s-a culcat în apusul sãu

N 2 martie 2008, la Paris, unde trãia Îdin 1969, s-a stins Jules Perahim, la vârsta de 93 de ani. Înhumarea a avut loc în 8 martie 2008, la ora 10 dimi- neaþa, la cimitirul Père Lachaise. Au fost prezente puþine persoane la înhuma- C re: vreo cincizeci de prieteni ºi apro- piaþi, înconjurând-o pe soþia sa, Marina A Vanci. Poetul Sebastian Reichmann, adevãrat suprarealist, care a primit torþa F de la Gellu Naum, a citit câteva fraze poetice din Perahim, pentru a-i adu- É ce omagiu. Una dintre ele a fãcut sã surâdã adunarea întristatã ºi în acea A P O S T R O F clipã a cântat o mierlã: „Destinul mi- roase a fir de pãtrunjel“. Era un soare frumos, dar în adânc aerul era rãcoros. MURIT LA Paris Jules Perahim, pictor suprarea- Fiecare persoanã prezentã a primit un Alist român (nãscut în 24 mai 1914 la Bucureºti, trandafir roºu sau o albãstrea ca sã le mort în 2 martie 2008 la Paris). Perahim a avut trei arunce peste sicriul din fundul gropii. cariere. Prima a fost cea de pictor suprarealist în Ceremonia a fost deopotrivã simplã anii treizeci. Dupã ce a fost în Uniunea Sovieticã ºi solemnã. Însã nimeni nu a evocat în timpul celui de al Doilea Rãzboi Mondial – de atunci cã Perahim înseamnã în ebraicã unde s-a întors în 1944 în uniformã de colonel „flori“, nimeni nu a amintit de legãtu- sovietic (fotografia lui în uniforma cu pricina a fost ra sa cu iudaismul, nu a fost pronunþat expusã în vitrina unui fotograf celebru, Aurel Bauh, dupã cum niciun kaddhish. Între înger ºi clovn, acest pictor a fost ºi un povesteºte actriþa Agnia Blagoslava în memoriile sale) –, Perahim muzician de tainã. Fiecare culoare era trompeta sa de aramã în/ºi ºi-a început a doua carierã, de pictor oficial al regimului comunist; aur. Avea graþia de a ºti sã dea titluri tablourilor, acest pictor a contribuit din plin, în aceastã epocã, la introducerea realismului ce picta cu genele zeilor. socialist în arta plasticã româneascã. Iar dupã ce a fost tartorul arte-
lor plastice din România, a ajuns, în 1969, în Franþa, unde a înce- PHILIPPE SAMUEL NAUD put o nouã viaþã ºi a treia sa carierã. Despre cea de-a doua perioadã din viaþa lui nu au rãzbãtut prea multe ºtiri în Occident, unde Perahim a trecut drept victimã a comunismului, iar nu unul din- tre cei care i-au dictat principiile.
A. Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar

Stimaþi cititori ºi colaboratori, sume de pînã la 2% din impozitul anual, b) Destinaþia sumei de 2% din impozi- conform art. 57, alin. 4 ºi art. 84, alin. 2, tul anual pentru sponsorizarea entitã- EGISLAÞIA DIN România vã permite în 3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 privind Co- þii nonprofit. Lacest moment sã sprijiniþi o instituþie de dul fiscal, cu modificãrile ºi completãrile c) Suma. În situaþia în care contribuabi- culturã, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar. ulterioare, pentru sponsorizarea entitãþi- lul nu cunoaºte suma care poate fi În conformitate cu legislaþia actualã, con- lor nonprofit care se înfiinþeazã ºi funcþio- viratã, nu va completa rubrica „Suma“, tribuabilii pot dispune asupra destinaþiei neazã potrivit legii. caz în care organul fiscal va calcula ºi unei sume reprezentînd 2% din impozitul Contribuabilii care îºi exprimã aceastã va vira suma admisã, conform legii. pe venitul net anual impozabil, pentru uni- opþiune pot solicita direcþionarea acestei d) Denumirea entitãþii nonprofit. tãþile nonprofit, ce funcþioneazã în con- sume cãtre o singurã entitate nonprofit. e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii diþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii. Formularul se completeazã de cãtre nonprofit. Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei contribuabili, înscriind datele prevãzute f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii non- de 2% din impozitul pe venitul net anual, de formular. profit. obþinut din salarii, onorarii, chirii, di- Termen de depunere: anual, pînã la data g) Documentele anexate – se înscrie nu- vidende etc., revin organului fiscal com- de 15 mai a anului urmãtor celui de rea- mãrul de fiºe fiscale anexate la cerere. petent. lizare a venitului. Toate persoanele fizice ºi juridice din Formularul se completeazã în douã Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Cul- România pot da 2% din impozitul pe care exemplare: originalul se depune la organul turalã Apostrof! l-au plãtit statului în cursul anului 2007 fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domi- unor fundaþii sau asociaþii, pe care doresc ciliul fiscal al contribuabilului; copia se Coordonatele noastre sînt: sã le sprijine material. pãstreazã de cãtre contribuabil. FUNDAÞIA CULTURALà APOSTROF Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuie Formularul se depune direct la registra- COD FISCAL 4868907 sã completaþi ºi sã depuneþi la organul în tura organului fiscal sau la oficiul poºtal, CONT BANCAR (IBAN) a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul prin scrisoare recomandatã. RO68BRDE130SV07853701300 Dvs. formularul 230 „Cerere privind des- Formularul se pune gratuit la dispoziþia deschis la Banca Românã tinaþia sumei reprezentînd pînã la 2% din contribuabilului, la solicitarea acestuia. pentru Dezvoltare impozitul anual“, cod 14.13.04.13. Acest formular trebuie sã conþinã: (BRD) CLUJ Acest formular se completeazã de cãtre a) Datele de identificare a contribuabilu-
persoanele fizice care au realizat, în anul lui: numele, adresa ºi codul numeric 2007, venituri ºi care solicitã virarea unei personal.

2 • APOSTROF • Manuscris de Michel de Ghelderode de • Michel Manuscris de

Cuprins

• CAFÉ APOSTROF Poetul în forul roman Iulian Boldea 12 Personajul principal Dan Gulea 26 Perahim s-a culcat în apusul sãu Philippe Samuel Naud 2 • DOSAR: MATEI CÃLINESCU ºI MARCO CUGNO • PUNCTE DE REPER Biobibliografie Matei Cãlinescu 13 Romane postbelice: Cartea Milionarului Ion Bogdan Lefter 4 Laudatio ªtefan Borbély 14 Lectura, scrisul... Matei Cãlinescu 16 • POEME Biobibliografie Marco Cugno 18 Emanuel Guralivu 5 Laudatio Marta Petreu 19 Horia Gârbea 10 La þigãnci – o interpretare Marco Cugno 20 Teodora Gãlãþean 25 Literatura ºi viaþa sau invers Marco Cugno 23 • CRONICA LITERARÃ • CONVERSAÞII CU... George Purdea 27 Bãutorii de absint ºi poemele lor trans-lucide Irina Petraº 6 (interviu realizat de Ioana Scoruº) Cu jalba-n proþap ªtefan Borbély 7 • ESEU • CU OCHIUL LIBER Ardere de tot Vlad Mureºan 29 „Uimirile inculte nu sînt de folos nimãnui“ Gelu Ionescu 8 Cei patru cavaleri... Doru Pop 9 • AVANGARDA RUSÃ Scrisorile ºi viaþa dintre ele Mircea Muthu 10 Goticã Gheorghi Zolotuhin 30 Scribul din Zalda Ovidiu Pecican 11 (traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 3 Romane postbelice: Cartea Milionarului

Ion Bogdan Lefter

vechi rãdãcini, dar ºi cu noi elanuri, vitalã, rotunjite, altele divagante, fie grandioase, efervescentã. Proiecþie utopicã ºi parodicã a construind veritabile mituri sui-generis, fie Europei de Sud-Est, vãzutã ca un imens prãbuºite voluptuos în parodie, în convenþie univers fabulos, un soi de „subconºtient“ al exhibatã. Critica a vorbit mai întîi despre ONSIDERAT UNUL spaþiului românesc, identificabil în aminti- Cdintre cei mai valo- natura „corinticã“ a Cãrþii Milionarului roºi prozatori români tele detalii recente. (concept derivat de Nicolae Manolescu din din jumãtatea a doua Cartea îºi asumã astfel un statut de para- „doricul“ ºi „ionicul“ identificate în istoria a secolului XX, ªtefan bolã aºa zicînd „ermeticã“: un oraº din extre- romanului de cãtre Albert Thibaudet). De Bãnulescu* a dezvoltat ma esticã a Bãrãganului, din lunca Dunãrii, fapt, e anticipat aici postmodernismul, în cãrþile sale cele mai de felul Brãilei, e „transpus“ în datele ficþio- instalat în literatura românã în deceniul importante un univers nale ale Metopolisului, fãrã ca „încifrarea“ urmãtor, al anilor 1980. personal, bazat pe expe- sã fie perfectã. Se presupune cã sîntem cînd- Dupã apariþia Cãrþii de la Metopolis a cir- rienþa copilãriei trãite la va în trecut, însã, cu toate trimiterile spre culat în lumea literarã româneascã, aproape epoci strãvechi, reperele cele mai recente þarã, în Bãrãgan, cea mai • ªtefan Bãnulescu ca o legendã, ideea cã Bãnulescu scrie mai întinsã cîmpie a Euro- indicã perioada de dinainte de comunism. departe la tetralogia sa, dar cã, perfecþionist, pei, ºi totodatã în proximitatea Dunãrii, la Ar fi – aºadar – posibilã ºi o interpretare a extrem de exigent cu sine, finiseazã continuu micã distanþã de ramificarea ei în celebra romanului ca discretã parabolã politicã: iatã fãrã sã finalizeze, reia, rescrie, ºlefuieºte, Deltã, unicã ºi ea pe Vechiul Continent. În „vechea“ Românie, melanj multicultural, nemaireuºind sã ducã vreun volum pînã la nuvelele sale de tinereþe din Iarna bãrbaþi- spaþiu al libertãþii ºi chiar al anarhiei, al unei capãt. A publicat la un moment dat (în re- lor (1965 etc.), Bãnulescu transfera deja trã- joie de vivre pierdute ulterior. Nu se poate vista Viaþa româneascã) fragmente din sãturile cîmpiei ºi atmosfera ceþoasã din spune ce va urma, viitorul e incert, pluteºte Cartea Dicomesiei. Nu se ºtie dacã a lãsat în lunca fluviului într-un topos misterios, doar un aer neliniºtitor peste aceastã lume urmã alte fragmente sau manuscrise ale unor uneori cu dimensiuni fantastice. Avansînd bizarã, în care nu ºtii dacã sã te îngrijorezi tomuri întregi. Sau va fi dus autoexigenþa pe aceastã linie, va inventa o lume fabu- sau doar sã te amuzi de ridicolul viziunilor pînã la distrugerea textelor de care n-a fost loasã în unicul sãu roman, Cartea Milio- paranoice ale unor personaje care se cred mulþumit? Sau legenda ascundea sterilitatea „împãraþi“ sau „generali“: Constantin Pier- narului (1977), a cãrui acþiune e plasatã în unui autor care scrisese puþin de-a lungul dutul I-ul, Generalul Marosin, Generalul „Cîmpia Dicomesiei“, ºi anume în urbea vieþii sale, tot reluîndu-ºi ºi adãugindu-ºi Glad… „Metopolis“. În consecinþã, a fost compa- textele? Surprizele nu sînt excluse. rat în repetate rînduri de comentatori cu Formula „realismului magic“ (sintag- William Faulkner sau cu Gabriel García ma folositã în literatura universalã pentru Fiºã pentru Kindlers Literaturlexikon, Márquez, autori ºi ei de universuri ficþio- Márquez ºi pentru o întreagã direcþie a ro- Kindler Verlag, parte a grupului german nale, teritorii inexistente geografic, cãrora manului fantastic sud-american) permite le-au atribuit toponime fanteziste. Rowohlt; prima ediþie: 1965; coordona- orice fel de volute ºi orice fel de fantezii. torul titlurilor româneºti din ediþia actual- Proiectul autorului cuprindea patru vo- Romanul e „nuvelistic“, aglutinant: înºirui- mente în lucru: GERHARDT CSEJKA. lume, anunþate ca atare pe coperta a IV-a re de poveºti, unele cursive, cu naraþiuni
a unicului tom publicat, Cartea de la Me- topolis: ar fi urmat Cartea Dicomesiei, Sfîrºit la Metopolis ºi Epilog în oraºul Mavrocordat. *. ªtefan Bãnulescu s-a nãscut într-o familie de scriitori în epocã) ºi i se permit cîteva cãlã- Toponimia indicã de la bun început natu- þãrani, în cîmpia de sud a României, la Fãcã- torii în Occident. Imediat dupã prãbuºirea ra arhaizantã, dar ºi parodicã a poveºtii. Ce- eni, judeþul Ialomiþa, pe 25 mai 1929. Ime- comunismului, solicitat de vechii colegi, care-i lor latineºti ºi greceºti li se adaugã denumiri diat dupã încheierea celui de-al Doilea Rãzboi apreciaserã recluziunea demnã, acceptã sã fie, de alte extracþii vechi, precum Marmaþia, Mondial începe studii de drept la Univer- în 1990-1992, vicepreºedinte al Uniunii Scrii- sau moderne, inclusiv ale þãrilor din regiu- sitatea Bucureºti (1945-1948), abandonate torilor, vechea asociaþie sindicalã ºi de repre- ne: Bulgaria, Serbia sau Turcia. Romanul se pentru a urma ªcoala de Literaturã „Mihai zentare a autorilor români de literaturã. Apoi înscrie în aºa-numitul „balcanism“ literar Eminescu“, formã de învãþãmînt pseudouni- se retrage din nou, pentru cîþiva ani, în sin- românesc, orientare care, din perspectiva versitar prin care noul regim comunist, insta- gurãtate. Se stinge din viaþã pe 25 mai 1998, unei culturi „occidentalizate“, puternic lat la finele anului 1947, îºi propusese sã for- în Bucureºti. meze tineri scriitori propagandiºti. Va reveni influenþate în secolele XIX-XX de culturile francezã ºi germanã, exploateazã pitorescul în Universitatea Bucureºti, la Facultatea de Fi- BIBLIOGRAFIE: Drum în cîmpie (prozã-reportaj), lologie, pe care o absolvã în 1952. Între timp Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturã ºi peninsulei de la sud de Dunãre ca pe un devine jurnalist ºi contribuie la impunerea for- Artã, 1960; Iarna bãrbaþilor (nuvele), Bucureºti: „exotism“ expresiv. mulei reportajului ca „nouã literaturã“, „ruptã Editura pentru Literaturã, 1965 (ulterior, mai Cum am vãzut, Cartea de la Metopolis din viaþã“, de unde îºi extrage expresivitatea. multe ediþii adãugite; în ediþiile tîrzii sînt inclu- cultivã anacronismele, amestecul de epoci, Dezamãgit de evoluþia sistemului comunist, se ºi poemele din Cîntece de cîmpie); Cîntece de ca ºi de etnii, culturi, simbolistici. Peste tot renunþã la cariera din presa politicã, devenind cîmpie (poeme), Bucureºti: Editura pentru Lite- sînt presãrate aluzii mitologice, dar ºi deta- scriitor. Timp de cîþiva ani (1968-1971) con- raturã, 1968; Scrisori provinciale (prozã-eseu), lii de istorie concretã, referinþe la anumite duce o revistã literarã, Luceafãrul, apoi se re- Bucureºti: Editura Albatros, 1976; Cartea Mi- evenimente, la presa româneascã interbelicã trage complet din viaþa publicã, pînã la cãde- lionarului, vol. I: Cartea de la Metopolis (roman), º.a.m.d. Personajele sînt români, greci, ar- rea regimului, în 1989. Se rezumã la a-ºi Bucureºti: Editura Eminescu, 1977; Scrisori din meni ºi de alte naþionalitãþi, ca în porturile publica poemele, nuvelele ºi unicul roman, provincia de Sud-Est sau O bãtãlie cu povestiri dunãrene din prima parte a secolului XX, toate inspirate din „universul cîmpiei“, spaþiu (prozã-eseu), Bucureºti: Editura Nemira, 1994; cînd România devenise cel mai mare expor- al copilãriei sale. Privit de sistemul comunist Un regat imaginar (nuvele; include ºi Iarna bãr- tator european de cereale, transportate pe ca un autor al sãu, format ºi impus în perioa- baþilor), Bucureºti: Editura ALLFA, 1994; Elegii fluviu, în contra curentului, cãtre miezul da postbelicã, e asistat financiar, i se reediteazã la sfîrºit de secol (memorialisticã), Bucureºti: Edi- continentului. E o lume multiculturalã, cu cãrþile (privilegiu de care s-au bucurat puþini tura ALLFA, 1999.

4 • APOSTROF Poeme de

din vremea asediului: încerc sã-mi explic unghiile intrate în carne ºi durerea încordãrii ºi sângele uscat dintre degete. în faþa ferestrelor fruntea ziditã se destramã lãsând perdelelor negre stângãcia primei ...... nopþi. o mie de frunze vreau sã merg pe jos pânã la sfârºitul lumii tomnatice îmi cautã trupul iar voi umbla din oraº în oraº pânã acolo sângele într-o ultimã încercare desface asediul cu însoþit de sancho panza al meu, vicleanul alcool rãbdarea unor el va face multe minuni pentru voi: molii. înaintea semaforului aºteptând culoarea verde încep sã visez cu ochii deschiºi dar mã va clãtina mã va izbi de asfaltul stricat ochii se smulg mã va sângera ºi tot el mã va ridica ºi voi spre cerul închis între nori. ce speranþã merge printre voi prorocind mai este pentru cei care ºi-au mâncat placenta ºi uterul slujitorul meu alcoolul mã va pune la tot în care au locuit? felul de încercãri eu voi vedea uriaºi ºi monºtri el mori de vânt eu voi vedea sfârºitul lumii el capãtul sticlei golite ploaia ºi un poem matinal: voi merge pe jos pânã la sfârºitul lumii

ploaia ne înconjoarã tot mai mult însoþit de vicleanul alcool bunul în timp ce ne cãutãm o bucãþicã meu sancho panza care îmi va netezi de uscat de unde sã privim încurcatele strãzi ale oraºelor pânã lumea rãsturnatã ºi astfel mai aproape acolo unde e sfârºitul lumii mele. de tãlpile noastre ude ºi înnoroiate

suntem asediaþi ºi înþelegem prin asta un cer coborât prea jos scurtã fulgerare a unui profil de efeb: pe care îl tragem în plãmâni ºi e mai nociv decât un pachet cine sunt? de þigãri pe zi în ce cred? ce fac? ploaia ne înconjoarã tot mai mult ce îmi place? se împleteºte cu gesturile noastre n-ar strica un recycle bin pentru toate întrebãrile din lume. îmi cu trupul nostru cu vocea noastrã place sã cred cã sunt omul-carte sau cartea-om. cu siguranþã vier- în ceea ce ne-am dori sã fie ceva nou mii dupã moarte îmi vor confunda trupul cu o bibliotecã ºi în care întrezãrit sã ne încânte ºi loc sã mã mãnânce s-or apuca ºi ei sã citeascã ºi orbiþi de cuvinte sã ne facã mai puternici s-or rãtãci de cimitir visând o altã materialitate.

ereziile furnicii: armura crescutã pe dinãuntru: • Jules Perahim, Lampadar, 1933 ...... ca un fel de luptãtor cu armura crescutã pe dinãuntru ca ºi cum pentru cã totul s-a scris aºazã-te în faþa paginii albe sângele adunat în jurul inimii ar porni rãzboi cu carcasa-i de carne ca un turist în gulagul siberian ºi lasã-þi barba sã sau poate numai cu roºul lui de laser ºi foc. nu poþi scrie despre creascã sã se întindã ca o noapte netrucatã ºi lasã-þi singurãtate mai mult decât este. oricâte metafore ea rãmâne o ochii sã spulbere nevãzutul pleoapelor în barba ta vor creºte pãduchi ºi purici miresme ºi vise de ucigaºã. când vei înþelege cã ea se hrãneºte cu tine pânã la primul trup asudat barba ta va pãtrunde albul infarct? nu poþi scrie despre singurãtate mai mult de atât. e adevã- paginii înrãdãcinându-se apoi va veni o vreme când rat secretele îþi sunt pãzite. e o poveste de dragoste silenþioasã încãrunþitã þi se va pãrea stâncoasã ºi suflând cenzuratã. îþi mai aminteºti cum adormi? te aºezi în pat deasupra ei o vei scutura cu un oftat furtunos ºi pentru o clipã albul ºi te înfãºori cu plapuma pânã semeni cu o mumie ºi apoi îþi tragi paginii te va ispiti perna peste frunte peste ochi lãsând un mic spaþiu pentru respirat. întâia oarã parcã te pregãteºti pentru moarte. eºti întunecat. eºti plin de nopþi nedormite ca ºi cum ai murit deja. în fiecare dimineaþã armura ...... bunicul când se saturã de moarte trece pe la mine sã-mi turuie crescutã pe dinãuntru e tot mai grea iar tu îþi antrenezi trupul fru- aceeaºi poveste. cu puþin talent aº spune-o mai bine decât el. mos sã o poarte. toate iubirile tale sunt un mod de a te pedepsi totuºi acum tace. e trist. dintr-odatã se încruntã ºi urlã: bãiete, pentru pãcate închipuite. poate cã numai aºa îþi poþi accepta viaþa tu-mi dispreþuieºti bãtrâneþile. da, îi zic, îþi dispreþuiesc bãtrâneþi- justificând dumnezeul de care nu te îndoieºti. încã o dimineaþã ºi le. ºi sunt cât se poate de calm. nu pot alunga totuºi un oarecare sentiment de ridicol. ascultã la mine, bãiete, îmi zice, oamenii þin armura crescutã pe dinãuntru se va ridica din tine împlinind ce tu pumnii atât de strânºi cã nu le scapã nimic din ei, dar nici nu n-ai vrut sau pur ºi simplu n-ai putut.
mai intrã; toatã viaþa mea eu am þinut pumnii deschiºi, ce venea de sus rãmânea ºi pentru mine, dar curgea ºi pentru ceilalþi ºi nu-mi pare rãu. senzaþia de vis m-a fãcut sã mã trezesc. încã

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 5 trebuit sã fac / de la bun început“ – e gata sã-ºi plãteascã îndrãzneala, sigurã pe cuceri- rile sale îndoielnice. Poemele lui Ioan Es. Pop mi l-au adus în minte pe Jack Kerouac, cu jam-session- urile sale monotone, cu naivitatea refrene- lor de jazz, improvizate ºi libere fiindcã nimic din lumea mare nu li se supune. În aspra ºi senina mitologie personalã a arde- leanului exilat în capitalã, funcþioneazã acelaºi tratament liber al materiei verbale ºi existenþiale, acelaºi ritm legãnat, cu paºi surogate impuse de vreo ideologie sunt mãrunþi, într-un swing care viseazã orizon- Bãutorii de absint ºi sacrificate, în fond, în numele mersului turi nesfârºite ºi rãspunsuri. În Banchetul, de înainte al lucrurilor. Poezia postmodernitãþii pildã, se descrie o saga ordonatã ºi impla- poemele lor trans-lucide continuã miezul tare al poeziei modernitãþii cabilã. Lumea ºi viaþa ca o încãpere cu pa- ºi e continuatã la rândul ei de cele mai rezis- turi pe vârste ºi generaþii, fiecare urmân- tente exemplare ale douãmiismului. Conti- du-ºi lin mutarea din unul în imediat nuitatea lucreazã în ambele sensuri, datãri- urmãtorul. Încetineala, aºteptarea, încleº- IREªTE, ÎN faþa unui ase- le bãtãioase ºi isteþe n-o incomodeazã. Noul tarea lungã ºi ascunsã oculteazã legea adevã- Fmenea volum (Traian T. nu proscrie tradiþia, ci o legitimeazã. Divor- ratã a zilei: ne naºtem pe rând ºi murim pe Coºovei, Nichita Danilov, þurile, rupturile, fracturile sunt gãselniþe ale sãrite. Om singur lângã om singur, impro- Ion Mureºan, Ioan Es. Pop criticii, mode ºi capricii dornice ºi obligate vizeazã în partitura eului liric descântece de ºi Liviu Ioan Stoiciu, Bãu- (printr-un comandament al interioritãþii lor aflat un rost. torii de absint, Paralela 45, singulare) sã atragã atenþia chiar cu preþul În poezia lui Liviu Ioan Stoiciu, istoria 2007, Colecþia „Biblioteca efemeritãþii. de echivocuri a deja-rostitelor-întâmplãri- româneascã“, 416 pagini) În cazul celor cinci absintofoni, cum îi ale-fiinþei este parcursã cu un mecanism de se reacþioneazã, înainte chiar propuneam, în glumã, lui Ion Mureºan bruiat locuri comune ºi de înlocuit cu liber- de a-l deschide, cârtind: De sã-ºi spunã, ei „au rãmas fermi ºi nu ºi-au tatea deºãnþatã pe care o oferã limba, dar unde pânã unde aceste nume într-o carte? trãdat temperamentul în favoarea modelor ºi cu încãpãþânarea strepezitã, un pic acrã ºi De ce ei, ºi nu alþii, de ce cinci, ºi nu trei ori cu audienþã la data debutului lor“. Anto- secret încântatã de propriile performanþe ºase? Ce-i mânã pe ei în luptã? Ce urmãresc logia e, aºadar, ºi o pledoarie pentru echili- expresive, de a propune o nouã ordine. Me- ei, oare? De ce nu se numãrã nicio poetã bru ºi diferenþã nelitigioasã. reu rãzvrãtit, Liviu Ioan Stoiciu e singura- printre/alãturi de aceºti „old boys“? Cine Traian T. Coºovei, „unul dintre tartorii tecul scufundat de bunãvoie în forfota zilei i-a ales ºi dupã ce criterii? Culmea e cã, nici boemi ai generaþiei ’80“, îºi conservã cu ºi a istoriei, izolatul cãutând aglomerãrile dupã ce textul-escortã te lãmureºte cã la mij- grijã, excesivã uneori, eticheta de noncon- umane cele mai pestriþe, marginalizatul loc nu-i decât întâmplarea unor afinitãþi formism, dar ºtie, cu un egoism superb, se- reuºind sã ocupe mereu un loc în faþã, în elective, cã gruparea e inventatã dinspre mãnând cu generozitatea, ºi sã iasã din jocul centru, scepticul fluturând albele flamuri ale oameni, nu dinspre literaturã ºi cã nu ºi-au de-a ruptura când lucrurile se cronicizeazã lumilor ideale, ca un romantic târziu ºi dorit decât sã iasã în lume împreunã într-un periculos, fie cã e vorba de poezie ori de proaspãt, deopotrivã, morocãnosul în stare de concentrat de poezie, lucrurile nu se aºazã. relaþia cu celãlalt. Într-un interviu de la 50 mari gesturi de prietenie ºi solidaritate, Cititul în cafea continuã. Doi ardeleni (din- de ani, se confeseazã: „Eu scriu doar ca nebunul pe înþelepciunea cãruia poþi conta, tre care unul de Nord), doi moldoveni (din- sã-mi amintesc. Poezia mea e un jurnal de înþeleptul cu nebunia cãruia te poþi alia. tre care unul rus-lipovean), un bucureº- memorii retrãite. […] Pentru mine, poezia Concentratul de poezie, compendiul celor tean... Nãscuþi în deceniul 6... Hmmm!? e un leac (nu un veac) de singurãtate“. Cu- cinci voci aspre se oferã ca una dintre mai Las deoparte toate aceste zvonuri cu vântul, în stare sã provoace întâmplãri exis- multele probe ale continuitãþii de profun- înþeleapta resemnare a lui Radar, cel din tenþiale, þine locul, rezolvã, împacã, dar mai zime a poeziei româneºti. E de citit ca atare MASH: „Nu-i treaba noastrã sã ne întrebãm!“ ales descântã în numele tinereþii fãrã bã- ºi fãrã pre-judecãþi. Orice bunã adunare de oameni („conven- trâneþe.
tus“) meritã prezumþia de nevinovãþie. Pen- Nichita Danilov a fost rapid etichetat ca tru mine, cartea pune vremelnic împreunã poet al dimensiunii religioase, al „disperãrii cinci acute ºi expresive singurãtãþi în stare sã metafizice“, etichetã asumatã ºi conservatã sugereze/sã aproximeze, prin cele cinci exe- cu fiecare volum, uneori pânã la saþietate. cuþii a cappella, cum stã poezia româneascã „Anxietatea aproximãrii divinitãþii de cãtre Cu jalba-n proþap a zilei, dincotro vine ºi încotro pare sã se om“ este, cum observã Bogdan Creþu, o îndrepte. Bogdan Creþu, prezentatorul cvin- vânã viguroasã, dar ºi rentabilã în era mari- tetului, reuºeºte, iarãºi, performanþa unui lor Absenþe. „Psalmii“ lui Danilov îºi ajung text sobru, exact, echilibrat. I-am admirat pânã la manierã ºi nu se tem de redundanþe, OMBA“ EDITORIALà a anului 2007 putea fi în câteva rânduri sprinteneala aºezatã a ati- tema însãºi fiind una etern „neesplicatã“. „B volumul memorialistic Ai- tudinii critice ºi o anume înþelegere largã a Ion Mureºan, în ciuda aparentei puþi- cea, printre ardeleni al lui Ion fenomenului literar. Tânãrul critic nu se lasã nãtãþi a operei, este, neîndoielnic, un foar- Brad (Cluj-Napoca: Casa prins în aparenþele înºelãtoare ºi zgomo- te bun poet, dar ºi un abil ºi discret agent Cãrþii de ªtiinþã, 596 de pa- toase ale teritoriului literaturii contempora- literar al propriei opere. Festivalurile de poe- gini!), dacã el ar fi beneficiat ne. ªi-a luat de la început distanþa necesarã zie din toate colþurile þãrii îl au ca invitat de de un marketing mai agresiv pentru a-i fi la îndemânã desenul ascuns al onoare. El nu citeºte poezie, ci propovãdu- ºi dacã ar fi fost cineva care zarvei publice. ªi de data aceasta, intervenþia ieºte, neobosit, o atitudine poeticã, o stare sã atragã atenþia asupra nestematelor insidi- sa e de bun-simþ ºi, pentru mine, convingã- liricã, o neliniºte tradusã în vers memorabil. oase pe care le conþine. Înalt demnitar co- toare. Am spus-o ºi eu în câteva rânduri. Cãci tot operã înseamnã ºi prezenþa sa munist (redactor la Almanahul literar [pre- Delimitãrile prea stricte în isme ºi generaþii- fizicã, vibraþia pe care o stârneºte ºi o întreþi- cursoarea Stelei], de unde trece ca secretar în-divorþ nu fac decât sã tulbure, inevitabil, ne în jurul sãu, trãirea lucid-aburitã a pro- la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, fiind inutil ºi la suprafaþã, apele. Acestea îºi vãd priei poezii ºi buna conducere a textelor atacat dur de cãtre foºtii colegi, redactor- de drum ºi de curgere într-o continuitate proprii. Sub masca alcoolurilor, se pot rosti ºef, în 1958, al revistei Cravata roºie, desti- fireascã. Partea tare ºi durabilã a literaturii tranºant descoperiri incomode. Beþia este natã pionierilor, apoi la Luceafãrul, vice- are rãdãcini care îi asigurã perenitatea ºi nu mai degrabã metafora coborârii în strãfun- preºedinte al Consiliului de Stat pentru viseazã rupturi împotriva naturii. Rãzvrãti- duri. Iar paharul nu e decât ocheanul întors, Culturã ºi Artã [precursoarea Consiliului rile periodice, fie ele ºi generaþionale, sunt asistând privirea necruþãtoare, ironicã, ºi Culturii ºi Educaþiei Socialiste] ºi, din tributul absolut firesc plãtit înaintãrii. Aglo- râsul galben pe buza prãpastiei. Privirea toamna anului 1973, melancolic ºi cam merãri iuþi ºi încântate de sine sau doar întoarsã – „eu am întors capul ºi asta ar fi impotent [zice el acum...] ambasador la

6 • APOSTROF Atena [funcþie din care a facilitat din plin o „tinichea“ zornãitoare de dosar. Pe de altã Volumul confirmã, pe de altã parte, un editarea unor monografii ºi cãrþi admirati- parte, supoziþia potrivit cãreia promovarea adevãr dureros, pe care nu are rost sã îl ve despre Ceauºescu]), Ion Brad ºi-a defriºat la oraº trebuie pregãtitã de „anticorpi“ þãrã- escamotãm, fiindcã face (încã...) parte din arhivele („sertare“ ar fi fost impropriu spus, neºti foarte puternici se înscrie adânc în bã- arsenalul psihologic impur al Ardealului, fiindcã documentele sunt foarte multe, tãlia dintre sat ºi oraº de la data respectivã, ºi anume antimaghiarismul, transformat de unele foarte lungi, invariabil foarte intere- adãugând un nou indiciu la eºafodajul de cãtre autoritãþile de la Bucureºti în ideologie sante...) ºi a dat la ivealã un volum cu toate mentalitate proletcultã (întãritã agresiv de disciplinarã a regiunii. Mulþi scriitori sau jalbele, cererile ºi înscrisurile de gratitudine cãtre jdanovism), potrivit cãreia promovarea descendenþi care îi scriu lui Ion Brad (ilus- primite de-a lungul timpului de la intelec- în funcþii publice a ruralilor ambiþioºi e de trativ este, în acest sens, fiul lui Emil Isac, tualii ardeleni (de la, sã spunem, Veturia dorit nu numai fiindcã ei dispun de o origi- scriitor acuzat pe nedrept cã s-ar fi dat cu Goga la Doina Cornea, anexatã abuziv de ne „sãnãtoasã“ (spre deosebire de oraºul ca- ungurii) o fac pentru a se disocia de acuzele cãtre autor unei „panoplii“ ºi aºa presti- re „corupe“ generic, în principiu...), ci ºi de filomaghiarism care le zãgãzuiesc cariera, gioase), care genereazã nu puþine revelaþii fiindcã, dezrãdãcinându-i de la coarnele plu- apelând la acest promontoriu al corabiei tri- de istorie literarã ºi de caracter, ca sã nu mai gului ºi trimiþându-i sã facã pe ºefii la oraº, colore ancorate la Bucureºti ca la o instanþã vorbim de faptul cã el pune într-o luminã oamenii aceºtia constituie chiar masa de ma- de lustraþie. Teama de a fi decretat filoma- nouã – realã, de data aceasta... – multe din- nevrã idealã de care partidul, iscusit strateg ghiar traverseazã multe petiþii, ceea ce în- tre „înfãptuirile“ ºi „actele de curaj“ ale lite- ocult, are nevoie. Dar sã revenim la pro- seamnã cã boala, departe de a ucide, e în raturii ardelene „surghiunite“ de cãtre ceduri. realitate un redutabil mecanism de manipu- comunism, arãtând ceea ce toatã lumea Extrapolând, ne putem întreba cum anu- lare socialã, chiar ºi într-un moment în care lipsitã de prejudecãþi ºtie foarte bine, ºi me ar arãta literatura românã ºi iluziile internaþionalismul declarat al ideologiei ar anume cã nimeni nu miºca în front pe eroice pe care le nutrim faþã de soarta ei fi trebuit sã îl relativizeze. atunci fãrã voie de la putere ºi cã toate acte- oprimatã în comunism dacã toþi demnitarii În mod intenþionat, n-am împãnat aceas- le de insubordonare sau de frondã au fost comuniºti aflaþi odinioarã în funcþii decizio- tã cronicã literarã cu citate ºi detalii rele- coregrafiate în aºa fel, încât ele sã fie în prea- nale – de la cenzori locali la mici secretari vante ºi savuroase („dactilografa sportivã labil acoperite cu o „proptea“ la organele de oraº, puþini mai mari secretari de judeþ Sanda Vasilescu fuge cu Geo Dumitrescu pe „de sus“, ca nu cumva „trãznetul“ care s-ar ºi foarte mari activiºti din „centralã – ºi-ar ºantierul Hidrocentralei de la Bicaz“ – pag. fi putut declanºa sã îl ia pe împricinat prin goli subit sertarele, încredinþând tiparului 126 etc., etc.), tocmai din dorinþa de a-l în- surprindere ºi sã îl nimiceascã. stogul de cereri, petiþii ºi delaþiuni pe care demna pe bunul cititor sã ia volumul ºi sã Volumul are, aºadar, calitatea de a de- îl deþin. În altã ordine de idei, sub aspect îl citeascã. Acesta devine esenþial însã pentru mistifica, demolând violent iluzii ºi mituri strict tehnic, unele scrisori ºi petiþii din ca- istoricii literari, fiindcã desface, cu articu- autojustificative, pentru cã, sub aspect pro- tegoria celor dezvãluite acum de cãtre Ion laþiile la vedere (unele urâte, altele doar am- cedural, viciile sale – de asemenea premedi- Brad nu au fost adresate persoanei parti- bigue), câteva dintre pârghiile de funcþio- tate – sunt foarte iscusit confecþionate, cu culare a destinatarului lor, ci funcþiilor pe nare ocultã ale literaturii române din anii bãtaie mai lungã, întrucât, iatã, aflãm cã au- care acesta le deþinea la vremea primirii epis- comunismului, fãrã de care gresarea angre- torul îºi va continua cronologic demersul, tolei; dacã e aºa, am putea sã ne întrebãm najelor devine de neînþeles. Urcat la Bucu- luându-i în colimator, într-un viitor volum cât este de etic sã aduci în faþa publicului reºti, Ion Brad devine un protector sus-pus (mai consistent, fiindcã ºi anii au fost mai toate documentele oficiale care þi-au fost al Ardealului, la bunãvoinþa lui apelând, de mulþi) pe regãþenii printre care s-a stabilit trimise de-a lungul anilor, þinând cont de la opincã la vlãdicã, toþi cei blocaþi în Ar- în 1958, stârnind frustrãrile colegilor arde- faptul cã ele aparþin, de drept, unor arhive deal, fãrã deosebire de credinþã ideologicã leni, cel puþin doi dintre ei, Mircea Zaciu ºi încã secretizate. sau aversiune, pe considerentul sãnãtos cã Alexandru Cãprariu apelând la bunãvoinþa Spre cinstea lui, Ion Brad nu publicã do- altfel „nu se poate“. În conºtiinþa noastrã proaspãtului transmigrat pentru a le facilita cumente compromiþãtoare, plângeri venale, grijuliu dihotomizatã de dupã 1989, cei ºi lor plecarea, cerere ocolitã brutal sau ele- petiþii cu lovituri sub centurã sau delaþiuni, buni se separã de cei rãi ºi „opozanþii“ se gant (dupã caz...) de noul potentat, pen- pe care, dupã toate probabilitãþile, le-a reþi- disociazã de „colaboraþioniºti“; dimpotrivã, tru care prinderea de rãdãcini în solul acid nut din pudoare. Cunoscând psihologia tur- în creuzetul birocratic, amical al lui Ion Brad al Dâmboviþei era mai importantã decât lua- bionarã a scriitorului român, interesat cu ei se amestecã, privilegiul de a pune etichete rea cu el, pe post de lest, a douã pietre de precãdere de sãnãtatea precarã a caprei din revenindu-i fiecãruia dintre noi. Cine nu moarã grele, împovãrãtoare. ograda vecinului, e puþin probabil cã arhi- ºtie, de pildã, cã Silviu Curticeanu, secre- „Doi dintre prietenii mei, Mircea Zaciu vele sale nu conþin ºi asemenea texte emina- tarul favorit al lui Ceauºescu, a fost fratele ºi Al. Cãprariu“ – scrie Ion Brad la pag. 58 mente negative, motiv pentru care cred cã filologului clujean Mircea Curticeanu, is- – „au dorit foarte mult sã evadeze spre Ca- autorul a procedat prin selecþie. Caz în care toric ºi critic literar (de unde patronajul pitalã, solicitându-mã ºi pe mine în acest se ridicã o altã nedumerire: avem aici, în ocult exercitat asupra Facultãþii de Litere), sens, dar din motive diverse n-am reuºit sã-i volum, adevãrul gol-goluþ, integral, sau doar sau cã Ion Brad este fratele lui Traian Brad, ajut într-un asemenea transfer. În lumea uni- unul cosmetizat cu premeditare, urmând sã care a construit la Cluj un senzaþional „tem- versitarã a lui Zaciu n-am prea avut multe aºteptãm încã alþi buni pentru a-l avea pe cel plu al cãrþii“ (sediul Bibliotecii Judeþene din relaþii [controlatã la sânge de cãtre partid, complet, obiectiv, netriat? Fiindcã, invers cel Mãrãºti), cum puþine metropole europene „lumea universitarã“ opacã, pe care o invocã puþin, întrebarea îºi are tâlcul sãu prin re- au, înþelege foarte puþine lucruri despre rea- autorul, s-ar fi închinat de bunã seamã fãrã flex: autohtonist ruraloid convins, în ciuda litatea pe care a trãit-o literatura românã preget, dacã s-ar fi fãcut presiunile punctua- mãºtii de poet modernist universalist, du- în comunism, când toate drumurile gloriei le necesare!], iar dacã Sandi Cãprariu ar fi blatã de figura eleatã a unui ambasador cos- erau pavate cu nepotisme ºi toate beneficiile ajuns aici, eram sigur cã l-ar fi dublat pe Al. mopolit (acreditatã ºi într-o altã serie de erau repartizate prin intermediul redutabi- Andriþoiu în spectacole bahice. [!!!] Dum- volume memorialistice, Ambasador la Ate- lului combinat de generozitate selectivã pe nezeu sã mã ierte spunând acest adevãr... Ei, na), Ion Brad are multe de cosmetizat în care îl reprezenta PCR-ul (adunarea liberã, toþi trei, provenind din familii orãºeneºti, propria sa biografie, volumele de genul celui fãrã apartenenþã ideologicã, a celor cu pile, n-ar fi avut, cred, anticorpii noºtri de odras- intitulat, îndeajuns de neaoº, Aicea, printre cunoºtinþe ºi relaþii). Incomod, ºi doar par- le þãrãneºti, ambiþioase sã-ºi pãstreze un ardeleni având ºi darul legitimãrii de sine þial credibil, volumul lui Ion Brad aruncã echilibru tradiþional.“ retroactive, prin demonstrarea faptului cã lumini pieziºe pe o viermuialã umanã dupli- citarã, concesivã ºi pragmaticã, fãrã cunoaº- Chiar dacã am promis cã voi glosa pe rolul sãu nu a fost întotdeauna atât de fu- terea cãreia inocenþa noastrã – echivalentã marginea aspectelor procedurale specifice pe nest pe cât a fost cel pe care l-a jucat în to- cu persistenþa angelicã în eroare – poate care le ridicã volumul, sã ne oprim puþin pirea primei ediþii, din 1984, a Dicþionarului rãmâne infinitã... la citatul pe care tocmai l-am dat, fiindcã e scriitorilor români, coordonat de cãtre Mircea
simptomatic nu numai pentru modul în Zaciu, Marian Papahagi ºi Aurel Sasu (epi- care Ion Brad gândeºte ºi acþioneazã, dar sod pe care autorul l-a tot edulcorat rãstãl- ºi pentru strategiile de culise ale vremii. De mãcindu-l sprinþar, aºa cum o face ºi în acest bunã seamã nu absenþa „anticorpilor“ rurali volum, la pagina 208), dacã atâtea nume l-ar fi împiedicat pe Al. Cãprariu sã-ºi facã ilustre, de la Veturia Goga, Lucian Blaga vad prin locantele Bucureºtiului, ci teama la – sã spunem – fiul lui Emil Isac sau strategicã a noului potentat de a nu sprijini I. Vlasiu, au apelat consecvent la el, credi- pe cine nu trebuie, agãþându-ºi în acest fel tându-l cu prietenie pentru câte o favoare.

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 7 „Uimirile inculte nu sînt de folos nimãnui“

à ÎNCERC un rezumat al Gelu Ionescu Sideilor lui Horia-Roman Patapievici din recentul sãu produce þipete – sau numai ºoapte – de pro- anterioare. Oricum, nu cred ca genul ese- eseu Despre idei & blocaje test. E greu, pentru unii imposibil, sã accep- istic sã fi fost atît de dãunãtor literaturii (subtitlul îl voi comenta mai te ideile acestui eseu (cum greu le-a fost ºi române, care, de altfel, nici nu numãrã prea tîrziu). Deci: cultura româ- unor înaintaºi), pentru cã fie sînt lideri ai mulþi eseiºti. Cred cã Noica face – poate mã nã este o culturã de mîna a vieþii culturale româneºti de astãzi, fie se înºel – eroarea de confunda eseul cu critica doua, minorã ºi trãind din îndeletnicesc chiar cu istoria ei. Patapievici de întîmpinare, gazetãreascã deci. O regre- servilism. De ce? Pentru cã, numeºte pe o parte din cei care i-au prece- tabilã confuzie între douã… specii ale criti- de la început ºi pînã azi, he- dat demonstraþiile, care, la rîndul lor, au cii literare. Aici el se întîlneºte cu Adrian gemonia culturii generale a absorbit cultu- produs fie un fel de bombãnit, fie un suve- Marino, care ajunge la aceeaºi concluzie pe rile speciale care ar fi trebuit sã se dezvolte, ran dispreþ. Reacþia cea mai frecventã va un traiect distinct, dar nu radical diferit. aºa cum s-a întîmplat în culturile mari. Nu fi, cred, aceasta: „Bine, domnule, Patapie- Mai este de observat ceva important: existã o piaþã de idei; cînd acestea apar, nu vici are dreptate de multe ori, dar chiar aºa faptul cã ambele scrieri sfîrºesc într-un para- au urmãri (non sequitur), mereu totul înce- de slabã e cultura noastrã, cînd avem pe... dox – care multora li se va pãrea cã anu- pe de la capãt, existã un blocaj al comuni- etc., etc.“. Existã o replicã ce îi va neliniºti leazã, de fapt, întreaga demonstraþie. Nu fac cãrii, pentru cã mediul cultural e debil, spa- pe mulþi – ºi anume aceea cã singurele per- parte dintre ei, dar paradoxul existã. þiul public e ocupat de dominanta culturã sonalitãþi care au avut parte de o faimã in- H.-R. Patapievici constatã gradul peri- generalã. Plecînd de la evidenþa existenþei ternaþionalã au cãpãtat aceastã faimã în culos de decãdere a culturii generale în Oc- unei filosofii româneºti, autorul constatã, afarã, faimã reluatã ºi înlãuntru, uneori cu cident, însoþit de dezvoltãri monstruoase ale împreunã cu alþii, cã nu existã însã ºi o isto- penibile întîrzieri (nu o datã din motive po- culturilor specializate ºi hiperspecializate rie a filosofiei româneºti, adicã dovada unei litice) – ºi nu altfel, cum s-ar fi întîmplat (ale unor inºi care rãmîn ignari, cum îi scoþi continuitãþi în preocupãri care ar trebui sã într-o culturã „bine rînduitã“. (Ceea ce înþe- din specializarea lor – un fel de idioþi savanþi, plece de la ceea ce le-a precedat. Ceea ce nu lege H.-R. P. prin asta este bine explicat în sã zicem); trebuie sã spun cã ºi eu sînt tulbu- se întîmplã, fapt pe care autorul îl explicã text, plecîndu-se de la douã modele – cel rat de acest curs periculos, pãrînd deocam- mai pe larg. Este deci exemplul de culturã al scãrii ºi cel al roþii – lãsãm descrierea ºi specialã ratatã pe care autorul îl dezvoltã; datã inevitabil, al culturii generale în Oc- analiza lor cititorilor curioºi.) mai mult, ideile ºi personalitãþile filosofice cident (care nu e totuºi împãrãþia untului ºi Aºadar, „paradisul“ culturii generale ar au avut ecou numai în mediul culturii gene- a mercedesului…); deci, revenind, H.-R. P. rale, cu deosebire în cel al lumii literare, care fi sufocat sau numai pipernicit culturile spe- vede ca singurã soluþie pentru cultura ro- le-a receptat, de cele mai multe ori, din ciale, singurã cea literarã ar fi reuºit sã cree- mânã cultivarea… culturii generale, deci a punct de vedere literar, estetic, ºi nu filo- ze ºi sã întreþinã o „piaþã de idei“, un spaþiu unei originalitãþi de tradiþie protectoare, o sofic, adicã în specialitate. Prin culturi spe- public viabil. Aºadar, un „literaturocentrism“ culturã generalã care sã încerce, sã înceapã ciale, existente în toate marile orizonturi care a fãcut ca alte culturi speciale sã-i un dialog mai constructiv ºi mai suplu cu europene, autorul se referã în primul rînd devinã subalterne (din nou exemplul prefe- culturile speciale, dar la care sã nu renunþe, la „umanioare“ – e destul de greu sã ne în- rat este cel al filosofiei). Nu din vina lui, pentru nimic în lume. Aceasta este deci chipuim rãsfrîngerile unei culturi speciale ca desigur, dar asta e situaþia de fapt – expli- „modesta propunere de a regîndi cultura fizica, de pildã, asupra culturii generale; deºi caþiile þin, probabil, de un anume specific. românã, pornind de la ce îi lipseºte, fãrã a re- modelul unei culturi „bine rînduite“ nu ex- În Idei în dialog, nr. din februarie 2008, nunþa la ceea ce, în aparenþã, îi prisoseºte“ – clude ºi aceastã posibilitate, culturile spe- citesc o meditaþie a lui Sorin Lavric cu pri- acesta este deci subtitlul, foarte important, ciale, deºi independente ºi urmîndu-ºi dez- vire la un text al lui C. Noica în care cul- al volumului sãu. Eu cred cã „propunerea“ voltarea fireascã, ajungînd sã aibã ecouri tura românã este apreciatã a fi o „culturã de (dacã ne facem cã uitãm semnificaþia „pro- în cultura generalã, adicã sã configureze, în lãutari“. (H.-R. P. o comparã cu un „iarma- punerii“ lui Swift ºi nu luãm în seamã o po- timp, prin spaþiul public, un raport de mu- roc“ – existã iarmaroc fãrã lãutari?) Vino- sibilã, chiar teribilã ironie...) nu are nicio tualã întreþinere. Ceea ce nu se întîmplã ºi vaþii sînt numiþi, adicã literatura ºi mai ales ºansã, din pãcate, pentru simplul motiv cã nu s-a întîmplat în cultura românã – de un- criticii literari. Unde Patapievici constatã românii, ºcoala ºi cultura lor, se nãpustesc de un deficit capital de realitate comunã, un prin analize, Noica peroreazã în diatribã. sã imite cît mai repede exact lumea occi- blocaj, o carenþã a comunicãrii ºi comu- Sînt multe puncte comune în concluziile dentalã; o atracþie pe cît de veche, pe atît de nitãþii, a spaþiului public original. celor douã texte (pe cel al lui Noica, din fatalã, dar ºi atît de beneficã (este vorba ºi Un rezumat nu e decît un... rezumat, ni- 1973, din pãcate nu îl cunosc, aºa cã mã despre aceastã problemã de importanþã ca- mic mai mult; deci multiple nuanþe, obser- bazez pe exactitatea comentariului lui Sorin pitalã în „ideile“ ºi „blocajele“ lui H.-R. P.). vaþii de fineþe ºi pertinenþã, fulgerãri pole- Lavric, comentariu ce mi se pare clar ºi con- Cît despre Noica, acesta, într-un alt pa- mice vor putea observa numai cei ce vor vingãtor). Sînt deci mai multe punctele de radox, ajunge la concluzia cã soluþia de parcurge acest eseu, în care concluziile sînt convergenþã, dar între deosebiri, una fun- combatere a „lãutãrismului“ nu e cîtuºi de rezultatul unor analize ºi temeiuri filosofice damentalã: aceea cã Noica blameazã radical puþin „antilãutãrismul“ (imagine în oglindã ºi teoretice: e ceea ce lipsea, cred, aproape eseul, pe care aproape cã nici nu-l considerã a primului), care e la fel de dãunãtor, cãci ºi tuturor acelor care se apropiau de conclu- un gen, în timp ce Patapievici îl recomandã acesta este o nereuºitã umanistã, o „abdica- ziile lui Patapievici empiric, ca sã zic aºa, ºi apreciazã fãrã tãgadã. La eseu, spune re de la marea culturã din neputinþa de a-i uneori prin eseuri sau numai printr-o suc- Noica, au dreptul numai cei „care au dove- da o expresie adecvatã… fie prin refuzul ori- cintã enunþare de convingeri. ªi nu au fost dit mai întîi cã pot scrie ºi altceva decît cule- cãrei afirmãri culturale, fie printr-o afirma- puþini aceºtia – dar ºi alþii care ar fi con- geri arãtoase de fragmente gazetãreºti“. Asta re voit unilateralã“ (am citat mult din… trazis concluziile autorului (mai ales din pe- ar justifica ºi faptul cã textul în discuþie are eseul lui Sorin Lavric, mai sus menþionat. rioada interbelicã). Ceea ce este mai mult un evident caracter… eseistic, autorul lui Eu dau eseului o importanþã egalã cu cea pe decît sigur este faptul cã scrierea de faþã va fiind cu totul îndreptãþit prin operele sale care i-o dã ºi H.-R. P.). ªi adaug: ecourile

8 • APOSTROF publice, cîte au fost, ale culturilor speciale, nu s-a întîmplat cu studiile teoretice, care lungã de volume, contribuþiile ºi pãrerile filosofice, psihologice etc., au venit din par- produc o tradiþionalã alergie, mai ales celor cele mai semnificative în aceastã direcþie, un tea hulitei critici literare – mai cu seamã cea care practicã sau au practicat critica de în- început merituos fiind acela semnat de Ior- din perioada interbelicã, adicã atunci cînd tîmpinare (multora de azi ºi unora mai cele- dan Chimet în seria Dreptul la memorie. semnatarii, figuri importante ale culturii bri din supraevaluata perioadã interbelicã). Iarãºi are dreptate H.-R. P. cînd repetã, cum noastre, aveau o pregãtire filosoficã, istoricã Aceastã specie a criticii (pe care, iatã, o prac- se vede, „în deºert“, alarma care a fost de sau sociologicã superioarã acelora din epo- tic ºi eu la bãtrîneþe) continuã sã se bucure multe ori (zadarnic!) trasã ºi de mulþi din- ca posbelicã. Perioadã cînd – fac încã o di- de un greu (pentru mine) explicabil succes tre noi: avem ziare ºi reviste în loc sã avem gresiune – multe tinere talente, pasiuni ºi (oare faptul acesta nu seamãnã cu un blo- dicþionare, lexicoane, lucrãri de referinþã, dotãri intelectuale remarcabile, refuzînd în- caj?); în ciuda traducerii la Editura Univers, ediþii critice; o altã faþã a blocajului, desi- doctrinarea marxistã, dominantã în studii- prin iniþiativa lui Romul Munteanu, a unui gur, un semn indubitabil al debilitãþii unei le ºi facultãþile de filosofie, s-au refugiat în mare numãr de titluri fundamentale în di- culturi care nu se îngrijeºte de trecutul ei, spaþiul criticii literare, mai tolerat de cen- recþia teoriei poeziei sau a romanului, cei astfel ipotecîndu-i viitorul. Sã fie uitarea, zurã, mai colorat, cu mai mult ecou, mai mai tineri, sau mai puþin tineri, cronicari cum s-a spus de zeci de ori, o formã de… solidar – în ciuda rivalitãþilor inerente. Aces- practicã o criticã numai de gust, ignorînd „culturã (foarte) specialã“ la români? te texte nu au împiedecat, cîtuºi de puþin, teoreticul. Însã, dupã opinia mea, cel mai culturile de specialitate sã-ºi desfãºoare grav – cu siguranþã un mare blocaj – este P.S. Am citit cu mult interes discuþia dintre receptivitatea specificã. Încît, mã tem cã acela cã demersul critic practicã, în general, H.-R. Patapievici ºi Andrei Cornea din ulti- minimalizarea criticii nu serveºte adevãru- douã mãsuri: una pentru literatura românã, mele numere ale aceleiaºi publicaþii de lui, aºa cum e el, ºi nu aºa cum ar fi fost el alta pentru cea strãinã, mai veche sau mai valoare care este Idei în dialog: competenþã, de dorit… nouã. E ca ºi cum literatura lumii se reduce ton potrivit, argumente incitante. Tot acolo Revenind la singura „piaþã de idei“ care la... cea românã: o altã formã de autism. am remarcat observaþia, datoratã lui Andrei a fost vie în cultura românã, adicã la lite- Vie este, dupã opinia lui H.-R. Patapie- Cornea, cã stilul preopinentului sãu este raturã, culturã specialã care, nu o datã, s-a vici, discuþia despre specificul naþional, ºi „incisiv, tensionat, pãtimaº totodatã, dar putut identifica, în mod abuziv, cu însãºi deci despre identitate – astãzi una din pro- extrem de pasionant“. Cred cã are dreptate: cultura generalã. H.-R. P. are dreptate – lite- blemele cele mai discutate în lume. Cred cã dar oare Cioran ºi Noica (în pofida aparen- ratura, poezia, romanul au stîrnit destule are dreptate, dar sînt ºi aici destule cazuri- þelor) erau altfel? E preferabil tonul molîu- discuþii, plecate de la un caz, o operã, o te- le cînd… se ia totul de la capãt, ca ºi cum conformist ºi protocron? – îmi permit sã mã etc. ªi istoria literaturii române a fost n-ar fi existat înaintaºi. În parantezã fie zis, adaug eu… încercatã de un numãr considerabil de cu- una din faptele cele mai valoroase care ar
rajoºi, ºi deci a stîrnit ºi ea în spaþiul public certifica vocaþia unui cãrturar ar fi aceea de o miºcare vie ºi aproape continuã. Ceea ce a aduna ºi comenta, într-o serie destul de Cei patru cavaleri...

OLUMUL LUI Mugur menea teoretizare lipsitã de conþinut. În formã de multe ori mecanicã. Dacã pentru VVoloº (Filosofia social- acelaºi spirit determinist, Voloº exagereazã Cioran competiþia „naþiilor“, despre care politicã a generaþiei ’27: ºi supraliciteazã influenþa lui Nae Ionescu vorbesc toþi darwiniºtii sociali, ia tonuri din Mircea Vulcãnescu, Mircea asupra acestei „generaþii de aur“. Nici des- cele mai acute, la Noica aceastã idee trans- Eliade, Constantin Noica, pre Cioran nu se poate spune cã a preluat pare din necesitatea subordonãrii indivi- Emil Cioran, Oradea: Biblio- de la „filosoful strãzii“ dispreþul faþã de dului în faþa voinþei „organice“ a naþiunii, teca Revistei Familia, 2008) „filosofia de catedrã“, nici despre Noica nu o naþiune „spiritualã ºi vie“, singura care dã este o carte fãrã obiect, pen- putem afirma cã a devenit legionar din garanþia supravieþuirii. Eliade, la rândul lui, tru cã ipoteza de lucru a raþiuni de afectivitate de discipol faþã de vorbeºte despre „destinul spiritual“ al unei lucrãrii sale lipseºte cu desãvârºire. Cum de Nae Ionescu ºi nici despre Eliade cã ar fi „Românii noi“ care aparþine unor „oameni altfel – parafrazându-l pe Orwell – lipsitã de preluat probitatea ºtiinþificã de la „Maestrul noi“. De aici ºi preocuparea tuturor inte- noimã este ºi ideologia discutatã de autor. din Brãila“. În aceastã logicã, de fapt, nu lectualilor din respectiva perioadã pentru Premisa fundamentalã este aceea cã cei Nae Ionescu este cel care influenþeazã gân- superioritatea culturalã ºi pentru necesita- patru autori analizaþi (respectiv generaþia direa vremii, ci curentele de dreapta, ideo- tea intrãrii României într-o logicã a com- din care aceºtia fac parte) ar avea o „filo- logiile totalitarismului de tip fascist ºi-au petiþiei culturalo-etnice. sofie social-politicã“. Nimic mai fals, pen- creat expresiile culturale de la noi. Însã de aici pânã la descrierea unei filo- tru cã niciunul dintre cei menþionaþi nu are ªi interesul pentru „specificul naþional“ sofii politice este o cale lungã. Mai întâi ar o filosofie politicã sau o filosofie socialã este confundat de Voloº cu preocuparea trebui sã putem sã vorbim despre un sistem, proprie. Cei patru autori discutaþi nu au pentru organizarea socialã. Numai cã defi- nu despre simple comentarii pe marginea preocupãri explicite nici mãcar pentru poli- nirea „specificului naþional“, problemã acu- politicii momentului ºi nici sã analizãm ticã, ce sã mai vorbim despre interesul pen- tã pentru generaþia Cioran-Eliade, nu poate banalul activism politic, rezolvat prin fre- tru un sistem social organizat. În plus, teza coincide cu definirea unei structuri sociale nezia propagandei (cum face Noica dupã determinismului social ºi politic nu justifi- specifice românilor. De fapt, structura idea- 14 septembrie 1940). Fãrã un corpus filo- cã abordarea propusã de Voloº, simplul ticã a generaþiei legionare poate fi expusã sofico-politic coerent, aºa-zisa „filosofie determinism „socio-cultural“ nu este sufi- într-o singurã frazã: „Naþiunea mai întâi“. politicã“ a generaþiei ’27 nu este decât ide- cient pentru a explica implicarea generaþiei Din aceastã axiomã decurg toate celelalte ologie purã. Iar ideologiile epocii sunt cu de intelectuali interbelici în vârtejul ideo- consideraþii. totul dependente de mistica naþionalistã. logiilor de dreapta. Pe de o parte este „organicismul“ afir- Oricum am privi lucrurile, propunerea O altã problemã de ipotezã a cercetãrii mat în repetate rânduri în textele celor „ideaticã“ a perioadei este una de facturã este aceea a influenþei social-politice pe care patru, teorie care este de provenienþã ger- teocraticã ºi autoritaristã – gãsindu-ºi la noi ar fi avut-o cei patru asupra societãþii în care manã, izvorând din ideile lui Lilienfeld ºi, resursele în ideile ortodoxismului naþiona- au trãit. Voloº nu aduce niciun fel de argu- mai ales, acelea ale lui Herbert Spencer, list. Noica vorbeºte despre „spiritualizarea“ mente sociologice în acest sens, iar comen- despre modul cum funcþioneazã organis- societãþii, despre înlocuirea specialiºtilor cu tariile despre „reperele solide“ pe care le-ar mele sociale. Marcate de un darwinism activiºtii emoþionali, unde preoþii iau locul fi oferit generaþiei lor Eliade, Noica, Cioran social vulgar, discuþiile despre supravieþui- tehnocraþilor. Înnoirea spiritualã, propusã ºi Vulcãnescu nu acoperã cu nimic o ase- rea naþionalã sunt preluate ºi la noi, într-o (Continuare în p. 30)

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 9 Scrisorile ºi viaþa dintre ele

Mircea Muthu

UMAIvrem ºi poate nu mai ºtim sã s-au consumat, e adevãrat, irevocabil. Se Citabil rãmâne Radu Petrescu, diaristul ºi Nscriem scrisori, dupã cum nu mai avem reconfirmã astfel ºi teza lui Tudor Vianu prozatorul de excepþie care obiºnuia sã-ºi rãbdare sã le citim ºi, eventual, sã rãspun- despre caracterul memorialistic al unui seg- copieze, uneori cu clasica peniþã, scrisorile dem tot pe un petic de hârtie ºi tot cu lite- ment important din literatura naþionalã. ªi trimise. Altãdatã autorul de scrisori îºi trans- rele aºternute cu mâna. Rotunde sau colþu- asta pentru cã existã încã succedaneul ficþi- ferã efortul maºinii de scris, mecanicã, apoi roase, drepte sau înclinate, mai mult sau mai onalitãþii: secolul XX continuã sã cultive electricã – oricum, emblematicã pentru se- puþin caligrafice, ele diversificã linia – aceas- romanul epistolar integral (ºi îl amintesc pe colul XX ºi parte integrantã din ritualul exis- tã legãturã între douã sau o infinitate de sovieticul Veniamin Kaverin, cu La oglindã, tenþei cotidiene a polisului modern. Faþã puncte. Ductul liniei prelungeºte din corpul 1972) sau prin intercalãri în textura epicã, de redactarea preponderent telegraficã ori celui care scrie pulsaþia vieþii, pe care o probând astfel autenticismul camilpetrescian chiar sincopatã la calculatorul de astãzi, reconstitui nu altfel decât citind. A scrie în din Patul lui Procust. Astãzi, la început de maºina de scris mai pãstra ceva, un ecou din acest mod înseamnã sã exprimi – pentru mileniu, modelul comunicãrii epistolare percepþia fizicã a literei „tradusã“ în dacti- tine, dar ºi pentru adresant – conºtiinþa tim- cunoaºte totuºi revitalizãri, aºa cum proce- logramã. Marguerite Yourcenar, de pildã, pului. Nu s-o fixezi, cum iluzoriu încearcã deazã – cu vervã de publicist – Alexandru ezita între scrisul de mânã ºi redactarea la fotografia, ci s-o apropriezi aºa cum se Muºina în Scrisorile unui geniu balnear maºinã. Cele aproximativ douã mii de scri- pliazã trupul înotãtorului pe val. Iar a citi ºi (2007). Dincolo de anumite convenþii sau sori trimise ori doar redactate în vederea a rãspunde tot prin scrisoare este o probã de procedee retorice specifice genului, scriito- expedierii, adunate în fondurile Harvard normalã ºi necesarã socializare, dar ºi un act, rul, observa G. Cãlinescu, „având obiºnuin- (Houghton Library) ºi Brunswick (Bow- necesar ºi acesta, de elementarã politeþe. þa, pe de o parte, de a transforma totul în doin College), sunt o mixturã de pagini „N-am nicio îndoialã“, noteazã eminentul ficþiune, de a se transporta pe sine în plan manuscrise ºi dactilografiate. Nu rare sunt editor al operei rebreniene, Niculae Gheran, ideal, iar pe de alta, intuind cã scrisorile sale situaþiile în care prozatoarea înclinã spre cea „cã dezvoltarea internetului ºi telefonul vor cãdea pe mâna posteritãþii, el e mai de-a doua formulã: „Þi-am scris la maºinã mobil va ucide corespondenþa, cu întreaga atent ca oricare altul la compoziþie“ (Scriitori toate acestea“, îi mãrturiseºte unei cunoº- ei istorie, de la pana de gâscã la pix“ (Cu strãini, 1967). Antologarea lor în culegeri tinþe în 1966, „pentru cã n-am vrut sã te Rebreanu ºi nu numai, 2007). Ceea ce nu de sine stãtãtoare transmite adesea senzaþia chinui cu descifratul unei lungi epistole scri- împiedicã, fireºte, discursul restitutiv al isto- de osuar, mai ales când e vorba de cores- se cu mâna“. În plus, dacã între 1980 ºi ricului literar. Chiar ºi aºa, în era pixelilor, pondenþa primitã sau doar trimisã ºi numai 1987, anul morþii sale, a sortat (în sens de: sunt înconjurat de epistole ºi, parcurgându- adnotãrile editorului suplinesc întrucâtva aruncat sau distrus) sute de epistole, Grâce le, deduc – oare cum altfel? – viaþa dintre lipsa de facto a dialogului efectiv. Preferabilã Frick – „sa compagne de vie americaine“ – ele. De la plãcerea de a „corespondarisi“ a ar fi restituþia integralã a acestuia, dacã arhi- a recopiat, rezumat ºi comentat de obicei la lui Ion Heliade-Rãdulescu la epistolarul, va o permite; lectura misivelor schimbate maºina de scris acest tezaur, din care Lettres recent imprimat, al lui Mircea Eliade, isto- între preopinenþi va fi angrenatã atunci în à ses amis et quelques autres (1997) însu- ria trãitã recapãtã, prin lecturã, palpitul unor veritabile spectacole intelectuale. Astfel, meazã deocamdatã cam patru sute de scri- existenþe individuale ºi al unor epoci care schimbul epistolar dintre I. L. Caragiale ºi sori trimise. Ele au o valoare inestimabilã, Paul Zarifopol, cãruia i-am îndeplinind cel puþin trei funcþii esenþiale: consacrat o cercetare (în oferã o imagine poliedricã despre persoana Paul Zarifopol între fragment Yourcenar; ne introduc, alãturi de aceasta, ºi construcþie, 1982), are nerv în labirintul operei; ne familiarizeazã cu epic ºi stilul, pe aceeaºi lun- actul propriu-zis al creaþiei. ªi aceasta chiar gime de undã meridionalã, dacã, îi precizeazã unei traducãtoare în ita- îºi pãstreazã, nealterat, ora- lianã în 1965, „o scrisoare este, înainte de litatea. Un alt exemplu, con- toate, o scrisoare, adicã o confidenþã fãcutã temporan de astã datã, es- unei singure persoane, farã gândul de a o te masiva Corespondenþã Al. publica în timpul vieþii“. Rosetti – Alf Lombard (vol. I- În pofida tipologizãrilor de tot felul – III, 2000-2004), datoratã scrisoarea obiºnuitã, scrisoarea creatorului lingvistului Nicolae Mocanu º.a. –, epistola, ca intermediar al gândului ºi în care comentariile edi- ºi sentimentului nostru într-un moment torului aproximeazã chiar o anume, are valoarea unui „fragment de dimensiune trialogicã între- umanitate în formã genuinã“, scrie Al. Sãn- gii restituþii. Altfel, când se dulescu în Literatura epistolarã (1972), iar evocã o ºcoalã sau o perso- circumstanþierea, recuperarea universului nalitate de la naºterea sau sãu þine fãrã-ndoialã de persoana care o ci- dispariþia cãrora timpul e teºte. Dacã, fireºte, contextualizãrile actua- mãsurat în cifre rotunde, se le vor mai îngãdui acest gen de comunicare scot la vedere, sub sticlã, în- din care, la meridian românesc, nu lipsesc scrisuri îngãlbenite ce mai urãrile de sãnãtate ºi nici stereotipiile pro- pãstreazã gracilitatea sau ne- venite din sfera unei oralitãþi ancestrale, gen voinþa condeiului, dar fãrã „care sãnãtate v-o doresc ºi Dumneavoas- sã se poatã escamota senti- trã...“ – veritabilã temã cu variaþiuni la scli- mentul de vetuseþe, de peri- pitorul epistolier I. L. Caragiale: „Fiþi toþi sabil. Câteodatã reflexul de sãnãtoºi ºi voioºi!“; „De la toþi tutulor mul- (auto)conservare – pentru cã tã sãnãtate“; „Multã sãnãtate de la toþi ai orice scrisoare ne-o adresãm, mei la toþi ai tãi“ º.a. în primul rând, nouã înºine
– funcþioneazã cu obstina- þie de-a dreptul antologicã.

10 • APOSTROF Scribul din Zalda

RINTRE ROMANELE lui pal la Petre Ispirescu. Scãldatul ºi întâlnirea zentãri îi dau târcoale, nu îl ocolesc. Ba PRadu Þuculescu, cel care cu Prinþul, cãruia copilul Barabã îi prinde chiar dimpotrivã, îi hrãnesc fantezia mai construieºte o parabolã folo- un peºte cu mâinile goale, într-o bulboanã, mult decât cultura scrisã ºi tipãritã, a cãrei sind elemente ambientale trimite la Vrãjitoarea din Fântânele de Albert pondere în viaþa lui, în pofida stagiului sãu din trecut este Umbra penei Wass, disputatul scriitor maghiar ajuns erou de studiu la mãnãstire, pare mai degrabã de gîscã, apãrut în 1991, dar de roman sub pana lui Mircea Tomuº. Mer- insignifiantã pentru o bunã bucatã de vre- reeditat de curând (Târgu- sul lui Iþã la mãnãstire, pe capra cãruþei pa- me. ªi totuºi, Umbra penei de gîscã este mar- Lãpuº: Ed. Galaxia Guten- terne, aminteºte de Nicã al lui ªtefan al Pe- catã de simbolul heraldic din titlu, ideea berg, 2007). Localizat într-o trei purtat de bunicul sãu David din Pipirig principalã a romanului fiind, dupã câte s-au Transilvanie care a intrat la învãþãturã, dar ºi de Niculae Moromete spus, cea de carte. „Fãrã a fi un roman isto- deja pe mâna Habsburgilor, dar care totuºi aflat într-un moment similar. (Sunt ºi alte ric, tema sa dominantã rãmâne cea a liber- nu atinge pragul istoric al anului 1848, continuãri-replici ale acestui traseu funda- tãþii scrisului, a cãrþii care ucide, dar ºi alinã, schimbãtor de percepþii ºi paradigme, fluxul mental spre învãþãturã, precum cea din Po- care învrãjbeºte, dar dã speranþe ºi te înalþã, narativ construit în jurul figurii lui Iþã vestiri din sud, de Cristiana Teohari.) Fasci- cartea ca prieten ºi duºman. Alegoric, drama Barabã, scrib dãruit, dar ºi prigonit cât înca- naþia faþã de monahul bibliotecar Gavril personajului principal întruchipeazã drama pe, se înscrie printre reuºitele scriitorului. aminteºte consideraþiile lui Adso din Melk scriitorului hãituit într-o lume ostilã, care îºi S-ar putea crede cã întâlnirea în prozã din- referitoare la maestrul sãu, William din Bas- va scrie, în cele din urmã, cartea visatã, dic- tre veacul iluminist ºi un rob al scrisului tre- kerville, din Numele trandafirului de Um- tând-o vecinului sãu de celulã“ (Ziarul de buie sã conducã, necesarmente, la un elogiu berto Eco. ªi înºiruirea ar putea continua. duminicã). De acord cu observaþia domi- al epocii idealului educãrii, al pãrãsirii Sã nu se înþeleagã de aici cã textul lui Radu naþiei temei livreºti, dar cu unele nuanþãri ºi obscurantismului, al luminãrii prin carte. Þuculescu ar fi doar un colaj de teme, moti- completãri. Este vorba despre obsesia cãrþii Nimic din deschiderile sociale presupuse de ve, toposuri ºi figuri din alte opere litera- într-o lume a oralitãþii ºi eresurilor, într-o o asemenea grilã, însã. Radu Þuculescu scor- re. Nici vorbã de aºa ceva, autorul izbutind tradiþie culturalã rãsãriteanã ºi într-o pro- neºte o parabolã despre cãrturarul bolnav de performanþa ca printr-o punere originalã în vincie marginalã, de frontierã, a unui im- scris ºi despre cartea malefic-beneficã ce-i stã paginã sã obþinã nu doar un text personal periu. O lume în care religia dominantã înscrisã în sânge, în destin. Protagonistul plauzibil ºi viabil, ci ºi sã traverseze tot acest încearcã sã supunã cu tunurile religia do- este ºi narator, formulã care evocã – cu sub- câmp referenþial cu o erudiþie perfect disi- minaþilor, dãrâmând manu militari lãcaºele tilitate – maniera de a povesti proprie chiar mulatã ºi cu economie de mijloace. de cult. veacului respectiv prin câteva dintre cele mai Este însã, dincolo de atâtea trimiteri dis- Prin toate aceste determinaþii, Iþã Barabã autorizate nume ale sale, îndeobºte engleze. parate, ceva din atmosfera excelentelor bas- face figurã de profet ciudat, atât printre cei Derularea la persoana întâi a tramei, înce- me ale lui Wilhelm Hauff în Umbra penei de de acelaºi neam cu el, de care îl despart pând cu naºterea eroului, aminteºte de ro- gîscã. S-a remarcat deja, pe bunã dreptate, ºtiinþa de carte ºi originea oarecum mai rãsã- manele lui Daniel Defoe (Robinson Crusoe, cã „Autorul construieºte, cu disponibilitate ritã, ca ºi excentricitatea destinului sãu, cât Cãpitanul Singleton, dar ºi Moll Flanders) ºi ludicã ºi fantezistã, un univers crepuscular, ºi, mai cu seamã, faþã de stãpânii-strãini, de Cãlãtoriile lui Gulliver, parodie, dar ºi impregnat de magie ºi blestem, într-o lume pentru care reprezentativ rãmâne Prinþul ºi imitaþie a expediþiilor maritime îndepãrtate insolitã, care îºi are însã rãdãcinile într-un al cãror simbol, ca în Kafka, este Castelul. ale eroului celui mai cunoscut roman defo- spaþiu geografic ºi istoric real“ (Ziarul de Nu este de mirare cã senectutea îl gãseºte în esc. Dintr-un alt unghi de vedere, Umbra duminicã). Într-adevãr, imaginarul epocii temniþã, ca pe alþi mari revoltaþi ai aceluiaºi penei de gîscã ilustreazã ºi continuã linia lui invocate, plin de ºerpi onirici, femei cu co- secol – marchizul de Sade, neobositul con- Gala Galaction ºi Petru Popescu de scriere pite de cal, bãrbaþi neverosimil de pãroºi deier în rãspãr cu vremurile – ºi aidoma despre trecut, formulã citadinã – conform (vârcolaci), contrabandiºti fioroºi ºi cum- unor iliteraþi de extracþie ruralã, dar cu con- teoretizãrilor celui de-al doilea – care nu face secade, ursitoare ºi mitologii fantaste, umple vingeri (religioase) ferme, precum Oprea din patina stilisticã o þintã ºi nici din evo- paginile ansamblului de cinci capitole ºi trei Miclãuº sau Sofronie din Cioara. carea acuratã a evenimentelor istorice majo- contrapuncturi (în virtutea formaþiei lui Parabola lui Radu Þuculescu este de o re un scop în sine, preferând mai degrabã muzicale, autorul le numeºte intermezzo- rarã frumuseþe ºi adâncime, scrisã aproape evocarea unei atmosfere istorice cu alte mij- uri), evocând cu forþã un mediu premodern canonic ºi conducând cãtre tipurile ºi arhe- loace decât cele ale arhaizãrii stilistice. O altã cu viziunea lui despre lume ºi cu paradigma tipurile unei lumi al cãrei conþinut s-a revãr- modalitate a construirii romanului pare sã proprie, mai mult decât ar fi fãcut-o intra- sat numai în parte, ocultat, în noi. Rein- fie citatul sau parafraza. Pas cu pas, episod rea în hãþiºurile unei exprimãri ca în Þiga- ventarea ei printr-un basm cu mari valenþe dupã episod, Þuculescu dã replici tandru- niada. Deºi Iþã Barabã – un fel de Gheor- rãsfirate în mai multe direcþii este un succes ironice, adaptate locului ºi epocii (o Tran- ghiþã, dupã cum remarcã, la un moment care face din Umbra penei de gîscã un roman silvanie aflatã în primul ei veac habsburgic dat, Prinþul – este orãºean din Zalda (izbu- cu destin unic pânã ºi în ansamblul cãrþi- transfiguratã, dar recognoscibilã), unor scri- titã evocare a burgadelor ardeleneºti de tip lor lui Þuculescu. eri ºi episoade celebre din literatura românã Zlatna ºi Galda), aparþinând, prin ocupaþia
ºi universalã. Tabloul iniþial, al naºterii ºi al pãrinteascã, mai degrabã tagmei neguþãto- menirii destinului pruncului, trimite la re- rilor (tatãl este hangiu), deci nefiind un re- pertoriul de basme ale românilor, în princi- prezentant al ruralului, toate aceste repre-

Cãrþi primite la redacþie

• Nicolas • Adrian • Alexandru Grimaldi, Marino, Muºina, Cartea lui Iuda, • Petru Cârdu, Introducere în Scrisorile unui Bucureºti: Ed. Complicitate, critica literarã, geniu balnear, Ideea Europeanã, Panciova: Ed. Craiova: Aius Braºov: Ed. Aula, 2008. Libertatea, 2007. Printed, 2007. 2007.

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 11 Poetul în forul roman

TILUL BAROC, inflexiuni- trapunctat de seducþia unei alte lumi, din reverberaþiile sentimentului construiesc o Sle manieriste ale frazei care rãzbat vocile celor care nu mai sunt, dialecticã a vieþii ºi a morþii privite din per- poetice, melancolia, mirajul stabilindu-se, astfel, un fel de echilibru in- spectiva divinului, într-o alegorie cu infle- absolutului – sunt constante stabil între stringenþa clipei de acum ºi nar- xiuni argheziene, pe alocuri: „El e grãdina- ale poeziei lui Adrian Popes- coza clipei evanescente: „Atent ºi absent, rul, mâna Lui e dreaptã,/ La soroc culege cu ce au fost enunþate ºi rãs- totodatã,/ ca ºi cum ar fi vorba despre/ un vieþi ca ionatanul,/ ce s-a copt în tihnã. În- enunþate de comentatorii adolescent pe care din întâmplare îl cunosc,/ delung aºteaptã/ Rãbdãtorul Tatã, lunile, sãi. De fapt, s-ar putea crede un geamãn al meu,/ Polux, poate, sau un sau anul.// Între crengi e fructul, palma lin cã poezia lui Adrian Popes- vecin de casã pãrinteascã,/ îi ascult cum vor- îl strânge,/ Dacã sunt seminþe negre lângã cu e o poezie clasicizatã, oricum, clasificatã, besc ei despre/ niºte tineri un pic prea exal- miez,/ Dacã din iubire þâºnetul de sânge,/ închisã de exegezã într-o formulã definito- taþi, din anii ’70, pãtimaºi, hipnotizaþi de Tresãrind pulseazã picãturi de crez.// Cei ce rie, o poezie de la care critica literarã nu mai lumea de dincolo,/ strecurându-se printre n-au nimica sunt bogaþii lumii,/ Dumnezeu aºteaptã, parcã, mutaþii fundamentale, de colþii lumii de-aici,/ le relatez apoi fapte stra- îi urcã lângã crucea lui,/ Gustã, fericiþii, vu- stil, viziune sau percepþie a lumii. Recentul nii/ ºi le relatez locuri medievale din oraºul ietul minunii,/ Sunt primiþi de-acuma-n Ca- volum Dimineaþa în forul roman (Ed. Li- meu baroc,/ vocile morþilor sunt cel puþin sa Domnului [...]// Doamne, dã-mi tãria sã mes, 2007) nu contrazice imaginea pe care la fel de numeroase/ acum în intimul ca- înalþ iar iambii,/ Dumnezeu cu douã mâini Adrian Popescu ºi-a asumat-o în poezia ro- binet de literaturã/ cu ale celor duºi,// un lucreazã totul:/ Fiul sãu ºi Duhul, cel pur- mâneascã de azi. O definiþie credibilã a aces- afiº cu chipul profesorului,/ în biblioteca din ces din ambii,/ Fac sã urce seva ºi sã creas- tei creaþii e cea a lui Octavian Soviany, care dreapta mea,/ ocupã spaþiul ca în viaþa rea- cã plodul“. îl considerã pe Adrian Popescu „un poet de lã,/ aud în spatele meu paºi discreþi,/ cineva Dialectica trecutului ºi a prezentului, re- mare rafinament, a cãrui simplitate aparentã care a întârziat, pesemne,/ înainteazã pre- velaþia detaliului intens focalizat, mirajul disimuleazã un spirit baroc, predispus cãtre caut,/ o clipã mã amãgesc:/ a revenit din unei lumi crepusculare ºi fervoarea devoþio- punerile în scenã spectaculare, ºi cãtre jocul Germania chiar el,/ în sãliþa-hol cu registre nalã se regãsesc în poemul ce dã titlul volu- manierist, pe care îl practicã de cele mai ºi anunþuri/ ale catedrei se face rumoare,/ mului, Dimineaþa în forul roman (sau Mus- multe ori cu o artã de invidiat“. Poezia lui aºa cum se întâmplã când soseºte un/ per- ca), poem în care toposul cãutãrii imprimã Adrian Popescu camufleazã, în structurile sonaj important la o adunare, dar/ adunarea viziunii lirice o aurã depoziþionalã, o vi- sale de profunzime, o retoricã subtilã a me- sau vernisajul a început de câteva minute,/ braþie confesivã. Poemul are o agregare lancoliei, prin care recursul la trecut se în- dacã a coborât, de la un etaj de mai de sus,/ dualã, are alcãtuirea unui palimpsest, în care carcã de o complicitate nostalgicã ce diafa- de la Romanice, împreunã cu Marian?/ ªi dedesubtul detaliilor prezentului se întrevãd nizeazã contururile lucrurilor, le conferã amândoi, deºi morþi, vor sã dea o raitã prin sugestii ale existenþei din Antichitate („Mus- reflexe mitice, strãluciri extatice ºi avânturi Filo,/ ar avea tot dreptul, în definitiv [...]. ca e nelipsitã din atelierele/ meºteºugarilor imponderabile. O nostalgie paradiziacã Noi nu-i putem vedea, dar ei ne vãd,/ ºi dintotdeauna/ ieri fierari, azi mecanici auto,/ rãzbate din mai toate poemele lui Adrian poate râd de noi. Sau plâng, cine ºtie?// cei care au deschise/ spre forfota stradalã/ Popescu; lucrurile de aici trimit intermiten- Marian ar avea ce povesti despre noi trei,/ uºile;/ ea intrã nepoftitã, pleacã greu,/ poate te reflexe celor de dincolo, trecutul ºi pre- despre nopþile cu miros de mere pãstrate în mai ciupeºte ºi azi ceva.// Are musca un blid zentul consunã, într-o armonie a vârstelor fân/ aduse de la munte din livada bistriþeanã pe pervaz,/ un hoit de pisicã în curte,/ prin- ce-ºi reverbereazã ecourile într-o memorie a tatãlui lui Dinu,/ despre cojocelul esenian, tre frunzele gardului de pitosforo,/ un dulap receptivã atât la materialitatea lumii, cât ºi, nins, al lui Ion,/ Marian ar ºti sã dea lumi- cu togi, sau peplumuri,/ pe Via Leonina?// mai ales, la diafanitatea elementelor, ca în nozitate/ rafaelitã unor prerafaeliþi“. Cum de nu-ºi prinde aripile atunci/ în tã- poemul Ceara: „Ceara-mi pãteazã hainele/ Mirajul sacralitãþii e unul dintre toposu- bliþa de cearã de pe masã/ unde adastã stile- atâtea înmormântãri/ de-a lungul anilor,/ rile esenþiale ale poeziei lui Adrian Popescu, tul de scris/ testamentul unui om care/ deja semnele lor mi-au rãmas,/ picãturi fierbinþi,/ topos tratat în peniþã calofilã ºi melancolicã; miroase a mort“). Simplitatea notaþiilor ºi intrate în fibra mânecilor,/ pe piept,/ de co- misteriozitatea camuflatã în striaþiile lucru- rafinamentul expresiv, inflexiunile elegiace pil.// Cum aº fi fost eu însumi/ scufundat rilor e captatã de poet într-o percepþie deli- ºi crispãrile la adresa unui prezent devalori- într-o baie/ de argint topit,/ ca o lingurã catã ºi diafanã, într-un impuls extatic pre- zat (ca în Barbarii lumii noi) sunt principa- veche,/ sã prind luciri de argint,/ ºi mai mult dispus mai degrabã la implozie ºi la elan lele repere ale acestui lirism în care melan- decât atât,/ sã mã pãtrundã/ suava electro- empatic rãsfrânt asuprã-ºi, decât la exterio- colia ºi beatitudinea se întretaie, într-un lizã a nopþilor/ de Paºte,/ din care luând lu- rizare pateticã. Un astfel de poem e El, mã- timbru confesiv, deloc languros sau didac- minã/ devenim ºi noi luminoºi,// ce cruste reþ în milã: „S-a culcat pe cruce ostenit de ticist, incantatoriu cu mãsurã ºi ritualizat sidefii,/ ce franjuri de aripi,/ ne cresc pe moarte,/ Semãnat de însuºi cel ce semãnat-a/ într-un fel de exultanþã elegiacã. mâini,/ ceara fierbinte de la/ lumânãrile de Stelele pe boltã, semnele în carte,/ ªi pla-
Înviere/ se rãceºte dupã trei zile/ pe pielea nete-n goluri, cerul ºi rãsplata.// El, ce-i În- noastrã de muritori,// ceara, ceara/ pete, pi- ceputul, care nu se naºte,/ Braþele pe cruce cãturi/ sfârâind în stofa neagrã,/ pe parde- fiului le-ntinde,/ Mielul mistic, uite, numai siul lejer,/ cãutându-ne carnea/ sã ne-o fa- lacrimi paºte/ Sarea Mãrii Moarte clarul îl cem argintie/ ca a pãstrãvului.// Sfârâie, arde cuprinde.// Tânãrul pe cruce s-a urcat în argintul topit/ de Fratele Foc,/ nu-þi fie tea- ceasul/ Sãu, trimis de Domnul în Nissan, mã,/ cine se aseamãnã/ se adunã“. april./ Deºertat de sine, cum deºert e vasul,/ Conjuncþia dintre avatarurile biografiei, Dumnezeu din milã s-a fãcut umil.// Dra- cu neliniºtile, paradoxurile ºi prozaismele gostea ce-o simte Fiul pentru Tatãl,/ Sfântã sale, ºi revelaþiile sacralitãþii nu are aici sem- ascultare-i, bob strivit în glie,/ Trei sunt în nificaþia unei traume ori a unei ilicite armo- Uniune, Duhul lor aratã-L/ Rãstignitu-i nizãri a contrariilor. Reflexul hieratizant se Unul, Domnul din vecie“. În unele poeme hrãneºte, mai degrabã, din rumoarea coti- incidenþa sacrului se produce din perspecti- dianului, aºa cum reveria anamneticã îºi ali- va unui vizionarism hieratizant, prin care menteazã energiile restauratoare din tran- manifestãrile concrete ale lumii sunt înre- ºanþa detaliilor lumii concrete. În Invitat gistrate sub spectrul revelaþiei ºi al fervorii la un seminar, frisonul prezentului e con- imnice. În Mâna Domnului, de exemplu,

12 • APOSTROF DOSAR

În 6 martie a.c., Matei Cãlinescu a devenit doctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj. Publicãm lecþia inauguralã a lui Matei Cãlinescu (care a lipsit însã de la ceremonie) ºi imagini de la solemnitatea decernãrii titlului de doctor honoris causa. A. MATEI CÃLINESCU

ÃSCUT ÎN 15 iunie 1934, la Bucureºti. NProfesor de literaturã comparatã la Uni- versitatea din Bucureºti (1963-1972) ºi la Indiana University din Bloomington, Indi- ana (1973-2000). Emigrat în SUA în 1973. Cetãþean american din 1979.

• Titanul ºi geniul în poezia lui Eminescu, 1964. • Eseuri critice, 1967. • Semn (poeme), 1968. • Viaþa ºi opiniile lui Zacharias Lichter, M. P. • Cãlinescu. Foto: Matei 1969. Tradusã în maghiarã (1971), polonezã (1972) ºi francezã (1975). Ed. a 2-a, 1971; ed. a 3-a, 1995; ed. a 4-a, 2004. • Versuri, 1970. • Eseuri despre literatura modernã, 1970. • Clasicismul european, 1971. Ed. a 2-a, 2006. • Conceptul modern de poezie, 1972. Ed. a 2-a, 2002. • Umbre de apã (poeme), 1972. • Fragmentarium, 1973. • Faces of Modernity: Avant-Garde, Deca- dence, Kitsch (Indiana University Press), 1977. • Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Post- modernism (Duke University Press), 1987. Tradusã în japonezã (1989, 1994), spaniolã (1992), românã (1995, 2005), suedezã (2000), portughezã (2001), italianã (2001) ºi chinezã (2001). • Exploring Postmodernism (cu D.W. Fokkema) (John Benjamins), 1988. • Rereading (Yale University Press), 1993. Traducerea românã: A citi, a reciti, 2003. • Amintiri în dialog (cu Ion Vianu), 1994. Ed. a 2-a, 1998; ed. a 3-a, 2005. • Despre Ioan P. Culianu ºi Mircea Elia- de: Amintiri, lecturi, reflecþii, 2001. Ed. a 2-a, 2002. • Portretul lui M, 2003. • Mateiu I. Caragiale: Recitiri, 2003. Ed. a 2-a, 2007. • Tu: Elegii ºi invenþii, 2004. • Ionesco: Recherches identitaires (Paris: • Momentul prezentãrii diplomei Oxus), 2005. • Un fel de jurnal, 1973-1981, 2005. • Eugène Ionesco: Teme identitare ºi existenþiale, 2006.

DOSAR Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 13 Laudatio

CORDÂNDU-I AZI Profesorului Matei Cã- pem… – va reînnoda firul vremelnic rupt al Datele sunt suficiente pentru a închide, Alinescu, de la Indiana University din propriei sale biografii afective, reînvãþând sã astfel, cercul unei afinitãþi elective: Transil- Bloomington, onorantul titlu de doctor iubeascã Bucureºtiul ºi Dârvariul mehedin- vania a fost dintotdeauna, pentru Matei Cã- honoris causa, Universitatea „Babeº-Bolyai“ þean al primilor sãi ani de copilãrie, unde va linescu, un spaþiu spiritual de predilecþie, din Cluj rãsplãteºte un om cu o structurã depozita, cu pioºenie ºi durere, cenuºa sin- rostuit de voinþa calmã, pragmaticã ºi cum- spiritualã foarte înruditã cu a sa. Într-adevãr, gurului sãu fiu, dispãrut prematur în casa pãnitã, a construcþiei de sine. Primul clujean estetismul moral a fost, de la Cercul Literar de pe East Wylie din Bloomington, strãjuitã model, întâlnit de copilul Matei Cãlinescu de la Sibiu ºi pânã azi, principala caracteris- de copaci mari, aproape meridionali, ºi de în exil vremelnic la Sibiu, a fost Doctorul ticã a ºcolii clujene de criticã ºi teorie lite- umbra calmã, aproape britanicã, a unui su- Iuliu Haþieganu, care i-a diagnosticat o boa- rarã, ca ºi esenþiala dimensiune a compara- perb parc de recreere. lã; peste foarte mulþi ani, un clujean rela- tisticii care se practicã aici. Structural, ea Între spaþiile afective pe care Profesorul tiv tânãr va scrie ºi singura – de pânã acum presupune o propensiune cãtre impersona- Matei Cãlinescu le-a recuperat dupã Revo- – monografie dedicatã operei sale, ºi dacã litate, subminatã de un manierism expresiv luþia din decembrie ’89 se aflã ºi Clujul, punem toate aceste cuburi disparate în ordi- de tip artistic, ca ºi cum clasicismul ar fi nea lor rânduitã de cãtre Destin, ajungem la amendat de melancolie, ºi nimic nu i se concluzia cã alegerea de azi a Profesorului potriveºte mai mult laureatului nostru de azi de la Bloomington pentru titlul de doctor decât armonia dintre identitatea academicã honoris causa nu e deloc întâmplãtoare, aºa elevatã, ºtiinþificã, eruditã – proprie unei cum deloc întâmplãtoare a fost ºi supravie- personalitãþi care ºi-a câºtigat, dupã deci- þuirea sa literarã autohtonã din perioada zia de a pãrãsi comunismul în anul 1973, imediat urmãtoare deciziei din 1973 de a o binemeritatã notorietate mondialã – ºi vo- nu mai reveni în þarã dupã bursa Fulbright inþa de a rãmâne, în adâncul fiinþei sale inti- consumatã la Bloomington, când tot la Cluj me, un scriitor, devenind astfel, prin legarea apãrea, dejucând vigilenþa cenzurii, volumul fericitã a celor douã euri care nu comunicã sãu de eseuri intitulat Fragmentarium. întotdeauna în doze egale între ele, un foar- Cele douã euri de care aminteam – cel te competent cunoscãtor al artei, dublat de erudit, geometric, ºi cel artistic, imaginativ rafinamentul unui foarte subtil creator al ei. – aparþin unei personalitãþi proteice, mul- De partea erudiþiei se situeazã opere aca- tiple, opuse prin formaþie impersonalitãþii demice capitale – Clasicismul european, Con- unilateralizatoare pe care o presupune, în ceptul modern de poezie, Five Faces of Mo- opinia multora dintre noi, regimul ºtiinþific dernity etc. –, iar de partea artisticitãþii al vieþii academice. Nu trebuie sã uitãm însã neuitatul Zacharias Lichter – devenit mani- cã Matei Cãlinescu a strãbãtut, intelectual fest contracultural al unei întregi generaþii vorbind, un drum invers celui stereotipizat – ºi câteva volume timpurii de poeme (Semn, cu care suntem obiºnuiþi, trecând de la cla- Versuri, Umbre de apã), pentru ca ambele sicismul academic al formulei sale de înce- filoane sã se reuneascã apoi în tensiunea put – materializat într-o lucrare de referinþã existenþialã a Amintirilor în dialog, semnate – la postmodernismul suplu de mai târziu, împreunã cu psihiatrul Ion Vianu, în cartea • ªtefan Borbély. Foto: Ioan Felecan unde a fost, pe mapamond, unul dintre co- – tulburãtoare ca formulã, unicã în literatu- rifeii de referinþã ai disciplinei, Five Faces of ra noastrã – a despãrþirii de M ºi-n cele douã unde a predat, a publicat cãrþi însemnate Modernity traducându-se pe mai multe me- eseuri despre Mircea Eliade ºi Ioan Petru ºi s-a întreþinut cu Adrian Marino, unul din- ridiane ale planetei, devenind manual de Culianu, respectiv despre Eugen Ionescu, tre statornicii sãi prieteni. La Cluj îºi susþi- studiu în diferite universitãþi, întinse pe un publicate dupã Revoluþie. Prin ele ºi prin nuse odinioarã doctoratul – cu severul Liviu spaþiu geointelectual vast, din America de modul în care a reuºit sã-ºi armonizeze cele Rusu; îl mai legau de Cluj câteva nume Nord ºi Sud, Europa Occidentalã pânã în douã euri – unul erudit, obiectiv, ºtiinþific ºi din adolescenþã, întâlnite la Colegiul bucu- Japonia. Spre deosebire însã de alþi univer- unul subiectiv, imagistic ºi ficþional – Matei reºtean „Titu Maiorescu“, al cãrui elev deve- sitari care au tratat domeniul, abordându-l Cãlinescu ne oferã azi ecuaþia unei formu- nise, ca profesorii Emil Giurgiuca („în plin din perspectiva unei distanþe catedratice, le existenþiale exemplare, în care intrã atât stalinism cultural ne punea sã învãþãm pe normative, postmodernitatea a reprezentat, decizia de a se angaja la universitate pen- dinafarã ºi sã comentãm poeme de Ion Bar- pentru Matei Cãlinescu, o provocare exis- tru a scãpa prin profesionalism de constrân- bu“ – îºi va aminti cu recunoºtinþã viitorul tenþialã vie, solicitantã, care se învaþã, la care gerile groteºti ale cenzurii, cât ºi decizia de scriitor ºi savant) ºi Virgil Bogdan, fiul lui nu ajungi direct, ci doar prin intermediul a pleca din þarã dupã drastica strângere de Bogdan-Duicã, „personalitate încântã- unei iniþieri culturale de sens invers, în care ºurub a Tezelor din iulie 1971, nu însã pen- toare ºi prezenþã fluturãtoare, de-o volubi- dispersia devine o faþetã incitantã a ordi- tru a deveni un disident circumstanþial, loc- litate inepuizabilã, prietenos, cald ºi toto- nii, în care fragmentarismul ºi marginalita- vace ºi punitiv, ci pentru a continua pe un datã mereu absent ºi zãpãcit, confundând tea contestã Centrul, oferindu-i chiar culo- alt plan, superior, ceea ce înfãptuise acasã. parcã una cu alta douã lumi paralele, douã rile de care acesta se vidase prin canonizare. Acesta e ºi motivul pentru care – în spi- tipuri eterogene de realitate“. Nu în ultimul Am putea spune, în acest sens, cã reputa- ritul unor mãrturii gãzduite de volumul rând, tot Clujul îi relevã tânãrului scriitor ºi tul profesor din Bloomington, pe care-l ce- Amintiri în dialog – plecarea din þarã a lui ostentaþia protestatarã a estetismului orga- lebrãm azi in absentia, a învãþat sã fie post- Matei Cãlinescu, în ianuarie 1973, se cuvi- nic opus politicii, prin intermediul unui modern prin intermediul universitãþii, pe de ne a fi interpretatã mai degrabã ca un feno- A. E. Baconsky rãspopit dupã aventura sa o parte, ºi pe de alta prin intermediul vieþii men de continuitate dramaticã, decât ca proletcultistã, efemerã, intrat în faza unei înseºi, aceasta revelându-i profunzimea exis- unul radical, de rupturã, ceea ce se va vedea, intransigenþe anticomuniste inflexibile: tenþialã a diversitãþii, care, pentru mulþi din- cu asupra de mãsurã, în anii de dupã Revo- „aristocratismul estetic, orgolios ºi puþin tre noi, rãmâne o valoare strict intelectualã, luþia din decembrie 1989, când Matei Cãli- demodat, adoptat de cãtre Baconsky, era o lipsitã de sânge, suferinþã sau tragism. nescu va reveni des în þarã, se va stabili par- atitudine dictatã de invincibila lui scârbã fa- Pentru mulþi intelectuali români, Occi- þial aici – ocupând un etaj în casa locuitã þã de vulgaritatea esenþialã a gândirii co- dentul rãmâne o patrie de adopþiune trãitã odinioarã de cãtre Tudor Vianu –, va relua muniste ºi de mentalitatea resentimentar- sfielnic, prin inadaptare; dimpotrivã, Matei contactul efectiv cu viaþa noastrã academicã servitoreascã pe care o revelau deþinãtorii Cãlinescu s-a integrat existenþial în moder- ºi literarã ºi – nu în ultimul rând, fiindcã puterii ºi care era, de fapt, principalul crite- nismul crepuscular al disciplinei sale de stu- probabil cu aceasta ar fi trebuit sã înce- riu de selecþie al cadrelor de partid“. diu, îmbinând ca întotdeauna viaþa ºi mean-

14 • APOSTROF DOSAR • Aspect din timpul ceremoniei. Foto: Ioan Felecan drele ei cu disciplina sublimã a bibliotecii. occidentalã: „Cursurile ºi seminariile de lite- adevãrat, prin decizia de emigrare. „Exilul Obiºnuim sã spunem, despre opere majore, raturã universalã pe care le-am þinut [la Bu- nu e incompatibil cu o formã de patriotism neînchise, de genul celei practicate de cãtre cureºti] în perioada 1963-1972 erau la un superior“ – declara Domnia Sa revistei Apos- profesorul din Bloomington, cã reprezintã nivel comparabil cu acela din multe univer- trof în 1992 (nr. 11), – drumul vieþii sale works in progress, deschise ajustãrilor ulte- sitãþi europene sau americane“. Am avut, marcând o tranziþie de la exilul interior, al rioare impuse de cãtre exegezã. Pentru Ma- printr-o întâmplare fericitã, privilegiul de rezistenþei adaptate la rigorile restrictive ale tei Cãlinescu, postmodernismul existenþial a asista la câteva dintre cursurile susþinute ideologiei din anii ’60, la unul exterior, ceea a fost ceva ce s-ar putea numi life in progress, de cãtre Matei Cãlinescu în campusul Uni- ce sugereazã nu atât o rupturã, cât o conti- viaþã în continuã cãutare ºi împlinire, dife- versitãþii Indiana din Bloomington: ele indi- nuitate. Analizatã în profunzime, trecerea renþa fiind redatã cât se poate de dramatic cau eleganþã, erudiþie ºi savoare artisticã, îºi aceasta caracterizeazã foarte nuanþat com- de anii care despart Faces of Modernity din angajau integral protagonistul, pe o parti- paratismul românesc de dupã 1950, din- 1977 de ediþia întregitã, publicatã zece ani turã umanã elevatã, care îmbina sobrietatea totdeauna mai liberal decât disciplinele mai târziu: în prima dintre ele, avangarda e cu ludicul, dar ceea ce se simþea nealteratã umaniste care se ocupau cu teme autohto- însoþitã de kitsch ºi decadenþã, pe când în a în prestaþia sa era profunzimea experienþei ne (literatura românã, etnografia ºi folclo- doua acestora li se adaugã modernismul ºi umane, capacitatea de a coborî în istoria rul etc.). În anii dezgheþului comunist, postmodernismul, pentru a disjunge astfel în- ideologicã a regiunii sale de provenienþã Comparata a permis practicarea fireascã, tre modernitate ºi modernism, singura bazã pentru a le oferi studenþilor ºi un alt tip de nepolemicã, a unui internaþionalism mai rãspuns la întrebãrile pe care ei ºi le puneau subversiv decât celelalte discipline umaniste – nu doar conceptualã, ci pur existenþialã – unul ce þine de viaþã, de experienþa umanã de la noi. Chiar prin exerciþiul cotidian al – prin care se poate ajunge la postmodernis- nemijlocitã –, nu numai pe acela detectabil profesionalismului specializat de care vor- mul sfârºitului de secol ºi de ciclu cultural. în cãrþi sau manuale. bea laureatul nostru, Occidentul venea aici Ceea ce e remarcabil în biografia inte- Poate nuanþa universitarul sosit din Rã- mai aproape de noi decât în celelalte disci- lectualã a lui Matei Cãlinescu e continuita- sãrit viaþa universitarã transatlanticã, adãu- pline, fiind de remarcat ºi faptul cã senti- tea dintre cariera universitarã autohtonã ºi gându-i un plus de consistenþã, pe care mentul de normalitate culturalã pe care îl cea internaþionalã, construitã în prelungirea aceasta nu o poate genera prin mecanisme presupunea aceastã apropiere însemna, pen- unui termen pe care el însuºi îl numeºte în proprii de promovare? Unora li se va pãrea tru vârfurile culturii noastre umaniste, ºi Amintiri în dialog: profesionalism. „Ca proas- prezumþios sã formulãm lucrurile în aceºti restabilirea legãturilor vremelnic rupte cu pãt absolvent al Facultãþii de Filologie“ – termeni, dar viaþa lui Matei Cãlinescu stã marea tradiþie interbelicã. Devine, astfel, scrie el –, într-un an (1957) al exacerbãrii mãrturie cã aditivul nu e o fantasmã, ci o explicabil motivul pentru care profesorul cenzurii ideologice comuniste, alege „dru- cât se poate de concretã realitate, împãr- Matei Cãlinescu a tot revenit, obsesiv, asu- mul unui profesionalism pe cât cu putinþã tãºitã de o serie ilustrã de emigranþi români pra lui Mircea Eliade, Eugen Ionescu ºi apolitic, cu minime concesii ideologice «tac- din domeniul humanioarelor – Mircea Emil Cioran, atingând în subsidiar ºi pro- tice»“, fiind numit asistent universitar în Eliade, Ioan Petru Culianu, Virgil Nemo- blematica ontologismului metaforizat repre- ianuarie 1963, la insistenþele lui Tudor Via- ianu, Mihai Spãriosu etc. –, cãreia laureatul zentat de cãtre Constantin Noica. Despre nu. Cariera universitarã i se pare „salvatoa- nostru de azi pe drept îi aparþine. Aproape Eliade ºi Ionesco el a scris cãrþi – Despre re“: „chiar ºi înainte de quasi-liberalizare, toþi au plecat de aici cu o personalitate gata Ioan P. Culianu ºi Mircea Eliade: Amintiri, universitatea îmi pãrea [...] mai feritã de formatã, cu o receptivitate intelectualã acu- lecturi, reflecþii (2001), respectiv Eugène Io- vânturile ideologice care mãturau, bãtând tizatã de carenþele de informare din biblio- nesco: Teme identitare ºi existenþiale (2006) –, când dintr-o parte, când dintr-alta, scena tecile noastre autohtone, dar ºi cu ºtiinþa pe când Cioran apare în intarsiile multor vieþii literare“, în care petrece ºase ani pro- instinctivã a opoziþiei faþã de orice intru- texte ale sale, inclusiv în autoanaliza kierke- Amintiri în dialog pedeutici, practicând critica literarã ºi eseul ziune grotescã a controlului ideologic sau a gaardianã din , ceea ce în- seamnã atât o obsesie, cât ºi încercarea de a la revistele România literarã, Viaþa româneas- cenzurii, ceea ce conferã demersului lor aca- se autodefini ca reprezentant al unei exce- cã Argeº demic un patetism aparte, propriu omului ºi . lenþe identitare definitorii, pe care cultura pentru care Occidentul nu e doar un loc „Profesional vorbind“ – scrie Matei Cã- românã o poate dobândi obiectiv, lucid ºi linescu –, „trecerea [din viaþa literarã în uni- de muncã, ci ºi o soteriologie. raþional doar prin intermediul renunþãrii la versitate] n-a fost bruscã“, tot aºa cum la fel Matei Cãlinescu a iubit dintotdeauna de linã a fost adaptarea sa la viaþa academicã Occidentul – înainte chiar de a-i aparþine cu 

DOSAR Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 15 Lecþia inauguralã Lectura, scrisul...

A ÎNCEPUT, mi s-au spus sau citit poveºti. conºtiinþã a imposibilitãþii mã paraliza. Re- din urmã, cã arta scrisului ºi arta lecturii LAscultam electrizat basme despre împã- nunþam înainte mãcar de a încerca. De fapt sunt gemene. A citi bine e a citi ca un scrii- raþi cu nume de culori, zîne ºi gheonoaie, nici nu-mi dãdea prin cap sã încerc. Îndem- tor ºi a scrie bine e a scrie ca un cititor bun feþi-frumoºi ºi zmei cu ºapte capete, cai care nul de a scrie venea din altã parte, dintr-o – un cititor care e în stare, dacã se poate mîncau jãratec ºi pãsãri care zburau din- dorinþã de autoexpresie ºi de a înregistra spune aºa, sã citeascã… lectura, care izbu- tr-un tãrîm în altul – ºi unul, ºi celãlalt mai ce mi se întîmpla, ce simþeam ºi gîndeam, teºte sã atingã – cum? prin ce misterioasã reale parcã decît lumea mea de toate zilele, pentru a nu se pierde în uitare. Vedeam scri- tehnicã interioarã? – acea stare de graþie pe cu ritualurile ºi obligaþiile ei previzibile, cu sul ca pe o extensie a memoriei personale care aº numi-o atenþie inspiratã. jocurile ei care erau de cele mai multe ori – ca ºi cînd ar fi meritat sã þin minte lucru- Cititul – dincolo de activitatea automa- un fel de întreceri cu alþi copii sau cu mine rile pe care încercam sã le notez. Începusem ticã a descifrãrii literelor, cuvintelor ºi fra- însumi în sigurãtate, cu lungi intervale de aº- un soi de jurnal – cum nu þinusem cînd zelor care alcãtuiesc textul, dincolo de tra- teptare, aºteptare în care timpul se îngroºa, eram în clasele primare, cînd copiii sunt ducerea acestora în sunete pentru auzul sau de plictisealã în care timpul se evapora încurajaþi sã aibã un jurnal, cãruia sã i se interior, sau direct în sens, imagine, viziune (plictiseala de atunci era o stare zeiascã, dar adreseze, la nevoie, ca unui personaj, unui – poate deveni un fel de scris mental, un nu-mi dãdeam seama). Poveºtile erau altce- prieten care ºtie sã pãstreze secrete, „dragã mod de a regîndi ºi de a reconcepe textul, va, ceea ce se întîmpla în ele era adevãrat ºi jurnal, azi m-am întîlnit…“ – unul fãrã date, de a-l realcãtui. Aºa citesc scriitorii, deve- totodatã neaºteptat – chiar ºi atunci cînd le fãcut mai mult din reflecþii, din vagi aforis- nind autorii virtuali ai textului pe care-l par- ascultam pentru a nu ºtiu cîta oarã: adevãrul me, atît de abstracte ºi de descãrnate, încît curg. Ei se simt liberi, în imaginaþia lor, sã lor rãmînea adevãrat ºi neaºteptatul lor dupã o vreme deveneau ilizibile chiar pen- rescrie acel text altfel, atunci cînd vãd în el neaºteptat, neaºteptatul în stare purã, cãruia tru mine, singurul cititor cãruia îi erau desti- posibilitãþi nefructificate la care autorul real repetiþia nu-i ºtirbea farmecul, ba chiar îl nate: vorbe goale, al cãror rãsunet nu trezea al textului nu s-a gîndit. Poate nu fãrã un sporea. Uimirea, spaima, mila, bucuria nu nicio amintire ºi nu evoca nimic. De fapt nu sentiment de vinovãþie (tot virtualã) de a se toceau; imaginile nu-ºi pierdeau strãluci- ºtiam sã scriu, pentru cã nu ºtiam sã citesc fi „violentat“, prin lecturã, textul în ches- rea; glumele aveau mereu hazul proaspãt; cum trebuie: adicã dînd cuvintelor mai mul- tiune. Aº ilustra aceste afirmaþii printr-un totul în acea lume era etern proaspãt. tã atenþie decît stãrilor pe care le provocau. citat dintr-o scrisoare a lui Henry James, Cînd am învãþat sã scriu ºi sã citesc, am Caracterul hipnotic al lecturii e duºmanul care mi s-a întipãrit în minte de îndatã ce citit ºi recitit cãrþi cu poveºti ºi altele de care ascuns al scrisului. am citit-o, cu ani în urmã, cînd lucram la mã ataºam – lecturi hipnotice în care pagi- Încetul cu încetul, scriind greu ºi stîn- versiunea englezã a cãrþii ce s-a tradus în na tipãritã se topea, se destrãma ca o ceaþã gaci, din ce în ce mai greu ºi mai stîngaci româneºte sub titlul A citi, a reciti. Maestru- cenuºie dezvãluind peisaje ºi figuri extraor- – în acele jurnale care-ºi pierdeau în timp lui îi fusese trimisã spre examinare colegialã dinar de vii, aventuri care te þineau de fie- sensul, ca-ntr-o hemoragie lentã, neºtiutã o versiune timpurie, fragmentarã, a roma- care datã cu sufletul la gurã, întîmplãri cara- – ºi dîndu-mi seama de asta, am început sã nului Eleanor, în curs de elaborare de priete- ghioase care te fãceau sã rîzi în hohote, citesc mai bine, sã-mi dau seama de valoa- na sa, Dna Humphrey Ward (1851-1920), suferinþe care te fãceau sã plîngi. Dar cãrþi- rea inestimabilã a detaliului, de magia lui autoarea unui roman de mare succes în epo- le n-aveau autori – existau pur ºi simplu. subtilã, de viaþa ascunsã în el. Am început cã, Robert Elsmere, apãrut în 1888. Henry Sau nu existau – cele care mã lãsau indife- apoi sã intuiesc regulile nescrise ale scrisu- James îi scrie, la 26 iulie 1899, cã citind ma- rent. Abia mai tîrziu, în adolescenþã, am în- lui ºi sã înþeleg cã pentru a captura fie ºi o nuscrisul cedase „nevoii mele irezistibile de ceput sã vreau sã scriu ºi eu – dar nu în felul umbrã de adevãr trebuia sã nu le respecþi a mã întreba, dat fiind un subiect, cum ºi-ar cãrþilor care mã pasionau ºi care, acum, întocmai, dar cu naturaleþe, ºi sã le adaugi putea cineva introduce eul în prezenþa lui. aveau autori, autori ale cãror scrieri le cãu- alte reguli nescrise, efemere. Era esenþial ªi iatã cã, deodatã, descopãr cã subiectul tam. Ar fi fost prea greu, prea ambiþios, sã eviþi formula, chiar ºi o formulã care þi se […] nu e deloc «dat» ºi cã eu sunt un mize- imposibil. În loc sã mã stimuleze, aceastã pãrea iniþial originalã. Am înþeles, în cele rabil cititor de romane – încep foarte repe-

 se Jean Starobinski ºi Saul Friedländer), aspiraþie, aceea a ducerii religiosului la extaz propriile sale mituri ºi mistificãri. (În acest membru de seamã al Asociaþiei Internaþio- ºi absurd, într-o epocã în care grotescului punct, de altfel, coincidenþa de intenþie din- nale de Literaturã Comparatã (cu directo- de fond al ateismului impus nu i se putea tre Adrian Marino ºi Matei Cãlinescu atin- rate de conferinþã asigurate la Bloomington rãspunde decât tot cu grotesc – dar cu unul ge intensitatea cea mai fructuoasã.) ºi Paris), Visiting Professor la Universitatea de sens invers, cu grotescul sublimului. Se spune îndeobºte cã propunerea de din Chicago, la doi ani dupã moartea lui Matei Cãlinescu nu vine în universitatea concepte inedite, coagulante nu prea repre- Mircea Eliade, stipendiat al National En- noastrã prin intermediul onorantei distincþii zintã un apanaj al omului de culturã român, dowment for the Humanities (în 1991) sau care i se conferã azi, ci – revine. A mai pre- el mulþumindu-se sã dezvolte importuri ter- al Centrului Woodrow Wilson din Washing- dat aici, în anii de dupã Revoluþie; a þinut minologice primite de la alþii. Matei Cãli- ton DC – sunt câteva distincþii prestigioase conferinþe, a participat la mese rotunde, a nescu contestã, în multe privinþe, ºi aceas- care jaloneazã o carierã intelectualã remar- polemizat afabil ºi a cultivat prieteni, în spi- tã prejudecatã: rereading (recitirea), prin cabilã, petrecutã sub semnul constant al ritul unei admiraþii reciproce din care nu accepþiunea sa de lecturã existenþialã repe- construcþiei de sine ºi – îndeajuns de frec- lipseau ironia discretã, livrescã, sentimenta- tatã, triada terminologicã legatã de cenzurã, vent... – al melancoliei. lismul limpid al unei ceremonii a distanþei propusã dupã Revoluþie, contrazic premi- Nu în ultimul rând, Matei Cãlinescu a sau estetismul moral tensionat. Universi- sa unui mimetism terminologic adaptativ, remodelat la noi o epocã ºi o disciplinã – tatea clujeanã rãsplãteºte azi un teoretician scoþând la luminã articulaþiile puternice ale comparatismul autohton –, mulþi compara- de o distincþie intelectualã înaltã, elevatã, unei gândiri nonconformiste, originale, pe tiºti români revendicându-se din spiritul ar- care a fãcut culturã fãrã sã suprime artistul care Occidentul n-a întârziat sã o recunoas- tistic al erudiþiei elegante, universaliste pe din el. Cu alte cuvinte: un model de since- cã. Bursier Guggenheim pentru studiul mo- care o practica autorul Clasicismului euro- ritate umanistã... dernitãþii în 1975-’76, ºef al Departamen- pean, volum reeditat foarte recent chiar la
tului de literaturã comparatã la Indiana Cluj, sub egida Editurii Limes. Contracul- Cluj-Napoca, 6 martie 2008 University, codirector al Conferinþei Inter- tura de la noi nu poate fi separatã de figura naþionale „Persuasion et violence“ din Ge- vizionarului nietzschean Zacharias Lichter, neva (în 1980, printre participanþi aflându- care a marcat nu numai o tipologie, ci ºi o

16 • APOSTROF DOSAR de ºi concomitent cu lectura, mai degrabã sã-l scriu, pentru mine însumi – chiar înain- te de a ºti clar despre ce este vorba. Roma- nul pe care-l pot doar citi nu-l pot citi de- loc!“ Cu alte cuvinte, James nu putea citi un roman doar lizibil (adicã banal, previzibil, mediocru), un roman care sã nu-i aþîþe pofta de a-l „fura“ ºi de a-l rescrie mental. Evi- dent, nu trebuie sã fii Henry James ca sã citeºti (ca om de „meserie“, dacã nu roman- cier, mãcar… critic literar) ca sã citeºti, cu mult mai puþinã „violenþã“, desigur, într-o manierã asemãnãtoare. La eterna întrebare: „De ce scrii?“ aº rãs- punde simplu: pentru cã m-am îndrãgostit de lecturã ºi pentru cã, în timp, am învãþat sã citesc. Asta nu înseamnã cã, dacã lectu- ra unei anumite cãrþi mã stimuleazã sã scriu, voi scrie în stilul ei, sau despre ea. Rareori, în cariera mea de critic, am scris despre cãr- þile care au avut asupra mea impactul cel mai profund. Dincolo de critica literarã – în varianta ei universitarã –, interesele mele de scriitor-cititor s-au îndreptat spre memoria- listicã. Am fost din ce în ce mai mult atras • Aspect din timpul ceremoniei. Foto: Ioan Felecan de dimensiunea de autolecturã a oricãrei lec- Calea întoarsã spre limba românã, dupã cît credeam în 1994, dupã mai bine de do- turi serioase (aceasta a fost, pentru mine, atîþia ani de exil (deºi exilul meu lingvistic a uãzeci de ani exil. Faptul cã n-am fost uitat marea lecþie a lui Proust). Exilul a constituit fost incomplet, cãci am continuat sã vorbesc în Itaca mã surprinde ºi mã bucurã. Scriu în cotitura esenþialã în acest sens. Exilul ºi, du- româneºte acasã, cu minunata mea soþie, ºi englezã criticã universitarã eruditã, iar în pã aproape douã decenii, regãsirea limbii cu prietenii din diaspora, ºi sã scriu în „limba românã mai ales eseisticã personalã (cum pierdute, în decembrie 1989. Lãsînd la o mea secretã“ atît jurnalul pe care l-am aban- donat doar acum cîþiva ani, cît ºi corespon- ar fi amintirile despre Ioan P. Culianu ºi parte jurnalele intime, atît pe cele din ado- Mircea Eliade sau cartea de la Biblioteca lescenþã ºi din prima tinereþe – distruse, denþa cu tine sau cu alþi prieteni, lãsînd la o parte cîte-un poem ocazional compus „la co- Apostrof, Mateiu I. Caragiale: Recitiri) ºi pierdute –, cît ºi pe cele, foarte intermitent mandã amicalã“, ca bunãoarã Veghe, la cere- autobiografie, ºi chiar, dupã ani ºi ani de în- þinute în exil, în româneºte, din care am pu- rea lui Ion Caraion pentru revista internaþio- trerupere, poezie. La capitolul autobiogra- blicat fragmente, scrierile mele memorialis- nalã de poezie 2Plus2, avatar al vechii Agora, fie nu pot sã nu menþionez Portretul lui M tice au început prin a fi epistole extinse cã- pe care a scos-o în Elveþia în 1983), nu e lip- – cartea despre tragedia fiului meu ºi toto- tre un prieten, pe atunci ºi el exilat, publicate sitã de un element paradoxal. Mulþi scriitori datã un autoportret indirect –, care va apã- în România în 1994: Amintiri în dialog, cu români de orientare modernistã, faþã de care rea curînd, cu o structurã schimbatã, în tra- Ion Vianu. În 1995, am adãugat un ultim mã simþeam apropiat, au suferit din cauza ducere englezã, sub titlul Matthew’s Enigma, capitol acestor amintiri adresate, din care limitelor pe care le impunea folosirea unei la Indiana University Press. Dan Shafran a îmi îngãdui sã citez partea finalã, scrisã dupã limbi de micã circulaþie ºi, implicit, rapor- tarea la o culturã pe cît de recentã pe atît de fãcut o traducere în suedezã, care urmeazã o a doua scurtã cãlãtorie în România post- sã aparã în primãvara acestui an la Editura comunistã. Tonul e acela al unei scrisori – marginalã faþã de marile culturi europene oc- cidentale. „Dacã eram francez, eram poate Dualis din Stockholm. adicã al unui text în care cititorul e „ficþio- genial“, exclama tînãrul Eugène Ionesco în Vãd titlul conferit de Universitatea „Ba- nalizat“ ca un corespondent, ca un prieten, 1934, în Nu. „Vã declar“, continua el, „cã mã beº-Bolyai“ ca pe o confirmare a celor trei într-o anumitã dispoziþie, deºi epistolierul jenez incomensurabil cã sînt condamnat sã decenii ºi mai bine de activitate didacticã la ºtie cã scrisoarea lui ar putea fi cititã, cînd- rãmîn o rudã sãracã a intelectualitãþii euro- Universitatea Indiana din Bloomington, va, ºi de altcineva, de oricine ar da de ea ºi pene; faptul cã nu sîntem decît trei sute de precum ºi a scrierilor mele academice de-a ar fi poate interesat de conþinutul ei. Deci: inºi care ne batem capul cu ideile, cerneala ºi lungul acestei perioade, dar ºi a activitãþii hîrtia, ºi încã prost, ºi cã, neavînd cititori, ne mele literare româneºti, mai ales în anii de … Revenisem în România pentru cîteva zile, citim între noi înºine constituie una din tris- dupã rãsturnarea din decembrie 1989. Îmi teþile, din malaises-urile mele permanente.“ dar adevãrata întoarcere, mi-am dat seama, pare extrem de rãu cã, datoritã stãrii pre- avusese loc pe alt plan, acela al scrisului, mai Dar nu-i situaþia culturalã a României de azi, demult. Cartea noastrã era nu numai, cum de dupã o jumãtate de secol de pustiire co- care a sãnãtãþii mele, nu pot participa în credeam, un nostos imaginar; era chiar întoar- munistã, încã ºi mai rea decît era în 1934? În persoanã la ceremonia organizatã de uni- cerea în Itaca. Cãlãtoria din martie 1994 la chip ciudat, aº spune, viaþa literarã româ- versitate. În 2001, cînd am predat la Cluj ca Bucureºti devine realã abia acum, cînd de neascã din 1994, cel puþin ca atmosferã, nu profesor invitat, mi-am fãcut acolo prieteni acasã (adicã din exil) scriu despre ea. Exilul se deosebeºte radical de cea din 1934; ba cu care am avut lungi discuþii interesante, rãmîne experienþa mea fundamentalã: lui îi chiar în anume privinþe (mã gîndesc la con- uneori înflãcãrate, ºi pe care-mi face plãce- datorez revelaþia cã Itaca e pentru mine o flictele ideologice de fond), asemãnãrile sînt re sã-i numesc aici (în ordine alfabeticã, nu limbã – o micã insulã obscurã în geografia izbitoare, producînd un sentiment neliniº- sentimentalã, aceasta din urmã fiind se- lingvisticã a lumii, dar singura de pe ale cãrei titor de déjà vu. Dar în chip ºi mai ciudat, cretã): Diana Adamek, ªtefan Borbély, þãrmuri accidentate pot asculta la nesfîrºit Itaca lingvisticã din care scriu, din care scri- Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Virgil „foºnirea mãtãsoasã a mãrilor cu sare“ (Ion em, nu are legãturã, sau are doar o legãturã Barbu), încercînd sã-i desluºesc vagile pro- superficialã, cu ceea ce se înþelege prin noþiu- Ciomoº, Sanda Cordoº, Monica Gheþ, Ma- feþii ºi tîlcuri ascunse. Limba românã – limbã nea de „viaþã literarã“. Faptul de a scrie în rius Jucan, Liviu Maliþa, Laura Pavel, Marta secretã pentru cei în mijlocul cãrora trãiesc româneºte de departe, de foarte departe, din Petreu, Ion Pop, Bill Stanciu, Doru Vartic, acum – ºi-a dezvãluit pentru mine un avan- altã lume dacã nu chiar din lumea cealaltã Vasile Voia. Dar vechii ºi marii mei prieteni taj inestimabil: spre deosebire de engleza în (mai e nevoie sã spun cã lumea în care trã- de la Cluj, din afara cercurilor universitare, care mi-am scris studiile critice universitare iesc a fost foarte multã vreme, pentru românii rãmîn – în netimpul amintirii – regretatul din ultimele douã decenii, ºi-n care mi s-a din România, „lumea cealaltã“?), mi se pare Adrian Marino, intelectual de staturã euro- pãrut totdeauna cã n-aº putea deveni scriitor în acelaºi timp extraordinar ºi perfect normal. peanã, de o vastã erudiþie plinã de viaþã, (deºi de cîte ori îl citeam pe Joseph Conrad de o vervã a ideilor rar întîlnitã, ºi Lidia ºi mai ales pe Vladimir Nabokov mã sim- Acum, cînd mi se face onoarea de a mi Bote, admirabila lui soþie. Cu ei am fãcut þeam îndemnat sã încerc), ea îmi deschide în se acorda titlul de doctor honoris causa al sfîrºit posibilitatea scrisului, a acelui scris des- totdeauna haz de necaz ºi-am rîs mult, foar- Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj, uni- te mult, reconfortant. În 2001, am rîs în pre care-þi vorbeam mai sus, nãscut din ideea versitate la care cu mulþi ani în urmã (în morþii ºi strãduindu-se s-o depãºeascã ºi s-o apartamentul lor înþesat de cãrþi, unde-i uite – prin amintire, prin luare aminte, prin 1972) am obþinut titlul de doctor în lite- vizitam aproape zilnic, parcã mai mult decît atenþia de dragul atenþiei, prin jocul atent al raturã comparatã, cu o tezã depre Conceptul oricînd. minþii în faþa nimicului. Fãrã libertatea ºi ri- modern de poezie, sub direcþia profesorului
goarea pe care le aflu în limba regãsitã, în Liviu Rusu, îmi dau seama cã scrisul meu Itaca mea secretã, acest joc ar fi imposibil. în româneºte are un ecou ceva mai mare de-

DOSAR Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 17 DOSAR

În 6 martie a.c., Marco Cugno a devenit doctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj. Publicãm lecþia inauguralã a lui Marco Cugno ºi imagini de la solemnitatea decernãrii titlului de doctor honoris causa. A. MARCO CUGNO

ROFESOR TITULAR de limba ºi literatura Promânã în cadrul Facultãþii de Limbi ºi Literaturi Strãine, Universitatea din Torino. Traducãtor al literaturii române în limba italianã.

Poezie: Tudor Arghezi (Accordi di parole, Po- esie 1927-1967, Torino: Einaudi, 1972); Marin Sorescu (80 poezii, 80 poesie, Bucu- reºti: Editura Eminescu, 1972; Poezii, Poesie, Poems, Torino: Arti Grafiche Gia- cone – Bucureºti, 1995); Poesia romena d’avanguardia, testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano: Feltrinelli, 1980 (în colaborare); Nuovi poeti romeni, Firen- ze: Vallecchi, 1986 (în colaborare); Ni- chita Stãnescu (Non-parole, antologie ine- ditã); Poesia romena, Approdi, Marzorati Editore, Settimo Milanese, 1996 (anto- logie a generaþiei ’80-’90); La poesia rome- na del Novecento, Alessandria: Edizioni dell’ Orso, 1996 (ediþia a doua, 2008). Literaturã popularã: Folclore letterario ro- meno, Torino: Regione Piemonte, 1981 (în colaborare). Prozã: Paul Goma (Ostinato, traducere ine- ditã pentru Rizzoli, Milano, blocatã de cãtre longa manus a regimului comunist; L’arte della fuga, Roma: Voland, 2007); Zaharia Stancu (Quanto ti ho amato, Milano: Mursia, 1974); Norman Manea (Ottobre ore otto, Milano: Serra e Riva, 1990; ed. a 2-a, Milano: Il Saggiatore, 1998; Un paradiso forzato, Milano: Fel- trinelli, 1994 (în colaborare); La busta nera, Milano: Baldini e Castoldi, 1999; Il ritorno dell’huligano, Milano: Il Sag- giatore, 2004). În pregãtire: Mihail Sadoveanu, La scure; Ana Blandiana, Progetti per passato. Teoria literaturii: Adrian Marino (Teoria della letteratura, Bologna: Il Mulino, 1994). Filosofie: Constantin Noica (Sei malattie dello spirito contemporaneo, Bologna: Il Mulino, 1993; Pregate per il fratello Alessandro, Bologna: Il Mulino, 1994); Lucian Blaga (Lo spazio mioritico, Alessandria: Edizioni dell’Orso, 1994, în colaborare). Eseu: Norman Manea (Clown – il Dittatore e l’artista, Milano: Il Saggiatore, 1995, • Marco Cugno. Foto: Ioan Felecan 1999; La quinta impossibilità, Milano: Il Saggiatore, 2006). Eseuri despre Eminescu (Mihai Eminescu: nel laboratorio di Luceafãrul, Alessandria: Edizioni dell’Orso, 2007), Sadoveanu, Lucian Blaga, Mircea Eliade (un volum în pregãtire), Constantin Noica, Adrian Marino, Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana etc.

18 • APOSTROF DOSAR Laudatio

MI REVINE plãcuta sarcinã de a-l prezenta În prozã, lista autorilor traduºi ºi publi- în stare sã facem – sã ne organizãm expor- Îîn faþa dvs. pe dl prof. univ. Marco Cugno, caþi îi cuprinde pe Zaharia Stancu, Mihail tul de culturã, prin traduceri – au fãcut cîþi- de la Universitatea din Torino, unde este Sadoveanu, Ana Blandiana, Norman Ma- va româniºti, printre care ºi Marco Cugno. profesor titular de limbã ºi literaturã româ- nea, Paul Goma. ªi, dacã Norman Manea Profesorul Cugno, prin traducerile lui, prin nã. Un românist, aºadar, unul din cei mari, are o cotã foarte înaltã în Italia, acest fapt excepþionalele sale studii, ne-a pus în faþã o de talia lui Keith Hitchins, dar nu pe istorie, i se datoreazã, în parte, ºi traducãtorului oglindã. În care, dacã ne uitãm, nu arãtãm ci pe literaturã, ºi-atunci cu o activitate adap- sãu, care i-a tãlmãcit, la nivelul lui foarte rãu. tatã la specificul literaturii: deci cel mai înalt, ºase cãrþi, de la proza scurtã din Oc- Vreau sã spun cã el a luat în serios cul- important traducãtor din românã în italianã tombrie, ora opt, la bildungsromanul Întoar- tura româneascã. ªi România. Pe care le pe care îl avem în momentul de faþã. cerea huliganului ºi la eseurile din Despre iubeºte. Nu ºtiu cum priveºte Marco Cugno Metamorfozat, datoritã unui stagiu de clovni sau la volumul, esenþial, A cincea autoderiziunea, dispreþul nostru de noi patru ani la Universitatea din Bucureºti imposibilitate. înºine – despre care vorbesc în cunoºtinþã (unde îndeplinea funcþia de lector de ita- Am fãcut aceastã sumarã descriere can- de cauzã, ºi pe care le pot proba cu textele lianã), din italienist în românist, Marco titativã a operei de traducãtor a lui Marco autorilor români, de la Cantemir la Luca Cugno cunoaºte cultura românã în intimi- Cugno, iar acum trebuie sã precizez cã volu- Piþu ºi Patapievici –, autoderiziune ºi auto- tatea ei. A tradus din toate genurile litera- mele sale sînt însoþite de fiecare datã de am- dispreþ care nouã ne dau vana autosatisfacþie re: de la poezie, cultã ºi popularã, la prozã, ple ºi documentate studii despre literatura cã, în ce ne priveºte, mãcar sîntem lucizi ºi de la teatru la eseuri ºi teorie literarã. ªi, ºi cultura româneascã, de fiºe biobibliogra- nu ne autoamãgim. ªtiu cã el ne traduce ºi peste toate acestea, a tradus din cel mai difi- fice, de bibliografii, cu alte cuvinte de un cã ia România ca obiect serios al muncii cil gen literar, ºi anume din filosofie. I-am aparat critic amplu – ºi foarte universitar… sale. Îmi amintesc o primãvarã de acum cîþi- numãrat volumele traduse: 36. Cred cã du- Dedat la salahoria muncii de traducãtor, va ani, din 2004, cînd profesorul Cugno, pã Alain Paruit, din Franþa, care deþine Marco Cugno are voluptãþi de estet ºi rea- dupã ce a avut un glorios turneu cultural recordul absolut la traduceri din românã (în lizãri de virtuoz. De pildã, pentru cã îl iu- prin universitãþile, librãriile italiene cu francezã, fireºte), Marco Cugno, cu stilul beºte pe Arghezi, s-a încãpãþînat sã-i tra- Norman Manea, cu volumul Întoarcerea sãu construit ºi coerent, urmeazã imediat. ducã Testamentul în metrica originalului... huliganului, „turneu“ foarte bine comen- Iar editurile cu care a colaborat – Einaudi pentru cã îl intereseazã Luceafãrul emines- tat de presa italianã, mi-a spus la telefon: (Torino), Feltrinelli (Milano), Il Mulino cian, reface, într-o carte (Mihai Eminescu: „ªtii, presa nu a mai scris acuma despre (Bologna), Il Saggiatore (Milano), Dell’Or- nel laboratorio di Luceafãrul, 2007), „labo- România numai ca þara de unde ne vin so (editurã universitarã) – sînt dintre cele ratorul“ de creaþie al poemului, ºi anume muncitori clandestini, care fac tot felul de mai bune. din punct de vedere genetic, lingvistic, me- lucruri ilegale… acum s-a vorbit în mari Lui i se datoreazã prezenþa în cultura ita- tric, filologic ºi interpretativ, lucrînd pe ziare despre literatura românã… Eu, care la lianã a Spaþiului mioritic al lui Lucian Blaga toate variantele care au existat, ºi cu o mine la universitate mã ocup de România, ºi, de asemenea, a celor ªase maladii ale spi- bibliografie exhaustivã. m-am simþit bine ºi am fost bucuros…“ ritului contemporan ale lui Constantin Noi- Fireºte, ca sã ridice acest monument al Am povestit aceastã întîmplare – peste ca. ªi îmi amintesc cã aceastã ultimã carte, culturii româneºti în Italia ºi-n italianã, care între timp au curs alte valuri de reacþii apãrutã la o foarte bunã editurã, Il Mulino, Marco Cugno nu a fost ajutat din România. antiromâneºti – ca sã sugerez ceva din pato- a provocat un comentariu al filosofului Pentru a-l traduce pe Constantin Noica, de sul luminos al acestui om minunat. Om Gianni Vattimo în cotidianul L’Espresso, ceea exemplu, Cugno a venit în Bucureºti pe care, cu ºtiinþã, cu muncã multã, cu sacri- ce l-a umplut de fericire pe Marian Papa- cheltuiala lui, a fãcut fotocopii pe cheltuia- ficii, cu o uluitoare modestie, cu talent, cu hagi…, aºa încît s-a grãbit sã-l traducã în la lui, a fãcut traducerea cu energia lui… vocaþie, cu dragoste, a ridicat în Italia un românã, iar eu l-am publicat în Apostrof… Pentru publicarea volumului monumental monument al României. Unul din cãrþi. În Dacã o luãm pe genuri, este evident cã La poesia romena del Novecento, 510 pagini, numele acestui monument ridicat în onoa- lui Marco Cugno îi place cel mai mult poe- Marco Cugno a investit propriii sãi bani… rea noastrã, în italianã, de acest uimitor zia româneascã, despre care pare a ºti tot, cîºtigaþi pe o cercetare ºtiinþificã… românist, Senatul Universitãþii noastre, la stãpînind marea poezie româneascã precum Pare trivial, într-o ocazie aºa de solem- propunerea Facultãþii de Istorie ºi Filosofie unul din cei mai buni comentatori ai sãi. nã, sã vorbesc astfel. ºi a celei de Litere, îi acordã astãzi profe- Ca dovadã, a tradus ºi a comentat de la Aceastã ocazie solemnã ºi fastã m-a fãcut sorului Marco Cugno titlul, binemeritat, poezia popularã la Eminescu, de la avan- sã mã gîndesc cã noi, românii, avem simp- de doctor honoris causa al Universitãþii garda poeticã româneascã la toatã poezia tome contradictorii ºi complementare. Pe „Babeº-Bolyai“. Împreunã cu recunoºtin- secolului al douãzecilea. Îmi este imposibil de o parte, ne autodispreþuim cu energie, þa noastrã. sã fac o listã a poeþilor români traduºi de cu cultura noastrã cu tot, pe de altã parte,
profesorul Cugno, pentru simpul motiv cã ar sîntem frustraþi ºi traumatizaþi de proasta, 29 februarie 2008 trebui sã enumãr spre o sutã de nume. de insuficienta cunoaºtere a culturii noastre Volumul monumental La poesia romena del în strãinãtate. Trãim, într-un fel, ca în po- Novecento, apãrut în 1996 la Editura Dell’Or- vestea drobului de sare, dar nu facem mai so, acoperã poezia româneascã de la Bacovia nimic, sau chiar nimic, pentru a rezolva lu- ºi Arghezi pînã la generaþia optzecistã, deci crurile: dacã ne temem cã ne cade drobul în pînã inclusiv la Mircea Cãrtãrescu. Iar mai cap, ne putem da la o parte sau, mai bine, nou, curiozitatea lui Marco Cugno, iubi- putem da drobul jos de pe grindã; iar dacã tor de prezentãri globale, s-a întins pînã la vrem sã fim cunoscuþi, cel mai simplu este noua generaþie, a lui Dan Sociu ºi Claudiu sã imaginãm un sistem de exportare a cul- Komartin… Iar în numele dorinþei de a pre- turii noastre… Asta, fireºte, ne-ar vindeca, zenta literatura româneascã integral, Marco mãcar în parte, ºi de autodispreþul în care Cugno, dupã ce a alcãtuit bogate antologii stãm la macerat. Pentru cã, ºtim de la filo- cu generaþia optzecistã, a pregãtit ºi un vo- soful recunoaºterii, Hegel, cã aºa cum un lum cu poezia de peste Prut, Letteratura ins existã ca ins numai dacã este recunoscut moldava. În domeniul traducerilor de poe- ca atare de altul, prin miºcarea recunoaºterii, zie, profesorul Cugno a realizat, între 1972 ºi o culturã existã ca o entitate ajunsã la ºi 2008, nu mai puþin de 14 antologii, de conºtiinþa ei de sine numai dacã este recu- autor sau de grup. noscutã din afarã… Ceea ce nu am fost noi

DOSAR Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 19 Lecþia inauguralã La þigãnci – o interpretare

1. MIRCEA ELIADE, ocupîndu-se în do- cã „s-a însurat“ „C-o fatã de crai/Pe-o gurã gini – pe care specialistul italian le-a redac- uã fragmente din Jurnal de povestirea de rai“. În povestirea eliadianã, motivul fol- tat pe baza fiºelor pãstrate în arhiva In- La þigãnci, scrisã în 1959 ºi publicatã cloric este supus unei „transfigurãri“ simi- stitutului de Folclor din Bucureºti privitoa- 1. 1 în culegerea Nuvele (Madrid, 1963) , îi invi- lare: „întîlnirea“ („nunta postumã“) a lui re la înmormîntarea unui cioban care a avut ta pe critici sã-i descifreze „mesajul ascuns“ Gavrilescu cu Hildegard, „femeia vieþii [lui]“, loc în satul ardelenesc Ceriºor (Hunedoara) mai degrabã decît „simbolismul“, insistînd pregãtitã de treptata recuperare a memoriei în decembrie 1950 (echipa era compusã, asupra faptului cã „aceastã poveste nu „tragediei vieþii sale“, este indispensabilã printre alþii, din O. Bîrlea ºi E. Comiºel) – simbolizeazã nimic“. Este totuºi dificilã pentru a putea întreprinde, împreunã cu ea, ne putem face o idee exactã despre cadrul scindarea diferitelor nivele de lecturã. De „marea cãlãtorie“. Pînã cînd nu o va regãsi, folcloric care ar putea constitui anteceden- altminteri, dupã cum a dovedit Sorin Ale- Gavrilescu, de pe atunci „mort“, este încã tul „jocurilor“ la care Gavrilescu este pus sã xandrescu, unul dintre primii ºi cei mai avi- silit sã rãtãceascã în lumea celor vii. ia parte în povestire. De Martino descrie zaþi exegeþi ai prozei fantastice eliadiene, cîteva jocuri: „puricele“, „capra“, „negusto- lectura simbolicã este de neocolit; criticul, 2.2. Un alt element din povestire cu rãdã- rul de peºte“, „moºneagul ºi baba“. Trebuie „interesat mai mult de structura fantasti- cini folclorice este mersul lui Gavrilescu „la totuºi reliefatã o deosebire substanþialã: cului la Mircea Eliade ºi de arta lui strict þigãnci“, adicã într-un „bordel“5: acest loc potrivit datinii, jocurile – cu toate cã uneo- literarã“, deºi considerã de prisos recursul la este considerat ca atare de la bunul înce- ri pot implica pînã ºi rãposatul – sînt în exegeza simbolurilor, propune o interpretare put al naraþiunii (grãitoare în acest sens sînt funcþie de cei vii, pe cînd în textul eliadian globalã care, dincolo de terminologia adop- apropourile fãcute de unii pasageri din acestea au o funcþie „catarticã“ ºi „iniþiaticã“ tatã, este în fapt „simbolicã“: „Evidenþa con- tramvai ºi indignarea altora), iar astfel ni se pentru cel mort. struirii nuvelei ca o alegorie a morþii, mai bine înfãþiºeazã, într-un decor de o excentricita- Dacã acceptãm ipoteza influenþei moti- zis, a trecerii spre moarte, nu mi se pare cã mai te balcanic-orientalã, atunci cînd protago- vului folcloric, sîntem în mãsurã sã ºi deter- necesitã demonstraþii mitologice, tocmai pen- nistul îi calcã în sfîrºit pragul, precum în minãm momentul încetãrii din viaþã a lui tru cã se sprijinã, din punct de vedere literar, mai toate acþiunile care au loc în el. Admi- Gavrilescu. Cînd se petrece, în poveste, pe convergenþa conotaþiilor textului“2. þînd cã aceastã povestire este o „alegorie a moartea lui „clinicã“? Întrebarea, nu cu Dacã se poate cãdea de acord cu autorul morþii“, cum ne putem explica alegerea au- totul nejustificatã, ºi-a pus-o însuºi S. Ale- cã nu are rost sã mai stãruim asupra unor torului de a o amplasa într-un asemenea xandrescu, care, cu toate cã subliniazã „am- „trimiteri mitologice“ evidente, nu se poate cadru? ªi în acest caz se poate identifica o biguitatea textului“, pare sã încline pentru spune acelaºi lucru ºi despre un anumit sub- matrice folcloricã (greu de spus dacã Eliade momentul primei intrãri la þigãnci8. De alt- strat folcloric-mitologic, care susþine struc- a fost conºtient de acest lucru): anume obi- fel, povestea are o anumitã coerenþã nu doar tura narativã a nuvelei ºi îi lãmureºte coe- ceiul jocurilor de priveghi ºi, mai cu seamã, structuralã, ci ºi simbolicã, cãreia îi sînt renþa în plan simbolic, furnizînd totodatã al jocurilor lascive. Sã luãm în considerare, în strãine elementele de cazualitate. Trimiterea analizei unele elemente interpretative esen- primul rînd, ceea ce spune Ovidiu Bîrlea, în la datul folcloric al „jocurilor lascive“ ar þiale. general, despre aceste jocuri: confirma prin urmare ipoteza morþii lui În La þigãnci se întreþes interferenþe de Gavrilescu „din insolaþie“ (sau, mai bine, naturã diversã: folclorice, mitologice ºi lite- Un capitol de seamã al repertoriului funebru fiind „lovit în creºtet de arºiþã, ca o sabie“, rare, în strînsã relaþie cu „alegoria“ care con- îl constituie ºi jocurile de priveghi, manifestare precum colonelul Lawrence) în faþa grãdi- stituie centrul povestirii sau cu totul inde- dramaticã de sorginte vãdit popularã. Ele se nii þigãncilor! pendente de aceasta, pe care deseori critica caracterizeazã prin absenþa oricãrei note le-a trecut mai mult sau mai puþin cu ve- funebre, fiind în fapt tocmai la antipodul 2.3. Altã sursã folcloricã o putem identifi- 3 acesteia prin veselia zgomotoasã pe care o derea . dezlãnþuie. Pe nesimþite, odatã cu popularea ca în basmul Tinereþe fãrã bãtrîneþe ºi viaþã odãii mortuare, atmosfera apãsãtoare din fãrã de moarte, unde regãsim o situaþie oare- 2.1. Primul motiv de luat în considerare es- timpul zilei se destramã, mortul este dat uitã- cum asemãnãtoare cu cea a lui Gavrilescu. te cel al „nunþii postume“, regãsit ºi în alte rii ºi începe o petrecere în care hohotele zgu- În basm, Fãt-Frumos trãieºte pe lîngã cele opere eliadiene, pe care scriitorul îl expri- duie pereþii casei. Nu arareori, însuºi mortul trei zîne: „Petrecu acolo vreme uitatã, fãrã mase literar, cu multã vreme în urmã, prin cade victimã feluritelor farse care se însce- a prinde de veste, fiindcã rãmãsese tot aºa metafora care constituie titlul romanului neazã. Atare manifestare ilariantã presupune de tînãr, ca ºi cînd venise“. ªi el, aidoma Nuntã în cer (Bucureºti, 1938) ºi pe care un fundal psihic de nivel arhaic, dovadã, protagonistului eliadian, se va întoarce la îl regãsim ºi în finalul Nopþii de Sânziene, între altele, însuºi faptul cã jocurile de pri- „viaþã“ fãrã sã-ºi dea seama de timpul care roman scris între 1949 ºi 1954 ºi publicat veghi au dispãrut în colectivitãþile influenþate s-a scurs: „Cum se poate una ca asta? le zi- în traducere francezã (Forêt interdite) în de cultura urbanã […] Veselia cutremurã- cea Fãt-Frumos, mai alaltãieri am trecut pe 4 toare trebuie cã avea un vãdit rol apotropaic 1955 . Nu este vorba, bineînþeles, despre […] iar veselia urmãrea ºi restabilirea echi- aici… Locuitorii rîdea de dînsul, ca de unul motivul folcloric tout court transferat ca ata- librului psihic al celor îndoliaþi […] Mãr- ce aiureazã sau viseazã deºtept, iarã el, supã- re în textul literar. Semnificaþia „nunþii pos- turiile despre jocurile de priveghi sînt extrem rat, plecã înainte…“ Pînã la urmã va gãsi 9 tume“ este legatã, precum se ºtie, de cre- de puþine ºi mai cu seamã schematice, cãci Moartea . dinþa cã ar fi nevoie, pentru cei care mor descripþiile nu au putut reþine decît schema nelumiþi, adicã necãsãtoriþi ºi prin urmare aproximativã a scenariului6. 2.4. O referire mai precisã la aceastã „uita- nu pe deplin integraþi în lume, de o cere- re“ (Gavrilescu va rãmîne la þigãnci „doi- monie nupþialã postumã, prin care sã se în- Printre diferitele tipuri de joc, o impor- sprezece ani“) se gãseºte într-un text indian deplineascã ritual – ºi anume printr-o nuntã tanþã specialã le revine jocurilor lascive, pe care vorbeºte despre mitul Mayei lui Viºnu, simbolicã cu un brad, înlocuitor al miresei care Bîrlea, deºi le menþioneazã, nu le des- un mit pe care – în varianta sa modernã ºi – destinul lor omenesc, condiþie indispen- crie în amãnunt (se limiteazã sã vorbeascã popularã – Eliade îl cercetase în capitolul sabilã pentru desãvîrºirea integrãrii lor în pentru unele dintre jocurile de priveghi de „o „Symbolismes indiens du temps et de l’é- lumea morþilor. tentã eroticã destul de pronunþatã“, de ternité“ din Images et symboles (1952). Este acelaºi motiv pe care îl regãsim, cu „efecte obscene neaºteptate“, de situaþii Aceastã legendã indianã, Biriº, în Noaptea totul transfigurat „literar“, în balada Miori- „adesea chiar scabroase“), dar ele ocupã în de Sânziene, i-o citeºte lui ªtefan10. þa: ciobanul, pîndit de moarte, se gîndeºte schimb cîteva pagini din capitolul pe care la condiþia lui de nelumit ºi îi cere mioriþei etnologul italian Ernesto de Martino, în car- 2.5. O ultimã sursã a textului eliadian, de sã le spunã oilor cã el „s-a însurat“ „C-o tea sa Morte e pianto rituale nel mondo anti- data aceasta de naturã „literarã“, o regãsim mîndrã crãiasã / A lumii mireasã“, iar mai- co, l-a dedicat obiceiurilor româneºti de în schiþa Cãldurã mare a lui Ion Luca Cara- cii sale bãtrâne, pornite în cãutarea fiului, înmormîntare7. Din parcurgerea acestor pa- giale, amintitã ºi de S. Alexandrescu: „A

20 • APOSTROF DOSAR odatã soþia mea. S-a întîmplat ceva teribil… Dar ce?... E curios cã nu-mi aduc aminte… ºi deodatã, adineaori, intrînd aici la voi, mi-am adus aminte… cã am iubit-o pe Hil- degard!...“), iar drept consecinþã – „tera- peuticã“, am putea spune – cuprinderea lui „ca într-o horã de iele“, care îl nãuceºte ºi-i provoacã un soi de „leºin“. Dupã ce-ºi revi- ne, Gavrilescu începe sã-ºi aducã aminte pînã la momentul în care, din nou, acel „ceva“ îi curmã firul memoriei, pe care el crede cã l-ar putea reînnoda cu ajutorul muzicii. În odaia cu pian, în sfîrºit, pro- tagonistul „îºi aminteºte“: „Mi-am adus aminte!... ªtiu ce s-a întîmplat!... Acum ºtiu… Era tot aºa ca ºi acum, într-o varã. Hildegard plecase cu familia ei la Kö- nigsberg… Locuiam în Charlottenburg ºi • Preºedintele univer- sitãþii, Paul ªerban ieºisem sã mã plimb pe sub arbori… am Agachi, ºi Marco Cugno, zãrit o fatã tînãrã… Aºa a început tragedia în momentul înmînãrii vieþii mele“). Urmeazã o nouã ghicitoare, diplomei. Foto: Ioan dar Gavrilescu acum ºi-a adus aminte totul Felecan (episodul cu Elsa, care îi va deveni soþie în locul lui Hildegard) ºi, fireºte, „greºeºte“ doua parte a nuvelei, într-o perspectivã lite- paraþie cu modestele sale cîºtiguri de pro- încã o datã, cu toate cã pare sã se lase ispi- ralã, are în fond aceeaºi logicã a absurdului fesor de pian la domiciliu. Totuºi, deja din tit, preþ de o clipã, de ademenirilor fete- ca ºi Cãldurã mare a lui Caragiale, schiþã acest prim episod, deºi cu abateri minime lor: „Acum e bine ºi e cald, ºi-mi place la deloc fantasticã, deloc stranie, ci doar co- de la literalitate, iese în evidenþã „tehnica voi, cã sînteþi tinere ºi frumoase, ºi staþi aici, micã, pentru cã întreaga confuzie care a lo- dublului registru epic“ – cum o defineºte în faþa mea, gata sã mã serviþi cu dulceaþã ºi vit pe bucureºteni este «explicatã» prin fac- S. Alexandrescu – caracteristicã naraþiuni- cafea. Dar nu mai mi-e sete. Acum mã simt 11 tori «climaterici»“ . lor fantastice ale lui Eliade, care tinde sã bine, mã simt perfect“. configureze, dincolo de litera textului, „pla- Episodul conclusiv, precedat de o ultimã 2.6. Putem vorbi, prin urmare, de o inter- nul secund al semnificaþiei“. În acest con- ºi zadarnicã încercare de seducþie („Dacã textualitate extrem de complexã, în care in- text, deosebitã importanþã are, dupã men- ai fi ghicit-o, ar fi fost foarte frumos…“), teracþioneazã mai multe componente: fireº- þionarea „insolaþiei“ colonelului Lawrence, are în centrul sãu „coºmarul“ ca experienþã te, aceste cinci elemente – precum ºi altele prima emersiune a memoriei unui trecut concretã ºi dramaticã a morþii, culminînd care s-ar putea eventual identifica – sînt „în- îndelung refulat: „ªi atunci îºi aminti: era cu viziunea desfacerii propriului trup (aces- trebuinþate“ într-un context narativ cu totul la Charlottenbug; se afla, tot ca acum, pe o ta este locul în care referirile la moarte sînt autonom din punct de vedere al invenþiei, bancã, în soare…“ etc. mai explicite: Gavrilescu însuºi îi va spune pentru care reprezintã totuºi un suport in- bãtrînei cã s-a simþit ca înfãºurat într-un dispensabil. Primele trei acþioneazã mai ales 3.2. Momentul urmãtor („la þigãnci“) se „giulgiu“): încã o „probã“ necesarã pentru pe planul conotaþiei (pentru care constituie încarcã cu mai multe valenþe simbolice ºi a ajunge la întîlnirea cu Hildegard ori punctul de pornire cel mai subteran, cel mai dimensiunea „fantasticã“ se substituie trep- pedeapsã pentru a nu fi ales-o, din capul ascuns, dar ºi cel mai important), dilatînd tat cotidianului ce caracterizeazã episodul locului, pe „nemþoaicã“. Pe de altã parte, profunzimea povestirii ºi oferind ulterioare iniþial. Refuzul lui Gavrilescu de a include dramatismul acestui moment contrasteazã confirmãri în sprijinul interpretãrii nuvelei în alegerea sa printre trei femei ºi o „nem- puternic cu seninãtatea sfîrºitului. drept „alegorie a morþii“, de altfel sugeratã þoaicã“ – protagonistul continuã sã refuleze în repetate rînduri de textul însuºi. „tragedia“ vieþii lui, ce emersese preþ de o 3.3. În secvenþa urmãtoare (în tramvai, la clipã în episodul precedent – va cauza tot doamna Voitinovici, în tramvai, acasã, pe 3.1. Începutul povestirii se desfãºoarã în- ceea ce se petrece de acum înainte, inclu- stradã, birjarul), Gavrilescu se întoarce la tr-un cadru „realist“: tramvaiul, cãldura, siv „jocurile“ ce vor conduce negreºit cãtre „realitate“, la ceea ce el socoteºte a fi „reali- graba cu care locul liber este detectat ºi ocu- catharsisul final. Sã urmãrim, în liniile lui tatea“ pe care o pãrãsise cu doar câteva ore pat evocã un fragment de viaþã obiºnuitã în- esenþiale, contextul narativ. Gavrilescu este în urmã. Aceastã întoarcere la „real“ este, în tr-un Bucureºti pe vreme de arºiþã. Gavri- pus de trei ori în situaþia de a ghici care din- nivelul simbolic al nuvelei, „necesarã“, în- lescu este un om obiºnuit, un „profesor de tre cele trei fete este þiganca ºi va da greº; trucît protagonistul a regãsit, dupã cum pian“, la urma urmei un ratat care nu s-a din punct de vedere literal, acest „joc“ ar s-a vãzut, amintirea lui Hildegard, dar încã desãvîrºit în dimensiunea sa de artist ºi este trebui sã fie preludiul întîlnirii erotice; în n-a regãsit-o pe Hildegard, încã nu a cele- obsedat prin urmare de „culturã“: trage cu plan simbolic, ghicitoarea este o „probã“ brat „nunta postumã“ indispensabilã pen- urechea, în staþie, la conversaþia unor „stu- menitã sã înlesneascã „catharsisul“ prota- tru a putea întreprinde „marea cãlãtorie“, denþi eminenþi“ despre colonelul Lawrence, gonistului. Încetul cu încetul, acesta re- pentru a desãvîrºi „marea trecere“ care îl ca s-o reproducã ulterior în conversaþiile trãieºte „tragedia“ vieþii sale, dar încã nu va conduce la deplina integrare în lumea de sale (se observã totuºi cã „arºiþa care l-a lovit este în stare sã rememoreze acel „ceva dincolo; prin urmare, el este nevoit sã mai în creºtet… ca o sabie“ pe colonel dobîn- teribil“ care a împiedicat nunta lui cu rãtãceascã în lumea celor vii. Secvenþa „din deºte o semnificaþie aluzivã destul de rele- Hildegard. Multã vreme refulat (nu se mai tramvai“ îi poate trezi cititorului unele în- vantã). De asemenea, ºi celelalte personaje gîndise la femeie timp de doisprezece ani, doieli: de ce Gavrilescu nu-ºi dã seama ime- – bãtrînul care îl recunoaºte pe Gavrilescu ºi acestei perioade îi corespunde prin con- diat cã bancnotele au ieºit din uz, ci doar deoarece dãduse în trecut lecþii de pian trappasso, dupã cum se va preciza mai la mai la urmã? O scãpare a povestitorului? nepoatei sale ºi care, la apropourile taxato- urmã în poveste, o ºedere tot atît de lungã Nu prea credem; în primul rînd, protago- rului cu privire la þigãnci, se aratã indignat, la þigãnci), trecutul rãsare cu greu din negu- nistul ar fi putut plãti cu bancnote încã în taxatorul însuºi ºi alþi figuranþi anonimi ra uitãrii. De altminteri, Gavrilescu nu uz, deoarece acestea de obicei nu ies din uz („cîþiva bãrbaþi“, „vecinul“, „unul din ve- poate decît sã greºeascã rãspunsul la ghici- toate deodatã, ºi, fiind „distrat“ din fire, nu cini“, „cineva“) contribuie la crearea unei toarele fetelor, deoarece niciuna dintre cele ºi-a dat seama cã biletul s-a scumpit; mai atmosfere de „normalitate“. Discuþia referi- trei femei nu este cea care i-a fost hãrãzitã. mult ºi mai important, foarte probabil auto- toare la þigãnci, momentul central al epi- Proba tocmai în aceasta constã: dacã el rul a vrut sã-ºi depisteze cititorul dinadins, sodului, se desfãºoarã pe douã direcþii dife- ar nimeri, n-ar mai putea-o regãsi pe pregãtindu-i treptat dezvãluirea noii situaþii, rite: celelalte personaje nu au nicio îndoialã Hildegard. Primul rãspuns greºit, dupã ce pentru a-l aduce pas cu pas la convingerea cu privire la adevãrata naturã a „casei“, în ghicitoarea a fost repetatã de trei ori, avînd cã timpul lui Gavrilescu nu mai coincide cu vreme ce Gavrilescu se aratã mai interesat drept prim rezultat treptata rememorare a timpul „realitãþii“ ºi cã, în alte cuvinte, aces- de „rãcoarea“ grãdinii ºi de nucii ei, de tragediei vieþii lui („la 20 de ani eu am ta aparþine efectiv unei alte lumi, aceea a „misterul“ originii þigãncilor ºi mai ales de cunoscut, m-am îndrãgostit ºi am iubit pe valoarea economicã a proprietãþii, în com- Hildegard!… Hildegard n-a devenit nici- 

DOSAR Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 21  „morþilor“. De altfel, toate momentele care compun aceastã secvenþã recompun un timp invers: totul începe cu o orã „nor- malã“, „opt ºi cinci seara“, în deplin acord, dupã o dupã-amiazã petrecutã la þigãnci, cu timpul realitãþii. În episodul „la doamna Voitinovici“, timpul lui Gavrilescu („am fost aici acum cîteva ceasuri“; „pe la trei ºi un sfert eram aici“) contrasteazã cu timpul real („Doamna Voitinovici locuia la etajul I… dar s-a mutat, a plecat în provincie… La toamnã se împlinesc opt ani“). Totuºi, acest fapt s-ar putea datora, dupã cum crede Gavrilescu, care îºi propune sã revinã a doua zi, unei „confuzii“ între etaje sau unei „con- fuzii“ a adreselor (ca la Caragiale). În epi- sodul urmãtor, „în tramvai“, regãsim acelaºi contrapunct între timpi: bancnota pe care Gavrilescu i-o dã taxatorului „s-a scos din circulaþie acum un an“, pe cînd pentru el, în dimineaþa aceea, „era bunã“ ºi fusese pri- mitã, cu alte douã, la þigãnci; preþul bile- • Aspect din timpul ceremoniei. Foto: Ioan Felecan tului a crescut „de cinci ani“, pe cînd pen- tihnit, ºi nu ca un coºmar. În acest vis îl 10. Mircea Eliade, Images et symboles (cap. II, tru el acesta s-a scumpit în decursul aceleiaºi iniþiazã o femeie: aceea care, neputînd sã „Symbolismes indiens du temps et de l’éter- zile; „noua bancnotã“ a fost pusã în circu- fi fost „femeia vieþii“ lui, devine „femeia nité“), Paris: Gallimard, 1952, p. 91-92; laþie „de vreo trei ani“ ºi el nu ºtie. morþii“ sale. Noaptea de Sânziene, II, cap. III, p. 109-110: Momentul culminant ºi rezolutiv (pentru
„Ascultã. E întîmplarea unui schivnic ce- cititor) se aflã în episodul urmãtor: prima lebru, care se numea Narada. Impresionat de parte este încã jucatã pe tema „adresei gre- sfinþenia lui, Viºnu îi fãgãdui sã-i împlineas- ºite“ (aproape o variantã nocturnã ºi mai agi- Note cã orice dorinþã. «Aratã-mi puterea ta, ne- tatã a schiþei lui Caragiale), dar scandarea 1. Este vorba de fragmentele datate 5 ºi 10 mar- înþeleasã Maya», îi ceru Narada. Viºnu îi timpului este inexorabilã: doamna Trandafir tie 1968: Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, 1941- fãcu semn sã-l urmeze. Puþin timp în urmã, a murit „acum cinci ani“, doamna Gavriles- 1969, ed. Mircea Handoca, Bucureºti: Huma- mergînd pe un drum pustiu, în plin soare, ºi cu, Elsa, a plecat la familia ei în Germania nitas, 1993. fãcându-i-se sete, Viºnu îl rugã sã se ducã „de mult, de mult. La cîteva luni dupã ce a 2. Sorin Alexandrescu, „Dialectica fantasticului“, pînã la satul care se zãrea nu prea departe în dispãrut Gavrilescu. La toamnã se împlinesc introducere la Mircea Eliade, La þigãnci ºi alte faþa lor ºi sã-i aducã apã de bãut. El rãmase povestiri, Bucureºti: EPL, 1969, p. XXXVII. 12 ani“ – cei doisprezece ani ai legendei sã-l aºtepte pe marginea drumului. Narada 3. Lucia Vaina-Puºcã, „La dialettica del «grande grãbi pasul ºi bãtu la uºa primei case pe care indiene. La un moment dat însuºi protago- passaggio» nella Þigãnci di Mircea Eliade“, o întîlni. Îi deschise o tînãrã fatã atît de fru- nistul pare sã conºtientizeze adevãrul („am Strumenti critici, 1975/28, p. 393-407; Sergiu moasã încît, privind-o, Narada uitã pentru fost aici demult“, îi spune cîrciumarului), Pavel Dan, Proza fantasticã româneascã, Bu- ce venise. Intrã în casã ºi fu întîmpinat de insistînd totuºi apoi, din nou, asupra stãrii cureºti: Minerva, 1975, p. 244-247; La þi- toatã familia cu cinstea care se cuvenea unui de confuzie de care învinuieºte „ziua teribilã“ gãnci de Mircea Eliade în cinci interpretãri, sfînt. Rãmase în gazdã acolo timp îndelun- ºi asupra hotãrîrii de a lãmuri totul, cu min- selecþia textelor ºi coordonarea volumului: Ion gat. Pînã în cele din urmã se cãsãtori cu fru- tea limpezitã ºi odihnitã, a doua zi („dar Simuþ, Cluj-Napoca: Dacia, 2001 (cuprinde moasa fatã ºi cunoscu bucuriile nunþii ºi mîine dimineaþã am sã dau eu de rost…“). texte de Sorin Alexandrescu, Ion Lotreanu, toate celelalte bucurii ºi necazuri ale vieþii de Întîlnirea cu birjarul ne introduce în epi- Eugen Simion, Gheorghe Glodeanu ºi ªtefan fermier. Au trecut aºa 12 ani. Narada avea logul nuvelei, care prezintã o vãditã dimen- Borbély). acum trei copii, ºi dupã moartea socrului siune liricã, în sensul cã regãsim aici trans- 4. Versiunea originalã: Noaptea de Sânziene, ajunse stãpînul gospodãriei. Dar în al doi- figurarea „liricã“ a „nunþii postume“. Paris: Ioan Cuºa, 1971 (în România: ed. sprezecelea an, ploile torenþiale au inundat Mircea Handoca, cu o prefaþã de Dumitru regiunea. În aceeaºi noapte turmele i-au fost 3.4. Întoarcerea lui Gavrilescu la þigãnci, Micu, Bucureºti: Minerva, 1991). înecate ºi casa se prãbuºi. Þinînd cu o mînã motivatã în plan literal cu dorinþa de a lã- 5. Nu este lipsit de interes faptul cã termenul soþia iar cu cealaltã cei doi copii mai mari, muri „groaza de încurcãturi“ ivite din cauza bordel (din fr. bordel, it. bordello) nu apare purtînd pe umãr pe cel mai mic, Narada îºi vizitei de „dupã-amiazã“, este necesarã – niciodatã în text; în schimb apare de mai fãcu anevoie drum printre ape. Dar sarcina în plan simbolic – pentru ca el s-o poatã multe ori cuvîntul bordei (etimologie necu- era prea grea. Alunecã ºi scãpã copilul de pe regãsi pe Hildegard, „nemþoaica“, pe care o noscutã ºi foarte discutatã): „Sã-l duci la bor- umãr. Atunci lãsã pe ceilalþi ºi se svîrli în apã refuzase din teamã ºi pe care a regãsit-o dei, spuse bãtrîna... La bordei…Aºa a spus ca sã-l prindã. Dar era prea tîrziu; torentul treptat în amintirile sale. La þigãnci acum baba…“ etc. În realitate, aceastã „cãsuþã“, un îl înghiþise în cîteva clipe. În acest timp, „Nu mai e nimeni“ – îi spune bãtrâna. „Mai soi de colibã iniþiaticã, se va dovedi un „bor- valurile luaserã pe ceilalþi doi copii ºi, puþin în urmã, ºi pe soþie. Curînd, Narada el însuºi e doar nemþoaica. Ea nu doarme nicioda- del“ în adevãratul sens al cuvîntului, ºi nu este exclus ca Eliade sã fi „mizat“ înadins pe cãzu istovit ºi fu purtat de ape, inconºtient, tã...“ Hildegard este „mireasa necesarã“ a lui ca o bucatã de lemn. Cînd se deºteptã, zvîr- Gavrilescu, aceea ce îi fusese ursitã încã din omofonia parþialã a acestor termeni, pentru a sugera ambivalenþa semanticã a termenului lit pe o stîncã, ºi-ºi aminti toate nenorociri- viaþã ºi care îl aºteaptã de mult ºi l-a cãutat le care se abãtuserã asupra lui, izbucni în peste tot. Acum, în sfîrºit, el o regãseºte bordei, neatestatã însã în limba românã. 6. Ovidiu Bîrlea, Folclorul românesc, vol. I, Bucu- plîns. Dar auzi deodatã o voce cunoscutã: doar în ipostazã de „înger al Morþii“, aºa «Copile, unde e apa pe care trebuia sã mi-o cum ªtefan o regãseºte pe Ileana în finalul reºti: Minerva, 1981, p. 493 ºi urm. 7. „I funerali di Lazzaro Boia“, in Ernesto de aduci? Te aºtept de mai bine de o jumãtate Nopþii de Sânziene12 , sau ca o nouã Beatrice Martino, Morte e pianto rituale nel mondo de ceas!» Narada întoarse capul. În locul care vine sã-l cãlãuzeascã în cãlãtoria lui antico, Torino: Einaudi-Boringhieri, 1958, apelor care nimiciserã totul, vãzu cîmpurile cãtre celãlalt tãrîm. Cu toate acestea, p. 164-194 [179-181]. pustii, strãlucitoare sub soarele amiezii. «Ai Gavrilescu nu are calitatea de martor pe care 8. Alexandrescu, p. XL: „Cînd va fi avut loc înþeles acum taina puterii mele? îl întrebã Eliade i-o atribuie lui ªtefan în roman, un «moartea clinicã» a lui Gavrilescu? La sfîrºitul Viºnu. Ai înþeles în ce constã Maya?!...“ rol pe care autorul îl comparã cu cel al lui primului episod (de insolaþie!!) în faþa porþii 11. Alexandrescu, p. XXXVII. 13 Dante . Epilogul nuvelei este prin urmare grãdinii, acum, în acest «leºin», ori mai tîrziu, 12. Jurnal, fragmentul datat Ascona, 26 iunie liric, mai ales pentru cã are loc un soi de în timpul «visului», cînd se simte învelit în- 1954. ªi în roman întîlnirea finalã cu Ileana revanºã a personajului, care, în pofida bana- tr-o draperie «ca un giulgiu»? Greu de desci- are loc dupã doisprezece ani: „Cei doispre- litãþii ºi lipsei sale de luciditate, în ciuda frat în ambiguitatea textului, deºi înclin sã zece ani alcãtuiau, în mintea mea, un ciclu ratãrii vieþii sale, are ºi el drept la o Beatrice- «optez» pentru primul moment!“. perfect, închis, omologabil ciclurilor cosmi- Hildegard a sa, pentru a se putea îndeplini, 9. „Tinereþe fãrã bãtrîneþe ºi viaþã fãrã de moar- ce (Marele An etc. )“. în moarte, destinul lui de om. O moarte te“, in Petre Ispirescu, Opere, vol. I, ed. Aris- 13. Ibid., fragment din 26 mai 1953. vãzutã acum cu seninãtate, ca un soi de vis tiþa Avramescu, Bucureºti: EPL, 1969.

22 • APOSTROF DOSAR Post-scriptum Literatura ºi viaþa sau invers

RAGà MARTA, Dm-ai rugat sã pun pe hîrtie – neapãrat • Foto: Ioan Felecan – strania întîmplare cu La þigãnci de Mircea Eliade pe care þi-am povestit-o în timpul cinei la restaurantul Juventus, joi, 6 martie (ziua fatidicã!), fiind de faþã ºi Ioana Both, Monica Fekete, Marisa, soþia mea, ºi profe- sorul Paul ªerban Agachi, preºedintele Con- siliului Academic. Din pãcate, deºi mã gîndisem sã scriu despre aceastã întîmplare ciudatã, pînã la urmã n-am fãcut-o, poate din motive uºor de explicat, printre care, poate, ºi dorinþa, mai mult sau mai puþin conºtientã, de refu- lare, fiind totuºi o întîmplare legatã de o experienþã traumaticã a vieþii mele, aºa cã din secvenþa „viselor“ acelei dimineþi a su- pravieþuit numai nucleul central (stratul cel mai adînc al visului sau, probabil, cel mai la suprafaþã, dar ºi cel mai important). Su- pravieþuirea, la nivelul conºtiinþei, a acestui nucleu, care rezultã din prelucrarea ºi îmbi- narea fãcutã de subconºtientul meu a douã elemente – unul realmente trãit, iar celãlalt „literar“ – se datoreºte fãrã îndoialã faptu- lui cã, odatã trezit, am povestit imediat unui unui control de rutinã prevãzut tot pentru exista între ei. (Am aflat numai dupã o sãp- martor (cred cã a fost vorba de un impuls un cancer (sã-l numim C1), care mi-ataca- tãmînã cã cei doi erau fraþi, dar nu gemeni!) irezistibil) experienþa pe care o trãisem. Alt- se o altã parte a trupului, rezolvat ºi el chi- Cînd, dimineaþa, mi-am început cãlã- fel, probabil, totul ar fi dispãrut, s-ar fi ºters rurgical, în urmã cu doi ani, într-o altã sec- toria spre… acel nicãieri ºi niciunde ºi am definitiv din amintire. Iatã deci întîmplarea. þie a aceluiaºi spital. fost adus ºi lãsat în pragul zonei interzise În ziua de 27 iulie a anului 2002, cãtre Puþin cîte puþin, mi-am recãpãtat luci- (un perete de sticlã, pe care am avut impre- ora 12, într-o camerã cu trei paturi a secþiei ditatatea ºi am fost în stare sã-mi explic (ºi sia cã îl voi trece printr-un ritual magic), am de chirurgie toracicã a spitalului Molinette sã-i explic Marisei) ce se întîmplase. Adicã început sã aud, dincolo, un fel de gãlãgie: din Torino (cel mai mare spital din Pie- sã gãsesc un rãspuns la aceastã ciudãþenie: glasuri de tineri care se distrau, care rîdeau, monte), m-am trezit din somnul de cîteva de ce Eliade, de ce La þigãnci? Ceea ce a fost care se jucau (ceea ce m-a ºi mirat: o salã de ore provocat de anestezie, avînd-o lîngã cu putinþã pentru cã aveam un martor care operaþie aºa gãlãgioasã ºi veselã nu mi-o pu- mine pe Marisa, cãreia am început sã-i vor- a reþinut tot ce spusesem de la început, în- team închipui!). besc despre nuvela La þigãnci de Mircea tr-o stare de luciditate precarã. Momentul urmãtor: eu, complet gol, Eliade, încercînd, totodatã, sã-i explic ceea Trebuie sã spun, mai întîi, cã hotãrîsem, aºezat pe masa de operaþie, îmbrãþiºînd o mi se întîmplase în sala de operaþie în tim- pentru anul universitar 2002-2003, sã reiau infirmierã îmbrãcatã în verde ca toþi cei- pul treziei, unde, aºa-i spuneam, „stãteam cursul meu monografic despre proza fan- lalþi (îi vãzusem numai ochii), care, la rîn- îmbrãþiºat cu o femeie“. Marisa nu înþele- tasticã ºi despre opera lui Eliade, de care, de dul ei, mã þinea strîns în braþele ei (trebuia gea ceea ce vroiam sã-i spun ºi, crezîndu-mã altfel, mã ocupasem în repetate rînduri, pu- sã stau nemiºcat), în timp ce anestezistul încã sub efectul substanþelor anesteziante blicînd ºi unele articole. Deci, în perioada îmi explica „procedura“. Înainte de a mã (cum desigur ºi eram), îmi zicea: „Fii liniº- aceea Eliade era în centrul atenþiei mele anestezia, trebuia sã-mi facã un fel de in- tit! Am vorbit cu chirurgul: operaþia a reuºit“. „critice“. jecþie epiduralã, adicã sã pregãteascã legã- Eram într-o stare de uºoarã euforie, da- Starea mea psihicã înaintea operaþiei era tura trupului meu cu o micã butelie care, toratã probabil ºi oxigenului pe care-l inha- destul de compromisã (fusese agravatã chiar timp de cîteva zile, ar fi emis un medica- lam cu poftã. Tot felul de tuburi îmi legau în ajun de „îndoielile“ tînãrului anestezist al ment antidolorific (era vorba de un proce- trupul la diferite obiecte stranii ºi mai ales echipei, care venise la mine ca sã semnez deu nou, care a dat rezultate minunate: deºi la o maºinã de lîngã pat, un fel de acvariu, „foaia de consimþire“, cum prevede legea, ºi operaþia a fost foarte invazivã, nu am sufe- dupã cîte mi-amintesc, cu un lichid de cu- îmi vorbise despre pericolul unui stop car- rit deloc!). loarea alcoolului, ºi un fel de fluture meta- diac ºi despre necesitatea/eventualitatea Chirurgul, om vorbãreþ, care ºtia de acti- lic înfipt în jugularã regla fluxul diferitelor adoptãrii unor mãsuri, precum implantarea vitatea mea de profesor universitar de limbã perfuzii. Dar mã simþeam bine, fizic ºi mai unui pace-maker, mãcar în timpul opera- ºi literaturã românã, la un moment dat a ales psihic. þiei): pe de o parte deci, frica morþii (di spus: „Stiamo a vedere, professore, se sa Fusesem operat, în cursul dimineþii, de „rimanere sotto i ferri“, cum se spune în ita- parlare bene romeno. La giovane infermie- un renumit chirurg ºi profesor universitar, lianã, cu o metaforã nu tocmai tabuisticã), ra che la tiene in braccio è romena!“ ºi, de un cancer la plãmîni (sã-l numim C2), iar, pe de altã parte, teama de a deveni în fiindcã mã vãzuse foarte încordat, probabil care îmi fusese diagnosticat, cu totul întîm- curînd un „bolnav terminal“. Oare exista ca sã încerce, în felul lui, sã mã liniºteascã, plãtor, cu douã sãptãmîni înainte (o micã o legãturã între C1 ºi acest C2, care trebuia a adãugat: „Come si dice in romeno un bel floare nu la gurã, ca personajul lui Piran- neapãrat eliminat (era cu putinþã?), dar ºi dello, ci la lobul pulmonar drept), în urma analizat, spre a descoperi ce fel de rudenie 

DOSAR Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 23  despre Eliade din anii nouãzeci ºi, pe urmã, În cazul meu nu era chiar vorba de un culo?“ A trebuit, fireºte, sã rãspund, iar dia- publicatã într-unul din cele trei volume conþinut inconºtient ºi nu a fost nevoie de logul a continuat, tot în româneºte, cu un omagiale, tipãrite la Padova în 1995, în- nicio deghizare, ci numai de o sublimare. tînãr, tot român, care mi-a pus o întreba- chinate profesorilor Florica Dimitrescu ºi Trebuia sã gãsesc ceva care sã mã ajute sã re, de data asta gramaticalã, despre postpu- Alexandru Niculescu la împlinirea a 65 de suport dramatica „experienþã a morþii“ ºi nerea articolului în limba românã (!). ani. am luat ce am avut la îndemînã. Mã aflam Toate acestea i le-am povestit Marisei. Cum îmi explic, acum, pentru prima da- într-o situaþie oarecum asemãnãtoare cu si- ªi acum, dragã Marta, concluzia, finalul, tã, dupã atîta timp, semnificaþia acestei în- tuaþia personajului din nuvelã: eram ºi eu care, sînt sigur, te va dezamãgi. tîmplãri? Cred cã o explicaþie convingãtoa- un „mort“ antrenat în acele jocuri de pri- Poate ar fi fost mai intrigant sã-þi pot re ar fi de cãutat în ceea ce psihanaliza a veghi lascive (gãlãgia, întrebãrile…), gãsi- spune cã interpretarea mea a nuvelei lui numit „sublimare“. Cum scrie Blaga în sem ºi eu, acolo, o femeie… iar subcon- Mircea Eliade, pe care am citit-o foarte Orizont ºi stil (Despre personanþã): „Psihana- ºtientul meu a fãcut legãtura între aceste emoþionat în Aula Magna a Universitãþii liza a închipuit în ceea ce priveºte raportul elemente ºi patternul literar eliadian din „Babeº-Bolyai“ ºi care constituie un frag- dintre inconºtient ºi conºtiinþã teoria «su- nuvela La þigãnci, pe care o interpretasem. ment dintr-o carte despre proza fantasticã a blimãrii». Sublimarea unui conþinut incon- Deci, literatura ºi viaþa sau invers? Poate lui Eliade în curs de apariþie, s-a nãscut în- ºtient se face dupã psihanaliºti în forma unei mai bine, în cazul acesta, „literatura trãitã“. tr-o salã de operaþie a spitalului Molinette «deghizãri» a acestui conþinut. Conþinutul
din Torino. Dar… nu a fost aºa. „Lectura“ inconºtient, spre a fi acceptat în ordinea mea a nuvelei este precedentã ºi fusese, mai conºtiinþei îndurã aºadar transformãri, întîi, prezentatã studenþilor mei într-un curs uneori pînã la nerecunoaºtere“.

• În timpul ceremoniei ºi dupã. Foto: Ioan Felecan

C A F É UNIVERSITAR

24 • APOSTROF DOSAR Poeme de

Mi-e dor de România pe 1 noiembrie instalându-se parcã forþat pe orbitele mele mã gândeam cã aºa suntem ºi noi oamenii: Mi-e dor de România pe 1 noiembrie aºteptãm fãrâmiturile sã cadã de la masa lui Dumnezeu, deºi nu am avut niciodatã morþi sã merg la cimitir, ciugulim bucatã cu bucatã, sã curãþ morminte de impuritãþi lumeºti, iar pe când suntem cu burþile prea pline sã aprind lumânãri, sã pun flori, primim câte-o muºcãturã direct în carne sã tac profund pentru liniºtea strãmoºilor. de la cei care încã nu s-au sãturat. Cel mai mult în aceastã zi îmi plãcea aerul putred de iarnã ce se aºternea subit peste oraº Þara mea adoptivã precum o manta lipicioasã, aglomeraþia din trolee, de pe strãzi, Am învãþat sã iubesc þara asta chiar dacã nu e a mea crizantemele înghesuite în sacoºele oamenilor. precum am învãþat diferenþa dintre bine ºi rãu Dar ºi mai mult îmi plãcea la o vârstã atât de fragedã când mergeam cu Adina la mormânt la bunicã-sa cã mi se face o greaþã amarã în stomac de fiecare datã triste ºi singure la gândul cã-n numele binelui pentru cã bunicu-sãu nu vroia sã-ºi vadã am ratat prima þigarã, prima beþie, primul amant. numele scris pe-o cruce. Am învãþat sã iubesc þara asta precum îmi iubesc cuvintele Pe vremea când ªtefan Bolea ce-mi sar nervos din penel cuvinte roºii, cuvinte galbene, cuvinte albastre scria poezii în Tribuna gâfâind de oboseala de-a se naºte doar în românã.

Pe vremea când ªtefan Bolea scria poezii în Tribuna Am învãþat sã iubesc þara asta eu încercam sã-mi fac rost într-o þarã strãinã pentru cã numai aici stau atât de lipitã de tine, iubite rãtãceam pe strãzi pânã seara târziu precum lipitã stã fibra de lemn de-o altã fibrã de lemn, cãci acolo nu mã simþeam acasã, poemele mele de fila caietului ãstuia pe care scriu chiar acum, noaptea adormeam cu visele trase pe cap delirurile mele de nervii tãi, vinovãþiile mele de vinovãþiile tale. ºi cu ochii întorºi înspre inimã, picioarele îmi tremurau de spaimã, De aceea mi-e ciudã pe þara asta ºi înjur de fiecare datã iar pe gurã-mi ieºeau cântece cu pionieri în loc de salivã dar numai pe limba mea. în zori mã trezeam ºi-ncepeam de la capãt iar ºi iar. Femeia care-ºi poartã copilul în pântece

Femeia aceasta care ar putea sã-ºi priveascã burta umflatã ºi Soþului meu neruºinatã ore-n ºir, care vorbeºte de reþete de bucãtãrie ºi viaþa lui Jordan Când vorbesc cu tine pe yahoo messenger cu aceeaºi pasiune cu care pentru cã eºti plecat în Polonia pictorul în transã din Heroes cu ochii albaºtri ºi bulbucaþi e ca ºi cum aº vorbi cu un iubit secret îºi picteazã pânzele magice prevestind viitorul, ºi încerc sã mã reinventez femeia aceasta ce radiazã de fericire cu fiecare cuvânt. de fiecare datã când simte o miºcare în pântece, Vorbele tale care foloseºte tastele calculatorului cu o rapiditate mã ating acolo unde de zici cã ar fi un stol de pãsãri în zbor numai gândurile cele mai ascunse pãtrund sau o mulþime de gânduri rebele în acea parte a feminitãþii mele ce-ºi explodeazã-n creier ca o bombã cu ceas pe care nu am dezvãluit-o încã (cea care a explodat în 2005 în Londra, bunãoarã), nimãnui. femeia aceasta care nu vrea sã ºtie ce sex are copilul, care nu dezvãluie numele ales pentru el nimãnui din cine ºtie ce superstiþie stupidã, Azi am luat prânzul pe-o bancã în parc care gãteºte în fiecare searã cartofi, broccoli ºi conopidã, mãnâncã sãnãtos, se îmbracã de la petite, Azi am luat prânzul pe-o bancã în parc face duº în fiecare dimineaþã apoi se rimeleazã, ºi priveam porumbeii cum se adunã în jurul meu ei bine, femeia aceasta care-ºi poartã copilul în pântece ciugulind câte o fãrâmiturã ce cãdea pe jos din mâncarea mea. cu atâta neruºinare poate voi fi într-o zi chiar eu. Porumbeii veneau de undeva de departe
apoi se opreau brusc chiar lângã bancã se-apropiau timid, ºchiopãtând ºi dãdeau din aripi neliniºtiþi la fiecare gest pe care îl fãceam. Ciocurile lor hãmesite muºcau din carnea celor mai slabi pentru a-i alunga. ªi cum stãteam eu pe banca din parc ºi priveam porumbeii cu niºte ochi ce veneau de undeva de departe

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 25 Personajul principal

Dan Gulea

etc. Alãturi, imaginea pe care a construit-o toria lui Nicolae Manolescu. O va termina Eminescu despre fenomen, în poemul Epi- vreodatã? Am înþeles cã în mai va apãrea. gonii, interpretat în spiritul epocii, ca sursã Dar mai e pînã în mai. de genealogie, ca metodã de (auto)acredi- tare. Cu detalii ºi comparaþii de heraldicã, a doua zi interpretarea poeziei este un al doilea punct p. 71: începe studiul despre Eminescu, important din lucrarea lui Costache. Alte referindu-se chiar la Eminescu! reverberaþii: specia romanþei, avatarurile p. 80: „Stabilitatea climatului cultural OATE CÃ titlul – Emines- romanþãrii în poezia lui Eminescu. Cititor paºoptist se construise pe o devizã a entu- Pcu: Negocierea unei ima- ºi martor peste mode ºi timp, Ion Barbu. ziasmului, care consacra principiul stimulã- gini (construcþia unui canon, La urmã, cãrþile: importanþa ediþiei Ma- rii prin simulare: scrieþi bãieþi, numai scrieþi!“ emergenþa unui mit), Bucu- iorescu, distribuþia ºi prefeþele ei, raportu- Iatã unul dintre acele datumuri, o afirmaþie reºti: Ed. Cartea Româneas- rile cu ediþia lui I. L. Caragiale. Aici Emi- repede fãcutã... cã, 2008 – promite mai mult nescu se multiplicã ºi, mai mult decît în Dau la bibliografie. Cartea dateazã; au- decît se aflã în interiorul cãr- oricare parte a studiului, devine distinct dis- torul avertizeazã cã nu a trecut toate refe- þii, promite o aventurã a re- cursul lui Iulian Costache: imaginile lui ririle la opera lui Eminescu. Nu avea cum. ceptãrii lui Eminescu de-a Eminescu înseamnã, pînã la urmã, tot atîþia Douã observaþii, doi autori pe care nu i-am autori ce poartã numele de Eminescu. Aceº- gãsit: ªtefan Melancu (Eminescu ºi Novalis: lungul timpului, eventual pînã în zilele tia, evident, nu se înþeleg între ei, adesea Paradigme romantice, 1999), unde fostul re- noastre. Precum orice serios cercetãtor, sînt contradictorii, pentru cã... vorbesc dactor de la Apostrof scria despre Eminescu Iulian Costache se opreºte însã la „vremea limbi diferite. Operele lui Eminescu au în imaginea criticilor sãi (alde Maiorescu, lui Eminescu“, pentru a prezenta imaginea suportat diferite filtre ortografice, regulile G. Cãlinescu, Al. George ºi Al. Demetrescu, lui în scriitura contemporanilor. O cerceta- ºi disputele despre scrierea limbii române H. Sanielevici, Mircea Eliade, Mihai Zamfir re bazatã deci, încã din prefaþã, pe teoriile fiind în continuã evoluþie de-a lungul antu- ori Rosa del Conte). A doua, Sorin Adam de esteticã a receptãrii, analizînd portretele melor sale. Matei (Boierii minþii, 2004), care vorbeºte, lui Eminescu în conºtiinþa generaþiei sale. O carte pasionantã, pentru care se poate e drept, mai mult despre junimism, ca ati- Nu lipsesc, pe de altã parte, prin verva eseis- þine un jurnal de lecturã; acele lucruri pe tudine („Deºi nu se crede un geniu sau un ticã, trimiterile la prezentul imediat, desco- care, ipocrit sau nu, þi le mãrturiseºti; un semizeu“, spune la p. 81 profesorul stabilit perind aici efigia poetului într-un manual jurnal, pentru cã este mai mult decît o carte; peste Ocean, „«bunul pãstor» intelectual ºcolar de la începutul anilor 1990, dincolo este o prezentare a lecturilor, a cãrþilor de- junimist se crede membru al unei confrerii ecourile descoperirii unor texte pseudoemi- spre subiectul Eminescu. Subiectul criti- de inºi aleºi ºi privilegiaþi [...] privilegiul nesciene prin anii 1970-1980, în bibliogra- cilor literari, al istoricilor, nu al romanci- se întemeiazã pe prestigiu“). Afarã nu plouã. fie trimiteri la numãrul 265 al Dilemei. erilor. „Noua privire“ a lui Iulian Costache este ultima zi una însã redimensionatã: cartea se bazeazã O abordare contextualã a operei lui Emi- pe o tezã de doctorat (2003), deci lasã cum- nescu; grafia, limba pe care o foloseºte poe- va deoparte diferite analize ale subiectului, Jurnal de lecturã tul se suprapune ºi se vede foarte bine în aceastã parcimonie fiind singurul lucru im- disputele pentru reglementarea academicã a dimineaþa, devreme putabil autorului; povestea începe printr-o unei limbi unitare; contribuþii în chestiunea Precauþii luate, pînã la intrarea în subiec- „autoanalizã“: naºterea ºi creºterea emines- limbii ºi ale lui Maiorescu, dar ºi ale rivali- tul aºteptat, i.e. Eminescu: o prefaþã cu corp cologiei, încã, evident, din timpul vieþii au- lor de epocã: Bonifaciu Florescu (v. Epistolã mic de literã, unde se construieºte un discurs torului. Dosarele se redeschid ºi sînt citate deschisã homunculului B. F.) despre imaginea recentã a lui Eminescu. contextele în care se acrediteazã noua di- Paranteza realist-socialistã, absentã. Dupã acest început, douã noi introdu- recþie, în formularea lui Maiorescu; apar Autorul schiþeazã, în linii mari, desti- ceri: un eseu despre ce înseamnã sã scrii de- martorii: nul operei eminesciene; Nicolae Iorga ºi spre un autor precum Eminescu, pe baza Mihail Dragomirescu, la începutul secolu- Lista persoanelor (în ordinea apariþiei) unei parabole (cam trase de pãr) cu istoria lui trecut, au cîteva pagini; liste de nume, Hasdeu ºi farsele jucate Convorbirilor li- borgesianã a lui Pierre Ménard ºi a lui Don care merg de multe ori pînã în prezent, terare; Quijote; analize ale acestei metafore, posi- aratã ºi invitã la continuãri ale acestui stu- Macedonski ºi reproºurile referitoare la bile contextualizãri etc.; în al doilea rînd, diu remarcabil. limba poetului; o amplã discuþie despre estetica receptãrii, Al. Grama, vituperînd în contra lipsei de despre perspectiva de teorie literarã care per- Singurul destin pe care îl doresc acestei cãrþi moralitate (lipseºte, deocamdatã, profesorul mite existenþa studiului; evidente disponi- a lui Iulian Costache este dramatizarea sa. Aron Densusianu); bilitãþi ale autorului pentru ceea ce numeºte Analizele, „înscenãrile“ pe care le face aici doi autori de parodii, Mihail Zamphi- un „model democratic“ al coautorului: mai sînt deosebit de fine, descoperã foarte multe rescu (cu Muza de la Borta rece) ºi visãtorul, multe identitãþi auctoriale, cu coresponden- elemente noi ale „dosarului“ Eminescu ºi dar mai tîrziu politicianul, Take Ionescu; þe virtuale în lumea lectorilor, între care se folosesc benefic acest secol ºi ceva scurs de Titu Maiorescu însuºi! aflã o piaþã de idei, de imagini, permanent la instaurarea imaginilor eminesciene. Per- cîþiva socialiºti, animaþi de Dobrogeanu- disputate. Filozofie! Pagina 55 ºi nimic de- sonajul principal al acestei cãrþi, analog Gherea, spre Eminescu, cu excepþia contribuþii- Levantului lui Cãrtãrescu, este, desigur, nu apoi documente culese din presa epocii, lor postrevoluþionare, menþionate în prima poezia românã, ci critica românã, cu ºovãiri, pentru a se teoretiza ºi reprezenta un centru prefaþã! izbînde ºi nedreptãþi. Cu emoþii, nãscîndu- de greutate al studiului lui Iulian Costache, se roºie de furie, împotriva unei vechi di- perioada denumitã „carantinã thanaticã“ seara recþii, oportunistã, cînd cumula în rîndurile (1883-1889), cu fragmente de jurnale inti- A treia introducere: despre rolul isto- ei un personaj sau altul bine situat politic, me, liste de subscripþie publicã, epigrama riei literare, vãzutã ca o „hartã a mentalitã- social, blazatã puþin în cuget, venerabilã, macedonskianã, ferpare. þilor“; poate cã ar fi fost necesarã o menþi- dar, în fine, critica românã, cu ce are ea mai Foarte repede apare pletora epigonicã, onare, în acest context, a proiectului de profund ºi mai important pentru existenþa autori pierduþi, congeneri lui Eminescu, „geografie literarã“ al lui Cornel Ungurea- ei: imaginile lui Eminescu. unii ce au fost cîndva socotiþi egalii poetu- nu; referinþele constante sînt la Paul Cornea
lui: Samson Bodnãrescu, D. A. Teodoru etc., (Introducere în teoria lecturii, 1988) ºi la Is-

26 • APOSTROF GEORGE PURDEA

George Purdea nu este cunoscut în þarã decât de cãtre un grup restrâns. Cum se întâmplã ades la noi, mai ales în anii de dupã ’89, mulþi dintre intelectualii de marcã formaþi în þarã îºi pierd ecoul „acasã“, pen- tru a ºi-l amplifica pe alte tãrâmuri, pe dru- mul unui destin construit ºi asumat pânã la ultimele consecinþe. Un detaliu al biografiei profesorului George Purdea este faptul cã a fost unul dintre cei doi care i-au stat la cã- pãtâi lui Constantin Noica în ultimele clipe de viaþã, chiar dacã despre acest lucru refuzã sã vorbeascã în interviul pe care a avut ama- bilitatea a ni-l acorda.

Ioana Scoruº: Domnule George Purdea, per- accident, nu aþi mai putut urma studiile muzi- G. P.: Pesemne cã se întâmplã la fel cum se miteþi-mi o introducere mai lungã. Într-un cale ºi v-aþi îndreptat spre filosofie. V-aº ruga sã întâmplã cu un meteorit intrând în atmo- interviu acordat revistei Vatra cu ceva vreme în începem discuþia mai din tinereþe, poate chiar sfera densã a unei alte planete mai dense, urmã, Vasile Dem. Zamfirescu spune despre Dv.: pe urmele celor spuse de Vasile Dem. Zamfirescu, mai reci... Inflamarea, spargerea e aproape „[…] îmi este fiu ºi frate în acelaºi timp […] ºi anume de la deturnarea drumului de la inevitabilã... Purtam în primii ani pe spate Mai tânãr cu 12 ani decât mine, mi-a solicitat o carierã muzicalã spre filosofie. Cam mare un gentoi – un fel de raniþã cu trei aproape îndrumarea direct, fãrã nicio intermediere, în- distanþa dintre una ºi cealaltã, nu credeþi? egale compartimente: unul era pentru sand- tr-o zi de toamnã (?) în sala cãrþilor rare a viºuri, al doilea cu lenjerie de schimb ºi arti- Facultãþii de Filosofie din Bucureºti. A fost pri- George Purdea: Staþi puþin sã-mi revin… cole de toaletã (în vremea aceea eram por- mul cãruia am încercat sã-i transmit modelul Cele spuse de Vasi m-au cam înmuiat. ªi tar de noapte sau cãrãtor de bagaje într-un Noica. A acceptat cu o hãrnicie ardeleneascã apoi, amintirile: batã-le focul! Mai cã-mi hotel de lux ºi pe aspectul îngrijit se punea sã-ºi fãureascã instrumentele pentru «cultura vine sã trag o doinã... Apropo de doinã. mare atenþie). Al treilea compartiment, cã mare». A început cu germana, pe care a folo- Într-adevãr, am frecventat ªcoala de Muzicã despre el era vorba: ei bine, al treilea era sit-o ºi pentru traduceri foarte dificile, din din Târgu-Mureº deja ca bãietan de 11-12 burduºit cu cãrþi ºi caieþel de notiþe, pe care Lukács, Jaspers ºi Freud. Dar nu a ezitat, la ani! Instrumentul meu a fost cornul clasic. însã uneori nu aveam timp cu sãptãmânile îndemnul lui Constantin Noica, nici în faþa Ca licean, câþiva ani mai târziu, m-a procop- sã-l deschid. Dar era la mine tot timpul! Mã matematicilor, cu care s-a îndeletnicit câþiva sit un coleg, într-un meci de handbal, cu o ajuta sã suport mai uºor disperarea ºi rânje- ani, nici în faþa limbilor clasice. Pe linie de loviturã involuntarã de genunchi în gurã ºi tul eºecului profesional... Poate un fel de metodã culturalã, este unul din cei mai con- a trebuit sã fiu operat. Mândreþea mea de blindaj neinflamabil al meteoritului rãtãcit... secvenþi discipoli ai lui Noica, rezultate remar- „ambajurã“, cum se numeºte fina structurã cabile neîntârziind sã-i rãsplãteascã eforturile. a musculaturii buzelor – aºa de importantã I. S.: Ce înseamnã a reuºi, domnule Purdea, Dupã ce a emigrat în 1988 la Viena, nu a re- pentru viitorul oricãrui „suflãtor“ –, s-a dus ºi ce înseamnã a eºua? Care sunt coordonate- nunþat la proiectele culturale, ºi-a luat docto- pe apa sâmbetei. A trebuit sã schimb liceul, le reuºitei ºi care ale eºecului? ratul în filosofie la universitatea din capitala în mijlocul anului. Am venit la Bistriþa, mai Austriei, unde este ºi cadru didactic, cu o evolu- aproape de casã, într-un liceu cu puternicã G. P.: Am ajuns în Occident atunci nu cu þie profesionalã meritorie. A devenit scriitor de tradiþie de ºtiinþe exacte. Cum mi-a mers vreo bursã, ci ca emigrant... Or, realitatea limbã germanã, premiat în câteva rânduri. Cea apoi?... ºi-acum mai am câteodatã vise cum îi strigã emigrantului: Bagã-þi, bãiete, minþi- mai surprinzãtoare veste am primit-o la înce- proful de fizicã mã scoate la tablã ºi-mi cere le în cap, lasã „fumurile“ scriiturii ºi filo- putul acestui an, când mi-a spus cã a devenit sã-i fac o construcþie vectorialã complicatã, sofãrii, apucã-te de lucru, cã ai douã mâini... student la limbi clasice, la aceeaºi Universitate iar mie tot ce-mi reuºeºte este o cheie sol. N-am avut încotro, m-am supus realitãþii, din Viena, unde predã cursuri de filosofie. Cred dar pãstrând cât am putut antirealitatea cre- cã stãruinþa lui ºi performanþele obþinute în con- I. S.: Prin urmare, dorinþa vãditã de vis a fost zului profesional. Acest cuplu de forþe – „de diþii de concurenþã internaþionalã l-ar fi bucu- totuºi muzica. Dar atât de „bine“ v-a reuºit din afara“ realitãþii ºi „de dinãuntrul“ cre- rat mult pe Constantin Noica. În ce mã pri- acea cheie sol, încât, iatã, aþi urmat filosofia în zului – m-a rotit ºi sucit în toate felurile, veºte, regret cã a plecat din þarã ºi mai ales mã þarã, v-aþi ocupat cu traduceri (Jaspers, Freud, când prin hãuri de disperare, când prin licã- contrariazã ºi mã întristeazã cã nu doreºte Lukács, Biemel), a urmat apoi emigrarea, riri de „împliniri“. O fi trecut câte ceva din (încã?) sã aibã contacte, fie ºi sporadice, cu în- înainte de Revoluþie, aþi fost, în noua condiþie „de dinãuntru“ în „de dinafarã“, neîndoiel- vãþãmântul superior românesc. Oricum, cu de emigrant, ghid la Muzeul Freud, portar ºi nic, dar la fel de neîndoielnic ceva din „de talentul, carisma ºi hãrnicia sa ar fi putut face „cãrãtor de bagaje“, apoi… v-aþi dat docto- dinafarã“ în „de dinãuntru“... la Bucureºti sau Cluj (de ce nu?) o carierã uni- ratul în filosofie la Universitatea din Viena, Noþiunile „reuºitã“ ºi „eºec“ nu spun versitarã strãlucitã. Dar poate cã niciodatã nu aþi scris douã romane, sunteþi dublu premiat, mare lucru, fiindcã sunt rezultative ºi pola- este prea târziu…“ Iatã, foarte pe scurt, pre- la Linz ºi Trento, iar acum sunteþi student la re... Or, în nemijlocirea vieþii, disjuncþiile se zentat traseul D-voastrã, într-un portret fãcut, limbi clasice la aceeaºi universitate, din Viena, transformã uneori în conjuncþii... Cuvântul aº spune cu dragoste, de prietenul D-voastrã, unde ºi predaþi. Nici nu ºtiu dacã sã vã întreb „eºec“ mi-a devenit mai drag dupã atâþia ani Vasile Dem. Zamfirescu. Din altã sursã, ºi anu- mai degrabã cum aþi încheiat sesiunea de varã în strãinãtate... Îi ºtiu aroma, i-am simþit me Jurnalul aceluiaºi Vasile Dem. Zamfirescu, ca student sau ce fel de studenþi aveþi. Aici, tentaculele, i-am auzit nu o datã cântecul aflu cã aþi ajuns student la Facultatea de în România, avem o vorbã: viaþa bate filmul! îmbietor. O nestingheritã convieþuire cu Filosofie dintr-o întâmplare tristã: în urma unui 

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 27  dupã aflarea rãspunsului la aceastã schizofre- Ca autodidact, mã ocupasem din anii imanenþa eºecului – da, asta s-ar putea sã niantã „Cine sunt?“. Sau poate tocmai fãrã facultãþii cu texte de greacã ºi latinã. Însã ceea fie – ca sã rãspund la întrebarea D-voastrã – Celãlalt nu suntem în stare sã spunem ceva ce se cere aici e nu sã ºtii sã traduci „din la- a devenit una din coordonatele adeveririi. E despre noi? Are vreun sens interogaþia de sine tinã“, ci „în latinã“, ºi fãrã dicþionar. E temu- ceea ce o deosebeºte pe aceasta din urmã de în lipsa alteritãþii, a conºtiinþei alteritãþii? ta metodã a ºcolii vieneze de limbi clasice succesul managerial. Pe drept spunea Jaspers pentru a poseda morfologia ºi sintaxa atât undeva cã abia în situaþii-limitã, precum G. P.: Se culcã omul cu o searã înainte ºi a de bine, încât sã poþi „corecta“ chiar un autor eºecul, se întrevede transcendenþa... doua zi se trezeºte o gânganie. Cã nu e vic- când deviazã de la gramatica clasicã. Aºa cã tima unei iluzii, îºi dã seama din faptul cã am mult de lucru. Cuvântul „lucrum“ are în I. S.: Poate cã acesta este motivul pentru care ceilalþi îºi întorc privirea. Despre asta e latinã primordial sensul de a avea un câºtig lui Cioran îi erau atât de dragi rataþii… vorba în Metamorfoza lui Kafka. Eu mi-a- fãcând ceva. Ei bine: cât mi-ar fi de greu stu- Plecând din þarã, aveaþi sã lãsaþi în urmã prie- mintesc cã citisem povestirea deja ca licean, diul acesta, el îmi dã nu numai rãsplata apro- teni, amintiri, un drum început, drum pe care vorbisem de ea membrilor cercului literar pierii profesioniste de textele clasicilor an- vã fãuriserãþi „instrumentele culturii mari“, al cãrui preºedinte eram la Liceul „Liviu tici, ci-mi prilejuieºte o gingaºã reîntâlnire cum îi plãcea lui Noica sã spunã. Ce v-a urnit Rebreanu“. Cã sensul ultim al povestirii îmi cu limba mea maternã. Pe care o ascult tot fiinþa în aceastã aventurã cu final imprevizi- scãpase, mi-am dat seama numai dupã pã- mai mult, nu doar o aud ºi vorbesc. Ce minu- bil ºi cum se asumã aºa ceva? rãsirea þãrii. Pentru a rãspunde succint la nate arabescuri a dat naºtere într-un spaþiu întrebarea pusã: nu atât de ontologia celui- european marginal! Cum au putut supravie- G. P.: „Cum se asumã aºa ceva?“... Nu ºtiu lalt e legatã interogarea de sine, ci de „epi- þui rãdãcini morfologice, pe când în alte limbi nici eu. Dintre cei patru absolvenþi ai seriei fania“ acestuia, de felul cum semenul irum- romanice centrale acestea au dispãrut! mele care primiserã aºa-numita „recoman- pe în propria-þi lume. Cum te priveºte, cum dare pentru cercetare“, am fost singurul care îþi vorbeºte ºi la fel de bine cum nu te I. S.: În prefaþa cãrþii D-voastrã Der ewige nu am putut ajunge într-un post de cerce- priveºte ºi nu-þi vorbeºte. De pildã, privirea Augenblick in der Begegnung zu zweit, apã- tare sau învãþãmânt universitar, deºi aveam ori- celuilalt: aceasta te face conºtient de faptul rutã în 1998 la Peter Lang Verlag, scrieþi: ginea cea mai „sãnãtoasã“. În cele din urmã cã, oricum te-ai suci ºi rãsuci, de „umbra“ „Mulþumirea mea se îndreaptã în egalã mi-am cãlcat pe inimã ºi am fãcut cerere de secundã „a privirii asuprã-þi“ nu scapi, chiar mãsurã profesorilor mei din Bucureºti, care intrare în partid, dar aceasta a fost respinsã, ºi atunci când te strãduieºti sã o ignori. mi-au încurajat în anii studenþiei interesul fiindcã – presupun – avusesem clonþul cam Aceastã privire nu e ceva factic, fiindcã e, pentru filosofie“. La cine v-aþi gândit când aþi mare prin ºedintele de ASC, în care, purtat concomitent, imaginea-mea-despre-imagi- scris aceste rânduri? de „spiritul romantismului revoluþionar“, nea-celuilalt-despre-mine. În acest contor- atacam „devierile“ autoritare din mediul sionant cabinet de oglinzi, unde incidenþe- G. P.: Da, câþiva din profesorii mei din universitar. La invitaþiile de burse în strãinã- le ºi rãsfrângerile joacã un dans valpurgic, timpul facultãþii, în plinã erã ceauºistã, au tate primeam de la Serviciul Paºapoarte, pe demersul analitic fãrã curajul despuierii ºi fost buni dascãli de filosofie. Alexandru atunci în strada Iorga, regulat „plicul albas- expunerii de sine nu ajunge prea departe. Valentin, la cursul de marxism, insista pe tru“. Negativ. Un plic diafan, primit ani de-a Acel „self esteem“ nu-ºi mai are locul în filo- texte fundamentale ale idealismului german, rândul (uneori de mai multe ori pe an)! sofarea intrasubiectivã: ea se scrie cu sânge, instruindu-ne în acelaºi timp ergonomic Când deschideam ºliþul cutiei poºtale ºi-l sau nu se scrie. cum sã îndoim paginile de conspecte, Ianoºi vedeam! Parcã nu mai þineam în palme un fãcea recursuri hermeneutice ad hoc; rotin- petic de hîrtie, ci peticul de hîrtie îmi þinea I. S.: Într-un articol din Viaþa româneascã du-ºi o ºuviþã de pãr, dãdea sensuri neaºtep- încheieturile mâinilor strânse. vorbiþi despre Constantin Noica într-un mod tate unui pasaj de text care altfel pãrea impresionant. Acea plimbare prin pãdure, pe banal, Florica Neagoe a fost cea care m-a I. S.: Sunteþi un om al bilanþurilor? Iatã, un drum paralel cu Noica, fãrã a-l striga, fãrã îndemnat sã încep sã citesc texte în original. prietenul D-voastrã, Vasile Dem. Zamfirescu, a-l „deranja“, cu senzaþia cã o minune este pe Pe Flonta, în timpul anilor de studii, eram la finele fiecãrui an îºi fãcea bilanþul, aºa cum cale a se petrece, cu sentimentul cã el ar putea puþin supãrat, nu-mi dãdea la examene reiese din jurnalul sãu. Aproape invariabil, era reprezenta accesul D-voastrã spre o altã lume, decât nouã, pentru cã chiuleam de la semi- nemulþumit. D-voastrã cum faceþi/aþi fãcut? apoi, la finele evocãrii, gândul cã „nimic nu-i narul sãu – epistemologia mi se pãrea us- Extrapolând, v-aº întreba ce anume trebuie mai frumos pe lume decât senectutea“, probabil catã, eram foc de romantic ºi preferam sã aºezat, în cele din urmã, în cumpãnã? De în ideea cã numai ea poate permite omului de ascult în timpul acesta discuri cu concerte unde putem ºti dacã un eºec nu are chipul spirit sã se ocupe îndeaproape de ale lui. Vã rog simfonice la Biblioteca „Sadoveanu“. Dupã reuºitei ºi invers, ce anume se contabilizeazã, frumos sã îmi vorbiþi despre „perioada Noica“. facultate însã, am fost adesea oaspetele sãu de fapt, într-un astfel de bilanþ de viaþã? în grãdinã, la un pahar de vin de casã. G. P.: Peste 25 de ani au trecut de la întâl- G. P.: În situaþia intelectualului emigrat, nirile cu Constantin Noica. ªtiu, nu e com- I. S.: Sã ne întoarcem puþin la Noica. În mo- cuvântul cumpãnã primeºte un accent stra- paraþia cea mai reuºitã: a fost un fel de vac- mentul de faþã – lucru ce dureazã de ceva ani niu. De la sine înþelesurile, cele primordiale, cin. Rostirea filosoficã suferã de o disperare, – în România se încearcã o demitizare a „feno- care, cât e omul acasã, îl þin în balanþa ei ºi numai ei proprie: în disperarea aceasta, menului“ Noica. Odatã cu asta, are loc ºi un „ridicãrilor“ ºi „coborârilor“ relative, ba aici filosofului îi este îngãduit sã recurgã la atac acerb asupra discipolilor cu vizibilitatea pu- un „succesel“, ba acolo un „eºecuþ“, tocmai gestul sacerdotal al parabolei sau antinomi- blicã cea mai mare, Gabriel Liiceanu ºi Andrei – trecând graniþa, când crezi cã eºti în plinã cului. Dar numai pentru a se eschiva lim- Pleºu. Ceea ce i se imputã cel mai des lui Noica ascensiune spre cerul împlinirii de sine, con- pezimii ce îl þine pe loc pentru a se re-cule- este faptul cã, în tinereþe, a simpatizat cu miº- staþi înspãimântat cã „eºti în aer“, tocmai ge – nici într-un caz pentru a se complace. carea legionarã ºi, mai apoi, cã „a bãtut palma“ pentru cã acele sub ºi de la sine înþelesuri El nu oficiazã misterii, ci „laboreazã“ pe cu Securitatea. Ceea ce li se imputã discipoli- ce þineau echilibrul au roit-o. Nu mai ºtii parcela aridã a demersului analitic, critic. lor este faptul cã, în numele „legendarului“ ce e jos ºi sus, nu te întrebi care e urmãtorul Noica, în camera sa simplã de la Pãltiniº, îºi Noica, au confiscat „piaþa de idei“ din þarã, pas, ci cum sã eviþi impactul în hãul ce din- exersa unealta analiticã zilnic: cu o ecuaþie lucru din pricina cãruia tinerilor care vor sã se tr-odatã se deschide sub tine. În marea crizã, trigonometricã, cu conjugãri ºi declinãri. manifeste public li se taie accesul la acest demers. te întorci spre tine însuþi ºi te întrebi: „Cine Ceea ce nu-l fãcea sã-ºi uite umorul ºi înþe- Ce pãrere aveþi despre toate astea? sunt?!“ Începe o altã traiectorie: cea de acasã legerea pentru slãbiciunile umane... n-a fost spectaculoasã, dar discret-crescãtoa- G. P.: Nu mã pot exprima, întrucât nu re, cea de aici e bifurcatã, sucitã, încâlcitã, în I. S.: D-voastrã cu ce anume vã exersaþi cunosc conþinutul acestei dezbateri. Când niciun caz continuã... Începe traiectoria pe unealta analiticã? tinerii se plâng, atunci îi doare ceva! Îmi care sunt ºi acum, a acestui chinuitor: „Cine amintesc cã la un moment dat circulau în sunt?“. În ultimele trimestre, tema despre G. P.: De câþiva ani sunt mândrul posesor jurul domnului Noica remarci depreciative la care am vorbit a fost cea a reflexivei inte- al carnetului de student al Facultãþii de adresa unei traduceri din Heidegger de cãtre rogãri de sine. Începe deja la Heraclit ºi Limbi Clasice la Universitatea din Viena. Se doi tineri clujeni. Pe atunci eram ºi eu tânãr dobândeºte o adâncime nemaiîntâlnitã apoi întâmplã sã am drept colegi studenþi care ºi traducãtor, trãiam zilnic disperarea incerti- la Augustin ca: „intrare in intima mea“. frecventeazã cursurile mele! Când ni se tudinii, dacã tocmai asta vroia autorul sã împart testele scrise notate, mã strâng câte- exprime, dacã felul în care i-am transpus o I. S.: Mã faceþi sã mã întreb dacã problema odatã pantofii. Sã nu fi primit o notã mai frazã sau o comparaþie era cel mai potrivit. Celuilalt trebuie sã fie abordatã înainte sau bunã ca mine! 

28 • APOSTROF Ardere de tot

Vlad Mureºan

N APROAPE tot regis- pentru cealaltã, el este o forþã distrugãtoare, ofrandei druizilor. Multe din simulãrile mai Îtrul arhivistic, sãrbã- sãlbaticã, un „dezinfectant“ energetic. Dar recente includ acoperirea, „împachetarea“ torile sau ceremoniile el crede cã între focul care ocroteºte viaþa ºi cu frunze a celui „sacrificat“. ªi animalele focului sunt abundent cel care pârjoleºte devorant energiile invizi- fãceau obiectul acestui veritabil holocaust atestate. Focuri mari sau mici, fixe sau mo- bile din atmosferã se poate accepta o iden- druidic. Se înalþã o coloanã, împodobitã cu bile, ocazionale sau periodice se ridicã, ri- titate de sursã solarã (deºi înclinã cãtre teo- crengi ºi frunze. Apoi sunt aruncaþi în jurul tual, spre cer. Obiceiurile cuprind dansul în ria purificativã). ei toþi ºerpii vii care au putut fi prinºi, dupã jurul rugului, arderea simulatã a unui om, Suntem de acord – într-adevãr, este coe- care se aprinde coloana. ªerpii urcã, pentru trecerea animalelor pe lângã foc sau trece- rent arhetipal ca soarele, arhetip celest ºi a evita focul, fiind în final mistuiþi de flãcã- rea cu torþe, fãclii, tãciuni, prin case, ham- divin, sã aibã o fenomenologie bivalentã: rile devoratoare, am putea spune, într-un bare, ogoare. Sunt arse lemne, paie, gunoa- stimulativ pentru viaþã, incinerativ pentru holocaust dramatic al „negãrii negaþiei“, iar ie, figuri umane de paie etc. Se pare cã din malefic (deci pentru antiviaþã). oamenii danseazã frenetic în jurul extincþiei. toate timpurile oamenii s-au jucat cu focul… În unele focuri este incineratã o efigie, un Interpretarea generalã a lui Frazer este cã Existã douã teorii cu privire la semnifi- simbol – deseori asimilat „vrãjitoarei“. Frazer victimele erau suspectate de vrãjitorie, iar caþia acestor ceremonii ale focului: înclinã sã creadã cã practica holocaustului animalele (ºerpi, dar ºi pisici sau vulpi) erau 1. teoria solarã (Mannhardt) susþine cã analogic a substituit incinerãri reale, unde arse tot în credinþa cã erau întrupãri vrãji- semnificaþia acestei utilizãri a focului se în- erau pedepsiþi criminalii sau pãcãtoasele. Pe toreºti. temeiazã pe principiul magiei imitative. de altã parte, „momâile“ de paie arse repre- Eliade ar adânci interpretarea ºi mai Aprinzând focuri, care imitã, reproduc teres- zintã „Moartea“, deci simbolismul mai rafi- mult, la bazele ei metafizice: chiar ºi vrãji- tru forþa mãreþei surse solare de luminã, nat, mai abstract nu trebuie sã derive din toarele sunt posesiuni sau instrumente demo- viaþã, cãldurã, obþin prin cauzalitate analo- practici incinerative reale (paralele cu prac- nice. Demonul este agentul rãului. Deci, fie gicã o potenþare a fertilitãþii vegetale, ani- ticile înhumãrii sau înecãrii efigiei Morþii). oameni, fie animale, ceea ce este „ars“, male sau umane, o stimulare ciclicã a afir- Frazer crede cã în obiceiul simulãrii ar- mistuit, condamnat la nefiinþã este Rãul mãrii vieþii. derii unei fiinþe umane subzistã, domestici- însuºi, în toate formele (suporturile) prin 2. teoria purificatoare (Westermarck) sus- te, practici arhaice reale. Astfel de ofrande care el îºi dezvoltã funesta lui fenomeno- þine cã focurile ceremoniale nu sunt focuri substitutive erau extrem de „bine-plãcute“ logie mundanã. Prin urmare, ritualurile solare, ci pur ºi simplu focuri purificatoare, zeilor – iar „suferinþa nu intrã în calculele conþin o viziune, o semnificaþie – niciodatã destinate incendierii influenþelor dãunãtoa- omului primitiv“. Date clare despre aceste ele nu sunt întâmplãtoare. re, întrupãrilor subversive ale maleficului sacrificii umane avem suficiente: celþii adu- Focul este purificatorul prin excelenþã (monºtri, demoni, vrãjitoare) sau îndepãrtã- nau prizonierii – cu cât erau mai mulþi, cu – el mistuie negativul ºi, prin verticalitatea rii incendiilor, fulgerelor, tunetelor, para- atât fertilitatea pãmântului creºtea graþie lui, oferã o jertfã bine-plãcutã. ziþilor, sterilitãþii, molimelor, vrãjitoriei. gratitudinii divine. Aceºti oameni erau în-
Frazer observã cã pentru o teorie focul chiºi în împletituri de nuiele gigantice, ele adus la scarã umanã este o forþã creatoare, însele imagini, ºi deveneau „combustia“

 face cã pe urmã au venit încã trei cãrþi pe pur. Pasajul acesta este, în ochii mei, de Scena de la Pãltiniº cu pricina mi s-a marcat care le-am tradus singur sau împreunã cu alþi plinã actualitate… ªi poate cã eremitajul, de aceea în memorie. Noica nu cunoºtea traducãtori. Ajuns la Viena, aveam în taºcã pãstrarea unei decente distanþe faþã de in- traducerea în cauzã, dar remarcile îi displã- material suficient pentru doctorat. dustrializarea scrisului filosofic sã fie cel ceau evident. Cu un ton gutural, în care puþin un bine-venit respiro. Da, cam aºa vocea-i blândã aluneca de fiecare datã când I. S.: Care mai este locul filosofului în prag- cum o practica Noica. ceva îi era neplãcut, îmi spuse în timpul unei matismul postmodernist? Ce rol are el azi? Cui plimbãri: „Tinerii aceºtia trebuie doar ajutaþi, prodest? I. S.: Cum trãiþi România de la distanþa pe ca- nu intimidaþi! Ce nebunie sublimã din par- re Viena v-o impune? Care este amprenta foto- tea lor!“ Iar la adresa celui care dãdea remar- G. P.: E, într-adevãr, un interludiu alexan- grafiei ei în sufletul D-voastrã? Ce mai este ea? cilor critice o necontestatã autoritate: „ªi el a drin, manierist, cel pe care îl trãim în filo- fost doar ajutat când ºi-a scris cartea! Eu i-am sofie. Ani de-a rândul dupã emigrarea în G. P.: De douã ori pe an trag o fugã la casa dat ideea celor douã principii pe care se Austria, plecam complet demoralizat de la pãrinteascã din Lechinþa, uneori fie ºi numai sprijinã toatã construcþia“. În ceea ce mã unele conferinþe de filosofie þinute de unii pentru câteva zile. Acolo nu am radio, nici priveºte, ca tânãr absolvent, am avut ºansa autori de aici sau din alte þãri din Vest. Pur televizor. Mã plimb agale prin curte, ascult de a-l întâlni pe Vasi, care tradusese deja din ºi simplu nu înþelegeam mesajul. Te pome- cum cotcodãceºte o gãinã care tocmai a Kant ºi mã înhãmase la carul traducerilor de neºti cã germana mea e de vinã! ªi multe ouat, privesc cum o barzã trebãluieºte în cui- texte filosofice. Primul text însãrcinat era cãrþi pe care le deschideam, le închideam bul ei pe un stâlp, cum vacile urcã dealul din Georg Lukács, Ontologia existenþei sociale. Eu dupã zece sau douãzeci de pagini. Cãrþi zare; apoi mai ies la stradã, mãtur trotuarul, tocmai dãdusem examenul de traducãtor ºi documentate, dar nu scrise, cât „alcãtuite“. schimb câteva vorbe cu un fost coleg de m-am prãbuºit cu tot entuziasmul în arbo- Existã o nauticã a structurãrii textului, a ºcoalã primarã, întrezãresc într-o femeie cu rescenþa frazelor în stil neohegelian, care se întinsului pânzelor ºi pânziºoarelor de cita- broboadã ce croºeteazã pe o margine de ºanþ lungeau câteodatã pe un sfert de paginã. te aºa, pentru a fi dus mai departe pe necu- sau într-un þãran pe capra unei cãruþe cu cai Când ceva mi se pãrea de neînþeles, nu pu- prinderea obligatoriilor sute de pagini pe ce trece prin faþa casei pe cei ce au fost team compara soluþia mea cu cea în francezã care trebuie sã le aibã o carte. Ceea ce este pãrinþii mei. O vecinã îmi dã peste gard sau englezã, cãci textul nu se gãsea decât în admisibil pentru o lucrare de diplomã devi- dimineaþa o oalã cu lapte proaspãt muls, limba germanã. Ce mai mã înfuriam când ne de neînþeles pentru o publicaþie de ma- cealaltã la prânz o mãmãligã cu brânzã. Vasi gãsea varianta mea la o frazã dificilã turitate. Încleºtarea ultimã cu noþionalul, „Nu þi-e urât, vecine, aºa, singur cuc?!“ fie prea „strânsã“ ºi neconcludentã, fie prea carteziana zãbavã dubitativã, ºlefuirea articu- „Nici vorbã...“ rãspund eu. În comuna mea, explicitã ºi fãcând locul unei interpretãri sau, lãrilor ºi curajul menþionãrii limitelor pro- la nr. 516, nu mi-e niciodatã urât, oricât pur ºi simplu, falsã! De câte ori nu mi-a prii devin rarisime. În finalul dialogului de „cuc“ ar pãrea singurãtatea mea. venit sã-i pun teancul manuscrisului în bra- Phaidros, Platon desemna prea multul scris þe... Dar apoi îmi reveneam. De la el învãþam de filosofie un fel de „divertisment aristo- I.S.: Probabil pentru cã asta se cheamã meserie. ªi când argumentam bine, ceda. cratic“, pledând pentru nemijlocirea con- „acasã“.
Dar cel mai mult: fiindcã niciodatã nu fruntãrii puþinului aºezat pe hârtie cu colegi Interviu realizat de mi-a dat sentimentul cã am fi inegali. Aºa se sau discipoli, pentru distilarea ideaticului IOANA SCORUª

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 29 exemplificat de apoftegma lui Cioran: „De- Avangarda rusã Cei patru cavaleri... mocraþia trebuie distrusã pentru ca Ro- (Urmare din p. 9) mânia sã nu disparã“. Singurul posibil rãspuns, la care au Goticã de Cioran, se poate face numai prin accep- recurs cei patru, fiecare în felul lui, este Gheorghi Zolotuhin tarea violenþei sociale ºi prin instaurarea admiraþia pentru „elementul þãrãnesc“. unei noi elite. Þãranul este bun ºi înþelept, iar lui i se „Dinamizarea“ etnicã, crearea omului opune „omul banului“, care nu are nimic (1886-1942?) nou sau, pentru Cioran, schimbarea cultu- sfânt, spune Noica în Manuscrisele de la Astãzi dragostea mea ralã, se face prin aducerea „iraþionalului“ în Câmpulung. Aceeaºi idee se vede în anis- Pe buze-cruci o spânzurarã societate, unde soluþia freneziei este dusã la torismului lui Cioran, la care se adaugã ªi se legãna de barele pieþelor consecinþele ultime. Când „problema socia- opoziþia, conceputã de Eliade, între omul Ea, lului“ la Noica este rezolvatã explicit prin- „material“ (occidental) ºi omul „spiritu- În orbitele ochilor oamenilor tr-un antisemitism ºi o xenofobie dintre cele al“ (oriental). Ulterior aceastã concepþie se De la o verigã la altã verigã mai elementare, când pentru a soluþiona va vedea în scrierile lui Noica din epoca Alergând. criza economicã soluþia „dreptei autohto- ceauºistã, când filosoful de la Pãltiniº utili- Obraznicul suflet cu limbi de flãcãri niste“ – aplicatã pe scarã largã de naziºti – zeazã arsenalul lexical autohtonist pentru Lingea stelele – candel, dropsuri cereºti, este înlãturarea strãinilor din posturile de conturarea unei filosofii localizate în „spiri- În sala cerului intrarã cu colþi gãlbejiþi conducere ºi scoaterea evreilor din procese- tul românesc“. Pentru acest filon ideatic, Mortificaþii ºi curserã pieziºele le decizionale, faptul cã Voloº încearcã sã „bunul-simþ românesc“ este un panaceu Ploi ale sfârºitului. dimineazã antisemitismul noician, definin- universal, soluþie general valabilã pentru – Solul, vestitorul nu-l mai aºtepta! du-l drept un antisemitism „de circum- toate problemele societãþii. La Cioran, Ba ale rugilor fãrã sânge alinãtori stanþã“, ca ºi când aceastã eufemizare ar „satul“ este locul „cosmic“ în care istoria Triºau. salva ceva, devine destul de grav. Mai ales poate fi negatã, unde viaþa are substanþã ºi Uºile încrederii dând spre cerdac cã acelaºi tip de reacþie îl gãsim ºi la Eliade, unde rezidã adevãrata viaþã, iar la Mircea Închise sunt ºi spânzurat e curcubeul care deplânge „întãrirea elementului evre- Vulcãnescu mecanismele economice ale Cadavru iesc“ în pofida elementului etnic românesc. satului tradiþional constituie rãspunsul la ªi bucuroasã e ca o pãcãtoasã Iar la Cioran este ºi mai explicitã consecinþa problemele organizãrii sociale. Dar o ar- Conºtiinþa. maleficã, darwinismul social – dispreþul fa- gumentaþie de genul aceleia furnizate de În clopotniþã bãtu al doisprezecelea ceas... þã de grupurile marginale, distrugerea ca Voloº, conform cãreia aceastã dependen- N-ar fi cazul sã te rupi din ºtreang ºi abitir formã de curãþenie a „corpului naþional“, þã de þãrãnism s-ar datora faptului cã „în Sã te veseleºti? cultul sacrificiului personal pentru binele structura socio-profesionalã interbelicã þãrã- Sau sã atârni în negru percal, social – face parte din „arsenalul“ ideatic nimea ocupa o pondere covârºitoare“, nu Sã fii peºte nimerit în nãvod, al acestei generaþii. rezistã probei timpului. În flecãreala-haleala de doi bani? În fond, gândirea trãiristã ºi autarhismul La o ultimã privire, problemele ridica- Cum e mai bine sã trãieºti: sã fii de naþionalist nu aveau un rãspuns coerent la te de generaþia ’27 sunt mai degrabã onto- un minut, problemele acute, de facturã economicã, logice, iar discuþiile „inteligente“ despre ce Sã coºi nori din raze sau în tulbur-neclar ridicate de criza economicã din anii ’30. este „românismul“ sau ce este „spiritul ºuvoi Reacþia filosofilor de extremã dreaptã de Sã treci pe sub ale oamenilor lumânãri de românesc“ nu pot sã constituie o filoso- la noi era identicã reacþiei celor naziºti sau la geamuri? fie socialã ºi cu atât mai puþin o filosofie fasciºti. Ecuaþia era urmãtoarea: democraþia Cine-ar putea spune? politicã. liberalã a creat piaþa liberã, piaþa liberã es-
Iar tânga arde ªi tot mai dese firele cãutãrilor te în declin, prin urmare democraþia este Se pierd în desiºul pãdurii; dãunãtoare. În plus, filosofia socialã a celor Ci doar în ultime-ngândurãri, patru este de un primitivism tradiþionalist, cu bezmetici ghimpi antieuropean ºi antidemocratic, cel mai bine Mai nãrãvesc sã înþepe... Ce-o sã fie? Moartea sã trezeascã o fi Cu nefiinþa Sau vina enigmaticului vin agonic Cãrþi primite la redacþie Va fi s-o bem?
Traducere ºi antologie de

Cititorii noºtri vor putea gãsi partea a doua a Epistolarului Ion Zamfirescu • Mircea Arman, O istorie • Matei Viºniec, în numãrul 5. criticã a metafizicii occiden- Imagineazã-þi cã eºti tale, Cluj-Napoca: Dumnezeu, Piteºti: A. Ed. Grinta, 2007. Ed. Paralela 45, 2008.

Cãtre cititorii din þarã Cãtre cititorii din strãinãtate Circulara Uniunii ai revistei Apostrof ai revistei Apostrof Scriitorilor din România Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct la Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct la redacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava- redacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin- Conform prevederilor Statu- loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa: tr-un cec (money order) în contul: tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Lukács Iosif Fundaþia Culturalã Apostrof mânia nu este responsabilã pentru Fundaþia Culturalã Apostrof Cont euro: RO73BRDE130SV06534401300 politica editorialã a publicaþiei ºi Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300 nici pentru conþinutul materialelor Preþul abonamentului este: Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société publicate. pentru 3 luni: 9 lei Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. pentru 6 luni: 18 lei 81-83, SWIFT BRDEROBU pentru 1 an: 36 lei Preþul abonamentului este: Comitetul Director Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã. pentru 3 luni: 13 US$ al Uniunii Scriitorilor Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate, pentru 6 luni: 26 US$ 5 iunie 2003 asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care se pentru 1 an: 52 US$ aboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþ În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex- provocate de inflaþie. pediere par avion.

30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervã • GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara, poezie, 2000, 88 p. 5 lei 2006, 231 p. 20 lei Colecþia „Filosofie contemporanã“ • ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datã îndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitã • GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei REDACÞIA: traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei • ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann MARTA PETREU ºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei Colecþia „Filosofie modernã“ (redactor-ºef) ARTA ETREU vol. II, • FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul • M P , Conversaþii cu..., 2006, 132 p. 20 lei traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei LUKÁCS JÓZSEF • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU, VIRGIL LEON Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU, IRINA PETRAª ÜRGEN ABERMAS OSEPH ATZINGER OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, • J H , J R , OANA MORUÞAN Dialectica secularizãrii: Despre raþiune Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei IPRIAN OTA ºi religie, traducere de DELIA MARGA, • EUGEN PAVEL, Între filologie C B prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei Tehnoredactare: FOGARASI EDITH Colecþia „Filosofie medievalã“ • IRINA PETRAª, Teoria literaturii. Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • SF. ANSELM DIN CANTERBURY, Vignetele revistei reprezintã • ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a lui Monologion despre esenþa divinitãþii Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei variaþiuni grafice de Mihai Barbu traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei dupã desene de Franz Kafka. • Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã Colecþia „Filosofia religiei“ ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei ANA POP • HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului • Cele 10 porunci, carte gînditã (contabilitate) traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei • NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, Colecþia „Filosofie româneascã“ 2007, 304 p. 7 lei EDITORI: • ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,  1996, 392 p. 10 lei Uniunea Scriitorilor Colecþia „Scrinul negru“ din România • VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul, • ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii  Fundaþia Culturalã Apostrof 2003, 146 p. 10 lei asupra miºcãrii legionare Cont la BRD Cluj: • N. STEINHARDT, prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de în lei: SV7853701300 MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de în euro: SV6534401300 ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei • D. D. ROªCA, • ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei Revista apare cu sprijinul: Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã  traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã Fondului Cultural Naþional de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei  de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei Consiliului Local ºi al Primãriei Cluj-Napoca • BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei • LUDOVICA REBREANU, ADRESA REDACÞIEI: Cluj-Napoca • LAURA PAMFIL, Noica necunoscut, Adio pînã la a doua Venire: 2007, 288 p. 8,75 lei Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei cod 400079 Colecþia „Ianus“ • ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul Tel., fax: 0264/432.444 • OVIDIU PECICAN, Trasee culturale unui psihiatru): Aforisme, prefeþe de e-mail: [email protected] Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei Pentru corespondenþã: • CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: • RADU STANCA, Aquarium Revista Apostrof, CP 1095, OP 1, Reflexii ale imaginarului eminescian, selecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, 2006, 202 p. 15 lei Cluj-Napoca, 400750 ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau • DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti. • Revista APOSTROF figureazã despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), în Lista-catalog a publicaþiilor 2001, 144 p. 6,30 lei • DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga, interne, editatã de RODIPET SA, 2004, 380 p. 20 lei • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar la poziþia 4251. de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, EORGE ANU 2003, 80 p. 5 lei • G B , Uitarea, 2003, 112 p. 7,50 lei Manuscrisele primite la redacþie • NORMAN MANEA, Despre clovni Colecþia „Mica bibliotecã criticã“ nu se înapoiazã. eseuri, 1997, 230 p. 4 lei • IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe ISSN 1220-3122 • NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei prozã, 1997, 186 p. 4 lei Revista este înregistratã la OSIM cu nr. 45630/22.05.1996. • NORMAN MANEA, Fericirea obligatorie Colecþia „Istoria filosofiei“ prozã, 1999, 192 p. 5 lei • CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU, Revista APOSTROF este membrã a Asociaþiei Revistelor, Imprimerii- • FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa povestiri, 1998, 130 p. 2 lei 2003, 128 p. 10 lei lor ºi Editurilor Literare (ARIEL), asociaþie cu statut juridic, recu- • RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juan Colecþia „Poeme“ noscutã de Ministerul Culturii ºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, • TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului, ºi Cultelor. prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei 2006, 84 p. 15 lei Tiparul: • LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunar • JACQUES JOUET, Poeme de metrou Centrul de Presã Reformat roman, 2001, 128 p. 5 lei traducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei • PHILIP ROTH, Animal pe moarte roman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom Unica responsabilitate a revis- • SANDA CORDOª, Literatura între revoluþie (le puteþi comanda la www.polirom.ro): ºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei tei Apostrof este de a gãzdui • ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui opiniile, oricît de diverse, ale • LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici Koroviev: Interpretare figuralã la colaboratorilor noºtri. Respon- traducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC, Maestrul ºi Margareta, sabilitatea pentru conþinutul fi- 2003, 96 p. 7,50 lei ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei • LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“: ecãrui text aparþine, în exclu- • ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare, sivitate, autorului. Scurtã istorie a Clujului 2007, 182 p. 19,95 lei ºi a monumentelor sale, volum ilustrat Apostrof cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 31