Anul IL No. 30 I Sâmbătă lf tabrearie | H23ExempJ«rul » Lei|,A pare Sâmbăta
Afirmăm în ciuda ca^iuronici ne-ar apos- trofa: paradoxali! că plutocraţia românească, in carnată de vâsla confrerie din jurul f»miliei Bră tianu, trece tocmai acuma primVo grea şi deci sivă criză Del a primele două încercări ale votu lui universal cari au descoperit golul de subpi- ramida liberală, până la recenta „victorie" elec torală în care furtul urnelor n'a făcut decât să :•' confirme slăbirea temeliei acestui monument fu* | Berar, lumini de înţelepciune şi rde prevedere- au f străfulgerat creerii celor responsabili de eonser- t r varea despotismului aci în orientul nostru. |- , Exproprierea care prin înstărirea ţăranilor a- ; ';• meninţă să devie o conştiinţă a maselor şi votul universal o armă a ei, trebuia neapărat, indi rect corectată pentru ca vârful fortăreţei liberale să-şi regăsească echilibrul atât de grav sdrunci- nat. Inutil să rememorăm guerila cotidiană din aceşti ultimi ani, dusă" de oligarbie sub diferite firme, în contra primelor efecte ale propriei lor opem La umbra «tarei de asediu permanentizate, în tihna celor doi ani de guvernare averescană în cari asasinatele şi excesele îşi împleteau lan ţul cu jaful continuu în averea publică, doctrina ' marelui partid liberal elabora minuţios planul de „reapucare a ţârei, atât cât mai era timp". Mai întâiu adunarea sub un singur steag a rămăşi ţelor bogăţiilor ţărei, pentru a capta eu ele odată cele câteva conştiinţi ce ar fi putut avea veleităţi de independenţă. Petrolul, cărbunii, fierul, apele curgătoare, cele minerale, circulaţia pe I>unăre, pe Mare, telegrafia fără fir, toate au trecut prin sita acestei doctrine şi sub lupa d-lui Vintilă Brătianu. Ambele ustensile sunt de cea mai bună calitate şi garantează că nimic din ce era de re Hingherii. Xilografie originală de Marcel lancu ţinut n'a scăpat... In sfârşit Constituţia, precis formulată, alcă tuită bucăţică cu bucăţică din carnea şi sângele reacţiunei se abate pe capul nostru ca proectilul Aventura d-lui lorga Studentul In intenţia autorilor ei moralij ea este prin vio de larea principiilor de libertate prin aneantiza- Idolul de odinioară al studenţimii, n'a putut su- rea drepturilor câştigate prin anihilarea cu mij pbrta o manifestaţie de necredinţă. Astfel s'a să loace retrograde şi miserabile a reformelor, che vârşit, după legile fireşti şi fără anomalii, evoluţia Ivan Goli zăşia că terenul pierdut, odată reluat, va rămâne unui cult. Sfântul venerat odinioară, Proorocul te în stăpânirea despoţilor. mut o viaţă întreagă, e insultat şi lovit cu pietre. — Venea din întunecoasele, micile pensiuni. Asta fiindcă sfinţii şi proorocii cari dăscălesc fără Acolo înălţase de atunci masa de amiasi în tribu In optimismul nostru susţinut de o credinţă întrerupere pe alţii, nu învaţă, la rându-le, nimic. nă nebună. care nu-şi are izvorul în burtă, constituţia libe Târziu, şi numai cu preţul unei păţanii înjositoare rală este - însăşi-.expresia crizei acute prin oare — Din Bacunin răsări. Din nopţi frământate. şi nedrepte, omul ales află" că mulţimea primeşte Din examenele ce n'au putut fi lăsate. Din îndoelt trece casta asupritorilor zdruncinaţi de război şi doar sfaturile şi îndemnurile pe cari le conţine, vir de cuceririle revoluţiei ruseşti. şi batjocură. Din cel mai adânc strigăt după tuale şi nedesluşite, în sufletul ei. D. Iorga s'a plâns Dumnezeu. Teroarea ce întovărăşeşte acest pact funda că numai poate vorbi unor suflete, aşă cum a făcut — Odhii : dduă'spărturi negre în tnasca sură mental al reacţiunei, care trebue impus cu orice timp de 30 de ani. A uitat însă că în-30 de ani preţ, e explicabilă dar. deşi întunecă speranţele a zilei comune. Pe buze inima îi plutea ca un flu d-sa n'a făcut decât să măgulească acele suflete tur. .şi deprimă sufletele. Furia antisemită sau alte şi să lucreze pentru expansiunea instinctelor bestiale, mijloace tot atât de echivoce de cari se servesc închise în ele. Se zice că interesele politice şi va — Dar în ziua aceia era peste tot, prietenul, pentru a-şi ajunge scopul sau pentru ca să-şi spue nitatea de a fi aclamat l-au coborât pe oratorul fratele, omul. Din toate pensiunile ieşea un astfel eventualul insucces, corespund caracterului san pătimaş d- altădată, la rolul de mamoş liric al atâtor de student. In toate întrunirile vorbea un astfel guinar al familiei Brătianu, dar nu vor însemna porniri neliberate. Să nu uităm că antisemitismul a de fanatic. altceva decât episoade ale acestui act de despe luat naştere printr'însul. D. Iorga cel dintâi, a co îşi asvârli barba aprinsă în jurul bărbiei. rare. Putem fi satisfăcuţi că în calea erei negre coţat fetusul hidos la înălţimea dela care putea fi 8 drob ea cu pumnu-i slab şerpii vremii la pământ. şi a noilor Stolypini pe cari ni-i pregăteşte con văzut de toată lumea. — Şi în juru-i palizii muncitori din sindicate. stituţia partidului liberal, stau mai mult decât In juru-i tăcutele evreice. In. juru-i tinerii ce partide democratice sau fracţiuni politice, con Să nu uităm, totdeodată, că simpatia dintre un pentru secolul viitor creşteau. om şi o cauză are rădăcini, indestructibile poate, ştiinţa drepturilor câştigate de vremurile noL Sus stâlpii lui de aur la poarta umlhivy Absolutismul ţarist pe care vrea să-1 reînvie pac în temperamentul şi mentalitatea lui. Să nu uităm — Sus se înălţară stâlpii lui de aur la poarta tul d-lui Brătianu vine prea târziu pentru ca să că nimic nu se respinge mai categoric decât electri- cetăţilor. Iulie se tăvăli în ogoarele de mac ale salveze măcar situaţia plutocraţiei româneşti. Is cităţile de acelaş fel, să nu uităm asta, când asis apropiatei răscoale. îngeri omeneşti coborau din toria noastră socială nu va înregistra nici conspi tăm la renegarea reciprocă şi vehementă a bunilor mansarde plutind. raţii nici suprimarea tiranilor rnn bombe, pen prieteni, Iorga şi Cuza. — Mame ameţite îl urmau cu fii lor. Pe mo tru că ne găsim mult mai departe, ca Rusia lui Aplaudăm deci fapta d-lui Iorga, dar cu rezerve. numente stetea înghesuia d timpul. Era în popor Nicolae al doilea, pe drumul mişcărei de elibe In momentul în care-şi menţine cu tărie demisia şi şi striga după dreptate. rare. In structura oligarhiei româneşti a troznit protestarea în potriva uneltirilor guvernamentale, să iremediabil ceva. Şi Constituţia asta — spectrul ne repetăm că partidul d-sale aşteaptă ÎHtr'o ati — Peste tot în lume era un astfel de student. complectei robii politice şi economice a României tudine respectuoasă, o scrisoare de recomandaţie către Peste tot se deschideau stăvilarele cerului. noi, — care reprezintă un moment culminant al rege, dela d. Brătianu, pentru a-i succede la cârmă. 1918. luptei lor de conservare va rămâne în încercarea încolo: pentru facultatea de litere, pentru Univer ei infructuoasă, un simplu document pentru cei Trad. de ION PILAT şi O. W. CIZEC ce se vor îndeletnici vreodată cu începuturile şi sitatea în genere, plină de politicieni atât de ne patimile acestei civilizaţii sub domnia celei mai pregătiţi în cât li-e ruşine să-şi ţie- cursul, retra odioase dintre închipuiri. gerea unui savant autentic şi a unui bărbat de mari. talente, ca d. Iorga, e o pierdere grea. I. G. COSTIN Pentru studenţime, demisia şi vorbele d-lui Iorga sunt o confirmare a constatării noastre, că actuala generaţie, covârşită de greutăţile timpului, a dero gat dela legea firească a progresului. E jalnic tine retul de azi, faţă de cel de acum aproape zece ani, e scăzut şi meschin în preocupările lui, e li mitat în.lecturile sale, e înjositor de impulsiv, de bru tal şi de orb tocmai în clipa când trei culturi strălu cite vin să-1 îmbie şi să-1 încolţească.
I. V. Numerus clausus şi Încoronarea. — D. Ionel Cultură si antîsemitisLi Brătianu a declarat că dacă studenţii renunţă la scandal şi „numerus clausus", redeschide univer Scandalurile huliganilor au luat sfârşit. Gu ...Şi desbinarea, poate iremediabilă, a unei ge sitatea. Amintim însă, că în orice caz, insuficien vernul s'a servit de studentime în măsura în care neraţii menită să continue pe alte căi, efortul ce ţa sălilor de curs lasă jumătate din studentime pe a avut nevoie de ea. lei jertfite, anonim şi simplu, în tranşele? culoare. înţelege guvernul care s'a .servit fără O experienţă de guvernământ, să zicem here- Cine-i nebunul care şi-a îngăduit în România scrupul de neajunsurile şcolăreşti să s.ubvie grab ditară, 1-a învăţat pe d. Brătianu că numai o miş care studenţească poate fi iscată, mânuită şi pre celor patru graiuri încă neîmpăcate, să despartă, nic nevoilor culturale ale ţării? văzută în consecinţele ei, după plac. Nu tot aoe- în veacul şi în clasa unde minciuna religioasă nu Iată la ce-ar fi folosit, cu incalculabil de bune laş lucru e de îngăduit ou proletariatul sau cu mai preocupă pe nimeni, să despartă tinerimea şi durabile consecinţe în viaţa întregei ţări, cele ţărănimea. In această privinţă o spovedanie a de aceiaşi limbă românească, în două tabere du trei sute de milioane ale încoronării. d-lui Brătianu ar spune mult. reroase? Poate un român luminat să-şi repudieze Deci universităţile s'au închis. Ce înaltă lecţie tovarăşul de credinţă în viitorul aceleiaşi culturi, de morală pentru minoritatea juvenilă care por şi să stea faţă 'n faţă, puţin şi nepregătit, cu for nise la oeeace numea luptă, bizuită pe complici midabila forţă de propagandă germană şi ma Pentru fata trecută în tatea guvernului. Acum i se lămureşte, pentru ghiară? Fără să nesocotim proporţiile şi fără să prima dată, că politicienii îşi calcă şi cel de al îndemnăm, prin aceasta, la un boicot imbecil în somn doilea cuvânt de onoare, la parole des brigandes. contra celor două culturi cari ne voi' spori sau Ce ochi trebue să sgâiască tinerimea nedeprinsă ne vor cuprinde, mu vi se pare însă că ne ame Făptura terminată în cutia neagră, sfârşite când asistă la degradarea vertiginioasă şi în toate ninţă soarta Romei, după cucerirea Athenei? sunt pregătirile pentru călătoria ta în departe. formele a unui ofiţer student, la deţinerea în pe Cântec întrerupt, glasul pecetluit de moarte Numai solidarizarea celor două elemente de a- nitenciar a câtorva energumeni mai zeloşi, la nici o tremurare de lumini prin ochii ape adormite. expulzarea din cămimiri, la isgonirea din cantine! ceeaşi limbă şi cu însuşiri cari se completează re « Par'că nu aşa ne fuse vorba! Şi suprimarea zia ciproc, va face suportabil şi întăritor altoiul a- rului studenţesc, ce farsă! şi ce capcană ridiculă cesta care altfel poate denatura cu desăvârşire, Capătul de viaţă prelungit în pat întinsă opoziţiei, prin acest abuz de putere za trunchiul verde românesc. Hibridul dialect bănă a fost: surâs în chin darnic şi stupid. Fără 'ndoială, domnilor antise ţean şi jargonul inteligenţei ardelene sunt un a- sau suflet revărsat în suspin miţi, că o atât de cinică glumă n'ar fi fost cu pu vertisment şi o dovadă. sau atâta: sbor terminat. tinţă dacă toată mulţimea voastră s'ar fi împăr Cu sistemul actual de învrăjbire cu această tăşit din secretele zeilor... dacă cei delegaţi să campanie dârză de dezintelectualizare a tinerimii, trateze cu stăpânirea nu s'ar fi păcălit prosteşte Domnul care nu poate fi decât bun te ia—minune se pregăteşte definitiva înfrângere culturală, sau sau nu v'ar fi vândut în netrebnic chip. Cercetaţi, completa capitulare în neştiinţă şi sălbăticie, din [întârziată. de mai aveţi cum, şi în orice caz, de azi încolo, viitor. El ţi-a crescut nădejdi — zile cât de puţine. cercetaţi înainte de a vă încrede. Luaţi măsuri ca în orice mişcare a-ţi mai porni, conducătorii Invidiem oare civilizaţia scâlciată şi imperso Şi a făcut Domnul când nu mai e nimic, să-ţi fie bine şi complicii să meargă cu d-voastră până la Vă nală a Transilvănenilor servidoeţi dela oraşe, sau Ca o pasăre speriată ai trecut în somn, chiar ca o căreşti şi până la azilul de noapte. conservarea veşnică, printr'o francă înapoiere la [pasăre speriată. un analfabetism asemănător celui care a îngă Deci, universităţile s'au închis. duit românilor din Basarabia să se păstreze etni- Cu o uşurinţă caracteristică politicianului ro Trupul salcie închinată şi capul tău de icoană creştină ceşte? mân, profesorii absenţi dela datoria lor şi gu vor surâde din pământ, floarea în primăvară — Explică-se d. A. C. Cuza., cel ce asignează un vernul preocupat de politică internă au prefe sau stea mântuită din închisoarea cerului, în seară rat puzderiei de măsuri eficace pe cari le-au avut suprem scop cultural fiecărei rasse. te vei reîntoarce acasă, cu sfoara de lumină. timp de trei luni la îndemână, cea mai monstru oasă şi extremă procedare. B.ctul uşuratec al în I. VINEA chiderii universităţii, dovedeşte cu vârf şi înde Piatra-Neamţului 1922. SERGIU DAN sat, totalul dezinteres al oligarhiei noastre debile Spicuiri şi trenaurânde, pentru cultură. Clasa noastră con ducătoare ar desfiinţa bucuros, toate şcolile su „Prin noi înşine". — Guvernul tratează un îm Pentru „Gândirea". — Menajul Pamfil-Pe- perioare, şi pentru totdeauna. Siguranţa ei, ame prumut de o sută milioane franci la Paris. Drept treseu, se opinteşte în modernismul şi revoluţio ninţată din când în când de individualităţile ce garanţie oferă veniturile căilor ferate cărora, în narismul politico-literar al „Contimporanului" în s'ar ridica şi ar smulge, după ele, massele somno acest scop, li se va da autonomie. care ar fi fost denigrat Mihail Sadoveanu. lente, din nepăsarea lor, s'ar mulţumi cu o cul Menajul Pamfil-Petrescu transportă în „Gân tură medie, practică şi departe de orice ideologie. Semne de civilizaţie. — Preşedintele tribuna direa" procedeiele rezervate „Hienei". O societate de plugari, lucrători şi comercianţi, lului din Cluj ordonă să nu se mai vorbească în condusă de ciocoimea veche-nouă de acum, şi la palatul de justiţie decât româneşte. Ordinul pri La fel se întâmplă în toate întreprinderile cu mijloc, în locul intelectualilor aproximativi ai zi veşte pe funcţionari şi pe particulari deopotrivă. dublu obiect de comerţ, bunăoară în saloanele de consumaţie şi rendezvous cari ţin la stradă caba lei, cu un furnicar maşinal de sergenţi instructori ret de teatru şi literatură. şi furieri, de copişti, sanitari, mecanicieni, con- Politica pacifistă a Franţei. — In regiunea nou tramaiştri, arhitecţi empirici, ingineri fără di ocupată marile trenuri internaţionale au încetat Cu mai multă bună credinţă „Gândirea" ar fi plomă şi popi cu misiune de învăţători, iată: A- să circule. E un mic pas spre desmembrarea Eu recunoscut că n'am atacat pe Mihail Sadoveanu cesta e idealul oricărui ministru român, şi de a- ropei şi izolarea statelor în graniţele lor, prim ci pe copiştii lui literari cari îi bălăcesc isvorul ceea, partidele şi guvernul trec peste suspendarea semn al cataclismului prevăzut de Lloyd George, tare, în mlaştina lor miasmatică şi vâscoasă. cursurilor şi lecturilor, nălţând din umeri. germanofilul, trădătorul...... Dar tocmai de aceea e furios Cezar Petrescu.
— Târziu, răspunse fata mirată, e ceasul opt, nu e târziu. Povestea Patimii — Da, e numai opt... eu credeam... — Eşti bolnav î Vijelia se potoli. încheiat până la gât, cu că ţintă, aducându-şi aminte: dar par'că mai ştiu — Nu. De ce mă întrebi? ciula trasă peste urechi putea însfârşit să plece. unde stă ? — Mi s'a părut. Şi iar umblă tăcuţi ca două Lăsă o candelă aprinsă ca să nu-i fie prea urât la Merse încă mult, pe stradă rar câte o umbră umbre. Fata se opri. întoarcere şi 'n prag, înainte de a deschide uşa, grăbită îşi făcea loc, şi deodată dintr'o curte goală — Bună seara, eu stau aici. se opri : a uitat ceva ? cu gardul de lemn auzi: hei tinere! — Bună seara. Un zumzet uşor... îndepărtat... vântul aiuria Ivan se opri. Trei fete grămădite una 'n spa Ivan plecă fără să întoarcă capul şi fata dis prin horn. E sinistru îşi spuse, şi plecă. Pe stra tele alteia îl priveau. păru după o uşă. dă luminile rare îl mângâiau. — Ce cauţi pe aici ? Se întoarse acasă, şi când intră în pragul odaiei Picioarele i se înfundau în zăpada mare şi Ivan tăcea. Fetele se înghesuiau să iasă. se miră găsind totul neschimbat aşa cum le lăsase vântul îi biciuia obrajii. „Ce bine. Doamne, ce — Ia te uită, ce sgribuîit, dar unde mergi aşa la plecare. Fără să vrea se simţea altfel. bine", şi porni însufleţit. Luă drumul cheiului, alene î încet se desbrăcă şi se culcă. Lumina mică de lung şi pustiu, leneş în bătaia iernei. „Iată", îşi — Nu vă e frig? îngână Ivan privindu-le ne tot citea forme vechi pe perete. zise din nou, „ voi rătăci multă vreme pe aici, îmi dumerit. Pe horn sunete triste, variate, lunecau. Ivan le voi îmbăta ochii şi toată fiinţa de iarna aceasta — Frig, ha, ha, hai la noi băete, avem castane ascultă: Iată un marş triumfal. Podoabe nes veşnic fragedă şi mă voi întoarce acasă, liniştit, coapte, vino pe nimic. fârşite sclipesc şi 'n fruntea serbărei o femee su uşurat, poate şi vesel!... „Vesel ? Ha !" gândul — Aşa dar, nu se gândesc la altceva, gândi râde fericită. Tot": închină în sănătatea ei, e tână ră şi frumoasă... apoi sunetele slăbesc, o armonie acesta mai mult îl întrista „Vesel". Pe ochi co Ivan depărtându-se. dulce se desprinde, cu note întretăiate şi amenin boară o oboseală nesfârşită, era aproape de un Fulgii cădeau acum rar, goniţi din când în când stâlp şi se opri. Singur în imensitatea nopţei în ţătoare—e iubirea într'un parc imens printre co de vântul şuerător. paci gigantici. Iată iubita singură pe o alee în- fâlfâirile luminilor artificiale, şi 'n şipotul mo — Ce-mi pasă, îşi zise apoi, şi făcu loc unei noton al apei... tr'o roche roz străvezie, părul îi atârnă gingaş pe fete să treacă înainte — unde mergi? o întrebă. umeri, şi un paj îi cântă o romanţă. „Dumnezeule cât trebue să sufăr ? Cât trebue Fata întoarse capul şi-1*privi mirată. să mă mai chinuesc ?". Ferestrele se smulg, vântul urlă mai tare, pe la — Unde vreau. fereşti, luminiţe se sting brusc şi 'n horn ur Ce nebunie, să plângă sau să se lase înduioşat ! — Stai, mergem împreună, nu ţi-e frică ? Câţi băieţi n'au trecut prin acelaş lucru, câţi oa lete se tânguesc. — Nu. Noaptea, e îngheţată ca un bal de stafii, pe pe meni, câte suflete... Da, e părăsit, uitat, poate — Dar pari tristă? chiar dispreţuit, dar ce înseamnă asta pe lângă reţi besnele se îndeasă una peste alta şi odaia se — Da. cealaltă suferinţă, iată, a sărăcimei de pildă. strângi' în jurul patului ca o frânghie. Lângă el Iwan surâde. „Astea's bune pentru filozofi, sau — De ce eşti tristă î femeea se vaită, urlă ca vântul de afară. Ivan pentru literaţi, eu mă chinui". Spunând porni mai — Mi-a murit mama. tresare, ar vrea s'o strângă 'n braţe, s'o ierte, s'o departe deşi suspinele îi înecau răsuflarea. „Ce Tonul slab şi îngânat părea o rugăciune. Pe bu sărute, dar vaetele se înteţesc, devin asurzitoare, bine ar fi totuşi să plâng ? şi fără să-şi răspundă zele lui Ivan se ivi un oftat. pe ui iţi urlă noaptea părăsită, ca o fată fără cul lacrimi mari îi lunecară din ochi, peste obraji pe — Dar d-ta de ce eşti trist? cuş, — Vino ! blana udată de zăpadă. — Eu sunt nenorocit, m'a părăsit iubita. In odae glasul lui Ivan răsună sec ca dintr'un E dar inutilă voinţa îşi zise Ivan, nimic nu Acum tăceau amândoi, nenorociţi deopotrivă. piept sdrobit, ochii aruncă priviri de sălbatec — poate lupta Împotriva durerei, nimic — nici ui In noapte îi căută mâna. şi 'n perna îngheţată, plânge pentru prima oară tarea — numai timpul ; dacă aş trece pe la fe — Ah dacă ai putea să mă 'nţelegi, dar de ce nenorocul ei. reastra ei, oh e urât. Gândul îi displăcu, şi apoi eşi aşa de târziu pe stradă? AUGUST STRINDBERG Anton Pan De Anton Pan, critica oficială nici nu face Pe atunci prezidentul Societăţii era un om deş ¿1 menţiune. Autorul Povcsiei vorbei suferă şi azi tept şi învăţat, George Diainandi, în personali BÊà condiţiunea lui socială, de cântăreţ de bise- tatea căruia literile româneşti au pierdut o minte mpA. E drept că nici corporaţia cântăreţilor bise- de elită. Citesc „Menu"-ul în auzul comitetului Jfeneeşti nu-1 revendică şi probabil,, că nici nu-1 cu- întreg. Eram întruniţi în biuroul Direcţiei Tea |koaşte. Căutând un loc de frunte în cimitirul li- trului Naţional, al căruia titular era de-aşijderi tterar, pentru oasele de mucava ale d-lui Rebrea- Diamandy. Tăcere semnificativă, muţenie admi- fnu, Universitatea ar părea dispusă să izoleze pe ratorie. " Anton-Pan cam între Cilibi Moise, alt original, Trece o pauză de mister şi de morfoleală a in şi Niou Metz, şeful adevărat al şcoalei umoristice telectului. Pe subt sprâncenele, ridicate cu înţe Contribuţii! critice modeme, care începe cu Furnica' şi se continuă les, ocliii comitetului mă interogau. In sfârşit, cu Pardon... unul mă întreabă insinuant: ALEXANDRU A. PHILIPPIDE: Aur sterp, poeme. ' Se poate spune mai mult; anume, că pe Anton — De cine sunt?... (adică: de cine dintre noi?) (1922Ì. — De la apariţia versurilor atât de pline Pan nu 1-a citit şi nu-1 citeşte nici un autor ro — Cum, nu-1 recunoaşteţif am întrebat. De de resonanţă ale volumului, s'au pronunţat amici mân în viaţă, întru cât poeţii şi prozatorii cu Anton-Pan. A trebuit să scot Povestea Vorbei şi inamici, prin diverse publicaţii, sau numai la ure renţi nu pot imita delà el, nimic. din buzunar şi să dovedesc că în literatura româ che, în termeni extremi. Autorul e şi genial, după Şa vă oitez un fapt caracteristic. Societatea nească, există un clasic, de-o vervă scânteietoare, unii — perfect mediocru după alţii. Iar în această Scriitorilor Români pregătise d-lui ministru, în pe care „fii Bornei" îl ignorau cu desăvârşire. dezorientare, revista „Viaţa Românească" unde au a- 1^1914, un banchet. Era, în vremea când unii mai Probabil că de atunci încoace, scriitorii români părut întâi versurile, n'a avut deocamdată posibili M -îndrâsneau să-şi facă iluzii despre activitatea u^ au citit pe Anton, de vreme ce în programul „In tatea nici unei opinii. ţnei organizări a scriitorilor români, speţă de oa- sulei" x) se vede şi numele lui. Dacă nişte „cri Credem că marele vinovat în acest imbroglio e nu p-jB^ÉÏcare din punct de vedere social şi colegial tici", de calitatea reporterilor noştri literari, în mai poetul care găzdueşte în sine trei poeţi deodată. '* *^rÏBëï mult de învăţat ckela dulgheri şi chelneri, că n'au scris 15 articole cu urmare asupra lui Poetul liric e cel care a produs mai multă nedume tn şi eu parte din aşa numitul. comitet al Anton Pan, este că ei aşteaptă să puie cineva la rire. Pricina trebuie căutată în ignoranţa criticilor: iţii Scriitorilor Români şi am primit cu modă Povestea vorbei, fie Societatea de Profi n'au citit în deajuns, sau n'au citit de loc pe Mal i însărcinarea de a compune, cu un deal laxie a tuberculozei, fie vre-o întrunire a cucoa larmé. Ar fi aflat acolo origina muzicală a lirismu er, înfăţişarea artistică a foaiei de hârtie pe nelor domnilor miniştri. lui d-lui Philippide — stări de suflet redate prin avea să se tipărească lista de bucate a ban Anton Pan şi-a petrecut viaţa într'o lume, pe imagini şi senzaţii intenţionat confuze, de care ma chetului. care nici scriitorii nici cititorii din Bucureşti aî estrul francez abundă. Şi ar fi.putut deci gusta mai Am luerat atunci cu regretatul pictor Sanie- lui Baudelaire nu o cunosc, între Piaţa Mare şi lesne ..arcuşul tăcerii, — pe care degetele serii — levici, dominat peste talentul lui pictural fără Obor, eu popii lui, cu basmaua lui, cu tabachera atât de 'ncet, atât de 'ncet înclină". — Tot astfel, expresie, dé o foarte remarcabilă inteligenţă. lui. de tabac, la un nivel cu căruţaşii, cu cârciu- precum: „fiori albaştri curg de-alungul strunei — Pentru că desenul avea să decoreze un ospăţ de marii, cu giambaşii, în lumea ciorbei de burtă, a în muzica surâsurilor lunei..." sau „albe sărutări" scriitori, ghirlandele listei de bucate trebuiau mititeilor şi a vinului turburel. De-acolo şi-a scos (bianche agonie, blancs sanglots, Mallarmé p. 16 şi amestecate cu citate potrivite, din literatura ro Anton Pan toată Povestea Vorbei, pe care a scri F. ADERCA Grupul. „Insula": d. B. Fundoianu Decor Arcuşul unei vechi viori Când Ritmul leneş se desprinde, In umbra serii lungi fiori Subţiri, prin colţuri reci, aprinde.... Culcat pe leneşul covor In care pasul lui se perde, Cu evantaiul lui uşor îşi face vânt Bufonul verde... Dar, iată, î n văzduhul gol, Un ostenit Ecou tresare Şi 'ncepe-acum un dans domol Pe razele crepusculare. Fereastra verde s'a deschis Surâzătoare în penumbră: Printr'însa năvăleşte-un Vis, Albastru 'n barca lui de umbră... Salut, sburdalnic Menestrel! Cobori pe trepte de săruturi Spre un aerian castel Clădit din sboruri moi de fluturi... Bătrân şi orb, îţi iese 'n drum Un biet Surâs de altădată Intr'un decolorat costum... — Dar noaptea a venit şi, iată, Fiorii obosiţi se frâng, Iar pe mormântul lor feeric Desen de S. Maur Oglinzile albastre plâng Cu lacrămi mari de întuneric... ALEXANDRU AL. PHILIPPIDE. tm>o*HH Cronica Dramatică Iser Epitaf In jghiaburile arhaice şi sparte, în cari se In timp ce „Teatrul Naţional" joacă fără ezitare scurgea lin şi domol şuviţa anemică de artă de la şi conştiinţă „Scampolo" şi crede că trebuie să re noi, acum 15 ani, Iser a împins un puternic şi fuze o piesă de Camil Petrescu şi să ţie în cartoane înviorător şuvoiu, purificator ca şuvoaiele răz o altă piesă de Hortenzia Papadat-Bengescu; în timp vrătite de furtună... ce „Teatrul Regina Măria" din neputinţă de a face A fost un revoluţionar, a cărui îndrăzneală în un pas înainte, face doi înapoi reprezentând piese cepe să-şi arate roadele. de anul trecut; în timpi ce „Teatrul Mic" năzueşte să Izvorul artei lui Iser, care răscoli pictura noas introducă în direcţia Elvira-Iancovescu-Mihalescu şi tră, începe să se liniştească, păstrându-şi aproa pe Bob Hopkins — trebuie să punem punct. pe intactă intensitatea, rămânând încă, cel mai Poate că există şi o vină a publicului... generos aliment al ei. Nu voim să acuzăm. Se liberase de orice convenţie, — ce i-ar fi pu Ne recunoaştem înfrângerea: d. de Herz a biruit. tut fi un balast greoiu pe drum, — apropiinclu- Părăsim lupta — şi nădăjduim în vremuri mai se, poate fără^să vrea, — de cel mai nobil ex bune pentru poezia dramatică, şi pentru cavale presionism. rii ei. Concentrarea sintetică, întretăierea mijloacelor F. A. technioe cu cele spirituale, dictatura bărbătească, rigidă a tendinţei spre forma pregnant relie fată, expresivă, purtătoare de situaţii sufleteşti CĂRŢI VECHI /i NO! generalizate, pe care le întâlneam în operile sale, „Svonuri" sunt simptomele unei noui energii creatoare, per Primim cu întârziere la redacţie o altă serie de cărţi apărute în Editura „Culturei Naţionale". Unele Poarta parcului împinsă, fu pieptene de fier fect identice cu aceia caracteristică expresionis mului modern. din cţle au atras mai de mult, la vitrine, atenţia prin noaptea din năuntru. noastră, prin factura originală şi grija ce se" arată în Paşii pipăie aleea, — în şuba umbrelor dese Le mai întâlnim şi în expoziţia de acum, cu imprimarea lor. Cităm dintre cele primite: G. Gane suflet mireasma şi tăcerea crengilor ghicite. toate că dominanta din preocupările sale căreia „Prin viroage şi coclauri"; M. Sorbul: „A doua tine Pânda tainelor nepătrunse, din aur aprins în îi subordonează toate intenţiile, astăzi, este cău reţe"; Benedetto Croce: „Elemente de estetică" un puncte, ţintesc. tarea culoarei. volum cel puţin recomandabil şi prin prestigiul au Deodată se năzare pretutindeni cretă, fuga torului îşi prin cuprinsul lui; St. Bezdecki: „Aristofan"; trupurilor, foile moarte le fulgerând'. N. Petrescu un interesant studiu de actualitate: „Fe Statuile îşi reluară soclurile, luna,, însifârşit, to nomenele sociale în Statele-Unite"; Institutul social renţială restabili liniile şi chiar unele contururi Mi se pare foarte curioasă calea pe care Iser Român: „Noua Constituţie a României şi noile Con şi frunze scumpite cu polei. vrea să cucerească culoarea. Domnia sa nu de stituţii europene" un complex informativ care ni se Crescu vuietul de grindină al fântânii suitoare semnează forma cu ajutorul culoarei, după ce a pare deosebit de important; Aristide Blank: „Contri- în eternitatea ei de argint. rezolvat acordurile sau desacordurile cromatice, buţiuni la rezolvirea crizei economice din România" Tăcerea se sparse pe clapele broaştelor nevă ci desemnează culoarea cu ajutorul formei (a- părerea autorizată a unui specialist necontestat; C. zute, în ţărmul gras. dică încearcă să construiască efectele colorate Sandu-Aldea: Despre semănături; D. Zamfirescu: „Vi Hotărât parcul îşi relua normalele aspecte, mis prin gamele fin nuanţate ale aceluiaş ton, alătu aţa la ţară", „O Muză"; O. Wilde: „Prinţul fericit"; G- ter întrerupt, statuile încremeniseră în parodie rate unor culori neutre sau înrudite). G. Longinescu: „Cronici ştiinţifice"; Ricardo Leon: rea imperceptibilă a gesturilor lor publice, piticii Dar metoda aceasta nu poate să-i dea niciodată „Iubirea Iubirilor". pe brânci, doar o Diană oare îşi recăpăta priviri senzaţia bogată, plină de o sălbatecă savoare, pe le distrate păstra pe cosiţa-i de marmoră, o cu care numai culoarea pură ţi-o poate mijloci. „NOI" revistă futuristă, Director E. Prampo- nună proaspătă de mirt. Dacă nu ar dispreţui şcoala germană care a lini Roma. I. VENEA studiat atât de profund materia picturală... „STUBM" arta abstractă, Director H. Walden A început să-şi stăpânească exploziile tinereşti Berlin. FOAMETEA PE VOLGA. de entuziasm, încercând a-şi disciplina mişcările „DE STYL" arta construetivistă, Director: Ascultaţi ("analii ! isensibilităţei. Theo v. Doesburg, Anvers.. -Ţintuiţi de aceste rânduri, tăceţi. Stilizează gesturile, dorind a sublinia poezia de „FARBE. U. FORM" revistă modernă, Direc Ascultaţi aceste urlete de lup cari de-abia seamănă cu o corativă a atitudinilor. tor: Dietrich, Berlin poemă. Ritmul compoziţiilor sale începe a fi mai pon „391", Director Picabia, Paris. Daţi-ne 'ncoa, pe cel mai gras, pe cel mai pleşuv, luaţi-1 derat. Pentru abonamente a se «dresn administraţiei de guler şi îmbrânciţi-1 în glod şi în conturile „Comitete Darurile generoase ale talentului său sunt mai „Con t imp oranului''. lor de Ajutorare". bine servite de figuri, în expoziţia delà „Mozart", Priveşte, iată, îndărătul cifrelor goale... decât de1 peisagii. Se simte mai la largul său când O adiere de vânt, stăruiitoare şi blândă învăluie în zăpadă fixează un moment sufletesc al modelului, — mai „Forestiera Argeşului" mii şi milioane de coperişuri, zăpada, sicriul satelor de pe ales acolo unde are a nota suferinţa, melancolia, Volga. Hogeagurile, făcliile ! înşişi corbii, dispar. Simt că Societate Anonimă pentru comerţ") sau chiar abrutizarea, — pe cari le sugerează ma lemnului şi exploatări de păduri fumegândă. soseşte, lină şi puturoasă, odoarea fiului, a gistral prin mijloace impunător de simple. părintelui, a mamii, a fiicei pe friptură. Iser este un veşnic nemulţumit, ce nu doarme Exploatări: Curtea de Argeş şi Al cui e rândul? niciodată pe laurii câştigaţi.. Câmpu-Lung Nici un ajutor, zăpada desparte, nici un ajutor, aerul e Şi tocmai artiştii, cari ca şi dânsul ridicaţi de Deposit en gros şi en detail pustiu, ni"i un ajutor de nicăirea. critică şi de public în slavă se mai îndoesc de ge Sub pnşi, chiar tencuiala, o mâncăm, chiar iarba veni niul lor şi caută să fure şi mai multe secrete Splaiul Dr. Brânză No. 1 noasă ! artei şi meşteşugului lor. printr'o aprofundare a Nu, nici un ajutor, trebuie să ne predăm. problemelor ce neîntrerupt li se pun, tocmai aceş Birou: Strada Vestei No. 11 Bucureşti Pentru zece provincii, măsuraţi mormintele. tia sunt artiştii adevăraţi, marii artişti creatori... Douăzeci de milioane, douăzeci, culcati-vă, muriţi! Telefon 14/22 Dar s:ngur, cu voce răguşită, cu pletele înzăpezite ale S. MAUR drumuvilor, înhăţate de vânturi, suspină Pământul : Pâine, puţină pâine, pâine ! El însuşi, văzând moartea cu ochii, flămânzit, Oraşul în tinde mâna lui muncitoare, pentru o fărămitură uscată. Pâine, puţină pâine ! Radiogramele, urlă la toate graniţele, şi drept răspuns, dobitocie peste dobitocie, se prăvălesc în coloanele gazetelor: Banca Română de „Londra — banchet — prezenţa regelui şi a reginei — care se îndoapă". Fiţi blestemaţi! Comerţ şi de Cre- Pentru capetele voastre încoronate, din colonii să soseas că antropofagii. Incendiul rebelilor să vă cuprindă regatul. : dit din Praga : Să ardă capitalele voastre, pe deantregul. Soc. Anonimă capital Lei 40.000^000 Din prinţi moştenitori şi din prinţese, bucatele să. se pre deplin vărsat gătească în coroane-străchini. „Paris, — adunarea deputaţilor — raport asupra foame Str. Lipscani, 2 - Telefon 15|10 tei — de Fridjof Nansen". Toţi: ascultă surâzând, cum ar asculta fluierul unei privighetori, cum ar asculta pe un Reprezentanta Dăncei de Credit din Pra tenor, într'o romanţă la modă. ga, Praga cu sucursale externe Belgrad Fiţi blestemaţi ! Ih vecii vecilor, să n'auziţi un glas o- şi Sofia menesc ! Proletariat francez, hei ! Decât discursuri, iea mai bine un laţ, şi fă un buchet de gâturi. Bănci Afiliate „Washington, — fermierii »'au Îndopat, — s'au adăpat, — Brăila: Banca Poporului, — Constanta : într'atât — că le trebuie macara — să-şi ridice burta". Banca Constanta, — Giurgiu: Banca Du Fiţi blestemaţi! nărea, — Iaşi: Banca Română de Comerţ „Berlin. Refugiaţii reînvie, — bandele lor sunt satisfă din laşi cute — se vor bate cu înfometaţii. La Berlin, răslicindu-şi mustaţa, patriotul rus se laudă. Fiţi lestemaţi. Pe veci. Viena: Commanditgesellschaft >erthold Afară ! Storflr & Co. 1. Schottenrin, 8 Scârbiţi lumea întreagă, cu mutrele voastre de Iude, ur mărite de sunetul arginţilor francezi. Face toate operaţiunile de bancă pentru Codrii ai Rusiei, adunaţi-vă ! Alegeţi arborii cei mai în- tară şi străinătate. nalţi ! S'atârne imagina lor, albastră, pe cer, spânzurată... Aşa să fie !... — „EMINESCU" INSTITUT DE ARTE GRAFICE STR. PARLAMENTULUI, No. 2 BUCUREŞTI —