Incluziune Socială Prin Furnizarea De Servicii Integrate La Nivelul Comunităţii În Judeţul Bacău
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
INCLUZIUNE SOCIALĂ PRIN FURNIZAREA DE SERVICII INTEGRATE LA NIVELUL COMUNITĂŢII ÎN JUDEŢUL BACĂU METODOLOGIA DE SELECŢIE A COMUNITĂŢILOR București Noiembrie 2014 Acest raport a fost elaborat de o echipă de consultanţi formată din următorii (în ordine alfabetică): • Marian Bojincă (Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile) • Alexandru Gotca (MKBT Habitat) • Dumitru Sandu (Universitatea din București) • Elena Tudor (Universitatea din București / Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii) • Claudiu Tufiș (Universitatea din București) • Bogdan Voicu (Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii) Autorii mulţumesc echipei UNICEF România pentru comentariile și sugestiile primite pe o versiune anterioară a metodologiei de selecţie a comunităţilor, sugestii care au îmbunătăţit metodologia propusă în acest raport. Responsabilitatea pentru o eventuală eroare în raport aparţine, desigur, echipei care a elaborat raportul. 2 INTRODUCERE Principalul scop al acestui raport este de a prezenta și explica metodologia pe care o propunem pentru selecţia celor 45 de comunităţi ce vor participa în cadrul proiectului Incluziune socială prin furnizarea de servicii integrate la nivelul comunităţii în judeţul Bacău. În elaborarea acestei metodologii am plecat de la o serie de principii pe care le considerăm necesare pentru ca metodologia rezultată să poată fi aplicată și în alte proiecte și să permită comparaţii cu alte metodologii similare. Un prim principiu urmat este cel al selecţiei aleatorii a comunităţilor ce vor participa în proiect, pentru a asigura reprezentativitatea rezultatelor și generalizabilitatea lor. Al doilea principiu urmat este cel al folosirii de indicatori construiţi la nivel naţional, ceea ce permite atât construirea metodologiei pe baza unor indicatori cu validitate sporită, cât și elaborarea unei metodologii ce poate fi folosită și în alte judeţe, a unei metodologii cu aplicabilitate extinsă dincolo de limitele acestui proiect. Al treilea principiu urmat este cel al replicabilităţii: documentăm toate deciziile luate în fiecare etapă a selecţiei comunităţilor, astfel încât cei interesaţi să poată verifica metodologia și, dacă doresc, să o poată modifica pentru a o aplica în propriile contexte sau în propriile proiecte. Raportul este structurat după cum urmează: în prima parte descriem metodologia de selecţie a comunităţilor, continuăm cu un exemplu de aplicare a acestei metodologii la contextul judeţului Bacău pe baza datelor pe care le avem la dispoziţie până în acest moment și încheiem cu o scurtă discuţie a modului în care vom folosi rezultatele aplicării metodologiei de selecţie a comunităţilor. METODOLOGIA DE SELECŢIE A COMUNITĂŢILOR Metodologia de selecţie a comunităţilor pe care o dezvoltăm în cadrul acestui proiect are la bază un set de principii care asigură reprezentativitate, generalizabilitate, aplicabilitate și replicabilitate, caracteristici pe care le considerăm necesare pentru o metodologie construită în mod știinţific și nu ad hoc. Reprezentativitatea și generalizabilitatea rezultatelor obţinute în cadrul proiectului sunt asigurate prin modul în care comunităţile ce vor participa în proiect sunt selectate: folosim o schemă de eșantionare prin aplicarea căreia vom obţine un eșantion aleatoriu de localităţi, cu stratificare în funcţie de mediul de rezidenţă și tipul de dezvoltare umană locală în prima etapă. Aplicabilitatea și generalizabilitatea metodologiei sunt asigurate de folosirea unor clasificări și tipologii ce au fost construite la nivel naţional și pe care le aplicăm la nivelul judeţului Bacău. Decizia de a folosi indicele dezvoltării umane locale este justificată, în mare parte, de faptul că un indice construit la nivel naţional poate fi folosit și la nivel judeţean și chiar permite comparaţii între judeţe, în timp ce un indice pe care l-am fi construit doar la nivelul judeţului Bacău nu ar fi putut fi folosit decât în cadrul acestui proiect și nu ar fi putut fi 3 aplicat în alte judeţe. Metodologia pe care o propunem, bazată pe indicele dezvoltării umane locale, permite o selectare mai ușoară și la fel de riguroasă a grupului sau grupurilor de control din cadrul acestui proiect și permite și aplicarea în cadrul altor proiecte în care selecţia aleatorie a localităţilor este dezirabilă. Replicabilitatea metodologiei este asigurată prin faptul că toate etapele metodologiei sunt descrise în amănunt. Toate deciziile luate în procesul de selecţie a localităţilor ce vor participa în proiect sunt descrise și justificate, astfel încât ele să poată fi evaluate de cei interesaţi. Considerăm că prin urmarea acestui set de principii obţinem o metodologie de selecţie a localităţilor ce poate fi folosită așa cum este sau care poate fi folosită ca model pentru elaborarea unor metodologii diferite, în funcţie de nevoile specifice ale proiectelor de cercetare. ETAPELE SELECŢIEI Într-o primă fază, localităţile sunt categorizate pornind de la criteriile generale de dezvoltare. Mai apoi, lista scurtă de localităţi selectate este reanalizată și reordonată în funcţie de priorităţile specifice ale proiectului, luând în considerare nevoile legate de asistenţă socială, educaţie și sănătate și de starea serviciilor sociale aferente. În cazul unităţilor administrativ-teritoriale rurale, așa cum vom argumenta în continuare, putem echivala localitatea cu o comunitate. Pentru zonele urbane însă, dimensiunile fac o altfel de aproximare să fie extrem de imprecisă. Prin urmare am optat să pornim de la nivelul cartierului, indicat intuitiv ca arie spaţială plasată în jurul unei școli. Mai multe explicaţii sunt incluse în secţiunile ce urmează. INDICELE DEZVOLTĂRII UMANE LOCALE (LHDI) La baza metodologiei de selecţie a comunităţilor ce vor fi incluse în proiect se află indicele dezvoltării umane locale (LHDI - Local Human Development Index). Acesta a fost dezvoltat pentru contextul românesc de către Dumitru Sandu, pornind de la indicele dezvoltării umane propus și folosit de UNDP.1 Indicele dezvoltării umane (HDI) este definit drept o măsură descriptivă a performanţelor în trei dimensiuni fundamentale ale dezvoltării umane: o viaţă lungă și sănătoasă, accesul la cunoaștere și un standard de viaţă decent (UNDP, 2014b: 2). Cele trei dimensiuni ale dezvoltării umane și modul în care acestea se grupează în indicele dezvoltării umane sunt prezentate în Figura 1. 1 Pentru cele mai recente analize ale indicelui dezvoltării umane, vezi UNDP, 2014a. 4 Indicele folosit de UNDP este calculat pe baza datelor statistice la nivel de ţară. Metodologia folosită pentru construcţia indicelui poate fi, însă, adaptată la nivele inferioare de agregare (regiuni, judeţe, localităţi), în măsura în care există date statistice raportate la aceste nivele de agregare. Adaptarea indicelui dezvoltării umane la contextul românesc a fost realizată de către Dumitru Sandu începând cu jumătatea anilor 1990, printr-un proces iterativ prin care atât metodologia, cât și calitatea datelor au fost verificate și îmbunătăţite permanent. Prima versiune a indicelui dezvoltării umane locale a fost publicată în 1998, în cadrul unui proiect pentru Banca Mondială (Sandu, 1999). O variantă a indicelui calculată la nivel de sat a fost publicată într-un raport naţional al UNDP (UNDP, 2005). O a doua variantă a indicelui la nivel de unităţi administrativ-teritoriale (comune și orașe) a fost elaborată în 2011 (Sandu, 2011). Varianta cea mai recentă a indicelui, pe care o folosim în această metodologie, este calculată în 2013 și folosește date culese cu ajutorul recensământului din 2011 (Sandu, 2013). Figura 1 Structura indicelui dezvoltării umane (HDI) Principalul scop al elaborării indicelui dezvoltării umane locale (LHDI) este acela de a putea exprima, în mod cât mai concis cu putinţă, nivelul de dezvoltare al comunelor și orașelor din România. Spre deosebire de HDI, indicele dezvoltării umane locale include patru dimensiuni ce măsoară diferite aspecte ale capitalului unei comunităţi: capitalul uman, capitalul de sănătate, capitalul vital și capitalul material (vezi Figura 2). Comparaţia celor două figuri prezentate aici arată că diferenţele dintre cei doi indici sunt minore: ambii indici iau în calcul aceleași dimensiuni (cel local face o distincţie ceva mai clară între capitalul de sănătate și capitalul vital) pe care le măsoară cu indicatori similari. Cea mai importantă diferenţă poate fi observată în cazul dimensiunii capitalului material, care este măsurat mai simplu la nivel de ţară, prin venitul naţional brut (în dolari PPP). Dat fiind că la nivelul localităţilor nu există o variabilă care să fie un înlocuitor perfect pentru cea folosită la nivel de ţară, nivelul de dezvoltare economică al localităţilor este măsurat prin intermediul a trei indicatori care, împreună, reprezintă o bună aproximare a capitalului material la nivel de localitate: numărul de autoturisme în proprietate personală la mia de locuitori, consumul anual de gaze naturale (în metri cubi) pe locuitor și media suprafeţei locuibile la nivel de locuinţă. 5 Figura 2 Structura indicelui dezvoltării umane locale (LHDI) Capital/de/ DIMENSIUNE: Capital/uman Capital/vital Capital/material sănătate */Autoturisme/la/ 1000/locuitori/////// Stoc/de/educație/ Vârsta/medie/a/ */Metri/cubi/de/ Speranța/de/viață/ INDICATORI: la/nivel/de/ populației/adulte/ Gaze/pe/locuitor/// la/naștere localitate din/localitate */Suprafața/ locuibilă/medie/pe/ locuință// Indicele(dezvoltării(umane(locale((LHDI) Indicele dezvoltării umane locale folosește aceleași proceduri de calcul ca și indicele dezvoltării umane. Fiecare dintre indicatorii