Portrel Istorice

PORTREL ISTORICE

G. I. IONNESCU-GION

g-e45, -1 tk:-117.-t,

BUCURESCI

EDITURA LIBRARIEI II. STEINBERG STRADA SELARI .110, 18 1894 gr,eJe-raZi iun, .1-cc1dorm/az- tielfaafe, g-4 .@)1@fed/2L'a,

aceale ,,POrtrete" cu it. tiZra Zac/ien a

att,tozue.

VORN1CUL ALECU BELD1MAN

VORNICUL ALECUBELDIMAN

1 ORNICUL ALECU BELDIMA I VORNICUL ALECU BELDIMAN

'n firea geniului de a lua 'naintea timpului sM, §i este ua insu§ire a marilor talente ca, din cunoscintele epocellor, sè plasmuiésca 1m ce nou, trainic si artistic in totearétarilelui. Vornicul Alecu Beldiman nu a fost nici un genit, nici un mare talent, nici chiar unul din acei scriitori cad, Oa §i cu ha limba «necanonisitci si lipsita de niestesugul gramaticesc »1) adica §ubredi in formele-I gramaticale §i saraca incapitalu-i de es- presiunii de locutiuni,ailing totug a ii da din cand in cand pitorescul in descriptiune, profunditatea in observare, energia verbului in acciune.

') Din prefata traductiunoT luT Marna Pornpilius, de Alecu Dcldiman.

AutorulTragodiei esteornul timpului §icastet sale, boer iubitor de citire, dé ua citire Era ale- gere :filosofia, romante, matematica, istoria, stichuri mitologia mergeau una in capul VorniculuI Alecu Beldiman. In viéta indolenti a boerului de la slat-- §itul secolului trecut §i de la inceputul aluI nostru, romantele, francese, sérbedele productitini ale scOlei clasice care tragea së móra, erk tot ceia ce con- venia boerilor no§tri. Ion Beldiman traducea Istori a anwruril or celor mai gingase a Parisului9,érVornicul nostru «talmacea spre procopsirea neatnuluI ronlanesc» Moar- tea lui Avel si Alecsie sati Cdsuta din Codru. Scola luIFlorian,pastoralele faIe, copiele spa- lacite, trase dupa. Estelle et Némorin,istorióre si lungi povestiri pe atat de morale pe cat de nena- turalei'n cari scriitoruls'ar fi creclut desonorat déca, la fine, nu ar fi facut cavirtutea sé fitre- compensata ér viciul pedepsit, tote aceste scriert plecate din Parisi dintr'alte orae ale Francin, inun- dasera Europa. Mareg rnaioritate a boerilor de la inceputul acestur véc, generaliune plamadita cu apa 'n vine sub jugul Fanariotilor §i care se deosebesce in istoria de

r)Notiparit ; aflätor in co1e0unea de mss. ala Academia RomAne, sub n-rul 126.

.11 generatiunea Renascerei §i luptelor inferbintate ca- cerul de pament marea rnaioritate a acestor bout adorag a sernenea scrieri dulcegi, molai, otova1i cari adi, de la pagina a doua, te 1euie pe inima. Lor nu le placea emotiunile sguduitore, cugetarilecari pun judecata la chin, problernele cari inghenuchiand. puterea mintei cu atat mai mult o invapaieza spre a lor deslegare. Dupa cum,pentru a se suiin butth, eicalcati in cadenta §i rinuti de subtiori de cloui feciori cari aveaü datoria se le spuna in mers ca'i «prag, Maria Ta» §i se'l ajute a se aventa in butca, tot a§a, scrieri cari i-ar fi turburat cu adancimea sea man- dreta neasceptataa cugetarilor, nu erau de ighe- moniconul lor. Amoru rile gingase ale.Pari sul u séü bine pregatita. Illoarte a 1uAvel coprindeaü intocrnai dosa de emotiune ce boerul fanariotisat voia se administreze mintel, Mimetsi nervilor sei.Eic zlxv, n linisce mare, Era hopuri, lin, c'un CITaCSOU 11.0)2i Ixori-ce pas, la ori-cemiscare, cu cadent i pianisima pene §i'n bataia manelor ca se via feciorul se'l scarpine petalpapiciórelor, cand Luminatia Sa se culca dupà pranz de la 12 la 2 ast-fel boerul munten si boerul moldovean de acum uá suta de ani ii petreceaa viéta. PCne felul dea'siiubi téra sincer, fàrä cugete

Tele set interesate, boerul mergea tot a§a, cu linisce, a gale-agale, faTà salturi cari i-ar fi zaticnitislicul, olosalul i§lic de miel nefitat §i pentru a carui tinere pe cap trebuia boerului ut sciinla de ecuilibrist di primo cartello. Alecu Beldiman care, dupi cum se aréta neted din .scrierile mai jos citate,l iubea sincer Moldova, este tocmai boerul care 'n tote se mi§ca cu 'ncetul. Mat in viéta politick n cea socialk cat §i in cea de scriitor aceia care ne interesä aci Vornicul nostru nu se -trecea, nu voia, nu'i placea se se treaci cu firea. Citea mult, der citea pentru el. Punendu-se setalmacescá din frantuzesce pe romanesce, Alecu Beldiman credea ci e e§it din mesura obicinuiti i cä face un mare sacrificia, ca '§i dã silialene rnai pomenite pentru procopsirea némului Tornanesc. Citii titlul uneia din scrierile séle, tiparite la Buda «in criliasca tipografia a Universialei Ungariei» la anul 1820 :TragodialuiOrest, de pre tnv4atul cu Invapiliatd dragoste spre procopsirea neamului romdnesc, marele postelnic Alecu Beldiman, acum .cintdia oard teilmeicitcidin limba frantuKeascd tn .cect romdneascii.» 1)

1) Oreste, tragedil in cinci acto de Voltaire, represintatA pentru prima Orl la Paris, in 12 'Miliaria 1750.

Pentru cá a talmacit pe Orest, Alecu Beldiman. arde in «invapaiata dragoste» pentru luminarea neamului rominesc. De ce ? Lucrul se esplica prin aceia c.boeril, cari se trudeati un pic pentru folosul obstel, credeall a fi e§it din mEsuraobicinuita,a fi facut marl jertfe. Eca titlul unel alte scrieri tiparite tot laBuda,, «in craiasca tipografia a Universitkei Ungariei», la anul 1818 :Moartea lui Arvel de cel cu invdpdiatd dragoste spre procopsirea neamulta romdnesc, pré Inv'qatuli marele postelnic Alecu Belditnan.9 «Invapaiata dragoste» reapare. Acil poi sE te consuml in focul chinurilor mintel §i se 'ti jertfesci ani de-a lungul bunul vieei,i tot nici tu (de sigur), nici posteritatea (pote) nu veci_ recunósceinvapaiata dragoste ce cu adevErat al in inima si 'n sufietpentru procopsirea némului tEu. Uà aka traductiune, tot dupa frantuzescei tipi- rita la 1820 :Istoria lta Numa Pompilid, al doilea Crai al Roma 2)are pe titlucuvinte ceva mai

1) Tod Abels, poonal biblia in patru canturi de Gessaer (1730-1787), publicaa la 1753i indatAtradusA in fran- luzesce. Gessner o considera singur ca cea mai slabA din_ tote productiunilo séle. 2) Numa Pompilius, roman poetic de Florian, apArut la Paris in 1786, adicA in tineretea Vornicului Beldiman, -- compositiune de un gen fals §i pe care a;ll nici chiar nu'L mai intelegem.

zlabe, der totconsunatóre cu invapaiatadr, goste de la cele done de sus talmaciri. Numa Pornpiliri este tiparita« spre podóba liniberornanesci o§i ospre indeletnicirea patricaor». Pe lânga acestetrel traducliuni mai adaugern anca una tiparita :Alecsie sailcasula din Codru1)§i alte trei netiparite : a) lstoria cavalerului de Grie (sic) si a iubite, lu Manon LescO (sic), care tMcuindu-se de pe limba frantuzeasca in limba moldoveneasca prin osteneala osardiadreptei 2)dornniel saleBanului Alecu Beldiman, s'au prescris acum de mine CostacheBor§, la 23 Sept. 1815 ; 2) b) Intárnpldrile IuTarlo si a prietenilor lui, -prescrise tot de Costache Borla 1823 ; c) Calatoria 1n Cox in Rosia (1824), in done caete din biblioteca Elencai .Beldiman.

1) Cara, duph spusa luiAlccu Balica,oditorul prim al Tragodiei, era sub tipar la1861, si po care n'o cunosc &cat din mss-olo Acad. Rernane, n-rile 40, 41 42 F.ii55. 2) Adica cu main .drépth. Mi-aduc aminte a fi vOut uh alth traduciiuno din cc- lebrul roriian al abatoluT Provost tiphrith la 1857,lucrath de un d.Bhjescu inteuh limbh roma.nésch do tOth nos- timadaidedicath o ! iubire patornä ! fiuluis6fiin virstA de 17 ant. Manon Lescaut Inchinatil unui flAchian- dna de 17 anI, e ul minunäiih cara mcritch a fi improspkath In momoria unora si adush la cunoscinta calor tinefi !

Aceste trei traductiuni netiparite se gisesc in bogata colectiune de manuscrise ce posede Academia Romand. De altmintreli,manuscriptelebeldimithesci, pe cad Academia Rom'ana le are din biblioteca sturdzo- scheianii si din darurile d-lor D. A. Sturdza si Al. I. Odobescu, sunt in ni'lmér de trei-spre-clece. Cele cu n-rele 331 si 346 con& Tragodia, sai mai' bine a dice Jalnica Moldover Intgmplare dupd resvratirea Grecilor 1821, lucrareaorginala si de apetenia. a Vornicului Alecu 13eldiman. Manuscriptul 336, donat Academiei de d. D. A. Sturdza, este scris cunsii InanaluiBeldimari. Dupii el,Kogalniceanuapublicat invol. III al Cronicelor acésta poemà narativA a Vornicului nostru. Ui akà ediiiune a Tragodiei fusese la1861 ti- paritii.n tipografia Buciumulur Romdn (Iasi) de dire Banul si Cavalerul Alecu Balica sub titlul de : Eteria set Jalnicele scene prilejitePit Moldova din resvratirea Grecilor, prinefnllor Alexandru Jpsi- lant, venit din Rosia la anul 1821, de Vornicul Alecu Beldiman.1)

i) In al s6ti Catalog General de Cartile Boniâne (Bu- curoscT, 1872) Dimitrie Jam dico la pag. 27 sub anul 1825 ,ca s'a tiparit la Buda : Talniea Tragodie saii intámptärile din 1821 (in versuri.) Cadrul acesteI schite nu no permite a onumdra aci argumentela earl no autorisA a credo clu?i editiune tiparith la Buda in 4825 nu a esistat.

Din manuscriptul acliacademic (n-o 336), nemu-- ritorulKogalniceanu a publicat : a) Tragodia, cu ale ei 4266 versuri de catei s silabe, §i p'ici pe colea §i cate mai multe,caci: darnice stint strunele, adicà versurilei versificatiu-- nea vornicului nostru ; b)Talmacirea CairneleiluiVogoridi,cese scriela Silistra ; c) Jurnalul mergerei boerilor deputati la Tani- grad ; d) Tractaturile prin cari s'at inchinat/am de: catre Bogdan-Voda, Domn al Moldovei, irnperatind Sultan Baiazet II ; e) Stihurile acute in Tazlaii, in vremea inchi- derel mele acolo, 1824. Despre scrierea Tractaturile, Kogalniceanu dice : «Ea este aceia§i care a fost publicata de mine in «Arhiva Romaneasca subtitluldeTractaturile «vechi ce ai avut Moldova cu PoartaOtoinani- «ceascd, §i care este scrisi parte de Niculae Costin,. «parte de un autor mai nog.Beldiman aprescris «aceasta scriere facend ore-carimici schimbari de acuvinte, carl n'at nici un fel de importanta.» 1) Lucrarea énse cea de capetenia a Vornicului Alecu Beldiman este §i.remane, dupà cum diseram, mult

1) Cronicele, torn. III, pag. 336.

17 citita pe vrernea el Tragodid. Copiele dupa acésta lucrare, indata dupa sfarsirea el, incepura a circula in numer mare. Era ua lucrare originalai fiind facuta de unul din al nostri despre ale nóstre, firesc era ca curiositateai interesulcititorilor se fia cu putere atrase deTragodid. Românii, caistramosii lor Romanii, duceail dorul lucrarilor originale. Cicerone clisese :esset egregium non quaerere ex- terna ,domesticisessecontentos 1); peneac,li der-mi-te in vrernea Vornicului Alecu Beldiman ! pene acli, nol clicem acelasi lucru. Subiectul poemei justifica interesul publicului. In- teensul s'ar fivéclutin deplinétatea lor podóbele de cugetator, de poet side scriitor, déca. Vornicul Beldirnan le-ar fi avut. Aci,in Tragodid, nu mai era vorba se traduca pe dulcegulFlorian, nici pe necunoscutil autori al luiAlecsie sali Cdsuta din codru. In Tragodid se cerea uà pend in puternicul inteles al cuvintului. Nenorocirea Moldovel, jafurile niinfamiele Grecilor Carl se napustisera cacorbii asupra Iasilori intregului principat, spaimai fuga locuitorilor, zapacéla boerilor remasi, chinurile Mi- tropolitului, inecarea unora din Greci in Prut,in- cendiele ipradareamanastirilorSlatina,Secul, Agapiai Varatecul,patriotismul lui Tóder Bals,

1) Giceronis Orator, cap. IV. 2 48 caimacamia lul Vogoridesinfine peripeliele cari ai premers alegerea lui Ion Sandu 'Sturdza de Domn pamenten in Moldova, cereaa tote näalt a. pena, altä putere de observatiune, alte culori, alte racnete de mania la audul carora se tremure cititorul pene si'ncea mai departata viitorirne. Tembel, dulce, bland, fugind 'de arnarurile vietei, Vornicul nostru recunósce singur cà el nu e facut pentru asemenea lucru :

Aicc-am trebuinta pe Iraclit saduc Starea Moldova se plangl, sag se pin se scria Young. 1) Dar, in catu-i prin puin;g, me voig nevoi si en Osanda teri1 a scrie orI catu'rrii va ft de grat. Si ori de cate ori simte ca evenimentele set infamia ce povestesce sunt marl, Beldiman recunósce neputinta luide ale zugravi intocmai.Bunióra, Ia pradareai arderea manastirilor :

Dumnezoule inalte, condeiul meg este Slab S'aret sgomotul, strigarea, putere nu pot se alb 0?) De aceia nu se ridica, remâne in tonul mono- cord si monoton al Cronicei rimate,i cand l'ajunge

1) Buldiman cunoscea d3 sigur Noptile lui Young (Night thoughts) dup l. traduciiun..a francesl in prosa, lacuna do Le Tourneur (1769, dou6 vol. in 80), ata.t de cunoscutt1 in Ora la 'neeputul acestuI secol.

§i pe el,care ori-ce bun RornAn, §i Vornicul. Alecu e bun Roman, c5nd l'ajunge durerea du- rerilor tèrii, atunci elInailt glasul la cerurii dice cusinceritate dér forte prosaic : Cerescule imperate, vecjI do sus al nostru chin,

Privesce osanda writi - a 1 norodulut suspin Acésta rugaciune o repeta mai tot déuna. Bel- diman nu scia cum va sci generatiuneace'l va urma Ca, de te ve7 ajuta tu, si cerul teva ajuta ci, pentru a nu se zaticai in obiceiurile'i indolente, ruga cerul sé facá cele de cuviint5 pentru térá. Idei marl, priceperea ridicAriituturor popOrelor din imperiul Sultanilor, priceperea legaturei evenimentelor sincronice, intrevederea Unirei terilor surori, tote acestea sunt terra ignota, lucruri cu desé- versire necunoscute pentru Vornicul nostru.

Despre .Tera-Romanesci §idespre Tudor Vla- dimirescu dice de la inceput :

In Craiova se vestise un Toad.er resvratitor actsi'nTara-Romaneascd osandd, nccaz cat vrei, Dar aceastä ingrijire vor aye a scrie cf. Er mai departe tot despre Tudor :

Un Toader Vladimirescu, un vicican inseldtor, Ridicase cap in lard De ad urmat de la sine, sad de la altiT all lost pus, La a cerceta acesta cel ce va 11 in prepus.

Ales la Divan, find Turcii la IaiiVogoride Caimacam, Beldiman iscalesce totemësurile vexa- torie,cari storceati Moldovel ultima picatura de vieta. E trist Vornicul, plânge, se bocesce, der inghite §iiscalesce clicend :

Intendvreme CA acciasta nu iscali dad ! Se tanguia divanistiI si mânile ifrangea. Si-apoi pentru a '§i r'esbuna, conform obiceiului sn,Vornicul nostru nu uita de a se adresa la cer ;

Ceroscule impArate, tuna din cer preste ei. C'a so impila norodul e sciut cit tu nu vrei. P'ici pe colea, când e vorba de infamia Grecilor, Beldiman devine ceva mai colorat. Versul capaa: puterea de a face imagina inaintea ochilor tnintel. Bunióra : Ua starpiturit greceasca, esit dintr'un vas cloci t.

Dupa ce aa facut stare si totl s'ati imbogatit 1) In sinul patriei noastre eY intaia ail pus cutit.

Pe un popa grec, Beldirnan, de.Fi evlavios,'1nu- mesce snflet scdrnav si nth ; pe un altul :

...... viclean adimenitor Ipocrit de cei de fruntei de terI vênturator.

1) E bine intelcs citpentru cele-l-alte doug versuri daa si pa acesta care e d'un prosaism fenomenaL

Ironia si mu§catura spirituala ii sunt necunoscute. Intr'un singur pasagia, vorbind de inscrierea printre Eteri§ti a unui ten6r Rizu, Ana fraged la versa, §i zugravind durerea mamei, Alecu Beldiman clice cu ua ore-care siretenia g1um4a :

Docindu-se ruga Grecii,i pe mare, §i pe mic, Se nu'l lase 156 se culce miptea Mel gigilic 1) Franzelo, put de geina, ciorbl se'T dea de mancat, i noaptea cloud saltele se't qtearnA de culcat. Un pruncar a§a in oaste ce dracul ar II catat ? 1 Sciti a dacal prindead Turcii pré mult s'ar f bucurat. In schimbul cator-va pasagie de felul acesta fOrte puline ! prosaismulpoemel este enorm si continua.Versificatiuneae rnonotond,scalcitä§i greóia. Beldiman faceaversurile curnultiioste- néli.La sfar§itul poernei, unde ne spune ciiare intenliunea de a scrie domnia lui Ion Sandu Sturdza el dice :

Cad am &cut hotArire §i Domnica a seri eil, Insa nu mai mutt in stihuri, find zAbavnic §i greil. Rimeleversurilot sunt mai tot in ea, at, or, q, cele maiusóre, dér .sicele mai anoste. Versuri schiópe are destule. Vornicul schimbi accentul tonic

1) Scufa de noapte, ca sé nurOcescit la mólele capului AncA neintArite.

firesc alcuvintelor,pentrua scóte pe gituite accentul ritmic al versului. Beldiman dice sblid, ér nu solid, ldcrimd, 6r nu lhcrinid. Apol unor silabe cu.un i in radical le pune dupa placere dud uni and doul, adica scrie §i nun-16ra triimes, priivire,. priimire. Barbarisme sunt destule in versurile beldimanesci : elefteria, scopos,giugea, topciti, zakuska, zorbalic vadea, etapuri, §i§anea. In tihurile fdcute in Tasldd (64 de versuri in 16 strofe de cate patru), Beldiman calla in elegii tot durerea terii, dér ceva mai poetic, §i'nversurr ceva mai mqte§ugite cele de 14 silabe rimand in emistichurile lor proprie, 6r nu intre eie §i cele de 6 silabe, cu rime rnascurme séti ultime, rimand bine intre ele. Ca prosator, Beldiman e mult mai bun, mai ro- mânesc §i mai ingrijit in stilul séu. Eca umostra. din prefaia lui Numa Pompilin : «Inainte cuvintare. Cati striciciune nu aduce »omului trandavirea, cat se mic§oreaza §i se face de »nimica, cand lasa a trece vrernea tineretelorsale »intru de§ertaciune §i lenevire, cad viata intru aceasta »petrecénd, nu numal mintea ii rérnâne intru ne- »lucrare dar §i cugetul neroditoriu. Si dupa socotinta »a multor inIelepti,trandavirea este otrava yield »§i rodul pomenirei el cu sunet. Ast-fel de cugetarr

»hranind ihtru mine, anca din cea mai frageda. »versa' a finererelor mele, rn'am indeletnicit intru »talmaciri din limba frantuzeasca intru cea roma- »neasca. a Patriei mele. Cea d'antaia ispita afost »pentru al mea folos, pentru a mea deprindere, dar »mai la urrna gustul obstei, placereai indemnarile- »a multorarn'ausilit a face ispita, a talmaci ceva »folositorsi a da intru lumina. Istoria lüi Numa »Pompilin, al doilea craiii al Romei, este cea d'an-

»tailA ispitä ce am facut, pe care cu multi ani.mai »inainte o aveatn tältnacita. Nenumeratele greutati »ce am intempinat, glasul obstii cà este cu neputinta a »scrie ceva inteua limbanecanonisiti si lipsita de »tot mestesugul gramaticesc, me adusese la desnä- »dajduire, dar puindn mintea mea ci toatesunt »supuse sirguintei,idespre aka parte cä nici un »inceput nu poate fi cu deseversire, apol nu m'am dar nici chiar in mintea mea, a da in lumina. »vre un lucru vrednic de vedere».

Ast-fel ni s'a arétat noue Vornicul Alecu Belcli- man din studiul scrierilor séle§i'ndeosebi din citirea atenta a Tragodid, lucrarea decapetenii a acestui iubitor de citiri de tot felul. Ca Roman, Beldirnan§i-ahabit téra cum se iubea

2i pe atunci in castaboeréscd. Ca scriitor, el este r8mOne u. simpaticO mediocritate. Printre ai nostri scriptores minores de laince- putul acestui secol, Vornicul Alecu Beldiman va ocupa, cred eü, un locpr de maim a doua.

DOCTORUL CONSTANTIN CARAC4

DOCTORUL CONSTANTIN CARACAS

DOCTORUL CONSTANTIN CARACA 4773-4828

upa anul 1785, in Bucuresci se vedea adesea off, hi anumite ore ale dile, pe cele patru mari poduri ale capitalei §i anume podul MogoOei, podul Beiliculni, podul Calici §i podul Targului-de-Afarä trasura d-rului Dumitru Caraca§i care mergea, de la un capét al oraplui la cel-l'alt per amplam urbem Dacorum, seif véda bolnavii. Mai adesea, doctorul mergea calare 1). ba chiar pe cai infocaiicari nu o data aü fost cat p'acisé'lomOre, dupa cum vorn vedé mai la vale.

1) Facut-a ciobiceiul de a merge la visia cdlare, séü era de mai 'nainto, nu sciti. Cela ce esto sigur e ct mi-aduc aminte a el s'a urmati maT incóce. Acum 25 de anT, doctorii Drasch, Nica, Fialla Mewl visitele calare.

Doctorul Durnitru Caracasi, este taral. doctorului Constantin Caracasi,a cdrui biografiäiactivitate medicalàisciinIificä me voia incerca a le schita aci, cu amenuntele culese din opera celui d'ânthiu, adicA din Ailtoitri.onKa. paxiacq laTpotprlonáTon 'god icapori,c157,76ksolc Bouxoupecrrion xxi...cob iv takiii No- ooz9.6:o9 TODi7eOvolin.0Toti6.y(ouIlayreXeigiovog Bortglitta icaptth, arep 6 ctycb; xxl. EL iv XcenvESce cpcovilv p.n./0E17.e(iv Btávvr,iT;lic Arp(as 1795, iv iXX-repAilttnroipovpil.recnpy(ou Bevzárri)') ;din opera celui de-al doilea,adici din ToroTpcvpiaVie; BXxyicç wd aveparco),,yint:mt icapwrip-iosLq tivovfopmk Icpbs v ;ice nalvóaot4ttbv xcero(mov a6T"iN inr6 xup(ou iottpoTtXoad,fou K. Kapaxica(ivBowtoope- citiotq,ixzo5 TUrowa.76nI. `11XECeSou), 2) idin informatiunile ce abine-voit a 'mi da d. profesor

2) Poemele medidale ale lul Dumitru Caracasi, doctor in filosofig si in medicing, medic primar al orasului Bucuresci si al spifalului careinteacelasI ora.s se chiamg alS-tulul Pantelimon, cari poeme el insusl in limba lating in prosa 10-a tradus. Iriena, 1795, in tipografia elinesca a lul George Tentoti. Poemele sunt scrise in dialectul. doric. Din poesiele mid sunt uncle si in dialectul doric. 2) Descrierea Teril Românesci cu observatiuni antropo- logic3,privitóre la igiena iMelo locuitoriloreI do d. doctor in filosofig si in medicing Constantin Caracasl,in Bucuresci, din tipogratia lui Ion Eliade 1830. Traductiunea e fdcutii de d. G. Sion, si se Al manuscris g. in posesiunea famine.

Odobescu, nepot despre mama al doctorului Cons- tantin Caraca§i. Familia Carac4 era de nem greed, seQ, dupa cum se 'Astra tradi/iunea din betrani, de nem din vechii Macedoneni. Era originari din oraFlul Sa- ti*te, Ia nord de Cozani, inSangiacul Monastir, Laugh ruinele vechei Calandre, aprópe de riul Na- zilitza. Nume le vechiti al familiei era Luca, der de eind Dumitru c4tiga vécla mare ca doctor, Turcii din Macedonia 'I poreclira Caraca,a, din causa ne- grelori stufbselor sprincene ce avea. 1) La Sat4te lânga Cozani, s'a nascutprobabil pe la1728-17302) Durnitru. La1748, 1749 §i 175t, clupa ce primise ua instructiuneingrijita, elscria poesii cline, din cad unele sunt publicate hiPoemata 1VIedicamai sus citate, er altele sunt manuscrise in posesiunea familiei. De eerier lui Dumitru Caracas,i II placea medicina. Inainte de a fi plecat la Viena pentru a studia hiuniversitatea de acolo, viitoruldoctor se ocupa cu bólele, cari Icantuiail prin Macedoniai prin Te-

1) Comunicat de d. Al. Odobescu. 2) In prefKa. Poemelor tiparitil la 1795, Durnitru dice in .epistola declicatoriii ciare Moruzi :ista plus gum sexage- narius edidi.

32 salia,i studiase simptomele si evoluIiunea frigurilor de tote felurile chiar asupra lui insusi La 1758, dupà cum vedem dintr'ua poesiä ma- nuscrisa, Dumitru Caracasl este la studia la Viena. Mai inainte fusese la Halle, unde urmase tot cursurr de filosofia si de medicinl. 2) Studentul pomenesce cu recunoscinlaiiubire numele profesorilor sei: Juncker (senex perientissimus, olim meus in Prac- ticisbenevolentissimus praeceptor) 8);Eberhard (meus olim praeceptor gratiosissimus) 4)i Anton von Haen (meus ohm praeceptor bumanissimus aeque ac eruditissimus)18) Dupa obtentiunea gradului de doctor in filosofiä 'n medicinh, DumitruCaracasi se'ntórcein orasul sal de nascere, la Satiste,i incepe practica medicinei. Este iériisiprobabil ca succesele acestei practice si vre-o cate-va cure minunate respandira departe numele dibaciului si invetatului doctor. Valiul de la Dii (Vidin) '1chiiima la densulin 1778. Caracasi hotiiri se se mute cu totul din Sa- tiste cad, din Vidin, in prirneleninduri, trecusesi la Calafat si de la Calafat mersese, chiamat de boeri,.

1) Poemata Medica, pag. 177. 2) Epistola dodicatorin entre Moruzi, in Poem. Medic. 3) Poem. Med. pag. 35. 4) Poem. Med. pag. 37. 5) Poem. Med. pag. 53.

33 sila Craiova, pe unde véduse cá e mult mai bine de cat in Macedoniasi'nTesalia. La 1782, doctorul se stabilesce la Craiova. Era 'nsurat iavea doui bãei: pe cel mare '1 chiama Nicolae, pe-al doilea Constantin. Acesta era niiscut la 1773. 1) Forte muncitor,,citindinteuna 2) pentru a se tine incurent cu sciinta,filantrop,voios,blajin, optimist, neinspaimentandu41 bolnavii, Dimitrie Caraca§1 practicamedicina dupa. principiele§a51ei care, in secolultrecut, nu tindea la nimic altde cat se ajute natura a reveni iéra§i in calea sanetatii, sineavend nici o data pretentiunea primejdiósä de a da cu doctoriele sae safietate bolnavilor. Ego,dice el, una atm Hippocrate et aliisme- dicis tam recentioribus quam vetustioribus solam naturam morborum medicatricem cognosco. 8) Er mai la Vale : solam eam novi corpus sanum et actionibus praeditum etad tempus incorruptum conservantem ; eam igitur artis medicae principium et guidon primarium agnosco. 4)

1) Coinunic. de d. Odoboscu. 2) Poem. Medic. passim. 3) En, impround cu Ipocrat §i cu altY doctori vechi §i noul recuuosc natura ca singurzi tdmdduitóra a bólelor. Poem. Medic. pag. 35. 4) Eu consider natura ca singura care pastrez1corpul sanetos, propri6 la muncil si in+ reg pen6 la nä vremo ;do aceia pe ea o recunosc ca principiul de cilp3teni,1al art& medicale. Poem. Medic. pag. 36. 3 31

Si 'n fine, intr'alt loc, milosul doctor clice : atque videtur antiquitus dictum fui.ise solam natural?? quemlibet sanare morbum longum, peracutum et desperatum; ea vero repugnante, vana esse omnia rernedia. 1) Nurne le luI Dirnitrie Caraca.,i ajunsesei la Bu- curesci. Domnii de pe vremuri il voirã toff binele. In poesiile lui §i 'n Topografia fiului s611 Constantin, cuvinte de laudà §i de recunoscintäcitirn pentru Alexandru Ipsilante, 2)pentru Nicolae Caragea 3), pentru Mihail C. Sulu6)§i 'nfine pentru Ale- xandilu C. Moruzi. 8) Peste un an de la venirea sa la tronul Terii-Ro- manescr, la r784, Mihail C. Sutu chiäm pe Dimitrie Caraca§ii'1 numi medic primar al oraFilui Bu- curesci .5i medic director al spitalului S-tului Pan- telimon. 6)Spitalulera 'nteuistaremiserabilii. Domnul dete Jul Caraca.si instircinarea de a '1 reor- ganisa §i de a face dintr'énsul ceia ce trebuiasfi'a

1) So vede ca din vechimo s'acjis c.1singurl natura ta- maduesco ori-ce boa lungà, fOrte greai desperata;i eA, de nu vrea ea, tete lecurile stint zadarnice. Poem. Me- dic. pag. 83, 2) Idila din 1780 in Poem. Medic. 3) Oda din 1782. 4) Oda de laude din 1792, in cliva S-tulul Pantelirnon. 5) Idila din 1793. 9 Topografia lui Const. Caracasi, pag. 441i urm.

dupa vointa pré fericitilor donatori. Inteaceste dou6 functiuni Dimitrie Caracasi remase pea la mórtea sa care se 'ntempla la anul 18041). In timp de doue-cleci de ani cat stete in Bucu- resci, betranul doctor trai in hanul S-tului Gheorghe _Non. Faceavisite prinorasi iflveniau bolnavi si-acasa la consultatiune.Poemata composuit quum per amplam urbem Dacorum curru vehehatur ;2) isi compuse adica cu multe podóbe literare si fru- móse descriptiuni poetice versurile séle din Poemata Medica, pe cand facea visitele in trasura. Era bine veclut de boeri, prietin bun cu familia Grecenu. 8) Filaret, episcopul Rimnicului, pretuia forte corner- ciul doctoruluiCaracasi cu care sta césuriintregi .de vorba. 4) Unite forte eraa intredensele fami- liele Caracasi, Filitis i Darvaris. Muncea forte mult icitea si mai mult ;sfatuia pe toti la ori-ce ocasiune se schimbe viéta cea lenevOsa si tembela, aréta tuturor cum se traiésca, ce sa. !parlance, curn se se porte. El arecomandat cultura cartofilor in Ora nOstra. 5)

1) Cornunicat de d. Odobescu care nc-a spusi locuinia sa, in HanulS-tuluiGheorghe-Nott 3) In epistola dedicator-id cAtre Al. C. Moruzi. 3) In .Poesiele ufóre din Poem. Medic. pag. 239,epi- grarna c.itre Vistierultefan Greceanu. 4) Corn. de d. A. Odobescu. 5) Cornunic. de d. A. Odobescu. C. Caracaii in Topo-

De la 1795 era rnerea bolnav. Frigurile 'I pra- padiaa.Intr'un rand, mai inainte,esind de la un bolnav si voind se 'ncalece, calul naravasi aruncase cu piciórele de dindereti'1 isbise in piept cu atata putere, in cat il trintise de un zid, de unde '1 ridi- casera mai mult mort de cat via. De atunci, suferea de pept, de picióre, de rinichi §1.'1slabiserai vederile.Imbetranise inainte de vreme, dupa cum spune elinsusi luiMoruzi indedicatia Poemelor medice. De aceia, cu ani inainte de a muri,fiul seti, Nicolae, intors doctor de la Viena,l'ajuta la visite, la direciiunea spitalului si in sarcina de doctor al orasului. Nicolae ense muri la .1802, 1) cut doui ani inaintea tatalui sett Betranul doctor se mangaia cu cel-l-alt, Constan- tin,care,la1800, 2)sereintorsesein tell,tot doctor in medicinai'n filosofia de la Viena. In anul 1802, in diva de 12 Iuniu, Constantin se ca- satori cu Irina Filitis, fiica doctorului Silvestru Fi- litis,nepotul mitropolituluiDosithei Filitis,si a Smarandei Manescu, nepota mitropolitului Cosma.9 grafici pag. 36, dice : acurn 40 de ani leguminósele sa cul- live.) puiin in ;dra ronAnéscil. 1) Topografia, pag. 141-142. 2) Topografia, pag. 132. 3) Comunic. de d. A. Odobescu.

Betranul muri mulcurnit et bymnos cecinit Deo in alto regnanti, cum dice el insusi la sfarsitul poemei sele. Doctor la Pantelimon si cu nurne bine cunoscut in totii ;era, Constantin Caracasi incepu se practice medicina Ia 1800. Inaintea lui, afara de tata-sn, doctori in Bucu- resci eraa Arica doul, adica doctori cu 'nvetiitura, si-anume SilvestruFilitis,socrulsea, si Cons- stantin Darvaris.1)Acestia incepusera ceid'antaiti a vaccina, dupä ce se 'ntórsera din strainetate. Alto- irea ense se facea numai in clasa boerésca. Constantin Caracasi a respandit-o in tote clasele poporului, aju- tat la acésta mai tardiu si de alii 8 medici «inve- «tali colegi ai mei cu cari 20 de ani am trait in «deplina armonia.» 8) Constantin, cai tatal sü, era om de omenia, iubitor de sernenii si, filantrop in tota puterea cuvintuluii avend asupra cinstei si demnitatel sarci- nei séle principii neschimbate. and generalul co- mite de Langeron, la 1809, era 'n Bucuresci bolnav de friguri si se respandise vestea ca Miloradovici partisanil sel voiaa cu ori-cepretsé'lotravésca, Francesul de órneni cunoscetor se cauta Lira téma

4)Topografia, pag. 131. 2) Ibidem.

cu doctorul Caracag SI cu socrulacestuia doctortr Silvestru.) Era ua adeverata durere pentru doctorul filantrop care mai tan-Jill i§f va cresce unicul se'it baiat dupa. principiele din Emile al -Jul Rousseau 2) era, ciic, ua adeve'rata durere cand vedea spitalele de la Coltea, Pantelimon Si Dudesci 3) in starea miserabila in care se aflait. Vecluse spitalele de la Vienai cand se uita la cele bucurescene if trebuiaa totii blandelea,Ord tilosofiai tot amorul luf pentru medicina ca se nu se descurageze. Scia cisunt venituri, epitropil ensE le punea de ua pane, er manastirile, datOre a ajuta spitaleie, 1§1 daii tote veniturile lor egumenilor tran- davi, coruplii nernernici. 4) Coltea n'avea de cat 30 depaturi,de §i la so- coteli se treceaa 40. Moruzi marise la 1798 nunie- rul paturilor cu 20, der dupa caderea lui epitropii revenisera tot la 30 de paturi. Inima doctorului se stringea de durere, cand vedea Caila Coltea §i la Pantelimon se refusa bolnavii. Inteun rand, era in 1811, vCclu un om ca mOre la un colc de 0143.Era un Nem; bolnav de tifos 3). Caracag nu

1) Hurmuzake, colect. Odobescu(vol. IIIsupl.I) pig. 199), Mémoire du Comte de Langeron. 2) Comunic. de d. Al. Odobescu. 3) Spitalul de ciuma, fundat de Moruzi la 1796. 4) Topografia, pag. 129. 5) Comunic. de d. Al. Odobescu.

39 mai putu suferii se duse drept laprietenulseal, agl de politia pe atunci, Vornicul Grigorie Balénu, nepotul despre sora al Marelui Ban Grigorie Bran- covénu. II ruga cu lacrimiferbinli sdeschida uà subscripliune pentru cladirea unui noU spital, se obligi s'e contriburésca §i el cu bani si se lega sè slujésca. fara lé fa ca doctoralnouluispital cat vatrai. Balénu prirnii deschise subscriptiunea. Boerii, cle- rul, negutatorimea, rugaii indemnati de doctorul Caraca§i, de doftorul Constandinache, curn i se clicea, contribuira pe 'ntrecute. Contribui atunci §igene- ralul rus Kutusoff cu ,,épte galbeni. La 181r, spitalul se install pe iute inteul casa in- chiriata, unde inainte fusese uá fabric& de haine in ce ulica a Bucurescilor nusciU. Pe urml. se 'ncepu cladirea care trebui se se intrerupa la 1813 din causa epidemiei. La 1815 cladirea era gata.Spitalul Filantropia fu mutat acolo unde este §iastacli. Primii efori furl Constantin Filitis episcopul Bu- zeului, Marele Ban Grigorie Brâncovénu, marele Vornic Grigorie Menu, doctorul Constantin Cara- ca.sii stolnicul Giani Orã§anu 2). Ca ajutatorila cladire cu surne marl, figureza, pe langi ace§tia,§i Marele Ban Radu Golescu, Marele Logofét George

1) Topogralia, pag. 145. 2) Ibidem, col. I.

Golescu, Aga Constantin Golescu, Vornicul Nicolae racArescu §i Hatmanul Constantin Grecénu. 1) Filantropia este opera lui ConstantinCaracai. Doctorul o ingriji cu neschimbatii iubire intr'una sifara obosélii.Se vede inpagineleTopografie: drépta mândriã a ornului care se uitii cum crescsi se imultesc ródele rnuncei séle. (Putem primi, dice densul, 800 115o de bolnavi pe an ; dinteen§ii mor 90-100 pe an, restul se fac. bine §i pleca. De la 1812i pene la 1820 am cilutat in spital 6685 debolnavi :au murit 582, restul s'a insAniitosit. Am avut venituri id 373776 Si am cheltuit lei 223087 ;restul l'am intrebuintat la plata datorielor contractate la facerea spitalului, datorii cari ni se cereaft mereU, caci egumenii ma- nistirilor eraucreditorii.La cladireafacutii sub direciiunea doctorului, dupã 1821 pe czind Caraca,51 era Ann Ta Bra§ov, s'a mai adaus un pavilion de bai clãdit cu cheltuela Mare"' Bithese Safta Brânco- vénu. 2) Visitele la Filantropia, visitele la Pantelimon, unde la 1816, ar:etand lui Iancu Caragia derinthu- rile in care zAceati bolnavii, fácuse pe Domnul grec se hotiiresat zidirea unui noaspital, visitelela

4) Din familia Cornescu. 2) Topografia, pag. 11S

Il bolnavi din orasi icitirea acasa ocup.16 intregi cli lele doctorului. Trei eraii pasiunile doctorului Caracasi : «sacra», «divina» I) arta a medicinel, cetirea cariilor ce ne- contenit si-aducea din strainatateigradinäriace aveai ingrijia la Ciurel, afara din Bucuresci,de la Belvedere inainte. Orele libere si le petrecea in biblioteca sa, forte bogata, forte frumósa unde, can d nu citea, se ocupa a stringe si pune in ordine noti- tele adunate pentru lucrarea lui de capetenia Des- crierea Ttrei Romanesci, acea Topografiii pecare o citarn intr'una si la care lucra de ani de dile cu deosebitä atenOune. Cu cati-va ani inainte de 1821, asociându-se cu boerinasil Clincénu si Toplicescu, deschise ua tipografia, unde sub directiunea lor setipariradestule carti bisericesci, inainte c.i tipografia se devina dupa mórtea doctorului, proprietatea lui Eliade. 2) Caracasl lucra intr'una, si and seuitain féra pivedea in ce hal era pe atund medicina la mare jale '1 coprindea. Lucrul se vede lämurit din scrierea sa 3). Afara de doctorii cei opt din Bucuresci, de unul la Craiova 4) si de unul la Buzeia, Italian, adus

4) C. Caraca§T, pasthn in Topografici. 2) Cornunic. de d. Al. Odobescu. 3)Passim. 4) Topografia, pag. 436.

pentru spitalul de acolo ( 6 paturi, 7000 lei venit ) de episcopul Constantin Filitis si in liana inlocuit cu un némt, Genovac, camarad deuniversitate al lui Caracaila Viena, afara de acestia nu erati in Iéra nóstra ca iiri Rusia 1) de cat felceri, spirerii arlatani. Acestia misunaU prinorase§i faceaU nasdravanii cari scoteaU pe bunul doctor din tOte marginile rabdarii. Inteun rand, unul dinteacesti sarlatani anunlase ca tamaduesce chelbéua (bóla, de pC.T),§i-otamacluia prin faptul ca smulgea de pe capul bolnavului, din raclacina, toll peril, ér tidva gola-genuchi o ungea c' ua solutiune de argint-viU. Congedia apol bolnavul dicendu-1: astépta sé crésca. Anca ut spaima a doctorului Caracasi erau babele. Venia el, da ua doctoriä si cand esia pe uá usii, baba intra pe alta. Da i baba doctoria ei. Ambele se cumbenan, adica faceati, cum s'ar dice, ua cumbenatid §ibolnavul da ortul popii. Cine era de vina ? Doc- torul de sigur, nu baba,cjiceafamilia ;cad baba ce scie, biata betranii. Multe si felurite lucruri sinasdravanii de soiul acesta a audit si a v4lut doctorul Caracasiin cei 28 deanide practica a medicinei in Bucuresci. Traise la Viena,continua a trai in bogata liii bi-

1) Le Général Gornte de Langeron : lie moriut citat, passim..

43 blioteci inteua lurne cu totul alta,i apoi cand esia pe u1ii1e Bucurescilor séü intra incaseleboerilor unde se manca inainte de ciorba 7 8feluri de mezelicurii dupa ciorba 10 12 feluri de bucate, Caracasi vedea contrastul cel mare in care era adus se'si petréca esistenta. In loc de a biciui cu versul infiacarat al satirei, doctorul, bland cum era, se mul- pmea a face din and in cand cate uà ironica ob- servaIiune, privitóre laviela trandava aboerilor din vremurile lui. Bunióra, el ne spune ca boerii dupä ce mananca dorm, apoi se scólai poruncesc se li se punä cait la trasura se iesalaplimbare, dicendca vorse fad. miscare. Se trantesc in trasura si nu fac nici una. Din fericirepodul de lemn de peulibeii sguduia in trasura cu atata putere, incatfacmis-- carea necesara digestiunei. De altmintreli, in Topografid sunt uá mullime de dateinteresante, adunate cu deosebitäatenIiune acestea ca1i sfaturileigienicei propunerile filan- tropice merita s6 fia cunoscute. Dupa invitarea D-lur: GrigorieCaracasi,G.Sion a tradusTopografict lui Constantin Caracasi. Traductiunea nu este Arica publicata. Si doctoril, si istoricii trecutei nóstre civilisatiuni, si in genere toi Romanii s'ar folosi din citirea acestei consciinciósei indelung meditate lucrari. Ea a fosttiparita ingrecesce latipografia

41 lui Eliad dupa mórtea doCtorului.Sofia sa dedese lui Eliadi textul german al lumirei, caci Caracasi lucrase Descrierea in doué limbi. Textul german s'a ratacit. Din cele moo de. volume tiparite cu multe greseli din Descriere, 500eat)dat societaliifilar- monice ;cele-l-alte5 oo ail ars la focul din 1847 impreuna cu frumósa biblioteca a doctorului. 1) Doctorul Constantin Caracasi a muritla1828, in 31 Octobre, victima a filantropieisi aartei séle. De mult doctorul nu 'mai avea miros, si de aceia, in spitalele militare ale Rusilor, unde bantuia

1 ) Comunic. de d.Al.Odobescu. Pentru a ardtacat de variatA era lucrarea acésta si cat .muocise doctorul pentru a o injgheba, dam aci tabla materielor din traductiunea Sion. Eta-o : Partea I: Cap. I;Despre limite ; positia na- turala:impartire ;calitate. Cap. II: Despre clime in genere a celor patru ano-timpuri ; despre vénaturile anuale ; despre temperaturai influenta sa in privinta s5nAtatel. si a bólelor. Cap. III: Despre producte ; despre genul quadrd- pedelor ce se manancA ; despre pAseil (cu tote amènuntdle); despre pesci ; despre amfibiI ; despre insecte ; despre plante ; despre mineralei metale. Cap. IV:Despre origina, nu- m 6rul, Impdrtirea locuitorilor ; despre constitutia lor fisica. iganiT. Cap. V : Despre crescerea naturaltt a copiilor t deqpre hrana, bdutura, imbrAcamintea, esercitiurile, somnul alpetrecerilelocuitorilor. Cap. VI :Despre caracterul moral si civilisatia locuitorilor. Cap. VII : Despre medici, chirurgii farmacisti ; despre spitale iinstitutiunile Man- tropice ; despre asilul de copiI. Partea.II: Topografia par- liala a TAM. Descrierea aprópe amënuntitA a tuturor districtelor.

45 un tifos infiorator, intrand fàrnici uä precauIiune- pentru a ingriji debolnavr,Caracag fu lovit de un tifos teribil care in trei (Jule '1u §i duse la mor- n-lent. Bucurescenil §i cei de prin ora.sele districtelor romane cari 'la cunoscusera, nu uitara rnultà vreme figura simpatica §i distinsã, cu trasurile fine §i delicate, c'unaer de blajinavoio§ia, un chip care indata atragea si pironia privirile trecetorilori con- trasta forte cu chipurile órnenilor de prinvremu- rile acelea. Cu costurnul evropienesc, cu peruca alba, totdeuna bine ingrijita si bine pepténata, incadrand minunat obrazul set' rumen §i frumos, autorul To- pografia sernena mal mult cu un marchis de la curtea lui Ludovic XVI emigrat inBucuresci,decht cu un elev al universitatilor germane. Doctorul Constantin Caracag lasa la mórte-I in societatea bucurescéni arnintireaunui om de bine in tota puterea cuvintuluii a unui medicfilan- trop, invétat §i neobosit. SiastAJI, §i 'n totdéuna, pentruceicari vor studia ciudata epoca in care el traia, doftornl Con- standinache cu aceste insu§iri li se vatufa/4a.

MARELE BAN CONSTANTIN NASTUREL HERESM

CONSTANTIN NASTUREL HERESCU 4

MARELE BAN CONSTANTIN NASTUREL HERESCU

n sedinia de la 2 Septembre 1876, Academia Românä, p'atunci Societatea Academica pusesela concurs, pentru anul 1879, urmA- tórea tesa : «Studia asupra producerilor literare in limba ro- «mana din epoca lui Maid Basarab (1633 1654), «in care se vor ave in vedere atilt documente ofi- «ciale §iparticulare,redactatein limba romana «dinteacea epoca,cat §icartiletraduse ,i tiparite «romanesce pe atunci, precurnsiori-ce elemente «literare, relative la mi§carea culturei române in acel «period ; se va studia cu IA. speciala atentiune «viéta §i activitatealiterara a eruditului Mare Lo- «gofét al Ord dintr'acel timp, Udriste (Orest sal «Uriil) Nasturel din Herésci, cumnat al lui Matei- «Voda §i strabun al fericitului nostru donator.» Fericitul donator al Academiei romane §istra-

nepot alinvetatuluiUdristeNasturel, este «Ma- rcie Ban al Ostirei romanesci, Constantin Nasturel Heréscu.» Tot ceia .ce un adnnat in notele mele despre familia Nasturelilor din Heresci,i 'n deosebi despre Deanna Elena Matei-Voda, nascuta Nasturel ; despre fratele ei, invetatul Logofet Udriste Nasturel, póte cel mai bun prosator roman din secolul XVII, déci ar fi se judec dupa paginele ce onor. d. Has- deu mi-a citit imeun rand din manuscriptul :Vie- tele sfinglor Variant si Ioasaf care, pentru cinstea. 'mpodobirea limbei române, ar trebui publicat cat mai curand ;despre strarnosii lor,bunióra despre primul Udriste, celdin secolul XVI -lea (t 1526) care a zidit casa cu lespezi de petrà de la Heresci, despre Nasturelii din secolii XVII si XVIII,si cérta ce s'a iscat intre cele done ramuri ale Nils- turelilorintimpul domnieiCantacuzinescilor Brancovénului, tote aceste amenunte le pastrez, pentru a le folosi atunci cand Revista Noud, pro- curandu-si portretul Dórnnei Elena a lui Matel Ba- sarab, una din primele DOmne citite i'nvetate ale României, imi va face onórea de a me insarcina cu scrierea biografiel ei. Drept acestea, lásand la ua parte pe cei-l-alti stra- mosi, vci starui asupra «fericitului donator.» Constantin Nasturel Herescu s'anascutla anul

1796 in Bucuresci. Tathl lui era fiul Marelui Ban Radu Nasturel, unul din marii boerii ai secolului XVIII si care, in lanceda viéta a boerilor fanario- tisati de pe atunci, sciu sé simtaronianesce, se se pone demn cu beii cari se petreceaU ca la móra pe tronul Munteniei, §i se-si c4tige nume mare §i la- udat in ochii Românilor prin cladireaiinzestrarea de spitale,demanastiri§i de biserici, bunióra biserica Sfintei Vineri care era zidita chiar in curtea caselor sele.Acestecaseboieresci, marli cu ua curte intinsa, se aflaq pe locul ocupat adi de ua por- tiune a curtei bisericei §i de stradele imprejmuitóre. Gradina S-tei Vineri, numith mai nainte maidanul Herésca, facea parte tot din cuitea §i pamentul Nas- turelilor din Heresci. Acest mare Ban, Radu Nasturel din Heresci séu din Fieresa, cum spun documentele din Condica Brdncovenésca avu un singur fiti care se 'nsura silua de sotia pe uà Filipésca. Fiul Banului Radu n'a avut in vieta nici ua functiune; a trait forte re- trasi, din casatoria lui cu fata Filipescului, a avut &LA copii :pe Constantiu Nasturel Herescu,i uà fatamaritata dupiiLogofetul AlexandruScarlat Ghica (Barba roia). Forte bogat, viitorul General a avut ua copilaria si tartinerete din cele mai resfälate.Singur fecior

51 la parinii, a fostcrescutin bumbacialintat cti tote duleeturile unei vieii fara de nori. De atunci, el a avut acele gusturi supiirii fas- tuóse, acele maniere alese, rafinate ba chiari capri- date,ca nobilii francesi din timpul Regentei,i cart tote faceati din Generalul Heréscu ua fisionomia cu totul deosibita ,si originala in lumea boieresca din ultirnii timpi ai boierimei rornane. El a prirnit din copilaria tia invelatura care, pre vrernurile de atunci, putea fi considerata ca superi- Ora si forte ingrijitä. Pe langa dascalii greet cart, mai mult de cat oil- cand, se paunair atunci in toutsclivisita siminci- nosa lor splendóre, mai eraii in Odle romane intre 1795 si 1815 iun alt soin de dascali.Erau no- bilif francesi care emigrasera din Paris si dintr'alte orase ale Franciei, in urma isbucnirei revolutiunel celei marl:. Dupa cum Ludovic-Filip, viitor rege al Franciei, da lecliuni de dant si de clavir prin Lon- drai aiurea, tot astfel, la Bucuresci si laIasi, cornili, marchisii baroni francesi faceaa peclas- calif si pe guvernoril tinerilor de neam mare, earl, erair pré fericili a schimba pe ttcu, ivcac, T'.7ZTEL al dascalului grec in J'aime, tu aimes,iiainte al Francesului cu perucii, nobil, spiritual si vica. Astfel de dascali avu incopilaria saConstantin Nasturel Herscu.

De tirnpuriti, pãrinhi l'insurara cu Elena Balénu. Sofia ave 13 ani, iar el 19. Soii, Inii copil,n'aa avut Mci ua data copil. Inainte de 1821, adica inainte de isbucnirea Revo- lutiunei in Orient, tene'rul Her'escu Ikea parte, irn- preund cu Vacarescif, Filipescii,Cornescii,Cretu- lescii, Balenii si Balacenii, din acea pleiada de feciori de boieri cari,de ua parte plini de ideile umani- tare ale Franciei din al XVIII secol,iérde alta statorniciinprejudiiiele de ura sea de simpatia pentru Turd si pentru Rusi, prejudiIie insuflate de Greci unei mare parli din casta boerésca, doriaa neaparat uá schimbare, der nu puteat se'§idea bine sema de ce fel trebuia s6 fiá schimbarea." In timpul Eteriei, ei ar fi voit se scapetéra de sub jugul turcesc, der pe Tudor putini II pricepura §ianca mai pulinil'ajutarii. Inainte de 1821, doui-spre-clece tined dinteacestia, printre canSi Constandin Nasturel HerCscu, sem- nara un act prin care se legau cu jurament Ca, de va fi se piéra in Eterià vr'unul dinteacesti 12 apos- toll, familia luie fia ajutata de cei r'emasi in yield. Probabil ca la Brasov, unde fugira cu toll, acqt1 boeri desvoltarà si amplificara actul din téra, astfel cum onor.d.Nicolae Kretzulescul'acomunicat Academiel romane, intr'una dinsedintele trecutoi sesiuni din 1890.

Ce efect avu legatura cu jurament nu se scie. Positiv ense este ca,la1821, Herescu se afla fugit la Brasov impreuna cu tota boerimeaterei. De la Brasov, cam ,pe la 1823, boierul nostru se se hotiiri se piece 'n Rusia. Situaliunea averei séle, un dor nestins ce avea 'n inima,hotarirea de a schimba viéta molatica, bogata dér uniforma a boerului, cu ua aka nota si necu- noscuta, 11 facura se se espatrieze. Inaintea lui cu cata-va vreme plecase, tot in Ru- sia, si generalul Costake Scarlat Ghica, boerul despre care vorbesc in biografia principesei Dora d'Istria, tatal frumósel principese Cleopatra Trubetzkoi careia, cucall-vaani mai inurtnii,Lamartine siVictor Hugo ii dedicara versuri la Paris. In Rusia, Herescu intra in armata si servi intr'un regiment de Ulani. Dupa viéta atat de resfalata si de lenesã de prin Bucuresci, el se supuse vietei aspre, obositóre, pline de neajunsurisi dehartuell a militarului,i Arica a militarului de sub strasnicele porunci ale Tarului Nicolae. Pe cand se afla in Rusia, rudeledintera,cu scop de al regula averea, vendura principelui Ser- bia, Milos I Obrenovici, stravechiul domenia al He- réscilor, mosia care era caminul si leganul Nastu- eilor dinainte de 1520 si pentru care,dupa cum

5 7 gasesc in Condica Brtincovengsth,fusese la 1712 certa mare intre Serban Nasturul Fierescu, fiul lui Radu Banul Nasturel,i intre Cazan Logofetul, fiul lui Cazan Postelnicu!, veil al doilea, coboritori dintr'un alt Radu Banul precum ne vorn incerca a lomuri si mai bine, child vom face biografia Dómnei Elena Nästurel. Cam pe la 1827, Herescu se 'ntórce dinRusia. In locul tenerului boer, fastuos si risipitor, de odi- nióra, caruia, cai lui Ienachila Viicarescu,ii pla- ceaa stofele de mare pret, mancarile cele rare, pie- trele scumpei nesternate cari faceaa cat done mosil una, precumi parfurnurile si miresmile cari vecinic fuman din catii asezate prin colturilei firidele ia- tacurilor sisälilor de primire in loculboerului acestuia, avem acum pe boerul prevecletor, econom, curnesura in tote,der continuand a trai cu casa cleschisa, cu -masa intinsa pentru ori-ce numer de ospeti, cu mamà de ajutor pentrutollceice se .adresaa darniciei lui, si in tote afacerile mi publice siprivate de ua integritate esemplara. In timpul lui Alexandru-Vodi Ghica, Herescu fu adjutant al Domnului. Tot atunci Ii construi casa in care stete pene la mórte,instradaAcademiei (Gradina Stavri) ; pe langa functiunea de adiutant al lui Vodá, Herescu a fost in vremurile acelea si Vornic de temniie.

Sub Bibescu-Voda fu numit Vistier.In acésta functiune l'ajunse revolutiunea din 1848. Dinainte ensE de acest an, Herescu fu primul din boerii ale caror minte si inima eraa mai deschise ideilor de regenerare na0onala. Proba cea mai te- meinica despre acéstaesteprietenialui cu C. A. Rosetti, cu care se iubiai se stirna fralqte. Fundatorul Romdnului iubia foarte pe fundatorul marelui prernia Ndsturel,i déca, la 1848, poporul Bucurescilor sparsegernurile caseiHerescului, ceiace pricinui mórtea betranei sélemarne, causa a fost ua fatalaincurcatura, uã neintelegere nu Arica bine larnurita, care tinu locului, in corn- pieta inactiune,i pe Ion Campinenu, si pe Costake CreIulescu, §i pe Vistierul Heréscu, §i care judeca pe nedrepti vro cateva altele dinfapteledilelor lui Iunia 1848. Sub Stirbei-Voda, Herescureintrainarmata. Atunci fu numit Mare Ban §i Spatar al o§tirei ; de atunci i-a si rémas Si titlul de : Marele Ban al 0§tirei, Constantin Nasturel Herescu. Sub Caimaciimia lui Alexandru Ghica, dmd exi- laiii reintra. in Ora, Herescu reincepu relatiunile-i de prieteniii cu C. A. Rosetti. La 1855, neavend, dupa curn am spus, copii, in unire cu sotia sa, Elena Nasturel Herescu, nascuta Balénu, Generalul i§i facuse testarnentul lasand de

59 clironórnä a intregei séle averi biserica Sfintei Vi- neri din Bucuresci, fundgiunea familiei. Destainuindu-se in acésta privinta. prietenului SUL C. A. Rosetti, acésta, firesce, ii spuse aceleasi cuvinte cari sunt trecutesi'ncodicilul publicat in Analele Societatei Academice din 1873 Ca,adica, asemenea clironomii «nu rnai sunt in raport cu sta- «rea actuali a desvoltarei nóstrenaiionalesiso- «ciale» si Ca altfel un Nasturel ar pute seline- murésca numele. Atunci inchipui Generalul a numi ua comisiune compusa din Mitropolitul Terii dupa vremuri, din Presedintii Corpurilor legiuitore, dintr'un membru al Cornisiunei centrale de la Focsani,din nu sciit call ministril,judecatori iprofesori, caritori,in fia care an, aveaa sé se stringa sit sé dea din veni- tul avereiséle cateua. mia degalbeni autorului celei mai bune carti romanesci. Lucrul era nepractic. IJA asernenea comisiune nu s'ar fiputut aduna nici ua data. La 1871, Generalul mai schimbasei mai lamu- rise in codicilele testamentului sea atributiunile co- misiunei pentru premiele literare. Totusi, el singur rnarturisia ca combinatiunea sa nu era bine injghebata. La 1873, d. Alexandru Odobescu, pe care Gene- ralul HerEscu '1 cunoscuse iubise de mic copil

cu al carui tatA, generalul Ion Odobescu He- rescu fusesc prieten din timpul lui Alexandru Voda Gbica, la 1873, çlic, d. Alexandru Odobescu scrise Generalului ua scrisóre in care, vorbindu-i in cuvinte de lauda despre eruditul logofet Udriste Nas- turd, cel plin de merite in istoria literaturei romane din secolul XVII, II propuse ca, in locul acelei Co- misiuni, se numésca drept mostenitóre a averei séle (mo.sia Neisturelul din Teleorman si Satn-Noti din Ilfov), in jumetate cu bisericaSfinteiVineri, pe Societatea Academica Romana. «Era frumosi induiosator, ne spune d. Ai Odo- «bescu, entusiasmul cu care betranul General imbra.- «Iisa acesta ideià. Numai avu pace, pene child ad- « vocatul seu, impreuna cu mine, nu'i facuram tes- «tamentul aa curn II spusesem eU in scrisórea mea.» De atunci, Academia imparte anual, snb numele de Premide Ndsturel, unul de 5600 lei celei mai bune lucrari tramise despre uii. materia pusa la concurs de Academia ; altul de lei zi000 celei mai bune carti tiparite in cursul anului ; iér, din patru in patru ani, un premia delel12000, numit Marde premin Misturel, celei mai bune lucrari de ori ce gen aparute in decursul Astor patruani. Dupa ce'§i facu testamentul §i mai trai ancaun an in relaiiunile cele mai priotenóse cu toll acade- micii, ale caror discuIhmi limbisticei franturi de limba

(p'atunci era vilva latinismelor)rinveseleati forte, Ma- rele Ball al Ostirei,Constantin Nasturel Herescu,. se stinse in noptea de 30 spre 31 Decembre 1874. Cu densul se stinse si visa Nastureilor din He- resci, cari incepusera dad nu cu graful Henrich la 1370, apoi de sigur cu Udriste I Nasturel, fiul lui Ilie Nasturel, cel cu casele depetrit de la1520, dupa spusa cronicarului ; carl continuasera cu Elena Dórnna si cu invesatul Udriste II Nasturel inse- colul XVII, si'n finecu Banul Radu Nasturel (1750 1804), intemeiatorul multor spitale si multor biserici, mosul ultimului Niisturel, adeca alGene- ralului Nasturel Herescu. Astacli numele de Herescu traesceprin premiele- infiinsate de stranepotul rnarelui prosator roman din secolul XVII. Nu scitt déca d. Al. Odobescu, in scrisórea care a dat pricina de nascare 'Astor premie ale Academia roman; a adus aminte betranului General, pe lânga_ gloria Logofetului Udriste,igloria mai noua a baronului de Montyon, celebrul donator al Acade- mia Francese. Dupa cum bogatele premie ale acestui nobil frau- ces bourru et biefaisant, fi nemuresc cu lauda numele printre compatriosil lui in vécul vécurilor, tot astfel, cu lauda si cu chiste, va fi perpetuu re-

62 buzele academicilor si chiar al altor scriitori rornâni numele Marelui Ban alOstirei,Generalul Cons- tantin Kasturel Heréscu, afabiluli liberalul donator .al Academiei Române.

IONMA1ORESCU

tiegf&tAthiainitng-

ION MAIORESCU . , 5

ION MAIORESCU 1r) ION MAIORESCU

leviicursurilorcomplementare dela Co- legiulS-tului. Sava, embrionul Facultáj lel nóstre de litere, §i-aduciastacji a- minte cu ce cuvinte profcsorul lorde istoria, Ion Maiorescu, le. vorbia adesca, in timpul prelcgerilor, despre insemnatatea inv4aturei in viép until popor. «Eu, frate, dicei profesorul, âncä am vajut multe «§idin tote aceste multe m'am convins canoi, «fara carte, acilea in Ora aceasta, i mai dcparte, «in 1.'&i1e acelcalocuite de Romani, multaviéta «nu vom ave. Am fost eu in lerileApusului,

«apoi fost-am ilaViena,ipre acolo,prctutinl «deni, am inteles cä nimic alt nuintarescei nu «impodobesce Viéta 'omuluii,deci, viéta poporu- «lui, mai mult ca invelatura, sciino iartele. Asta «n'ouitaI,fratc,in totelupteleviccivóstre, «c'apoi ancäi noi vom ajunge ea Polonii, inu'i «frumos, nu'i bine »

Si profesorul continua facend pe necajitul, pentru a's1 ascunde .erno;iuneaadanca, ce simia, cand venia vorba despre destinele viitóre ale terilor romane, destine pe atunci atat de plapande, atat de nesigurei supuse imprejurarilor. Ion Maiorescu n'avea de catse's1 readuca a- minte chinurile vieei luii vijelicle ce se abatusera asupra iërilor romane de-alungul prirnel jumetali a. vécului nostru, pentru ca vorbele lui se vibreze cu mai nestramutata credintii, in filo. celor 4-5 elevi earl urmail cursurile complementare la istoricul co- legia al S-tului Sava. Vecluse, invetase, simOseisuferisemulte, ca toff cel alesi al generariund trecute, in aurora secolului XIX, sprebjnele icinstea marel patrie romane. Ion Maiorescus'a nascutin anul 1811') la Bucerdea, in iinutul de langa Blaj,focarul de capetenia al romanismului si sciinei transilvane. Dupa. mama., el se rudea cufamilia episcopului Samuil Vulcan de la Oradea si cu aceia a lui Petru Ma- jor (2). Dupa inv6tatura sccilelor de buchie, Maio- rescu era la 1824 elev in clasa I la gimnasiul din Blaj. Peste 5 ani, la1829,absolvecu erninenia.

1) Gornunicat de d. T. Maiorw cu. 2) Transiliania, 1877, no. 14. G. Baii Maiorescu.

69 cursul de filosofil de acolo, dér pentru ca tariasi tirépta rnandriii a caracteruluiseü nu'i ingàduiau ua órba supunere catre canonicii dinBlaj,Maio- rescu trecu la Cluj,underepeifilosofia merse la Oradea, la episcopul Sarnuil Vulcan, care, ghicind meritele tén6ru1ui, '1 tramise la Pesta. 5) Ca «tecilogabsolutnMaiorescuseintórcela Blaj, de unde Lerneny, archiepiscopul, '1 tramite la Viena ca sé iea gradul de doctor in Teologiii. Ple- area luiMaiorescu laViena cataafipusa pe la 1834. 4) Ajuns IaViena, caodinióraSincai§i Petru Nfaior la Roma, Maiorescu scia bine cà nici ua tra- gere de inima nu simlea pentruacele studie aride ale dogmelori canónelor, comentate lainfinit de scolastica si de casuistica Bisericei catolice. TotuA pentru aascultabefeblulsia mullami ardintea dorinta a parinteluisea,Maiorescu intrà ininstitutul Santa Barbare 5) ca sêstudieze teologia. Cursurile ensE pe cari le audia cu adeverati placere eraiiacelea defilologia.5i mai in deosebi .cursurile de istorid. Ii calca pe inima §i ascultani

3) Ibidem. 4) D. Barit gresesce punend data -1835. Cu acesta nu co- respund datele celor-1-alte eveninnente carl urmbzil. in viéta lei Ion Maiorescu. 5) Comunicat de D. T. Maiore3cu. D. Barit (Transil- rania, a. c.) dice cIt a studiat la Augastineum.

70 lectiunile de teologia, de cari 'si va aduce aminte, ck.ca nu 'ntr'alte ditl, cel min indiscutiunilcce va ave in 1857 cu preotii deprin Istria cand lc va sustine ca rU fac de nu lastpeRomani se jóce in tote Duminicilesicit nu e adevCrat ca S-tul Augustin «in opera sa cea mare, de Civitate «Dei, in confesiuni, predice, epistole, si comentaric «la cartea Facerei» a condamnat vrc-o datajocul (dantul). 6) In institutulStintet Barbare, Ion Maiorescu facu cunoscintt si se imprieteniforte cu studentul Ion Popazu de la Brasov, pc actruia sort Maria, in Octobre1837, o va lua de solitlaBrasov. 7) Fiind la Viena, cand vCclu cii vremea se apropie si ct, sfarsind facultatea, va trebui se' se fact preot, Ion Maiorescu luit ut botarire desperata :fugi din Viena i se'ndreptii spre Térd, adica spre Muntenia 8). Nu cunosc nici una din peripeOele acestei Odiseie de la Viena póte prin Ungaria si Banat, rOte prin Ungaria iTransilvania. 9) Ccia ce scia e ca pe la 1836 Maiorescu se opresce

61 It(nerar lu Ilomdnii Istria de Ion Maiorcscu (Iasi 187i),pag. 51. 7.) Barit, /.c. 8) Cornunicat de D. T. Maiorescu. 9) D. Barit (lice ci la 1836 Maiorescu trece pre la Brapv LiCernetl.

71 la Cerneil, de unde cu cate-va luni inainte se stramutasera dregatoriele, dér unde se afla Licit in- tréga populatiune orasenesca a Mehedintilor,care cu'ncetul-cu'ncetul, avea mui tArcliti se se mute in Turnul Severinului. 10) Ajuns in Cerneti, Ion Maiorescu se face cunoscut unora din proprietarii locali prin cuvintele pline de dor, ce le adreseza cu privire la scólii. Nu era nici um. in Cerneti. Tenerul doctorand adusepe pro- prietari se yea rusinea ce sta asupra orasului fara focar de lumina. La vorbelelui,proprietariise string, contribuesc cu totii si uâ scólprimara este pe data infiinwta. Profesor fu firesce chiar initiatorul scolei, adica Ion Maiorescu. ") Cu credinw pe care toti betranii aü avut-o in- fiptainafundul:inhaleisiinimei lor,ca adica scóla e totul, Ion .Maiorescu se puse pe muncit, ne mai voind sé scil ca, cu studiele ce ci. avea,ar fi putut gäsi, laBucuresci sé intr'unul din ora sele mari -ale Orel', u.t scena mu inalti si mai potrivitá pentru activitatea sa. Se puse pe lucru cutemeiri, ca si cum acolo arfifost se'§ipetrecii .'ntrega view, cli cu cli aruncând pe ogorele feciorelnice ale

.10)Tstoria Severinutai(1883) deV.D3inetresdu. -- pag. 31. 11) Comunicat de D. T. Maiorescu.

72 mintilor rornâne semtnta de lunuri roditóre a sciintei. In 1837, Alexandru Ghica, Dcmnul Munteniel face ua caletorifi prin. Oltenia si, pentru ca pe atunci ispravnic al Mehedinlilor era nepotul sCi.1 de sora, Glogovenu '2)\Todd veni §i pe laSeverin,§ipe hiCerneti, doué 'prase, unul. tnEr de toti altul betrAn, cari eraCt la culite, Severinul d5nd in cap Cernetilor cu portul si viitorul sü, ér CerneIii lo- vindu-1 cu casa lui Tudor Vladimirescu, casäre cari.ora§anii o priveau ca ua biserica, ca un chivot al redesteptarei §i al patriotisn:ului oltenesc. 38) Cuvintarea flina de frumóse ifolositóreidei, de ua demnai cumpatatii lauda la adresa Donmu- lui, atrase asupra necunoscutului profesor din Cer- neil atentiunea lui Alexandru Ghica. Cine este §i de unde vine acest ten'er cu as,a bogata invétaturfi §i care s'a ingropat cu atiitaabne- ga tiune n orelul Cerneli ? E probabil cainsu§i IonMaiorescu povestilui Voda intemplarile vieiel séle. Din vorbirea ce avura, principele se convinse §i mai mult de meritele pro- fesoruluii hotari mutarea lui Ia Craiova, la Saila

12) Comunicat de reposatul Joan13rezoianu (Paris,Ia- tnuariii 1881). 13) Comunicat de reposatul Ion 13rezoianu (Ianuarin 1881).

73 centrald ci nationald, dupe cum se numia atunci actualul liceu din capitala Olteniei. Pare-se ca acésta saila fuseseinfiinrataanca de la 1826, dupa curnEliadepretinde intr'unadin operile séle, (14) §i ca primul director al scólei, care avea in acela§i timp §i titlul de inspector al tutulor scólelor din România-Mica, fusese amicul lui Eliade, Cap4inénu. Dupa acesta re'mase profesorul Serghie '5) §i'n fine, cu decretul iscMit de Poenaru (efor) §i N. Iliescu (secretar) §idatat de la 16 August 1837 16) IVIaiorescu devine «inspector sales'', centrale din Cra- «iova si profesor de istoria universald si de stilul «national».17) Cu aceiasi neobosita ardóre Ion Maiorescu se puse pe munca in capitala Olteniei. Cursurile §i citirea, 15) atenliunea cu care urmaria mersul de ua cam data pe t6remul literar,al lucrurilor din Transilvania, 15)

11) Isachar-Echilibrul intre Antitese. 15) Comunicat d.d. M Petrescu, vechhl profesor, f ,st elev in scOla din Craiova pe timpurile acelet. 16) Comunicat de amicul m0, d. M. Calloianu, profesor

II liceul din Craiova. 17) Fact Literara, 1838 No. 16 din 16 Aprile. 18) Fóia pentru Minte, Inimi Lit. din 1813, 0 cto- bre 23. 19) Ion Maiorescu era distribuitorul LètrAneiGarele a Transilvanie in Craiova. AbonatI eraii multI din boerif si, negustorif patrioi. Comunicat de d.prof.C. Siaicariu elev al lul Ion Maiorescu la Craiova.

7'i buna reputatiune a scólei si scrierea unor articole si corespondente (jiarelor transilvanene eraa unicele séle ocupatiuni. Se tinea in curent cu tot ce se publica in Ger- mania, 20) si nu trecu multà vreme pena. cand Ma- iorescu sesi alcatuiesca si ua frumósabiblioteca. Si) Craiovenii'1 stimaa iubiau.Discursurile ce pronunia la Sf. Petru, la impartirea premielor, fd- ceati asupra nenum'ératului public ce vened se 'I asculte cea mai buna si mai trainici impresiune. 22) «Se ne invétam limba !Atunci vom sci cine ce «avem si ceia ce ne lipsesce; atunci ne vom putea «it-qelege nal bine si mai curend ; atunci fiii si ne- «potii nostri ne vor binecuvinta ca, punendu-i pe «drumul adeveratei culturi, le-am aretat si midlOCul

«de a cunósce aceia ce are Romanul mai pretios51 «mai mare : limba§i prinec nationalitatea sa23).... Septanani de-alungul dupa Sf.Petru,boerii ca si negustorii, vorbind CU copii si intre densii, reamin- tea a cu drag parerile rostite de Ion Maiorescu asupra scóleii insemnatatei ei in viata unei natiuni. Romanismi iubire deéra, eratl tintele unice

2))FOia pentru, 31. 1.50Lit. -1813. 2,I) D. G. Barq in Transiluania, anul citat. 2:2) Comunicat de d. prof Siaicariu. 2.3) Discurs pronuntat la Cralova. la impartirea premielor- din 18'16, reprodus in Ricy No. 51.

75 ale activitale1 profesorului. In 1838 Fóia Literard 24) publica uã scrisóre manióssa a lui Ion Maiorescu in contra nep'asarei imaterialismului Romanilor de ad, precum si in contra profesorilor cari nu'51in- deplineau datoria. Facut-a la anul 1840 seu la anul 1847, cand se afla tot in Craiova, cunoscinlii cu orientalistul Fall- merayer 25) care '1 va fi de mare ajutor ladicta de la. Francfort ? Nu sciu, cAci n'arn avut de uride afla. Barbu StirbeI,viitorul Domn, i Caimacanul Craiovd, Iancu Bibescu stimatiforte, iintr'un rand cand tatal profesorului Ion Maiorescu, imbracat in straiele Ieranilor din Bucerdea, veni pe la Craiova sè 's1 véda feciortil, acesta'1duse la Cairnacam care primi pe betran cu totZi cinsteaicu tóta dragostea

21) Scriairea purta data de 11 Februarie, 1838 si e pu- blicatd in n-rul Fóiei de la 1(i Aprilie. 25) Filip Tacob Fallmerayer (1791-1861) a studiat la Salz- burg istoria i limbele orientate ; s'a inrolat in armatele germane in contra lui Napoleon 1; a fost profesor la Augsburg. A. caletorit de la 1831 la 1834 cu un general rus Osterman- Tolstoi. ln 4810 si in 1847 a mai intreprins done cidetoriT prin Orient ; se intórse in Germania in timpul revolutiunel. din 1818 ; fu ales deputat ladietS;lupti) in riindurile par- tidel democratice. Ajutl forte pe Maiorescu si pe Golescu pe hIngt1 ministerul ceutral ; colaborator assidutl al Gazetei de Augsburg; scrierile séle asupra Orientulul se bucurä adi de destult autoritate in Germani t. El a sustinut teoria. cl Grecii sunt SlavT.

-poftindu-1 la masa, lucru care mirk der care si bucura simIimentele Craiovenilor. 26) Pe la1840,cand Alexandru Ghica visitéza Ol- tenia iCraiova, Maiorescu este insiircinat a'l saluta de buna venire in c.apitala Banilor. 27) Voda Ann 1-eraprietin,cutotecàGreciidin Bucuresci si de pretutindeni, sciind parerile lui Maiorescu despre densii, nu perdeau nici ua ocasiune de a '1 sapa inaintea Domnitorului. Si'n timpul acesta, ca si'n Ora viata sa de profesor si de neobosit luptiitor, doue uricrunte avu Maiorescu in inima sa: una in contra amestecului si inriurilor enorme aleRusiei inprincipate,er .alta in contra Fanariotismuluicare, dupa1821,ne mai putend inadusi si umili iérile romithe pe tere- mul politic, cauta acurn, indatace prilegiul potrivit i se infacisa, sa arunce asupra nascendeiliteraturi Tornane discreditul, ba chiar si dispretul. Dupa curn la Francfort vornvede ci Rusia '1 vaspiona hi fia-care pas si va sci la minut de rne- -moriele ce Maiorescu va presenta Dietei imperiale, 28) tot ast-fel, acum, intre1840 1842,se scia printre remasiiele loghiotatilorgreci, carimai faceau

26) Cotnunicat de d. prof. Siaicariu. 27) Rife pe 4810. 28) Din scrisorile lui Ion Maiorescu ettre A. G. Golescu 45i d. Barit.

77 umbra pamentului prin Tera Romanésca, ca.' Ion Ma- iorescu iuräsce cu foc. Cand Curierul de Ambe-Sexe allui Eliade Ra- dulescu publicl la sfaritul lui 1842 ua disertaiia care, dupa cam inteleg, avea sa servésca de prefaia la un dictionar,i in care autorul, adicaPapado- pol 2°), vorbia despre limba romana c'un fel de bat- jocuritóre rnilá,i nu avea destule cuvinte de dis- prer pentru a necinstipe autorii lexiconului de la Buda, Ion Maiorescu r6spunseindata,inFOirt pentru Minte, Inimd ci Literaturd, 80) in trei articole intitulate Antipapadopol, acestui Greccare,. cu false si spoite cunoscinIe s'apuca se judecesci- inta romana si latina a autorilor Lexiconului, alut Petru Maior etc. etc. Crude adeveruri cursera atunci cu prisos din péna profesoruluicraiovénlaadresaluiPapadopolu, care sustinea ca limba latina este undialect al lirn- bei elene, intocrnai cum, dice Maiorescu,«loghiotap, «de aci din principate bagasera in capul Romithilor «ca limbaelenicaestemurnatuturor limbelor ((europene». Stilul acestei energice polemici este viu, pitorcsc

29) Papadopol era profesorul principesei Dora de Istria. Clica lul Milytlache Ghica, efor pe atuocl. 30) 15, 22i 29 Martie 1843.

plin de imagini, mutt mai cald decat acela ce Tom vedeintr'alte scrieri aleliii Ion Maiorescu. Multe din afirmatiunile lui Papadopolu, Maiorescu ne spune cd sunt luate din cercul luna ;infata

altor el esclamIpe ((Fericifa cei Arad cu duhul», si'n fine, in frase bine aduse, pune sciinIa Fanario- tului alaturi de animalul din marca Moldove7. Articolelefacura sgomot si provocara la Bucu- xesa ua furtuna infricosata in contra autorului lor. Grecii si vro cati-va boeri smulsera Eforiei un ordin prin care Maiorescu era lasat pe drumuri 8') D. Bait adauge Ca si intriga unui administrator contribui ca Alexandru Ghica se'l exile la Brasov, de unde Maio- rescupleca laIasi, caProfesor de Istoria la Se- minariul de la Socola. Fugise ense de Grecii Muntenia, pentru a da la

laipeste a doua a sa ur1, Iai pestepropaganda ru- sesca. De aceia, i.ndata ce Bibescu se sui pe tron, prin staruintele lui BarbuStirbei, lui IancuBibescusi mai cu sema ale luiPetrachePoienarucare scia cine esteMaiorescu,profesorul fu adus iéri in 1844 la Craiova, invechiul sEa postde profesor de istoria si de inspector. Aci, el incepu vechile sale relatiuni cu Magheru, .eu care avea nesfersite conversaIiuni asupraviito-

31) Cotnunicat de D. T. Maiorescu.

rului Rcimitniei cad; marli riedeFpartite.Yrin Ma- gheru, Maiorescu intra in corespondinpi cu Go- lescii, Campinénu, Rosettiifratii Bratieni. Inteun rand, prin Iancu Bibescu, Maiorescu, profesorul patriot ale carui ganduri nu parasiau nici ua data marea idee a unirei tuturor Romanilor, adresa lui Bibescu-Voda un memoriu 39 in care ii demonstra posibilitatea unui imperia daco-roman in starea de atunci a Europe!, si se incerca a convinge pe Dom- nitor de ajutorul ce Confederatiunea Germana ar fi dat cu grabire unei asemenea idei. Acestea si articole scrise in Ritz Literard si mai tardit in Ria pentru Minte, InimdiLiteratura cu privire la originea limbei romilne sila originea Romanilor ; moderatul sea etimologism 33) in cestiunea ortografiei, pentru care avu mare dér curténä polemica cu CostacheNegrutzi ; cumpena ce sciu sé tina in tóta viéta intre limba romana scrisa ; me - surata iubire ce avea de atunci pentru cultura germana de introdus inliteratura romana ; lipsade ura infläcaratii hi contra culture! francese care na- padise in literatura i'nviéta roman ésca. a gene-

32) I.F'. Neigebauer : Die Di atn-f arstenlharner (I3res- luau, 18:59), II, Theil pag. 8. . 33) D. prof. : epre corectul etirnolog, Ion Maiorescu: In Familia, 1878, n-rul 42.

80 ratiunei de atunci 84) toteaceste probe alecu- noscintelor jactjvitàii lui Ion Maiorescu ii dederä dupa c'ati-va ani locul ce merita in micul corp di- dactic al Muntenia. La 1848, creandu-se de Eforiii, cu alte noue a- tributini, doue"posturi de inspectori generali ai scó- lelor, Ion Maiorescu fu numit pentru Oltenia,iér Laurian pentru Romiinia-Mare 85). Cu tote intrigele ce adese-ori isbucneair in contra directorului din Craiova, EforiaScolelor,cuncscendu-si Omenii§i pretuindu-le meritele, rérnase surdála tote cleve- tirile. «Dascali'i» cu adevératä iubire detérii si de carte, furà tinuti neclintit la posturile lor. Inteacest post (".nse. Maiorescu nu stete mult. Cu un an si doui inainte de 1848,pregatirile urrnat printre toll Românii Daciei Traiane, ca si printre cele-l-alte popOre ale Europa Articolele- scrise de Maiorescu in Augsburger Allgemeine Zei- tung, Ostdeutsche Post si póte die Pressetrebues5. fi apArut si 'naintea anului de libertate si de durere, inaintea fatidicului 1848. «Inteua bunii diniiné, ne spune unul din elevii

31) Vety Orerile séle asupra lui Raynouard (Gram,. compar. des langues de l'Eccrupe latine,Paris1821) in Nict p. Minte, Lim, i Lit. (18D, p. 02), der eli §i'n 18'.0 tot _Edict, n-o 50, unde vorbesce de «séracai eristalis .ta francesib. 35) Comunicat de D. Titu naioreseu.

8 1

«de la Craiova 86), ne pornenim cá Domnul Maio- (rescu, a plecat cu D-na Maiorescu si cu cei doui «copii, Emilia si Titu. 87) La r 5 Maia 1848, Ion Maiorescu nu fu la Blaj 88), pe câmpul Libert4eI,laacea märegimanifes- taciune, care remâne nernuritóre in istoria Rornâni- lor transilvAnen1, cadComitetul revolui-ionar din Bucurescl 'I oprise incapital:a,pentrua'i da instructiunile necesariI misiunei diplornatice cu care '1 insarcinase pe langa guvernele din Pesta, Vienasi Francfort. 86) Dupe Mai 1848, Maiorescu trece pe laBrasov, 41 lasá farnilia la Protopopul Ion Popazu, cumnatul sea, care se intorcea de lit I3laj,i pleat indatä (r Iuliü 1848) la Sibil, pentru a vorbi cu guvernato- rul militar al Transilvaniei, Feldmarsalul leitenant Pfersmann. Déca imprejurärile i-ar fi permis, Maiorescu s'ar fi dusi la Clusia, si laPesta, pentru a propune

36) D. prof. Siaicariu. 37) Ad1 d-na Humpel si D. T. Maiorescu. 38) Neigebauer se inséla cand spune (op.cit.) et Ion Maiorescu a fost la Blaj. El il confunclii cu fratele s65, profesor pe atund tat in Graiova,i nurnit Vasile Maioresca. V. si A. Papiu Ilarian :Istoria .Romanilor din Dacia Su- perióril (Viena, 1852). tom.11. pag, 227. Ion Maiorescu tratnisese la Blaj uii scrisóre. 39) Transitvania, '1877, din 1 August. 6

Ungurilor unirea cu Rom Anil transiciscarpatini. «Si déca nu ye unii cu noi, cliceaMaiorescu ba- «ronului Nicolae Vay, inteua conversatiune ce aveaa «pe drurnul de la Braov la Sibil, déca nu ye uni/i, «Romanii de dincolo sunt hotarifi se alega de domn (cal ambelor principate pe ducele de Leuchtenberg «sett pe veunul din fii imperatului Nicolae». 40) Argurnentul ca sparieturà nu era reil §i producea asupra Ungurilor ua adanca impresiune. Si la Sibii, ca si la Francfort §i pretutindeni pe unde va aye se negocieze, profesorul roman 41 va conduce barca cu forte multi intelepciunel CU deosebita indema- nare, pe acésta mare a diplomariel pe care, la 1850, principele de Bismark, debutant incariera, o va numi in scrisorile catre sofia sa un«pompos sarla- tanism».41) Cat stete la Sibii, in Iuuiü1848, Maiorescu in- tretinu ua frecuenta. _corespondentà cu guyernul pro- visoriti din Bucuresci. Ba chiar cele ce se petreceaU la Craiova nu'i sciipail din vedere.Corespondeniii sei din capitala Olteniei Ii scriu ca reactiunea ridica iérãi capul, iMaiorescu indata róga guvernul provisoria se tramita la Craiova «pe fraiii Ganesci,

40) Scrisórea lul I. Maiorescu ctitre Guvernul provisorin din BucurescI, 1 Iu1i18/8. 41) Revue des Deux Mondes [1881 Februariii]: !Les amides d'apprentissage de M. de Bismarck.

«pe Chitu, pe Cernatescu, cu nilsiuni apostolice. 42) Toil trebuiati sindeplinesca un sacerdolia,i se se aduca, de va fi trebuinà,pe ei inii cajertfä pe altarul Patriei.

Dusu-s'a din Sibii la Pesta ila Viena ? Nu sciO. Din scrisorile lui A. G. Golescu (Arapila), Ste- fan Golcscu, Maghieru §i din proprielescrisorisi memorii ale lui Maiorescu, tote publicatein Re- vista Nona' 43) de d. Ion Ghica, putern urma mai in amenuntele ei misiunea neobositului Roman, ca plenipoteniiar al intregului popor roman pe langa Adunarea nationald a Confederatiunei germanice de la Francfort. Maiorescu deci fu tramis in Germania, iér A. G. Colescu la Paris §i la Londra, amenduoi pentru a starni in favórea tuturor Romanilor, pentru a protesta in contra amestecului Rusiei in guvernamentul principatelor, pentru a cere rcspectarea capitulatiuni- lor din vechime, incheiate intre Pórtaierile romane,i in fine pentru a lucra la unire. Puterile acestor doui plenipotenliari erail nemar- ginite.44)

42) Scrisórea lui Ion Maiorescu catroGuvernul proviso- riu din 40 hal 1818. 43) Anul I, n-rul 8. 40 Scrisórea luI A. G. Golescu catred. Ion Ghica din -17 Dec. 1848.

8 I

Dinainte de Scptembre 1848, Maiorescu era la Francfort, caci, la 17 ale acestei luni, probabil dupa inIelegerea ce avu cu prietenii sel din Parlarnentull ConfederaIiunei, el presinta primul memoriu «ministeriului GermanieilaFrancfort», adica Ministe- rului de externe, Schmerling. Inteacest rnemoria, Maiorescu espunei combate desastruósa inriurire a Rusiei in afacerile principatelor,i cere intervenireai protectiunea Germaniei, Angliei si Franciei in cestiunea lérilornóstre. Pe langa acest memoria, Maiorescu care, dupa ate ghi- cim, manopera cu abilitatea unui diplomat harsit In negociaiiuni, remite brosura lui A. G. Golescu 45) Vicariului imperial, archiducele Ion d'Austria, pri- mului-ministru, cornitele deLeiningen, ministrulut de esterne,Schmerling, ipresedintelui Adunarei, Gagern, cu al carui frate Maiorescu si Golescu par afi fost in forte buni termeni. Fallmerayer, Richthofen, fost consul al Prusia la Iasi pe langa Michaia Sturza, ,si mai tarcliu comisar prusian in comisiunea Puterilor Straine la Bucuresci (1857), Roemer, Eisenrnann si alii membri ai Par- larnentului din centrul stang,ajutarape tramisut Românilor. Dér politicaPrusiei, politicaAustria, evenimentele cari napadeau unul dupa altul in Baden,.

15) Capitula(iunile Romeinilor cu POrta.

Wiirtemberg, Schleswig-Holstein cu ut iutélii arne- }kerb,precumi discusiunile pasionate ce se faceau intre diferitele grupuri §i particle ale Parlamentului din biserica S-tului Paul din Ft ancfort in privinta constituliunei de dat imperiului 43) nu permiteau de- putaiilor sconsacre de catforte p4ne momente ccstiunilor de politica esterna,i mai cu séma unei cestiuni atat de delicate, ba chiar primejdióse, curn era acesta a principatelor romane. Ion Maiorescu ensé nu'.si perdu vremea in timpul celor 2-3 luni catstete la Francfort. Pe laugh un al doilea memoria, presintat la 4 Novembre 1858 47) asupra periculelor panslavismului in Sud-Estul Eu- ropei, pericole, dicea memoriul, cart vor fi resimtite chiar de Germania, precumi asupra stare misera- bile a Romanilor de dincolo de Carpaii,Maiorescu lucra de zor in Augsburger Al gamine Zeit ung si mi contenia a da ori-caruipublicist date siame- nunte asupra Orientuluii popórelor orientale. ") In continua corespondenpCu A. G. Golescu, 43) ambit cauta dilniccurnsefoloséscamaibine, 46) Weber : Histoire Contemporaine (Traductiunea Lau- rent Lapp, Paris 1875). 47) .Revista Nouti, anul I. No. 9. 48) Acum era spionat forte de agentiT Ru3iei, dupà cum pune el insusi inteuä scrisOre adresatil d-luI G. Barit. 49). Din serisorile lui Ion Maiorescu TOrte multe sunt And inedite si se gasesc la Paris, in posesiunea d-nei E_ calerina A. G. Golescu.Gomunicat de cl.T.Maiorescu.

83 si mai mult patrid bor. Intr'un rand,Golescu veni la Francfortiimpreuna cu Maiorescu facurasi subsemnark ut hartia pecareGolescuavea s'o presinte Adunarei Nationale din Paris silordului Palmerston la Londra, iérMaiorescu ministerului central dinFrancforti pote guvernului din Berlin. Tot atunci, GolescusiMaiorescu cer si obtin scrisori de recomandniune si de sprijin catre agentii Ministerului Central sicatre agentii Pru- siei de la Londra. Tote ens6 fura '11 zadar. Parlamentul din Francfort in Octobre 1848nu pote face nimic mai bun de cat a recomanda stu- diului unei comisiunistáruitórelecereriale Ro- manilor. Maiorescu pricepu ca acéstä recomandatiune era ca lin fel de politica ingropaciune ad acta cum honore a petitiunei séle, si de acea pleca la Viena la sfarsitul lui Novembre 1848. Din scrisorilelui citreMaghieru icatreN. Balcescu, vedem ca, printre emigratii romani, ado- lail unii in Constantinopole,altii laParis, altii la Triest,fusesera vro cati-va cad criticasera atitu- dineai vederile lui Maiorescu incestiunea nego- ciatiunilorde la Francfort,imputandu-i caar fi inclinat prea mult catre Austria, in dauna bunelor nóstre relatiuni cu Turcia.

InscrisóreacareBalcescu,Maiorescu lamu- riseacest punct spuand arniculuiseti,caruiaIi vorbesce cu tn, ca ainclinat spre Austrianurnai pentru Rornanii din Transilvania, iér nu si pentru cei de dincoce de CarpaIl. N'a atacat Turcia. Afirmatiunea lui Ion Maiorescu se adeveresce si mai mult, credern noi, prin modul cum fu prirnit de autoritatile austriace. RepresintantiiAustriel de la Francfort inforrnaseraguvernul din Viena cum se Ora ice lucréza Maiorescu pe langa mem- brii Dietei. Eraü convinsi de corectiunea purtarei sele, si de aceia '1 prirnirk fOrte bine. Lasand pentru alte timpuri ua parte din misiunea sa, cea privitóre la Romanil ciscarpatini, Maio- rescu, ajuns laViena, incepe a umbla sialerga. pentru Rornanii din Transilvania. Viena, luata in 2 Novembre 1848 de trupele feld- rnaresalului Windischgraetz si de bordelenedisci- plinate ale banului croat Jelacici, nu mai avea inteensa nici un corp constituit, afara. de Primaria, cu care, bine inieles, Maiorescu nu putea tracta despre Rornanii transilvaneni. Ministeruli Curtea fugisera din capitala imperiului dupii omorirea ministrului de resboi, Latour, de catre insurgenhi (Octobre 1848). De aceia, in Ianuariu 1849, gasitn pe Maiorescu la Kremsier 60), Un mic orasel al Moravia, la sud- 50) In Itinerar pag. 71. estde Olmatz. Un mesagiu imperial convocase Parlamentul in acest orasel anal de la 22 Novem- bre 1848. La 2 Decembre, tmperatul Ferdinand I abdicase in favórea nepotului Francisc-Iosef. Anca din Octobre1848, Transilvania r6sbubuia de tunuri side pusci.Admirabila populatiune a muntilor si a campielor, sub comanda lul Avrarn Iancu, Axente Sever siSimeon Balint, precumsi alil tribuni, preoli si invéIatori toil eroi din vremea vechia ! lupta in mod epicin contra Un- aurilor. Pentru a liimuri atitudinea si credintele Romani- lor din Transilvania fata cu Corona habsburgica, alerga Maiorescu de la Viena la Kremsieri inde- ret. Avu intrevederi cu ministriiSchwarzenberg, Stadion si Bach ;le presinta memorie cari «fac in- tiparire» spune el inteua scrisóre ; muncea catL. patru-spre-zece ore pei 52)pentru a stringe pro- bele si a demonstra ministrilor austriaci ca Roma- nil din principate nu suntinclinag spre Rusia ;le esplica din fir pene in 41 incotrotind Românii din Trasilvania cu uriasele lor Cad sangele românesc care curgea siróie pe p0-

51) Scrisórea atre Bälcescu din 7 Februariii 189. 52) Scrisóre calre Buil. in Transilvania. 4877.

89 tecele muntilor5i'nafundaturile \Tailor ; cad vie- /ele luptatorilor,i alebetranilor, ialefemeilor cari, p'alocurea, in frunte cu Pelagia Roii luptaU, pe colnicele de la Mariselintocmai curn, Cuvro 20 de ani mai inainte,eroinele Grecid subjugate pe stanciledela Suli ; cad intréga isublima jertfire a poporului romanesc din Ardeal erau de- seveqite o !dreptate, pentru dreigutul de im- yrat. 58) Vitejiele Romanilor de ua parte, ér de alta schin- giuirile si omorurile nelegiuite ale Ungurilor, focul topotopuldilelor de-apoi cadute asupra frumósei Transilvanii, chinuiaU de o potriva sufletul lui Ma- iorescu, cele d'antaiU, pentru cii eraii réC ntelese sinecinstite de cei de la Viena, 5i de la Kremsier, cele d'al doilea, pentru cii Maiorescu er a Roman si pentru ciijaleai vaietele Transilvaniei erau jalea si vaietele inimei lui. De aceia, in scrisóreacatreBilcescu, iivedem spuindu-i cu ua desperare abia infrenata :en iizbag 'inTransilvania, adicain acel jaragai de revolutiune, care ardea, nu numai asupra localitatilor de cari vorbesc cele trei rapine ale luiIancu, Balint ,si Axente, ci si asupra intregei Transilvanie. 54)

53) A se vedé Rapcirtele precut]] si.11/o/iid-lor Can- dreaiTeofil Frâncu, passim. 54) Barit: RapOrtele (in nota de la fine).

Inainte ense de a pleca, Maiorescu, din Maiti §i pene in Septembre 1849, lucrase iérài memorie de presintat guvernului austriac, care primise din partea Ungurilor §i a Sa§ilor calomniele cele mai in- fame in contraArdelenilor §i luptelor din muniiI §i din campiele Transilvaniei ;scrisese pe la gazete, in Ostdeutschepost, in die Presse, chiar §i'n Lloyd ua parte din minunile de vitejià ce faceaa Romanii in Ardeal. 55) In August ense, Maiorescu se convinge ca un fel (le crunta §i oribila fatalitate prigonesce pe Romani §ila Viena. iTóte naciunileaveau deputaliuni in regula la Viena: Croaii, Serbil, Sa§ii, Ungurii lucrati de zor. Romanil singurI 41perdeaa vremea. Maiorescu constata acésta cu uà durere ce se citesce lesne printre riindurile scrisorilor sele. 55) Atunci fugi iéra§i din Viena, mâhnit pene in a- dancul sufletului si «se bdgd» in Transilvania. In Iuli0,Ardélul fusese.... pacificat. In Septem- bre, 1846, Maiorescu venilaSibii unde gasi ca guvernator al Transilvaniei pe feldmar§alul Wohl- gemuth. Temniiele gemeau de RomaniI cari se lup- tasera mai vitejesce pentru Coróna. Mul0mità tre- cereii staruintelor lui Ion Maiorescu ua multime dintr'ace§ti eroi fura elibera /1. 56) 55) Scriscire catre G. Barit din 7 Main 180. 5(3) Barit: Transitvania, articolul Maiorescu.

La acéstä epoca fu insarcinat a compune, .dupe datele ce i se oferira de a1ii §i pe cari le completi colinand inpersOna Munta Apuseni,celetrei rapórte privitore, nu la luptele Românilor din tóta Transilvania, ci numai laluptelepurtate sub comanda lui Avram Iancu,Simeon Balint §i Axente Sever. Acestea sepetreceatt in Septembre §iin Octo- bre 1849. Raptirtele trebuiatt sa fiagata lafinea lui De- cembre 1849, pentru a fi comunicate guvernului imperial de la Viena. Maiorescu termina raportul lui Avram Iancu §i Fe al lui Simeon Balint in No- vembre,iar pe al lui Axente Sever in Decembre, Graba cu care aceste lucrari atifostredactatela Sibiii la Bra§ov, unde, in timpurileacelea,era farniliaprofesorului craiovén, seresimte in stilul §i esposiiiunea scriitorului.Espunerea e clara,dér nu e via ; faptele §ice fapte ! pe cari Maio- rescu le inregistréza cu esactitate nu vorbesc citito- rului, fie-care in parte, cu acea elocinta calda §i in- duiosatóre, care te face sé nu le mai uiti in Oa viéta. Luptele din Muniii Apuseni sunt prin firea lor uit epopeia. Cand le citim azi, noi, cum dice poetul, Ne'ndoirn décl-a§a órnenT intru adevèr art stat.

In prosa, in timpurile acelea, Balcescu care 'I ye-

%Rise luptându-se, si Costache Negri, din prosa cii- ruiacititoriiRevistei Nouavurà acumuà lunic splendide mostre, ar fi putut zugrävi cu culori strii- lucitóreincomparabileletabelealeluptelordin Zarand. Sosite Ia Viena, unde in cur:1.nd plecil iMaio- rescu, rapórtele fura publicate in limba germana-- in care fusesera iscrise, in opera numitä die Romanen der Oesterreichischen illonarahie, care se tipAri cu spesele baronului Sina, unchiul lui Sa- guna. 57) Ancii de cand se intorsese de laFrancfort, No- vembre 1848,i apoi dup:i revenirea din Transilva- nia, Maiorescu fu intrebuintat la ministerul de jus- tifie. Ministrii Alexander Bach (1848) si Schmer- ling (1856) insArcinaserii, inteunspiritcare, van nu a duratmult incancelariele delaViena, pe Românii cei eminenti ai monarchiei sé traduca pentru compatriotii lorcodicele civil sicodicelecri- minal ce avea se intre in vigóre in tote lerile Co- rónei.Dupa cum, pentru Bucovina ministerul insarcinase pefericitulintru pomenire Eudoxiii de Hurmuzake CUacéstiiinsemnatälucrare, 58)tot

57) Din nota Observatorului, adusä la(Incaraportulul luI Avram Ianeu. 58) D. A. Sturdza, in introducerea push la Fragmente zur Geschichte der Rumaenen.

93 ast-fel Maiorescu, care lucra multi vreme laacet departaMent, participa cu ali Romani la adaptarea celor doue codice pentru Romanii transilvaneni, lu- era tarifele vamale (Zolltarif) 59 §i in fine alcatul un lexicon juridico-terminologic romanesc. Atat tirnp cat lucra la ministerul de justilie, Ion. Maiorescu nu inceta de a scrie pe ascunse in diarele- germane despre inprescriptibilele drepturi ale tuturor Romanilor, si in deosebi ale Romarnlor transilvaneni, ale caror supraumane jertfe fusesera atat de ingrat resplatite de guvernul «dragulului de imperat».. Nu scim déca pe Rusia §i pe alii, Austriai diplomatia sa i-a uimit prin ingratitudine ; scim &Ise' ca,cu Romanil acéstä ingratitudine, indata dupa revoluIiune,atinseproportiuni ne mai pomenite. P'atunci (185o), un discipol al d-lui de Metternich, comitele de Fiquelmont scria urmatórea constatare «deca un individ ar cornite tote crirnele ce sunt nece- «sare unel naiiuni pentru a trài, acelindivid ar fi «dat afara din societate». Maiorescu scria pe ascunse, caci, dupa regulamen- tele biurourilor austriace,functionarii tuturor de- partamentelor nu aveaa voil se scria in diare. Di- rectorul divisiunei in care lucra Maiorescu, baronul Hye, prinli uä denunIare intr'un rand prin care afia

59) Barit :Transilvania, I.c.

91 de articolele profesorului. Ii chiama, iispusede- rmntarea §i-1 intreba de esteadeverata. Maiorescu marturisi neted Siceru se véde scriiturascristirei denuntatoare. Baronul Hye i-o aratii. Maiorescu re- cunoscupe data scriituraunui Roman ardelén, prieten cu care lucra in ministeri cu care, in des- gust, va lucrai in Ora. 60) Nu sciu anul cand acest fapt trist se 'ntempla ; in ori-ce cas el trebue pus la 1856, cad tie la 1853 pene la 1856 Maiorescu lucra in Ministerul justiIiel. In 1855, Costache Negri veni laViena, tramis -de Grigore Ghica al Moldovei ca representant al ierei pe Papgi ministru de esterne §i ple- ipotenhiar al Turciei la conferinta. Ignor roluljucat de Ion Maiorescu inacésta .cestiune. La 1857, Ion Maiorescu visitaIstria de unde a -strins notele decallitoria sivocabulariul istriano- roman, publicate in bro.sura de d.Titu Maiorescu la 1874, sub titlul de Itinerar ;n Istria.") Ion Maiorescu a fost cel d'antaicare, cu limba romanesca, a petruns in micilocul aceluiostrov de Romani, perdut inteua mare de Slavi prigonitori. I-a studiat strabatend pe jos tote satele unde audia

60) Comunicat de d. Titu Maiorescu. 61) Tai, Tipografia Goldner.

95 ca suntRomâniadickRumeri. Observatiunilesi le-a notati apoi le-a redactat inacelfrsi stilclar pripit, pe care l'avemi 'n Rapórte. Note le ense remilnend pene la 1874 printre manuscriptele pas- trate de d. Titu Maiorescu, Guillaume Lejean 62) a- firma in 1869 cä el adescoperit pe Românil Is- triani. Faptul adeverat este ct, dupà publicatiunea itinerariulta,studiele romano-istriane aU luat un mare avent. 68) Sfaqind calatoria, in Septembre 1857, Ion Maio- rescu veni la Brapv, der aci, sciindu-se privegbiat depoliiiä 64` sidesgustat de neajunsurile ce ise pricinuia reinträ in Iéril dupi catil-va vrerne. Ca fost funciionar superior in ministerul de justilie de la Viena, el fu numit asesor in ministerul de justitie sub Costache Cretulescu. 66) Indatit ce A. G. Golescu luä portofoliul instruc- liunei publice, Maiorescu veni ca director al aces- tul departament, unde ense nu stete multà vreme, dci de la 9 Novembre 1859, il gAsim director al

62) Care nu cunoscea nicI articolele publicate despre Ro- mani)." Istrieni in Rict pe 1816. 63) A se consulta bibliografia intocrnia de D. Tr. Djuvara desprolucrArile Mcute instrdinetite asupra ItomAnilor Istriani. 61). D. Darit :Transilvania, anul cit. 63) Comunicat ded.Titu Maiorescu.

Eforiei Scolelor 66),unde inlocuesce pe reposatul Vasile Boerescu. 61) In acesta calitate, IonMaiorescu deschide la IS lanuarie 1 85o gimnasiul LaOr printeui cuventare de ocasiune, la Care respunde printeud alta, in memoria lui George Lazar, unul din profesorii nouel scóle. 68) De cand intri inEforidi pene la rnórteasa, Maiorescu inchina pe dintregul neobosita sa activitate §cblei §i nurnai Ftilei. Intr'acea adrnirabilä institutiune a Eforiei Scolelor, dupd care suspina pand la mórte-i C. A. Rosetti §i incare. ómeni ca Pcenaru, Laurian, Maiorescu, Boerescu Vasile.si Simeon Marcovici, la adapostul primenirilor ,i resturndrilor politice 4i urmau sta- tornic si cu ,ir planurilei hotaririle lor de ain- zestra Ora cu .scoli §i alte avdaminte de cultura,--- Maiorescu lucra cat clece. Regulamente peste regulamente,chiar ,5ipentru concursuri artistice ; 69)publicarea,intocmirea .si presidarea concursurilor pentru catedrele ce se infiin- rau merea ; lucrarea in comisiuni ca aceiapentru

66) 12iarul Instructiunea publicii. 67) Comunicat de d. prof. Siaicariu. 68) piarul Instructiunea publicii. 69) Buniórd, concursul p3ntru tabelulcare ar firepro- sentat pe a Stroe Buzesca lupteind etc Turculo, ale carat conditiunI §i indicatiunl furl intocmite de d. Odobescu.

redactarea unei istorii nationale ") sett ca aceia pentru infiintarea unei societaIi academice ;frumósele cuventari rostite la impartirea premielori enumerarea, la aceleai solemnitati; a progreselor ce Eforia Scólelbr avea de vestit Terei Si Domnitorului ca sj realisate in inveramentu1 obstesc, tote acestea Ma- iorescu le biruiai le ispravia spre binele scó1ei al patriel. Inimele tuturor saltaa de bucuriä, cand auçliau pe directorul Eforiei spunendu-le ca'n 1858 eraa in téra lot icoli cu 22,940 de elevi, iér in 1861 eraa -2157 decoli cu 56,460 de elevi. ") and se infiintara cursurile complementare, adica un inceput de cursuri universitare pe langa colegiul S-rului Sava,liceul iubit al Eforilor cari, cand nu: aveau ce face in cancelaria . veniau sà audieze cursurile clasei a 8-a impreuna cu elevii, Maiorescu avu catedra de istoria, pentru care era de mai inainte preparat. 72) Cursul si '1 faceainaintea cator-vadintinerii profesori de curand et5iti de pe bancile§cólei, dér cari nu se credeaa burduf de carte, ci veniau rnerea la mai departe invetatura.

70) Compusl din d-nii Laurian, ECade, Maiorescu, Flo- rian, Ion Briitianu, Odobescu §i P. Cerntitescu (in Instrur- liunea publica). 71) Instruciiunea publica pe 1861. 72) Barii, in Transilvania. Elaborase u istoriA universald siadunase pentru istoria patriei multo isvóre. 7 98

Cu dor detéra,cu inima tenera ca totdéuna Ion Maiorescu se opria adeseori din sirul lectiunei, pentru a le spune cuvinte de felulcelora cu cart am inceput acésta notitä. Vorbia bine, incet siapasat ;cuvintele iiesiau din gura intregi si de mal inainte antarite. Glasul i-era curati resunator ;privireavia sienergica ; gestul botarit si sincer. Când vorbia, din tonul cu- ventarei se percepea convingerea cea rnai adithca si care, apol, trecea si'n mintea auditorilor lui. 78) Bóla ense de care suferia, diabet devenia din cli in qi mai grea. Maiorescu simtea Ca puterile i se scurg din ce in ce mai mult. La sarsitul lui Iunia 1864, cand unul din devil

s&I,merse 74) se'si iea 4iva bunk cad pleca din Bu- curesci pentru vacantiele celemarl, Maiorescu era bolnav grea de tot. Intins pe un fotoliu,palid§i doborit de bóla, el totuslvorbi cuelevuldespre scóla la care de curend acestafusese numit profesor. La sfArsitul fia-carui consiliii, Ion Maiorescu adaugea cuvintele :«se lucraci ! am lucrat, frate,§i ((noi, dér vol anca mai mult Se lucrati.» Si 'n urma, ca si cum si-ar fi adus aminte de munca intregei sele vieti, ca si cum ar fi strabatut

73) Comunicat de eleviis8i,d-nii prof. Sidcariui M. Petrescu. 71) D. prof. Siaicariu.

99 in Om gandului tot spatiul percurs de la Cerneci la Francfort,i de aci la Bucuresci, Ion Maiorescu rosti, ca vorbindu-si siei,cuvinteleluiSeneca : «multum egerunt qui ante nos fuerunt, sed non «peregerunt ; multum adbuc restat operis, multum- «que restabit,nec nih nato, post mine saecul a prae- «c'uletur occasio, aliquid aihuc adjiciendi». Elevul pled cu lacremile 'n ochl. Ion M tiorescu muri la 4 Septembre 1864. Acestea's amenuntele ce am putut culege despre Ion Maiorescu Dinteensele,cititorul va vedé ca Si fbi C, printre apostolii luminarei pOporului roman, printre luptatorii libertatei cari!alaretat totdéuna de ua potriva cu imprejurarile in cari au trait, printre profesorii invelap din epoca eroica a sciintelromane, Ion Maiorescu ocupa si va ocupa, inistoria cul- turel nóstre, un loc de frunte.

DOCTORUL OBEDENARU

DOCTORUL OBEDENARU DOCTORUL OBEDENARU

a anul 1868, Maiu in 12, cliarulGhimpele publica, sub titlul de Album deFotografil medicale, un articol in care doctorul Obe- denaru, de vr'o doul ani intors de laParis, cari- catura cu spirt dérl cu adeverate condeie de psicho- log, pe doftori`i cei cu véçIi cari practicaU inBu- curesci acum 25 de ani. Betraniitineri, buni si rei, inveIaci sea numai pisicheri, vr'o 26 de doctori, incepend cu Davilasi sfarsind cu Polizu (senior), trec pe dinaintea ochilor no.5tri avend fia-care personalitatea sa bine ho- tarita in trasurispirituale sea muscatóre, der tote adeverate. Printre ei, doctorul Obedenaru s'a zugraviti pe elinsu§i in modul urmator : «Anca un tip curios. Nu ese de cat incupea. «Citesce §i scrie mered in trasura. Din frac nu ne

'1 0 '3

«mai sliibesce. Am aflat de la servanta sa ci Dof- «torul nu sake fracul nici când seculcA. Maria «rococo, per lung ca de cântäret, frunte colosalä, nas «estraordinar de lung, mustAIile rase si barba ea un « verf de galosi». Ori' de ciite oil am citit aceste rânduri ale doctorului Obedenaru totdéuna mi-am adus aminte de cele ce Sainte-Beuve spune inale séleCauseries- du Lundi1) despre doctorul frances Gui Patin 2) doctorul literat, destept, spiritual si «tip curios» in tote apuctAturile lui, autor al unor Scrisori §iadt cu pllicere citite de iubitorii marelui secolfrances. Menage 2) dicea despre Gui Patin : c'était le méde- rine le plus gaillard de son temps, iér un alt contim- poran, ne spune tot Sainte-Beuve, mai adaugea i urtnä- tórele despre Gui Patin :iiétaitsatirique de la tête jusqu'aux pieds ; son chapeau, soncollet, son manteau, son pourpoint, ses chausses, ses bottines, tout cela faisait nargue a hi mode et le proas a la vanité. Ii avait dans le visage Pair de Ciceron et dans Pesprit le caractre de Rabelais. Doctorul Obedenaru mai dice despre sine ((Calemburgurile lui rnerg din guri in gurd.Cet

1) Ton VIII. Edit, III, Gamier Freres, Paris. 2) 4601 1672. 3) 1613 1692. Autor al unui Diefionar etimologic al Ii mbeI francese.

167

«mai vesel §i glumet in conversatia ordinara, devine «serios grozav inaintea unui bolnav, de did a nit «mai e al d'adinéori. Cunósce tote ulitele din B u- «curesci par'ck ar fi fost inginer depoduri. Din «barbar, selbatic §i oriental nu te mai scóte, &di «nu sciisitspui ce numér al la casä». Am pute sé prelungim aseménarile §i analogiele intre aceste donetipuri curióse de doftoridintre cari unul, Gui Patin, contrastä cu putere in micllocul doctori al Parisului din timpul mut Ludovic XIV, iér cel d'aldoilea, Obedenaru, se infati§aBucurescenilor §iprovincialilor ce veniaü sel consulte ca, 1i Intr'un chipci'ntealtu mar altceva de cat doctorii «NerodoviciD, «Colica»,hi «Boiangescu. Les lettres de Gui Patin ail fost publicate. Cant/ cu vremea se vor stringe §i se vor publica nume rósele scrisori ce Obedenaru a scris din Italia §i din Francia de Sud amicilor sCi din Bucuresci, portretul, clinul minrel, intelegerea apuditurilor seeeticehi intelectuale, justificarea risipitei sale rctivitati, vor fi pe deplin lamurite. Din nimic mai mutt ca din Scrisori, acute bine tutees fara mdnicutiled-lui de Buffon, nu apare mai bine Eul cu tote succedaneele lui in personalitatea unui om de stat, unui scriitor, unui inv6tat ség unut artist.

103

Din doue-trel scrisori ce mi-au fostcomunicate si din amenuntele ce mi s'aa dat deceicari aü cunoscut de aprópepedoctorul Obedenaru, am vedut mai bine .de cat din scrierelelui pe autorul Amornlia Doctor, al scrierei La Roumanie Economi- que, al articolui La Region danubienne din Diction- ',wire des Scienees inddicales §i al altor multe si variate .s crieri. Timpul, mediul in caresi-apetrecutcopilaria §i-apol tinerefea, locul ce léra nóstra a ocupat mai in tot timpul yield lui Obedenaru, centrele in care doctorul a trait in ultimii ani ai vieIel sale, Com- pieta, corobara sideseversesc celeceschl despre doctorul Obedenaru. Mihail Georgiade Obedenaru s'a nascut la 5 No- vembre 1839, in Bucuresci, in mahalaua Dobrotesel fia Jegitirn alpitarului Hristache Georgiade, origmar din Burbiani in M icedonia, si al solidi acestuia, Dum- néei CocOna Maria, fiica unui protopop de pe Sabar. Ca si parintele lui Gui Patin,tataluiObede- naru afostnegustor,proprietar sicultivator de pament, unul din membri acelei numerósei puternice clase de Romani si de Romanisati cari, adoran- du-si léra ce'l nascuse sea ii primiseca ua murna, fusera cel mai viguros ajutor pentru renascerea nationalk. politica si literarii a Romaniei de la 1831 One dupa. Unirei dupa 1866.

log

Acesti negustoridin oraselesisatele rornane n'aveail cartemulta,deraveattinimb n'aveati mintea atatde suptiata in cat sése impleticesca in tote directiunile pentru a prindei cele nul sus cocotate, der aveaU, cum ar fi clis la córnele plugulul dictatorul Cincinatus pe pinguis Minerva, aveait acel bun sirnt betranesccare,cu un precept din Psaltire sén din Cis lov, judecai deslega uä situa- tiune pentru luminarea carela se numesc ac11 comisiuni adhoc. Sciaü se iscalésca, se tina in regula un catastif pe Baia albastra, g rósäi primitiva; pe care cernéla facuta cu bozia orl gogosi de risticse ci- tescei astacil tot atat de bine cai acum 5o de ani, dér nici nu banuiail cäesista uä dopia scripturd sett un codice cornercial, lucruri moderne pe cariin- vertindu-le acii pe degete, dal de-adreptul in faliment. Neinvetafi, necunoscatori de cele ce se petreceatl séU aveail se se petreca, acestinegustorierailco- pnini la auclul cuvintului inv4fiturd de un fel de respect religios, deun simtiment defelul celuia ce'lstapania cand,in.biserica,cupasIsmeritl, parasiail strana din stanga si se apropiati de iconos-, tas pentru a saruta sulita biruitóre a marelui mu- cenic Gheorgbie ség manile de leac datatore ale sfinti- lordoctorifaradeargintCosmasiDamian. Nu sciaU, nu'sl daü sema pentru ce ar fi fost ca- pabili se ingenuchie inaintea acestel sfinte de minunt

110 facetóre care se numea Sfanta InvItiturd, der ghi- ceaa ca din «alte-alea» ca acésta sfanta, noa-venitä in calendarul religiunei lor, avea se-i ajute pe eii pe copii lor mai rnult si mai efectiv de cat sfanta Fi- lotea a Argesului sea sfanta Parascheva aIasilor. Faxl a se intruni in meeting, fail discubiuni pro contra pentru ca sCiesa...idea...parlamentari din purnnuela ce pro ar fiadministratluicontra §i din peruiéla ce contra larandul sea nu arfi lipsit se adrninistre lui pro negustorii din maha- bale BiuitiIreulu, Lucacilor,Dobrotesa, Negusto- rilor, Otetarilor,Sdnte-Viner1i Udricanilor 41 4isera unanim :se ne'nvetarn copii ! Cand baiatul, nadejdea tatalui, bucuria mamei §i cinstea nearnului, ajungea inverstade8-9 ani,atunci Dumineca, dupa esitulbisericei, Cand se iatorcea acasa,negustorul,luanddulcéta ce i-o servea chiar sofia sa, clicea bunióra : Alaltaieri, in noptea Trisfetitelor,baiatul a'n- plinit opt ani; trebue dat la scóla, Dumndta ce did! Er sofia, cu supunerea afectuOsa ce Dumnda avea rotdeuna in f4a Dunnzdlta, respundea potrivindu's1 -scurt eicuta : Ce did si Dumndta. Si copilul incepea la scóla pecaretrépta sa si micRócele tatalui i-o hotaraa,mergea adica Ia vdpsea uncle profesaa dascalii, elevi ai faimosilor Chiosea,

IlL

Chirita si Stan din prispele bisericilor, sea la pansion de Nemti ori deFrantuzi, pentru ca deacolo se tréca la Sfantul Sava. Intre 1840 si 186o a fost in téra nóstra uà pofta de invélatura si mai cu semä ua pofta de citire, cu care nu Kill,cleti! de ne vom mai intalni. Citeat parintiii fratii actualei generatiuni de 25-30 de ani cuunnesatia pe care librariile Roseti, Roma- nov, Rasidescu ialtele nu puteau se'l mu1tméascà nici pe sfert. Elevii cand intrati la invétaturi mai 'nainte se pu- neau pe ua citire cari 'I amutea. De si venerând invetatura cudeosebitä evlavia, mama se'ncerca din cand in cand a protesta blajin in fita tatalui. Ea clicea sotului sea : Dumnéta s'arcuveni se clicibaiatului se nu pre citésca atilt de mult, caci deh !_e fraged.... II place ! ? lasali cu Dumneclea inainte ? Der, replica Dumndei cu un curagib de care se cutremura, der o se'l dOra linguréua peptului ;sta .aplecat césuri intregi pe carte... Cu Dumneclea 'nainte ! Dumnélui pleca la trébi in terg,ier Dumndei tacea inecandu'si suspinul. Nu ua dataci de sute .de ori, mama, in casele negustorilor, dupi plecarea baiatului la saila, lua Natchqi1 lui Chateaubriand sea pe Isaac Laquedezn al luiAlexandru Dumas,

112

§iproferind un rand indesat :«fir-ai al dracului ci taftéai cu ma-ta» '1 arunca tocmai in coll sub pat.. De giaba tote !Baiatul citea. rnereil, §i de laet cartile treceau la slugile din pravaliii. Langa uu codru dpâi1le, aruncat langa un: pep- tene in cutia mesei din odaia bileIilor depravalia,. sta DomniOrd de Keruar de Georges Sand, tradusa in litere cirilo-latine de Er peun volum al la Alexandru Dumas frantuzesc gasesc, scrise probabil

inainte de:186o, ve[surile urmatóre: Tu, Dumas, escI pentru mine Ce 'I isvorul de cristal Pentru bietul ciilëtore (sic). In pustiul cel fatal.

* Cu dascali acasa Oné la versta de 12 -an! can& intri la liceul S-tului Sava, §i One la 1859 cand sfar§i studiele licealei pleca la Paris, intr'un astfel de mediti §i. sub astfel de curentei§ifacu doctorul Obedenaru instrucliunea sa clasica. Din istoricii, romantierif trances!, catotibaielir de negustbri de atunci §i de mai incóce, Obedenaru supse iubirea admirativ5. pentru Francia §i pentru sciinta §ilibertatea ei," iubire care, nejicnindintru nirnic iubirea. lui adanca pentru patria romani, nu s'a desminIit nici la data. Locuind and.' M Dobrotésa, liceanul Obedenarn

i 13 cunoscea pe de rost, muliamita luI. Dumas si Eu- gene Sue, tote ulitele Parisului cuparticularitatile lor istorice ipitoresci. Feciori de negustori seu feciori de boer, Romanii n'ait fost nici ua data straini in marea cetate a Fran- cid, in incomparabilul, dulcelei chinuitorul Paris. La 1859, adaugind, pe langa numele sea de Mi- hailGeorgiadei pe acela de Obedenaru, dupa rnosiaObedenii,cumparata de tathl sn, pitarul Hristache, de la C. A.Rosetti care o cheltui cu libraria, cu .scOterea cliarelori cu hranirea curen- telor de renascere nationalk, viitorul doctor pled la Paris. In chit, setea de sciinca 11 fusese mare. La Paris, intr' acea atmosfera care insutesce rnicilócele intelectuale si da vointeiuii putere neinfranta, Obedenaru in timp de 7 ani) lucra cu ua ardOre neintrecuta, si la Concursul de internat, pe care cliarele din téra 11 cantara cu bucuria 2), el esi dintre 300 de con- cureniprimulla proba scrisa si al optulea la cea orala. Deveni intern al spitalelordin Paris si nu intarciiä031castiga stimai afectiunea doctorilor, profesori la Facultatea de medicinai capi ai ospi- cielor parisiane.

1) 1859 1860. 2) 1891. 8

114

Cu un an .inaintea acestuI obositor esamen, Obe- denaru caletorise prinItalia, 8) unde, in Giornale di Napoli, scrisese un articol intitulat Studji storico- politici. I Rumani di fronte agliUngheresi ed all'Austria Tot la Napoli facu cunoscinta lui Alexandru Dumas tatal, care tocmai atuncea caletorea prin Italia pentru scrierea nenurneratelor séle romane cusubiect italian. 4) Dumas se'mprieteni cu tenerul Roman i pe- trecuri 'rnpreunä multi vreme. Uà fotografia a marelui scriitor frances, cu elogiosa dedicatia, remase lui Obedenaru ca amintire a acelor timpuri. Dupä concurs, in 1864, Obedenaru i§ipetrecu vacantiele la Amllie-les-Bains, pentru a'§i reintrema sanetatea sdruncinata de fatigaesarnenului de internat. Vesel, plin de vorb5, urmarind tot ce Parisul literar §i artistic producea pe fia-care di,posedand minunat de bine limba francesä ivorbirea particulara a studentilor in rnedicina,Obedenaru era adorat de colegii séi in sala de garda. Acolo §i la cursuri, doctorul a contractat arniciii francesesit italiane carl aü durat pené la mórte-i. Tocmai cum dice el, in conversaliune eravesel

3) 1863. 4) Corricolo, Speronareialtele.

415

glumet ; cand se pornia 111 trebuia urechli timp ca sé teiL Les scies, les farces, lestours,lesimitations, Obedenaru le reusise mai bine deck tori. inteun Larif la, facut probabil pe Ia 1863 1864,§i intitulat Bedainard (de la bédaine, burta ; seu dela Obédinar), doctorul care compunea §ilapiano, scria versurile urrnatóre :

L'aute jour, sur le pont des Arts, Je rencontre Bédainard, Avec m'ame Bédainard Et le p'tit Bédainard. Larifla, fla, fla, Larifla, fla, fla (bis. Larifla, fla, fla.

J'leur dis : tas de trainards ! D'oé done qu'on vient si tard?! Nous v'uons d'chercher du homard Pour le p'tit Bédainard Larifla

Si ast-fel inainte,in 12 strofe,a venturileunui Burtd-verde cum era Monsieur Prudhomme cu co- cOnai cu «odorulv lor, tote acestea debitate cu talenti spirit faceat inacele momente pe Obe- denaru sé nu mai semene, cum ifçliCeaUprietenii §iOmenil ce nu'lcunosceau, cu un frate-cdlugii- rds., adica Monsieur rabid. Tot Obedenaru este.déca nu mensel primul care a inaugurat la «Putin cunoscutul»bal

116

Bullier costumul national românesc, cam pe la 1862. and &Ise' era vorba pe lucru, atunci Obedenaru nu glumea. in August1865, ilustrul profesor at Facultatei de rnedicina din Paris, unul din cei mal marl diagnosticiani ai Franciei medicate moderne, d. Jean-Baptiste Bouillaud, dise doctorului Obede- naru la esamenul tesel de doctorat urmatOrele cuvinte, cari eraii consecratiunea solemna a unei munci §i unor cercetari de hnthia mAna. «Eu,- n'am trebuinta se te mai esaminez ;te-am «vedut lucrand, am luat parte la esamenile dumitale «§i am remas totdéuna multumit. Pot dice ca te-am. «vedut copilite redau om patriei dumitale. Tre- «bue se felicit Facultatea ca a produs un doctor «ca dumnéta. Sper a nu vei uita §cóla Parisului ; «datoria te chiama in patria. ; du-te vei fi folo- «sitor. Felicit de uä mia de or" principatele duna- «renei le urez a ave in tote ramurile omen! atht de «eminent' ca dumnéta. Cu fericireiIadresez aceste «cuvinte in numele Facultatel de Medicina» 1). Tesa sa fu De la Trachdotomie dans l'CEd,!me de in Glotte et de la Laryngite nécrosique2).Faculta- tea de medicina i-a incoronat-o. Acestea se petreceatt in August 1866, iér in Oc-

1) Romanic/ de la 26 August 1866. 2) Paris 1866, librAria Adrien Delahaye.

117 tobre din acela§i an,tenerul doctor ave 27 de ant se'ntórse in Bucuresci.

India ce sosi in Bucuresci, Obedenaru, dupa cum singur 4icea, «intra in cupea» §i incepu se practice medicina. Intra in cupeui nu voi se iesa .dinteensul nici pe frigul de 25° sub zero al lui Ianuariu, der nici pe caldurile de 35° d'asupra lui zero ale lui August. Obicnuit in tote cu viéta Parisului §ienervat de «orientalismul» Arica ne§tirbit al Bucurescenilor, i se parea doctorului laureat c, fiind inchis in cupeii yen. §iiérna, contrastul isbitordintre aceste doue civilisatiuni nu'l va lovi atat de tare. hi'Astra tot ceavusese laParisca obiceiuri, port, libertate de vorba. Perul lung, mustatile rase, cravata a la Louis-Philippe de doue ori adusa pe gat §i totdéuna de. culóre alba,fracul i tot ca la Paris uà ura pronuntata in contra gardei-na- limn le. Epigrameleivorbele séle cu haz in contra me- dicilor cornandanti in gardi faCeaa se rida chiar §i pe aceia cari eraa piersicati de verva caustica a doctorului nostru. Vro cate-va luni dupa. intórcerea in Ora, Obe- denaru, facendu-§ivisiteleforte rarcalare §ide

118 regula in cupea, deveni un al doilea Musi it Jean. Se scieca cel d'antaiU, d.Ion Creténu, avusese curagiul sé se imbrace in frac §i se umble pe pod cu haine nemresci, lér nu cu i§lic §i antiriU. Original §i faisant nargue a la mode et le proa's a la vanité, doctorul Obedenaru fuse, déca nu me in§el, cel d'antaitt doctor roman care se purta cu mustaiile rase. h placea clientela «printre Ornenii cu instructiune» cum spune el insu§1 in portretul mai sus citat. Cel mai sigur miclloc de a'l face sC sara in sus de ne- caz era, bunióra, de al da adresa bolnavului cam in modul urmator : De la biserica Sfantului Spiridon apucati, Dom- nule Doctor, la mana stiingd, pela carciuma lui Frige-Linte. Nifel mai 'nainte de maidanul lui Ghiia Lingaul, faceii la mana drépta §i, peste trel case, aci e bolnavul. Mi se spune de cei cel',U cunoscut bine ca.,la auclul unor asemenea cuvinte, doctorul Obedenaru salta in sus§i, dupa ce te numia «barbar, selbatic §i oriental» te 'neca sub un potop de intrebari §i de invinuiri : Ce imi pasa mie, Domnule, de biserica S-tului Spiridon §i de carciuma lui Frige-Linte ? EU nu cunosc pe Domnul Ghita Lingaul, nici maidanul d-nélui ! Spune-mi strada §i n-rul, §i nu'mr mai spune

119

s6 fac la mana stanga §i se fac la mana drépta, ca ea nu sunt chiamat se fac mustra la comanda dumitale.... Inzestrat de la natura cu un dar de observatiune via §i petrundetóre, doctorul Obedenaru Ii cunoscu si'§i dramui colegii, dupi un an de practica §i de consulturi cu dénil. Articolul publicat in Ghimpele de la 12 Maiti 1868 póte servii astacli a recunósce pe cel cari mai traesc. Tot inteacest an, cu ocasiunea concursului pentru postul de medic primar la spitalul de copii, doctorul scrise un memoria Despre Fenomenele spinale in Febrele eruptive. 9. Despre modul cum §1-ainlelesdatoriai 1-a practicat sciinia, succesoril sei §i alti doctori an spus-o cu laude la diferite ocasiuni solemne seu dureróse 2). Gonirea elementului strain, cover§itor peatunci in corpul nostru medical, hotarirea garaniielor sci- inpfice ce un medic trebuia se dea inaintea de a se juca cu viép bolnavilor, punerea fid-ciruia la locul lui, mullamirea numerósei séle clientele erail lintele

1) Bucurescl, 1868, tipografia LucrItor. AsocialT. 2) Dr. Boicescu : De l'Erythime noueux palustre, Bu- cur esel 1889 ; dr. Boicescu: Discurs funebru (...a0be- edenaru era sublim la patul copilasilor bolnavIs...); Dr. Sergii : Discurs la inaugurarea spitalului de copii (ea- scela care a ridicat renumele spitalului prin sciinta §i devo- etamentul sëd a fost doctorul Obedenaru....$).

420 catre cari tindea dilnici neobosit activitateadoc- torului Obedenaru. In vederea punerei fiá-d.ruia la locul lui, in 1872 doctorul nostruJiterat si spiritual localisi vorbd en vorbd, cum dice insusi in glumk farsa lui Moliere, L'Amour Médecin, dialog vesel, sArat, p'alocurea pipErat. Tipurile doftorilor Nerodovici, Colicä, Bo- iangescu, Reposatu si Bitaiosu erail stravecliii minunat de bine 1u41 de pe naturá din doctorii bu-. curesceni. Publicul ii recunoscu indata sicomedia, doctorului avu mare si durabil succes In 1873, doctorul Obedenaru publicä un Mic Tratat despre Friguri, potrivit pe'intelegerea poporului roman, pentru a servi in localitdtile unde nu sunt medici2). Tot in 1873, aparu, ca resumat de clinicA medi- calà, uà altä lucrare a doctorului : Cercetdri asupra intoxicatiunei palustre 8). In acest an si'n urrnatorul, ca fost intern al spitalelor din Paris, doctor, laureat(medalia dear- gint) al facultei de acolo, membru alsociethiei

4) In Iuliü §i Angus 1872, Columna lui Traian a d-lul Basdeü a publicat-o in trer din nurnerile séle. .2) Bucuresci 4873. Imprimeria Statuld. AcCsta era editi- amea a patra, cad prima fusese publicatA in 4871 in limba francesti, a doua la 1872 in Revista Sciinhifica, iér a treia in Romeinul din Iulid-August 1872. 3) Bucuresci, 1874, Imprim. Stafula

421 anatomice, medic primar al spitalului de copii, profesor la facultatea de Medicinä din Bucuresd, membru corespondentalSocietateiacademice române doctorul Obedenaru mergea 'nainte spre positiunile cele tnai 'nalteale tereiséle cAnd, de odatd, in Novembre 1874, pentru a'51cAuta siinetatea sdrun- cinatä §i dintr'alte cause intime, elhothri, cu tote stdruintele contrariealenumero§ilor sei amid §i clienti, a pArdsi Ora §i a se retrage in sudul Fran- cie, la Montpellier, de unde,peste tre. ani, 1) in grele impregiuthri, guvernul roman '1 ruga se trecd la Roma ca insárcinat de afaceri al agentiel nóstre diplotnatice. La 1878, Octobre in 16, cand agentiele furl ridicate la gradul de legatiuni, doctorul Obe- .denaru fu numit tot la Roma prim-secretar. Atund §i mai tardia, prin sciinta §i darurile séle, noul diplomat i§1 atrase stimaiafectiunea Omenilor de stat ai Italiei. Mancini,Cairoli,Tornielli,Farini, Minghetti intretineaa cudinsul frecuente relatiuni, ler Depretis, ii vecchio di Stradella, avea pentru doctorul Obedenaru aceiag prieteniä pirintescá, pe care tot pentru doctorulnostru o avusese in Ora la Paris neuitatul C. A. Rosetti. In calitate de prim-secretar, Obedenaru functionä la Roma pene in Iulia1879,cand futrArniscu

1) 1877. Aprile 17.

122 acelasi titlu la Constantinopole, cu d. Dumitru Bra- tianucaministru plenipontentiar. Se intense din nog la Roma la 188o Februarigi stete tot ca prim- secretar pene la 19 Februarig 1885, cand fu numit in fine ! trarnis extraordinari ministru pleni- potentiar al M. S. Regelui Romaniei pe langa M.. S. Regele GrecieL Aci transcriem intocmai raportul cu data de2s Iulia 1885 ce d. G. Ghika, prim-secretar de lega- tiune la Atena, adresa d-lui Ion Campinenu, ministru afacerilor straine din Bucuresci : «Precum am avut onórea de a face cunoscut Es- ecelentei Vóstre prin telegrama mea cu n-rul 141, «domnulObedenaru, ministrulplenipotentiaral «Romaniei laAtena, a 'ncetat dinviéta inc,liva «de 9 (2 t) Iulig, diminéra la orele doue. «Escelenta Sa, sosit lai (13) Iulig, la postul sea «forte bolnav de friguri paludeane, a presintat scri- «sorile sele de acreditare in cliva 4 (i 6) Iulig, dér «puterile séle, slabind din cli in di, nu i-ag permis de a «face de cat-ua parte din visitele oficiale. In 8 (20) di-- «minéta, am prirnit un bilet de visitä asupra caruia d. «Obedenaru scrisese liniele urmatóre in limba fran- «cesa : Pimplore votre charité, prenez la gérance ; «en arrivant, amenez le meilleur médecin. «Scrierea sa era cu totul schimbata. «Am adus cu mine pe doctorul P. Sutzu, medic-

-123

«§ef al armatel eline. D-nia sa a constatat cà tern- «peratura corpului se suise la 41 2/2 grade, din care «causa nu s'a putut administra bolnavului sulfatul «de chinina. Etta era galbena, setea arciet6re. «Dupa plecarea doctorului cu care a voit se vor- «besca singur cate-va minute, Domnul Obedenaru «a staruit se redacteze imediat tra. nota spre a insci- «inta pe d. Delyannis ca starea sanétatil see ii silia «se 'mi incredinteze directiunea legatiunei. «Semnand acesta nota, Escelenta Sa a 4is : acurn «suntern in regula ; a citat articolul din regulament «prin care casul era preveclut §i a rugat pe D6mna «Obedenaru se aduca §i semi dea dictionarul cifrat «ce era inchis inteua Mita. «Atunci, ministrul m'a strins in brate §i mi-a clis «Adieu, je suis perdu ; demain matin je serai mort,. «mais je ne veux pas encore inquidter ma pauvre «femme. «Domna Obedenaru intra, §i bolnavul incepu din noll a suride §i a glumi. «Doctorul Sutzu venind iéra§ila orele 7 sera, «n'a gash nici ua imbunatatire ; din contra caldura «corpului, mantinendu-se la 41 1/2 grade, mai tin- «dea se cresca. D-nia sa s'a retras forte ingrijat, cad «starea bolnavului era din cele mai grave. «Sera, la orele 9, domnul Obedenaru a scrisin «indoit esemplar testamentul pe care am avut on6-

424

«rea a'l inainta EscelenNI VOstre pe langa nota mea «cu n-rul 46 din '°/22 Iuliü, a dis sociei séle sfia «cu curaj, i-a inmanat testamerituli i-a prejis cu li- «Msce si cu esactitate feluritele fase ale agoniel séle. «Dupi ul .agoniai un delir care tinura aprópe treI «ore, D-nia sa a (*Jut inteua stare de imobilitate «§i de amortéla. Veclend ca acésta stare se prelungesce, «Domna 'Obedenaru, inspaimentata, a tramisdupa «mine. Am gasit pe ministru mort. Corpul era cald, «der inima. nu maibatea. Doctorul Sum n'a putut «de cat sé constate decesul causat de un acces per- «nicios.»

* Ca §i Gui Patin care adora pe Les grands héros. des Belles-Lettres, §i cai doctoril ceI marl ai Fran- ciei, de ale caror traditiuni se inspirase ancá de cand era intern al spitalelor din Paris, Obedenaru simtea pentru itorià, filologia §i literatura ua iubire ce nu s'a desmintit nici odata. Inainte de 1873; Academia Romana, pe atunci Societatea Academica, 11 primise in sinu-Iin calitate de membru corespondent. Dupa 1873, anul ple- carei séle din Ora, doctorulObedenaru detecurs liber iubirei séle pentru sciinta §i literaturai,lasand la ua parte medicina cea vechia cu §ubredele d mkilOce, se" puse a studia cu pasiune tot ceia ce

125 fisiologia cu Claude Bernard §i antropologia cu Paul Broca descopereaa pe fia-care i,spre lamurirea cat mai sciintifica a cestiunilor sociale, istoricei fi- lologice. Instructiunile craniologiceicraniometrice1)si Memoriele2) lui Broca, precurnsi totceia ce Lct Revue d'Anthropologiei Societatea de Antropo- logia din Paris discutaa, gaseati §ipublicaucain- cercari, cercetari §iadevéruri noui, Obedenaru le urmarea cu gandul la Ora luii la cestiunile intr'ensa pendinte ;el cauta, adese on tn modul pripit, ca cu ajutorul lor be resolve problemele române. Dupl directorul Revistei No0, d. B. P. Hasdeu care, prirnul, s'a folosit in mod magistral de datele sciintei esperimentale in lamurirea Istoria critice a Rornanilor, doctorul Obedenaru va fi socotit,cre- dem noi, printre cercetatorii plini de buneintenti- um,cari an aplicat in studiul nationalitatel romane, tot ce sciinta antropologiel moderne a gasit pe un terem Inca pe trel sferturi neesplorat: Incepend cu La Roumanie Economique 3) meri- toriai bogata lucrare in care geografia, antrerpolo- giai starea economica a Statului roman sunt bine studiate pentru timpul acela, §i pene la Une forme

1) Paris, 1875. 2) Paris, 1871 1876. 3) Paris, 1876.

126 de ?Article roumain qui semet devantles sub- stantifs et les adjectifs, 1) doctorul Obedenarusi-a adus totdéuna aminte de studiele lui Broca,fiain craniometria, fia in cercetarile §i repartitiunea lirn- belor.2 ). Teoria celtisrnului in Europa oriental 1, diagonala de populatiuni celtice, sea mai propria galo- celtice si galo-kyrnrice, diagonala care plec::i din pe- ninsula armoricana prin Bavaria rneridionala, Tirolul austriac, Istria, Carniolia, Slavonia, Banatul, Temi- giana,Romania, ua parte din Serbia, laniul Pindului, §ise sfar§esce in Acarnania §i Etolia vechei Elade, kloctorul Obedenaru a espus-o antaia inteua cornu- nicariune facuta Societalei de Antropologia din Paris §i a publicat-o sub titlul de Les Celtes de ?Europe orientale. Tot acesta teoria, doctorul a desvoltat-o intr'un prim articol Les Roumains din a III-a seria a marelui Dictionnaire encyclopedique des Sciences Medi- cales,8) §i intr'un aldoileadin acela§i Dictionar intitulat La Region Danubienne,4) ambele lucrari curióse, fruct pentru densul al multor cerce-

1) Florenta, 1885. Estrato dalla Miscellanea" di Filo- iogia, dedicata alla memoria dei professori Caix e Caulk), 2) Paul Broca : Sur l'origineetict /*oration de la dangue basque (Paris 1875). 3) Paris, 1877 ; pag. 477-500. 4) Paris, III série, 1879 ; pag. 536-628.

427 tiiri sciintifice, dér din conclusiunile ciirorapwine vor rémane spre folosul studielor viitOre. Pe langa ideia-rnuma a tuturor acestor incercari antropologice, adica pe lang a.ideiaceltismului pe care cuentusiasm o imbrati§ase §i-apoi tot cu entusiasm o parasise,doctorul Obedenaru, atatin aceste incercari cat §i in Les TKiganes Roumains,1) in Corseset Albanais 2) in Religiositi des Rou- mains 8),interesant mernoriaintemeiat pe Istoria Tolerante1 religiose in Romania de D. B. P. Hasdeu, doctorul Obedenaru, clic, tine morti§ a spune a nu e nici ua legaturl intre Celtil peninsulei balcanice §i Albanesi. Macedonenii, ua parte din populatiunile Serbiei §i Greciei sunt favoritii séi. Craniele lor, esaminate la Paris de el §i dealtiantropologi§ti, ifinspirasera acésta afectiune tenace care, in deosebi pentru Ma- cedoneni, umplu ultima parte a yieldlui,§i pe care, prin scrieri séa din gura, and fu cate-va luni prim-secretar la Constantinopole,Macedonenii i-o arétara §i ei in totdéuna. Pe Albanesi ênsé nu putea WI' sufere §i, de téma ca parintele sea se fi fost de origina albanesa iér nu

1) Paris, in la Nature, 4876. 2) Paris, 1877 ;Extrait des Bulletins de la Société d'Anthropologie. 3) Montpellier, 1878 Extrait de l'Alliance Latine.

128 macedo-rornank doctorul Obedenaru. CUirrvoirea betriinei sale m.ame, desgropase la 1874 craniul pi- tarului Hristachesi'lcercetase cu totapetrunderca de care era inzestrat. Dintr'alte puncte de vedere, Obedenaru nu putea se sufere pe Unguri si'n cestiunea israelita, atat de durerósi lit noI, doctorul era un antisemitbotarit si inexorabil. Anil dupi.resbelul independintel, ciindinceputh luptele nóstre cu indéranicia EuropeiI cuinfa- miele Alianta Israelite Universale, Obedenaru ii petrecu cam in paguba cercearilor see istorice, fi- lologice si mai cu semil macedo-romane, cici spre acésta entusiasmul si neobosita activitate a doctorului se intorsese mai cu sthuinti simai cu succes. Rapórtele ense, studieleiconventiunile ') ce se giisesc le ministerul de esterne ne spun cu elocintä cA intealtd ramurii de activitate intraserä patriotis- muli sciinta doctorului nostru. Totusi, diplomatia nu'l impedicii, in 1878 Maiu, a aréta si esplica amicilori colegilor séiMistral, Roqueferrier, Tourtoulon, Roumanilleialtil,ju- deckori la concursul publicatdeSocietatea lirn- belor romane din Montpellier, Cdntul Glutei Latine al poetului de la Mircesci.

1) Conventiunea comerciald ineheiat4 intreItalia §i Ro- mania este semnatà de el §i de prietenul lu T, Depretis.

129

atntul fu incoronat,lerAlecsandriscrise din Mircesci, la 6 Iunia1878,doctorului Obedenaru intre altele Si urmatórele : «Intorcendu-mé de la Bucuresci,am gasitscri- «sot-ea d-vóstrà impreund cu done esemplare din «traducerea cant ului Gintei Latine,i cumusica «compusä de celebrul. maestro Marchetti. Me gra- «besc der a ye respunde, spre a ye mullumi din «Iota inima pentru tot cea'lifácut in favOrea mea, «inlesnind succesulpoesiei melein sinul Juriului «de la Montpellier,i ocuplindu-v6 in grabii cu corn- « punerea musicei ce avea a fi adaptath pestrofele «Cdntulta Latin. «Coucursul inteligent .§i patriotic, adus de d-vós- «trii a avut un resultat fericit. Brosura ce ai pu- oblicat cu traducerea poesiei §i cu note esplicative, «aservit a lumina pe d-nii membri asupra prosodiel «limbei mistre §i ast-fel versurile mele aü qit din «unda

intre 1878 i 1885, doctorul Obedenaru n'a mai publicat decat bro§ura deja citata. asupra Ar ticoluldt 1), §i traductiunea românii §ifrancesA a celebrel ode a lui Al. Manzoni asupra =gel lui NapoleonI, intitulat5. Ii Cinque Maggio 2)

1) Montpellier, 188i, §i Florenta, 4885. .2) Montpellier, 1885. 9

130

Vremea ewe nu §i-o perdea nici odatd. Mai ales in timpii din urrnii, el a lucrat in mod febril la a- dunarea a Lid multime de isvóre pentru studiul lirn- bei macedo-române. S Ad in manuscripte volumi- nose lucrdri dejaterminate, iéraltele aprópe pe sfdr§ite. Citàm urrndtórele :a) Paradigmes de con- jugaison ; remarques philologiques sur les conjugai- sons macidonienne, roumaine et francaise ; b) Colectiune de basme,legende cicdntece, in limba macedo-rornând, cu traduqiunea inromânésca de la Dundre §i in limba francesd. ; c) Doia volume de Dictionar macedo-romdn. Doctorul Obedenaru a lucrat la Mostre de Dia- lect macedo-roman 8) §i la Escriveta 4). condus ca totdéuna in vieca de iubirea sa neter- muritä pentru propd§ireapatriei romane, doctorul Obedenaru a ldsat, prin testament fdcut in tragicele momente ce am véclut mai sus, manuscriptele §i intrega sa avere Academiei Romilne, alcdrei membru corespondent era. Mo.stenitorii seinaturali nu au primit dinteacéstà avere decdt usufructul viager. Voia adauge pentrucompletarea acestor probe de neintreruptd activitatei de dorul sea delérd, un numer insemnat de documente istorice ce a cules

3) Evanghelie Petrescu. 1)Ta§cu Iliescu.

131 din bibliotecile Romei cu privire la istoria trecutului nostru, documente carl sê af1à in posesiunea Aca- demieT Române, precumi u5. Colectiune de 200 de arie, culese si notate de el, si cari sunt n posesiu- neafamiliei.

Ast-fel a fost doctorul Mihail Georgiade Obede- naru in scurta carieri medicalá, sciimificai diplo- matic5. ce a percurs intre Octobre 1866, datain- tdrcerei séle in tériii Iulia 1885, data mortei see la Atena adica in timp de 18 anii 9 luni. Cititorul a putut sè véda din enumerarea aprópe completa a probelor activit4ei doctorului Obede- ndru nota caracteristicai dominanta a acestei vietei plinei folositóre. Acésta nota este entusiasmul care de nimic nu sé indoiesce, catre tote se aventa, in multe reasesce §i,déca e biruit inteunele,laaltele incepefiira obosélk färl descuragiare, cu indoite puteri. NaturA eminaminte entusiast5,doctorul Obede- naru am spus-o de la inceput §i-arisipit activitatea. A reusit camedic, a lucrat cu ardóre in acésth ingrat5 cariera si al asat un nume citat cu laudi in operile succesorilor sel ; s'a incercat in an- lropologiasi'nfilologi5 cu acelasi entusiasm, dér nu

132

§i cu acela§I succes ;alte pregatiri ialtà stäruintA i-arfi fost necesare pe acest terern atAt dealune- cosi de in§eliitor pentru cei nepregiitifi ;infine, in a treia §iultimafasä aactivitdteiséle,doctorul Obedenaru a produs lucrari cari vor remâne §i cari, ca documente adevérateisciintifice, vor servi in verarilor viitori. Entusiasm, vointA,variate cunoscinte iun pa triotism care'l acea se dorescii. inAltarea Wei séle numai intr'un minut, doctorul Obedenarn,lii anii caii a lucrat, a justificat pe deplin cuvintele ce ilustrul Boullaud i le adresa in August 1866, in Sala Actelor Tacultätei de Medicini din Paris : «Felicit principatele dundrene si le urea aye «In tote ramurile Omeni atilt de eminenti ca Dom «nia Ta.»

DORA D'ISTR1A

DORA D'ISTRIA

DORA D'ISTRIA DOR A D'ISTRIA

ncunoscuta Gartenlaube din Lipsca (No,15 din1864),d-rul Schmidt Weissenfels numesce pe Dora d'Istriaeine ungewohnliche Frau ua femeia estraordinara. Doctorul german nu s'a in§elat caci, inteadever, pentru epoca §i mediul in care a trait ; pentru pu- lerea de asimilare cu care fusese inzestrata. §i pe cara citiri §i studie neincetate i-o mareat continut ; pentru scrierile sae a caror varietateinsubiecte nu este intrecutii de cat de multimea lor, Dora d'Is- tria meritä pe deplin titlul de femeid estraordinard. Elena Ghika, celebra dela1855incóce sub numele de Dora d'Istria este fiica lui Mihalake Ghika §i a sotiei lui, Catinca, näscuti Faca. Ea s'a nascut in Eucuresci la 3 Februarit, anul1828,in ajunul celui d'al §éselea résboi cu Ru§ii(1828-29) i pe cand unchiu-seit despre tata,adicaGrig ore

138

Ghika-Vodk era and. Domn in Tera Romanésca. Pene la versta de 14 ani, adici penein 1842, anul suirei pe tron a lui Bibescu-Vocla, Dora d'Istria a stat in Romania, 4i de mica copila i§1 incepu instructiunea literara §i sciintifica cu profesorul casei Ghikulescilor §i'n deosebi al ei, Grecul Papadopolo, care, mai tardiu, deveni profesor cu reputatiune eu- ropént la universitatea din Atena. De altmintret, muma sa, Banesa Caterina Ghika era ua femeia invëtata forte pentru timpul shi. Dora d'Istria spune intr'ua nota din scrierea sa Gli Alba- nesi in Rumenia (pag. 441)ca.Banésa Caterina Ghika e prima femeia romana care a scris§ipu- blicat in limba patriei tiäcarte, §i-anume Pentru Educatia Copiilor de Dómna Kampan (Bucuresci, 1839, tipografia S-tului Sava), opera pe care, nu sc1n1 cum, Iarca intr'al sea Catalog geheral o atri- bue sub anul 1839 la ua aka traductóre, Safta Stir- bei, ine-o dá ca tiparita in tipografialui Eliade. Catinca Gbika, pe care Colson a numesce, vor bind de infizenta ei la curtea lui Alexandru Ghika, «inteligenta cumnata a lui Vodàavea multi tra- gere de ini ma pentru belele-arte §i pentru literaturi Poesia lui Eliade, Vocea, din Poesii generale,este inchinata banesei Caterina Ghika, muma Dorei d'Is- tria, precum §i poesia aceluia§i poet, intitulata La Elena (Octobre 1846, pe vaporulGalathea),din

139 aceiai colectiune, este inchinata Dorei d'Istria, inteu& caletoriä facuta pe Dunare de Eliadei de familia_ Banului Mihalake Ghika, de la Giurgiu la Viena.. Gustul deci pentru studit, citirii literatura, Elena. Ghika '1 supse uä data cu laptele mamei. De la 1842 §i pene la 1849, anul casetotiei séle,. Dora d'Istria, impreuna cu familiasa,locui mar mult la Viena, Dresda, Berlin §i Venetia. In 1846, veni pentru cata-va vreme in Romania, der nurnar in plimbare. La versta de 21 de ani se 'ntOrse 'n téra in dm- pul ocupatiunei muscalesci, dupi conventiunea de la Balta-Lirnan, (19 Aprile 1849)i se dsetori cu nn Rus, oficer de husaa, principele Koltzoff-Massalsky descendintedinspita primogenita a familieilur Rurik, iatemeiatorul imperiului Tarilor. Dora d'Istria urma pe barbatul sea in Rusia, unde stete vro 5-6 ani, pen6 cand, in timpul resboiulur din Crimeia, opiniunile see forte liberale facura pe rnini§trii muscalesci se'i spuna neted ca alta téra, nu imperiul lui Nicolae I, s'ar potrivi §i mai bine cu obiceiurile §i pornirile spiritului. ei. Ua nebiruiti nepotrivire in caractere cu barbatuI sea facu pe Dora d'Istria sé primesca cu deosibita pläcere avisul guvernului rusesc §i de-aceia, ca femeia, reincepu peregrinatiunile cu cari, de feta, intre 1842 §i 1849, sórta o obicinuise.

ii0

Pled. in Elvetia unde'si alese pentru cata-va vreme domiciliul recunoscut, si de unde intreprindea ca- lélatorii indelungi prin t6te térile Europei. Nu sciu hotarit déca in Elvetia séu tot in Rusia unde Iiisäi numai veclu pe barbatul s'eu, Dora d'Is- -tria a pierduti unicul copil ce a avut un baiat din casatoria sa cu principele Koltzoff-Massalsky. In privinta nenorOcirilor casnice, Dora d'Istria putea dice ca D-na de Stan : «mè voia ridica sin-

441

noscutil ce avea in Florenta séü pe strainii ce voia s'o véda, §i a corespunde prin scrisori cu toff aceia cari aveaft recurs la nenumératele el cunoscinte despre populaiiunile orientale. Dorad'Istriaa muritla17 Novembre 1888 inteua Sarnbata, la orele 6 séra, inVilla d'Istria,. la Florenta, in versa de 6o, de ani,9luni si 14 4ile. Prin testarnentul olograf ce s'a gasit dupi mórte-I,. Dora d'Istria, dupà mid legaturi läsatefratilor§i servitorilor sél, institue mo§tenitóre a averei séle din Romania pe Primaria CapitaleiBucuresci ; insarci- neza pe Primaria Florentei a vindeVilla d'Istria in folosul institutului de surdo-muli de acolo ; or- dona in fine prinacela§l testament :ca. "ceremonia imormentariI sé i se faca civil, iér corpulselfia incinerat, ceia ce s'a §i facut inclivade Mari!, 20 in Novembre, faia consulilor romanirus din Floren /a. Cenu§a sa este astaclI depusa inCrematoriul de la Trespianc, departe, forte departe de painêntul patriel pe care blestemul unui obiceia nenorocit nerornanesc facuse pe Dora d'Istria, ca pe multe alte familie romaneibogate (prin bogaiia astui pamênt romanesc) sé'l uite cu desever.sire.

#* La 'nceputul uneia die operile celebrelscriitóre,

142

GliAlbanesi in Rumenia--Storia deiprincipi Gbika (Firenze, 1873),d. Cecchetti,traductorulitalian al acestel lucrari, scrise in limbafrancesi de Dora .d'Istria, a pus bibliografia tutulor publicaliunilor el. Dupa divisiunile ce d. Cecchetti face in activita- teasciinlificài literaraa principesel Dora d'Is- tria intre anil 1855 §i 1873, cititorul va yea cat multei cat de variate erati cunoscintele acestel .scriitó re. D. Cecchetti pune in prima parte a bibliografiel Istoria Literard cu uä clasa de scrieri privitóre la Poesia populard a peninsulei orientale (nationali- -tatile romana, albanesa, serbabulgara §igréca, -dupa cantecele poporului) ; la a doua clasa: Poesia populard a finno-mongolilor ; uä a treia clasa : Epo- peel e ; ua a patra clasa :Portretele literarie(intre carl douè ale lui Eliade Radulescu, unul in L'Illus- tration din 14 Novembre 1868, ér altul, cand cu inórtea lui, in Neologos de la 23Mai si 4 Iuniti 1872). A doua parte a Biblioprafiei coprinde Cestiunile -religkóse (viéta monastica in Romaniai biserica or- todoxa, Rornania §i papalitatea). In a treiaparte, d.Ceccbetti puneCestiunile sociale pe care le subdivide in :Cestiunl feminine (intr'acestea se coprinde opera intitulata Des femmes par une femme, publicata laParis §i laBruxelles,

1-13 radusa in grecesce i italienesce, §idiscutata de multe diare europene); §i Cestiuni de polemicd In contra rrsboiului. Ua alta parte, a patra, coprinde Economia poll- ticd ci agricultura, pe cari Dora d'Istria le-a studiat cu placere intre 187o §i 1873. In a cincea parte gasim n bibliografia d-lui Cec- chetti Cestiunile artistice. Dora d'Istria zugravea cu deosebit talent. La 1854 a espus in Academia im- periala dinPetersburg douetabeluri(paysages) pentru cari a primit de la Juriu uà medalia de argint. InItaliaa mai studiatpictura cuartistul Schiavoni care i-a facut frumosul portret ce dam §i noi inteacest studiU Dinainte de 1844, adica din versta cea maI fra- gel% Dora d'Istria se ocupase §i 'n téra cu pictura. Cesar Bo Iliac spune n Trompeta Carpatilor (26 Aug.1873) ca el avea incolecliunea tabelurilor séle unul semnat Elena Ghika, 1844, §i care represinta un paysage selbatic, luat de unde-ve de prin Bucegi. De altmintreli, adauge acelea§i scriitor,palatul Banului Mihalache Ghica, vornic din Intru §i pre- §edinte al sfatului domnesc in perpetuU, era un a- (level-at museU. Antichitaiile, tabelurile §i sculpturile dinteacest rnuse0 erau citate de Europenii calétori prin Odle române. Se scie cd Banul Mihalake Ghica a interneiat Museul Naiional din Bucure§ti.

144

Sculptorul toscan, Giovanni Dupre,a facut bustul Dore d'Istria,care este citat printre operele de cdpetena ale acestui artist bine cunoscut inItalia §i 'n Francia,. la Paris, undeera rnembru asociat al Academia de Bele-Arte,i despre care Dora d'Is- tria a scris in l'Indépendancebellénique(Athena, 19 Nov. 1870). Anca de cand era in Romania, Dora d'Istria a cultivat cu pasiune musica. Avea uà voce splendida. Mama el, Catinca Ghica, nascuta Faca,. era renumita in Bucuresci, ne spune d. A. I. Odo- beEcu, pentru vocea sa cea frumósa.

Cesar Bo Iliac ne spunei6el8!: «Catinca lui Mi- «halake Ghicai MariOca Spatarului Costake Ghica «eraü cele maifrumóse femelaletimpului,din «cate s'ati vectut in societatea bucurescéna». Er mai la vale, Bolliac adauge :«Catinca lui Mi- «halake Ghica cu vocea de anger de§teptator, blon- «dina-serafim MariLica Spatarului, divina Cleopatta «Imre densele, rapitórea Odobeasca, erau DOmnele «curleipatriotice a luiAlexandruGhica...Voda «Ghica juca in horii care inchiaia tote balurile §i «Dornnele curtel eratt irnbracate feranesce. In Italiaintre1842 si 1849, §i mai peurma, Dora d'Istria a mai studiat musica cu artiti caII Cicarelli, la Persiani §i ii Ronconi. La 1848, Elena Ghica compunea. Ea a facut aria unel poesil a lul Eliade, intitulata hi Istru.

115

In partea a sésea a bibliografiei séle, d. Cecchettr pune Politica,in care Romania si cestiunile politice romane dintre 1855 si 186o ocupà locul deea- petenia. Ua a séptea parte coprinde Istoria,studiele, in- cercarile, biografielei articolele istorice. Romania §icele-l-altenationalitali aleOrientului europén sunt obiectulstudieloricercetarilorpe atatde numeróse pe cat de grabite ale fecundei publiciste. In partea a opta, d. Cecchetti claséza Romany le (le Proscrit de Biberstein, 1857 ; Eléonore de Hal- lingen §i Ghislaine,1871 ; laVeneziana,1867), iér in partea noua scrierileprivitóre laViéta0- rientald(Srrbdtorile romdne, 1861 ;Orientalii la Paris, 1867 ; Schite albanese, 1868 ; Scene din villa srbdsca,868). Pe langaacestepublicatiunii scrierin diare periodice pene la 1873, Dora d'Istria a mai cola- borat pene in ultimiiani aivielei laurmatórele reviste sal intr'énsele despre ea silucrarile ei s'a vorbit : Nuova Antologia, Rivista Europea, .Re- vista Orientald, Revue des Deux-Mondes, Revue Suisse, Revue Britannique, Revue Politique et Lit- tdraire, International Review din New-York, Pan- dora din Athena, Omiros din Smirna, Actele Syl- logului din Constantinopole. In fine, scriitorii cari au studiati judecat viéta§i 10

IG scrierile ei stint urmAtorii :Brockhaus (Conversa- tion's Lexikon) ; Vapereau : Dictionnaire des Con- temporains ; .buckett i Louvet(Dict.de la Conversation) ; Pier (Universal Lexikon) ; Lorck (Frauen der Zeit); Armand Pommier (Profils con- temporains) ; Charles Yriarte (Portraits Cosmopo- lites) ; Al. Rizu Rhangabé (Dora d'Istria) ; Fre- derica Bremer (Nona Corrina) ; AdaM Wolf ((Jd visild la Livorno) ; dr. Schmidt Weissenfels (Ud femeid estraordinard) ; Richard Cortambert (Les illustres voyageuses) ; Radu Ionescu (Dómna Dora d'Istria, in Revista Ronuind, 1861 §i 1862) ; Ce- sar Bolliac (Trompeta Carpatilor,Iuliüi August 1873) ;A. deGubernatis (Illustristranieri in Italia). Dora d'Isria era membra a celor mai multe din Academiele Franciei, Germania, Italia,America, Greciei 5i Turcia europene. M. S. Regele României II conferi medalia Bene- merenti de aur. Prin votul Parlamentului athenian din 1868, Dora d'Istria a fost proclarnata cetiiténAa Greciei ; mai peurma ea cri§tigicetktenia de o- nóre in multe din cetniile Italiei meridionale. La sfAr,situlnotilel ce d.A. deGubernatisii consacra in Dkionario deiContemporanei, se mai citesci urmätóvele rinduri : «Amintirn c'd se face la Bucuresci sub direqiunea

447 s4icu cheltuéla Eforiel Spitalelor Civile uã splendida «ediliune a principalelor opere ale principesei Dora «d'Istria. Ediiiuneaacésta se va compune din a- «prope elece volume in 80. AU aparut deja trei vo- «lume (!); urmiitórele se afla sub presà. Traducto- «rul roman este d. Grigore P. Peretz, care apus «in fruntea traductiunei séle uà introductiune bio- «grafica, facuta de d. Cecchetti §i tradusa in roma- «nesce de d. Sihleanu». Se dice intr'adever Ca esista dinteaceastä editiune cele trei volume semnalate, dérniciBIbliotecele publice nu leposed, nici incomerciti nu aufost date. Trompeta lui Bolliac semnaléza lucrarea d-lui Grig. P. Peretz anal din 1873, Decembre in 2.

* * Din amenuntele biografice cu cari am inceput a- cestä notilai, mai cu séma, dinestrasele nume- rOse ce am cules din completa Bibliografid a ope- rilor principesel, facuta de d. Cecchetti, cititorul a pututvedé sub ce punct de Tederecauth se.se puna acela care s'ar incercase judece neobosita §i fecunda activitate a scriitórel Dora d'Istria. Din primele rânduri ale acestorchie, cand am spas cd d-rul Schmidt Weissenfels a nurnit pe Dora d'Istria ud femeid estraordinard, ne-am grabit a adauge ct intr'adever publicistul german nu s'a in-

118 selat déca, numind-o astfel, el se va fi fost gandit la epoca in care a trait principesa Elena M. Ghica, la natura subiectelor ce a tractat in lucrarile sale si la minunata putere de asimilare a spiritului sea. PopOrele Orientului europén, incependcu Ro- mania si slarsind cu Albanesil, eraa, sea cu deseversire necunoscute sea ceia ce e si mai reit cunoscute pe jumetate, in mod fals, in mod pagubitor. Cu un an inainte de nascereaprincipesei Dora d'Istria, Le Journal des Débats clicea vorbind despre Romani:sunt nenorociti, sunt necunoscuti, ca- rent quia vate sacro,cdcin'anun poet mare, pen-- tru a le buciuma in patruparti de lumevitejiele: sinenorocirile lor. Dora d'Istria, caitoriscriitorii cei mari ai Re- nascerei Orientuluieuropén, de la'nceputul pené la sfarsitul cariereilor, aCt fost totdeunacondusi. de acCsta ideia :sg ne facem cnnoscurt. Acesta a fost cuvintul de ordine,creclul,neinduplecata lor dorinta. Pentru atingerea acestei tinte care care diplomatili scriitoriistraini iiindem- naCt cu aceleasi chinuitórei desesperante cuvinte : faites-vous connaitre!Dora d'Istria in strainétate buniora, Asake in Moldova si Eliade in Roma- nia, alergait pe tote cane,scriaa intote genurile,. intrebuintait tOte micllOcele cesciintai literatura oferiait entusiasmului lor de a se face cunoscuti.

119

Cuvintele lui Eliade :scrig bdeti ! !a4i ridicule §i nenorocitese pricep pentru epoca de atunci minunat de bine. Geografia, filosofia, polemica, aritmetica, roman/e, istoria, economia politica, agrimensurai metafisici luptatorii din vremurile inceputului faceail de tote pe iute, de grabii, Era multe cercetari, fár. multà cumpéna. Sciinra trebuia adusa in /era,er istoria,viéta, credintele si dorin/ele Ora trebuiaa aduse cu energia, cu sgomot, pe ori-ce cale §i'nori-ce mod, la cunoscinla strainakcei. Astfel se pricep, se indrepta/esci seiérta lipsele, slabiciunile, graba si, deci,superficialitatea a- desea ori uimitóre a multora din lucnirile scriitorilor din prima epocii literara a secolului nostru. un fiacaiandru bacalaureat cu fumuri de publicist, un ucenic intr'ale condeiuluiun galopin des lettresde felul carorafurnica, §i la noi §i'n alteéri, redactiele gazetelor politico-literare,póte setifaca mart in ml timpuri pe Asake§ipe Eliade. Mai fericita de cat Asake §i Eliade, Dora d'Istria a intrat pe arena publicita/ii mult,fOrte mult mai bine pregatita de cat ace§ti doivulgarisatori. Dora d'Istria invé/ase in /era§i'nstrainetateclasicismul solidi folositorcarierei de publicist. La 15anix

150 tradusese din grecesce nlimba germana intréga Iliada lui Omer. Urnaniórele, pe cari Eliade §ile facea singur and dejaera profesor §ipublicist, Dora d'Istria le facuse pe deplin §i se obicinuise de mult Lica .cu marile modele ale literaturilor clasice, greco-romana, francesk germanh siitaliana. De aceia, mai rare, mai mici, mai putin bata- t6re la ochi sunt in scrierile ei erorile §i slabiciunile ce se ved in opera lui Eliade §i a luiAsake. Der, ca toil ceicarl suntbine-cuvintali ,teia blesternag de sórtii a lucra pe terernurifecio- relnice, unde aliii n'aa pus plugul, §i deci bogate chiar §i princoliurile lor cele mai singuratice, Dora d'Istria a voit sfaca totul. A tractat istoria pororelor balcanice, der a tractat §i folklorul kr ;a scris despresituaOunea kr politica, der a scris §i despre situatiunea femeiei in Orient .5i de pretutindeni ;s'a ocupat cu plantarea arborilor exotici in Toscana, ders'a ocupat icu istoria §i critica artistica a picturei si a sculpturei. I-ar fi trebuit ua putere intelectuala, un dar de ob- servniunei de analisa, ua penetraIiune incerce- tarea subiectelor §i un timp insutit de mai mult. pentru a puté tracta toteaceste subiecte a§acurn sciinta,cu ceriniele séle moderne, le pretinde de la ori-ce cugetator. D-na de Stael, cu care intr'ale vielei de ferneia;

151 in spiritul de societate, in nobleta ma nierilorsi'n pornirile artistice, Dora d'Istria are ore-care puncte de asemenare, a scris opere cari nici pe degete nu se pot numéra. De l'Allemagne ensé remanesi dupa piirerea criticei germane, ua carte care cu folos se pote si se va puté consultaasupraincepu- turilorliteratureinalionale inGermania,asupra spiritului german de la sfarsitul secolului trecut. Nu tocmai acelasi lucruse pote si seva puté iice despre., bunióra, scrierile principesei Dora d'Is- tria, privitóre la Romani sea la Albanesi. Oui trop embrasse, mal étreint,clice un intelept si precaut proverb frances. Dora d'Istria a 'mbra- Iisat in opera satotegenurile.Pentruce, am vedut mai sus. A fost u5. eminenta 4iarista pe care, nu cerinta imperativaiinexorabila afOieiclilnice, ci boga- liai noutatea subiectelor o indernnaa se produca mult sidetotefelurile, caséfiapentrutote gusturile. Analisele incete, profunde isciintifice, documen- tarea completaatesei,observatiuneastaruitóre, inlantuirea rigurósa a gandirilor, inteun cuvent cernereai rescernerea adeverului, acute cu rabda- rea neclintita a specialistului, aomului caresi-a inchinat puterile mintei uneiai numai uneia din pariIe sciintei omenesti,Dora d'Istria nu le-a cu-

152 noscuti, cunoscut fiind clinul pe care apucase, nici nu putea s6 le cunOsca. Specialisarea deséversita, studiele cu microscopul sunt posibile nurnai in literaturile bêtrane cari, An- tall:I, aü generalisat vreme indelungai cat% acurn, pot, li-e'ndrept, sunt datóre sdespice firul in patru. Dora d'Istria a trait tocrnai inteua epoca care a fost pentru Orientsi Ore nu mai este Arica ?ua epoci de Renascere, de generalisare, de universali- tate in cunoscinle, de ua pofta, ba chiar de uà nein- laturabila necesitatede a sci multe si de tote, ua ,epoca pe clue toutes proportions gardieso putem compara cu epoca lui Ronsard in Franciai cu aceia dinaintea sidin timpul lui Herder inGer- . mania. Creeri admirabil de bineorganisali,inteligente intr'adev'& superiOre, ua neintrecuta putere de munca dér, dupa cumciiserarn, ut neinduplecata pofta de a face de tOte. Acéstal nota activit luiRonsard, Ini Herder, luI Dante,si acésta'i nota-si magnis componere parva fas est activitatei scriitorilor dintirnpuri Renascerei nóstre literare si sciiniifice ; acéstal nota .ce se percepe mai larnurit inoperileprincipesei Dora d'Istria. Potrivit acesteipofte de aface de tote sideci varietaiel scrierilor lor, toff acesti luptatori sprin-

153

-tenidér numai sprinteni cercetag pe ogorele sciin- icC siliteraturei, puteau dice cuvintele S-tului Je- ronim :timeo hominem unius libri, §i de aceia faceaa carti multe §i forte multe, feluritesi forte felurite. Cate din ele vor rémane ? Acésta'iintrebarea pe care posteritatea o pune. §i la care, avend in vedere pentru dreptate consi- deratiunile ce espuseram mai sus, ea va respunde : puIine, forte puiine din operile cele forte multe vor rémane a fi consultate spre folosinta viitorului, dér cunoscendu-se efectele bine-facétóre ce aceste opere avura când e§ira la lumina, meritulscriitorilor de atunci§i Dora d'Istria ocupa printre den§ii un de frunte,Meritul scriitorilor pentru vremurile lor mic nu va fi.

IULIA B. P. HASDEU

JC,7ec:,

IULIA B. P. HASDEU

JULIA R. P. HASDEU

Le ciel de ses élus devient-il envieux ? Ou faut-il croire, hélas ! ce que disaient nos péres,

Que lorsqu'on meurt si jeune on est aimé des dieux! (Musset : A la Illalibran).

(0, d and, in 1883, d. Wychgram, profesor la scóla inalta de fete din Lipsca, visita institutiunile superióre de cultura feminina ale Parisului : liceul Fénelon, scólele normale de la Sevres §i de laFontenay-aux-RosesicolegiulSévigni, pentru a stringematerialul necesar scrierel séle Das weibliche Unterrichtswesen in Frankreich9, inve- ;awl german ar fi putut vedé pe bäncele colegiu- lui Sevigné ua teneraféta, ua copila de 13ani, inteal carei ochi §i pe a carel fruntestralucea lumina cea mai intensa, deri cea mai ging* a sciin- Iel rnoderne.

1) Leipzig, editura Reichardt.

160

Si déca profesorul ar fi cerut iaci, precum ceruse la liceul Fine Ion, compositiunile scrise ale ele- velor, mai presus i mai mult de cat ale celor-l-alte, cornpositiunile frumbsei copile cu ochii marli fruntea lati l'ar fi oprit indelung in cercetarile séle,si l'ar fi pus pe ganduri prin bogatiai noutatea insusi- rilor lor. Caci, intr'ênsele, Germanul, rivnitor dupa callie- pia nativa aFrancesilori dupa destoinicia, die Geschicklichkeitder Franzosen in compositiuni, ntr'ensele, clic,el ar mai fi aflatialte insusiri : independintajudecatil, multimea cunoscintelorde tot felul, fenomenala pricepere de coordonare a a- cestor cunoscinte,i noutatea vederilor personale in subiecte de mult invechite. Venit din liniscita, din multliniscita si studiósa Lipsca, unde intr'un secol, pote numal uà data séa de doué ori se trece peste legile fireii, chiar de pe bancele scólei, scolarul intrece pe profesor, de sigur ca invetatul german ar fi cerut sé véii sé admire pe minunata eleva care, ca odinióraHortensiala Roma si Jane Gray laLondra, gramädiaasupra farniliei, asupra institutiunel in care lucrai asupra cetatei in care traia, alesele onoruri ale mintei. Copila care, si'n Paris si pretutindeni, entusiasma pe toffcelce o vedeaa si o audia0, si care arfi entusiasmat pe d. Wychgram ; eleva care intr'ade-

161

vér trecuse peste legilefireli, cu ua putere cum rar se vede, intrecea ateptarile tuturor, era ua Ro- mann, era Julia Hasdeu,fecióracareiaparinlii din iubire siprofesorii dinsciintaipreclisesera pentru viitor cele mai splendide victorie inlupta Adevérului, in viéta socialà, in tot ce omul iubesce sea urasce aci pe pament. Si IuliaFlasdeu a muritSambata, la 17Sep- tembre 1888 ! Omul nasce. Pentru ce ? Carel tinta astei jalnice aciuni ? A trai sect a rnuri ? Poeta Louise Bertin intreba : Si la mort est le but, pourquoi done stir les routes Est-il dans les buissons de si charmantes lleurs ? Et lorsqu'au vent d'autornne elles s'envolent toutes, Pourquoi les vei partly ci'un oeil mouillé de pleurs ?

Si la vie est le but, pourquoi done sur lesroutes Taut de pierres dansl'herbe et d'éPines aux fleurs ? Que, pendant le voyage, hélas ! nous devons toutes Tileher de notre sang et mouiller de nos pleura ?1)

Acésta intrebaresi-adpus-o in resl4ireavécu- rilor tote sufletele ranite de durerea morçei, ér res- punsul ei nu ne va fi dat de cat atunci cand, dupa cuvintele lui Musset, Durnne4ea singur va spune omului taina nepetrunsä al acestui «pentru ce ?» al creatiunei.

1) Louise Bertin : Les Glanes. 11

462

Pen6 atunci, pen6 cand omul se va inala,séu va fi inältat iérasi catreDumnedeire, nol cari rè- mânem in urma celor cad se duc, noi cari inotam Arica in valurile sdrumicatóre ale yield, ne simtim mânglliati sciind cà cei dusi aCt ajuns la termul li- niscei eterne, acolo unde nu este nici jale, nici durere, ci numai senina §i dulce fericire. Iulia Hasdeu dice inteuna dinCugetdrile séle : «La vie, c'estune rivi: requ'on traverse ila nage ; ceux qui arrivent plus Mt it l'autrebord sont les plus beureux». Si pentru ca, dupá credinta luliei Hasdeu : Tout finit ici-bas, tout recommence ailleurs, ni-este consolatóre §i iubità sarcina de a spune aci cum a'nceput §i s'a sfârit ca ua". di de Mai viéta tinerel fecióre ; cum a trecut prin lume ca uä stea strAlucitóre Julia Hasdeu. Acolo, unde reincepe viétaeternA, in acele un- discovered countrys de cari vorbesce Hamlet,«ne- descoperitele tinuturi» ale Ideieisublime, viéta fe- ciórei se resumä Si se va resuma in absoluta fericire. Aci jos,seninulvieteiséle s'asfar§it cu nori negri, fericirea inceputului cudurereasfarsitului, liniscea sufletului cu trasnetele nenorocirei. Printeta lovi tura care ne face së strigam cu poetul : 0 Dieu juste, pourquoi la mort ?0 1) Alfred de Musset ; l'Espoir en Died.

103 viéta luliel Hasdeu posedecontrastul cel mai violent. Pe clilele celor 19 ani ai sei se intinde,legan- du-se in mod ingrozitor,culorile azurii i vesele ale lui Greuze Si Vanloo, duke/ai blândeta pene- lului divin al lui Rafael, si-apoi tonurile, asidice gemetele sumbre, dureróse isfasiatóre ale lui Goya si Zurbaran.

Iulia Hasdeu s'a nascut la 2 Novembre 1869 in B uc uresci. La versta de doui ani i jumetate, atunci and celor mai multi copilasi li se adreséza fined in gun- gunele virgilianul incipe, parve puer, risu cognos- cere matrem, Iulia Hasdeu citia deja, de si nu putea pronunta bine tote cuvintele. De atunci, trecu peste legile firei. Doboriti de iubirea in care ti infksaii si indum- necieiaa copila, piirintii nu se temura, cine s'ar fi temut ct Firea, ca barbara dusmana, avea sesi re's- bune infiorator asupra acestei fenomenale precocitAti. La 8 ani,ea depuse esamenele claselor primare la Saila de baieti din Verde, al Carel director era re- gretatul poet Scurtescu. La versta de i i ani, fetita terminä cele patru clase gimnasiale la liceul St. Sava, si fu premiatii impreuna cu elevi de ministrul instructiunei publice de pe atunci, reposatul Vasile Boerescu.

161

Necesitatea psichica, firéscan acest admirabil or- ganism, de a studia, pricepei stapani cat mai mult din cunoscintele spiritului uman, d'atuncichiar o silia se iésa din cercul micelor ocupaIiuniale claselor gimnasiale. Musica, n deosebi pianul, fu unul din studiele ce inv'eta de atunci ca ua petrecere artistica. Conservatorul nostru o premia. Studiele, esamenele, conservatorul, cu uniformita- tea lor, nu aruncara nici ua umbra asupra veseliei care lumina intr'una figura gingagi fete. Era'ntocinai ca acele copile pe cari le va canta ea ens41 mai târdiQ : Elles vont a pas menus, Fraiches et rieuses, Chantant leurs chants ingdnus De leurs voix joyeuses.9 Anca de la versta de 9 ani, cantecele Iuliei Has- dea,versurile ce facea petrecendi jucandu-se, are- tau, in licaririle lor puterile, vioiciunea mintei séle. Scria satire in contra profesorilor. D-nil Jacomiri Tanasescu trebue sé fi trecut pe rand cu tote ono- rurile celise cuvin prinversurile elevei-copile. A scrie, a cugeta, a descoperi singura noul ori-

1) Tulle II isdeu :Quin:e _ins (din poesiele publicatein. N-rul 10 al Revista Noue (anul 18880

165 sonturi era pentru Iulia Hasdeu petrecerea cea mai de frunte. Pe când sfarsiagimnasiul, se'ncerca a compune comedil §i drarne. Adora teatrul Lica de cand, co- pi1ii, parintii neputand së se desparta de densa, o aducean in logia lor la Teatru National. Picea Versul la- versta 6-7 ani cu at:1m caldura, in catnn putinedindómnele cari o särutail cu drag la adunärileSocietal-elConcordia, plangean ascultand-o cum spune Sila luiBoliac, .sen Penes Curcanul si Balcanul si Carpatul ale lui Alecsan- dri, indata dupa résboiul neatarnarei. Dupa ce termina gimnasiulla St. Sava in Bu- curesci, pleth insotita de mama-sa la Paris, pentru a's/lua acolo bacalaureatul. Parisul! ora§ de supremefericiri si de cruclii ncnorocire, cetate unica si incomparabila, Qui brille comme un phare éclatant dans la nuit 1). §i cdtre care Iulia Hasdeu se'ndrepta cu nesatin, pen- -tru a privi si 'ntelege intr'ensa sciinta tu cea mai maretä a el eflorescenta. Anca din copilarid, avut-a ore copilaria acéstä fiinta care nu fu de cat suflet ? Parisul era unul din visurile celemai daurite, carialintan bogata imaginatiune a copilei-poete.

1) Tillie H lake : Paris d'anlan.

166

Ii cania si-atunci cum il va canta Si pe urma. Se'nchina ,i-atund cum se va 'nchinaipe urma. inaintea, Cetarei-Lumina. Princesse des cites et du progres le temple, Ofi la science est reine, ot tons les arts sont rois, Ilonte a qui sans flechir le genou te contemple ! x)

Unde ar fi dus-o parintii pentrua'.,1continuasi sfar§i studiele,i pentru a incorona miiretul edificiti al acestei stralucite inteligenfe, déca nu acolo unde chiar pornirea firescii a Iuliei Hasdeu leareta cu i1nice siluminóse probe. panic copila-poeta traia din Ideid, idea via, mare, generósà, umana, totdéuna noua, in perpetua activitate, calda de simpatia, adimenitóre prin nurii eginga iveseli. Puteati ore se"-o duca in Germania ? in Anglia in Italia ?. Poetul dice :

L'Allemagne en travail est un laboratoire Ot l'alambic a froid distille laraison. L'Angleterre, marché du monde, é l'horizon Voit fuh de ses vaisseaux la banderole noire. L'Italie, étalant les debris do sa gloire. Sons le soleil couchant de l'arriere-saison, Est un musée immense et sans comparaison.

l) lune Hasdeu : Paris (l'antan. 2) Eugene Manuel :I'Idle

167

Nici una nu ar fi convenit Romancei care se nu mia Iulia Hasdeu. 0 dusera in Francia, pentru ca, dupa spusa aceluiasi poet : La France est une forge oU l'on fait de l'histoire.

L'idee a flots bridants sort des eanaux ouverts Et la coulee en feu, rejetant ses scories, Donne assez de metal pour mouvoir l'univers. 3) Ajunsä in Paris, Julia Hasdeu intraincolegiul Sévieé, institutiune superiOra de cultura feminina, patronatä de ilustrul liréali avend drept profesori invëlati cari iü véda intinsa in lumea universitara a Franciei. Dnii Giry, Maurice Albert, Roy si aliii dedera Iuliei Hasdeu inve'tatura licealain vederea bacalaureatului indoit. Cu puterile ce avea si cu profesori ca acestia se pot lesne pricepe progresele ce tenéra eleva facu cu pasi ràpeçli, orisonturilece i sedeschiserasipe cari privirea ei le scruta cu barânii siguranta. Si'n literefitssciinte, invetamentul licear frances este simpatic prin excelenp. Si sufletul,i inima luliel Hasdeu nirnic alt nu cereaa in viéIal de cat a iubi fara satia sciinta in tote ale ei manifestatiuni. Fu totdéuna cea d'antaiti in clasa ei. Profesorii citeait cu un fel de afectuósá curiosi-

3) Eugene Manuel :Idée.

16s tate compositiunile acestel straine, pentra care limba francesa nu mai avea nici un secret si care, in des- fisurarea si'n judecata subiectelor de compositiune, areta atata independinta iatata francheta. Se pote ca uncle, cate ua data, se nu fi fost in- tocmal potrivite dupa tiparul traditionalal vecini- cului devoir liceal frances ; tote ensé erau totdéuna cu nota personala a Iuliel Hasdeu. In tote profesorul vedea lucruri none, si de aceia tori, fara tema de a fi falsi profeti,iipredisera cel mai stralucit succes la esamenele de bacalaureat. Trecu in Iulie 1886, iiSorbonna, atatesame- nele de retoricacat sicele de filosofia,iute,si- gura, liniscita. Succesul fu astfel cum spusesera toti : stralucit.

In Novembre 1886, Julia Hasdeu, acurn studenta, mai via ce totdéuna, mai veseld,maibogata'n puteri si patima pentru 'nvetatura, se'nscrisepentru licenta infilosofia la Facultatea de litere,in Sor- bonna Parisului. La 4 Novembre se descbiseracursurile. La 2 Novembre, Julia Hasdeu implinise 17 ani. La Rochefoucauld dice :hi jeunesse estunei- vresse continuelle; c'est Ia Pyre de laraison 1).

1)La Rochefoucauld: Maximts..

169

Dinaintechiarfrigurilemintelincalclia0si insutiati puterile tinerei studente. Acum ense, in fata sciintelor inalte, in fata acelei activitati neVermurite pe care, ca prin descantec, o imprima creerului te: ner cursurile Sorbonne, frigurile lui a sci ajunsero in sufletul si'n inimaIuliei Hasdeu gradul lor de suprema intensitate. Cursurile pentrulicenta 'nfilosofia,si anume cursurile comune de literatura elina, latina, francesa, cursurile speciale licentei in filosofia,cursurilede agregatiune, unele cursuri ale sailei des Hantes E- tudes, eraft pentru studenta-poetapetrecerilecele mai iubite. Pentru cei cari au supt conscientlaptele sciintei francese, acestanesaturatapofta dea'nvela, de a citi, de a cugeta intr'una, nu li se va parea lucru estraordinar, cad eisciu cat de suggestive, cat de rodnice, cat de bogate in stimulante suntcursurile universitatei francese. C. A. Rosetti imi spunea uddata cà nici un orator nu l'a facut se adore mai mult un adever si se voiésca a'l urmari sub tote formelelui, decat on- care profesor,ascultat ua oil la Sorbonnaséti la Coll?ge-de-France in Paris. Pentru at, adaugea nemuritorul publicist, nimeni, cred eti, nu a putut se' imi lithe mai cu iubire caleapentru ca, pe urma, eft singurliltvoia se intru in templulsciintel.

170

Profesorul Universit*i francesenull danumat sciinta, Ii da 5i iubirea sciintei ce profeseza. In a- cest stralucit prisos sta marea5i peneadi incomparabila gloria asciinteifrancese. Va fi ,intrecuta pote in bogatia faptelor, in erudita legatura a de- ductiunilor, incercedirile 5i descoperirile geniale; ii va remane ense totdéunadarul de a te facese iubesci. Din acésta imensa caritas generis humani care este lauda neperitóre a Franciei, sciinta francesa

are partea cea mai punt Onórei recunoscinta ! Astfel fiind, lesne se pore intelege cu cat foc Iu- lia Hasdeu incepu studiele sele. Ce munca !ate cetiri !ce 5irlegatde inalte cugetari ! Intrecere superba pe ua cale pe care, pentru a a- junge la culmea Adeverului, trebtfie se asucli, sé te chinui, se'ngenunchi inaintea problemelor ce Sciinta immense reservoir aux gouffresinconnus! le'nfaci5eza fan\ incetare sufletelor alese, inteligen- telor superióre. Cu «spaimasfanta» de care vorbesce cel care scrieacesteranduri5i-aduceaminte de gandirile ce spuntact in mintea sa, Iacursurile de diminéta ale Sorbonnei,cand seuitaIafigurile palite iostenite ale studentilor cari adormiserala. cliuà luptandu-se in munca sfaramatóre cuPlaton sett cu Tacit.

171

Versurilelui Paul Albertdespre studenIiiim litere :

Galériens de rintelligence, Defricheurs de l'antiquile. Vous clue l'on nourrit de science Et de gigot souvent &é, Quand avez-vous dans la rosee Laigsé courir vos pieds pesants, Rafraichir votre Arne embrasée Au souffle embaumé du printemps ?1)

Siversurile Juliel Hasdeu

Je vois les étudiants, les habits dechireq, Nourris de haricots et chantant des cruelles, Sur la paille dnrmir, de Virgile enivrés. 2) vor fi totdéuna adeverate. Oboséla, greutatea cugetarilor cari apesáasupra mintei lor, uneori lipsa, cad nu milionari frecuenta Sorbonna, adeseori descuragiarea, arunca peste aceste tinere figuri velul intristarel intunecate sal pe acela al taciturnitalei senile. Cu Julia Hasdeu lucrul nu merse astfel. Mai usóra decat Camila lui Virgiliu, tenéra poeta se plimba printre standsipeste piscuri cu ua destoinicia intearipata.Sciintaera pentru ea uà gradina. Nici una din problemelecugetarel nu cma

'1) Paul Albert : PoésiPs posthames. 2) Iulie Hasdeu ; Paris d'antan.

172 pentru multi vreme fruntea senina a feciórei. Su pasarea,tristcp,preocupatiunile cariinfasOra in ncgurd priviriletenerului, ofaceau glumésca : Nousrions des yew: cernés Et mouillês de lamesI) Urma atateai atatea cursuri, si tot avea timp a lua lectiuni de canto u mult cunoscutul tenor Wag nerian Lauwers i lectiuni depictura cupictorul Maillart. Lisa indatapenelulpentru a luacondeiul si a face planul conferintelor ce trebuia se lira pe rand sub directiunea profesorului, in fata studentilor, la Sorbonna. Cand vorbi intr'un rand despreLogica ipotesei §i plimba peauditoril sei de laAristotele care a numiti introdus ipotesa in cercetarile filosofice sciintifice,i pene la scólascotiana care,. cu Tho- mas Reid, gonesce cu deseversireipe nedrept ipotesa dincercetarilecugetatorului ;candlämurit, bine legiat si cu nenumérate probe luate din astro nomia, fisiologia, Elosofiai filologia, Iulia Hasdeu areta ct ipotesa cauta forteadeseori insciinta se precedd esperienta i demonstratiunea, si combatu, ea tenera fats de 17ani,argumenteIe scóleisco- tiane sprijinind tesa sa pe marile nume ale lqi Co

1)lulin Ilasdeu : Quiwe anp.

173

pernic, Kepler, Huygens, Newton, Leibnitz si Cu- vier, profesorul si studentii se uitau cu iubiresi ascultaa cu placere pe acesta tenera straina, care le areta victurios ca, departe,departe, spre SOre-Re- sare, Roma-Muma a hsat, ca srn Iumiriata Galia, aceiasi putere Lie mintevióia,adânca. ilelucruri noui faptuitóre. Cati din tinerii cari o ascultaaicari nu cunos- ceaCt póte Ora nóstra de catprin Le Paysantin Danube al lui La Fontaine, fura convinsi ca, de la «Teranul Dunarei» atat de elocinte in fata Senatu- lui roman si pene la Julia Hasdeu,iéra romanésca facut-a pal gigantici. Altädata, intr'altä confcrintii de literatura istoricd, Iulia Hasdeu esplicai comenta cartea II din Erodot. Tata! ei studiase cartea IV pentru lamurirea istoriei romane ;fiica, la 17 ani, luacartea II.In Sorbonna Parisului, piirintele Istoriei, betranul Era- dot, primi omagiele recunoscetóre ale unei Romance, care intrevedea in opera neperitóre a Elinului licà ririle stravecbiului trecut al patriei séle ! Si ecourile Sorbonnei, cari nu mai resunasera de numele iubite de Ronda §i Roindniti de candd. Alfred Rambaud vorbise de revolutiunile lul Horia pilui Iancu, resunara acum dinnot'', deaceleasi nume, mai calde, mai iubite, prin vocea tenerasi elocinte a fiicei lui Hasdeu !

17i

Ce reamintiri !ce trecut in veci presinte,i totdeuna durerosJalea aduce cugrabii subpéna'ml tremurânda intrebarea sfilsiAtóre a lui Musset :

Pourquoi promtnez-vous ces spectres de lumiere Levant le rideau noir de Dos nuits sans sommeil, Puisqu'il faut cin'ici-bas tout songe ait son reveil ?) De ce ! ? de ce ! ? Ore sciU eU de ce ! ?

Revin. Sorbonna, cantul, picturai lucràrile séle poesii, legende,cugetäri, drame sch4ate, comedil in- ceputc, material pentru tesa sa de doctor in filosofiii ( Filosofian literatura nescrisei a poporului roman, teodicea, metafisica, logica, psichologia, etica),basme, corespondenIa cuparintele set], incare,adeseori Iulia Hasdeu critica cu un discerniiment icu ua sagacitateestraordinara cestiunileliterare,istorice si filosofice la ordinea clilei in Franciatiestéra sa, tote acestea faceaU se trécii, §i pentru ea, §i pentru parinti,i pentru prietenele séle, timpul studielor ca visurile fermecatóre ale adormitilorinfe- ricire. Asi voi se vorbesc de fericireatatalui ia mamei,i mengrozesc ; ai voi se le zugrlivesc durerea,i mi-e nemärginita mila. Ca Timante, picto-

1) 'Alf. de Musset: Namouna.

75 rul antichitalei eline, arunc velul cernit aldurerel asupra mameii asupratavalni, cari impreunii,ca Rachela in Rama, ii chiama adicopila, sicopila nu mai' este. Pe atunci Si tatal,i muma primiau laude dupa urma fiicei lor, unul in Iéra,cea-l-alta in strainetate, -- si ambii concentrau inmomentul de fao, in presintele trecetor, si trecut, si viitor,i lume,5i fericire, si tot ceiace omul judeca drept sórele stra- lucitor al vieiei, si care in realitate nu era se fia de cat vent si vifor, focipara. Atunci, fet4a li-era 'n viéta. Aveau «lumina», si timpul treceasenin...

Et le temps s'écoulait comme fond dans la bouche Un fruit délirieux sous la dont qui le touche, Ne laissmt apreslui que parfum et saveur.

Sanetósa,puternica,vesela,gluméta sibland- muscatóre, Julia Hasdett lucra inteuna. Lampa ei, siverai iérna, se stingea cu miedul nopiel pentru a se reaprinde dupa 5 sCO chiari mai puine cé- suri de odihna. A trai era pentru ea a scrie, citii cugeta ; min- teaIuliei Hasdeu strabatea fara 'ncetare intreg uni- versul

'1) Lamartine: Jocelyn.

176

Si cand, ca poetului, i se punea intrebarea : Voyageur, voyageur, pourquoi marcher sans cesse ? Pourquoi toujours chercher un nouvd horizon ? Pourquoi sur l'univers répandre ta jeunesse? Pourquoi ne pas dormir quand le sommeil te presse? Pouquoi toujours Ia tente et jamais la maison ?

Julia Hasdeu réspundea ca acelasi poet

rai peur de m'arr6ter ;c'est l'instinct de la vie !J) Sfarsitul lui 1886 si'nceputul 1887 o gasirái o lasara mai gata &cat totdéuna lit lupta. Lucra mereit. In Aprilie 1888 era se' depuna licenta. Peste un an, in 1889, uä data cu centenarul Re- volutiunei francese care a redat oundul drepturile si claselor umilite ale naliunilor consciintaputtrei lor, Julia Hasdeu,pentru obtentiunea gradului de doctor in filosofia, era s6 aducin Sorbonna Pari- sului omagiele séle poporului roman si geniului lui. Atunci norul negru si plin de nenorocire aparu pe orisontul neintinat al acestel viqe. Incepu sé verse sange. Era dupa 'nceputul. lui 1887.Ce 'mi pasa ! dise fedora, si'n faça eroicei sélenepasari toffcreclurã in inocuitatea acestor prime emoptisii. Veni 'n téra.

1) Maxime du Camp : Chants d'Amour.

177 in vacantele lui 1887.Tusia putin.Doctorildin Paris, doctoril din ;era cjiserA cá nu-i nimic. Cel care scrie acesteranduri a vedut-o in Lila 1887, la Curtea-de Arges. Era rutnena,frutnósii,vesela,sveltà intalia-i subtire imladiósa, cu ochil umedi de sglobia fericire, prietenósa si glurneta, fail umbra de coche- aria, inflackindu-se inori-ce discutiunein care Idealul si Arta eraCt in joc, remanand pe parintele sëii in glume si'nsageticurtene,cunoscendtote cestiunile ce se ridicail in conversatiune,--si in tote, cu tote si din tOte respirand viétai puterea mintei in cea mai splendida a lor aretare. Cine ar fi credut atunci ca'n peptul ei cocea reul care nu iérta ?

Alt ! qui done frappe ainsi dans la mere nature, Et quel faucheur aveugle, alfanié de pCiture, Sur les meilleurs de nous ose porter la main ? 1)

Pleca laParis. Ma se agrava din ce in ce. Cu tote rugaciunile parintilor, ale doctorilor,ale profesorilor, nuvoi se'si intrerupa studiele pene in Aprile 1888. Atunci ernoptisiele incepura rnai des. Fu dusà, dupa consiliul doctorilor, la Montreux,

1) Musset: A /a 111«libran. 12

178

intr'acea Elvqia pe care, in alte timpuri, o visitase impreunä cu parinlii sei. Putea se scape, diceaa doctorii. I36 la mergea uainte. 0 adusera in ;dra, o dusera la A- gapia,i teribilai ultima emoptisia se declara pé drum. &Inge le ce versa supse cu desevêrsire puterea fe- ciórei, care luptase cu atata eroism On6 atunci, in cat doctorii cel mai celebri,§i'nOra §i'nstraine- tate, credeat anca in insanetosirea ei. O adusera iérasi in Bucuresci,calatorii lug ubre, negre, infasate in intunerecul amar al desperarei5i'n care nu se zaria, ca lumina aretdtóre, de cat surisul dulce, tristi supus al tinerei fecióre ! O aduceaa iérasi in Palatul derimat §i receal Arhivelor, ziduri vechli mancate de lacomia vre- mei, cetatuii pustia In care soldaiii par poposill ca'n Ora dusmana. 1..Jatacere mormêntala inconjóra colina ; sgomotul via al orasuluiabia se urca,slabitsiconfus, pene in curtea cea mare aArhivelor, in micllocul careia ua biserica informa 'adauge uä culóre mai mult la acest tabel de jalnica paraginire. Inteun ast-fel de cadru sedeseversicontrastul cel violent, care brasdézaingrozitor viéfa fecicirel. Rumenai frurnósa, veselai plina de viéta, Iulia Hasdeu facuse odinióra se rCsune aceste derirnaturi de cantecele ei de fericire.

179

Acum, bóla cea fara rnili secase tOte puterile fe- ciOrei. Diafani n albétal detharmura,Iulia Hasdeu shntea ca, cu, fie-care cli ce trece,viéra scadein peptu-I chinuit. NICI ua mania, nici ua revolta ; regrete si sublima. resemnatiune. Scrisese in Marte 1888, pe patu-I de durere, ua poesia de geniala inspiratiune intitulata Mórtea. Je ne hais point la vie et ne erains pas la mort, Car la mort est féconde et source de lumiére. Ce n'est pas d'un sommeil éternel que s'endort Le mourant qui s'aflaisse en fermant la paupiere.

Le corps rneme qui reste ici-bas solitaire, Quand l'érne l'a quitté pour s'envoler ailleurs, Sert encore au travail éternel de la terre, Et ce sont nos cereueils qui la parent de fleurs. 1)

Mórtea se apropia§ifecióra o a.steptacu surisul pe buze. Cu vocea stinsa der tot calda deiubire,ea'51 mangaia Parea uà vedenia santacare,u.,óra §i stravejia, 1uminós i suriOtóre, se area ochilorin intunerecul bolnav al noi4ei. In cliva de Sambata, 17 Septembre 1888, la orele

1) Iulie Hasdeu : La Mort (din poesiele inedite).

180

2 dupà amiéçli, uitandu-se cu dor in zarea sive- nirului cuni

. . dans un rayon de lumière, Comme une vision légère, Passent les ombrea d'autrefois, 2) Parisul, viéta'i de fecióra, Sorbona, arta si steua polara a mintii séle : Sciinta, sufletul IulieiHas- den isi lua sborul, lin si candid, spre sferele eterne. Cantase in magnifica poesia Solitude, la 16 Aprile 1888, cut cinci luni inaintea mortei, caletoria sufletului in Infinit : Viens, mon time, allons bien loin, Allons dans l'invisible espace, Par ml nul souffle humain ne passe, OCt n'atteint pas l'humain besoin ; Allons-nous-en, mon Arne, loin Et du monde perdons la trace I Allons-nous-en dans l'infini, DePidtalsonder les cimes, Errer dans les hauteurs sublimes ; Dans le cid bleu, abri béni, Tâchons de scruter l'inflni Et de ne plus voir les abimes... La. Bruyere clicea ; (Si la science et la sagesse se trouvent unies en un nthne sujet, je ne neinforme plus du sexe, j'admire».

2) Musset : La nuit d'Oelobre. 3) Iulie Hasdeu : Solitude. Din poesiele inedite.

481

Pe langa sciinit i intelepciune cuvintuldin urma luat fiind in marea si vechia sa accepnune, in scrierile Iuliei Hasdeu noi mai admiram iua alta farmecatóre insusire :gratia feciOrel. Gasesci inteadever inpoesiele ei cea ce Sainte- Beuve spune ca lipsia Eugeniei de Guerin, si-anume la griffe virile ; der acestaputere barbatescitin plasmuirea ideii este temperatii, indulcitd,asidice catifelata de blandela ingenua a ferneii, care de curand a deschis ochii asupra lumei un farrnec mai mult in opera de prima si radianta juneta a artistului. Cititi scrierile dennnei de Sevignéi pe ale fiicel séle, dómna de Grignan; percurgen peacelea ale domnei de La Fayette ; impresiunea finalace yen resimti va fi placuta, iubita, intrega spre lauda acestor pene alese ale literaturei marelui secol frances. Recitin êns ipoesiele Iuliei Hasdeu pe cari Re- vista Noud le-a publicat in n-rul o,i888 si yen vede cit impresiunea finala va aye aceleasi frurnóse can- tan, deri un ce indefinisabil, mai delicat, mai plin de roua sinceritatei albe ; un ce mai spontanda si mai nepregatit in firea lui, si care, lasfarsitul ci- tirei, vE va face seesclamati cu dulcétitcuvintele puse de Iulia Hasdeu in fruntea uneia din poesiele séle : gioventh ! gioventh ! E ua deosebire care se percepe, der care cu greü s'ar puté esprime.

182

Iulia Hasdeu scriecum un copil sejóca, cum paserea canta, cum riul murmura, firesce,fara silinte,fara pregatiri,fdra«mdnecutele d-lui de Buffon». Oh !manecutele, dantelele, rochiele si tote acele- nenum6rate chiffons ale imbracamintei feminine, éca_ un ce pe care scriitórea-fecióra nu l'a avut nici ui data inaintea ochilor sei. Nu 6, de sigur, is'ar fi putut aplica definitiunea femeii de Alphonse Karra hi femme est un etre qui s'habille, habille, se des- habille et se rhabille Din -contra, cu bunul simtI cu puterea de observatiune estraordinara inteua fiinä atat de tenErk. unele din Cugetdrile séle arétà cu cata nepasare, §i adeseori cu cata milã, Iulia Hasdea seuita la femeia-Dantela, la domniOra-Jupon. De altmintrell, éta in ce mod scria Iulia Hasdeft despre femeia. : ill est des femmes dont lesourire est exquis ; «while lorsqu'elles sont laides, leur soniire dclaire- «leur figure d'un rayon de beautd. Ii en est d'antres, «belles milme, qui ont un sourire hideux, repous- «sant, écoeurant. Elles rellvent leur lkire supdri- «eure, retrdcissant leur nqet faisant faire a leur «joue nn pli profond et disgracieux. Cesfetnmes-la, «leur sourire les devoile: ellcs sont jalouses,intri- «gantes, acaridtres, insupportables. On connatt la

183

«femme a son sourire, quand ce sourire lui-meme «n'est pas dtudid a l'avance, comme qui diraitun «sourire de convention». InteuzialtäCugetare,tot despre ferneikIulia Hasdeu dice cu aceiasl dreptate : «La femme a dans le coeur des qualitds exqui- «ses, meldes a tant de ddfauts, que les qualitds en «sont paralysdes,dtouffdes ; la femme esttendre, «mais elle est coquette, et par ladevientinsen- «sible ; elle a les impressions vives et fortes ;mais «elles ne se gravent pas profonddment dans son coeur; «elle est capricieuse et inconstante ; elle est bonne «et gindreuse,mais elle est jalouse: d'olt la cruautd, «son amour pour Pintrigue ; elle est sine:re,fran- «che Wine, mais elle est faible et ldche, d'oa son by- «pocrisie,sa perfidie,seséternels mensonges; «enfin, ses qualiteset ses defauts sont comme les «corps en chimie: les defauts s'y combinent avec les «qualitds, mais ils sont les bases des combinaisons «et ont le pouvoir de changer les qualitis en vices». Pentru Iulia Hasdeu, suprernafericire era de a cugeta, de a citiincárti intelepciunea trecutului, ér in presinte, in naturk in lurne, in cugetare, ceia ce ea intelegea si ceia ce CU ochii séi vedea si intrupa. De la 15 ani, Julia Hasdeu afost sia rémas de pArerea poetului : Libre, on perce la nue ; on rampe en imitant !

18i.

De cand a luat condeiul in mana sipene cand, pe patu-i de durere, abia putend se'l mai Iina, scria Cugetdri pe mid .buc4ele de Baia, Iulia Hasdeu a avut nota sa personala. A fost ia remas ea. $i astfel a fost totdeuna cad, dupa cum am spus, pentru ea era ua necesitate, ua pornire iresistibila a mintei de a scrie, de a produce, de a realisa lurnea de idei cari clocotiau in puternica-i inteligenta. Marele pictor al Franciei, Eugene Dclacroix, dicea ua data :«la stdrilitd n'est point seulement un malheur pour -Partiste ; c'est fine tdche an talent de eartiste. Toute production d'un homme qui 'West «pas abondant Porte ndcessairement lincachetde «fatigue». Si Goethe credea ca «talentuli feconditatea sunt «insusiri forte vecine.» Astfel se esplica cum, de la 1885i pene la A: prilie 1888, Julia Hasdeu a putut gramadi una dupa alta, in ascuns, fara ca nimenea, nici chiar parintii së nu le scia pe tote poesiele, cugetarile, schitele, de drame si comedii, diferitelemateriale aletesei de doctorat, tot atatea probe ale necesitatei de cre- atiune continua, bogata ivaria. In poesieleslitscugetarile séle,fecióra-poetàa atins tote subiectele cari se infaciséza de sine min- filor alese, si nu s'a multämit numai a le semnala

185

ci le-a arétat subt uà fornal nouà, subt altà luminä : Ecii din Cugetiiri vr'o cAte-va. Iiy a des gens qui se disent vertueux, parcequ'ils aiment les .bons ; aimer le mdchant c'est, donc Ure un saint. * Quand onaime une personne,onne songe pas pourquoi on Paime; et tout ee que Pon déteste dans d'autres, on Paime en celle-ci. ,* Les philosophes pretendent hair les com- bats, et as combattent sans cesse entre eux ; c'est comme les grands conqudrants qui prétendent ton- jours (timer la paix. Un wonarque étranger qui regne sur le peuple dont il est aimd, c'esi _comme tine .fleur exo- ique plantee dans un beau jardin d'Europe: le jardinierla soigne et la cultive avec preference, parcequ 'elle est rare pour lui.

k Le bonheur n'intdresse pas dans le thed- tre, ni dansleroman, Et pourquoi ?Serait-ce parcequ'on connait si peu lemalheur,qu'ilnous intdresse? Et le bonheur nous est-il si connu qu'il nous semble banal ? Hdlas ! non. Nous i.onnaissons si pat le houheur qu'il nous par ait invraisemblable lorsqu'il est sans mélange: tout homme, toutetre dolt souffrir, c'est la loi de la Nature. Or, ce qui n'est pas vrai ne touche ni n'inaresse pas. Voillt pourquoi le bonheur est monotone sur lasc:ne.

186

CugetAtOre cu mintea neaburità de nici un pre- juditifi,mergend fár. térni One acolo pene unde o ducea drépta judecatà,Iu liaHasdeu credea cu tdrià in Durnnedeire. Ea dice : Avez-vous entendu, quand la nuit est sani voiles, La vaste mer chanter sa chanson aux étoiles ? Quelle musique, amis ! Dieu parte en cette voix. Sublime créateur de l'Infini, son monde, Dieu prate a rocéan cette basse profonde, Et rocéan chante ses lois. Si'ntealtàpoesid, Pourquoi je suis gaie,scrisa inteun moment de rnelancolid séa de descuragiare Iulia Hasdeu adauge :

... . accusez-rnoi bien de coquetterie. Le malheur tue va;ii taut done que je de. Que voulez-vous ? J'étaisfaite pour le bonheur. Oh! rhorribe gaité qui sert de voile aux larmes ! Souvent a bout de force, et jetant bas les armes, Jo m'enfuis pour pleurer a l'autel du Seigneur. II sait pourquoi devant sa croix je m'agenouille, I/comprend ma douleur, et quand mon oeil se mouille 11regarde a ses pieds mon front humilié... Reul necunoscut de care ténera poetà credeain mornentul and ascris pe Pourquoi jesuis gaie, cä sufere, nu era arnorul.

Oh! nu. Blond Amour aux traits pergans, Ta produis des larmes ; Mais ce n'est pas a quinze ans Que l'on craint tes armes...

187

Idda era totul pentru poetä. JuliaHasdeu nu a véclut in arnorul lui Petrarcapentru Laura de cat partea idealai sublima : L'Ame est tout ; c'est le doigt de Dieu sur la nature. L'Arne ne peut mourir. Et le flot qui murmure, Et les hois, et les monts, et l'univers, un jour, Peut-Atre ne seront qu'ornbre et que fumée, Male nos Ames vivront toujours, ma bien-aimée, Rendant éternel noire amour. Si de aceia, in veselia sufletului,aduandu-si a minte de vaiciriturile amoróse ale acelor poetii poete...... Qui, fous de eens rassis, S'érigent pour rimer en amoureux transis, Julia Hasdeu marturisesce cu sinceritatea incan- tatóre a inimei séle : Les oiseux qui, dans les cieux Et sous la ramée, Roucoulent mélodieux Pour leur bien-aiméc, Nous font rire, Amour jaloux, Mais comme des folles, Car nous nous moquons de vous Et de vos paroles. Er intealta parte, cu aceiasi sinceritate, dér cu o nota mai puternica si mai induiosatóre, Julia Has deu dice : 0 vous, qui de l'Amour me vantez la science, Laissez-moi ma candeur et mon insouciance ! Laissez-moi profiter du lugitif moment,

188

OU par l'âge on est femme, et par le coeur enfant I Laissez-moi libre et gaie errer par les prairies, Sans que mon front chargé de sombres reveries Soit rougissant, ainsi que ceiui d'un voleur ; Laissez-moi dans les bois cueillir le lys en flour, Chaste et pur, virginal et blanc comme mon Arne ; Laissez-moi fuir encore les défauts de la femme, Etre belle sans art, sans méme le savoir, De mes charmes naisiants ignorer le pouvoir Et vivre dans la joie ineffabk et puissante D'avoir mon coeur leger et mon tune inn cente 1). hi adora téra. Departe de densa, Iulia Hasdeu o vedea in veci presinte inainteaochilorinimei,§i uitandu-se la La rosa care, trista si ofilita, se stingea in vasul el-mat-et, poeta 0,ice c'un duios smi- tirnent de dor §i de iubire : Le souvenir qui la dévore Et la consume lentement, C'est l'ombre des bois qu'elle adore, C'est l'azur chaud dn fr rmanent.

Telle je suis, o fleur flétrie, Arrachée a mon sol natal, Je languis loin de ma patrie, Comme toi dans ton fin cristal I and tote operileei vor fi publicate, când tote poesiele §i cugetarile vor fi strinsein volum, ori- cine va; pute se véda clunica placere aacestui suflet ales era Frumosul ideal.

1) Julie Hasdeu : Dédain (din poesiele publicate instu- diul Mout ded. Aug. Clavel inl'Etoile.Roumaine din Septembre 1887).

189

In momentul cand rnórtea I intindea velul asu- prä-1, Iulia Hasdeu ceruse se i secitéscaceva, caci si-atunci, pepragulvielei,eaconsideraca suprema fericire tot pe nemarginitul,i dulcele,§i chinuitorul asci,uátreptd mai sus spre indurn- necleire.

0 delices, o volupte, Ccntempler la: vérité pure, Sonder tes secretz, o Nature, Et ton impassible beauté ! C'est la supreme volupté, Dent le vif désir nous torture... 1)

1) Iulia Hasdeu Solilucle.

...... ".-...". .1. 1.1. ...= " 4". .44.....>. 4- :1 ..1.. il , -A ,,

r -*1 gr.! ) I Z, I

Dióra Hasdeii pe catafalc (du pl naturà de lienita).

Sunt nenorociri a cat-orgróza intreceputerile inchipuirei ! La auclul §i'n faa acestor trasnete mintea nu voesce së créda cä ele se pot internpla. Inima se sbuciurna inteua nelinisce,intunecata ca cerul inainteafur- tunei ;vointa sesgarcesceasupra el insé- i, cu lauzele inghiatate de ua spaimanecunoscuta, omul

191

hi dice sieli nenorocitul ! : nu! nu sepóte! Mila Domnului e mare. Putereaornului afacut minuni. Exista in tot si in tote La armonia sublima. Sunt legi cari guvernii 'mpodobesc viéta. De a- ceia, nu! nu sepóte !E un negru presimtiment care m'atinge cu aripa-ide jalei 'nfricoséza sufletul nieü. 1.1a asemeneacrunta nenorocire ar necinsti mila Domnului, arnimici puterea omului, ar sparge armoniasublimaanaturel, arinfrange§i spulbera legile yield. Nu ! nu sepóte ! hi dice,nenorocitul !acestecuvinte inuimirea ce'i impietresce gandurilei, cand cauta se fuga in lumea visurilor, când, cu sufletuli cu inima, cauta sé se avente departe de realitatea ingrozitóre, pétul sfasiatoral mumel, gemetele sdrobite ale tatalui, jalea celor ce'l inconjóra l'aduc cu tote inaintea nenorocirel, i-o area, i-ospun cu Oa ael infioratóre intindere. Cine, din cel cari, anul trecut, avura mandria§i fericirea de a cunósce pe domnisóra JuliaHasdeu,, cine ar fi putut macar banui nenorocireacareta- dancesce asta-di in desfreul durerei ? Cul s'ar fi phut cu putinla ca tenera fata vesela frumósä, spirituala,plina de vietai respandind in giuru-i farmecul celei mai candide fericiri, va ave se stea asta-cli inaintea nóstra, in cosciugul rece, in rnaiestatea nemiscatii a mortei,gata a incepe dru-

102 mul ce duce la vecie ; fecióra inchinata de cru- dimeaneinduplecata a sórtel, nu iubirei nernargi- nite a parintilor, nu prietenieisincere a multora, nu admiraIiunei entusiaste a tuturor,ci, numai si numai adanc-mahnitei religiuni a suvenirului ? Nenorocire 1 Nenorocire ! «Plangeci, o fete ale Sionului, crinul ce pléca. din «randurile m5stre»canta proorocul pe harpa duiósa a inspiratiunei séle. Er noi, carl scim cine afostdomnisóraIulia

Hasdeu,dicemasta-di: plangeO, o litereromane, lucéférulcare, pe cerul nostru Incaneluminat de pulbere de stele, avea se strMucésca cu puternice rade. $i asta-di, acesta comóra de inteligenti intra in patnentul trist irece, care o primesce cu eterna-1 nepasare ! Nenorocire.! Nenorocire ! $1 noi asteptam. cu romanesca mandrill timpul in care. pentru obtentiunea gradului de doctor in litere si'n filosofia, domnisOra Iulia Hasdeu, ceadrat-nail:1 dintre fiiceleRornâniei, avea se provóce cu sciinta ei admiraliunea stravechei ,Sorbonne a Parisului. at, caruia Revista Nouti a 'ncrediniat jalnica o- nóre de a da feteiDirectorului s&i cea din urma inchinaciune, am audit anultrecut, cu bucuria§i adruir4iune, pe domniOra Iulia Hasdeu discutand inaltele speculatiuni ale filowfiei contimporane, des-

193 ficandi elucidand cu fenornenala petrundereces- tiunile istorice §i artistice, conducend conversatiunea cu sciinta bogata a invetatului de frunte, cu gustul §igratia fascinanta a feciórei. Scena de neuitat lavend drept fond Carpalii §i bulgarul de aurcare se ridiea in verdéla intunecata a mu§celelor, monastireaCurlei-de-Arge§i,§i drept personagia decapetenia pe domnivira Julia Hasdeu, care desfa.5urainaintea ochilorno§tri,iii trambe nesfar§ite, podóbele unei superbeinteligente. Si'n timpul cand domniOra Iuiia Hasdeu vorbia, muma II sorbia din priviri copila, muma vedea in ochii fetei, ca inteui oglindaneauburitä, fericirea. completa, mare, nqermuriti a vietei séle ; dr tatJ citea pe fruntea ei falaviitóre a nernuluisE0,--3i eh,necunoscutul, ascultand-o, me duceam cu gandul La acele frumóse §i inveIate profesóre ale facultaIi- lor de drept §i de litere din Bologna, Laura Bassi, Iulia Manzolini §i Maria delle Donne, §i'mi cliceam ca va veni timpul cand §i Universitatea Bucurescéna va numera printre magistrii sei de renume pe domni- Ora Iulia Hasdeu, care, pe umeri tineri der de yip, avea se pOrtei se urce Lica numele parintelui sett ,Momente de indicibila multamire sufletésca, asupra carora sórtaastacli arunca vett!. cernit al mor;e1. Amintiri indui4itóre pe cari, ca manuchiuri de crini, le depunem pe altarul Suvenirului ! 13

191

Si'ncolo?... incolo nimic ! cad ce pore face ornul and Durnnecleirea l'ingenuchia inaintea cosciugului, hotarul fara trecatóre .alviemei? Sufletul tace,inima se'nchide §i pe dinaintea o- chilor intunecaIi de lacrime tred umbrele fericirilor de odinióra! «Jali-vol. Dórnne, seninul vielel mele» canta proo- TOCIII. A cul viera, o Dumnecleule,fuse mai senina de cat viéta domni§óreiJulia Hasdeu ? Cine nascu ? cine crescu ? §i cine sorbisciinia sub cele mai in- vioratórei albe -auspicie ? Natura grarnadise asuprii-1 tóe darurile ! In Paris, intr'acel focar de sciiniei de arte, so- mitiile geniului francesse uitati cumirare §i cu iubire la acésta fruniOsatenera,carevenise din spre sOre-resare,pentru a damintel saleputerea cornpletà de a se urca pe inaliimile din urma ale sciintei umane. Si veclend-o poeta,artista,cugetatóre, fnvaiii Franciei fericeauo !nefericirefericeau pe nlurna a card inirna cresceailnic adorand succesele fiicei sale; ei rivniau labucuria adanca a tatalui,care mergea la Paris pentru a recolta laude dupe urma fiicel séle ! Si'n timpul acesta,cu surisul pc buze, cuua vointa neclintita §i necunoscend oboséla, domniOra

195

Julia Hasdeir framenta in mintea ei tenéra der puternica cunoscintele fari. nurndr ale sciinlei contimporane. Filosofia, istoria,literatura, poesiii, rnusica, cerceta totul cu pasiune, §i cu acea setenesfar- itä care stapanesce sufletele de elita, inimile infra- carate de entusiasm ! Suia fecióra, eroica prin vointa ca Vestalele Ro- mei ; suia merea, cu OChilinta spre nobilul scop, aventandu-se spre culmilesciin/ei,cand bóla care nu iérta searea infata-l.Voi së suia 'nainte sé uite in caldurile inviatóre ale sciintei durerile nimi- citóre ale trupului. Lupta deérta !Vifor de curagiu generos, der tre- cetori zadarnic ! Ve4u Canu-icu putinta,surise cu tristete gan- dindu-se póte la cei 19 ani ai verstei séle §i se culca supusä pe patu-i Intocmai precum, in vechirne, fiérele selbatice ale circurilor rornane sfiaü mai Cli turbare pe marti- rele crestinismului a caror blandeie angeresca stra- lucea mai cuduieshi; tot ast-fel pe domniOra HasdeO, pe acéstatenera martira asciintei,bóla, monstru farà rnila, o chinui mai cucruclirne,se- cand "inteensa isvorul vieeI, mai iute de cat usuca sórele luiIulitipicaturade apii dupasetósaca- rarnida. $i totul se sfar§i !

196

Acum, sufletu-i tén'er se inalla candid catre splen- dorile eterne. Dumnecleil o va primi inrandurile alesllor ; memoria domnisórei Julia Hasdeti va rErnane pentru totdéuna viain sufletul si'n inima tinerilori tinerelor nóstre ;istoria literatureiro- mane va consfinii ua pagina induiosata poesielor§i talentuluitinerei martire ;vointa sa va fidata ca neperitori stralucit model generaliunilorviitóre, dér totusi, o fecióra,iacum, cand de pe pragul acestui templu al sciinleiiliterilor romane i1 a- dresam ultimul adio si oil' de caw ori in viitorime se va vorbi dedornnióra Julia Hasdea de pe buzele fie-caruia vor sbura cu amaraciunecuvintele negre : Nenorocire !Nenorocire!

UN MORMtNT-POEMA

,-11)esgustat de netrebniciele lumei,parAsit de prietini si chinuit de mari si grele &duff, Dante se plimba odatä in tikerea neintre- ruptii a cirnitirului'de la Pisa acel Campo-Santo faimos in istoria artelor italiane si'n care s'ar crede 6 murmurul ventuluiredestépta din seninetatea rnortei lumi intregi, adormite pentru vecid. Cu privirea perdutä in nesfarsitul amestec al On_ clurilor, Dante trecea dus pe langà fia-care morment, ca un spectru esit din lurnea umbrdor si alunecand de-a lungul aleielor ca purtat de uá putere dumnecleescä. A Océ, a cugeta, a te isolaprin tinein tine, mtiltArnith spiritului care te aventä in ciuda corpului .ce te 'ngreunl se rerruli jos supremii fericire! Si.'n timpul cand marele cugetátor al Florentei, spirit ales in pleiada spiritelor alese, colinda pe langa anorminte ,ca si cum ar fi inceput dletoria din care

198 nici un calator nu se mai reintOrce recalea re care a plecat, un calugar '1 opri §i,amestecand glasu-i strain in concertul glasurilor cariumpleari mintea §i inima lui Dante, '1intreba ce cauta ? -ce voiesce ? Poetul i§i cobori privirea, din inältirnileeterne in cariplana,asupra acestui corp, §i, cu ua voce venind dintr'alte lurni, respunse calugarului : pace ! pace! pace !. Acésta dorinta te coprinde in mrejilel nevedute cand, suind colina Filaretului,intri, pe porta cea mare acirnitiruluide la Bellu, pe sub bolta careia. dilnic resuna suspinele si jalea celor cari vin se aduck pamentului ceia ce pamentului e scris sfit dat. Pace §i isolare !chiar lumea care prin prejuru-II: vine §i trece, calci intr'alt fel ;la sgornotul pa,ilor, §i cuvintele, alt-fel rostite, se aud ca un ecoil lung departat, jalnic 5i obosit, lungo, loutano, piange- vole,stanco,curndice Carducci cantând munca nature. Intrand in aleia cea mare, §i indreptându-te spre biserica, la laturea altarului, pe stanga, un morment ti-atragesi'llpironesce pentru multà vreme privirile.. Doritor de pace senina §i nu chinuita, apropia-te Omule, care credi mOrtea ca uä simpla trecere din asta vale a plangerilor din colo,unde nu e nici jale nici suspine, vino cu fruntea iluminata de radele

9U credit-46 §i cu surisul speranIei pe buze ; vino §i'It vecli visul intrupat in marmura §i'n floa, in fer §i'n fiuturi, in luminele artei §i'n lacrimile induio§dtóre ale iubirei §ieterneiamintiri, contrastele vieel de aci, prevestind cu a lor fire unitatea in perfec- tiune a vielei de dincolo. Nu citi antaiit inscriptiunile ! Nu ;uita-te la lucrurile mute ;tacerea lor e mai vorbitóre de cat ori-ce sta scris. Si marmura, §iferul, §i sticla, bronzul bvor spune ca. acestal mormentul Dom- nisórei Julia B. P, Hasdeu, ndscutd la 2 Mmenthre 1869. Martira iubirei de sciintdsi artd. Mórtd la 17 Septembre i888,--tot ast-fel spune I inscrip- Iiunea dupa uplita de pe laturea anterióra a aka- rului din morment. Totalitatea constructiunil, unica in felul el, sim- boliséza doue sfere :d'asupra, pe pament, sfera ma- teriala cu ocupatiunilei preocupatiunileel; in launtru, sub pament, sfera ideala cu aspiraiiunile et spre infinit ; sat, cu alte cuvinte, materia e espusa din capul locului vederil trecêtorilor, pe cand idealul. e ascuns §i trebue se! caul!. Sus, sthlpii grilagiului sunt suluri. marmoree de veChi manuscrise, legate intre densele cu grilagiul in urzéla de fer a ciruia albul virginal se marita cu verdele azuriti §i cu galbenul de aur, spre a forma, porumbeil ce se privesc pentru a se saruta,§i co-

200 rOnele sprijinite pe arma nebiruita a timpului nostru :condeiul. tanturi legate in noduri gordiane a- tarnä de stalpii de fer ai. intrarei ; de pe vérful acestor stalpi se avénta flacari in sus,totmai sus excelsior! In fata intrarii, dominand totuli cu culórea galbena blajina domolind vioiciunea cefor-l-alte culori se 'mita un tron-biblioteca de ua forma particulara, suslinut de cloud colóne incoronate cu frumje de e- dera, simbolul incurcaturilor acestellumi. Totul e dinteua singurabucata de petra,nalta aprópe de trei metri ; un monolit de Albesci. Pe frontispiciu inscriptiunea in litere de aur :Ma't ,sedi putin!As- privitorule, apropia-te ; totul e atat de vesel si de senin, §i raciele sOrelui se sbegue printr'aceste culori atat de iubitor, in cat III simi inima Ca sE inmOia. Vino ! Jos sunt rafturile bibliotecel ; pe co- torul volumelor colorate se citesctitlurilecartilor §i numele scriitorilor cari sunt, inreslatirea vécu- rilor, fala spiritului omenesc, proba védita Ca avern in noi scanteia Dumnecleirii. Evangelia, cartile Ori- entului stravechiu,Platon,Victor Hugo, Dante, Milton, Petrarca, Darwin, Mickiewicz, Shakespeare, Spinoza, Kant, condeiul, iéra§1,§i'ntr'una, si rnereu condeiul ! calimara, volumele dlórei lulia Hasdea §i portretulei.In interiorultronului, un césornic de bronz incastrat in granit ; a stat la I si

201 jum., cand vieta de aci s'a oprit pentru corpul Tu- lid B. P. Flasdefi.

Sedi pe tron, obositule de munca vieleiseil de fritmentärile durerei ; odihnesce-te §i, pentru cã puterea, ca O. lumina, vine de sus, ridia'fi ochil. De eel pled cu grabire ? Ce'fiincruna privirea ? Ceti slArcesce fruntea ?...A !sciu ! un cap de mort de marmorà albä, incastrat in cerul tronului, cu uä mare gurà deschisi, adânc scobitä in rauntru ast-fel ca sepote biiga pumnul. S'apoi, de ce te sperii, copile al pAmentului §i almortei ? La slfve de la vie a jailli de la mort. Reinalt5,41privirile spre capul de mort,i citesce genialainscriptiune care, ca un irg de margele, inconjurdcapulde mort : LAsaft rdndunicasr,s1faca cuihul.Stijl §i cugetà, privitorule, odihnesce-te in pacea morrnân- tului ;fiu liniscit, mórteati-ed'asupracapului. A- céstal viéta via, cad mórtea i-e temeiul ! .... Acest tron-bibliotec5, orl-cat de intreg laprima vedere, nu este ânc5. ispravit ; am veclut la d. sculp- tor Storck modelul dupe care lucrarea se va ter- minai se va asecia pene la i Maia. D'asupranio- numentulul, vor fi doi sfinxidin petra de Campu- lung, er pe acqti simboll ai enigmei se vaindlta un glob pimintesc de marmori alba de 70centi- metri in diametru, cu cele cinci continente colorate,

902 fara alte indicaiiuni de cat numal trel petricele strà luciaire la punctnrile unde sunt :Paris-Roma--Bu- curesci. Acestmaret globcompleteza pedeplin ideia materialismului pamintesc, pe care '1 represintiiin- tréga parte exterióra. $i-acurn, vino, prietene, sè ne coborim in mor- n-lent :se lass.rn randunica self faca cuibul in gura de mort, er noi se calcam cele clece trepte de marrnura ale scarei pentru a petrunde jos, de unde spiritul se'naltadus pe aripele crediniei. Der rnai Intâiü, un cuvent despre acestäscara. Facuta din fer vapsit negru, cu trepte acoperite de rnartnuraalba, ea este unpont-levis din timpul Cavalerismului. Cele cinci trepte de sus sunt fixe ; cele cinci de jos se pot radica pe balamale, acatan- du-se cu lanturi de o arcada,astfel caspaçiul de desubtul scarii rernane liber, cand va fi se se aFcle uà rem4itä rnortala intr'unul din cele doue cosciuge de fer, avciate acolo de pe acuma. Trecern inainte. La intrare, pefrontispiciU, citim cuvintele intelepciunei senine : Tree:tori, privip d'asupra. Cugetdtoil, cdutag In launtru. Mórtea dvietd. Cobóra! Bta-ne jos. Pentru ce respiratiunea nu

203 ti se 'ngree)e ? Pentru ce nu simII ca te 'nvéluesi te apes1 acel aer nabusitor al altor necropole ? de ce privirele-Il se plimba .liniscitei scanteiatóre de vieta imprejurul ve.a ? Demme !pentru ca de la intrare al simtit ca nimic dincele ceteinconjelra nu'i lugubru cavieta mórta seu camórteafara vieta. Nu esci in morment, esci intr'un templu fà- cut intreg din marmura de Carrara, intr'unul dintr'acele templa serena ale intelepciunei, asa cum le pricepeaü spiritele marl ale vremurilor bétrane. In fund, la oglinda care se asterne pe intreg pe- retele boltel, prelungesce privirile, irreal, in infinit. De-asupra'l un compas, m'esura, deci armonia in e- conorniaprestabilita a Imensului-Tot. De ua parte si de alta, la colturile de jos ale oglindel, pe marmura altarului,doué vitralie, din dosul carora li- curesc doue candele inmajestatea liniscita a tern- pluluii iluminézi doui angeri pe sticlii,chipul frumos si privireascanteietórein arcanelesciintei a FecióreI, in onórea careia templul se 'nalta. Inscriptiunea de pe acésta marrnura,ua masa de altar glasuesce as-fel:

CU VOIA LUI DUMNEDECI

S'ASEIViIRpT ACEST TEMPLU SPIRITIST INTOCMAI DUPA PLANIL DAT CU TOTE AMPNUNTELE DE JULIA HASDEt

20i

EXECUTOR FUND B. P. HASDEO DUPA INDEMNUL CARUIA At LUCRAT scuLpruRA I. GEORGESCU MARMURA SI MOSAIC PRATII AXERIO FERARIA A. 0. CZIPSER VITRALII1 ZIEGLER SI SCHMIDT BRONZ : P. SCHWEICKERT MDCCCAC: CU VOIA LUT DUMNEDECT.

Interiori exterior, acest templu s'a construit fara nici un architect, fail nici un inginer, fail nici un .antreprenor :totul s'a esecutat treptat, incurs de un an, dupl. desemnuri ,i modeluri in carton date de tatal reposatei. Jos, langil altar, la colturi, lipite dealtarsi de parcrii de marmora ai boltei, doue postamente pentru busturi viitóre,de ua cam data pentru done frumóse vase albastre de Sevres cu for! artificiale; in flipaltarului,in centrul templului, bustul Ju- lie! Hasdea din soclul caruia plea inteua parte si alta doue uscióre de fer §i otel cari separa altarul de spatiu cel-l-alt albo4eii carlrepresintadoi sori cu rade de auri argintpe fond azurit. Din dosul soclului este gravat versuldinpoesiaIuliei Hasdeu «Pétrarque a Laure» :

205

Que l'homme airne le beau partout, en toutes choses; Qu'il l'aime dans les flours de juin h peine écloses, Dans les bois, dans les eaux et dans le grand ciel bleu ; Dins toute action pure et droit élevant Udine, Dans un coeur innocent, dans une noble femme : A la lin, ii trouvera Dieu I In spaIiul anterior al templului, la drépta intrAnd, mescióra de lucru a tinerei poete,de carestä un registru acoperit penè acum desute de iscaliturr ale clilnicilor pelegrini, operele ci,idrept scanne, unul acii alte intr'alte par/1, nisce cuburi de Do- mino, ale cdror puncte negre pe marrnura alba ma- siva 41 aft simbolica lor semnificare, caifiA-care punct in acest templu, cacI aice, ca si sus, nu e un singur lucru care sé nu'fi vorbesci cevaidespre ceva dinteasta lurne sea din lumea cea mare si e- terra a spiritelor. Imre cele patru coleme de otel dinteua parte si patru din cea-l-alta, cari sprijinaboltasi'lda uA thria care va infrunta timpul, lanturi auritei ni- kelate, de unde atArna decimi de coreme. Sub scara am spus deja cãsunt douécosciuge. De laturi, pe paretele din stanga, sapat in mamma sipoleit, sub O. stea octogoni cu fondulalbastru, urmatorul cre4 spiritist : «Legea yeligard :Crede. «pCredeiiiDumnedea.Credeinnemurirea «sufletuluI.Credeindarulcomunicarei cuca. «dusi.j Legea morald:Iubesce iajuta. Iu-

206

«besce iajutanémul.Iubesce §iajuta pe cine «te ajuta §i te iubesce. Iubesce §i ajuta fail a pre- «cugeta la folosul tëii.» Pe paretele din drépta, con- tinuarea inscriNiuni din stanga :j Legeasociald. «Nu necinsti. A Nu necinsti pe tineinstall,ca sii. «tecinstéscaalii. Nu necinsti pe alii, ca s-a te «cinstesti pe tine insu'/I.Nu necinsti munca,caci munca «e viéta.j Legea filosoficd. and-atunci. A and «faptul iii,atunci adevérulscii. and nu vrei sa «crecli, atunci nu poli së vecli. and cauci dovada, «atunci gäsesci tagada.» Si-acum, cugetatorule, dupa ce al citit si vel cugeta hi adancimea acestor adeveruri, ridicaT privi- rilepentruallexplica de ce lumina este atilt de vesela, de viai de aniabila, inteacésta cripta in care poesia pare a incalcji inimaia insenina sufletul. Plafondul de un albastru admirabil iferestrile luminatorului de sus cu angerl trandafirii, precum §i oglinda din firida plafondului,i vor explica lumina inveselitóre a morrnêntulul,i acea simtire de quie- tudine prietinósa ce si-a coprins inima. In luminator pe peretiIlateral!,portretele de familia ale Julia Hasded, fiii-care in cate ua stea de bronz : Pe drépta, fiindspre altar :JuliaHasdert (1869-1888), Bogdan tatal (1838--), Inlia mania (1840), Tadefi strabunul (1769--1835), Niculae unchiul (1840-1860).

207

Pe sfanga, facend fapi celor din drépta : Alexan- drubunicul( 1811-187o ),Valeriastrdbuna (1800-186o), Elisa bunica (1824-1848), Boleslart mosul (1812-1886). In aceia.si firida, avend stele-portrete de mai sus de donelanturi,chiarinfatabustuluiIuliei Hasdeu,seaflaca§icand arfiinaerun aldoileaaltar,un mic altarsuperior,cutrel busturi din terracotta de o. esecutiune rernarca bila Christ avend la drépta pe Shakespearei la stanga pe Victor Hugo ; din dosul acestor busturi este ua oglindai ui alta oglinda in laturea opusa a firi- dei, astfel cut ambele oglindereflectandu-se ire- flectand tot-odata pe angerii de la feréstra, produc efectul feeric al unui infinit paradisiac. Ne 'ntórcem un moment la altarul cel mare, sub care zac remIsitelepamentesci aleIulieiHasden. D'asupra lui plafondul e compus din doue table de marmura albi represintand ul cartedeschisa,pe cele dpue pagine ale cariiindoite Ia margine peste unghiurile ocupate de candele, sta scriscu aur in opt patraturi albastre numele luiDunneclea :gre- ce3ce, latinesce, arabesce,evrees:e,chinesesce,cu ieroglifi,cu cuneiformei cu devanagari. Si pretutindeni, §i sus, ijos, pe altar,atarnate de larn,-uri, lapicioteletronului-biblioteca; aruncate pe pament, flori, §i iér41 fiori. Manibus date lilia

208 p:enis, par a clice busturile din &ill : Christ, Shake- speare §i Victor Hugo. Flori §i iérà§1 flori, cer §i flu- turii cu ariFele destinse, aninai pe buzele arcadelor, §ése la altarul inferior §i opt la cel superior. Poesiä §i simbolism, in totul uá neturburatd §i placida veseliã, ceva care multdmesce pe cugetator, pe artist, pe trecétor, si le cover§esce unica dorinfa. ce'l stapanesce in cirnitire, dorintapAcei senine, § i deci sborul de nimeni jicnit spre sferile ideale. Te a§ecli pe unul dintr'acele cuburi inchinate Dorn- nului : «Domino». Lasäli ochii sé imbraci§eze tote partile templululi, se vor plimba cu iubire prin tote" colfurile lui, dér la urma se vor pironi tot asupra chipurilor iluminate de candelele ascunseale altarului. Ti se va pärea cAngerii se 'naltii din ce in ce mai sus §i cãprivirile lor scantea de lumina geniului §i de candórea virginitaii. Pareri iubite, cad te fac se crecji ca ace! angeri sunt, cum clicea Dante..

una cosa venuta Dal cielo in terra a miracol mosirare.

In adevér, acest mormént Era pareche, represintl inu'un mod plastic ui poema in douë cânturi : d'a- supra, pamentul cu globul seü icu vanititile séle- de acli péné maine ;in fund, cerul custele§i cu anger! intr'un infinit de lumia.

200

Si ap'i Mormêntul-Poemd, carefärmeciitor va rèrnInd totdéuna, §i când radele sóre1ude véraii vor face séscânteill inteu a. mare de aur, §i cAnd lumina estompatii a clilelor de iérn sa.va catifela vioiciunea culorilor !

'14

C. A. ROSETTI

C. A. ROSETTI C. A. ROSETTI

riasA va fi munca aceluia care, mai tardiO, va nazui a face pentru viitorime icóna corn- pleai adevérata a viqe1 lui C. A. Rosetti. Nu sunt trei and., in istaria;erilorromane din secolul XIX, Omenii cari se fi intrupat cu atata de- plinetate ca Rosetti tot ce a fost .lupta, deci viéta, deci aspiratiuni, in inirnai 'n mintea tuturor Ro- rnanilor. A scrie viéta lui C. A. Rosetti va se dicà a povesti pe largi 'ntr'una vidta Romdnia in Ora si'n strainetate, pe tote téremurile si'n tote direciiunile. In inima si'n mintea acestui ales din alesii poporului roman eraii córde nenurnérate, car! resunaii indatace un curentse punea 'n miscare venind dinteori-ce parte a lurnei. Asupra lui, de a lungul a 5o de ani din viéta cea mai plinai cea mai roditóre a Romanismului

216 se vor ainti, cu vrere onfárä vrere, ochii istori- cului, caci totdéuna sifara gresl, in primeleran- dud ale marilor nostriluptatori, istoricul va vedé pe C. A. Rosetti luptandu-se,alt-felde cattoll, cu uà minte care era nurnai a lui, cu un entusiasm care era numai al lui. Si va trebuiistoricul, cu vrere, onfara vrere, se védi, sconstate ise marturisésca ca puterea acestui om a fost, nu o data, ci de sute de ori, atat de mare, atilt de coversitóre si atat de comunicativa, in cat sate, orase, uã Ora intréga, dese randuri ;Ed multe, locuite de Romani,si'auuitat i mintea, Pvointa, ipornirile lor, pentru a judecai pentru a simti, in momente marete Si hotaritóre,prin cu mintea, inimai entusiasmul lui C. A. Rosetti, «cel mai democrat dintre nol tori», dupa cum declara adese oil Ion C. Bratianu .cand, uitandu-se in ochii cei mari si blanch ai lui Rosetti, citea in .el iubirea cea nemarginiti pentru popori pentru cei ce luptaU pentru popor. De aceiaclic Caa scrie viéta lui C. A. Rosetti -,.va se clicã a scrie viéta României, viép Romfinitd- .61 de-a lungul a 50 de ani si mai bine.

Nu acesta iubita, der mare si doborit6re sarcini voitn a purta asta-cli pe umeril nostri ; nu cu viéta

217 lui C. A. Rosettivoim a insotiportretul pe care ii punem a41infruntea paginelor acestora ci in cate-va condeierëslete, ne 'ncurnetam aareta cu graba timpului nostru ceva din activitatea lui literarä, a reaminti numal uä parte dintr'acest com- plex bogat in de tote. Si mai amain, fià pentru criticul care despica cu ua lupà adese-ori fumura firul de per in patru, fia pentru omul care vede ce este t5i'l spune cum este, ceia ce reiese mai desluitise aréta mai larnurit inteacésta nemuritóre individualitate, este dorinta de a sci totul. Ii faut tout voir pour tout savoir cata sa vecli totul, ca sa scil totul, era unul din articulele creclului lui Rosetti din tote momentele vietei lui. Multamita setel celei nepotolite de a cu- nósce cat mai multe adeveruri marl §i ai sét mai tardiu folositóre ; multamita unel puteri minunate de a percepei de a'§i asimila pe dintregul cele ce se potriveaa rnintei §i inimei lui,Rosetti nu avea preferinte ;Rosetti citea tot. S'ar crede adeseori ca, pentru Omni defelullui,proverbul on ne peat courrir deux liivres a la fois «nu poti tine doul pepeni intr'ua mana» incetéza de afiadeverat. Incepeau de tote si, in limitLle puterintelor deatunci, faceaa de tote órnenil generatiunel in mi4loculcit- reia apare ca protagonist C. A. Rosetti. Armata, la densii, mergea alaturi cu teatrul ; acesta

218 cu politica ;politica cu poesia ;poesia cu comer- ciii tote la. mi loc, unite litreele printeua legatura ce apare strMucitóre ori-cum Ii-aiintórce omul, 5i care legaturäesteveselia,increderea'n sine, neinfranta energia, entusiasmul. Rosetti a fostvesel de cand s'a nascut i,cu cate-va luni inainte de mórte, chinuit de cumplite dureri, nu scapa nici ua ocasiune färã se faca asupra-i una dinteale lui observaiiuni vesele, adeverate siadeseori muscatóre.. pour ce querireest le prop e de l'homme, diceaelcu Rabelais, inteun rand cand citise pchipul unuia din nob un fel de incurcata mirare. In I853 cand plecasecu Stefan .Golescu 5icu Dumitru Bratianu din Paris spre Orient, pentru a cat= se intre in Ora séti se se ducainCrimeia, Rosetti scrie inteuna din notele diarului sea de caletoria :«este 'n natura mea de a glumi»,i, mai la vale, din Malta, la 3 Decembre, inteacelasi diar, el adauge :«inimele ni sunt inchise, der avem un «capital de veselia. care ne sustine». In Ora, probabilintre 1834 5i1837 fusese in armata, sub comanda maiorului Engel. Veseliaii spiritullui '1faceati sé fil adorat de camaradi,5i asprimea comandantului se evapora tótä inaintea unei argumentari hazlii a iunkerului Rosetti.. Boer de vitavechiã,RosettiCalcâ ridend tote

CIO acele ridicule piedici cari despariiaa clasele societaiii romane din vremurile tinerelilor séle. Inprapastia care desparlia pe boer de negulator, Rosetti in prosa si in versuri, arunci tó:e caftaneleiislicele, pentrua'gface ua punte de trecere, a 'ntinde totua apa de la vladica la opinca sia deschide elRo- setti, Cretzén, Obedén si Cornescu librljriã, aaici pravalia, in care matusa lui, Dómna Cornescu, nu putea intra decat dupa ce lesina ua data sett de doue ori acasä, de ore ce cand vizitiul o intreba : uncle mergem, coconiã ? nobila (Minna trebuia se res- punda :la'conu Costake lavisitá...la pravalia La Paris, uncle pleca sè 'nvete dupa 1840 cu Ion Bratianu, Dumitru Bratianu, Rosenthal si unde intalni pe d. Ion Ghica, pe Alexandrii pe Cuza, la Paris, veselia lui Rosetti inviora totdéuna dord si intristarile tuturor. Nimeni nu reusia mai bine de cat densul se in- locuesca unfel de bucate cu uã anecdota, cu na vorba de spirit sea cu ua istoriórá potrivita cu situatiunea incare se gasiati. Nimeni nu sciasepi. mature si besi diretice mai bine odaila de student de catRosetti.«Se maturam, se scuturam, se a- runcarn pebliVanii» cant' el celor cari veniat se'l véda si'l gasiaa «iglindisindu-se» cu acesta insem- nata lucrare. Totusi, cursurile de la CaRge de France, unde

920 in vrernurileacelei,profesati Michelet, Quinet §i Mickiewici erait frecuentate de densul cu uá aten- Iiune neobositii. Focul acestor trel mari «dascall» atunci s'a aprins ininirna luiRosetti, si d'atunci nu s'a rnai stins pene la mórte. Entusiasmul cr: care a vorbit tótii viéta despre ace§ti invetAtori al tine- repior séletefacea se juncã '1 aude or de due ori povestia despre den§ii. De altmintreli, pentru a sorbi cu nesatiii nvép- turile lui Michelet, Quinet §i Mickiewici, Rosetti era pregatit atat de firealui in totdéuna cal& cat§i de invelaturile lui Aristia, profesorul de la Sf. Sava, despre care §i Rosetti §i Ion C. Bratianu cjiceat a- desea :rar om care sefipututsEtiinsufle mai mult §i mai adânc iubirea de patriii §i de lucruri mari ca acest dascal grecI Aristia '1 inverase grecesce arétasefericirile cu carl patriotismul umple inimele; profesoril francesi din Bucuresci (unul era Liébert) §i in urrnii, la Paris,scriitorii §iprofesorii cel marI if deschi- seseraorizonturinetniirginite mai cu deosebire in carnpiele rornantismului ; tot in Bucuresci, doctorul Bernhard Stolz l'invelase englezesce inainte de 1843 si'1 ajutase a pricepe §i traduce pe Lord Byron. Din operile poetului engles,Rosettitraduse §i publica la 1843 poema Manfred, pe care o inso- tesce cu cunoscuta prefatä:Socrate a dis, sétt dad.

221 n'ais, avea de gand sé click ca tot omul e dator se faca ceva bun pentru patria sa», poemi pe care o inchina colonelului Ion Câmpinénu cu versurile : La tot ce e virtute, la tot ce e stintire, La tot ce aduce bine in némul r )minesc, Ai fosti et tu gata ca së te dal jetflre, La orl-ce bine in frunte, Române, te gtisesc! Mi-am invelat eü legea de cand te scid pe tine, Pärint'f, virtute, ter, tu m'al fäcut s'ador. L'acestea der, ca 'ntaia lucrare de la mine, Primesce a ft in frunte; primesce-o ca odor.

Inainte de1843,Rosetti facuse versuri..Poesia din Cestirile de multumire, cunoscuta sub titlul A cur e vina? ei adi populara ;a statin cartea de cantece Darurii Ainoruri de la inceputul edii- unilori pené acurn ;ea este din anul 1839.

Tu'mldiceal udatA cum cti pan' la morte Dragostea ta tOtmie 'ml veT pastra; M'al uitat pe mine, le-al uitat pe tOte, Ast-fel merge lumea, nu e vina ta,

a fostcantatasi se cantasi adi de läutari re la petrecerisiveselii. Tot in Cdsurile de multdmire segasesce siCrintisafericitului cares'a invétat multit vreme prin clasele nóstre primare si gimnasiale. Si acésta poesia, ca si multe din versurile cele-l- alte care se gasesc in Until de multdmire, Rosetti

222

le scria in fuga si cu limba ce '1 era la 'ndernand -pea la 1843, cand nu se adapaseancii pe deplin -dinisvorulcel limpede ibogat al limbei curat populare,i pea cand nu citise :Inca Sfanta Scrip- tura cu ua veneratiune fdra semen. Incele mai multe dinpoesiele Cdsurilor nota vesela,p'albcureasatiricii,sitotdéunatenera se percepe la fid-cevers.Ast-fel era p'atunci, si-asa va remane vita viéta. Cand se intórsede laParis si cand se uita la stareain carese &eau;Exile nóstresi se gandi hi ceia ce ele ar fi putut se fia déca puterea de a munci s'ar fi dat tuturor, si &cà piedicele u- nor legi nelegiuite s'ar firidicat din calea tuturor, Rosettilasaversurile laiiàparte sideschiclend pravaliäunde avu ca«tesgbetar»peWinter- halterpe care'1 cunoscusedin armata,dela Engbel, se puse a publica scrierile tinerilor cad, ca si densul, voiau se grabesca desteptarea Romani lor. Se infiinta Societatea literard care tipari rnulte din scrierile membrilor sel. Traductiuni, calendare, scrieri de propaganda in marginele unel censuri ba- nuitóre si severe, istoril ale némului românesc, calif defilosofid, de morala si romane libraria C. A. Rosetti publica de tote. Cu tinerii cari veneaa se'l intrebe despre versurile lor,Rosettti nu faceanici ca Eliade,nici ca

223

Lamartine, nu le1iced :suntqi genie ! ci,cu sfaturi blande, cu vorbe bunei luminate, le recomanda munca, cercetarile, poleirea cunoscinielor ce aveati, si 'n urrriä, dupa invelatura si veghi indes- tule, adeveratul talent nu avea pe un altul prietin mai hotarit si mai fr4esc de cat pe C. A. Rosetti. Pentru completalui fericire Rosetti se casatorise la 1847 cu d-sóra Grant. Revoluiiunea din1848, dupa peripqiele ce se cunosc si se vor cunósce CU timpul si mai bine, '1 pornesce in Francia unde remane de la 1848 si pené la 1857, and la Paris, cand in Bretania fran- cesii, lalera, langa Clisson. Din Paris, Rosetti a- dreséza Romanilon scrierile :a) Apel catre Omenii ceiliberi;b) D-lor Eliadi TeIl ; c) Apel la tOte partidele; d) Increderea 'n sine; e) treiscrisor'i Domnulur Barbi! Stirbel. In cel noué ani cat a stat la Paris, lhnba scrii- toruluisepreschimba, se inoesce, adica se romanesce si se imbogamesce, asa ca s'ar crede ca nu mai este acelasi scriitorul Cesnrilor si scriitorul Apeluln la tOte partidele. Inteacest timp a studiat cu ua ardóre neclintita. Pentru'a's1hotari bine cre41 sett social si politic, pentru asciincotro va trebuise tinda si pe ce cal se ajunga la minta, Rosetti a framentat indelung in minted sa scrierile tuturor acelora in care el ga-

221 sia ce cauta.Téra 5i cele ce intr'ensa se desever- 5iati erao punctul de mina, lucefarul de la care pri virile'l nu se despironiail. Acum i5i facu fundatorul Romdnulu'i acea edu- caliune completa de diarist, atat de grea 5i de com plexa pentru cel ce CO adeverat voiesce se fia diarist, ér nu se fad din diarism a cincea róta hi carul o cupatiunilor séle. Cursuri, intruniri, discuiiuni, teatru (cand punga i-era durdulia,i lucrul acestase 'ntempla forte rar), corespondenta inerii 5i'n strainatate, colabo- rgiunea la mai multe diare fiancese 5i romane, citirea literaturelnóstrepopulare facura, impreuna cu iubirea soliei i copiilorsei, ca nici macar un singur moment encrgia cea peste fire a lui Rcsetti se se desminta sea se slabesca in lungile 4ile ale exilului. Pregatitcu totceia ce Ora5u1-Luminadit cu prisosinta celor ce scia sé'l inteléga, Rosetti reintra in Iéra dupa peripeliele de ale caror elemente dra- matice chiar adi ne mai miram. La 9121 August 1857 apare primul numér al Ro- nuinulur,diarul in colOnele caruia sta scrisa de 35 de ani,cli cu cli, istoria yield nóstre, a5a curn dia- ristul,luat in fuga evenimentelor dilnice, este adus s'o scria, pentru ca mai tar& istoricul scérna 5i se rescérna aceste documente spre liimurirea deplina a adeverului unul 5i neschimbat.

295

.In primii ani, in Romdnul, fãcea de tote : politica interna,politicaesterna,teatru, literatura, glurne, snOve si principiede educatiune si de.... bon ton. Crease le tiers-état, clasa de miloc a natiunei;ar fi voit se creeze totul, cad totul era de creat in Ro- mania, in ajunul unirei a doue din terile surori. Ii trebuiai Id, itrebuia tuturor, instrumentul cel mai necesar pentru respandirea ideilor,adica limba. Rosetti si-aducea arninte «si povestea cu drag «despre limba vorbita de betraniisatelor venili la «Divan, si cita textual propositiuneacu care unul «dinteensii ii incepuse cuvintarea. Teranul respun- «dea la afirrnatiunile nedrepte ale unuia din marii «boierii ai Mumenieii dicea :la tóle cele spuse de «luminatul boer Kspuns se cade.Acest se cade, «pus la sfarsitul propositiunei, era, dicea Rosetti, de «ua m Iretia antica». Pentrulimbi, el cercetase,cugetasei studiase ani de-alungul la Paris. and se'ntórse in téra, cu totii fierberea ce era'n politica, Rosetti considera ca ui mare si sfantii a lui datoria de a recomanda tuturor limba poporului. La 9 August 1857 aparuse Romdnul ; la 16 Au- gust, el incepe useria de articole (sépte) despre frumusetea poesieii limbei in literatura nescrisaa poporului roman, cu privire la colectiunea Doine si Lacrnnióre a lui Alecsandri ; in ele, spune Rosetti 15

996 cititorilor Roman 10, in ele, mar mult de cat in tote scrierilenóstre, avem se gasim «taina acelei «calduri a inimei care a facut pe poet creator». Versurile dumitale, disese el lui Alecsandri pe bulevardele Parisului cuchi-vaani mai 'nainte, versurile dumitale sunt versurile tnele siale tuturor Romanilor. Ai simiit ca noi toff si ai spus siniiimintele d-téle in limba in care am voi se vorbim noi toff si in care, de vorn lucra si vom inveta, in curand vorn vorbitoo. Intealtd parte a aCestui studia, Rosetti declarft cii poesia populard este pentru Romani ceia ce aü fost Iliada §i Odisea pentru Greci. Lauda adeverata, pe care toli scriitoril nostri de frunte aQ adus-o §1 o vor aduce limbei vorbite de popori cernute de scriitori. Alaturi de literatura populara, adorata de Rosetti pentru frurnusetile ci poeticei pentru limba ci cea mandra si mladiósa, el mai considera ca un alt pu- ternic instrument de lumina si de educatiune Tea- trul, representatiunile de tragedia, de drama si de comedid. In prima Criticd Dramaticd, aparuta in Romd- mil de la '19 Novembre 1857, sub semnatura lui C. A. Rosetti, citim intre altele : «Eram de 16-17 ani cand nascu Teatru Natio- «nal, eram unul dintreprimii actori ce se esersail

227

-oatunci pentru Antiliarepresentatiune, iluiisunt odator cele d'ânthi cuvinte de amor, de onóre, de «patriotism ce buzelemi rostirà pentruAntftiaOra. oEl menvéta pentru furtilia &à a nu rne-nchina la .oórneni

Cine? Ed sirni plec capul la farrnece, la minciuni? Setámditi unuT fanatic, s6 cred ale.lul minciuni? «El me facu a dice pentru tóta viéta mea : Nu, d'a (tenor dreptate Zopir fid pedepsit, Décd libera mea mân i curatd veT vede A lingusi vicleniai talhart a mangdia...

«Lui if sunt dator cele d'antal.... A!çlile frumóse, -evisuri,näluciri, inchipuiri fericite ale fragederju- «neti, ce v'ati f5cut voi ore Cititorii Ronulnulu'i «yor intelege cu ce amor, cu cata sete am alergat 4se ved in verstnicia hal pe acest tovaràs al june- «tel mele....» Rosetti urmézii apol cucriticeledramatice de-a lungul lui 1857 si 1858. La Februaria T858 area se lupta pentru Teatrul National in contra a trel tined din clasa cult5, d-ni.1 C. Cornescu, A. Odobescu si A. Cantacuzino cari, câtesi trei, Cei trei Coconi, cum le dicea ROsetti, ii scriseserii pentru ce nu se duc la teatru romanesc,iRosetti le respundea pe tonul usor si glumet,cu potriviteispirituale IntepAturi.

228

Mil lo era atunci in totà splendórea geniuluisea dramatic. Vorbind deprima representatiune din Preipastiele Bucurescilor (Jol,6Novembre1857) Rosetti dice : «Millo a luat inaintea desvoltiirei artelor in Ro- «mania cu so de ani». In Septembre1859,Rosetti devine directoral Teatrului National si de atunci criticele sunt acute cand de Florica séci Elena (d-na M. C. A. Rosetti). cand de Aricescu care ii instrunala prima din Cer,setorul Orb (Novembre,1859)lira sa cea mai rCtsunitóre, pentru a ctinta jocul lui Millo :

Electrisezi de ut dalà inferni paradis ! Atuncea, peste un tunet de-aplausei bis, Parterul strigi :Vival Romanul Mollier I(sic). Rosetti remâne directorul al Teatrului penè la Sep- tembre186o,cand directiunea se incredintézä unui comitet. Acesta inchiriaza sala lui Millo si in curand incep istoricele certe ale lui Millo cu Pascaly. Cri- ticeledramatice ale lui Rosetti devin din ce in ce mai rare. Cu tote acestea, Rosetti nu se desinteresk nici de teatru, nici de nirnic. Atät cat luptele politice il permiteau, el se tinea 'n curent cu tot ceia ce se producea 'n literatura romand si 'nliteratura straind. Nici ta data lacarte cuadevkratgeniala nu a apdrut, fárk ca printreprimilelcititori së nu fid

229 si Rosetti. Nu',51 legasepreferintele denici ut sce)là in literatura. Romantismul luinu '1 impiedica a iubi pe clasicii pe orl-cine când ii plAcea. Era eclectic cu discerndrnent: admira frumosul ori-§i- unde 'I &Asia. Nu'l interesa nicitimpul, nici locul când §i uncle se produsese cap-d'opera sea lucrarea de talent ce studia. Era frumós6. ? Eraa lui. II placea se repete adeseori inaintea nóstra cuvintele lui Flourens, criticul lui Buffon : j'appellerai toujours grande hi pensde qui me fait penser, voiu numi totdéuna mare gAndirea care me facesCgindesc.

Dupä ce se intense de la Paris la 1844, Rosetti incepu se'§i invete limba ceacurat românesca, pe care a 'ntrebuintat-o in Pruncul Romdn din timpul revolutiunei, intraductiunilefacute laSocie- tatea Literarei (1845 46 47) §i apoi, mai tar- cliO, la Paris, in Apeluri §i 'nScrisorile mai sus pomenite. InvelAtura §i-aluat-o din citirea primelor pu- blicatiuni de literaturà populara',prosa§iversuri, din auclul §i din invetatul limbei vorbità de reran din citirea Bibliei §i Evangeliei, in bunele traductiuni române din vechime. Rosetti citéza cu placere siadeseori cu venera- dune cuvinteleluiIsus,aleluiDavid,alelui

230

Ieremia,IsaiasiDaniel.Ma'nuirealimbei,alegerea frasei si sciinta pentru a ei alcdtuire, de este- rorminescd sea nu, capitalul bogat de cuvinte ce are la 'ndemând pentru investirnentarea cu podóbe artistice a ideiiII sunt date dintr'aceste curate isvOre de limbd romdnescd. Argurnentatiunile, tonul, modul de a tracta ideia, de a 'ntelege cestiunea aduc aminte pe acelea ale lui Michelet si ale lui Larnennais. Rosetti irebue sé fi citit la Paris, fiii inainte, fia dupd revolutiune Les Paroles d'un Croyant, cu aceiasi cdldurd cu care citea cuvintelelui Cristcilndscria Apel latote- partidele. Reamintiti-ve les Paroles d'un Croyant, Psalmii lui David si vro cate-va din infldcaratele pagini ale lui Michelet, iapoi citii aceste bucati din prosa_ dinainte de 1857 a lui C. A. Rosetti : «In adever, stareade astd-clinu este ore caa «naturei cu cdte-va césuri inaintea furtunei ? «Pdmentuluscat pene in panted se svercolesce «sub raclele sórelui ca femeia piicdtósä sub sdrutdrile. «sotului ei,i rirnele se tiréscprin crdpdturile lui «ca viiu1 prin sbArciturile inimelor vOstre. Atmos- «fera plinade miasme inecdornenirea ca legile- «vostrecele nedrepte. Flordle sunt abdtute la pa- «ment ca fedora arndgità,i vermele banchetézd in «inima lor ca arnagitorul in balurile vóstre. Arborii

931

«cei .mari apléca irnperatesca Ior frunte galbenità «inaintea timpului,sifrundele cad pe parnent ca «diamantele corOnelor in clivarevolutiunilor. Stri- «gatul paserilor, mestecandu-se cu sueratul venturilor «si detunarile tunetului cu suspinele poporului, cu «sueratul bicelor si detunarile tunurilor vestesce so- «sirea furtunei, reinviereai mantuirea nature in- «tregi. » Mai la vale : «Curcubeil sant al legei celei noué, cum sänu «cred in tine, cand \red astacli apele potopului abitute «si mórte din minut in minut afundandu-se in abi- «sele pamentului, corbii falfaind pecapetele vraj- «masilor nostri,i porumbita cu ramura de máslin «jucandu-se:de-asupra capului meg. Revoluiiune ! «Scanteia santa asufletuluiurclitor, cum senu «cred iii tine cand in Romania, unde mii de ba- «ionete veghiazape morméntul tëü, caldura'il din «ce ince mai mult desamortesce inimele Roma- «nilor, circula din vine in vine si tresaltà pene chiar «§i péna mea.» Mai la vale : «S'apol, este öre culpes cela ce crede ca natiunea lulva birui ? «Parlite fia buzele ce vor ride, mute fia buzele ce vor «cleveti natiunea mea, cad, cu main pe morrnentul «niaicei mele, spun c'am crecluti cred acum ca Roma-

932

«Ma va se traiésca seu se móra luptandu-se pentru li- «bertate ; ca staia ei lucesce pe ceruri ca sórele « Orientului, §i ca lumea jumEtatede se va apasa vacum pe densa,Romania tota in unire o va ri- «dica pe umerii SE.» Si in fine, una din cele mai marete pagine din cam a scris Rosetti, model de prosa maiestuósa.si inspiratii in care durerea patriotului resuna ca glasul profetului din Scripturi: : «Spre voi dér, tineri Romani, seintórceinirna «mea, caci_numai in inimele cele tinereeste vir- «tutea cea marei adeverata, energia cea necorup- «tibila,curatenia cugetului, vointaceacuratasi «drépta ce nobiléza tot ce se atinge de dénsa;ma- «rinimia, devotamentul, sacrificiul, inspiraliunea, e- «saltatiunea, amorul, flacara cea &Intl§ineatinsa «de niciut patima §ide nici un interes, ce arde «neincetat pentru libertate §i dreptate. «Tineri Romani !pentru lurnea cea noua ne tre- «bue ómeni noui, pentru lumea de libertate §i de «fratia ne trebue suflete tinere, nelantuite cu obi- «ceiuri, suflete drepte, nesbarcite in nedreptati, inimi «ce umede and de laptele maicei lor pot imbratip «cu iubire Romania intréga. «0 !asculta-me un minut, tinerime dulce, lume «noue, lume fàrä margin!, lunie de iubire, fratia §i vdreptate. Iea-me, iea-mE cu tine un minut,caci,

233

«cu tote neputintele mele, teiubesc cum iubesce «mama nadejdile betranetelor séle ;iea-me, cad me «daftie cu totul,din inima ifara tocméla. Eu «nu am a tocmi 5i tine !esteputin, forteputin, «ori-cat de mult a§i aveselldaa, cad sufletumi, «slab de clilele trecute, era se se stinga mane p'un «pament strain, cand tu niC vel duce inRomania «cea mare, unai nedespariita, in lumea de fratia§i «libertate, in imperatia Dumnedeului celui no0, ca'n «miclloculcredit-465i al amorului, se me retrag «langa mormentul maicel mele cum se stinge lu «mina candelei la lucirea sorelui.» Acestea sunt paginele pe cari Rosetti le scria in Paris. Intors in téra, in Romdnul, el line catava vreme, acest stil, der nu trece mult 5i polemiceledilnice, graba cliarismului, concisiunea articolului '1 silesc a parasi frasa lunga, impodobita, plina de morelia in aduceturileiintorsaturile el. Cu 'ncetul, cu 'ncetul, Rosetti e adus pe nesimtite a'5i forma un a ltstil. Frasa scurta, svelta, sagetatore, der merea limpede inrapedea-1mi5coreinlocuescefraselece citaia inai sus. Din fericire, studiele ce facuse, iubirea lui pentru literatura populard, pentru proverbele idictOnele folklorului nostru 11 feresc de strainisme. Stilul se schimba, romanitatea ense a frasei, a intrebuintarei

23 1 cuvintelor in tote acceptiunile lor rCrnane neschim- bata. In ultirnii cinci-spre-clece ani, Rosetti discuta cestiunile intocrnal cum un maternatic demonstra ul teorema.Inductiunile2ideduc.Ounileprivitorela. tesa ce propunea,semenact cu nesceformule, unele dinalteleesind, unele de altele inlantuin- du-se pentruaconchide id quad erat demons- trandum.

Pricepuse cliarismul2imenirealui ;vecluse cu ochil minteiiai inimii viitorul,puterea si marile binefaceri_ce areacéstaincornparabila institutiune de libertate a timpului nostru ;ii cantarise efectele presinte i,ca iKogalniceanu, ca 2i Bolliac Roseti tresalta la audul seit lacitireaunui articol bine cugetat si binescris. Cu renasa in totdd- una tenErai neobosita, el saluta cu vorbe de lauda siincuragiatore cinste aparitiunea unui talent noir in publicistica rot-nand. Pentru el, diarul, sfatuitorcumii de guri cari ilnic vorbesc, era os magna sonaturum al tirnpului nostru, era acel glas puterniccareseridica mai presus de ori-ce in bataliele vieteii cercetéza, judecii, condamna, achità, Iurninéza, dérima, reconstruesc inflacara, arde, consurna tot ce e fiinta sea lucru in ceri pe pament.

235

Si de aceia, 4iaru1ui §i succedaneelor lur, Rasetti inchina fdril intrerupere, cu iubire §i entusiasm, de la 1857 ipene la1885, uà minte §iuinimi cad, printre mintile §i inimele cele alese ale nati unei române, printre cele mai alese vor remâne.

ION BREZOIANU

ION BR EZOI ANU

am cunoscut la Paris, in iérna anului 1881, ,,avenisese-11vétid pe until din copiisi se-si caute de sanetate. A stat vro trei luni in otelul in care locuiam si eft,si 'ntimpul 'Astor trel luni stand de vorba cu Ion Brezoianu,'mi-afost dats wleg Ore-cum firea,puterilei faptele minunatel generatiuni de Omenii lupta.tori, pe cari anu). 1848 ll gasi in flórea tineretei set in toiul barbaIii, gata a birui pena s,i nebiruitul pentru Orai viitorul el. Suntem anca aprópe de acele timpuri, pentru al pe deplin in stare sé le judecam cu adevèrata%le mësura si se le assdam in cadrul celi se cuvine. Istoricil secolului Viitor, privindu-le dinteua, depar- tare liniscitóre, vor pute mai bine de cilt nol s6 le 46

2'12 puna in datorita lor lumina.El vor sci se'zugrii- vesca pe dintregul entusiasmul, a venturile §i credino. acestor Omeni cad gasiaü atilt de firesc siatiltde simplu se facä cele ce faceau, incat la betranete vorbesc de C. A. Rosetti povestindu-ne noue a- ceste fapte, el se mirail adanc de mirareanóstra, ba chiar, adese-ori din privirile lor, .pareaU ca ne intréba : puteam ore face alt-fel ? In randurile d'antaiti ale luptatorilor carl incepura munca cea mare aredesteptarei nalionale sicarl luara tiä parte modesta, der trainica si folositóre, la pregatirea natiunei pentru menirea cea noua, se afla si Ion Brezoianu. Bucurescen, el s'a nascut cam pela1817 §i a avut fericirea surmeze cursurile scólei de la Sf. Sava cu nisce profesori cat% pe langasciintade atunci, aveaU si darul cel rar §i mai mult decat pretios de a aprinde pentru totdéuna in inimile ele- vilor lor focul iubirel de patria §iun dor neinfrenat pentru tot ce este bun, cinstit si mare. Generalul I. Em. Florescu si d. Al. Orescu, reposatul Sc. Filipescu, erauconscolaril lui kin Bre- zoianu. Cu un an seadoul inainte seaflane- muritorul Balcescu. Profesorul de sciintelematerna- tice era neuitatul efor al scólelor, Petrache Poenaru. Cu el, elevii cursului superior esiaU adeseala Ora pentru a mesura mosiele, ca odiniOrii Lazar cu sco-

243 larii sEl. Socotelele de mesuratóre ale tinerilor Sa- visti erat mai adeverate si mal consciintióse de cat ale inginerilor straini cad faceau trébade porun- célai plecau p'aci incolo. MosiaVizurestii, pro- prietate atataluigeneraluluiI. Em.Florescu, a lost mesurata de Poenaru si de elevii mai sus cita/i. Indata ce termina cursurile, Ion Brezoianu fu tramis profesor la scOla superióra din Cerneti, pe a- tunci resedinta judetului Mehedinti. Acestea se petreceau pe la 1837. Cu iubirea saceanesfirsitäpentru respandirea sciintei in tóta Ora i cu acea activitate care a facut-o nemuritóre, vechia Eforia a scólelor hotaresce ca scóla supericira din Cerneti s devina ca un fel de scOla normala de invetatori, scóla de candidaticadindaft cum dicea poporul. In decursul anilor 1837, 1838 si 1839, Ion Brezoianu este insarcinat de ua parte a pregiiti pe tineriicandidafi pemru viitórealor sarcina, éra pe de alta a cutreiera districtul Mehe- (lit*" din comuna. in COMMA, ca se alega locurile unde aveau sefià claditede primaril localele de

«Era mArei induiosator lucru, ne spunea Bre- «zoianu la Paris in Ianuaria 1881, s'6 ne fi vajut pe «elevii mel si pe mine plecand din Cerneti cu trai- «stele la spinare. De cat oil citesc acum prin ga- «zete ca emigrabil germani, dupa ce ajung in por-

212

«turile Americei, pléca cu -traistele la spinare spre «campiri paduri necunoscute,de atatea on imi «aduc aminte de pornirile nóstredin Cerneti. In «vacantele Pascilori 'n Vacantele cele marl incepeam «me'suratorile din sat hi sat. Pranii ne primeau cu «bucuria, cad vedeau pe data ca nu semenam nici «a Greci,niciacatane, nici a zapcii ; ghiceaia ei a ch.' bine mare va esi din munca nóstra. Mésuram, «bateamterusil,le spuneam ce aft sa fad. dupa «planul tramis de Eforia plecam luandu-ne «fralesce cliva buna». In tOmna lui 1839, multurnita neobositei activitati a ha Ion Brezoianu,judetul Mehedintllor deschise 260 de locale de scoll, ér populatiunea scolara se urca in anul acela la 5000 de elevi. Profesorul lucra in Cernetl cu candidaii i 'n anul scolar. 1839-1840 cand, de uádata,din chiar senin, primi prin grabnica stafeta ordinul se vina recede la Bucuresci. La sosire i se spuse s6 mérga la scOla Sf. Sava. Acolo fu inchisi primi strasnica porunca sE nu cumva se' ésa pe unde-va prin oras. Causa a- cestei pedepse care rapia Mehedintiloricólei un minunat profesor, era banuéla lui Alexandru Ghica ca Ion Brezoianuar fi luat si elparte, fia numai prin corespondenta,la complotul urzit de Mitica Gr. Filipescu pentru detronarea Domnului si pro- clamarea unel constitutiuniliberate, in principiele

245 dreia seciteaU multe din cele ces'aticitit mai tarciia in proclamatiunile revoluliunel din 1848. Breioianu se desvinovAti pe deplin de acusaPunile ce 1. se adusesera si, dupà sése luni de 'nchisóre, se reintórse in Mehedinti, nu pentru a continua se 'n- deplinéscii mult-folositórea-i sarcina, ci pentru a lua diun buna de la toll aceia dintreinvecAtorilsi profesorii de prin Cernelii Craiova, care 'I iubiati ca pe un frate mai mare si mai luminat. Fu uà a- deverat'd jale pentru fostii lui elevidin Mehedinti. La Craiova, prietenul lui, Cliiriiä Vrabiescu, orga- nisä un banchet in onórea «mazilitului dasciil», er devil lui, acum inveliitori in p1ñiie Motru, Dum- brava, Bahnita si Baia, venird in numer mare se-si iea diva buna ise-1 esprime recunoscinta lor pentru inveViturile si bunele sfaturi ce le dedese. Ori de due ori simpaticul betran povestea acestà scena, cea mai frurnósai cea mai iubita din vieca mea !esclaMa el, tot de atAtea ori vocea'1tre- murk de 'nduiosare, er ochii i se sc:ildati in lacrimi. Citeai pe faia lui intipArirea nestersä läsase in ininacest'a scen.i, «candclicea voiaU se- «mi sarute mânile,er efl neläsandu-1, me coborii idn curte si plângend de fericire ii skutai pe toll «si in urmä, ne mai putend de ernotiune, trebuirà «se-mi ajute se suiu iéri sciirile de la maniistirea «Obedenului, unde locuia prietenul meü Vrabiescu.

2i6

Se intórse inBucurescisiremase Era slujba._ Eliade care '1 cunoscea '1 lua se lucreze la Curie- rid Romdnesc. Singura gazetá strAinä ce lise per- mitea de censuri se priméscii la1841 1842era Jurnalul de Francfort, din care Brezoianu traducea ate ceva din afacerile Europa pentru cititorii Cu- rieruluT.Eliade facea articolul de fond din care, forte des.5ifara milA, tiiia de-1 sventa censura. Dupa caderea lui Alexandru Ghika, Brezoianu fu chiamat din noU la Eforia scólelori tramis se or- ganiseze §cóla de candidati din CAnipu-lung. Si ad, ca §ila Mehedinti, el desfasurA aceiasi activitate §i, cu blAndetea farmecatóre a caracterului sèQ,sciu sé-sicastigeiubireaMuscelenilorintocmai dupa cum ca§tigase pe aceia a Mehedintenilor. Indata dupa sosirealuiin Campu-lung, (-:(51ele incepura sé mergA atat de bine incat, in1843,Bi- bescu-Voda, visitand judetul Muscel ifosta capitala a primilor domni,i auclind frumósele respun- surf ale elevi!or icandidatilor de invetatori, inAlta pe Brezoianula rangul de pitar §i daruii ua sumA de galbeni200. Anul1848il gdsi la CAmpu-lung unde, impreuni cu ft:10 Ruchreni, Brezoianu pregatea ogórele pentru aruncarea semintei celei noué. AuJind de ini- careadinBucuresci,profesorulpleca repedein capitala pentru a dacapilor Revolutiunei ajutorul

247 sciintei si muncel séle.InOctobre 1848 se afla plin de rnAhnire cu Eliade la Brasov. Se 'ntórse de acolola Câmpu-lung litinceputul lui 1849. Pre- fectul judetuluil'aresta si-1trätnisela Bucuresci unde comisiunea ruso-românii care judeca pe revo- lulionari condamnii si pe Brezoianu la cilte-va lurir de inchiseire.Tênerul profesor ii facu inchisórea impreuna cu profesorul de la Buzü, Dionisie, mal târcjiu episcop al Buzeului, al ciirui prieten ca frate remase Brezoianu pentru totdéuna. Sub Stirbei-Vodá se redeschid scólele. Pentru a_ treia óra organisatorul scólelor normale din Mehe- dinil si din Muscel este chiamat de Eforiisi insnr- cinat cu infiintarea§cólei de candidati din Ploesci si cu organisarea scólelor rurale din Prahova. Dupa ce sfirsi cu bine si acéstil indatorire, Brezoianu se reintórce hi Bucuresci unde este numit cap de can- celariii la Ohtésca Epitropid a orfanilor. Nu mult dupa acésta trece in comisia documentaa ca mern- bru,fltiÜ cu Simeon Marcovicii cu poetul Gr. Alexandrescu, mai pe urma cu Sc. Orescu8icu d. Al. Odobescu, avend comisia de secretar pe neuitatul Filimon. La 1857, dupa tractatul din Paris, la alegerile pentru divanul ad-hoc, proprietatea cea mica din Ilfov tnitnite pe Brezoianu se o represinte la Adunare. El Iut deci parte la actul cel mare, la unireaèrilor surori.

018

and incepu së se agite faimósa cestiunea se- cularisArii rnoniistirilorinchinate,Brezoianufiicea parte din comisia documentalä cu d-nil Stefan Gre- at-1u §i B. P. Hasdeu, sub pressdinta arhiereului Fi- laret Scriban. Atunci avu ocasiunea de a studia cestiunea calugarilor greci din léra sipublica substan tialalmemoriu intitulat :Mondstirile dist, 7nchinate .yi calugarii greci. Dintr'acest studia pe care principele Cuza ii ceru :Inca in manuscrisprinadju- tantul sea Pisoschi, tramisul nostru de la Constan- tinopole, nemuritorul C. Negri il lu5 multe din argumentele cu cariap5rainaintea arnbasadorilor Puterilor Garantei Curei Suzerane, drepturile Ro- mAniei in contra Patriarhului din Tarigrad i in contra unel sumedenil de alti patriarhi, mitropoliii episcopi din Asia-Minora §i din Alexandria Eghip- tului. La 1862, Ion Brezoianu fu nurnit de Cuza-Vodä consiliar la Curtea de Apel din Bucuresci. Dupa 1868, a fost vr'o 4 5 ani §i membru incomi- tetul general al Teatrelor. Brazda ense la care Brezoianu lucra mai cu spor §i mai .indelunga vrethe fu aceia din ogorul scOlel acésta inteua vreme cand totul era la 'iiceputsi totul intelenit. El rëmâne in istoria invetarnentului nostru, printre prirnil dascall al Romania de din- coke de Milcov, ca unul din cel cari ail pus temelia

2 V)

scólelor normale si scólelor rurale. Istoriculviitor al Efdriei scólelor de la 1829 si pene la pagubitO- rea desfiinIare a acestei folositóre instituiiuni, va da lui Brezoianu in randul primilor profesorii orga- nisatori un loc de ravnita cinste. Pentru aceste prime scóle normalei rurale, Bre- zoianu traduse, prelucrai publicä :I) Mehiclainn- tuald; 2) Inv.:-tatorul primar ; 3) Rudimentul agri- col universal ; 4) Curs de agriculturd ci economid rurald ; 5) Despre educatiunea mumelor ; 9) Me- dicina sifarmacia domesticd ; 7) Elemente de istoria stintd. Istoria patriei era ense studiul mult iubit al blan- dului iveneratului me0 prietin.«Cand am dat, «'mi spunea dénsul in 1881, cand am dat lui Bal- «cescu rnanuscrisul din cronica lui Constantin Ca- itpitanul, mostenit din familiA, pentruca se-1 pu- «bike in Magcqinul Istoric, imi saltapieptulde «fericirei sciu ca am petrecut atunci cuistoricul «lui Mihaiü Vitézul ua jumetate de ceas, fericindu-ne «unul pe altul pentru serviciul ce aduceam istoriei «romfmesci.» Fiind multä vreme in comisia documentala, Bre- zoianu cerceta sistudiá cu midlócele ce avea vechile chrisóvei ofise de prin arhive,i cu ajutorul acestora,publica studiul seaMondstirile dise "nchinate ci cdlugdrii strdini, de care vorbiam mai

2). sus. Mai tardia dede la lumina Refonnele Romani- lor i'n tine, cu cate-va luni inainte de mine, in 1882, publicä Vechile Institutinn:aleRonidnilor. Acestea sunt in liniemarlfaptele de serna ale viqei lui IOn Brezoianu. Ccia ce a remas nesters in inima prietenilortineri ibetrani cari Pau cunoscut si1'116iubit, este memoria unei blandeti fara semen si unui entusiasm care nu a 'ncetatde-a.'I incalçli pentrn ori-ce interes românesc pene la ulti- mele césuri ale vietei. Brezoianu apucase tóte timpurile prin cari de la 1821si pene la August1882le-au trecut terile romane si-puted, deci, se apretuiesca pasii cei mari ce a facut Romania de-alungul acestui secol. Era pentru eltiäneasemuita fericire, and vedea -in strainetate numele Romania cunoscut, respectatsi onorat. Inteu a.di, la Paris, dupa ce mersese pentru prima Ora la Legatiunea Romania, irni povestia sera cu lacrimile 'n ochi ca. 'n tineretealiii aü fost pentru Romani timpuri child nu putearn caletori de cat cu pasport turcesc, si 'n tote capitalele Europa la am- basadele turcesci trebuia se merga se-1 viseze. Si aceste timpuri, IOn Brezoianu avea darul de a le povesti minunat de bine, asa curn densul le sim- lise si le intelesese.Memoria ii punea inaintea o- chilor evenimentele,inima ile reinvia, si era LA.

251 pläcere adanth svedi pe bartinul albit de munc'a reintinerind in entusiasmul §i ctildura vremurilor a- celora, când totul era de fácut, dér §i când descu- ragiareai oboséla nu erail cunoscute de luptatori. Printre ace.5ti luptatori, istoricul rede§teptärei nationale va da, suntem siguri, lui Ion Brezoianu locul la care drept are prin cinstea nqtirbità a unei vieti de 66 deani, prin focul cu care a muncit Ia luminarea poporului,ipriniubirea detérä §i de Românism care nu l'a pAra' sit un singur moment hi tótii viéta lui.

GEORGE SION

GEORGE SION GEORGE SION

fost ut epocii eroict liii evolutiunea si'nre- volutiunealiteraturel nóstre, dupt cum a fost ut epoct eroict in proptsirea Români- lor pe tote téremurile activittleilor. S'a ficut, acum cinci-ded de ani, la noi,po1itii, adrninistratiune, financie, istorit, filosofit, literatura. si poesia, cum se póte omenesce faceatunci când nu e nici tradit'iune, nici cale de mai inainte bätt- torit5, nici munct a mai rnultor generatiuni ante- riOre, nici chiar trebuinciósa si priinciósa pregatire a omului care are de gand se fact ceva. Entusiasm färii friu, vointa peste mesurt de'nfla- caratt, ininià catt vreli ut patimt bolntvicios de mare, care voia cu ori-ce pret se ne dqtepttm intr'ut bunt diminéta pe aceleasi culmi alecivilisati- 47 258 unei, unde se aflau de secole Francia, Italia, Anglia, Germania cupolitica,administratiunea, financiele, istoria, filosofia, literatura §i poesia bor. Epica epoca !Mdrete aventuri ! Nu e locul së arEtiim aci cum s'aU introdus, na- turalisat §i mistuit intr'aceste vremuri eroice ale Re- nascerei nóstre lucrurile nouè, pecele-l-alte teré- muri ale economiei nóstre sociale. Vorbim numai de literatura §i de poesia, §i caracterisam intrega e- poca cu vorbele, peatat de entusiaste pe catde imprudente, cu cari Eliade imboldia petinerila manuirea adeseori primejdiósa a condeiului ; scrzeg, bderi ?. Si'ntr'adever, in epoca eroica a Renascereilite- rare, care se'ntinde, cred, de laaparitiunea Cu- rierulia Românesc(rAprile,1829) la Bucuresci §i de laapariliunea Albinei Romfinesci (1Iuniu 1829) la Iasi, §i pene dupa 1875, inteacesta e- poca «au scris baietii» de zor, pe brand, cucotu, ca'nteun fel de friguri enciclopedice, fail semen in istoria literaturelor incepetóre. Minunate vremuri ! Nu se'ndoiati de nirnic : totul era cu putinta la Dumnedeu si la Tera-Românesca. Filosofadi, luandu-me la tranta cu a patra ra- decinii a ratiunei suficiente, cum s'ar dice, deveniam mane un emerit agrimensor ; tot ell, dupa ua ba- lada sea un inceput de epopeia pe carileinstru-

259 nam sera la lumina unei luminäri de sett din cand In cand vivificata prin opera/iunea delicata a muca- rilor, a doua didedirninéla respundeamintr'un .diar politic unui adversar incapétinat asupraunei .cestiuni financiare ; plecam dupa 1)114 laCamera'. uncle interpelam pe unul sea pe douirnini§triin .«chestia» monastirilor inchinate, iér séra, discutam cu comisiunea tecnica a ministeriului lucrarilorpa- bikepodurile de facut pe Prahova sea §oselele de la Campina la Predeal. Le faceam ore pe totea§a curn se cade se fi a acute, sal nu lefaceam de cat pe jumetate,pe sfert, inteua optime ? acésta era uaaltatréba. .Principalul era atunci se aibi aerul cale faci,, .atata tot I Timpului viitor aveaWIat& sarcina .d'a spune curni ce le faceai. Credinta enseaacesteiminunate generatiuni, ..credinta mai mare, nu de cat bobul de mu§tar, ci .de cat mérul cel crelesc, ii sustinea neclintitii neo- bositi intr'acésta munca uriase, der in care, la urma urmelor, vedem adi ca cei mai multi bateat aga in pinai faceattstelelor cu ochiul... nu 'n poesia,. ci Th prosa. Sunt inliteratura genuricari,Liratraditiune :§i, deci, fara timp, nu nasc, nu pot nasce séiA, déca printeua culturaartificiala §i prin nazuinte disper Tate,reuFsci a le da fiina, indata ce es la lumina

260 clilei,. ele palesc, se'nclina si cad, intocmai ca acele biete plante exotice, aduse cine scie de undeintent clirna pentru ele ornoritóre. De aceste consideratiuni, de asemenea piedici nu se poticniati nici ua dataprotagonistii, ba chiar si devteragonistii, ba penê si tritagonistii epocei eroice a literaturei nóstre. EI dart 'nainte, unde vaiei st iesa !

Scrieti, biieti! esclama Eliade irnboldindu-i prin propriu-I exemplu; së scriern mere0 !o fi çtis Assathe care fadea la Iasi tot ce planuiai facea Eliade la Bucuresci. Si scriati «Meta» fad satitisi de tote felurile. Dupa uà elementarl pregatire prin scólele primare prin cate-va clase gimnasiale esiati in lurne. In- teligenti,entusiasti,rivnitori la nebunia de-a face mult, cat mai mult posibil pentru patria si'naltarea ei sus, cat mai sus posibil, ei vedeati indata cá ne- numerat de multe lucrurii cunoscinte le lipsesc. Cu nä vointa de fer se injugau atunci singuri la munci fàrá preget, si'ncepeau fara discernémênt si fárä pregatiri nesce citiri fenomenale Ca varietatesi ca rnateria. Citeati tot ce le cadea'n mana. Cei mai multi din luptatoriii scriitorii dintea- céstä fericitai entusiasta epoca a Renascerei nóstre erati ca acel ()liter roman .din Scrisorile d-luiIon Ghika, ofiter pe care Saint-Marc Girardin, celebrul.

20 profesor de la Sorbonna, 11ntalnesce intr'un punct inRomania, §i. carevorbescepublicistului de uà rnultime de lucruri interesante. Si de unde le scii tote acestea, Domnule ? l'in- tréba cu mirare Saint-Marc Girardin. Le-arn invetat singur, Domnule, respunde ofi- ierul roman. Invétati tot singurii scriitorii, poeii, istoricil economi§tii din Principatele române, Se scie neajunsurile §i ciudateniele autodidacticismului. Cati di nteace§ti autodidacti nu au dat de §ugu- bina mai tarcliU, cand satul n'a mai fost fara caini, and controlul incepui cand aliii, mai tineri, in- torcen du-se de la «carte inalta»;cu rost «procitita» pe la §coll straine, se'ncumetara a le spune cude- osibit respect §i cu fiéscii mesura ca nu e a§a, ca se'n.séhi, ca sunk departe de ceia-ce se cere in sciinta, in poesia, in literatura se fia, cand vrei cu adeverat se fia. Unii dintre bëtrânii notri, ca dirjul Royer-Col- lard in Francia, care de la ua versta ciicea tinerilor ce veniaU se-1 presinte lucrari noul :ye multumesc, Domnilor, dér eu nu mai citesc, ci recitesc,' unii, clic, nu voirisC asculte, nu de sfaturile, ci de no, uele lumini pe cari Sciinta, adeverata Sciinta le punea inainte prin gura tinerilor.Dirjiibetrâni,di- ceauremanem intr'ale nóstre ; aa ne-am pomenit ;

262 ast-fel am lucrat, §i ne-afostbine ; nu ne mar schimbam Ia vrerne de barânete. Urrnalege, tinere, urma alege.Crede-ne penol, §iinfréna-11 firea. Urma alege ! PuIin va alege urma din lucrarile acelora cari nu void, sè mérga cu vrernea, se se preschirnbe dupa cerintele ineluctabile ale Progresului §i se se desbare cat mai inult in sciinta de entusiasm, in poesiá de- prosaism, in istoria de combinatiuni §i potriveli fan- tasiste, in literaturi de comune banalitati. din contra, ascultand de cuvintul din Evan-- gelia rnersera impreuna cu carullumei, ti recu- noscura neajunsurile, i§i cornpletara chiar la vreme- de baranele ceia-ce puteaii completa si,urand cu parintésca iubire tinerilor sé le ajute Dumnecleir §i Sciiima se fad. §i mai bine, conveniaii Era greutate ca lor multe le-a lipsit §i ca multe gre§it, §i pe dos,, §i pe jurnétate aü véclut, ineles iscris. Din randul acestor dtn urma §i printre cei d'an- taiii este a se numéra §i George Sion. Nascut la 1822 Maia 22, in satul Hir,ov a (Vas- luia) dinteul familia,clice-se,tatarésca,George Sion a facut studie u§óre de tot §i'n liana la vér- sta de 18 ani, a intrat ca functionar printribuna- lele Moldovei. In Suveniri Contimporane el povestesce in prosa curgetórei adese-ori forte frumósa ua multime de

263

episode ale acestel parti a vietei sélede tener, tOte interesante pentru zugravirea unei stall sociale nernesurat de curiósa, de vreme ceintr'ensa se bateati de zor in capete vr'o trei sea patru feluri de civilisatiuni :grecésca, nemtésca, rusésca §i fran- tuzesca. Fiind functionar, Sion avea timp cu carul se ci- tescai se complete, atat cat- putea singur, lipsele, enorme ale unei instructiunialtadata facute pe sponcia. Si, nici vorba ! cum era pe atunci, cu catcitea_ cu atat sesimtia... o minune !cu atatsesimtia.. poet. A marturisit-o el singur mai tarclia in Revistx

Carpatilor, cu uà sinceritatecare '1 onori1ipe care a avut-o tóta viéta : credeam ca numerul si- labelori rima de lasfar§itul versului va sadica. poesia. Versi poesia era tot una pentru densul, cum este §i pene astacli pentru multi. Citind mult §i forte mult §i, deci, «simtindu-se poet,D Sion scrise pentru prima Ora in Rict pentru minte, inimaciliteratura din Bra5ov ua poesia. Viitorul, in care da cu ceva piper benin, benin, pe pe la nasulcoasululuirusesc.Efectul fupentru densul tot atiit de simtitor cai simtimentul ce'l a- nimase scriind versurile Viitorului. Perdu functiunea §ise facu... firesce, pe acele timpuri, se facu aren- da§i. Era cam pe la 1847.

26i

«Pustiul de 48» cum clicea un biet unchiti al -men, ridica pe Sion de la córnele pluguluiL. totfiresce,l'arunca in slavile politicei. Dér Mihai Sturdzagãi cu cafese'l invite si pe el, ca pe a- taiia al/h., se mal iea aer iprintr'altefOrtafara de Moldova, pe cuvint póte ca asemenea oportune cal6toril r6coresci instruiesc pe tineri. Sion pleca in Bucovina si prin Ardél,i trai pe acolo intre anii 1849 si 1856. Nu atat in Suveni- rile Contimporane cat in arnintirilepublicate anil trecull in Revista Literard, si ele forte interesante si scriseintr'un stil usor si natural, Sion vorbesce- de pritnirea fratésca ce intempina pretutindeni la fratii nostri din Bucovina si Transilvania. Se'ntórse la Iasi in timpul lui Grigore Ghikasi ocupa functiunea de arhivar al Statului. Trecu apoi in Muntenia unde continua a ocupa diferite func- Iiuni si a scrie intr'una1).Traduse din grecescegi din françuzesce, compuse opere drarnatice, fact' versuri, scrise pe la ciiare,redacta reviste literare, fu

Istoria, trad. dupa fratil Tunusli; Istoria Roma- lillcr de Dionisie Fotino ; Orayü de Corneille, trad. in versurT; Athatia de Racine. trad. in versuri; .Pedro, de Racine, trad.in versurT; IIIisantroptd, de Moliere, trad. in versuri; Drainatice originale;Saveniri Con- tim porane; 101 Fabule; Din poesieleneehi ;Cd- sari de trulleimire; Revista Carpatitor, articole de (Pare, reviste, brosuri, etc.

205 fabulist, vorbi ca conferemiar,pontifica in calitate clecritic,si'nfine se alesemembru al Societatei academice romanei, deci, mai tarclia, remase membru al Academie române. Afabil, prietenos, fárà pic de dusmania. intr'ensul, Sion, cand l'am cunoscut nol, era un betran fatos rsifrumos, c'un per alb ca colilia. Semena forte cu -Victor Hugo la chipsi'ndeosebi lafrunte. Ori Ile due oniispuneam lucrul acesta, amabilul be- trail nu uita a ne povesti ca,la Geneva, un librar la care intrase se cumpere un volum asupra Elve- IieI, iiservise cu ua graba, cu un respect si cu nesce complimente cu códii, care il mirasera adanc. Dupa ce platii, ne spunea Sion, nu me putui .oprisi'lintrebai de pricina atator maripolitele. Pentru ua genia ca Domnia-ta,Domnule Victor Hugo, clise librarul, aceste politee nu vor fi nici ua .data destul de mari. II spusei cine sum, der citearn in ochii lui ca nu credea vorbelor mele. Am plecat laslindu-1 cu acésta credin0 care, lui, if facea pla- ,cere si pe mine me magulia. Vesel, d'ua firetotcleuna linai senina, Sion a suferit ua mare durere in viéta sa,i acesta a fost mórtea fiului sea Demir, un tenet- pe care l'am cunoscut la Paris sicareerade-tia.simpatia rara. Vorbiamadeseacubetranulacademicdespre Demir,i lacrimi marl picurati din ochii lui obo-

266 sill. Era frumos §i 'nduio§dtorbetrAnul in durerea: de tatà! In urma, schimbam vorba §i 'ncepeaa marturisirile. Nu ca allil, ci din contra, Sion Ii recunoscea tóte- slabiciunile. Sunt multe lucruri, diceael, pecari le-arn cunoscut §i'nfeles tâniiiidetot, derdespre carr rn'arn incumetat a scrie§i'nainte.Se citesci dedicatia Influencer, morale') §is6vediacolo cum o inchinam luiAlecsandri«fiului iubital muselor, «Aristofantelur De ce Aristofantelta? rne'ntreb §i acum.Las'cit numal Aristofan nu era Alecsandri, der mai scriam si Aristofante Ce crecli ca eu n'am recunoscut indatä gre§elilece Ha§dea mi a aretat in Istoria Criticd §i'ntealte studie ce le-am facut in traduce- rile frgilor Tunuslii Dionisie Fotino ? Si ea z'arn- besc acum citind multe din cele ror tunuri...adici Fabule... Las', Domnule Sion, l'intrerupeam noi, cer viitori vor tine semi de tote. Vor da de-uá parte versurile dupi ce le vor fi studiat cu atentiune ca docurnente ale timpului; vor constata cä prosa ri- mata Mult e dulcesifrumosd Limba ce vorbini a venit la timp §i a avut rara fericire de a deveni

9Comediei intr'un act,i'nversuri, Bacuresci, 1869.

267 populara, iér din prosa D-téle vor alege nu putine- buca0 pe cad, impreuna cu multe dintr'ale d-lui Ion Ghika, le vor recomanda ca model de stil fa- miliar,simplu, temperat §itotdéuna curat romanesc ;fii sigur Ca va fi apretuitalimba D-téle fi- résca, vorbitä de tota lumea, fara frase pc piciorónge, fara imponci§aturilatinesci, faräpiligaieli franIu- zesci. Cred §i astacli acela§i lucru despre operile§i ta- lentul lui George Sion, mort in Bucurescila Oc- tombre 1892.

FINE.

TABLA DE MATERIS

Pag. r. Vornicul Alecu Beldirnan 9

2. Doctorul Constantin Caraca§ . . 29 3. Constantin Nasturel Herescu 51 4. Ion Maiorescu 67 5. Doctorul Obedenaru los 6. Dora d'Istria 137 7. Julia B. P. Hasdeu 159 8. C. A. Rosetti 215 9. Ion Brezoianu 241 ro. George Sion 256