disperare dulapurile din sunt plasate prea evident în zona casă, într-un ritm halucinant pentru kitsch-ului. Cât despre copii, odată a da impresia de hărnicie; servitoarea Omul care n-are, adaptare de Adina Zeev, crescuţi, aceştia au căpătat singurul e o "nălucă" complet dezorientată după A varul de Moliere. Teatrul Dramatic preţ pe care I-ar fi putut avea în ochii mişcând mătura caun robot, cu ochii Galaţi. Regia: Adrian Lupu. Scenografia: T. Th. Ciupe. Cu: Grig Dristaru tatălui lor: ei sunt două posibile surse pierduţi în gol; Harpagon pictează de venituri grase prin eventuale (Harpagon), un tânăr devotat (Valeriu), norişori portocalii pe scândurile Carmen Albu (f/iza), Aureliu Bâtcă căsătorii aranjate. (Scena excelentă aceloraşi dulapuri; pedepsită pentru a căutării de anunţuri matrimoniale în (Ciean�, Daniel Iancu (Fiaps), Cătălin neascultare, Marianne urcă şi (Simon), (Frosina), acest scop îl "aruncă" pe spectator Cucu Svetlana Friptu coboară de zeci de ori treptele unei Petre Păpuşă (Jac), Ana-Maria Ciucanu în realitatea imediată.) Din păcate scări; intendentul repetă obsesiv, (Servltoarea), Crlna Stoica (Mariana), interpreţii celor doi tineri nu sunt la orice ar spune stăpânul său, "Aveţi Gabriel Constantinescu(Comisarul), Ana­ înălţime. Carmen Albu (Eiiza) dreptate". Maria Clucanu (Cea care scoate din vorbeşte şi se mişcă cu o ţâfnă căreia Spectacolul explorează tărâmul de Impas), Marcel Bucur, Florei Popovlcl, n-aş putea să-i găsesc vreo motivaţie dincolo de aparenţă al piesei lui Lică Dănilă (trei chelneri). ascunde patul. Totul induce o atmosferă misterioasă fără a fi SPECTACOLE lugubră. În acest cadru evoluează cei SPECTACOLE cinci eroi ai comediei în costume splendid armonizata cu decorul, în A� H� nuanţe de gri, bej, violet - creaţie a scenografei Va rga Iara llona. Vlad Mugur După o noapte de chef, un soţ, Cinci timpi, recidivează cu "Crima Lenglume, se trezeşte în pr�priu:i un personaj, pat cu un străin. Memoria le JOaca din strada Lourcine" teste celor doi, totuşi ajung la cinci actriţe concluzia că sunt foşti colegi de Rege al vodevilului, primul şcoală şi-au petrecut împreună o La Nationalul din Târgu Mureş încă "producător de gaz ilariant" cum � noapte de pomină. Invitat să rămână un spectacolde Petre Bokor. De data numeşte Emile Augier, Labiche ofera la masă, Mistingue află cu stupoare, aceasta cu trupa "Lucian Blaga": publicului de azi, ca şi celui de ieri, ca şi Lenglume, de o crimă at�oce Albertine În cinci timpi de autorul două ore în care veselia curge, petrecută pe strada Lourcme. francez-canadian Michel Tremblay, ironizând fantezia caraghioasă, Detaliile crimei sunt citite din ziar cu cuprins deja cu o piesă chiar în situaţiile nebuneşti, cu observaţii fine mare pasiune de Norine, soţia lui patrimoniul dramaturgiei franceze, la adresa naturii umane. Lenglume. Cei doi sunt convinşi că cooptat de Larousse de un decani�. Vlad Mugur se află la a patra ei sunt abominabilii criminali care au Spectacolul acesta apropie premieră în Te atrul Maghiar din Cluj ciopâ�it o biată femeie, cărbunăreasă perfecţiunea. Nu-mi dau seama în ce . şi aşteptăm cu mare nerăbdare şi, mai mult, că poliţia se află pe măsură depindea reuş1ta sau spectacolul acestui regizor de mare urmele lor. Din acest moment, nereuşita de regizor ori de trupă: rafinament, ale cărui soluţii te acţiunea se precipită, situaţiile contactul şi curentul dintre cele două surprind la fiecare montare şi al cărui prefigurate se acumulează debor­ entităti are misterele sale. Acelaşi spirit rămâne veşnic tânăr şi iscodit r, � dând în replici amuzante, momente ritm care a falimentat dramatizarea • maestru în a lansa şi a pune 1n ridicole, chiar groteşti. Cei cinci lui Kundera după Diderot, despre valoare actorii talentaţi. Comedia, interpreţi sunt conduşi de regizor cu care am mai vorbit, merge ca o după propriile-i declaraţii, este "cel măiestrie, păstrând pe tot parcursul mai complicat stil pentru arta mănuşă la piesa lui Tremblay. spectacolului fineţea tonului, Este vorba despre o piesă actoricească. Arta ei constă în a vivacitatea mişcării, ajungând la păstra umorul şi simţul situaţiei, făr contemporană aruncând un spot de � adevărate performanţe artistice. Nu lumină asupra unei existenţa să pierzi nici o clipă firescul. Engle�n pot să nu-l amintesc în mod special ştiu cel mai bine acest lucru". Soluţ1a feminine, după pă�erea mea absolut pe Bogdan Zsolt (Lenglume) pentru necontemporană. In lumea din Apys aleasă e una "englezească,", cea a bogăţia şi firescul personajului creat. umorului negru (vezi arderea aşa ceva s-ar putea să fie posibil. In Ne-au încântat fiecare în parte şi în pantofului sau scena finală cu pisi lumea noastră arierată Est­ � relatiile dintre ei, actori de mare talent stăpânei omorâtă în locul celor doi Europeană, integrarea creatoare a şi într-o excelentă formă artisti ă: aşa-zişi martori la crimă). � femeii în lumea virilă este o realitate Hathazi A., Kardos M. Robert, B1ro Scenografia lui Helmut StOrmer, de câteva generaţii, mai ales în Jozsef şi Borbath Julia. O comedie vechi şi credincios colaborator al lui mediul intelectual, dar şi în mediile încântătoare, punctată de muzica lui Vlad Mugur, e în acord perfect cu traditionale, ca satul, ca familia interpretarea regizorală. Urmând în Nicu Alifantis inspirat compusă şi bine tărănească. Ponderea atât mare indicatiile autorului, spaţiul interpretată de cinci instrumentişti. productivă, cât şi afectivă a femeii scenic provoacă şi pregăteşte starea este prezentă şi conştientizată, Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca, Crima spectatorului. Un dormi!?r spaţio�, In familia tărănească fiind o din strada Lourcinede Labiche. Decoruri: e stilul epocii, cu pereţn tapetaţ1 m Helmut Sturmer. Costume: Vargo Jaro întreprind re productivă, care nu negru, geamuri înalte, uşi negre de- Cu : functionează fără prezenţa suverană llona. Bogdân Zsolt, Hathazi Andras, m o parte şi de alta a încăper�i, în fund Kârdos M. Rober, Biro Jozsef, Borbath a fe eii. Slugărirea, maltratarea o perdea tot neagră, de cat1fea, care Julia, M. Kantor Melinda. femeii a fost şi este, totuşi, un ?lf 1EA1�liL�� fenomen periferic de degradare. O personaj-oglindă: sora Madelaine personalitate ca Vitoria Lipan nu e (Rodica Baghiu) cu fericirea ei pură plăsmuire, ci o chintesenţă a modestă, discretă, pe care Albertine SPECTACOLE realităţii, iar Ana lui Manole cea o considera falsă din auto apărare, sacrificată este într-o strânsă cele cinci Albertine: Suzana Macovei, o� � comuniune afectivă cu cel ce o Diana Văcaru, Marinela Popescu, zideşte, care suferă împreună cu ea, Livia Gingulescu şi lolanda Dain, Asimilarea mitului iar ea acceptă jertfa din înţelegere şi ridică incapacitatea măruntă, Fascinat de lectura lui Heinrich Zimmer, din dragoste ... obtuzitatea înnăscută a Albertinei deja consacratul dramaturg Vlad Deci, o victimă a lumii bărbăteşti, la descrisă de autor într-un bocet pentru Zografi s-a încumetat, cu temeritate, la sfârşitul secolului al XX-lea, ca nereuşita binelui ascuns în sufletul o muncă de prelucrare a textului Albertinalui Tremblay nu mi se pare tuturor femeilor. Un miracol psiho­ Regele şi Cadavru/, în urma căreia s-a un fenomen general, chiar dacă în logic, cu milioane de nuanţe, cu o născut piesa cu acelaşi nume. Scriitura lumea sa rolul femeii este redus la convingere interioară care te face să este acceptarea unei provocări, familie, măritatul nu trebuie să fie nu pui întrebările fireşti, logice, privind dramatizarea însemnând asimilarea mitului şi, în aceeaşi măsură, neapărat un act abuziv al părinţilor. incapacităţile personajului. asumarea lui. Undeva, această femeie, care este Spectacolul de la Naţional invită la întruchiparea falimentului uman, a Teatrul Naţional din Târgu Mureş - Compania "Liviu Rebreanu" - Albertine, receptarea multiplelor niveluri ale incapacităţii de viaţă, de comunicare, in cinci timpi de Michel Tremblay. operei a căror expresie este metafora de iubire, de deschidere spre lume, Traducerea, regia şi ilustraţia muzicală: vie a Cadavrului-Povestitor, prin care mi se pare trist, dar nu tragic, pentru Petre Bokor. Scenografia: lldiko Laszlo. se realizează sinteza între real şi că tragedia include lupta, năzuinţa Distribuţia: Suzana Macovei, Diana fabulos, pătrunderea în fantastic. spre mai bine şi mai drept, şi Văcaru, Marinela Popescu, Livia Martori ai poveştii, devenim subiect al Gingulescu, lolanda Dain, Rodica Baghiu. ei. lntâmplările ce se cer descifrate ni pierderea unei lupte drepte. Albertina Data premierei: octombrie 1998. se adresează şi nouă. Mintea şi sufletul este incapabilă de toate acestea. nostru sunt puse la încercare odată cu Personajul are un handicap funciar: Michel Tremblay. Născut: iunie Regele, l{arcurgem acelaşi traseu 25 1942, îi lipseşte talentul de mamă şi de Montreal,Canada. Dramaturgie: 1965 - Le iniţiatic. In ceea ce ne priveşte, iubită, de soţie, pe care majoritatea Train; 1966 - Les belles soeurs rezultatul este chiar miza acestui femeilor îl posedă, ştiind să-şi ("Cumetrele"-text pus în scenă la Teatrul spectacol. De la basmul din basm, Odeon din Bucureşti tot de Petre Bokor); transforme, prin afecţiune, situaţia de Zografi trece la teatrul în teatru. 1969 - En piecesdetachees; 19 71 -A toi, Mărturisindaceste poveşti vechi, el se subordonată într-o dominaţie discretă pour toujours, ta Marie-Lou; - 1973 deconditionează de ideea de şi salutară. Privirea - aş numi-o Hosanna;19 76 - SainteCarmen de la Main j originalitate, propunându-ne împăr­ asexuată - a autorului curmă drumul 1978 - Damnee Manon, Sacree Sandra ; L'lmpromptu d'Outremont; - tăşirea unei experienţe superioare, acceptării de către spectator cu un 1980 - 1981 Les anciennes odeurs; 1992 - Marcel trăite prin propria lectură. Gestul lui baraj de semne de întrebare. poursuivi par les chiens. pare a fi unul de iubire totală. El acordă Miracolultotuşi se produce din gestul omului de azi şansa de a pătrunde într­ generos de a crea cinci roluri dintr­ un alt univers, aparent fără nici un efort un singur personaj, fiecare dintre ele -prin pura prezenţă în sala unui teatru. reprezentând o altă vârstă de la 30 Legenda regelui care a ratat, vreme de la 70 de ani. Monologul interior zece ani, misterul fructului pe care îl devine astfel o dispută pătimaşă şi primea, zilnic, de la Cerşetor şi care trăieşte acum experienţa hotărâtoare, disperată între eu-urile eroinei - ne­ este, de fapt, aceea a poetului care eroină. Actriţele trăiesc o profundă viseiiiză. Miturile renasc în imaginaţia identificare lirică cu personajul, pe lui. Intre visul acestuia şi poveştile care-I îmbogăţesc cu tot tezaurul indiene este o magică identitate. Omul sufletulu i , vieţii, experienţei şi de azi păstrează în fiinţa lui profundă zbuciumului lor subiectiv, ca femei şi umbra unui trecut pe care nu îl mai oameni totali, neciuntiţi nici în bucurii poate înţelege, poartăîn el insemnele şi satisfacţii, nici în neîmpliniri sau sacralităţii pierdute. Albert şi Dan, esecuri. Confruntatate cu discretul personaje însetate de căutarea unui alt TEATRL/f:,. /) orizont, trăiesc într-o lume în care excepţie, ei sunt singurii care oferă pentru că fără această atitudine ele idolatria ştiinţei, întruchipată de Savant, universului spectacular nuanţele se scufundă în convenţia naiv­ este semnul degradării fiinţei umane, veridicităţii. melodramatică a modelor literare în lipsa unui fundament spiritul. Să nu uităm că Andreea Vulpe a pus vechi. Dar spectacolul este excesiv în scenă textul lui Zografi, care a Această lume, cea reală, îşi face simţită de lent, cei doi protagonişti titulari - existenţa printr-un zgomot de fundal preluat tema de la Zimmer, care, la care ne tulbură din când în când. rândul lui, a interpretat textele lui Kărp Gyorgy (Jacques) pe care-I Ascultând poveştile, urmărindu-le ca Somadeva, care ... cunosc plin de vervă şi ritm, de spectator, Regele devine, dintr-o dată, Această suprapunere de stiluri exemplu din stagiunile cabaretului personaj principal. Planul lor şi cel al generează un ton confuz. Astfel, politic,şi Ferenczy lstvăn (Stăpânul), realităţii se cpnfundă: Regele este, din spectacol însuşi devine o enigmă ce pe care nu-l voi uita niciodată în rolul nou, Poetul. lnsă mitul s-a insinuat într­ trebuie descifrată. de debut: Udrea din Steaua fără o asmenea măsură în viaţa lui, încât nume, când efectiv îi auzeam Dan şi Albert redevin Regele şi simfonia, şi când era volatil şi sprinten Cadavru! pentru a desluşi ultima enigmă. Proba sa este una a sacralită�i - de data asta sunt solemni, greoi, şi a teatralităţii. Avem acum de-a face SPECTACOLE lenţi - după o zicală mucalită cu Actorul-Rege, Regele-Actor. maghiară: mortal de serioşi, ca o Spectacolulşi piesa însăşi reuşesc să apendicită. Confesiunile lor, jucate transmită numai parţial intensitatea parţialîn direct, parţial doar ca fundal acestor gânduri. Ele pot fi relevate de pantomimă, evocând frumos numai aceluia care, răbdător, priveşte pictura epocii, sunt de asemenea, dincolo de imaginile prea complicatEt, Trupa maghiară: luate absolut în serios, fără a face cu de detaliile vestimentare inautentice. li lipseşte montării limpezimea, deschi­ cinci la franceză ochiul spectatorului de după mască. derea, în măsură să impună specta­ Deşi, câţiva foarte buni comedieni,ca torului familiaritatea şi comunicarea cu Două comedii subtile: Jacques şi Farkas lbolya (Hangiţa), Biluska eroii. Aceasta apare numai în mo­ stăpânul său cu subtilul "Hommage Annămaria (Codoaşa) sau Gasparik mentele comice, iar efectul este a Diderot", de Milan Kundera, şi Atilla (Marchizul) schiţează frumos pontrar,de îndepărtare. Avarul de Moliere sunt două caracterele, întregului spectacol îi In Fi/octet, regizoarea Andreea Vulpe spectacole ambiţioase, elaborate, cu lipseşte verva. Farkas lbolya mi-a diseca mitul cu o luciditate gravă, care reverbera în estetica spectacolului. De multă exigenţă, cărora totuşi le spus că regizorul se ruga de ei tot data aceasta în esenţa este sufocată lipseşte o trăsătură importantă: timpul să accelereze ritmul. Nu-i de detalii, complexitatea intrigilor fiind spiritul franţuzesc, spiritul jucăuş, vorba, însă, doar de ritm, ci de dublată de cea a imaginilor şi a calităţile de spiriduş, bravura de bufon ambiguitatea atitudinilor, de conştiinţa sunetelor, într-o formă de postmo­ înţelept, capacitatea de a se mişca că totul e o joacă, prin care mesajul dernism care firzează, în unele şi trăi cu o jumătate de metru serios, adică judecarea moravurilor momente, kitsch-ul (scenografia: Oana deasupra scenei. şi caracterelor devine mai impre­ Botez; muzica: Va ma Veche). Din Jacquesşi stăpânul său lipseşte sionant. Undeva, regizorul n-a reuşit Actorii joacă mai multe roluri, în primul rând ritmul. Viteza. Hâtrul să-i antreneze în jocul sfânt al argumentând ideea multitupinii de euri Î regăsite în acelaşi individ. In frunte cu ceh Kundera, emigrat după călcarea comedianţilor. mi aduc aminte de Marius Bodochi, realizând o creaţie de în picioare a Primăverii de la Praga, acel fără de seamăn Nepotul lui nu 1-a abordat degeaba pe enciclo­ Rameau, regizat de David Esrig, cu pedistul Diderot. Umorul său sea­ Gheorghe Dinică şi Marin Moraru, Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" mănă cu cel al lui , :vejk, al enormi­ unde al treilea personaj, regizorul, era Bucureşti - Regele şi Cadavru/ de tăţilor - mai bine zis pseudoe­ reprezentat prin mişcările lucid­ Vlad Zografi. Regia: Andreea Vulpe. Scenografia: OanaBotez. Coregrafia: normităţilor - spuse cu nevinovăţia ironice a şase oglinzi mişcate din Roxana Colceag. Muzica: Formaţia unui arierat, spiritul incisiv mascat cu spate de şase studenţi la regie. "Vama Veche". Distribuţia: Dragoş prostia, care, în vremuri de res)rişte, Regizorul Petre Bokor nu le-a putut Stemate, Marius Bodochi, Tatiana Constantin, Mariu Gâlea, Aimee este cel mai salutar travesti. lnsăşi transmite actorilor această sclipitoare lacobescu,Vlad lvanov, Mircea Anca, forma piesei: intâmplări povestite, pe ironie. Glllola Brălleanu-Motol, Silviu Biri�. care nu trebuie să le ascultăm "unu Avarul lui Moliere este pus in scenă la unu", ci căutându-le tâlcul ascuns, de regizorulParaszka Miklos, director artistical trupei .Harag Gyorgy" de la care comisarul de poliţie, anche­ Satu Mare, al trupei .Szigligeti Ede" tându-1 pe Va lere acuzat de furt, îl de la Oradea, şi a mai multor bate, îl gâtuie şi repetat îi bagă capul SPECTACOLE .comitete şi comiţii",solic itat de peste într-un lighean cu apă. Totul seamănă tot - poate suprasolicitat. Regizor cu horror-ul cel de toate zilele din "D���­ autoformat, cu baza de pregătire filmele de la televizor. profesională de actor, a reuşit să În consecinţă, dispare comedia de păstreze şi chiar să mărească moravuri, dispare spiritul, ironia, ��1 publicul în anii din urmă, când lipsa gândi rea, duelul de replici - rămâne H� de resurse economicea degradat nu un roman poliţist primitiv. Ca situaţia  numai producţia economică, dar şi dată: abuzul tatălui faţă de copii săi Cui prodest? calitatea vieţii şi -implicit - interesul este tragic şi revoltător, este pentru teatru. Punerea în scenă a indiscutabil - dar Moliere, alegând Cronicarii de teatru sunt, în unele Avarului la Târgu Mureş este o genul comicin cisiv, te ajută să învingi momente, de plâns. Aşa mă simt acţiune foarte ambiţioasă, la care o situaţie fără ieşire. Râsul are acum. Dacă priveşti teatrul din regizorul a venit cu patru asistenţi, cu capacitatea de a ucide - încruntarea punctul de vedere al beneficiarului, excelenta scenografă de la Teatrul programatică te adoarme şi te cumpărătorului, destinatarului, într-un Maghiar din Cluj, Dobre-Kothay dezarmează, pentru că e uniformă, cuvânt, al publicului într-un oraş cum Judith, de asemenea cu o asistentă, greoaie şi plicticoasă. A confunda este Turda, un spectacol ca Ursul şi şi cu înverşunarea tuturor de a face seriozitatea cu spiritul cazon- adică Puck -Rabin băiat bun este derutant. altceva decât un spectacoltrad iţional cu lipsa cazonă de spirit - este Dacă îl priveşti din punct de vedere Moliere. La spectacolul văzut de contraproductiv. al textului propriu-zis este vorba criticii invitaţi, luminile s-au războit Harpagon în persoană - în inter­ despre o .deconstrucţie" a textului, fără rezultat cu fel de fel de pene, din pretarea lui Hunyadi Lâszlo cores­ pentru că, potrivit filosofiei lui Gilles cauza cărora - după cum am aflat în punde acesteiseriozităţi cazone:este Delleuze, o combinaţie între Ursul de urma lămuririlor doamnei Dobre­ unilateral, grosolan, ameninţător, A.P. Cehov şi Visulunei nopţi de vară Kothay- nici decorul, nicicos tumele dezlănţuit, urlă tot timpul fără nici un de W. Shakespeare urmăreşte "liniile n-au apărut în adevărata lor valoare. fel de nuanţe, iar în final îşi mânâncă de fugă" ale unui întreg coerent.Chiar În orice caz, ele intenţionau să fie banii şi moare - ce aberaţie! dacă, ipotetic, cele două texte s-ar simboluri în primul rând, iar costu­ întâlni ideatic, cui foloseşte să distrugi mele moderne aveau -după spusele două opere literare consacrate? sale - esenţiale elemente de epocă lntertextualitatea ar avea sens în implantate în stilul contemporan, şi Teatrul Naţional din Târgu Mureş - cazul unei opere de sine stătătoare Compania "Tompa Miklos" - Jacques şi ca modalitate de creaţie. Altminteri rr.ateriale fine, metalizate - deci un stăpânul său de Milan Kundera. Regia: este nu doar forţat, ci, uneori, lux de fantezie. Din toate acestea, Petre Bokor. Scenografia: Maria Miu. însă, nu s-a văzut nimic, costumele Muzica: Adrian Enescu. Distribuţia: Karp aberant. dădeau impresia de jeg şi ponoseală, Gyorgy (Jacques), Ferenczy lstvan Din punct de vedereal interpretării, iar decorul, o cutie aproape goală de (Stăpânu�, Farkas lbolya, Nagy lstvan, cei doi actori principali din Ursul metal, cu o scară mobilă - după Bocskor Sallo Lorand, Tatai Sandor, (Doina Şoproni şi Radu Botar) apar Somody Hajnal, Gasparik Attila ş.a. Data impresia binevoitoare a unor colegi ca nişte executanţi perfecţi ai premierei: 16 octombrie 1998. - reprezentând interiorul unei case indicaţiilor regizorale şi mai ales ale de bani golite, aducea în mod sinistru indicaţiilor de mişcare scenică cu o cameră de anchetare. Şi, Teatrul Naţional din Târgu Mureş - (Mălina Andrei). Altminteri, dovedesc Avarul personal, nu pot crede în citirea Compania "Tompa Miklos" - de o condiţie fizică excelentă. Despre Moliere. Regla: Paraszka Miklos. proaspătă din_ clasici, când asta Scenografia: Dobre- Kotay Judith. valenţe artistice se poate vorbi mai înseamnă ca Elise şi Valere să-şi Distribuţia: Hunyadl Laszlo (Harpagon), greu la atâta exces de zbucium, dans, declare amorul secret şi ameninţat de VIola Gabor (C/eante), Kovacs Agnes sărituri, toate exterioare şi dăună­ obtuzitatea lui Harpagon, stând in Anna (E/ise), Domokos Laszlo (Va/ere), toare spectacolului propriu-zis. patru labe. Iar trimiterea la metodele FazekasJulla, GyorffyAndras, Kllyen llka Despre autoarea acestui spectacol �.a. Data premierei: 30 octombrie 1998. tortionarilor Securităţii în scena în intertextual, regizoarea Rodica 1EA1RLIL--r n

Lăpuşte, în acest, caz, nu se poate cu fragmente din monoloagele lui multe ilustraţii, pe marginea cărora spune că a repurtat un succes. Puck, celebrul personaj există din când în când, sub forma Mă feresc să spun că este direct un shakespearean. Rodica Lăpuşte versurilor shakesperiene şi câteva eşec pentru că acesta ar putea fi vede în Puck o prezenţă mai mult explicaţii. enunţat doar în faţa unui public decât necesară pentru înţelegerea adevărat, nu în urma unei vizionări relaţiilor şi schimbărilor bruşte de speciale. Cred că spectacolul atitudine ale celor două nehotărâte Teatrul de Stat Tu rda - Ursul şi Puck înglobează premisele unei nereuşite. şi năzuroase personaje principale ale - Rabin băiat bun după Cehov şi În final, dar nu în cele din urmă, este povestirii Ursul, pe care Cehov le-a Shakespeare. Regia: Rodica Lăpuşte. Scenografia: Călin Anton. de admirat curajul Teatrului din Turda lăsat să se prezinte singure, fără să Muzica: Iosif Hertea. Mişcarea (director Mircea Ioan Casimcea) care se gândească vreodată că ele ar scenică: MAiina Andrei. Distributia: a acceptat un asemenea experiment avea nevoie de intervenţii Doina Şoproni, Radu Botar, Giunuc Crişan, Stelian Roşian. Data într-un oraş cu public restrâns şi miraculoase care să le explice premierei: 30 octombrie 1998. nepotrivit unor astfel de încercări. comportamentul. Puck şi flautul său Meritoriu este şi efortulde a sărbători fermecat, ce poate struni ritmul 50 de ani de teatru la Turda, cu puţin bătăilor inimii, subliniază, prin voinţa timp în urmă, printr-un repertoriu regizoarei şi "zadarnicele chinuri ale dificil: NeÎnţelegerea de Albert dragostei", egalitatea în drepturi în Camus, Hăul de Cristian Palustran, materie de iubire, existenţa unei forţe Chiriţa În provincie de Vasile invizibile care manevrează după Alcsandri şi ultima premieră despre bunul său plac vorbele şi poziţiile care am vorbit mai sus. celor "hipnotizaţi". Decupajul textului În concluzie, nici actorii, nici publicul nu este întotdeauna coerent, şi nici echipa de realizatori nu alternanţa permanentă a prozei cu c� ' trebuiau să se supună la încercările versul devine şi ea supărătoare. unui asemenea experiment. Propunerea regizorală a Rodicăi ' Gânduri bune pentru Iosif Herţea Lăpuşte este îmbogăţită graţie unor care a semnat muzica şi Mălina fragmente reuşite de music-hall în Andrei, autoarea mişcării scenice. care coregrafia aparţine Mălinei Totuşi, cui prodesf? Andrei, iar muzica lui Iosif Hertea. Stelian Roşian, interpretul lui Puck, este tentat să acorde mai multă atenţie mişcării scenice decât nuanţării versurilor. Doina Şoproni (interpreta singurului personaj feminin din spectacol) este şi senzuală ca o curtezană asiatică, dar şi vulgar-stângace în momentele în ,� ,�� care exagerează şi ironizează feminitatea propriului personaj. Radu Imagini comentate Botar se (com)place în repetarea unor gesturi mereu cu dublu înţeles Spectacolul Ursul şi Puck - Rabin menite să caracterizeze "simplitatea" băiat bun prezentat de Teatrul de Stat mojicului Smirnov. Pentru că Turda în stagiunea jubiliară 1998- introducerea şi încheierea 1999, porneşte de la un scenariu spectacolului sunt gândite simetric şi original al regizoarei Rodica Lăpuşte, pentru că sunt realizate cu ajutorul care intersectează proza cehoviană aceluiaşi neobosit Puck, montarea (cunoscută pentru tratarea în registru Rodicăi Lăpuşte impune ca termen realist-psihologic a subiectelor alese) de comparaţie imaginea unei cărţicu ?Il TEATRLIL"J�

indeosebi cele datorate artiştilorcu Alecsandri şi a mai fost Regele Lear care a lucrat, din care, intr-o din tragedia lui Shakespeare şi mulţi, "Liviu Ciulei - regizor fulgerare, putem intui ceva din cele mulţi alţii numiţi Verşinin, Bască, Sile, nespuse şi nescrise, dar aparţinând Ekdal, Cato, Pavlov, Farfuridi, pe patru continente" fiinţei creatorului, realismului său "de Claudius -fiinţe ale scenei care au de Ileana Berlogea tip magic", modului său de a te învălui luat din fiinţa lui de om. Nu trebuie să şi lua cu el, sau de a-ţi revela ostenim in omagierea acestor Monografiile închinate regizorilor universuri nebănuite. generoşi. (F J J români contemporani lipsesc cu Carteallenei Berlogea vine să umple desăvârşi re din bibliotecile noastre şi un gol de informaţie, dar este, ���1 �� �k� au lipsit decenii la rând, măcar in totodată, o adevărată mărturisirede planul de intenţii al editurilor. admiraţie fără limite pentru cel care Mulţi ani, pentru că era nepermis să a marcat puternic, cu patru decenii Odette Caufman-8/umenfe/d închini unei personalităţi cărţi ce ar fi în urmă, destinul teatrului românesc. "Studiu despre adus in prim-plan pe altcineva decât (FJ J cuplul agramat. Când am scăpat de dramaturgia ei, a început goana nebună după ·feministă " profitul de pe urma cărţilor şi o lungă perioadă ne-am văzut invadaţi de Într-o societate dominată de profite maculatură. Numărăm deja câţiva ani La aniversară masculine puternice, cum este cea buni de când ne-am revenit şi românească, cartea Odettei editurile serioase (cele vechi) îşi După ce în timpul Festivalului Caufman-Biumenfeld încearcă şi menţin ţinuta, iar altele noi îşi dirijează Dramaturgiei Româneşti am putut reuşeşte să aducăla rampă existenţa cu exigenţă planurile de apariţii. Cu vedea caietul de .promovare" a (deloc de neglijat) a mişcăriifeminis te toate acestea, tot n-am avut Naţionalului din Timişoara, editat in în teatru. Studiul său porneşte, printr­ necesarele monografii. Ele sunt un limba engleză şi în superbe condiţii o amplă introducere ce cuprinde risc financiar, apoi, materialul se grafice, de curând a apărut primul definirea feminismului, amplasarea adună greu, mai ales când vrei să caiet dintr-o serie închinată lui in epocă, impactul asupra prinzi în pagini întreaga creaţie a unui personalităţilor ce au creat roluri şi societăţii, concentrându-se, apoi, regizor mânuitor de efemer. To tuşi, spectacole pe şi pentru scena asupra dramaturgiei. Publicat in Ileana Berlogea şi Fundaţia Culturală timişoreană. Mariana Voicu, adică limba engleză la Editura Polirom­ "Rampa şi Ecranul" şi-au asumat omul care păstrează în arhivele sale laşi, volumul este prefaţat de J.M. fiecare efortul ce-i revenea şi, de riguros orânduite memoria teatrului Welsh care apreciază puterea de curând, a apărut monografia unde a oficiat ca secretară literară penetrare a unui om studios ce închinată lui Liviu Ciulei. Autoarea câteva decenii, vrea prin .caietele provine dintr-o ţară a fostului bloc de aparţine, după cum mărturiseşte, omagiale" să amintească şi est, unde feminismul a început să "acelor fericiţi care au avut prilejul să reamintească "seriile sacerdoţiului apară timid în societate, nu atât din vadă tot ceea ce a dat teatrului şi laic al scenei". Până ne va dărui o convingere, cât pentru a încerca să filmului românesc şi acelor nefericiţi monografie a Teatrului Naţional din ţină pasul cu ceea ce ,.fierbe" în vest, care nu au reuşit să vadă nimic din Timişoara, smulge acum un care a învăţat lexiconul teoriei ceea ce el, marele şi inegalabilul Liviu mănunchi de imagini teatrale din fe4eministe, care a citit criticile Ci ulei a dat lumii". Cum Liviu Ci ulei a lungul lor şir şi oferă iubitorilor de necesare ... Cu siguranţă, această fost totdeauna zgârcit cu interviurile, teatru repere din creaţia unui actor lucrare va constitui un pionerat în ţara ne-au rămas doar câteva (cele mai care a slujit scena timp de o jumătate sa", spune J.M. Welsh. multe datorate Andrianei Fianu), în de secol: Vladimir Jurăscu. A fost încercarea Odettei Caufman-Biu­ schimb cronicarii noştri şi cei din larga Pietro Gralla din Act Veneţian de menfeld de a aduce "spre centru" lume sunt citaţi spre reconstituirea Camil Petrescu, Luca Arbore din lucrări marginale şi, totodată, margi­ întregului traseu de creaţie pe .patru Apus de soare de Barbu Ştefănescu nalizate, prin natura subiectului sau continente". O serie de microportrete Delavrancea, Tartuffe al lui Moliere, a conţinutului polemic şi politic ce se ne apropie personalitatea creatorului, Despot-Vodă din drama lui vor a reprezenta dramaturgia femi- nistă, este, fără îndoială, încununată Abia după această vastă introducere, conotaţii, definind un nou set pozitiv de succes. Lucrarea tratează pe lucrarea se apleacă asupra de înţelesuri. Particularizând,apariţia deopartecreaţii ale deja cunoscutelor subiectului propriu-zis: dramaturgia. şi succesul unei trupe de lesbiene, Marsha Norman şi Caryl Churchill, iar Discută despre "Topica feministă şi "Split Britches", conferă curentului pe de altă partelu crări care au fost strategii de reprezentare" în piesele "queer" calitatea de a-i asocia noţiunii marginalizate, fiind considerate prea lui Caryl Churchill, despre cazul şi altceva decât lesbianism, radicale, avangardiste, prea experi­ Marshei Norman sau .Poate coexista homosexualitate sau bisexualitate. mentale sau prea politizate pentru feminismul cu splendoarea Broad­ Cartea poate stârni interesul atât prin curentele vremii. way-ului?", despre "Corpul femeii în originalitatea subiectului cât şi prin Lucrarea conţineintroduceri detaliate piesele lui Karen Malpede", despre particularitatea tratării mişcării ale conceptelor terminologiei din "lstoricizarea în piesele lui Joan feministe în sensul său larg, prin domeniul investigat care ne ajută la Schenkar". punerea în lumină a situaţiei femeii familiarizarea cu acesta. Autoarea Ultimul capitol este dedicat curentului în societatea contemporană, şi în doreşte, încă din introducere, să nu .aueer Theatre" şi a ceea ce poate fi sensul ei restrâns, acela al mişcării lase nici o faţetă a mişcării feministe definit ca fiind "queer". Un termen homosexuala în rândul femeilor, nediscutată, poate pentru a risipi carede cele mai multe ori a însemnat ambele ca reacţie împotriva unei prejudecăţile şi neîncrederea degradare, fiind asociat cu insultă, societăţi contemporane dominant cititorilor de ambele sexe. acuză, şi care a început să caute noi masculine. (7)�A-+J.J

Ni'� liNfTE� ' 1 . Conform tradiţiei, ca în fiecare an se organizează Gala Premiilor UNITER în ziua de 1 martie. Juriul care face nominalizările a început o activitate febrilă de vizionare şi selecţie a spectacolelorde teatru din ţară şi din Bucureşti. Propunerile sunt numeroase, ceea ce atestă că stagiunea 1997-1998 a fost bogată cu oferte pe măsură, dificila sarcină de a opta revenind criticilor Cristina Dumitrescu, Florica lchim şi Titei Paraschivescu, care până în 5 februarie trebuie să definitiveze nominalizările. Laureaţii vor fi desemnaţi de cel de-al doilea juriu doar în ziua galei. HAl-HUl În căutare de noi căi de comunicare şi decâştiga re a interesului comunităţii faţă de teatru în 1999, UNITER demarează Teatrul HAl-HUl. Repertoriul acestuia este gândit pe două nivele de interes: a) se adreseaz..ăcopiilor între 4 şi 1 O ani prin spectacole muzicale interactive. Folosind spontaneitatea acestui public se realizează dezvoltarea creativităţii şi inventivităţii micilor spectatori. Acest gen de spectacole se constituieîntr-o veritabilă "maternitate" producătoare a viitorului public adult. �) Se a�r�sează adulţilor prin spectacole cu farse populare, care sunt prilej pentru o comunicare directă şi relaţie 1nteract1va. To ate spectacolele se desfăşoară "hai-hui", adică în spaţii neconvenţionale, pieţe, săli de sport, parcuri etc. Aceste spectacolepopulare vor avea ca mottoimagina tiv cuvintele lui Eugen Ionescu din Improvizaţie la A/ma: "un spectacol popular de elită", ele fiindrezultatul unei spontaneităţi şi al unor improvizaţii extrem de elaborate. Trupa va fi constituită din actori profesionişti, studenţi, personal tehnic propriu, echipamente de specialitate, scenă m bilă. ct!vitatea v� demar� în una mai: �rincipiul xistenţei �i funcţionării � � � . ! � programului este autofinanţarea, ca .[lliJioc prmc1pal de existenţa, fund m acelaşi t1mp deschis sponsonlor, parteneriatelorşi accentuării ideii de mecena. In acelaşi timp, este o expresie concretă a înţelegerii reformei teatrale în condiţiile economiei de piaţă. UNICA Y .este ce�trul audio-video al UNITER, bază de producţie pusă în slujba lumii teatrului, promovării şi păstrării memone1 acestuia. UNICAV realizează: a) înregistrări integrale de spectacole pentru crearea unei arhive a teatrului naţional; b) materiale promoţionale video pentru difuzarea internă şi externă; c) bază video de date pentru casting, regie, scenografia. La cerere, campanii promoţionale, studii de marketing şi rslaţionează contracte teatrale internaţionale. o 1EA1�UL-r

Ştefan Iordache în 1 "Fuga" de M. Bulgc«ov

Irina Mazanitis şi Gelu Niţu în .Dan Juan a la 2 russe" după Cehov

Horaţiu Mălăiele în "Unde e revolverul?" la Teatrul Nottara

"Deşteptarea primăverii" de Strindberg, regia Liviu Ciulei

Ioana Ana Macaria şi George lvaşcu în s .Priveşte înapoi cu mânie" de Osberne la studioul Casandra

Damian Oancea şi Claudia Ieremia în "Păpuşarii cehi" de D.R. Popescu, regia Ioan Ieremia la Teatrul Naţional din Timişoara

Ovidiu Cuncea şi Roxano Guttmanin "Dibuk" de Anski, regia Cătălina Buzoianu