Raluca Lazarovici PERSONAJELE LUI MIRCEA ELIADE FAÞà CU HIEROFANIA 50 Ioan Radin MAªINA DE CUSUT 56 revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Mihnea Mãruþã NU ªTIU Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate NIMIC. JURNAL DE LA ATHOS 58 anul XL * nr. 7-8 (729-730) * iulie - august 2009 Adrian Popescu UN COLOCVIU LUSITAN 3 S.D.C. COLOCVIUL 4 Virgil Mihaiu STRÃLUCITOR DESTIN, PE Doru George Burlacu „TICÃLOªIA PITOREASCÓ 67 NEDREPT FRÂNT 6 Fernando Couto e Santos T. Tihan DE VORBà CU ACADEMICIANUL MARIAN PAPAHAGI ªI LITERATURILE DE LIMBà MARIUS SALA 69 PORTUGHEZà 11 Simion Doru Cristea PÂLPÂIRI AFECTIVE 15

CENTENAR CONSTANTIN NOICA Cãtãlin Buciumeanu HOMO EUROPAEUS, O REFLECÞIE NICASIANÃ ASUPRA Marian Victor Buciu BREBAN DRAMATURG 79 CULTURII EUROPENE 18 *** GELLU NAUM LANSAT LA VENEÞIA 83 Florin Mihãilescu CUM GÂNDEªTE ROMANUL 84 Vasile Igna DIN DEALUL FELEACULUI 86 87 Aurel Rãu DOI OFIÞERI 21 Doru Pop STEINHARDT PROVOCATORUL Felix Nicolau BARE NECESSITIES 88 Mircea Braga Victor Cubleºan LIDERUL DE LA KREMLIN

ADRIAN MARINO SAU cronica literarã ªI UNEALTA SA AGRICOLÃ 89 CONTROLUL PROIECTULUI Titu Popescu ESTETICUL CA ÎNDEPÃRTARE IMPOSIBIL 24 DE NATURÃ 91 Simona Pop Constantin Cubleºan DRAMATURGIA ADRIAN MARINO ªI 95 EXPERIENÞA ÎNCHISORILOR ROMÂNEASCÃ ÎN PERSPECTIVÃ CRITICÃ COMUNISTE 27 Horia Porumb LA NUBIENI 98 Mãtuºa Iulia ºi condeierul Ruxandra Cesereanu OPERAÞIUNEA CU MATEI CÃLINESCU 101 DESPRE MIRCEA ELIADE «PALIERUL» ªI I. P. CULIANU 34 Florin-ªtefan Morar MATEI CÃLINESCU ªI COMPARATISMUL CA Marius Conkan TREI DEBUTANÞI; Ana Maria Tãut META-ªTIINÞÃ 36 DESPRE METODÃ; LECÞIA DE POEZIE A LUI cãrþi MIRON KIROPOL; CUM SE SCRIE O

* Olga ªtefan Laura Pavel INTERPRETARE CARTE DESPRE CUM SE SCRIE; Anca Ursa ªI SCEPTICISM – PARADOXUL LUI ZACHARIAS 38 TELEROMÂNIA: RADIOGRAFIE ªI DIAGNOSTIC; LICHTER cãrþi Iuliu Pârvu ALBA IULIA ªI VIENA; Constantin * Buiciuc POEMELE-CLEPSIDRÃ ALE ADRIANEI Ruxandra Cesereanu MAESTRO, UN ROMAN 39 WEIMAR; Ion Buzaºi LUCIAN GEORGIU - POETUL CINEMATOGRAFIC 102-110 cãrþi MINERILOR 41 Ion Pop UN OM CIUDAT: SESTO PALS Horia Bãdescu VIAÞA E PRIMA URGENÞÃ ACUM 111 Andreea Mihalcea TRECEREA RUBICONULUI; 44 Teodor Vidam DIN METAFIZICA CANTATA; DEGETELE SE MIªCÃ... TRANSMODERNULUI 112 Toma Grigorie LA CEAS DE TOAMNÃ; DRUMUL Victor Cubleºan TIMPULUI; Ion Maria AN; NOIEMBRIE; LUNA; ÎN TONURI GRELE, COMPASIUNE; FRAGILITATE 45 CALDE 114 Ioan Pop-Curºeu ÎNSEMNÃRI DE 1 PSIHANALIZÃ ... TEXTUALÃ (II) 46 Anca Haþiegan CÂNTÃREAÞA CHEALÃ, Ovidiu Pecican, SUPERLATIV 115 Ruxandra Cesereanu, Adrian Þion HECUBA - Monica Gheþ, TEATRUL ANTIC ÎN PIAÞA Ioan Pop-Curºeu, PREZENTULUI 117 Victor Cubleºan LUMEA LUI BOUR 122-126

Virgil Mihaiu VANNAI DIN NOU LA VÂRF 127

Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan TIFF 2009, FILMELE PREDILECTE 119-121

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Arina Gheorghiþã

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu. Secretar general de redacþie: Octavian Bour. Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan; redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu, Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Nicolae ªarambei, Ion Vlad E-mail: [email protected] Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturii din Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382 Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate, Piaþa Presei Libere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149 Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã. Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. 2 ISSN 0039 - 0852 Urmând colocviului dedicat lui Lucian Blaga, anul trecut, ICR Lisabona a organizat comemorarea unui alt clujean, regretatul italienist ºi iniþiator al studierii literaturii portugheze ºi braziliene în România anilor ’70, Marian Papahagi. Directorul ICR Lisabona, poetul ºi traducãtorul, specialistul în jazz, Virgil Mihaiu, el însuºi apropiat colaborator al lui Marian Papahagi, în perioada de glorie a Echinoxului, a avut idea fericitã de a-i invita pe Ion Pop, directorul amintitei publicaþii, un poet, critic ºi profesor ce nu cred cã mai are nevoie sã fie prezentat, pe fiul italienistului, Adrian Papahagi, distins universitar, ºi pe soþia eminentului intelectual de anvergurã europeanã, dispãrut acum 10 ani la Roma, d-na Lucia Papahagi, bibliotecarã la Accademia di Romania, loc de referinþã, care a cunoscut o nouã strãlucire culturalã prin energia celui care s-a stins în 1999. Au rãmas nu puþine studii de la Marian Papahagi despre poezia portughezã, o traducere a versurilor lui Murilo Mendes, apreciatã pentru fineþea transpunerii, o, ne amintim, traducere a amplei panorame a literaturii braziliene, a Fernandei Stegagno-Picchio, articole, eseuri, muncã de pionierat. Înainte de profesorul Mihai Zamfir, printre alþii, de Michaela Ghiþescu, Tudora ªandru-Mehedinþi sau Mioara Caragea, el face cunoscutã literatura de la celãlalt capãt al continentului ºi de peste Ocean. Dinu Flãmând nu se afirmase încã în acei ani, ca pasionat tãlmãcitor din Pessoa, cu Cartea neliniºtirii, Antonio Lobo Antunes, apropiat al primului, nu ne vizitase þara, romanele lui se coceau probabil, odatã cu fructele de mango în torida Angolã a rãzboiului civil. Marian Papahagi a fãcut posibil un alt început, dupã 70, al studiilor de literaturã lusitanã ºi brazilianã, a stabilit contacte umane, nu doar teoretice sau didactice, total cu dãruirea, profesionalismul ºi curajul pe care i-l recunoºteau toþi care colaboraserã cu el. Aceste trãsãturi ale eseistului, traducãtorului, profesorului de portughezã de la Filologia clujeanã, au fost evocate de vorbitori, practic o suitã de portrete creditate de intervenþii

Un colocviu lusitan de þinutã, desfãºurate la primitorul sediu al ICR, de pe strada Antoniu Candido, sau la Facultatea de Litere. 3 Peste tot, am avut parte de afabilitate ºi amabilitate, reflex al simpatiei ºi preþuirii spontane de care se bucurã directorul ICR-ului lusitan. O primã explicaþie ar fi cordialitatea, umorul, dezinvoltura cu care vorbeºte mai multe limbi Virgil Mihaiu, coordonatorul acþiunii, moderator exersat ºi neobosit. La Centrul cultural francez, colocatar cu ICR Lisabona, pe aceeaºi stradã liniºititã, în librãrie, sau la cafenea, conversaþiile libere de orice morgã ale colegului nostru ne fac o bunã introducere într-o lume pânã mai ieri necunoscutã. Am flanat pe strãzile din jur cu Ion Pop, la Târgul de carte, am intrat la baroca Dom Sebastian, am cercetat discurile cu fado-uri la Il Corte ingles, chiar ne-am umplut de miresme proaspete de caprifoliu pe aleile de la Muzeu Gulbenkian, dar descifrarea Lisabonei nu ar fi fost posibilã fãrã Belém, Catedrala Jerónimos, Cascais, sau Estoril. Fãrã maºina condusã de Virgil Mihaiu. Casa lui Mircea Eliade de la Cascais, terasa deasupra plajei, golful mic deasupra Atlanticului, placa de marmurã amintind de savantul român, hotelul Palace de la Estoril unde Blaga era obligat de rangul sãu diplomatic sã locuiascã, fosta reºedinþa regalã a lui Carol al II-lea, strada scurtã cu buganvilla, curtea cu palmieri, saloanele, mobilierul, florile de jacaranda, o primãvarã de ape ºi aripi marine. Ce sã mai zici de strãzile în pantã, unde tramvaiul urcã incredibil, de predilecta mea „igreja Estrella”, de pieþe sau citadele? O singurã tristeþe, absenþa oficialilor români, a ambasadorului nostru la Lisabona, a ataºaþilor, a reprezentanþilor comunitãþii româneºti etc. Eu cred cã Marian Papahagi, preþuit de strãini, putea fi mai clar preþuit ºi de noi, cu ocazia colocviului ICR-ului lusitan, colocviu excelent organizat de Virgil Mihaiu. Adrian Popescu

Lisabona a invitat – în premierã – Institutul Italian de Culturã din Lisabona sã colaboreze la realizarea evenimentului. Aºa se explicã faptul cã discursurile Colocviul inaugurale au fost rostite de cãtre doamna Giovanna Schepisi, directoarea ICIL, ºi dr. Virgil Mihaiu, Cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la naºterea ºi directorul ICRL. A urmat o prelegere doctã ºi plinã a 10 ani de la moartea lui Marian Papahagi, Institutul de farmec, datoratã strãlucitului om de culturã ºi Cultural Român din Lisabona a organizat un Colocviu diplomat Lauro Barbosa da Silva Moreira, dedicat marcantului italienist ºi lusitanist român. ambasador al Braziliei pe lângã CPLP (Comunitatea Eruditul clujean (1948-1999) poate fi considerat, alãturi de Mihai Lauro Moreira, ambasadorul Braziliei pe lângã Comunitatea Þãrilor de Limba Portughezã ºi Virgil Mihaiu, director ICR Zamfir, fondatorul studiilor luso- Lisabona brazilianiste în învãþãmântul superior românesc. Acþiunea a fost iniþiatã de cãtre ICRL din sentimentul unei datorii de onoare, menitã totodatã sã atragã atenþia elitei academice ºi culturale portugheze asupra aportului lui Marian Papahagi la dezvoltarea ºi aprofundarea cunoaºterii mutuale dintre þãrile ºi culturile situate la extremitãþile occidentale ºi orientale ale lumii latine. Din România au fost invitaþi prof. univ. dr. Ion Pop, poetul Adrian Popescu (care împreunã cu primul director al ICR Lisabona, Virgil Mihaiu, au fãcut parte din gruparea revistei Echinox, botezatã astfel de cãtre Þãrilor de Limbã Portughezã). El s’a referit, pe larg, la însuºi cel aniversat), dr. Adrian Papahagi, influenþa exercitatã de poetul Murilo Mendes asupra continuator al tradiþiilor cãrturãreºti ale familiei, ºi lui Marian Papahagi, ca profesor de literaturã doamna Lucia Papahagi, actualmente bibliotecarã brazilianã al acestuia, în anii petrecuþi de cãtre tânãrul la Accademia di Romania din Roma. Având în clujean ca bursier la Universitatea Sapienza din Roma vedere buna reputaþie de care se bucurã numele lui (1968-1972). Colaborarea dintre magistru ºi discipol 4 Marian Papahagi în mediile academice italiene, ICR avea sã dea roade peste doar câþiva ani: în pofida conjuncturii culturalmente defavorabile, Marian – a realizat un studiu aplicat ºi pertinent asupra relaþiei Papahagi a publicat în anii 1980 (la editura Univers) dintre Marian Papahagi ºi literatura de limbã o remarcabilã antologie de traduceri din creaþia portughezã. La fel ca multe dintre intervenþiile amintite mendesianã, precum ºi o alta a masivei istorii a lite- mai sus, ºi tânãrul exeget lisabonez a utilizat ca sursã raturii braziliene concepute de Luciana Stegagno- inconturnabilã de informare un fundamental eseu Picchio. Ambasadorul Moreira a relatat, de aseme- scris pe aceastã temã de cãtre Luciana Stegagno- nea, despre experienþele sale – întotdeauna pozitive Picchio. De altfel, mult-apreciata luso-brazilianistã – legate de cultura românã ºi a oferit un cuceritor recital italianã, ex-profesoara lui Marian, fusese capul de din poemele lui Murilo Mendes. afiº al proiectului iniþiat de ICRL pentru acest colocviu. Venitã special de la Coimbra, unde conduce Din pãcate, soarta a vrut ca – între conceperea Institutul de Studii Italiene al uneia dintre cele mai proiectului ºi materializarea sa – distinsa invitatã sã vechi universitãþi din lume, profesoara dr. Rita decedeze. Marnoto l-a evocat pe Marian Papahagi în Simion Doru Cristea ºi Virgil Mihaiu au evocat comunicarea intitulatã M.P. – românul care vorbea cu multã caldurã personalitatea lui Marian Papahagi, portugheza. O viziune surprinzãtoare, mai ales în contextul general al vieþii culturale româneºti, cu fiindcã se referea la o perioada destul de puþin accent asupra rolului sãu în menþinerea ºi înflorirea cercetatã din viaþa ºi activitatea literatului ºi atmosferei universitare ºi de creaþie literar-artisticã universitarului nostru – anii 1990. specifice Clujului. Emoþionantã a fost ºi intervenþia Dr. Jose Esteves Pereira, profesor la Universidade soþiei lui Marian Papahagi, care a amintit momentul Nova din Lisabona ºi director al masivei publicaþii înfiinþãrii grupei de limba portughezã la Facultatea academice Cultura, a elogiat contribuþia lui Marian de Litere a Universitatii clujene în 1972, când s’a Papahagi pe linia iniþierii studiilor luso-brazilianistice aflat alãturi de Virgil Mihaiu printre primii studenþi în România. Ion Pop ºi Adrian Papahagi au realizat români ce frecventau un asemenea curs. un adevãrat tur de forþã, fiecare cu câte douã referate, Toþi invitaþii strãini participanþi la colocviu i-au prezentate în limbile francezã ºi italianã: Discours sur felicitat pe organizatori pentru aceastã iniþiativã ºi la méthode ºi Le ragioni di essere di Marian Papahagi pentru înalta þinutã a materialelor prezentate.

Rita Marnoto, ºefa Departamentului de Prof. univ. dr. Jose Italienisticã al Esteves Pereira, dr. Simion Doru Cristea ºi profesorul Ion Pop Universitãþii din Giovanna Schepisi, directoarea director al revistei Coimbra Institutului Cultural Italian academice Cultura

Adrian Popescu, doamna Lucia Papahagi ºi dr. Adrian Papahagi

(Ion Pop), respectiv Marian Papahagi et la culture Principala publicaþie literar-artisticã portughezã, luso-brésilienne ºi Marian Papahagi, traduttore della Jornal de Letras, Artes e Ideias, a consacrat Divina Commedia (Adrian Papahagi). La rândul sãu, evenimentului un spaþiu pe pagina a treia, lângã Adrian Popescu a glosat pe marginea raporturilor editorialul semnat de redactorul-ºef J.C. de dintre Marian Papahagi ºi spiritul roman. Fernando Vasconcelos, în numãrul pentru intervalul 4-17 mai Couto e Santos – cel mai consecvent analist 2009. portughez al literelor române afirmat în anii din urmã S.D.C. 5

) )) Stralucitor)) destin, pe nedrept frânt Virgil Mihaiu Cu Marian Papahagi am fost 1971. Parcã anticipând iminenþa revenirii la un amici din fragedã pruncie. El se sistem post-stalinist, intelectualitatea lucidã a nãscuse în 1948, eu în 1951. Taþii utilizat intervalul de respiro spre a crea o noºtri erau medici, colegi la Clinica multiplicitate de formule instituþionale, pe care de Ftiziologie din Cluj. Deºi primul ulterioara dictaturã personalã a lui Ceauºescu nu meu deceniu de viaþã a coincis cu oripilanta a mai reuºit sã le demonteze completamente (deºi perioadã a stalinismului triumfãtor asupra României, acþiunea sa destructivã, de inspiraþie nord-coreano- pãrinþii fãceau tot ce le stãtea în putinþã sã ne maoistã, a durat de la 7 iulie 1971 pânã la 22 protejeze. Familiile noastre reuºeau, aproape decembrie 1989). miraculos, sã se eschiveze din faþa asaltului Din fericire pentru el ºi pentru cultura românã, ideologiei dezumanizante. O strategie mult utilizatã Marian Papahagi a putut beneficia de una dintre consta în excursiile prin mirifica Transilvanie, ale puþinele burse universitare de studii în strãinãtate, cãrei frumuseþi mai alinau din ororile ce se acordate în acei ani tinerilor mai curând pe baza abãtuserã asupra þãrii. Cândva spre sfârºitul anilor meritelor la studii decât pe criteriile ideologico- 1950, medicii sus-amintitei clinici au plecat politice ce prevalaserã pânã atunci. Aºa se face împreunã cu familiile sã-ºi petreacã finalul de cã, între 1968-1972, Marian devine student al sãptãmânã la Someºul-Rece. Dimineaþa facultãþii de Litere ºi filosofie a Universitãþii din strãlucitoare de duminicã a fost dedicatã unei lungi Roma, pe care o va absolvi cu calificative maxime. drumeþii prin munþii din zonã. Atunci, distinsul doctor Însã tot atunci, obsedat sã nu piardã nicio ºansã de origine bucovineanã Ion Neagoº, care ºtia sã de amplificare a câmpului sãu de acþiune îmbine ºtiinþa medicalã cu vasta culturã ºi cu intelectualã, el pune bazele unei viitoare cariere de humorul sfãtos, ni l-a revelat pe Marian ca pe un luso-brazilianist. La fel cum îºi impresionase fel de copil minune. Îi adresa fel de fel de provocãri amfitrionii italieni prin perfecta cunoaºtere a limbii literar-istorice, iar copilul de 10-11 ani rãspundea lui Dante, tot astfel va ajunge la dominarea limbii lui prompt, cu o uimitoare competenþã. Anticipa, de Camões de o manierã atât de convingãtoare, încât fapt, viaþa de erudit pentru care fusese nãscut. ªi Institutul de Înaltã Culturã din Lisabona îi va acorda ne oferea nouã, celor mai mici, un bun model (þin burse de studii în 1969 ºi 1970. minte cã, printre cei de o etate cu mine, se aflau Însã înainte de plecarea spre Occident, Marian acolo cel puþin doi amici – Radu Ardevan ºi Alin Papahagi coordonase grupul de fondatori ai revistei Rancea – care aveau sã ajungã excelenþi Echinox, în anul de graþie 1968. L-am numit profesioniºti, primul ca arheolog, al doilea ca “Botezãtorul”, fiindcã el impusese sugestivul nume, medic). Prin 1961, am petrecut o vacanþã la devenit mai apoi un reper al “rezistenþei prin culturã” Mangalia, tot ca expresie a solidaritãþii de breaslã în þara noastrã (iniþial, cuvântul “echinox” fusese medicale. Având mai mult timp la dispoziþie, amiciþia refuzat de cenzori ca strãin, fiindcã în dicþionar nu dintre mine ºi Marian avea sã se consolideze, figura varianta terminatã în litera X!). Publicaþia avea secondaþi fiind de fraþii noºtri mai mici, Horaþiu sã-ºi menþinã demnitatea ºi crezul libertar chiar ºi Mihaiu ºi Dodo Papahagi. Detalii nu-mi amintesc, în sumbra erã ceauºistã, inauguratã prin “mini- dar – la fel ca în secvenþa precedentã – totul era revoluþia culturalã” din vara 1971. Redacþia reunea impregnat de soare ºi speranþe. elitele studenþeºti ale Clujului ºi îºi schimba Cert e cã Marian Papahagi ºi-a autoimpus componenþa odatã cu succesiunea generaþiilor. Am de timpuriu o eticã a travaliului intelectual – exigent, fost cooptat acolo cam pe la finele primului an de intensiv, permanent – de la care nu a abdicat facultate (1971). Cum nu aº fi acceptat în ruptul niciodatã. Deºi frecventam licee diferite, aflam cu capului sã-mi abandonez urbea natalã, am reuºit regularitate despre succesele sale la “olimpiadele sã lucrez efectiv la Echinox timp de aproximativ de literaturã românã”, unde îºi afirma cu uimitoare 13 ani, pânã în 1983. Dupã întoarecerea lui Marian precocitate vocaþia de viitor critic literar. Aducea de la studii, în 1972, el ºi-a asumat rolul de redactor- glorie Liceului George Bariþiu din Cluj, unde – dupã ºef, astfel încât ne întâlneam cel puþin sãptãmânal, eliberarea de totalitarism – italiana avea sã fie la ºedinþele redacþionale. E adevãrat cã tot acel adoptatã ca limbã de predare, probabil ºi datoritã preþios timp al tinereþii noastre a fost sacrificat pe asiduei activitãþi italienistice a unor absolvenþi altarul culturii ºi al libertãþii de expresie, fãrã mãcar precum Marian sau Adrian Popescu. vreo umbrã de recompensã materialã. Eram pur ºi Unica perioadã de liberalizare a regimului simplu fericiþi cã puteam publica! La un moment 6 monopartid din România s’a limitat la anii 1964- dat Marian a exclamat, în stilul sãu jovial: “Dacã am fi fost plãtiþi pentru cât am lucrat, am fi ajuns Papahagi rãmânea la fel de fascinant, în planul nababii Clujului”. Dar ne acomodaserãm cu ideea ideilor scrise sau rostite. Îmi pot imagina cât de cã, în condiþiile date, importantã era salvgardarea bulversaþi vor fi fost activiºtii de partid “cu sarcini anumitor valori spirituale, fãrã de care existenþa – pe linie culturalã”, când Marian îºi dezlãnþuia oricât de îmbelºugatã – nu ar avea sens. Pe de pledoariile pentru susþinerea textelor ameninþate de altã parte, amiciþiile legate ºi consolidate în acei cenzurã... El acþiona conºtient cã, indiferent de ani, micile noastre manifestãri de solidaritate conjuncturile mai mult sau mai puþin favorabile (cenacluri, dezbateri literar-culturale, colocvii la mediocritãþii, importantã era salvgardarea culturii care invitam colegii ºi profesorii din celelalte centre române. Aceasta era miza cea mare, echivalentã universitare, chiar festivaluri de jazz sau poesie – cu însãºi salvarea înzestratei dar risipitoarei naþiuni cum erau cele de la Sibiu ºi Sighiºoara), susþinerea în sânul cãreia ne nãscusem. tinerilor autori în lupta contra cenzurii ºi pentru Prin tot ceea ce întreprindea, Marian Papahagi afirmarea în plan editorial, dar ºi inerentele flirturi ºi îºi consolida statutul de exemplaritate. Am petreceri juvenile – toatã acea atmosferã de constatat-o acompaniind câteva generaþii efervescenþã intelectualã reprezenta, de fapt, o succedate prin redacþia Echinox. Una dintre inestimabilã compensaþie pentru degringolada convingerile sale de cãpãtâi – transpusã, de altfel, politico-economico-socialã ce ne împresura. ºi în viaþã – a fost aceea cã, pentru a exista, o “Botezãtorul Echinox-ului” aparþinea unei familii naþiune are nevoie stringentã de instituþii. Era un cu tradiþii cãrturãreºti, ce îl dãduse pe ilustrul crez înrudit cu cel concretizat spre finele secolului etnograf Tache Papahagi (1892-1977, autor al XIX de cãtre Titu Maiorescu. Latinii Europei central- Dicþionarului general ºi etimologic al dialectului orientale au o istorie bimilenarã, dar cultura ºi aromân) ºi continuã în zilele noastre prin fiul lui statalitatea lor s’au manifestat abia ca fenomene Marian, Adrian Papahagi. Certamente, aceastã post-iluministe. În era de neobarbarie a partidului filiaþie pe linia romanitãþii sud-dunãrene lãsase o unic, singurul interval când fondarea unor instituþii anume amprentã mediteraneanã asupra eruditului viabile a fost posibilã rãmâne cel antemenþionat: clujean. Într’un mediu academic unde rigoarea 1964-1971. Echinox a fost una dintre ele. Dar central-europeanã – când era impropriu înþeleasã ctitoriile lui Marian Papahagi s’au succedat pânã la – putea fi lejer deturnatã întru rigiditate, Marian moartea sa injust de prematurã. venea cu un stil exuberant, strãlucitor, adaptând Deºi ar fi putut opta pentru o carierã parcã eleganþa renascentistã la dinamica erei universitarã confortabilã la Roma sau în Occident, globalizante. ªtia sã ia exact ce ºi cât era necesar junele literator a preferat sã revinã la Cluj, unde din seriozitatea ºi profunzimea sufleteascã a acþiunile sale aveau un caracter întemeietor, în transilvãnenilor, ce-l adoptaserã cu multã afecþiune. rãspãr cu inerþia ºi închistarea “autoritãþilor de Dar îi ºi copleºea pe aceºtia prin locvacitate ºi partid ºi de stat”. Aºa se face cã – deºi þara fusese elocinþã. κi uluia asistenþa, fiindcã reuºea sã quasi-izolatã, iar studiul limbilor strãine drastic redus rãmânã la fel de interesant ºi de substanþial, oricât – el a reuºit sã fondeze ºi sã dezvolte cursuri de de luxuriant ºi de labirintic i se dezvolta discursul. limba/literatura italianã ºi portughezã. Îmi amintesc Dacã un Marin Sorescu încânta prin polivalenþa cã în 1972, imediat dupã încetarea statutului sãu poematico-eseisticã, dar în public se manifesta de bursier, a inaugurat cursul facultativ de ºters (aºa cum se spunea ºi despre Blaga), Marian portughezã, unde avui privilegiul sã mã aflu printre

Luciana Stegagno-Picchio l-a þinut pe Marian Papahagi la curent cu publicaþiile de lusitanisticã din spaþiul italian în anii de Dedicaþia lui Jorge de Sena pe volumul plumb ai ceauºismului. Aici, dedicaþie pe Trinta Anos de Poesia, Porto: Editorial volumul lui Murilo Mendes, Ipotesi, ed. de Inova, 1972: ‘Pentru Marian Papahagi, Dedicaþia lui Murilo Mendes pe Luciana Stegagno-Picchio, Milano: amintirea prieteneascã ºi recunoscãtoare volumul Poliedro, Rio de Janeiro: José Guanda, 1977: ‘Lui Marian Papahagi, în a lui Jorge de Sena, Santa Barbara, Olympio, 1972: ‘Tânãrului Marian amintirea lui Murilo Mendes, de la Luciana California, Mai ’73. Papahagi cu stima ºi cele mai bune Stegagno-Picchio, Roma 5-12-77’. urãri ale lui Murilo Mendes, Roma, Dec. 1972’.

Dan Perjovschi 7 primii înscriºi. Curând dupã aceea, m’a rugat sã îl comentariului erau quasi-sincrone cu valorizarea ajut sã transporte de la garã o enormã donaþie de oarecum întârziatã a poetului în chiar patria sa. cãrþi, ce-i fusese oferitã de principala entitate de Evident, în paralel, tânãrul universitar îºi promovare a culturii lusitane (actualmente, Institutul consolida cariera de italienist. Obþinuse deja o Camões). Tatãl meu mi-a împrumutat cheile primã recunoaºtere în 1972: magna cum laude automobilului, un Renault 16 bleu, de mare utilitate pentru doctoratul în litere susþinut la Facultatea de în epocã. Cu portbagajul înþesat de volume tipãrite Litere ºi Filosofie a Universitãþii din Roma, cu o tezã în portughezã, am efectuat câteva descinderi la de filologie romanicã sub coordonarea profesorului Facultatea de Litere, unde generosul Marian le-a Aurelio Roncaglia. Teza de doctorat la Universitatea donat bibliotecii (pe atunci doar) spaniole. din Bucureºti (1985) va fi publicatã în volum sub Sã nu uitãm cã totul se petrecea într’o perioadã titlul Intelectualitate ºi poezie. Studii despre lirica când între România ºi Portugalia relaþiile din Duecento (ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, diplomatice fuseserã întrerupte, iar de schimburi 1986). Abordarea literaturii italiene de cãtre Marian culturale nici nu putea fi vorba. Tot ceea ce þinea Papahagi denotã curaj ilimitat, fundamentat însã pe de þara latinã din extremitatea sud-vesticã a Europei autenticã erudiþie: un vast continent pe care pãrea învãluit de mister, iar puþinele texte ºi imagini exegetul ºi traducãtorul clujean îl exploreazã în la care aveam acces sporeau „corola de minuni” a deplinã cunoºtinþã de cauzã, cu dezinvolturã de mare spirit renascentist, capabil sã pãtrundã ºi sã reveleze esenþele acumulate în secole de culturã. Copleºitoare este deschiderea totalã spre cele mai diverse epoci, stiluri, personalitãþi – de la Francesco d’Assisi, Iacopone da Todi, Guido Cavalcanti, sau arhetipalul Dante, pânã la Gozzano, Cardarelli, Saba, Montale, Ungaretti, precum ºi Benedetto Croce, Luigi Pareyson, Luciana Stegagno Picchio, Rosa Del Conte … Exemplarã era ºi abilitatea lui M.P. de a manevra, în condiþii adverse, pârghiile pe care ºi le crease: paginile de traduceri ale Echinox-ului aduceau la cunoºtinþa cititorilor români importanþi autori contemporani de expresie italianã, luso- brazilianã, hispanicã sau catalanã. O iniþiativã rarissimã în epocã a fost suplimentul dedicat literaturii portugheze (apãrut la mijlocul anilor 1970). Am publicat acolo eseul intitulat Experienþe novatoare în lirica portughezã, pe care l-am ilustrat cu poeme concretiste de E.M. Melo e Castro. Deasupra acestuia, Marian scrisese urmãtorul Argument: “Dupã traducerile, prezentate de-a lungul timpului (începând cu 1969) în revista Dedicaþia lui Jorge de Sena pe volumul Trinta Anos de Poesia, noastrã, din Alexandre O’Neill, Jorge de Sena, Porto: Editorial Inova, 1972: ‘Pentru Marian Papahagi, amintirea Eugénio de Andrade, Manuel Alegre º.a., dupã prieteneascã ºi recunoscãtoare a lui Jorge de Sena, Santa Barbara, California, Mai 73’. cele câteva articole despre literatura portughezã apãrute pânã acum, numãrul de faþã încearcã o þinutului unde Lucian Blaga ajunsese ambasador mai strânsã circumscriere a actualitãþii culturale între 1938-39. Probabil ãsta fusese un motiv în lusitane. Chiar dacã nu reprezintã foarte mult, cele plus spre a mã înscrie la insolitul curs tocmai cinci pagini (format A3, n.m.) pe care Echinoxul le inaugurat de cãtre amicul meu. Lipsa manualelor rezervã acum literelor portugheze aspirã, pe de o ºi a oricãror materiale didactice era compensatã parte, sã continue o tradiþie proprie ºi, pe de alta, prin impecabilele cunoºtinþe de portughezã ale lui sã propunã atenþiei cititorilor o literaturã ºi o culturã Marian. Pentru abnegaþia ºi competenþa cu care care, deºi apropiate fibrei noastre latine, sunt încã propaga limba lui Camões (pe deasupra, într’o aproape în întregime de descoperit.” conjuncturã socio-politicã nefastã), acest „apostol O frumoasã ºi îndelungatã amiciþie l-a legat rãtãcit” al luso-brazilianismului ar fi meritat înalte pe Marian Papahagi de Luciana Stegagno-Picchio, recunoaºteri din partea lumii lusofone. El îºi utiliza cãreia îi va traduce în limba românã impozanta la maximum cursurile, prelegerile, articolele, lucrare Literatura brazilianã (Editura Univers, volumele etc., în scopul lãrgirii orizonturilor Bucureºti, 1986). Evocând perioada 1969-70, când româneºti înspre valorile lusofoniei. Un singur studentul venit de la Cluj ºi Roma avea sã exemplu: încã de la primele ore de portughezã, înglobeze ºi sfera lusofonã în aria cercetãrilor sale, Marian ne-a vorbit despre neverosimilul poet ilustra luso-brazilianistã italianã va scrie admirativ: Fernando Pessoa ºi ai sãi heteronimi. Retrospectiv “Încã din primul sãu an la Roma, Marian adãugase 8 privind lucrurile, realizez cã anvergura ºi subtilitatea intereselor de italienist studiul pasionat al portughezei. Astfel, în august 1969, a reuºit sã plece cã poesia acelei superputeri culturale reprezintã pentru o perioadã în Portugalia, cu o bursã de studii un reper inconturnabil al literaturii contemporane. primitã de la Institutul pentru Înaltã Culturã din Hiperactivismul al lui Marian Papahagi deborda Lisabona, cãruia i se va adãuga un al doilea stagiu, în multiple sfere ale vieþii literare ºi universitare. peste un an. Se întorsese de acolo cu o excelentã Deºi avansarea sa fireascã ºi meritatã în ierahia stãpânire a limbii, (…) dar ºi cu o cunoaºtere a academicã fusese blocatã, aidoma întregului literaturii portugheze, îndeosebi contemporane, în sistem de învãþãmânt, tânãrul magistru continua care gustul sãu sigur ºtiuse deja sã identifice ºi sã sã descopere ºi sã încurajeze succesive generaþii clasifice valorile de primã mãrime. Îi cunoscuse pe de creatori. Scria cu regularitate cronici despre marii maeºtri ai timpului, precum lingvistul Luís Filipe noutãþile editoriale. Fãcea tot posibilul spre a Cintra ºi criticul literar Jacinto do Prado Coelho. menþine o stare, necesarã, de normalitate în mediile Cel din urmã îl iniþiase nu doar în operele clasicilor, intelectuale, aflate sub stare de asediu. Deplora Camões ºi Gil Vicente, ci ºi, în mod precoce, în deficienþele de informare ºi organizare. Era aceea a lui Fernando Pessoa, care peste puþin avea conºtient de carenþele cronice ale culturii române, sã explodeze ca poet al secolului 20. Cunoscuse dar nu se mulþumea sã le denunþe, ci acþiona spre apoi personal poeþi ai opoziþiei antisalazariste, cum a le remedia. Fusese atât de deranjat de absenþa ar fi Alexandre O’Neill ºi Herberto Helder. Prin unor lucrãri de referinþã asupra literelor române intermediul altui tânãr lusitanist, ºi el decedat contemporane, încât ºi-a mobilizat forþele ce-i mai prematur, Carlo Vittorio Cattaneo, intrase în rãmâneau spre a realiza – împreunã cu Mircea corespondenþã cu mari figuri ale diasporei politice Zaciu ºi Aurel Sasu – Dicþionarul scriitorilor români portugheze, ca Jorge de Sena.” (alt exemplu de Tot Luciana Stegagno Picchio remarcã rezistenþã prin admiraþia, nutritã de Marian Papahagi pentru poeþi culturã, deloc brazilieni de talia lui Murilo Mendes ºi Carlos agreat de auto- Drummond de Andrade, din care a publicat ritãþi). semnificative grupaje de traduceri în Echinox încã Dupã de la începutul anilor 1970. Cum bine se ºtie, poesia eliberarea din (la fel ca însãºi ideea de culturã) rãmãsese printre 22 decembrie puþinele oaze de libertate ºi speranþã, pe mãsurã 1989, Marian ce situaþia materialã a României se degrada. Chiar Papahagi ºi-a în ultimul deceniu de totalitarism, Marian Papahagi continuat, cu gãseºte resursele interioare spre a traduce un perseverenþã ºi volum antologic din creaþia celui ce-i fusese energii sporite, Fragment dintr-o scrisoare de la Helberto Helder din 28 martie 1978: profesor de literaturã brazilianã la Roma: Murilo “programul ‘Îmi face plãcere sã vã trimit, cu aceastã Mendes – Metamorfozele / Antologie, traducere ºi iluminist”, acum scrisoare, un exemplar din ultimul meu (mic) volum de poeme, care a necesitat prefaþã de Marian Papahagi (Editura Univers, însã de pe multe corecturi ºi din care am suprimat Bucureºti, 1982). Poetul brazilian, nãscut în 1901, poziþii institu- ultimul text, rescris ulterior într-o variantæ ceva mai puþin rea.’ Este vorba de ºi-a trãit ultima perioadã a vieþii la Lisabona. Decedat þionalizate. Ca volumul Cobra. în 1975, îºi are mormântul în Cemitério dos secretar de stat Prazeres, la micã distanþã de Casa Pessoa. la Ministerul Învãþãmântului ºi ca prorector al Se înþelege de la sine cã Mendes, tradus de Universitãþii clujene, a fost un promotor acerb al M.P. pentru colecþia Orfeu a Editurii Univers, a legii autonomiei universitare. I s’a recunoscut, avut un impact major asupra evoluþiei mele în finalmente, statutul de profesor universitar de plan poetic. Dupã 2006, ca director al Institutului literaturã italianã ºi de filologie romanicã în cadrul Cultural Român din Lisabona, aveam sã mã Facultãþii de Litere a Universitãþii clujene. În postura conving, din nou, de validitatea operei de director al Departamentului de Limbi ºi Literaturi mendesiene: în câteva reprezentaþii de jazz- Romanice (italianã, spaniolã, portughezã), i-a poetry – realizate împreunã cu pianistul consolidat acestuia statutul ºi a dus o consecventã portughez João Paulo Esteves da Silva ºi cu politicã de încurajare a schimburilor studenþeºti trombonistul britanic Alan Tomlinson, precum ºi internaþionale. A fost unul dintre pionierii la Serata Româno-Lusofonã, unde l-am avut ca informatizãrii învãþãmântului superior din România. aliat scenic pe Lauro Moreira da Silva, A fondat Editura Echinox. Dupã 1992 a devenit ambasador al Braziliei pe lângã CPLP membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor din (Comunitatea Þãrilor de Limbã Portughezã) – am România, director al Centrului de Analize de Text intercalat în recital versuri de Murilo Mendes în de pe lângã Universitatea din Cluj, membru al original ºi în românã, cu un remarcabil succes Comisiei Naþionale pentru atestarea titlurilor de public. Tot graþie lui Marian am avut acces – academice, preºedinte al comitetului din Cluj- încã din perioada când îi frecventam cursul de Napoca al Societãþii Dante Alighieri etc. portughezã – la impresionanta Antologia da În decembrie 1997 a preluat funcþia de director Moderna Poesia Brasileira (alcãtuitã de la Accademia di Romania din Roma (instituþie unde Fernando Ferreira de Loanda ºi apãrutã la editura locuise ºi pe timpul studiilor sale din capitala Italiei). Orfeu din Rio de Janeiro în 1967), ce m’a convins Aºa cum era de aºteptat, a revitalizat programele 9 pentru bursierii români, activitatea de cercetare ºi În toamna 1998, pe când împlinea 50 de ani, cea artisticã. Dar nu îºi putea abandona nici ctitoriile Marian Papahagi a fost sufletul unui eveniment cu clujene. Cum circuitele companiilor aeriene erau amplã participare internaþionalã: Congresul Latinitãþii departe de accesibilitatea atinsã dupã integrarea de la Cluj. Lucrãrile s-au þinut la Muzeul Naþional de europeanã a României, Marian devine “navetist” pe Artã, amplasat într’un palat reprezentativ pentru ruta de autocare Cluj-Roma (dificilele traversãri de barocul transilvan din secolul 18. Au participat frontiere fãceau oameni de culturã români ºi din diverse state de limbi ca voiajul sã neoromanice. Probabil deloc întâmplãtor, delegaþiile dureze cam 35 cele mai proeminente veniserã din Portugalia ºi de ore). Efec- Brazilia. Ambasadorii din ambele þãri – José Augusto tueazã masive Seabra ºi Jerônimo Moscardo – ºi-au demonstrat transporturi de prin vorbe ºi fapte ataºamentul faþã de þara noastrã. cãrþi, pe care Venise ºi Mihai Zamfir, ambasadorul nostru la avioanele ar fi Lisabona, apoi la Brasília (cu care plãnuiserãm un refuzat sã le asemenea eveniment încã de pe când ne întâlneam preia. κi sacri- la redacþia Echinox, pe la mijlocul anilor 1970). ficã perioadele Marian era la fel de strãlucitor ca întotdeauna, þinea de concediu, discursuri în italianã, portughezã, francezã, coordona spre a-ºi þine secþiunile congresului ºi comisia de redactare a Dedicaþie de la Eugénio de Andrade pe cursurile declaraþiei finale… volumul Poesia e Prosa [1940-1980], Porto: Limiar, s. a. [1981]: ‘Pentru Marian universitare în Când, la începutul anului 1999, a murit de prea Papahagi, amintirea afectuoasã ºi versiuni multã dãruire, sentinþa mi s’a pãrut inacceptabilã. mulþumirile lui Eugénio de Andrade, 1.III.82’. comasate ªtiu cã împlinirea târzie a visurilor mele filolusitane (model preluat i se datoreazã, în bunã mãsurã. Cât timp a trãit, ºi de subsemnatul pe timpul misiunii la ICR ne-am vãzut mult prea rar. Acuma, parcã are ºi el Lisabona, în ideea de a salvgarda Cursul de un pic de timp. Ca întotdeauna, mi-l iau ca aliat, în Estetica Jazzului, iniþiat la Academia de Muzicã din aceeaºi obsesivã luptã pentru afirmarea culturii în Cluj în 1997). La una dintre aceste descinderi, genere ºi a celei române în special. Marian reuºesc sã îl preiau cu maºina ºi sã-l duc pe platoul Papahagi a împlinit 60 de ani. A fost printre puþinii TVR Cluj, unde Ioan Muºlea îi va lua ultimul interviu care nu au uitat diminutivul cu care mã apelau – un document filmat, cu o duratã de peste 30 de pãrinþii în copilãrie. Îi aud vocea: “Giluº, hai cã avem minute. mult de lucru!”

Herberto Helder, Cobra, Lisboa: Publicações Culturais Engrenagem, 1977, cu corecturile autorului. În ‘Note sumare despre Helberto Helder’ (Faþa ºi reversul, Iaºi, 1993, p. 150), Marian Papahagi scria: ‘[...] toate suprimãrile ºi apostilele semnalate în textul tipografic creeazã impresia cã poemul continuã sã se producã; oricum, prin ºtergerea unor cuvinte, ambiguitatea enunþului creºte. Cu alte cuvinte, deci, pânã ºi acele “ca ºi cum”, ce deschideau o poartã de trecere între imaginar ºi convenþie, i s-au pãrut autorului excesiv de explicite: ºi jocul poate merge aºa la nesfârºit, între cuvânt ºi cealaltã ipostazã a lui, care e tãcerea.’ 10 ,

Marian Papahagi si)

)) ))

literaturile de limba) )) portugheza)) Fernando Couto e Santos „Avea curtoazia unui prinþ al Filologie Romanicã al Universitãþii din Roma, când Renaºterii, dar ºi modestia unui ºi-a dezvoltat ºi rafinat cunoaºterea autorilor tânãr etern.” Aceste cuvinte pe care foarte regretata italieni, când i-a frecventat pe Cesare Segre ºi pe Luciana Stegagno Picchio le-a rostit despre Marian Luciana Stegagno Picchio, Marian Papahagi, Papahagi, evocând prietenia lor, contribuie la concomitent cu toate activitãþile la care am fãcut zugrãvirea portretului exemplar al unuia dintre cei aluzie, s-a consacrat cu pasiune studiului limbii mai eminenþi profesori, eseiºti ºi critici literari români portugheze, în asemenea mãsurã încât, la sfârºitul din ultimele decenii. Unii – mai ales dintre cei pentru celui de-al doilea an, în 1969, a obþinut o bursã care moºtenirea literarã europeanã se reduce la atribuitã de Institutul de Înalte Studii din Lisabona. operele scrise în trei sau patru dintre limbile cele În timpul celor douã ºederi în Portugalia – în 1969 mai simbolic reprezentative – vor fi poate surprinºi ºi 1970 –, unde i-a cunoscut pe marii maeºtri de la sã audã evocat numele lui Marian Papahagi, ei Facultatea de Litere din Lisabona, ca lingvistul care, mândri de pretinsa supremaþie a limbilor ºi Lindley Cintra sau profesorul de literaturã Jacinto culturilor cu vocaþie imperialã, rezistã probabil în do Prado Coelho, Marian Papahagi, care era deja faþa oricãrei opere provenind din þãrile aºa-zis capabil sã citeascã în original o limbã pe care o periferice, ignorând cã aportul acestor þãri – ºi în stãpânea cum nu se poate mai bine, s-a cufundat special al României – la patrimoniul literar european trup ºi suflet în lectura marilor autori portughezi, nu este cum nu se poate mai evident. doar a autorilor clasici ca Luís de Camões ºi Gil Despre Marian Papahagi s-a scris mai ales Vicente, ci ºi a autorilor contemporani, în special – cã reprezenta „criticul complet”, chiar „criticul total”. sub influenþa lui Jacinto de Prado Coelho – a celui Mai multe caracteristici au contribuit la aceastã reputaþie: solide baze teoretice, o capacitate analiticã dintre cele mai clare ºi mai lucide, un stil elegant ºi judecãþi de o rarã inteligenþã ºi de o finã sensibilitate. La toate aceste calitãþi, s-ar putea adãuga o abordare modernã a literaturii. Critic rafinat ºi subtil, Marian Papahagi era conºtient cã nu poate sã existe nici o literaturã fãrã memorie, fãrã trecut ºi fãrã istorie, dar ºtia ºi cã literatura nu poate supravieþui fãrã o renovare permanentã ºi o deschidere fãrã prejudecãþi la cãi care sã o împiedice sã se epuizeze ºi sã se reifice în forme ºi procedee arhaizante. Pentru Marian Papahagi, a cãrui glorie nu face decât sã creascã cu trecerea critica era înainte de toate un indiscutabil exerciþiu anilor, vorbim bineînþeles de Fernando Pessoa. Dar de libertate ºi afirmare a conºtiinþei individuale. El Marian Papahagi a ºi stabilit contacte cu poeþi privea întotdeauna o nouã descoperire cu pasiunea novatori ºi liberi de orice academism prãfuit, ca neofitului, nu neofitul neexperimentat, ci un neofit Alexandre O’Neill sau Herberto Helder, autori care care nu ignorã deloc cã lãrgimea vederilor ºi erau pe deasupra ºi opozanþi ai regimului dictatorial deschiderea faþã de noi date culturale sunt condiþii al lui Salazar ºi Caetano. indispensabile pentru reuºita oricãrei investigaþii Aceastã cunoaºtere a autorilor a trezit la literare. Aviditatea culturalã a fost de altfel Marian Papahagi dorinþa de a-i traduce ºi astfel întotdeauna o trãsãturã de caracter a lui Marian s-au tipãrit în nr. 10 al revistei Echinox, apãrut în Papahagi care nu s-a privat niciodatã, începând decembrie 1969, ºapte texte de Alexandre O’Neill, din tinereþe, sã împãrtãºeascã cu ceilalþi acest gust traduse natural de Marian Papahagi, anume: Auto- care-l anima. Retrato O’Neill (Alexandre) moreno português Astfel nu e de mirare cã a fost la originea (O’Neill (Alexandre), brunet portughez) ºi Os întemeierii, în 1968, a revistei Echinox, al cãrei Cegos (Orbii), din Poemas sem Endereço, 1962; redactor-ºef a devenit în 1972, dupã ce s-a reîntors Se (Da), Um adeus português (Un adio portughez) la Cluj în urma studiilor în Italia. Tocmai în timpul ºi Pretexto para fugir do real (Pretext pentru a fugi acestor ani de aur, când a studiat la Institutul de de real), din No reino da Dinamarca, 1958; Portugal 11 (Portugalia) ºi Poema (Poem), din Feira efectuat-o în Europa cu prilejul aniversãrii cu Cabisbaixa, 1965. Traducerea acestor poeme s-a numãrul patru sute a primei ediþii a Lusiadelor, opera dovedit o sarcinã cum nu se poate mai complicatã, majorã a lui Luís de Camões. Este cunoscut cã dat fiind faptul cã la O’Neill, sub masca ironiei, se Marian Papahagi întreþinea de câþiva ani o gãsesc în filigran aluzii la situaþia politicã fructuoasã corespondenþã cu Jorge de Sena, sub portughezã. Totuºi, aceste procedee nu aveau nici auspiciile lui Carlo Vittorio Cataneo, un italian expert un secret pentru cineva care venea dintr-o þarã în literaturã portughezã decedat prematur. Din unde cenzura domina, deºi în numele unei ideologii aceastã prietenie nãscândã, i-a venit bineînþeles pretins revoluþionare, gãsindu-se în aparenþã la spiritului sclipitor al lui Marian Papahagi ideea sã antipozii propagandei vehiculate de vorbãria traducã poemele acestei figuri majore a literaturii naþionalistã portughezã. portugheze. Mereu fidel Echinoxului, în 1972 a În anul urmãtor, revista Echinox a publicat în publicat într-un nou numãr al revistei poeme de numãrul sãu de varã (august-septembrie) noi Jorge de Sena: Eternidade (Veºnicie), Cubículo poeme traduse din portughezã ºi scrise de unul (Cubiculum) ºi Andante, din Perseguição, 1942; dintre autorii care l-au impresionat cel mai mult pe Metamorfose (Metamorfoza), Glória (Glorie) ºi Ocaso (Amurg), din Coroa da Terra, 1946; Ara (Altar), din Pedra Filosofal, 1950; Fidelidade (Credinþa), Quando eu disser (Ceea ce voi spune...) ºi Ante-Metamorfose (Anti-Metamorfoza), din Felicidade, 1958. Dupã întoarcerea sa în România, a apãrut în Echinox traducerea câtorva poeme ale poetului brazilian Carlos Drummond de Andrade1: Elegia (Elegie), din Sentimento do Mundo, 1935-1940; Procura da Poesia (Cãutarea poeziei), din A rosa do povo, 1943-1945; Um boi vê os homens (Un bou vede oamenii), din Claro enigma, 1948-1951; Nudez (Goliciune), din A vida passada a limpo, 1954-1958; Destruição (Distrugere), din Lição de coisas, 1959-1962. E puþin lucru sã afirmãm cã munca de traducãtor a lui Marian Papahagi e fructul unei personalitãþi bogate, care a fãcut din literaturã raþiunea sa de a trãi. Dar Marian Papahagi, ca toþi marii critci într-adevãr entuziaºti, era un om de o rarã modestie, care nu se împãuna niciodatã cu inepuizabila sa erudiþie. Luciana Stegagno Picchio a pus în evidenþã acest lucru în mai multe rânduri. Într-o zi, aceastã doamnã, ºi ea mare promovatoare dintotdeauna a culturii portugheze, a scris despre prietenul sãu Marian: „Era un om mereu grãbit. Citea repede, ca ºi cum ar fi vrut sã evite aplauzele.” În 1976, în oraºul sãu natal Cluj, Marian Papahagi publica la Editura Dacia una dintre Scrisoare a lui Jorge de Sena, trimisã din Santa Barbara, California, în 1 ianuarie 1973. Reiese din aceasta cã Marian operele sale capitale, Exerciþii de lecturã. Alegerea Papahagi avea în proiect la acea datã realizarea unei antologii de autorilor stã mãrturie încã o datã despre poezie portughezã. cunoºtinþele solide ale eseistului. Printre ei se Marian Papahagi, brazilianul Murilo Mendes, ale gãsesc autori mai clasici, dar ºi autori cãrui cursuri de literaturã brazilianã le frecventase contemporani, ca Hermann Hesse sau Giuseppe la Roma: Canto do Noivo (Cântec de logodnic), Ungaretti (unul dintre poeþii mei de predilecþie, din din Poemas, 1925-1929; Bola de Cristal (Mingea opera cãruia îmi vine în minte, de fiecare datã când de cristal), din Os quatro elementos, 1935; Quatro i se citeazã numele, un vers admirabil „D’altri diluvi Oras da Tarde (Orele patru dupã-amiaza), din A una colomba ascolto”). În aceastã carte se pot citi poesia em pânico, 1936-1937; Anamorfose douã studii de o inegalabilã profunzime despre doi (Anamorfoza) ºi R, din As Metamorfoses, 1938- scriitori de limbã portughezã: Fernando Pessoa ºi 1941; O Mar (Marea), Vermeer de Delft, Naturezas Murilo Mendes. (Naturi moarte), din Poesia Liberdade, 1943-1945; În eseul despre Fernando Pessoa, dincolo de Certo Mar (Anume Mare) ºi Indicação (Indicaþie), dorinþa de a prezenta publicului românesc un autor din Parábola, 1946-1952. a cãrui audienþã în anii ºaptezeci nu înceta sã În primãvara lui 1972, l-a cunoscut în fine pe creascã peste tot, fie în mediile universitare, fie în Jorge de Sena, în timpul unei cãlãtorii pe care acest lumea editorialã, era vizibilã ºi dorinþa de a scoate 12 mare poet portughez care trãia în Statele Unite a în evidenþã caracterul revoluþionar ºi de avangardã pe care Fernando Pessoa îl are în sânul literaturii curente similare apãrute în Europa cu mult mai portugheze. În cazul specific al lui Pessoa, trebuie devreme. Marian Papahagi, ca fin cunoscãtor al sã luãm în consideraþie nu doar specificitatea subtilitãþilor literare, a fost capabil sã vadã în opera heteronimelor ºi dimensiunea mesianicã a unei noi lui Murilo Mendes ceea ce o fãcea singularã ºi unicã viziuni portugheze a lumii, pe care o regãsim în în cadrul noilor miºcãri moderniste ºi de avangardã. cartea sa Mensagem (Mesaj), ci ºi reînnoirea pe Aceasta din pricinã cã, aparþinând prin multe care a impus-o în canonul literaturii portugheze, dimensiuni noii generaþii de moderniºti, Murilo modernismul ºi felul în care a interpretat – împreunã Mendes s-a îndepãrtat de ei, în primul rând prin cu grupul Orpheu, pe care îl întemeiase în indiferenþa sa faþã de caracterul pamfletar care colaborare cu Mário de Sá Carneiro ºi Almada marca opera majoritãþii autorilor de acest tip ºi prin Negreiros – noile curente de inspiraþie futuristã care felul original în care concepea poetica modernitãþii, treceau peste Europa, în special sub forma inclusiv în coincidenþa sa – pânã atunci negatã de „manifestului”: poet însuºi – cu anumite caracteristici ale „Scrierea programatic futuristã a lui Pessoa – suprarealismului, un suprarealism care la el capãtã Álvaro de Campos fusese faimosul Ultimatum, care culori metafizice ºi apocaliptice. începea: “Mandat de expediere mandarinilor Unul dintre aspectele care l-au frapat totuºi Europei: Afarã!”, dar care reprezenta într-o pe Marian Papahagi la Murilor Mendes este oarecare mãsurã ºi negarea futurismului “istoric” capacitatea sa de a închide într-un aforism întreaga prin caracterul de compromis între destrucþie ºi concepþie despre poezie, în care cel mai adesea construcþie pe care îl afirmã. Totuºi Pessoa se atât spiritualitatea, cât ºi ironia nu sunt absente. apropie de futurism cu câteva mari poeme [...] ºi Aceste caracteristici erau cum nu se poate mai cãrora [...] trebuie sã le mai adãugãm douã: Opiariu clare într-una din ultimele opere ale scriitorului, ºi Odã triumfalã, apãrute încã în primul numãr al Poliedro (Poliedru), apãrutã în 1972. În aceastã revistei Orpheu.” privinþã, nu ezitãm sã reproducem un extras din Nu putem sã uitãm, cu privire la opera lui reflecþiile lui Marian Papahagi: Fernando Pessoa – ºi Marian Papahagi a insinuat-o „Într-un fel Poliedro e una din cãrþile cele într-o oarecare mãsurã –, apropierea care s-ar mai deosebite ale acestui mare ºi imprevizibil putea face între situaþia culturalã portughezã la poet. Pentru cã limita Europei de Apus ºi cea a României, o insulã dupã ce-ºi des- latinã în mijlocul Europei Orientale, ºi deci fãºoarã întrea- dificultãþile care decurg în divulgarea ideilor ga forþã de miºcãrilor literare respective. România va fi depãºit creaþie în cãu- aceastã problemã prin exilul succesiv al marilor tarea acelei sale nume ºi alegerea adesea a unei alte limbi – ambiþioase ºi cel mai frecvent franceza – pentru expresia acelor riscante chin- idei. S-ar putea cita aici în special cazul lui Tristan teseþe care es- Tzara, fondator la Zürich al miºcãrii dadaiste, în te conubiul din- vreme ce Fernando Pessoa – cum a ilustrat-o tre metaforã ºi foarte bine heteronimul sãu Álvaro de Campos – a mesaj, Murilo rãmas pe peronul de plecare, în acea Lisabonã Mendes des- fascinantã, în acelaºi timp melancolicã ºi coperã cu uimi- bolnãvicioasã. toare agilitate Dedicaþie de la Herberto Helder pe Eseul despre Murilo Mendes, scris dupã ºi paradoxalã volumul Poesia toda, Lisabona: Assírio e Alvim, 1981: ‘Pentru Marian Papahagi, cu moartea autorului, stã mãrturie despre interesul pe uºurinþã, în pro- o îmbrãþiºare, cu cea mai vie simpatie ºi care opera acestui scriitor brazilian l-a trezit mereu zele volumului, cu mulþumirile lui Herberto Helder. penei vii ºi inteligente a lui Marian Papahagi. Mort capacitatea Lisabona, 5. Sept. 81’. la Lisabona în 1975, Murilo Mendes este aforismului de a se transforma în erudiþie densã, înmormântat la cimitirul de la Prazeres (plãceri în deloc supãrãtoare, a metaforei de a descrie ºi a portughezã, cuvânt bizar – sau poate nu – pentru descripþiei de a simboliza, a discursului cotidian de un cimitir), dar acest motiv nu face din el din pãcate a se transforma în poezie ºi a prozei de a deveni un autor foarte cunoscut de publicul portughez, în poem. Aceastã ultimã carte a poetului le rezumã în afara poate a câtorva cercuri universitare. Marian fond pe toate, pentru cã le presupune. Subtilitatea Papahagi a sesizat de la început în poemele lui limbajului, conceptist în cel mai poetic mod cu Murilo Mendes mesajul lor revoluþionar. Contrar putinþã ºi scãpãrãtor, dã o nedezminþitã dovadã de eseului despre Pessoa, în cele din urmã mai tinereþea spiritului ce prezideazã aceste ultime specific, cel despre Murilo Mendes analizeazã în scrieri ale lui Murilo Mendes.” detaliu toate fazele operei autorului ºi pune în chip Interesul lui Marian Papahagi pentru opera lui natural accentul ºi pe modernism sau pe Murilo Mendes nu s-a estompat niciodatã. Astfel avangardã. În acest ultim registru, trebuie sã ideile enunþate în Exerciþiile de lecturã vor fi reluate spunem cã în Brazilia aceste miºcãri nu au apãrut ºi amplificate în prefaþa însoþind antologia de poeme decât în 1922, cu ocazia Sãptãmânii de Artã ale lui Mendes pe care Marian Papahagi a publicat-o Modernã, deci cu o considerabilã întârziere faþã de la Bucureºti în 1982, intitulatã Metamorfozele, titlu 13 al uneia din cãrþile poetului brazilian. De data aproape ºapte sute de pagini. Traducerea acestei aceasta, criticul nostru nu uitã sã ne aducã aminte cãrþi este o mãrturie în plus a enormului de natura vizionarã a câtorva poeme de-ale lui profesionalism al criticului nostru care, dincolo de Murilo Mendes, mergând pânã la a-l cita pe Arthur munca lui cotidianã de profesor ºi scriitor, gãsea Rimbaud ca unul din antecesorii literari ai poetului timpul sã întreprindã o lucrare atât de giganticã. modernist brazilian. Aceastã apropiere între cei Vocea lui Marian Papahagi s-a stins cu zece doi scriitori poate fi interpretatã în lumina filozofiei ani în urmã. Nu putem bineînþeles decât sã critice a lui Marian Papahagi, care viza de obicei regretãm cã un spirit atât de alert, de inteligent ºi sã stabileascã, de îndatã ce era posibil, filiaþii între de curtenitor ne-a pãrãsit la numai cincizeci de ani. diferiþi autori. Doar un critic erudit ºi subtil ca Marian Totuºi, amintirea sa – amintirea, trebuie s-o Papahagi era în mãsurã sã recurgã la corelaþii de spunem, a unui mare european ºi a unui om de o asemenea profunzime. Prefaþa volumului de culturã cosmopolitã – e mereu vie printre noi, printre traduceri apare ca eseu într-o carte ulterioarã, cei care l-au cunoscut ºi cei care n-au avut aceastã Critica de atelier, publicatã în anul urmãtor la fericire, dar care, subjugaþi de vraja scrierilor, Cartea Româneascã, alãturi de studii despre alþi contribuie la pãstrarea moºtenirii sale. autori de predilecþie ai lui Marian Papahagi, ca Aº vrea sã aduc aminte, pentru a încheia, o Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale, Umberto frazã a marelui scriitor rus Varlam ªalamov, autor Saba sau Luis de Góngora. Acest lucru semnificã al magnificelor Povestiri de la Kolyma, victimã a importanþa acordatã de Papahagi lui Murilo unui regim totalitar, ºi care în clipele de disperare Mendes. va fi gãsit refugiu în cãrþi sau în memoria cãrþilor: Entuziasmul criticului ºi voinþa sa de a-ºi „Cãrþile sunt ceea ce avem mai bun în aceastã dezvãlui descoperirile l-au condus sã se intereseze viaþã, sunt nemurirea noastrã.” Fie ca exemplul continuu de literaturile de limbã portughezã. A mai ºi cãrþile lui Marian Papahagi sã-i asigure tradus poeþi importanþi ca Herberto Helder ºi nemurirea. Eugénio de Andrade ºi a publicat studii ºi articole Traducere din limba francezã despre alþi autori în reviste literare româneºti. Ioan Pop-Curºeu În 1986, dupã o serie de vicisitudini – drepturi 1 Carlos Drummond de Andrade a publicat în 1977 o carte, de autor ºi alte probleme – a apãrut în sfârºit la Discursos de Primavera e algumas sombras (Discurs despre Editura Univers din Bucureºti eseul Literatura primãvarã ºi alte umbre), unde se poate gãsi un poem intitulat brazilianã (Letteratura brasiliana în versiunea Murilo Mendes hoje/amanhã (Murilo Mendes astãzi/mâine). Curios, în acest poem de omagiu lui Mendes, Drummond de Andrade originalã italianã), scris de Luciana Stegagno- reproduce ºi versuri de Ungaretti, toþi trei fiind poeþi studiaþi ºi traduºi Picchio ºi tradus de Marian Papahagi, un eseu de de Marian Papahagi.

Corecturã de Marian Papahagi pentru Magnificat (Fernando Pessoa / Alvaro de Campos), apãrutã în Secolul 20, 334-336,1991

14 Pâlpâiri afective Simion Doru Cristea Colocviul dedicat lui Marian este poetul nostru naþional ºi comentând diverse Papahagi de cãtre ICR Lisabona a texte eminesciene. Nu pot uita spiritul „echinoxist” oferit publicului din capitala de care era animatã Ioana Em. Petrescu la cursul portughezã încã o oportunitate de a ei opþional de poeticã, atunci când polemiza cu face cunoºtinþã cu reprezentanþi de colegul de generaþie Mircea Borcilã. Acesta elitã ai vieþii academice române. Cu promova în poeticã teoria coºerianã a situãrii aceastã ocazie, mi s-a pãrut firesc limbajului verbal la baza întregii manifestãri umane. sã-mi las inima sã vorbeascã, Pentru distinsa eminescoloagã, cuvântul vãzut în evocând atmosfera Almei Mater Napocensis. complexitatea sa semanticã constituia un stadiu În Portugalia, prin tradiþie, Coimbra are aureola mai avansat, la care se ajungea pornind de la ºi prestigiul ei academic, aºa cum în România Clujul ºi-a conturat profilul sãu universitar multisecular. Eleganþa, distincþia apolinicã ºi cãldura umanã a comunicãrilor prezentate la sala de conferinþe a ICRL ºi la Facultatea de Litere a Universitãþii din Lisabona relevã personalitatea unui profesor din galeria marilor învãþaþi clujeni, în descendenþa unor personalitãþi precum Victor Babeº, Sextil Puºcariu, János Bolyai, Alexandru Borza, Constantin Daicoviciu, Vasile Bogrea, Lucian Blaga (pe care l-am sãrbãtorit anul trecut tot aici, sub aceeaºi egidã). Constelaþia cãreia îi aparþine sãrbãtoritul nostru a fost mereu menþionatã în aceste zile dar numai ca titlu generic, fãrã a se insista asupra reprezentanþilor ei. Este vorba de pleiada de aur a universitarilor clujeni, care în 1968 întemeiaserã revista ºi cenaclul studenþesc Echinox. În acea perioadã de deschidere, ei fuseserã tinerii plini de elan ºi creativitate, cu un rafinat simþ critic, capabili sã fondeze o instituþie de referinþã. În acel mediu intelectual fertil s-a format o generaþie de literaþi ºi profesori universitari de înaltã þinutã, din rândul cãrora au participat la Colocviul Papahagi din mai 2009 domnul profesor universitar, scriitor, critic ºi istoric literar Ion Pop ºi poetul, traducãtorul, Adrian Popescu, redactorul ºef al revistei Steaua. Cel puþin pentru generaþia mea, atmosfera de la Facultatea de Litere din Cluj nu poate fi conceputã în afara prezenþelor „echinoxiale” – acei prieteni ai lui Marian Papahagi, care meritã elogiaþi pentru Prima paginã dintr-un proiect manuscris al unei antologii a poeziei portugheze, redactat în 1983. În ciuda numãrului contribuþia lor la creºterea multor generaþii de important de texte deja traduse ºi publicate pânã la acea datã de studenþi, în beneficiul culturii. Iniþiez arpegiul Marian Papahagi, volumul nu a fost realizat. amintirilor cu doamna profesoarã universitarã Ioana Em. Petrescu. Ea rãmâne vie în conºtiinþa celor elemente ontologice originare. Dânsa cãuta originile ce iubesc ºi cultivã literatura românã, ca o revelare creaþiei artistice în ritmul cosmic identificat în opera a miracolelor eminesciene printr-o interpretare lui Constantin Brâncuºi, în teoria lui Albert Einstein coerentã, edificatã din interiorul operei marelui poet. ºi în alte domenii, raportându-le la autori de mare Cu siguranþã, mulþi am reuºit „sã-l vedem” pe diversitate, precum Edgar Allan Poe, Alexandru Eminescu, prezent haric în toatã splendoarea sa, Macedonski, Ezra Pound, Ion Barbu ºi alþii. graþie magistrei noastre. Apoi, ajunºi cu timpul în Teorticianul literar Mircea Borcilã îºi asumase diverse locuri din lume, am ºtiut sã-l prezentãm ºi încã de tânãr atitudinea coºerianã, înþelegând cã altora, continuând discursul cald al doamnei limba în esenþa sa nu este un produs ci un proces profesoare. Astfel am procedat ºi în þara din continuu de creaþie, conceptualizat prin enérgeia extremul occident al Europei explicând limbajului, ce îi aparþine acestuia ºi totodatã îl portughezilor, în repetate rânduri, de ce Eminescu transcende. În interpretãrile sale, dl. Borcilã nu 15 extrapola realitãþile estetice, respectând riguros primul rând, este pãstrarea demnitãþii umane în specificul operei de artã. Cursul sãu de „poeticã oficierea actului de culturã. A iniþiat, împreunã cu americanã”, þinut facultativ la Facultatea de Litere, soþia sa, profesoara Ioana Em. Petrescu, ºi cu pornea de la zero în investigarea fenomenului literar, profesorii Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Vlad, definind poetic literatura ºi, menþinând conceptele Vasile Fanache, Mircea Borcilã º.a., Cercul de coºeriene, promova generativismul semantic. Din Literaturã al Facultãþii de Litere, cu benefice efecte punctul meu de vedere, profesorul Mircea Borcilã asupra vieþii academice a Clujului. este cel mai apropiat ca formaþie de profesorul La seminarul sãu de esteticã, profesorul Marian Papahagi, fiind lingvist, literat, critic ºi istoric Mircea Muthu ne cucerea prin logica demonstraþiilor cultural. sale perfecte, poate prea perfecte... Oricum, încã Profesorul Ion Pop a onorat în mod prodigios din primul meu an de studii, domnia sa reuºise sã acest Colocviu, prezentând la fiecare sesiune câte îmi deschidã ochii asupra importanþei miºcãrilor de o comunicare, atât în limba francezã, cât ºi în avangardã, ale cãror experimente depãºeau italianã. Dânsul, care a deþinut de-a lungul timpului simplul protest estetic. Spiritul echinoxist este continuat ºi astãzi – nu doar de însãºi revista ca atare – ci ºi de majoritatea foºtilor echinoxiºti, în diversele domenii ale vieþii intelectuale unde activeazã. În cadrul miºcãrii studenþeºti intrate în istoria noastrã culturalã sub acest nume, Marian Papahagi deþinuse un loc central, fiind naºul ºi pontiful selecþiei valorice a Echinox-ului. Spre deosebire de majoritatea colegilor sãi, el era un lingvist care scria ºi criticã literarã, era poet ºi traducea din diverse limbi. Înconjurat de cei plini de avânt, el menþinea poziþia de echilibru ºi seriozitate maximã a actului cultural, asumându-ºi deplin responsabilitatea cuvântului scris, care înainte de a ajunge la cenzurã era deja purificat. Orice discuþie cu maestrul Marian Papahagi era o încântare. Te fãcea sã te simþi în faþa unei adevãrate enciclopedii vii, în permanent contact cu alte culturi. Spre deosebire de cei care practicau critica literarã ca îndeletnicire colateralã, el era criticul din oficiu al publicaþiei. Prima întâlnire cu viitorii profesori de la facultate stã sub semnul Minervei. Dupã 1980, elev la Liceul „Ady-ªincai”, frecventam Biblioteca Academiei. Acolo, la sala de lecturã de la primul etaj ne întâmpina custodele, doamna Elena Lupu. Pe raftul liber (ceea ce însemna doi pereþi întregi În 1982, Marian Papahagi propune editurii Dacia o antologie de salã) gãseam, frumos aranjate la sectorul „criticã bilingvã cuprinzând circa cincizeci de poeme ale lui Jorge de literarã”, cãrþile scrise de Marian Papahagi, Ion Pop, Sena, însoþite de un studiu introductiv ºi de interviul acordat de Liviu Petrescu, Ioana Em. Petrescu, Ion Vartic, Ion acesta în 1972. Din nefericire, acest volum nu a apãrut, deºi traducerile se pãstreazã în manuscris. Vlad. Ajunsesem sã ne familiarizãm cu ele, în urma atâtor citiri ºi recitiri. Trecând anii ºi devenind importante funcþii, atât în cadrul Facultãþii de Litere, studenþi, întâlnirea în viaþa realã cu autorii acelor cât ºi la nivelul Universitãþii clujene ºi al Institutului monumente care ne fascinaserã ni se pãrea Cultural Român din Paris, a pãstrat permanent neverosimilã. Noi, junii învãþãcei, eram timizi, atenþi contactul cu catedra, asemenea lui Marian sã nu greºim vreo formulare, orgolioºi cã suntem Papahagi. Domnia sa rãmâne în conºtiinþa foºtilor bãgaþi în seamã. sãi studenþi prin rafinamentul ºi eleganþa interpretãrii Intelectualii portughezi l-au cunoscut pe textelor blagiene, deschizându-ne cãi nebãnuite profesorul român Scarlat Lambrino, pe care unii spre investigarea aprofundatã a identitãþii eului liric l-au avut profesor de epigrafie sau limbi romanice. blagian. Îl amintesc aici, pentru a avea un termen de Spiritul olimpian al profesorului universitar Liviu comparaþie în înþelegerea formaþiei intelectuale a Petrescu, pe care l-am avut îndrumãtor de an, intrã profesorului Marian Papahagi, ca romanist ce în aceastã galerie echinoxistã formativã. La vorbea fluent ºi expresiv limba portughezã captivantul sãu curs de literaturã comparatã ne (domeniu în care s-a perfecþionat ºi graþie a douã îndruma lectura spre identificarea amprentei burse de studiu, prima în 1969 la Lisabona ºi cea stilistice a diverºilor autori ai literaturii lumii, de la de a doua în 1970 la Coimbra). Mai apoi a diseminat 16 Homer la Ezra Pound. Ceea ce ne-a transmis, în valorile culturii portugheze în Italia ºi în România, prin traduceri, texte critice sau de istorie a culturii. cu preocupãri filosofice, nu doar lingvistice, fiind În cadrul Catedrei de Romanisticã a Facultãþii de apreciatã de filosoful Constantin Noica. Litere din Cluj, Papahagi preda limba, cultura ºi Mulþi participanþi români la acest Colocviu îºi civilizaþia italianã, pe care le cunoºtea pânã la amintesc, desigur, comportamentul exemplar al detaliu, nu numai din cãrþi ºi studii, ci din propria-i profesorului Marian Papahagi. Dincolo de frustrãrile experienþã de viaþã ºi studiu la Roma. Fire personale pe care le exhibã anumite persoane în expansivã, îºi seducea auditoriul prin forþa evocãrii presã, vreau sã evoc omul deschis, bun, extrem vii a celor relatate. Cultura prindea viaþã sub ochii de dinamic în tot ceea ce fãcea. Vãzând ascultãtorilor. Adeseori, Marian Papahagi era privit dactilogramele cu corecturile lui Marian Papahagi ca un „geniu” ce-ºi uimea colegii ºi studenþii prin aduse de cãtre Adrian Papahagi spre a-ºi ilustra anvergura cunoºtinþelor, dar mai ales prin spiritul comunicãrile, mi-am amintit de perioada când exista de profunzime în interpretarea realitãþile culturale, obligativitatea de a prezenta la miliþie amprenta sustrãgându-se ingerinþelor ideologice ale timpului. maºinii de scris, pentru a identifica autorii textelor Când se întâlnea pe coridoarele facultãþii cu colegul ce circulau în samizdat. Dupã „Revoluþia din 1989”, Teodor Boºca (autorul admirabilei Antologii de cumpãrându-ºi un ordinator Machintosh, profesorul poezie a trubadurilor provensali), a cãrui þinutã ne ºi laptopul deveniserã de nedespãrþit. În sala de amintea generaþia trecutã a profesorilor de elitã, aºteptare de la aeroport, la bibliotecã, în cabinet, la conversau în italianã, ca un refugiu al libertãþii examene ºi cursuri, domnul profesor scria mereu. spiritului umanist în vremi de prigoanã. Profesoara Cum ºtia multe, vorbea foarte repede dorind sã universitarã Elena Ardeleanu, traducãtoare spunã parcã totul dintr-o suflare. Era o enciclopedie împreunã cu Eugenia Bojoga a Introducerii în deschisã tuturor, cu bunãtate ºi simplitate. Nu era Lingvisticã de Eugeniu Coºeriu, publicatã de dificil sã-l abordeze cineva dacã dorea sã afle ceva, Marian Papahagi la Editura pe care o înfiinþase, vreo trimitere bibliograficã, vreo clarificare „Echinox”, era apreciatã de acesta, iar ea, la rândul etimologicã sau vreo expresie idiomaticã. Cereai ei, îºi idolatriza colegul. Profesoara universitarã o trimitere ºi primeai mult mai mult, o listã Frieda Edelstein de la catedra de sintaxã istoricã a bibliograficã, oferitã cu bucuria celui care poate limbii latine, o rafinatã cunoscãtoare a realitãþilor ajuta, mergând pânã la indicarea bibliotecilor unde antice, renascentiste, moderne ºi contemporane ale se aflau acele studii. Italiei, ajunsã la vârsta senectuþii, întinerea ori de câte În final, vreau sã-l felicit pe conferenþiarul ori se întâlnea cu profesorul Marian Papahagi, trãind universitar Virgil Mihaiu, directorul Institutului momente de elevatã delectare spiritualã. Amândoi Cultural Român din Lisabona, pentru inspiraþia avutã se completau reciproc, evocând variate aspecte de a organiza acest colocviu dedicat memoriei lingvistice, literare ºi culturale. Din punct de vedere colegului sãu echinoxist ºi pentru sacrificiile fãcute temperamental, foarte asemãnãtoare lui Marian întru depãºirea efectelor nocive ale actualei crize Papahagi îmi pãrea a fi iubita noastrã profesoarã financiare. Evenimentul relevã, încã o datã, Elena Popescu. Ea fãcea parte din rândul colegilor importanþa Institutului Cultural Român în promovarea culturii române autentice.

Prima publicaþie, timidã, a lui Marian Papahagi privitoare la spaþiul luso-brazilian. Douã recenzii pu- blicate în Echinox 1,nr.10, 1969, ºi semnate cu pseu- donimul Marian Dumitru.

17 NOICA Homo europaeus,

ANTIN ,

o reflectie) )) nicasiana)) asupra CONST culturii europene Cãtãlin Buciumeanu

CENTENAR În anul o stare de spirit în care logica – Noica probeazã relevanþa 1988 la Editura Kriterion, apare înþeleasã ca atitudine intelectualã construcþiei sale ontologice ºi nu în limba germanã, în traducerea – ºi viaþa sunt într-o continuã doar atât. În orice ontologie am lui Georg Scherg, ultima carte a întrepãtrundere. Ca orice mare cãuta sensul, vorbeºte vocea lui Constantin Noica – De gânditor aflat în spaþiul unei Fiinþei, cu toate articulaþiile ei. Dar dignitate Europae. Cunoscutã în reflecþii mai largi, despre lume ºi pentru Noica nu Fiinþa pare sã fie limba românã sub titlul Modelul sensul ei, Constantin Noica nu ultima frontierã în orizontul cãreia cultural european (Humanitas, face excepþie de la aceastã toatea celelalte pãlesc în Bucureºti, 1993), cartea lui regulã. Plonjând în propriile sale demnitatea lor ontologicã. La Noica este o reflecþie filozoficã neliniºti, adâncind propria sa celãlalt capãt al drumului, opus asupra culturii europene for- interogaþie, Noica aflã însãºi Fiinþei, stã individualul. Cãtre el mulatã cu diverse ocazii între anii esenþa filozofiei – sedus de o îºi va îndrepta Constantin Noica 1986 ºi 1987 în reviste precum idee, în cucerirea ei nu eºti reflectoarele gândirii. Ramuri, România Literarã ºi nicodatã singur – regãseºti Aflat într-un cerc de prieteni la Vatra Româneascã. întotdeuna cãile altora. El Pãltiniº, acolo unde comoþia De ce simte Constantin Noica urmãreºte povestea fiinþei acolo istoriei nu mai însemna mare nevoia unei reflecþii asupra culturii unde ea s-a spus în mod lucru, Noica declara: „ªtiþi cã europene, când încã mai avea exemplar, cãci de n-ar fi fost nu obsesia mea este de a reabilita vreme sã încheie, printr-un tratat s-ar fi povestit. ªi unde oare s-a individualul, dar nu ca individual de logicã, articulaþiile unei spus mai bine povestea fiinþei stingher, ci ca individual investit ontologii redutabile? Ce resort dacã nu în Dialogurile lui Platon de puterea generalului“. Despre l-a fãcut pe acest filozof sã ºi Metafizica lui Aristotel, în ce individual sã fie oare vorba? pãrãseascã poziþia unor Confesiunile Fericitului Augustin Nu cumva despre individualul consideraþii lucide cu privire la ori în Summa Sfântului Toma, în uman – iar la limitã, de ce nu – sintaxa aventurii individualului în Leibnitz ori Descartes, Kant sau chiar despre homo europaeus? orizontul fiinþei, pentru a perora, Hegel – adicã nici mai mult nici Strivit de cele trei puteri anonime: în cu totul alt orizont, pe teme mai puþin decât în cultura natura, istoria ºi masele, secunde de antropologie europeanã. individualului nu-i rãmâne decât culturalã? În fond, de ce meritã Ca atare, meditaþia noicianã un destin copleºitor. Aºa încât tot sã vorbeºti despre spectacolul nici nu putea începe, nici nu efortul sãu mental, întreg culturii europene când eºti la un putea sfârºi fãrã sã fi întreprins eºafodajul ideilor sale se înalþã ca pas de a face cu putinþã ceva nou un proces de intenþie culturii un rãspuns la întrebarea: „ce poþi pe scena gândirii? europene. Fãrã aceastã sã faci atunci când totul în jurul Dar este oare atât de departe confruntare cu marile spirite, fãrã tãu se destramã?” – Constantin Noica – în o evaluare profundã a Culturã – va spune Noica. cugetarea sa despre sufletul conceptelor fondatoare, Singura formã de a lupta cu Europei de o încheiere metamorfoza interioarã, pe care destinul este sã dai un sens, sã satisfãcãtoare a Ontologiei sale? autorul nostru a suferit-o, n-ar fi dai o direcþie cãutãrilor tale, sã te Sã fie cumva devenirea întru fost posibilã – aºa cum o va lãºi pãtruns, structurat de acea fiinþã o replicã insularã la o spune chiar el: „Dacã nu eºti un idee din interior pânã în momentul problematicã fãrã racord ºi fãrã individual-general, nu eºti nimic; în care ajungi cu toatã fiinþa ta sã precedent în toatã istoria gândirii, te preia statistica”. Prin urmare, întruchipezi însãºi ideea, sã devii un rãspuns la o întrebare demersul sãu din primele una cu ea, sã devii regulã. Cãci niciodatã formulatã? momente devine cu atât mai omul nu e simplu om, (un) simplu Existã, de la Hegel încoace, necesar spre finalul reflecþiei sine. De la început conºtiinþa în filozofie o lecþie care este când, desfãºurând resortul omului e întru ceva, deci dincolo 18 însãºi istoria filozofiei, altfel spus, întemeierii modelului european, de sine. Substanþa relaþiei dintre Bunãoarã dintre toate culturile anume – le dã un sens tuturor individual ºi idealul sãu este numai una a fost capabilã de a celorlalte, le aglutineazã însãºi alegerea. se ridica deasupra statisticii. strângându-le laolaltã. Ceea ce Constatin Noica ºtie foarte Doar una a fost capabilã sã dea configureazã din interior variaþiile bine cã: „Avem în noi un principiu arhetipul, „a educat ºi educã în celorlalte culturi vine tocmai din al ordinii ºi al ordonãrii – (care continuare tot globul, dupã cum esenþa culturii europene. ªi ce este) spiritul –, dar (pe care) nu tot ea a descoperit restul lumii, este acest ceva care vine ºtim sau nu vrem sã-l folosim. iar nu restul lumii pe ea. Mai mult dinspre Europa? Omenirea ar putea fi reformatã încã: nu numai civilizaþia, ci chiar Modul în care s-a aºezat în dacã schimbarea ar începe de la cultura ei educã dinãuntru alte faþa istoriei, felul în care a elementul edificiului, de la lumi ºi rase... Misterul ei este de soluþionat anumite conflicte, calitatea cãrãmizii, aºadar de la a nu avea mister, deci închidere întrebãri, neliniºti. edificarea individului – (prin în sine, aºa cum au dovedit cã „Nu e semnificativ (oare, n.a.), culturã)”. Fiindcã individualul, au culturile mai împlinite din pentru spiritul european, faptul cã omul, nu este de la sine înzestrat trecut, chiar grecii, cu unele nu se sperie de eºecuri? Ca în cu înþelesul fiinþei, el nu oracole ºi “mistere” ale lor.” Biblie, unde cu înþelepciune a fost rînduieºte lucrurile la locul lor ºi Când Noica se decide sã facã integrat Ecleziastul, care pãrea nici nu le duce la împlinire, în chip o radiografie condiþiilor de sã zãdãrniceascã totul, dar lãsa obiºnuit. Doar prin culturã capãtã posibilitate a existenþei culturii intact totul, aºa au venit acum un învestirea de a deosebi în sînul realitãþii ºi de a rândui ceea ce a vãzut. Cultura însã nu are nici ea aceastã virtute pãnã la capãt, dacã nu e susþinutã de o conºtiinþã filozoficã. Dupã cum omul se pierde, fãrã sprijinul culturii, în meandrele firii sau în devenirea oarbã a vieþii istorice, cultura se pierde ºi ea în diversul materialului sau al sensurilor ei, dacã nu capãtã, printr-o conºtiinþã filozoficã, învestirea de a ridica lucrurile la prototipurile sau fiinþa lor proprie. Teoretizând virtuþile culturii, Constantin Noica circumscrie realitatea dinamicã a proximitãþii. Între noi ºi visele noastre, între ceea ce suntem ºi ceea ce vrem sã realizãm cu propria fiinþã, stau alegerile pe care le facem. Felul în care alegem – aºezându-ne în câmpul fecund al unei idei, ceea ce punem în joc pentru a atinge orizontul complice al unui general, ridicându-ne la puterea europene, întrebarea pe care ºi- Nietzsche ºi dupã el alþii, care generalului cu puterea generalului o pune în fel ºi chip este cum a sã-ºi închipuie cã dinamiteazã – face posibilã trecerea de la reuºit o culturã ca cea europeanã lumea cu adevãrurile tunate de treapta simplei deveniri la treapta sã facã faþã istoriei? Cum de-a ei. Iar lumea le-a rãspuns liniºtit: devenirii întru fiinþã. Proiectate de izbutit sã supravieþuiascã che bella voce!” Noica într-o manierã augus- suprimând orice stigmat al unei Dar întrebarea cu care Noica tinianã, elecþiunile noastre sunt în viitoare morþi? proiecteazã cultura europeanã acelaºi timp o invitaþie fãcutã Capabilã de o diseminare pe fundalul ontologiei sale nouã de ideea sub care vrem sã profundã la nivel global, cultura sondeazã un alt tip de adâncime. zãbovim. Aºa încât între noi ºi europeanã face din modelul sãu Cu aceastã întrebare ºi idealul proiectat se creeazã o unul demn de urmat, pe baza rãspunsul care o însoþeºte – tensiune, un spaþiu ce ne este felului ei de-a fi. Cã nu se poate autorul nostru – deschide cu deopotrivã mediu ºi mediator. îmbolnãvi de senectute – fiind în adevãrat drumul cãtre ceea ce Vehicolul ce serveºte parcurgerii condiþia izvorului – ne spune doreºte sã demonstreze ºi distanþei dintre proiect ºi foarte mult despre nivelul anume cã existã o cheie materializarea lui este însãºi pulsaþiei ei ontologice. Într-o lume paradoxalã între douã nivele – cultura. þesutã din generaluri – unul ontic ºi ontologic – de natura 19 închiderii care se deschide. altfel antinomiile lui Kant rãmân sufletul Europei. Ea sunã cam aºa: îngheþate în contradicþiile lor, în Acolo unde numele lui Cezar, Ce anume opune cultura timp ce paradoxele de atunci au Gaius, Traian ºi Vergiliu, acolo europeanã la o aºezare faþã în impus drept adevãr contradicþia unde numele lui Moise, acolo faþã cu celelalte culturi? vie, tensiunea aceea spiritualã unde numele lui Aristotel, Platon Patru însuºiri dominante – va care, desacralizatã pânã la urmã, ºi Euclid au o semnificaþie ºi o spune Noica. avea sã facã posibilã ºi sã dea autoritate simultanã, acolo este În primul rând o supra- un sens culturii europene”. Ce Europa. structurã – adicã schimbarea este ce nu vãd cei care îl vãd pe Afirmaþia lui Valéry e remar- raportului dintre om ºi naturã în cel ce vede totul? – a lui Grigorie cabilã prin sugestia pe care ne-o favoarea celui dintâi. Aceastã cel Mare a primit un rãspuns face la nivelul perceperii lui homo polarizare asimetricã s-a împotriva oricãrui gnosticism europaeus ca distinct în orizontul petrecut cu ajutorul excepþiilor incapabil sã înþeleagã cum pot global. Omul Europei nu se ce-au pretins nu sã largeascã trei sã fie una. S-a decretat – defineºte prin rasã, nici prin sau sã extindã regula, ci chiar s-o dincolo de orice dubiu – cã trei limbã, nici prin obiceiuri, ci prin rãstoarne pentru a o supune. sunt efectiv una. cultura sa, prin sufletul sãu. Or Astãzi, totul poate fi desfãcut ºi În al treilea rând o superioarã sufletul sãu este acolo unde-i refãcut de om, de parcã omul ar organizare ºtiinþificã ºi tehnicã de sunt ºi reperele. Purtãtor al unor fi apãrut în vederea lucrurilor, în viaþã, cu lãrgirea existenþei ºi mãrci culturale indelebile, homo loc ca lucrurile sã fie rânduite în cunoaºterii proprii prin istorie. europaeus s-a aflat mereu în vederea sa. „Dacã istoria însãºi ªi nu în ultimul rând orizontul orizontul marilor teme. Intro- nu mai este “gândul lui Dum- deschis, ca o limitaþie care nu iectând ceea ce-i era la început nezeu pe pãmântul oamenilor”, limiteazã, pânã la ieºirea prin intim-strãin individualului nostru cum spunea Bossuet, ea a creaþii din timpul istoric. Sensul i-a fost rescris însuºi codul devenit cu siguranþã “gândul oricãrui act creator este de a genezei sale sprituale. Aflatã omului pe pãmântul bunului suprima pe de o parte limita, iar între om ºi aspiraþiile sale, cultura Dumnezeu”.” pe de altã parte distanþa dintre s-a dovedit proteicã – un În al doilea rând o cunoaºtere locul în care se aflã creatorul ºi adevãrat pat germinativ – un raþionalã, capabilã sã preia cu punctul zenital al veºniciei mediu în care nu ºtii cine dã ºi sine în sine ºi ceea ce-i este creaþiei sale. Opera închide cine primeºte, un mediu cãruia i funciar diferit – în speþã orizontul temporal al omului, se potriveºte orice lege ºi nici iraþionalul. Alteritatea recuperatã desfiinþând timpul curgãtor dar una. în cadrul sistemului, fãrã rest, nu mistuitor, pentru a face loc De aceea, când un spiritual mai poartã chipul strãinului, al eternitãþii. Orice creaþie o reface om de ºtiinþã englez traducea lipsei de structurã ci chiar marca pe cea originarã – a lumii. astfel cele trei principii ale fecunditãþii. Dacã ar trebui sã Pesemne cã aici – între termodinamicii: rezumãm noutatea europeanã, culturã ºi individual – în spaþiul 1. Nu se poate câºtiga faþã de lumea greacã ºi alte lumi, acesta strâmt dintre a fi sau a nu (principiul conservãrii), atunci s-ar putea spune cã ea þine fi în orizontul unei Idei – se joacã 2. Pierdem sigur (principiul de înþelesul ce se dã infinitului. soarta civilizaþiei ºi a mântuirii entropiei), Pentru antici sau alte culturi finitul omului. În felul sãu Homo 3. Nu se poate ieºi din joc, îmbrãca haina justã a raþiunii iar europaeus este un individual Replica potrivitã, din infinitul dezordonata expresie a scãpat de sub destin, un perspectiva ºtiinþelor omului, a iraþionalului. Pentru homo individual sãrit din statisticã, un culturii, a momentului, ar fi: europaeus însã aceastã nobil cronofag transfigurând 1. Nu putem decât câºtiga proiecþie este fundamental infinitul dintr-o posturã inertã într- (trecând în timpul creaþiei), rãsturnatã – infinitul este cel care una dinamicã. Cu infinitatea în 2. Nu avem nimic de se dovedeºte raþional, fiindcã are devenire – spune Noica – se face pierdut, o regulã de formare. artã, ºtiinþã, filozofie. Însã arta, 3. Meritã sã încercãm (sã Dar poate cea mai expresivã ºtiinþa, filozofia nu sunt nici mai jucãm acest meci între imagine asupra complexitãþii mult nici mai puþin decât niºte determinismul orb ºi destinul luptei omului cu realul – ne capsule de timp îndelung personal). sugereazã Noica – este elaborate, sunt argumente Este în aceste trei principii din speculaþia Rãsãritului. „Anti- împotriva deteminismului tem- urmã – ne spune Noica – o nomiile lui Kant sau paradoxele poral, pentru a nu cãdea în jalea termodinamicã a spiritului, o logicii matematice de astãzi sunt de a fi muritor ºi prin aceasta ipostaziere clarã a culturii europene anemice ºi sunt inocenþa într-o profundã iresponsabilitate. în istorie. Singurul mod în care se speculativã însãºi, faþã de Reflectând lucid asupra poate pierde acest meci este – sã paradoxele care s-au pus în joc interogaþiei: Ce înseamnã sã fii nu-l mai joci. atunci la Niceea (în 325) si ceea european?, Paul Valéry cir- ce a urmat dupã ea (pânã în 787 cumscrie, plin de rafinament, dar 20 – ºase concilii ecumenice). De cu un extraordinar realism, ª AUREL RÃU DOI OFITERI,

Dupã un raid al maºinii decapotabile, verzi, învecinate sãseºti. pe la casele mai rãsãrite, de la drum, ofiþerul Pe bãtrân, “der Alte”, care nu se arãtase tânãr a revenit, “Gut, Mama!”, a tras în grabã dintru-nceput, l-au primit în aceastã bunã în faþa porþii ºi a început sã descarce câteva dispoziþie, aºezaþi dupã masã, în camera de lãzi de carton, cutii de metal, valize de piele, oaspeþi, cu niºte hãrþi întinse în faþã, scoase din semn cã încartiruirea va fi aici, o casã cu mai tãºti lucioase, ca pentru hotãrârea unui atac. multe odãi; ºi camioanele, cuhniile, tunurile, Salutul “Guten Abend!” i-a impresionat plãcut, tancurile proþãpite prin toate rãscrucile îºi ca ºi alura lui de bãrbat robust la cei 64 de ani, opriserã uruitul, grohãitul, borborositul, ca la care a fãcut azi clãi, în cãmaºa-i albã sugrumatã un ordin, cu apa în radiatoare încã fierbând, peste mijloc de un chimir lat, ºi o expresie când cei doi ofiþeri superiori, mai vârstnici, îºi hotãrâtã, o frunte puternic articulatã, cu pãrul fãcurã apariþia, depuºi de o altã maºinã, luxoasã, tuns scurt, roman, sub clopul de paie. Intuiserã, drept la trepte. Moment solemn, realizat pânã recunoscurã pe loc fosta cãtanã împãrãteascã ºi de orãtãnii, care dupã un zbor scurt, cu ºi îl poftirã de-ndatã sã ia loc lângã ei, cu ei, cotcodãcit ºi pierderi de pene, se aliniaserã acceptând amândoi, strict formal, oferta de un puþin mai în spate, pregãtite ºi ele parcã pentru ºnaps, un pahar de þuicã, a gazdei, ºi reþinându- o noapte disciplinatã, germanã. l cu bonomie la cina lor, pe care le-o pregãti o Feþele îngrijite, bãrbierite, pomãdate, ordonanþã cu paºi de aer, din bucate reci, miºcãrile lor degajau relaxare ºi un fel de ºuncã, ºvaiþer, niºte conservã de carne ce-þi satisfacþie, eleganþa hainelor, dintr-un postav topea limba ca-n primul rãzboi mondial - la care mai mãtãsos, gri, ºi a gesturilor era în legãturã se asociarã nimerit câteva zarzavaturi aduse de cu gradul, seara putea cãdea, fiindcã în câmpuri fiica lui, mamã a mai mulþi copii, respectiv ceapã ziua fusese bunã, de seceriº, lumea care se verde, ridichi cu coajã vineþie, ºi câteva roºii, întorcea pe la case obositã, femei din Alecsandi pãrãdaise, dolofane, pe o farfurie cu abþibild ºi Bãncilã mai ales, cãci bãrbaþii lipseau, reprezentând doi grãniceri cu puºti lungi pe reconforta ºi ea cu un aer bucolic, apreciat dupã umeri - dar mai ales tratându-l cu vinul lor de trecerea munþilor, care trebuie sã se fi consumat Rin care parcã se arcuia, licoros, auriu, la gura timp de o zi întreagã, fãrã peripeþii. Fuseserã paharelor. lãsate în urmã satele bucovinene, cu grãdini ca Se estompaserã, se risipiserã repede poeni, largi, bordate de garduri din rãzlogi, pari distanþe, dintre medii sociale ºi epoci, dispuºi orizontal, legaþi la capete cu nuiele psihologie ºi etnie, fineþe aristocraticã ºi groase, ca funii de lemn ºi de basm, ºi pridvoare frusteþe rusticã, în intercomunicãrile de prinse deadreptul în acoperiºuri, mansarde clepsidre de apã dintre idiomul cãprarului privind peste vãi, ºi de asemeni culmile de brad austro-ungar de altãdatã, un promovat, cu ale terminaþiilor masivului Rodnei, fierestruite gradu-i de caporal, ca lucrãtor la Offiziers‘tafel, de întãrituri de beton, tranºee ºi pietre ca la Popotã, mult apreciat pentru dexteritatea cu piramide enorme, inexpugnabile, cu trupe care rãsucea þigãrile, într-o cutie anume, de speciale de geniºti ºi infanteriºti confundându- argint, o maºinã manualã, de colecþie, pentru ºi uniformele cu nuanþele cetinei, nemþi, apoi toþi mai marii în grad, înebuniþi de valsurile lui dispozitivele ungureºti, dispuse în lungul Johan Straus ºi de o plimbare cu caleºti, aevea, frontierei în fine, înaintea satelor ardeleneºti, în pãdurea vienezã, ºi între germana fãrã nici ºi desigur stâncile, la coborâre, spectaculoase, un accent discordant, ca o frazã din Muntele abrupte, de pe care se aruncau spre drum ici- magic de Thoms Mann sau din Furtunile de fier colo, sinucigaº, cascade albe, printre rãdãcini de un tânãr Ernst Jünger, a oaspeþilor. desvelite de viituri, aeriene, decor adecvat E în joc o surexcitare ascunsã, urcând pentru încruciºãri cu înaintarea în sens invers, dintr-o necredinþã tot mai neîndoitã în ºansele ascensiv, de umbrã, a spectrului stokerian aventurii militare rãsãritene, dupã cum e la draculean.Toate acestea, dupã un tur de mijloc ºi o percepþie cald învãluitoare a unui recunoaºtere prin grãdina alipitã de ogradã, front de unde herþiene, de areal central unde i-a amuzat sã identifice un soi de mere cu european. O subtiliate pãtrunzând „pânã ºi în arome de turchestani, în mai multe muchii, capul de lemn al þãranului“, cum va spune nu galbene, tocmai coapte, london-pepen, cultivate peste mulþi ani, în traduceri româneºti, un vers aici desigur ca urmare a unor relaþii cu aºezãrile dintr-un poet rus-sovietic, Esenin sau 21 Maiakovski, privitor la progresele doctrinei pe câmp, un bolnav de o mânã, din naºtere, ºi leniniste comunitare, dar o subtilitate care nu un mucalit, l-a adus în taºca lui roasã. trebuia împinsã spre cuvânt. Întâmplãtor viermele din gogoaºã nu-i nici cu -Poate ajutã, conchide la un drinken aripile necrescute, sã avem semn cã anul va fi agrarianul, bunul Dumnezeu, sã vã vedeþi cu pânã la capãt bogat, nici cu ele crescute, ca un ceas mai de vreme ºi dumneavoastrã în semn cã recoltele vor fi numai potrivite, ci a familii, acasã, acum, cã întãriturile de pe linia zburat, cum îl þinea în palmã, semn cã anul va fi Rodna-Cãlimani, poate ºi Maramureº, îi vor opri secetos, uscãcios. ca un zid pe ruºi. El nu reuºeºte sã ducã pânã Aºa apele se mai liniºtesc, dar nu mult. la capãt gândul, numai curtenie, numai politeþe, Omul casei fusese luat drept un descendent când strãinul cel mai înalt, ºi mai arãtos, de loc din colonizaþii de pe Rin, dupã unele referiri, din Dortmund, se lasã, ca acþionat de un resort, în meandrele conversaþiei, la saºi, lume pe spre spate ºi îl þineºte cu o privire sticloasã, care o cunoºtea din copilãrie, de la sursã, ca rece, relaxatã, tot atât de neaºteptat. Lucrurile unul care s-a format într-un asemenea mediu, militare sunt complicate mai nou, rãzboiul e ºi le-a vorbit acestora limba, ca pe a lui. Dar condus direct de la statele majore din capitalele cum s-a exprimat cam sucit, el ar putea fi ºi þãrilor, de acolo totul e chibzuit mai cu cap, altceva, s-a auzit ieri despre niºte nuclee de încearcã o dregere a busuiocului o amintire de partizani. Liniºtea, o reîntoarcere la o cãtanã neagrã cãþãratã într-un copac sã vadã atmosferã cât de cât posibilã, se fac simþite cu benoclul în Italia din Austria, în Alpii Sudici, dupã ce e scoasã dintr-o ladã de zestre, ºi o retragere prudentã din prezent, din încercuire, arãtatã, uniforma de membru al Frontului dar punctul de vedere formulat nu e câtuºi de Renaºterii Naþionale, de prin anii 30, despre puþin rãu, par a încuraja coatele reaºezate pe care se ºtie cã le era distribuitã numai unor masã ºi mânecile cu manºete geometric ornate, oameni de vazã - o imaginaþie ºi o abilitate de mãtase, ale unui veston, ºi un zvâc buiestru cu primejdie, dar dând roade în disperare de al unei sprâncene deasupra ochelarilor aurii. cauzã, printr-un abur cumva de înainte de Aici în munþi într-adevãr s-a lucrat la fortificaþii August 23. În fond la Cernãuþi, de unde ani de zile, vor fi fiind de nãdejde ºi þãranii regimentul de motorizate vine, ºi care va concentraþi ºi conduºi de militari, cu trãsurile parcurge mâine o altã bucatã de drum, pânã ºi caii, cât ºi ai noºtri, cei de pe celãlalt versant, la Dej, dacã nu la Cluj, mai fuseserã observate din România, mari meºteri în tãieri de pãduri. aceste, parcã salopete, albastre, cu ocazia Expresia „ai noºtri“ umple prea mult un pahar unor percheziþii de rutinã, ale nu ºtiu cui, ºi care nu e dintre cele trei, ºi mâna cu inel se acolo pãstrate cu o sfinþenie. înfige ca o cange în pieptul cãmãºii albe cu Spaima latentã ar fi putut þine încã, pânã creþuri, de cânepã, din folclor, în timp ce dreapta la ziuã, prin somnul care nu-l va prinde decât bâjbâie spre ºold, spre tocul pistolului. iepureºte pe localnic, dacã fotografiile de pe E nevoie de multã dibãcie din partea pereþi, vreo trei, în rame aurite, n-ar fi sãrit ºi celuilalt ofiþer, ºi e rândul lui, sã iasã din inform, ele în ajutor; una, în care el e tânãr, venit în din tãcere, ca sã fie alungatã o primejdioasã Urlab, prin 1916, încizmat ºi galonat, în mijlocul neînþelegere, când toatã lumea stã din nou jos. familiei, aºezat pe un scaun, pentru a se pune Câtã vreme se va rezista pe aliniamentul din în evidenþã mai bine o pereche de mustãþi Carpaþi, un rãgaz care nu e nevoie sã fie prea fercheº rãsucite ºi o „coardã“ pe care o lung, Germania va avea terminatã o armã cum sprijinã cu mâna înmãnuºatã, rãzimatã pe n-a mai fost, pustiitoare cu foc de sus ca în genunchi. Luatã o clipã din cui, mãrturia puþin pârjolul Sodomei ºi Gomorei, ºi atunci rãzboiul înceþoºatã de vremi asistase perplexã ºi la un chiar va fi spre sfârºit. Confirmându-se încã o nebunesc Bruderschaft, spre lichidarea datã tehnicile blitz, prin care au fost strivite ultimei sticle cu dop cerat, ca o înduioºare atâtea puteri în aceºti ani, anihilate atâtea direct a împãratului Franz Iosif, personal. Cel strategiii ºi armate. România trãdând ºi de al doilea înalt ofiþer, mai scund ºi mai întorcând armele, s-a impus modificarea rotofei, cu ceva de prelat, avocatul pãcii, numãrãtorii inverse în orarul fabricãrii armei, originar din Passau, unde strãmoºii lui au de aici o sensibilitate extremã, dar a fi de un ridicat un castel, i-a îmbrãþiºat pe beligeranþii neam cu cei de la Bucureºti, în Ardealul de inegali, ca sã facã ºi mai mare tristeþea sub Nord, nu presupune o culpã, cuvintele uleioase, lampa cu petrol care pâlpâia, trãgea spre somn diplomatice, înþelese-neînþelese, ceva de acest ºi ea, pentru ca a doua zi, când soarele era de gen, cad ca o ploaie rarã, de varã, când de o douã palme deasupra orizontului, ºi blindatele parte când de alta a unui front nevãzut, s-au pus din nou pe uruit, grohãit ºi despãrþitor, imprevizibil, infiltrat. E nevoie sã-l borborosit, nici o urmã sã nu se aleagã din mai punã o datã pe „bãtrân“ sã relateze improbabilul festin, iar salutul de pe marginea superstiþia cu care începuse o discuþie despre ogrãzii, de despãrþire, sã-l dea numai vreme, despre viermele din gogoaºele de stejar, domesticele aripate, printre poziþiile de drepþi 22 un vierme pe care un lucrãtor cu care a fost azi ºi mâinile duse sportiv la chipiu, de cãtre proapãt odihniþi tineri locotenenþi, maiori, tunuri, dinspre miazãnoapte, erau desigur numai cãpitani ai Reichului, în retragere. manevre, pregãtiri, cãci trebuie cã lupte nu se dãdeau, cum noaptea scãdea spre primii zori. P.S. Primejdia de moarte prin care trecuse Imaginea ofiþerului superior, smead, îl inviora pe þãran, aflat încã în puterea vârstei, arãtos, enervat, îi mai stãrui o vreme în minte, rãmas vãduv de vreo patru ani, când urca prin „Mãi, ãsta mã putea puºca!“, ne mai istovind dreptul þintirimului spre locul unde începuse o mirare. Hotãrât lucru, nu trebuia sã coboare fãcutul fânului ieri dimineaþa, ºi unde avea cîþiva în sat pânã nu isprãvea cu fãcutul fânului ºi angajaþi cu ziua, la cosit ºi pologit. Urca încet niºte cules de prune albe, un huhurez dintr- pe rãcoare, luna rãsãrise, el avea de parcurs un alun îl scrutã un moment, familiar, câteva vreo cinci kilometri buni, odatã ajuns acolo îi tãlãngi se scuturarã undeva în vale la un izvor, rãmânea ºi puþin timp sã punã urechea la un animal de pãdure ocoli un saivan, abordã pãmânt, pânã la cântatul pãsãrelelor, ºi se sim- fãþiº coasta ºi se fãcu nevãzut. þea un alt om. În rãstimpuri rãzbãteau, prin liniºtea adâncã, rare bubuituri pãrelnice de 25 mai 1997

23 Adrian Marino sau controlul proiectului imposibil Mircea Braga

Sînt puþine cazurile în care întregindu-l. Motiv pentru care o „specializate”, sã nu lipseascã „tradiþionalul” comentariu critic bunã cunoaºtere a biografiei unui din nici un comentariu consacrat aplicat unui scriitor, ºi nu ne scriitor, de pildã, se impune de la fiecãrui nou volum purtînd referim la cel de întîmpinare, sine. Încît, fãrã sã aparã vreo semnãtura teoreticianului, pentru poate ieºi atît din registrul contradicþie, un domeniu îl a nu mai vorbi de textele, nu biograficului obiºnuit, cît ºi din al lumineazã pe celãlalt, dar nu-l puþine, desfãºurate polemic. oficiului de inventariere ºi condiþioneazã, o datã ce se ºtie Fiindcã textul, în acest caz, îºi descriere a operei, pentru a cã fenomenul creaþiei rãmîne de cuprinde – oarecum ca paradox pãtrunde în mecanica intimã a stricta competenþã a persona- infiltrat cu premeditare – ºi creaþiei, deci acolo unde aceasta litãþii, iar raporturile acesteia cu propriul sãu comentariu critic, se e provocatã ºi, în cele din urmã, mediul determinant implicã o evalueazã pe sine ºi se dezvoltã justificatã: organizarea men- examinare de maximã difi- explicit ca oglindã a autorului, talului, a liniilor sale de forþã, a cultate”. a-l comenta pe Adrian Marino determinãrilor acestuia, prin Excepþiile, cum bine se ºtie, înseamnã aproape a-i relua convocarea ºi a relaþiei dintre nu infirmã regula, ºi putem lua în expunerea ºi, astfel, frazele devin luciditate ºi impulsul dificil de þinut considerare ca o excepþie „cazul nu doar paralele, ci redundante. sub control. Regula pare a fi cea Marino”: opera nu se detaºeazã Nu sîntem departe de o a unui paralelism aproximat, în de biografic (ºi reversul e la fel diagramã fluidã ºi, întrucîtva, care vizibilitatea petelor albe de adevãrat), existînd o certã cinicã a textului-obiect, lãsînd loc strecoarã nesiguranþã în intercondiþionare, o viaþã în senzaþiei cã este quasiinutilã geografia întregului. S-ar putea operã, niciuna ascunsã în relaþie luarea în posesie criticã vorbi chiar de o oarecare absenþã cu cealaltã, pînã la o su- metodicã a demersului teoretic al a condiþionãrii reciproce, deºi e prapunere care nu a prea lãsat autorului Biografiei ideii de dificil a stabili dacã obscuritatea loc unor „cotloane ascunse”. S- literaturã, dar ºi operaþia de de- relaþiei în cauzã se datoreazã a simþit, de altfel, mai de mult, cã construcþie, într-o primã ºi realitãþii de facto sau privirii/ aducerea în scenã, pe acest necesarã etapã, a liniilor de forþã înþelegerii comentatorului. E ceea suport, a resorturilor inten- ale hermeneuticii cultivate de ce a subliniat, într-un fel, ºi Barbu þionalitãþii creatoare poate Adrian Marino, prin aducerea în Cioculescu (vz. „Acolada”, nr. 5/ contribui, cu un plus de relaþie a particularitãþilor acesteia 2009): „Este o chestiune de deschidere, la definirea întregii cu normativul general, în uz, al principiu aplicabilã oricãrui autor, activitãþi a lui Adrian Marino, cu metodei. Atunci cînd, totuºi, separînd opera de viaþã, ca una atît mai mult cu cît nu doar accente de acest fel devin ce poate fi cercetatã în toate “tehnica”, metodologia pentru necesare, fie ºi numai exempli- aspectele ei, spre deosebire de care teoreticianul a optat, ci ºi ficativ, procedeul adoptat este al cotloanele vieþii ce pot fi ascunse dependenþa acesteia de un unui cerc hermeneutic închis în pentru totdeauna la bara program moral (ca sã-i spunem propria, particulara sa realitate, judecãþii. A studia viaþa unui aºa) au fost expuse ºi detaliate preluînd de la autorul discutat creator în mãsura în care aruncã de el însuºi, uneori chiar în exces tiparul ºi, deopotrivã, materia lumini asupra operei, îm- ºi în repetate rînduri. Aceastã destinatã matricei, admiþînd prejurãrile în care aceasta a fost strategie evident ofensivã a fãcut implicit tentativa de adecvare. elaboratã, cu amãnunte din ca încercuirea respectivelor Fiindcã, pe linia cunoscutei sale existenþa autorului care au dus tensiuni, evidenþierea controlului dorinþe de “izolare” în raport cu la naºterea, orientarea unor proiectului ºi printr-o finalitatea stratificãrile teoriei, criticii ºi aspecte ale artefactului se „alogenã”, ieºitã – ieºitã mãcar istoriei literare în actualitatea încadreazã, desigur, în ca ecou dirijat, dar sesizabil – din timpului (ºi nu doar pe plan 24 generalitatea unui studiu, cadrele înguste ale unei tematici naþional), Adrian Marino a cãutat în hermeneuticã mai mult decît pe suprafeþe nesemnificative –, superior. Altfel spus, de a oferi un ceea ce oferea desfãºurarea sa pentru a trasa, cu neascuns nou, recalibrat canon meto- strict tehnicã. Dacã, de pildã, în orgoliu, unicul itinerar al valorii ºi dologic al literaturii în primul rînd, filozofie, hermeneutica a fost durabilitãþii posibil în cercetarea dar – prin extrapolare – al tuturor racordatã strict metodologic la literaturii (ºi nu numai). Folosind zonelor în care este posibilã fenomenologie (Heidegger, hermeneutica practicatã de el ca operarea conceptualã. Gadamer), în cercetarea literarã generatoare ºi, totodatã, ca piatrã ªi, astfel, o datã în plus, Adrian la teoria imaginarului (de la de încercare a valorii, propunea Marino ieºea din actualitate sau, Gilbert Durand la Philippe propria biografie spiritualã ca mai exact, se situa alãturi de Walter), iar în prospectarea model, desfãºurat în opoziþie actualitate. Afirmaþiile sale se religiilor la teoria evoluþiei gîndirii permanentã, aºadar polemic. acutizeazã. Într-o lume a mitice pe fundal antropologic (de Personalitate supusã principiului pluralitãþii, Occidentul nu mai la rigoarea ºtiinþificã a lui Mircea “Totul sau nimic”, Adrian Marino putea fi Centrul, dar cel mult un Eliade la “eseistica” lui René a privit orice rezervã (nu mai spaþiu provocator ºi, eventual, Girard) – în cazul autorului român vorbim de refuzuri) cu ostilitate, stimulativ, mai sigur însã unul al hermeneutica se reclamã iniþial deplîngînd incapacitatea acceptãrii: din moment ce fusese aproape fãrã contaminãri de la celor care populau cîmpul sãu de înlãturat „complexul Dinicu principiul cãutãrii de sens interes de a adera la singurul Golescu”, Europa – prin marile exclusiv prin text, urmãrindu-i drum fertil, apoi reacþionînd cu sale puteri culturale, cu relieful ideologic (în înþelesul de iritare, acumulînd nemulþumiri ºi deosebire Franþa – nu mai miºcare a ideilor, de la apariþia deziluzii; pentru el, margina- dicteazã, ci asimileazã. Sau cel acestora la relativa fixare a lor în lizarea devenise un atentat la puþin aºa ar trebui sã se întîmple. contemporaneitate), dar condiþia valorii. Din acest punct Un „intelectual din Est” ar putea întotdeauna efectuatã, cum vom de vedere, decupajele efectuate avea, în faþa unuia din Vest, chiar vedea mai departe, prin presiune din texte din cele mai variate pot un dublu ascendent: pe de o reformatoare. Finalizarea cer- stabili un grafic al momentelor parte, încã nu cunoaºte blazarea cetãrii înseamnã, astfel, obþi- tensionate ale fiecãrei etape, indusã de iluzia unui prea plin de nerea concentratului limitat la jalonate consecvent de cîte o culturã ºi, pe de alta, este capabil Idee, ca adevãr de ultimã reducþie nouã apariþie editorialã, momente de iniþiative majore; e ceea ce al oricãrui proces sau fenomen, care – prin acutizarea trãirilor – face Adrian Marino însuºi, militînd adevãr vãzut în neutralitatea pe vor sfîrºi în trecerea de la (alt cuvînt frecvent utilizat) pentru care i-o conferã simpla sa calitate accident la permanenþã (cel puþin hermeneutica lui Mircea Eliade de a fi fost ºi de a exista ca atare. în convingerile teoreticianului (pe care Occidentul n-o des- Cu alte cuvinte, este comprimatã privind receptarea defectuoasã a coperise ca dinamicã a unei atît istoria, cît ºi miºcarea scrierilor sale). desfãºurãri savant articulate), ideologicã, cãutîndu-se cu Poate fi acesta un motiv pentru dar ºi pentru liberalismul obstinaþie permanenþa oferitã de care delimitarea mentalului, mai (dreapta!) lui Etiemble, ca model, de pattern, prinsã în ales prin convocare empaticã, eliberare de mitul centrist. Chiar formula: “ideea de...”. este resimþitã, dintr-un anumit dacã demersurile sale nu sînt Dar metoda în speþã – ºi punct de vedere, reducþionistã: primite cu ostilitate (într-o zonã revenim la cele menþionate iniþial centrat pe psihologia autorului, încã obsedatã de stînga) ºi nici – nu este doar un artificiu tehnic, cu intenþia realizãrii unui portret mãcar nu sînt ignorate ostentativ, un program mecanic al cercetãrii; în miºcare autopropus (în genul politeþea rece nu e pe mãsura elementele care individualizeazã, unui radical par lui-même), aºteptãrilor autorului. Mai mult, în cazul de faþã, hermeneutica proiectul se supune din pornire nici Mircea Eliade nu pare aparþin “biografiei” teoreticianului, exclusivismului autorului care entuziasmat: stupefiat, Adrian sînt determinate de aceasta, în rãspundea prin atitudine altor Marino recepteazã (iar distan- aceeaºi mãsurã în care atitudini, respectiv tuturor þarea nu întîrzie) doar regretul alimenteazã “reacþia” cir- atitudinilor care se abat de la acestuia cã volumul respectiv are cumspectã – ca sã nu spunem “modelul Marino”. Teoreticianul un nesemnificativ ecou în mai mult – la nivelul receptãrii numea acest comportament România... volumelor pe care Adrian Marino activism, descoperind doar rare Poate fi înþeleasã aceastã le-a publicat atît în þarã, cît ºi în iniþiative afine (vz. cazul atitudine ca un rãspuns al strãinãtate. Sub aspectul Etiemble), motiv pentru a-ºi biografiei fracturate ºi, apoi, deschiderii ºi al particularitãþilor revendica o dublã întîietate: pe obstaculate ºi deturnate? ªi, în metodei, autorul Hermeneuticii lui plan metodologic ºi pe plan acelaºi timp, o replicã de subtext Mircea Eliade ºi-a refuzat ca atitudinal, cu intenþia mãrturisitã la realitatea trãitã? Un rãspuns “program” înscrierea în de a redesena planºa înþelegerii afirmativ, fãrã a fi eronat, pare a actualitate – superficialã, fenomenului cultural (ºi nu oferi o explicaþie doar parþialã: derizorie, inutilã ºi efemerã, numai), de a reaºeza miºcarea militantismul lui Adrian Marino a hrãnitã de iluzii “artiste” ori, ideilor ºi convocarea textualã a fost, fãrã îndoialã, structural, iar antinomic, de aplicãri “ºtiinþifice” acestora într-un regim valoric polemica – dimensiune inevitabilã 25 a expresiei. Iar din alt punct de intenþia depãºirii condiþiei spaþiu ºi timp închise (el însuºi vedere, dacã biograficul justificã intelectuale a timpului (ofi- se recunoºtea modelat în zodia textul, în aceeaºi mãsurã în care cializatã totalitar în Est ºi cu situaþiei ireversibile, a unui timp textul devine biografie, intenþia program de stînga în Vest), politic ºi ideologic îngheþat, autorului pare a fi, din ce în ce vãzutã totodatã ca aliniatã încremenit), Adrian Marino ilustra mai accentuat, cea de a acorda facilului, nesemnificativului, un spaþiu ºi timp deschise, ºtiind preeminenþã explicativã textului. succesului efemer, iluziei cã prea bine cã aspiraþia – multora, Semnificativ, autobiografia sa talentul – nesusþinut de poate chiar a majoritãþii – are (atîta cîtã ne este oferitã) începe cunoaºtere – ºi scrisul „frumos” orizontul sever limitat. El îºi trãia cu evocarea studenþiei ºi, apoi, sînt suficiente disciplinar. De utopia care, altfel, putea fi doar amplu, cu a perioadei ce a urmat aici, imensa muncã de do- gînditã. Probabil, foiletonul nu acesteia, în condiþiile în care cumentare pe care a depus-o, era, poate nici nu este marca de esenþialã s-a dovedit a fi eºafodaj vizibil în toate volumele sus a valorii. Era, însã, o minimã “experienþa carceralã”. Nu pe care le-a publicat, cãlãtoria soluþie cãtre aceasta. Într-o altã întîlnim decît extrem de puþine propusã exclusiv ca act de ordine de idei, ne putem întreba date cu privire la copilãria ºi acumulare intelectualã, dorinþa ºi dacã nu cumva, în condiþiile adolescenþa sa, deºi de a deschide o breºã în blocãrii exteriorului, limitarea reconstituirea mediului familial în barierele culturale rigide ale accesului la ceea ce era care a crescut ar fi deschis plaja Occidentului (prin revista fenomen cultural european ºi semnificaþiilor agresãrii violente publicatã la Editura Univers, dar mondial n-a adus cumva beneficii la care a fost supusã “natu- ºi prin cãrþile, apãrute în literaturii naþionale, un beneficiu ralitatea” începutului; ºi golul Franþa). Hermeneutica lui Adrian prin obligaþie, prin constrîngere: rãmîne chiar dacã înþelegem cã Marino devenise astfel, tot mai practic, n-a exista segment al raþiunea deschiderii mãrturisirilor mult, un soi de “enciclopedism acesteia care sã nu fie investigat, cu episodul traumatizant e de specializat” (folosim sintagma în bine sau în mai puþin bine, dar cãutat în adevãrul cã atari conºtienþi de nuanþa sa în detalii ºi, deci... hermeneutic, condiþii, atentat grav la nor- oximoronicã). neuitînd ediþiile critice, la rîndul lor malitatea tinereþii, îºi pun Autorul Evadãrilor în lumea mai bune sau mai puþin bune, amprenta, puternicã ºi indelebilã, liberã a avut puþini prieteni ºi nu rãmase totuºi pînã azi utile pe acel nivel de profunzime al a avut discipoli. Au existat, însã, instrumente de lucru. În ultimã personalitãþii cu ecou inerent ºi intelectuali care l-au înþeles, ce instanþã, e o realitate cã nu în stratul ideatic al operei. Numai era de înþeles..., ºi l-au apreciat metoda îmbrãþiºatã de Adrian cã biografia trebuia sã înceapã (nu fãrã a insista asupra Marino l-a îndepãrtat de acolo unde se pregãtesc primele capacitãþii sale, mai mult decît actualitatea culturalã naþionalã, ci texte... uimitoare, de a acumula tocmai obiectivele sale, A urmat momentul în care informaþii). E adevãrat, nici „universalitatea” lor. Adrian Marino conºtientizeazã, aceºtia n-au fost prea mulþi: Motivul de substrat al încã în condiþiile domiciliului receptarea însãºi putea provoca menþionatei distanþãri este, obligatoriu, cã orice activitate inhibiþii. O cauzã de suprafaþã a aºadar, altul, iar nu simpla politicã, în afara celei obedient acestei stãri de fapt o constituie, incidenþã cu metoda. E inutil a comuniste, devenise imposibilã, din nou, premeditata sa izolare, mai dezvolta adevãrul cã Adrian drept care îºi cautã drum cãtre refuzul sãu de a se asocia Marino nu a descoperit un alt plan al ideologiei, cel al diverselor coterii, vieþii literare hermeneutica: a teoretizat-o doar, cuprinderii teoretice a literaturii. (sunt formulele sale), obsesia sa a detaliat-o ºi i-a subliniat Dupã cele douã volume pentru nerisipirea timpului. A eficienþa; dar, conºtient cã elogiul consacrate vieþii ºi operei lui cultivat relaþii atent selectate, unei metode este un gest printre Macedonski ºi dupã coordonarea exclusiv pe criteriul eficienþei altele, i-a forþat limitele pînã ediþiei de opere a acestuia, îºi intelectuale, îmbrãþiºînd ceea ce aproape de utopie. Poate, chiar, schiþeazã programul imediat în s-ar putea numi, fãrã nimic i-a trecut pragul. Aceasta Introducere în critica literarã ºi îl peiorativ, oportunism cultural. înseamnã, pe de o parte, a-þi fixa ilustreazã în Dicþionarul de idei Raportîndu-se, însã, la ceea un obiectiv aproape imposibil ºi, literare (oprit la primul volum, deºi ce era, în momentul respectiv, pe de altã parte, a-i epuiza, în unele articole din urmãtoarele critica ºi teoria literarã din þarã, diacronie, fãrã rest, stratificãrile volume fuseserã documentate Adrian Marino opta, fãrã rezerve, unui proces practic de ori chiar elaborate; publicat prin pentru o altã plasare, alãturi de neîncheiat. Dacã avem cazuri în desprindere dintr-un alt proiect, actualitate: modelul pe care îl care cercetarea operei unui volumul Modern, modernism, oferea (e un eufemism...) scriitor, a genezei ºi evoluþiei modernitate ar fi rãspuns, evident imperativ era multora, chiar ºi unui curent literar ori ale unei prin concentrare, formulei celor dispuºi a-l îmbrãþiºa, structuri culturale (de pildã, dicþionarului amintit). Tot ceea ce inaccesibil. Izolarea sa începe, utopia) au mai fost ºi vor mai fi va trãi ºi va realiza în continuare în fond, de la ceea ce fãcea, de desfãºurate hermeneutic, 26 exprimã, la modul obsesional, la ceea ce putea sã facã. Într-un abordarea unei categorii cum este “literatura” devine sinonimã literarã ºi ultimul volum din nivel intelectual. Pe acesta din unei proiecþii în nemãsurabil. Nu Biografia ideii de literaturã urmã îl practicã el însuºi apelînd e atît un gest temerar, cît o trecuserã mai bine de 30 de ani. la – horribile dictu! – foileton, la confruntare cu imposibilul ºi, ca Un nou proiect de o asemenea gazetãrie. Totuºi, ceea ce-l atare, pentru mulþi alþii, o amploare nu-ºi mai avea timpul. consacrase se mai cere o datã prezenþã insistentã la porþile Dupã ’89, se doreºte întors cãtre scos la luminã: începe eºecului. Într-o traducere aspiraþiile din tinereþe, elaborarea unei ample panorame simplã, întreprinderea în cauzã resuscitîndu-ºi preocupãri în – din nefericire neîncheiate – a cuprinde un ºir de ani, intrarea ordinea ideologiei politice, la tribulaþiilor funcþiilor în contrast în cîteva mari biblioteci ale lumii, confluenþa acesteia cu tensiunile ale libertãþii ºi cenzurii în mii de volume consultate, zeci liberale ºi democratice ale România. Considera cã de mii de fiºe, apoi redactarea a culturalului. Într-un moment în „misiunea” sa în cîmpul teoriei ºapte volume (Hermeneutica care se teoretiza “gîndirea slabã” literaturii se încheiase ºi încerca ideii de literaturã ºi Biografia ideii ºi “post-cultura”, în care sã trãiascã o a doua, altã utopie. de literaturã – 6 vol.) ºi, evident, “mitologicalele” sunt susþinute Dar poate fi utopia mai puþin decît elaborarea “modelului”, a “ideii prin ofensiva concretizatã, ca o condiþie asumatã a unui de...”. E preþul plãtit evitãrii impact sociologic, prin “media- altceva, a unui dincolo, eºecului, dar un preþ care nu culturã”, Adrian Marino sperã în dimensiuni pe care fiecare le poate susþine ideea de “ºcoalã”. resurecþia raþiunii ºi crede în mãsoarã cu propriii sãi indici al Între Introducere în critica eficienþa militantismului de înalt valorii?

Adrian Marino si,

experienta, închisorilor comuniste Simona Pop Dreptul la memorie discreþie este pãstratã ºi în pozeze în victimã, considerând Adrian Marino a evitat sã legãturã cu perioada de experienþa sa carceralã un episod vorbeascã despre detenþia sa reintegrare socialã de dupã depãºit ºi asumat. politicã. A preferat mereu sã eliberare, sau cu cea în care nu Oricât a încercat sã îi pãstreze tãcerea, justificându-ºi avea drept de semnãturã, reabi- minimalizeze importanþa, expe- opþiunea prin mãrturisirea cã este litarea sa juridicã realizându-se rienþa detenþiei rãmâne însã un un episod care aparþine trecutului, abia în 17 iulie 1969. fapt imposibil de eliminat, fie doar fiind asumat pe deplin ºi depãºit Conform testamentului, mai ca datã strict biograficã din istoria sub imperativul prezentului, multe detalii vor fi date publicitãþii personalã a lui Adrian Marino. De neexistând nici un motiv spre a fi la cinci ani de la moartea sa, prin aceea se simte profund reactualizat. A declarat în repetate editarea unui volum de memorii nedreptãþit când este ignorat, rânduri cã nu urmãreºte sã intitulat Viaþa unui om singur, refuzându-i-se pânã ºi dreptul la valorifice aceastã experienþã de volum în care Adrian Marino memorie. viaþã sub nici o formã, nici mãcar promite cã va clarifica toate În spiritul acestui drept la literar, manifestând o adevãratã aspectele din viaþa sa asupra memorie pe care orice fost deþinut repulsie pentru literaturizarea ºi cãrora a pãstrat mereu o maximã politic l-a câºtigat în conºtiinþa eroizarea închisorii. discreþie. publicã româneascã, se va Cu excepþia mãrturisirilor De ce aceastã opþiune? Se încerca o reconstituire a celor 14 trunchiate pe care le putem aduna poate specula la infinit. Cu atât mai ani de detenþie ºi domiciliu forþat, de prin unele articole, cores- mult cu cât insultele vehiculate în pe baza faptelor consemnate în pondenþa particularã sau de prin episodul „cearta intelectualilor” arhivele C.N.S.A.S. privitoare la cãrþile sale postdecembriste, nu sau acuzaþiile colaboraþioniste din cazul Adrian Marino. Pentru a avem nici un material în care jurnalele lui Paul Goma, au pus în respecta repulsia faþã de orice fel fostul deþinut politic Adrian Marino discuþie verticalitatea lui Adrian de literaturizare a experienþei sale sã vorbeascã despre cei opt ani Marino. În ciuda tuturor carcerale, prezentarea se va face de închisoare (1949-1957) sau acuzaþiilor, însã, Adrian Marino va prin simpla descriere veridicã a despre cei ºase ani de deportare rãmâne fidel principiilor sale de faptelor istorice consemnate în în Bãrãgan (1957-1963). Aceeaºi viaþã, refuzând sistematic sã aceastã arhivã. 27 Acþiuni de disidenþã de prieteni din jurul Cercului texte ideologice ale partidului La numai 28 de ani, cu titlul de Francez din Iaºi, unde tânãrul considerându-se depãºite se doctor proaspãt obþinut cu Viaþa ºi Adrian Marino lucrase ca secretar, impunea o revizuire completã ºi Opera lui Alexandru Macedonski se va consuma primul sãu gest de competentã a acestora în vederea ºi cu o promiþãtoare carierã insubordonare ºi de protest elaborãrii unui nou program universitarã în faþã, asistentul împotriva noului regim, care se adecvat necesitãþilor momentului. favorit al lui George Cãlinescu este instala tot mai evident la putere, În acest scop ªcoala de Cadre arestat pentru activitãþi ilegale în anulând unele libertãþi fun- funcþiona ca un fel de grup de cadrul ªcolii de Cadre clandestine damentale, cum ar fi cea a studiu, în care fiecare participant a Tineretului Universitar Naþional dreptului la liberã exprimare. Este îºi exprima în mod deschis opinia, Þãrãnesc (T. U. N. T.). Acuzaþiile vorba despre un articol în legãturã încercându-se redactarea unei care i se aduc sunt acelea de cu libertatea presei în România de ideologii cât mai funcþionale cu uneltire contra ordinei sociale, fiind dupã 23 august 1944, pe care putinþã. bãnuit a fi încercat sã organizeze Adrian Marino îl redacteazã în Adrian Marino va primi sarcina împreunã cu alþi tineri þãrãniºti ºi secret cu scopul de a-l scoate de a modifica vechile texte deja cu ajutorul din umbrã al legionarilor, peste graniþã ºi a-i face cunoscut existente ºi a de a le da o formã a Legaþiei Americane din Bucureºti conþinutul în Occident. Prilejul i se finalã, pe baza discuþiilor din cadrul ºi a Centrului Francez din Iaºi, o iveºte o datã cu studentul Ludvig cercului de studiu, ocupându-se în revoltã anticomunistã prin Buby care îl va pune în legãturã special de sectorul cultural. Dupã editarea, multiplicarea ºi difuzarea cu preotul catolic Matei Dumitru. cum va recunoaºte ºi la anchetã, unor manifeste îndreptate Acesta îi va tehnoredacta cu aceastã însãrcinare îi mãguleºte împotriva regimului. ajutorul cãlugãriþelor de la Notre orgoliul, nu doar prin faptul cã se Numite „foc de revolver”, Dame douã exemplare ale suprapunea peste propriile sale aceste texte urmau sã serveascã articolului respectiv, unul dintre preocupãri intelectuale, ci pentru drept material instructiv pentru acestea încercând a-l scoate din cã însemna o recunoaºtere tinerii þãrãniºti, a cãror reorganizare þarã prin profesorul Quandalle. implicitã a supremaþiei sale în era urmãritã cu scopul unei revolte În aceeaºi varã, Adrian Marino cadrul grupului. împotriva sistemului. Simplul fapt se va întâlni întâmplãtor pe stradã Chiar dacã prietenul sãu de a fi redactat aceste manifeste, cu fostul sãu profesor de logicã din Coconeti primise însãrcinarea de dublat de acela de a stabili la Iaºi liceu, Traian Gheorghiu, sim- a multiplica textele redactate de întâlniri directe cu câþiva patizant PNÞ. Invitându-l sã-l cãtre Marino, acesta se va oferi sã simpatizanþi PNÞ în vederea viziteze la domiciliu, Traian îl ajute pânã la capãt, punându-ºi strângerii unor fonduri bãneºti Gheorghiu îi va vorbi despre la dispoziþie propria locuinþã pentru necesare multiplicãrii textelor situaþia politicã a vremii, insistând realizarea întâlnirilor periodice ale ideologice, îl transformã pe Adrian asupra activitãþii clandestine a cercului de studiu în vederea Marino într-unul dintre conducãtorii PNÞ, dezvãluindu-i existenþa unui urgentãrii finalizãrii acestei acþiuni. acestei revolte, fiind considerat un registru în care era înregistrat Disponibilitatea lui Adrian Marino element extrem de periculos prin fiecare membru al organizaþiei pe merge pânã acolo încât îl va însoþi ostilitatea sa faþã de regim. baza unui numãr de ordine cu pe Coconeti într-o locuinþã din Conform propriilor sale caracter conspirativ. Adrian Marino zona Foiºorului de Foc unde vor declaraþii, Adrian Marino s-a þinut îi va împãrtãºi profesorului multiplica manifestele în 60-70 de departe de politicã atât pe durata proiectele sale de a pleca la exemplare. Neºtiind unde ºi cum studenþiei, cât ºi dupã terminarea toamnã din nou la Bucureºti în vor fi difuzate aceste texte, Marino facultãþii. Deºi simpatiza cu vederea unei posibile angajãri ºi decide sã pãstreze câte douã ideologia Partidului Naþional stabiliri definitive în capitalã. Traian exemplare pentru el, spre a le Þãrãnesc, în ale cãrui principii Gheorghiu îi va recomanda sã ia folosi în scopuri personale. credea pe baza unor afinitãþi legãtura cu Ion Barbus pentru a se Punându-se în discuþie încercarea ideologice ºi de structurã implica activ în activitãþile pe care de a reedita ziarul „Dreptatea” ºi intelectualã, deºi majoritatea le duceau þãrãniºtii în vederea constatându-se incapacitatea prietenilor sãi aderaserã deja la consolidãrii ideologice a partidului financiarã a organizaþiei de a aceastã formaþiune politicã scos în afara legii. susþine financiar aceastã iniþiativã, manifestându-se activ în cadrul ei, În luna septembrie a anului Adrian Marino se oferã voluntar sã Adrian Marino este preocupat mai 1948, Adrian Marino va pãrãsi din adune câteva fonduri prin mult de critica literarã ºi de o nou Iaºul natal spre a se stabili în cunoºtinþele sale de la Iaºi. posibilã carierã universitarã ºi Bucureºti. În octombrie 1948 va Adrian Marino îºi va îndeplini publicisticã, pãstrând distanþa faþã face cunoºtinþã prin Paul angajamentul luat faþã de Barbus de viaþa politicã româneascã a Lãzãrescu cu Ion Barbus ºi se va ºi, între 2-10 ianuarie, va contacta epocii. implica din ce în ce mai intens în câþiva dintre prietenii sãi de Un context cu totul special îl va organizarea întâlnirilor periodice, încredere, la a cãror generozitate împinge însã în jurul anului 1948 cu atât mai mult cu cât devine va apela fãrã rezerve. Ferm sã se implice activ în activitatea interesat de dezbaterile ideologice convins cã prietenii sãi îl vor ajuta 28 clandestinã PNÞ. În cadrul grupului din cadrul ªcolii de Cadre. Vechile material în vederea difuzãrii textelor ideologice redactate în cadrul ªcolii Deciziunea nr. 468 din ºedinþa de compus din date calendaristice ºi de Cadre, pe baza afinitãþilor la 23 februarie 1951 respinge ca numele închisorilor prin care a ideologice pe care le aveau aceºtia nemotivate ºi neîntemeiate trecut: Jilava, Iaºi, Ocnele Mari, cu gruparea PNÞ, Adrian Marino recursurile declarate de inculpaþi, Caransebeº, Oradea, Aiud. se încrede în faptul cã prietenii sãu fãcând doar câteva reduceri de Ar fi de-a dreptul simplist sã au acceptat în principiu, urmând pedepse, aproape nesemnificative. susþinem cã anii de detenþie au sã colecteze banii ºi sã-i trimitã De pildã, pedeapsa lui Adrian însemnat o maturizare a tânãrului prin poºtã la Bucureºti. Marino va fi redusã de la 10 la 8 idealist ºi entuziast care a fost Reîntors în capitalã, la sfârºitul ani temniþã grea. odatã Adrian Marino. A echivala lunii ianuarie 1949 este rugat de experienþa detenþiei cu simplul Barbus sã stilizeze un buletin din Experienþa închisorilor proces de maturizare este un act 4 în 4 zile cu informaþii asupra stãrii comuniste mult prea reducþionist spre a de spirit a þãrãniºtilor, buletin difuzat Anii de închisoare ai lui Adrian exprima procesele psihologice ºi la un aparat de radio-emisiune Marino sunt foarte greu de intelectuale care se vor petrece în contactat electric la sârmele reconstituit, neexistând suficiente viaþa lui Adrian Marino. tramvaiului. Adrian Marino se va implica ºi în aceastã acþiune, continuând redactarea de manifeste în aºteptarea ajutorului financiar de la Iaºi, dar pânã la arestarea lui din 22 februarie 1949 nu va primi nici o veste din partea prietenilor sãi. Declaraþiile date de cãtre Adrian Marino dupã arestare sunt esenþiale pentru a schiþa caracterul tânãrului Adrian Marino. Statornic verticalitãþii pe care ºi-o construise pânã atunci, fidel propriilor sale principii etice ºi morale, însufleþit de justeþea luptei pe care o duce împotriva nedreptãþilor unui regim restrictiv care îngrãdeºte libertãþile fundamentale ale omului, consecvent cu sine însuºi ºi cu idealurile sale, neîndoindu-se nici o clipã de imposibilitatea victoriei, Adrian Marino va decide sã facã tot ceea ce îi stã în putinþã sã lupte pânã la capãt, sã îºi protejeze camarazii, sã supravieþuiascã spre a-ºi impune propria cauzã. În urma unei anchete îndelungate ºi minuþioase ºi a unui proces destul de alambicat, sentinþa nr. 979 din 19 octombrie 1950 cu unanimitate de voturi îl declarã culpabil pentru uneltire contra ordinei sociale ºi îl condamnã la 10 ani temniþã grea, 5 ani de degradare civicã ºi 5000 lei cheltuieli de judecatã cu socotirea detenþiei preventive de la data de 22 februarie1949, data informaþii legate de aceastã Promiþãtorul ºi ambiþiosul critic arestãrii sale. La 23 octombrie perioadã: câteva referiri în cãrþile literar, în plin apogeu intelectual ºi 1950 va face o cerere de recurs editate dupã revoluþie, în jurnalele social, exact în momentul în care contra sentinþei ºi i se va alcãtui sale de cãlãtorie sau în interviurile viaþa sa se contura cât mai clar pe dosarul cu nr. 112/1951, fixându-i- pe care le-a dat, cu diverse ocazii calea succesului ºi a recunoaºterii se data judecãrii pe 23 februarie festive, în presã. Pe baza fiºelor numelui ºi a valorii sale, este trezit 1951. Nici de data aceasta norocul matricole penale poate fi cu brutalitate din visele sale de nu va fi de partea sa, recursul reconstituit un traseu al detenþiei glorie. Criticul al cãrui nume ar fi neavând finalitatea aºteptatã. lui Adrian Marino, un traseu trebuit sã fie pe buzele tuturor 29 cafenelelor literare din capitalã ca exterior care sã ducã la prãbuºirea decizia nr. 6737 din 2 aprilie 1957 fiind nu numai cel care îl reabilitase regimului comunist din þarã, pe timp de 24 de luni în satul pe controversatul Alexandru încercând sã se punã mereu la Lãteºti, raionul Feteºti. Macedonski, ci ºi cel care curent cu ceea ce se întâmplã Ce s-a întâmplat în realitate cu introdusese o nouã metodã de dincolo de zidurile închisorilor prin aceastã prelungire a detenþiei sale, studiu monografic, va trece brusc care trecea. nu au ºtiut nici mãcar organele de în tãcere, anonimat ºi uitare. Ferm convins cã o datã securitate, solicitând în repetate Adrian Marino va deveni un înlãturaþi comuniºtii de la putere, un rânduri Penitenciarului de la Aiud simplu costum dungat, indi- alt partid politic extrem de capabil sã le trimitã informaþii legate de vidualizat printr-un numãr de va trebui sã le ia locul, Adrian eliberarea lui Adrian Marino, cu atât matricolã ºi câteva semne de Marino spera în succesul mai mult cu cât prin decizia nr. identificare. Data arestãrii ºi cea a þãrãniºtilor, încurajându-ºi în 40855 din 15 august 1957 nu i se eliberãrii, o fotografie alb-negru, permanenþã tovarãºii sã se fixase domiciliu obligatoriu, fiind amprentele ºi câteva informaþii pregãteascã pentru acest liber a decide singur în ce localitate formale completate pe un formular moment, perfecþionându-se se va stabili dupã eliberare. tipizat reprezintã paºaportul de continuu. Discuþiile politice, de Cauzele acestei sancþiuni intrare într-o lume în care Adrian culturã generalã, de criticã ºi teorie suplimentare rãmân în continuare Marino înceteazã sã mai existe literarã, dar, mai ales cursurile de necunoscute, în jurul lor ca personalitate autenticã, limbi strãine pe care le preda construindu-se diverse ipoteze. transformându-se în portretul amatorilor, îl ajutau sã îºi menþinã standard a ceea ce în limbajul mintea ocupatã ºi agerã, sã nu se Ani negri în Bãrãganul prãfuit epocii era numit „duºman al blazeze sau sã înnebuneascã în Amãgit cu zorii unei libertãþi care poporului”. lumea atât de absurdã a i-a fost acordatã spre a-i fi în scurt Originile sale nesãnãtoase de închisorilor comuniste, în care timp din nou rãpitã printr-o proveninþã burghezã, o categorie fiecare zi pãrea desprinsã dintr-un nemiloasã întorsãturã de destin, socialã profund detestatã ºi scenariu grotesc. singur ºi îndrãgostit, Adrian Marino ameninþatã cu exterminarea, Mai mult decât de privaþiunile va coborî deznãdãjduit în gara de statutul de intelectual ºi ilegalitatea materiale sau abuzurile fizice, la Feteºti, îndreptându-ºi agale orientãrii sale politice, precum ºi Adrian Marino trebuie sã fi suferit paºii spre noua sa locuinþã. Situaþia bãnuielile cã ar avea tangenþe cu de izolarea completã ºi anonimatul sa este una cu totul specialã. legionarii, dublate de firea sa desãvârºit în care se derula noua Eliberat din regimul strict al introvertitã, personalitatea sa existenþã. Absenþa cãrþilor ºi închisorilor comuniste, Adrian autoritarã, orgoliul ºi aparenþa unei privarea de libertatea de a citi, Marino se bucurã de foarte multe superioritãþi evidente care l-a imposibilitatea de a scrie, nevoia libertãþi de care nu ezitã sã se caracterizat întreaga viaþã, sunt nesatisfãcutã a dialogului foloseascã pentru a-ºi reconstrui, trãsãturi care l-au dezavantajat cu intelectual ºi a schimbului de idei încet ºi sigur, noua sa viaþã. siguranþã în regimul auster al sunt elementele care îi lipsesc cel Printre facilitãþile de care închisorilor comuniste. mai mult lui Adrian Marino în beneficiazã în aceastã perioadã se Cu siguranþã viaþa sa în aceastã perioadã a vieþii sale. numãrã faptul cã locuieºte singur, închisoare nu a fost prea Atunci când la 19 februarie savurând la maxim singurãtatea ºi confortabilã, cu atât mai mult cu cât 1957 este eliberat din Penitenciarul intimitatea atât de necesare îºi pãstrase reputaþia de opozant de la Aiud fãrã a i se impune studiului. Accesul liber la cãrþi, permanent al regimului. Rapoartele domiciliu obligatoriu, Adrian Marino posibilitatea de a-ºi relua întocmite de comandanþii va lua hotãrârea de a-ºi lãsa în preocupãrile intelectuale ºi, mai închisorilor prin care a trecut îl urmã trecutul ºi a se concentra ales, libertatea de a reîncepe sã recomandã ca fiind un lider de doar în viitor, printr-o încercare scrie ºi sã publice sub pseudonim, opinie printre deþinuþi, o supraomeneascã de a recupera sunt adevãrate desfãtãri pentru personalitate puternicã ºi optimistã, timpul pierdut în închisoare. fostul deþinut politic. bine informatã asupra situaþiei Va profita astfel de primele zile Lucruri simple ºi banale pentru politice interne ºi internaþionale, de libertate pentru a-ºi vizita fratele unii, aceste elemente înseamnã capabil a se impune cu uºurinþã în stabilit la Cluj-Napoca, prilej cu pentru Marino o recâºtigare a faþa celorlalþi prin aptitudinile sale care o va cunoaºte pe viitoarea sa propriei sale identitãþi alterate de oratorice, pãstrând mereu în rândul logodnicã ºi soþie Lidia Bote. Dupã detenþie. Revenirea la stilul sãu de colegilor de celulã moralul ridicat o scurtã perioadã de timp viaþã dinainte de arestare se va ºi credinþa nestrãmutatã în trimful petrecutã împreunã cu pãrinþii ºi face printr-o retragere în intimitate democraþiei prin înfrângerea rudele sale la Iaºi ºi Botoºani, ºi o concentrare pe studiu, dintr-o comuniºtilor cu ajutor occidental. Adrian Marino va reveni în capitalã dorinþã fireascã de recuperare a Neîncetând nici o clipã sã punã la unde primise câteva oferte de timpului pierdut, de punere la îndoialã triumful cauzei în care angajare. La abia trei luni de la curent cu fazele actuale ale culturii credea ºi pentru care era capabil ieºirea din închisoare, libertatea sa româneºti, de continuare a vechilor de orice sacrificii, Adrian Marino a va lua sfârºit, fiind informat cã i s- preocupãri, de proiectare a altora 30 sperat mereu într-o intervenþie din a fixat domiciliu obligatoriu prin noi, de regãsire de sine. Deportarea înseamnã însã În acelaºi timp, restricþiile pe muncile agricole ziliere în satele pentru Adrian Marino o perioadã care regimul deportãrii le impunea din jur, în raza celor 15 kilometri, foarte productivã din punctul de însemnau o gravã încãlcare a fapt insultãtor pentru majoritatea vedere al lecturilor ºi al fiºãrilor sau libertãþilor individului: rapoartele deportaþilor care vedeau în a învãþãrii limitelor personale periodice la miliþie asupra aceastã muncã o retrogradare, o ale rãbdãrii, singurãtãþii ºi au- activitãþilor desfãºurate ºi înjosire, o anulare a studiilor ºi toeducãrii. Retras în camera sa, comportamentul insultãtor ºi calificãrii lor profesionale. Adrian Marino va citi cu nesaþ suspicios al miliþienilor sau Cea mai evidentã dovadã a cãrþile pe care logodnica sa Lidia supravegherea continuã ºi privãrii de libertate o constituia Bote i le trimite de la Biblioteca camuflatã a agenþilor informativi legea razei, care îþi amintea în Universitarã din Cluj, va scrie cu care erau cooptaþi din cercul permanenþã faptul cã eºti asiduitate, sustrãgându-se tuturor apropiaþilor. Aceeaºi teamã constrâns sã duci o viaþã artificialã celorlalte activitãþi muncitoreºti la permanentã îºi fãcea simþitã într-un spaþiu impus. În cazul care erau solicitaþi deoiºtii. Adrian Marino va redacta diverse articole pe care aceeaºi Lidia Bote le va publica sub semnãtura proprie sau sub pseudonim în ziarele literare ale vremii, va face traduceri sau cercetare literarã pentru diverºi prieteni, încercând sã-ºi câºtige existenþa prin propriile sale capacitãþi intelectuale. Toate rapoartele de informare vorbesc despre Marino ca despre o persoanã extrem de rezervatã ºi de singuraticã, mereu preocupat doar de scris, sustrãgându-se de la orice activitate colectivã, cultivând prietenia unui cerc restrâns de intelectuali cu aceeaºi orientare politicã. Ceea ce pare a-l scoate din aceastã izolare totalã este o corespondenþã asiduã cu logodnica sa, Lidia Bote, singura razã de speranþã întrevãzutã în acest infern în care este obligat sã trãiascã. Deºi aparent liber sã faci lucrurile pe care þi le doreºti, regimul de deportare presupune o serie de restricþii care sã te facã sã simþi ºi mai acut ambiguitatea situaþiei în care te afli ca deportat. Liber aproape în totalitate în localitatea de domiciliu ºi pe o razã de 15 kilometri, deoistul avea iluzia cã trãieºte o viaþã obiºnuitã: avea prezenþa ºi în corespondenþa cu satului Lãteºti situaþia este ºi mai propria sa casã pe care ºi-o prietenii sau în primirea diverºilor specialã deoarece situarea sa gospodãrea dupã voinþa personalã, vizitatori. Faptul cã scrisorile erau geograficã la exact 12 kilometri de un cerc de prieteni pe care sã îi deschise ºi citite de organele de Feteºti-garã ºi 15 kilometri de frecventeze, posibilitatea de a primi securitate, fãcându-se o triere a lor Feteºti-oraº transformase aceastã pachete, vizite ºi corespondenþã, în funcþie de conþinut, era o realitate lege într-un instrument manipulator chiar ºi oportunitatea de a câºtiga cunoscutã de toatã lumea. La fel aflat de îndemâna organelor de bani prin diverse munci ziliere. ca ºi stricta monitorizare a ordine. Aceastã libertate îl determina sã uite vizitatorilor care erau de multe ori Viaþa dusã de Adrian Marino în privaþiunile vieþii din închisoare, sã instruiþi în vederea obþinerii a cât Bãrãgan a fost strict suprave- treacã treptat la normalitatea vieþii mai multe informaþii legate de gheatã de securitate din cauza de cetãþean liber, sã îºi regãseascã orientarea actualã a fostului deþinut. acelei misiuni de reorganizare a propria identitate, sã îºi cultive Libertatea de a munci spre a-þi tineretului PNÞ pe care acesta ar pasiunile, sã înceapã sã lupte din câºtiga existenþa însemna de fapt fi primit-o la eliberarea din nou pentru un scop în viaþã. o unicã alegere care consta în penitenciarul Aiud. Rapoartele 31 de securitate urmãreau cu atenþie element manipulator în vederea sa devine capitalã datoritã relaþiei comportamentul acestuia pentru a constrângerii semnãrii unui deosebit de strânsã pe care afla cu exactitate care îi sunt noile angajament. acesta o are cu membrii PNÞ din orientãri politice ºi dacã mai Lãteºti, bucurându-se printre constituie sau nu un element ostil Intrigi ºi înscenãri aceºtia de o mare autoritate ºi regimului comunist. Diverºi agenþi În urma acestei diagnosticãri prestigiu. sunt însãrcinaþi a culege materiale exacte, Adrian Marino este „luat în O datã încheiat procesul de compromiþãtoare prin stricta lucru” de Securitatea din Feteºti sub informare asupra obiectivului, se supraveghere a anturajului, a atenta supervizare a lui Livescu. va trece direct la acþiune, sub corespondenþei ºi vizitelor pe Dornic sã îºi refacã viaþa stricta supraveghere a lui Livescu. care le primeºte, dar ºi a compor- sentimentalã ºi cariera profesionalã, Pe baza informaþiei miliþianului tamentului ºi acþiunilor pe care având obiective clar trasate spre Anghel, care îl vãzuse încã din acesta le desfãºoarã la domiciliul atingerea cãrora a început deja sã noiembrie 1958 pe Adrian Marino sãu din Lãteºti. facã unele acþiuni concrete, este în Feteºti, în afara razei de 15 km, Anterior demarãrii acestei evident faptul cã elementul cheie în ºi a notelor informative furnizate acþiuni de supraveghere, un raport manipularea sa constã în de agenþi, conform cãrora Adrian de cunoaºtere personalã a lui exploatarea acestei dorinþe Marino pleacã regulat la Feteºti Adrian Marino este realizat cu puternice de a reintra în normalitate. fãrã aprobare din partea miliþiei scopul de a gãsi cea mai eficientã Securitatea va face apel la spre a trimite pachete ºi a-i telefona cale de recrutare a sa ca agent permanenta teamã a oricãrui fost logodnicei sale, Livescu considerã informativ asupra activitãþii foºtilor deþinut politic de a fi din nou arestat cã a sosit momentul oportun pentru simpatizanþi PNÞ aflaþi în Lãteºti. ºi a retrãi coºmarul detenþiei. Din a trece la recrutarea lui Marino. Agentul operativ îi va face o vizitã aceste motive adunarea a cât mai Sarcina de a-l prinde în flagrant neanunþatã la domiciliu ºi sub multor materiale compromiþãtoare delict îi va reveni agentului Coredy pretextul cã face o anchetã asupra legate de orientarea sa politicã Plopeanu care ar fi declarat într-o condiþiilor de trai pentru cei cu ostilã sistemului devine o prioritate. notã informativã cã Marino i-ar fi domiciliu obligatoriu în vederea Aceastã misiune este îndeplinitã cerut sã îi ducã la poºtã un pachet îmbunãtãþirii acestora, îl provoacã de diverºi informatori cooptaþi din cu cãrþi ºi alte lucruri personale pe Adrian Marino sã îºi exprime anturajul lui Marino, având acces importante pe care nu ar vrea sã sincer toate nemulþumirile. În la discuþiile strict secrete care le piardã. Prilejul de a-l compro- viziunea securiºtilor, majoritatea au loc cu prilejul întâlnirilor sim- mite pe cel deportat se va ivi când trãsãturilor temperamentale ºi de patizanþilor PNÞ. Crezându-se Plopeanu va merge sã ridice caracter, la fel ca ºi capacitãþile între prieteni ºi având suficientã pachetul cu pricina, Marino intelectuale speciale, îl transformã încredere în oamenii cu acelaºi spunându-i cã nu mai este nevoie pe Adrian Marino într-un candidat crez politic, Marino vorbeºte liber, sã îi facã acest serviciu deoarece perfect pentru munca de informare, exprimându-ºi propriile convingeri se va duce personal la Feteºti cu atât mai mult cu cât onestitatea, legate de situaþia politicã actualã. spre a duce pachetul ºi a-ºi ridica respectul pentru cuvântul dat, Credinþa sa nestrãmutatã în cartela pentru alimente. Evident, sinceritatea ºi angajamentul îi oferã biruinþa partidului þãrãnist cu ajutor miliþianul Anghel nu îi va aproba o o credibilitate cu totul aparte. Din din strãinãtate ºi reintrarea în astfel de deplasare, motiv pentru raport reiese clar faptul cã o datã normalitate din punct de vedere care, neºtiind cã este strict cooptat în munca de informare, politic, o normalitate în care supravegheat spre a fi prins Adrian Marino ar fi un agent cu un þãrãniºtii vor ajunge la putere, iar asupra faptului, Marino va pleca, randament foarte mare, care nu ar cei care au luptat pentru aceastã ca în multe alte rânduri, în ridica nici un fel de probleme cauzã, în puncte cheie de ilegalitate. De fapt întreagã disciplinare sau de altã naturã. conducere, se transformã într-o aceastã ilegalitate pare a fi Singura provocare pare a fi gradul adevãratã armã de constrângere discutabilã, localitatea Feteºti ridicat de dificultate al acþiunii de pentru securitate. Dupã ce Adrian aflându-se exact la limita razei de racolare, agentul operativ fiind Marino a fost atent verificat pe la 15 km, legea fiind fãcutã de foarte circumspect în legãturã cu toate închisorile în care ºi-a poliþistul Anghel ºi securistul disponibilitatea lui Adrian Marino petrecut anii de detenþie, dupã ce Livescu, care dispuneau diferenþiat de a accepta o asemenea ofertã. informatorii au furnizat numeroase de ea, în funcþie de propriile lor În raport se vor înregistra elemente pe baza cãrora sã se interese ºi jocurile de culise. amãnunþit toate nemuþumirile construiascã portretul lui Adrian Adrian Marino va petrece deoistului Adrian Marino, toate Marino, preocupãrile, anturajul ºi câteva zile în arest, fiind supus la proiectele sale de viitor, lucrurile programul sãu zilnic, la 10 diverse interogatorii. Sub pretextul care îl pasioneazã, persoanele cu februarie 1959 va fi întocmit un alt reconstituirii abaterilor sale, Marino care întreþine relaþii mai apropiate, raport cu propunerea de recrutare va fi anchetat ºi în legãturã cu conflictele în care a fost implicat. ca agent, dare de seamã în care anturajul sãu din Lãþeºti, cerându- Orice detaliu, oricât de sunt accentuate calitãþile de i-se informaþii detaliate asupra nesemnificativ ar pãrea el la prima informator pe care le-ar putea acestuia. Bãnuind cã este 32 vedere, poate fi folosit ulterior ca deþine Adrian Marino. Importanþa interogat spre a se desconspira acþiunile duse în vederea Bratu de a o face publicã, Concentrat exclusiv pe reorganizãrii partidului, Adrian asumându-ºi de unul singur cercetarea ºi redactarea de articole Marino va prefera sã furnizeze paternitatea, îl va înfuria teribil pe pe teme literare, el se va sustrage minimum de informaþii, netrãdând Adrian Marino. La 15 septembrie în continuare oricãrei munci agricole nimic din planurile de restructurare. 1961 are loc o ceartã de mari sau vieþi sociale, retrãgându-se într- Livescu va trece la atac direct, proporþii între cei doi prieteni, o singurãtate studioasã, cu un însãrcinându-l pe colegul sãu de culminând cu o bãtaie în stradã în program de lucru foarte strict celulã sã îi câºtige încrederea spre vãzul întregii lumi ºi cu o încetare organizat. Preocupãrile sale din a-l determina sã îi facã confidenþe a prieteniei dintre cei doi. aceastã perioadã par a fi refacerea legate de situaþie, prilej pentru Reflectatã prin ochii celor care lucrãrii sale despre Macedonski în acesta de a pune întrebãri asupra au asistat la bãtaie, cearta pare a vederea pregãtirii unui debut editorial. problemelor care îi interesau. avea mai multe cauze ascunse. Redocumentarea ºi redactarea cãrþii Raportul acestuia este elocvent, Dupã unele declaraþii, ea ar fi despre Macedonski este dublatã de Adrian Marino nu pare dispus sub izbucnit dintr-un orgoliu de autor eforturile sale de a-ºi recupera nici o formã sã accepte o nedreptãþit, Bratu negând orice manuscrisul confiscat la arestare. colaborare cu securitatea, contribuþie a lui Marino în Intransigenþa ºi integritatea indiferent de gravitatea sancþiunii redactarea piesei ºi, preconizând moralã a lui Adrian Marino ºi pe care urma sã o primeascã. a fi un adevãrat succes, îºi va constantul refuz al colaborãrii l-au Încãpãþânarea sa este cu atât mai asuma singur paternitatea. Dupã determinat pe Livescu sã renunþe mare cu cât situaþia internaþionalã alþii, Bratu s-ar fi supãrat pe la planul de recrutare ca agent pare favorabilã, în concepþia prietenul sãu Marino datoritã informativ, pãstrându-l pe Marino acestuia, unor schimbãri politice criticilor negative pe care le-ar fi sub strictã supraveghere, sperând semnificative, care ar putea duce emis fãrã ºtirea lui despre piesa cã va putea obþine pe aceastã cale la o revenire a þãrãniºtilor la putere. scrisã de el. Pentru organele de informaþii importante legate de Deznodãmântul întregii securitate, bãtaia celor doi prieteni activitãþile ilegale ale foºtilor membri înscenãri va fi primi o formulare are cauze mult mai profunde, PNÞ cu care Adrian Marino foarte legalã prin decizia nr. 113400 trimiþând la o luptã acerbã pentru pãstrase legãtura dupã eliberare. din 18 mai 1959 care prevedea un supremaþie în rândul intelectualilor Neavând nici mãcar un reproº an de închisoare corecþionalã þãrãniºti exilaþi în Lãteºti, cu atât la adresa comportamentului pentru pãrãsirea domiciliului mai mult cu cât ambii erau impecabil al deoistului Adrian obligatoriu fãrã aprobare. Din consideraþi lideri de opinie între Marino, la 20 mai 1963 i se vor aceastã pedeapsã va ispãºi însã aceºtia. ridica restricþiile domiciliare la doar patru luni, fiind graþiat prin Chiar dacã Marino îºi va pãstra expirarea termenului, redevenind decretul din august 1959. O neºtirbite prestigiul ºi autoritatea sa un cetãþean liber a se stabili în continuare a acestei pedepse se în cadrul grupului þãrãnist, conflictul localitatea Cluj-Napoca, dupã cum va face la 20 mai 1962, când, îi va influenþa considerabil îºi manifestase dorinþa. O notã expirându-i termenul de domiciliu atitudinea faþã de gradul de informativã pentru Miliþia judeþului obligatoriu, i se va fixa prin decizia implicare în reorganizarea Cluj ºi una pentru Securitatea E/164300 din 21 mai 1962 o partidului. Profund dezamãgit de aceluiaºi judeþ realiza transferul continuare pe timp de încã 12 luni, comportamentul lui Bratu, pe care a ceea ce devenise între timp executate la acelaºi domiciliu din îl vede ca o trãdare a cauzei, „dosarul Adrian Marino”, suge- comuna Lãþeºti, cu specificarea de Marino se va retrage treptat rându-se o atentã supraveghere a a fi strict supravegheat spre a se din acþiunile sale publice, acestuia spre a împiedica orice vedea dacã ºi-a schimbat atitu- concentrându-se pe studiu. recidivã. dinea ostilã regimului. Reîntors „acasã”, Adrian Marino îºi va relua activitãþile ºi anturajul, cultivând aceleaºi preocupãri ºi aceleaºi persoane. Bratu va rãmâne în continuare prietenul sãu cel mai bun ºi cel mai apropiat, vizitându-se regulat, discutând intens diverse probleme, lucrând la diverse proiecte comune. Un astfel de proiect va fi piesa de teatru Bijuteriile Doamnei, care se dovedeºte a fi o satirã la adresa familiei Holban. Scrisã din plictisealã ºi pentru a omorî timpul, piesa ar fi trebuit sã rãmânã secretã spre a evita orice calomnie, de aceea dorinþa lui 33 Dar oare astãzi sunt mai La moartea lui Matei Cãlinescu, remarcabil om avansat? Cãci enigmele lui de culturã, comparatist de excelenþã, eseist, Eliade, de multe ori ascunse cu prozator, publicãm fragmente dintr-un dialog mare grijã ºi ingeniozitate (ca în Nouãsprezece trandafiri), nu se realizat în 2002. deschid decît spre alte enigme ºi mai greu descifrabile. R.C. : În ce mãsurã consideraþi cã Ioan P. Culianu este ultimul erudit român ? Cum Despre vã raportaþi la punctul de vedere al lui Ted Anton care, în cartea sa despre Culianu, îl pro- Mircea Eliade si, iecteazã pe acesta ca pe un fel de mag postmodern? Consimþea oare Culianu însuºi la per- I. P. Culianu ceperea sa într-o mantie misterioasã? Era, în felul sãu, un eretic extravagant? Ruxandra Cesereanu: În rescriu – unele pãrþi au fost M.C.: Interesant în legaturã cartea Despre Ioan P. Culianu ºi rescrise ºi condensate, sper cã cu cartea lui Ted Anton mi se pare Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, nu se vede, de trei sau chiar de faptul cã Ted Anton însuºi a fost reflecþii aþi afirmat cã încercînd patru ori. Aºa am ajuns la cele o sedus de personalitatea lui sã-i înþelegeþi pe Eliade ºi pe sutã de pagini ale “eseului Culianu dupã moartea acestuia Culianu, încercaþi, în acelaºi memorialistic”care dã titlul cãrþii. – pentru cã nu-l cunoscuse în timp, sã vã înþelegeþi ºi pe Dimensiunea autobiograficã e, viaþã. Tînãr profesor de “creative dumneavoastrã. În ce mãsurã, cred, vizibilã chiar ºi în paginile writing” (non-fiction: adicã eseu, deci, Eliade ºi Culianu, analizaþi de purã exegezã criticã: un jurnalisticã specializatã), el a de Matei Cãlinescu, trimit cititorul cititor atent (mai degrabã ideal scris, la început, despre Culianu chiar la identitatea dumnea- decît real, cãci rari sunt cititorii datoritã exclusiv caracterului voastrã de eseist, comparatist ºi atenþi, ºi încã mai rari cei care senzaþional al asasinãrii memorialist? parcurg atent o scriere recentã) acestuia, istoric al religiilor Matei Cãlinescu: Cartea va observa, bunãoarã, cã împuºcat în plinã zi într-un W.C. mea e, într-un fel, o scriere (re)lectura povestirii Nouã- din localul facultãþii de studii “ocazionalã” în sensul cã s-a sprezece trandafiri e, de fapt, teologice a Univesitãþii Chicago. nãscut din încercarea de a povestirea a trei lecturi, ilustrînd De România sunt sigur cã nici nu aºterne cîteva pagini de amintiri trei momente din autobiografia auzise. Dupã aceea însã a despre Ioan Culianu, pentru un mea de cititor. Da, felul cum citim petrecut cinci ani luînd interviuri volum colectiv omagial. Dar ne exprimã ºi orice lecturã de la cei care îl cunoscuserã pe despre Culianu, s-a dovedit serioasã poate fi – o ºtim de la Culianu, mergînd pe urmele lui, curînd, nu puteam scrie fãrã sã Proust – ºi principiul unei lecturi cãlãtorind în România, învãþînd vorbesc ºi despre maestrul lui de sine. Ce am încercat sã despre religii, Eliade, comunismul recunoscut ºi multã vreme înþeleg despre mine însumi lui Ceauºescu, Legiunea adorat, Mircea Eliade. Iar cu scriind aceastã carte? Între Arhanghelului Mihail etc. În cele Mircea Eliade avusesem, dupã altele, multe altele, mai mãrunte din urmã Anton s-a lãsat plecarea mea din România în sau mai importante: de ce pînã “contaminat” de preocupãrile 1973, o relaþie intermitent mai la urmã n-am scris cartea despre intelectuale ale Culianu din ultima apropiatã sau mai detaºatã, dar literatura lui Eliade pe care perioadã ºi a început sã fie mereu fascinantã, punctatã de proiectam s-o scriu în anii ’70? interesat de “noile ºtiinþe”, numeroase vizite la Chicago ºi Motivul principal, aºa cum îmi inclusiv ºtiinþa cognitivã care-l de revederi cu el ºi cu soþia sa, apare el astãzi, este cã multã fascina pe Culianu, – pe acel vara, la Paris, ca ºi de un numãr vreme nu mi-am dat seama de Culianu care lansase revista de eseuri despre opera lui, caracterul deliberat enigmatic, Incognita, dedicatã noilor publicate de-a lungul anilor (dintre precis ambiguu (nu e un paradox) epistemologii ºi modele ale care trei, apãrute între 1979 ºi ºi, aº zice, calculat “anamorfotic” conºtiinþei ºi cunoaºterii. Pe 1988, figureazã în Addenda al literaturii lui Eliade începînd cu aceastã linie, Anton a publicat volumului). Aproape fãrã sã-mi Nuntã în cer (1938) ºi mereu mai recent un volum de articole dau seama, cele cîteva pagini dezvoltat în povestirile fantastice despre reprezentanþi ai ºtiinþelor despre Culianu s-au înmulþit pînã de dupã 1945. Simþeam cã îmi “de vîrf”, cum ar fi genetica ºi la o sutã, apoi la douã sute, apoi... scapã ceva, ceva poate cartarea genomului (Craig La un moment dat m-am oprit ºi important, eram mereu Venter), ºtiinþa creierului (Susan 34 am început sã tai necruþãtor ºi sã nemulþumit de interpretãrile mele. Greenfield), ecologia (Gretchen Daily) sau studiile despre prin dificultãþile lor. Cu proza lui Eliade? Pînã la un punct, destinul originea vieþii (Carl Woese) etc. Eliade, mai ales cu cea fan- lui Culianu pare sã-l parafrazeze (vezi Bold Science: Seven tasticã, relaþia mea a fost diferitã: sau sã-l reia pe cel al lui Eliade. Scientists Who Are Changing am vizitat universurile paralale Unde are loc schisma? Our World, 2002). Nu ºtiu dacã propuse de el fãrã sã-mi dau M.C.: Reiau argumentul din Anton îl vedea pe Culianu chiar seama de caracterul lor profund carte – Culianu îºi fãcuse din ca pe un “mag postmodern”, dar enigmatic, sedus de prestigiul Eliade un maestru; în însãºi e evident cã-l interesau, ca pe miturilor, arhetipurilor, simbolurilor logica imitaþiei maestrului de orice jurnalist, mai ales aspectele pe care le identificam la tot pasul, cãtre discipol intrã un moment al excentrice sau insolite ale lãsîndu-mã în voia reveriilor depãºirii discipolatului, al personalitãþii pe care o evoca. personale provocate de anumite independenþei, al despãrþirii de Culianu însuºi, aºa cum l-am imagini recurente. Era o lecturã maestru (de obicei dupã moartea cunoscut eu, nu flutura nici o fãrã efort, curios “hipnoticã”: acestuia). S-au adãugat, în cazul mantie (romantic sau postmo- vedeam, simþeam, miroseam lui Culianu, revelaþiile (acceptate dern) misterioasã, era un om mai (bunãoarã cei 19 trandafiri trimiºi cu greu, dupã laborioase “eforturi degrabã timid ºi adeseori retractil de A.D.P. cuplului Niculina- hermeneutice” de a le demonstra în societate, deºi foarte îndrãzneþ Serdaru; sau cele 19 þigãri falsitatea) cã maestrul sãu în idei. Cu studenþii era prietenos, fumate de cei doi tineri în timpul avusese o orientare politicã total apropiat, jucãuº, ºi-i plãcea, vizitei la A.D.P.), aºa cum într-o opusã celei îmbrãþiºate de el dupã mãrturia lui Anton, nu numai sesiune de hipnozã, la cuvintele însuºi. sã le facã teorii erudite despre hipnotistului “Ai un iepure în R.C.: Era Eliade, pentru divinaþie, dar ºi sã le dea în cãrþi poalã”, simþi deodatã greutatea Culianu, doar un maestru sau sã le ghiceascã în palmã, venerat ºi imitat sau era ºi neevitînd subiectele erotice – maestrul contestat, datoritã “vãzuse” bunãoarã cã o studentã opþiunilor politice interbelice? era implicatã într-un triunghi Era Culianu înþelegãtor faþã de erotic ºi o sfãtuise sã iasã din el greºelile politice ale maestrului (studenta fusese uluitã de sãu? clarviziunea lui). N-aº zice cã el M.C.: Era Culianu înþelegãtor era un “eretic extravagant” la faþã de greºelile politice ale modul spectaculos; era uneori maestrului? Cred cã problema extravagant dar totdeauna cu o trebuie pusã altfel. Am încercat anumitã modestie – o modestie sã explic acest lucru ºi în carte. ca stil social, aº zice – în perfect E vorba aici de o complicatã contrast cu tonul uneori virulent iniþiere în istoria interzisã sau din articolele sale politice brutal manipulatã de cenzura româneºti. Altfel, era un “eretic” comunistã a României. Atît sau un “disident” intelectual în animalului speriat tremurîndu-þi generaþia mea cît ºi cea a lui raport cu mai toate ortodoxiile în poalã, iar în palme senzaþia de Culianu a trebuit sã treacã prin constituite, dar nu încerca sã blanã moale, mãtãsoasã. aceastã penibilã iniþiere ca sã afle converteascã sau sã Treceam uºor peste defectele de cîte ceva despre despre trecutul deconverteascã pe nimeni construcþie literarã, peste lipsa þãrii, mai ales despre cel care (“ereziile” lui erau mai degrabã de consistenþã a caracterelor ºi preceda instalarea regimului convingeri personale sin- peste scriitura lipsitã de farmec comunist (dar chiar ºi trecutul gularizante). stilistic (pe care Eliade însuºi era acestuia devenea progresiv R.C.: Aveþi sã le reproºaþi primul care s-o recunoascã: el “secret de stat”, supus cum era ceva, din punct de vedere mãrturisea odatã cã ar fi vrut sã unor permenente revizuiri). Insist cultural, savanþilor Elliade ºi scrie ca ªtefan Bãnulescu, cel asupra acestei “iniþieri” pentru cã Culianu? Dar prozatorilor din Iarna Bãrbaþilor, care-l experienþa noastrã e pe cale de fantastici ºi, uneori, esoterici încîntase). Cînd am început sã a fi uitatã – ºi e probabil bine cã Eliade ºi Culianu? discern posibilitatea unei lecturi va fi uitatã. Mai întîi, ca ºi mine M.C.: Proza lui Culianu nu alegorice, hipnoza lecturii n-a mai de altfel, Culianu n-a ºtiut de m-a atras, poate pentru cã i-am funcþionat: a intervenit greºelile maestrului. O lecturã prevãzut dificultãþile herme- curiozitatea descifrãrii, “relectura atentã a tuturor – ºi subliniez: a neutice de la început, ºi n-am pentru secret”, dorinþa de a tuturor – volumelor publicate de vrut sã învestesc efortul necesar înþelege motivaþia camuflajului, Eliade nu dezvãluie aceste de lecturã; probabil cã dacã aº fi încãpãþînarea de a da de rost unui greºeli. Ele sunt vizibile doar în fãcut-o, aº fi fost rãsplãtit, cãci puzzle mai complicat decît orice articolele publicate de Eliade în instrumentul lui literar e evident problemã de ºah, imensa presã între 1936-1938, ºi rafinat. Dar viaþa e limitatã ºi nu investiþie de timp. acestea nu puteau fi citite decît putem sã încercãm sã rezolvãm R.C.: Cît din existenþa lui la Biblioteca Academiei, la Sala toate enigmele care ne ispitesc Culianu copiazã existenþa lui 3, a publicaþiilor interzise. Cînd 35 s-a aflat de existenþa articolelor respective erau, de fapt, legãturi cu istoria intelectualã, legionare ale lui Eliade – mai întîi autentice – ºi asta s-a întîmplat politicã ºi socialã a unui anumit prin citate ºi referinþe indirecte – prin 1987, cînd manuscrisul moment iar, pe de altã parte, cu mulþi au fost total surprinºi ºi masivei cãrþi a lui Ricketts toate celelalte arte. Din acest chiar increduli. Sã nu uitãm de despre Eliade a început sã circule motiv, considerarea ei separatã cenzura comunistã, de cam- ºi “eliadiºtii” din Occident au sau delimitarea unei istoricitãþi a paniile de informare/dezinfor- putut consulta, prin Ricketts, ei proprii – o istorie exclusiv mare lansate de organele ideo- chiar fotocopiile textelor literarã a literaturii aºadar – este logice din cînd în cînd, pentru incriminate. Acum, în sfîrºit, aproape imposibilã, dacã nu chiar compromiterea directã sau aceste texte au fost publicate în marcatã de numeroase aporii. indirectã a unor adversari. România; ar fi fost preferabil ca La asemenea aporii ajunge de Instinctual aproape, refuzai sã ele sã aparã mult mai devreme, pildã ºtiinþa decodãrii influenþelor crezi ce se afirma oficial, sau în 1988, cînd s-a pus problema care a fost, la un moment dat, ceea ce semãna cumva cu publicãrii lor, cum am explicat în Comparatismul. Aceasta are poziþia oficialã. Culianu a fost carte. Culianu n-a fost drept fundament o înþelegere dintre aceia care au vãzut, în “înþelegãtor” faþã de aceste ierarhicã a culturii delimitând în dezvãluirile selective despre greºeli, în sensul de “trecere cu corpul acesteia, pe de o parte, trecutul maestrului sãu iubit, o vederea”; din contra, a adoptat marile ºi micile culturi, iar pe de diversiune denigratoare bazatã atitudinea istoricului serios, care altã parte, marile ºi micile valori. pe plastografie. A ºi scris în încercã sã restabileascã cu Pornind de la aceastã înþelegere sensul acesta. Abia mai tîrziu a imparþialitate adevãrul, oricît ar fi „vânãtoarea de influenþe”, cum a recunoscut cã documentele acesta de neplãcut. numit-o René Wellek, urmãreºte sã confirme autenticitatea

„marilor valori”, a „marilor

) )) )) creatori” prin decodarea influenþelor venite din partea Matei Calinescu obscurilor culturali care s-au transformat ºi au devenit aceste mari valori. La baza acestei si, concepþii stã paradoxul exprimat de Paul van Tieghem într-o bu- tadã fericitã: leul comparatist

Comparatismul este oaia asimilatã.

) )) )) În opoziþie cu obsesia istoricã a ºtiinþei influenþelor, stã ca meta-stiinta, , preocuparea tematistã. Pornind de la aceeaºi premisã a separãrii Florin-ªtefan Morar obiectului literar de celelalte câmpuri culturale, aceastã Din punctul de vedere al Existã în principal douã preocupare sfârºeºte în a anula istoriei sale, una din trãsãturile asemenea probleme, ce þin de orice gândire istoricã. Literatura fundamentale ale Compara- istoria comparatismului ca ºtiinþã, este vãzutã ca o înºiruire de tismului este, în mod paradoxal, cu care acesta se confruntã. teme ºi motive care se repetã la aceea de ºtiinþã fãrã identitate Existã, pe de o parte, o problemã diferiþi autori ºi în diferite culturi. stabilã, de ºtiinþã în perpetuã a delimitãrii clare a obiectului sãu Pentru cã nu înþelege con- crizã. Varietatea curentelor de cercetare ºi, pe de altã parte, textualitatea culturalã ºi textualã teoretice, proteismul meto- înþelegerea acestui obiect, unul a temelor ºi motivelor, com- dologic, lipsa unei teorii coerente, cultural, în istoricitatea proprie lui. paratismul tematist devine toate duc la crearea unei Ambele au fost puternic anistoric, interpretându-le ca fiind percepþii vagi asupra disciplinei. marcate de purismul metodologic transcendente textului ºi De aceea, cred, orice pre- al secolului XIX. Obiectul contextului cultural. Astfel, relaþia zentare, fie ºi parþialã, este tradiþional al Literaturii Comparate temelor ºi motivelor între ele este nevoitã sã adreseze suiºurile este literatura luatã în cel mai larg vãzutã prin prisma unei gândiri ºi coborâºurile, buclele ºi sens posibil – cel universal. analogice ce duce la apariþia capcanele acesteia. În aceastã Proiecþia universalistã pe care unor ecuaþii simplificatoare de idee, în ceea ce urmeazã, aº dori Comparatismul o anunþã este tipul: „tema X la autorul Y este sã prezint activitatea de adesea, de-a lungul istoriei aºa, pe când la autorul Z este comparatist a lui Matei Cãlinescu disciplinei, combinatã cu ideea aºa”, neluându-se în seamã în contextul problemelor autonomiei literaturii relativ la orice faptul cã aceste aspecte specifice, atât trecute cât ºi mai exterioritate culturalã. În esenþa ei tematice sunt prinse în contexte recente, pe care Comparatismul totuºi, literatura este un gen hibrid, culturale diferite, incomparabile, 36 le ridicã. care are, pe de o parte, puternice nici mãcar prin simpla apropiere. Lipsurile metodologiilor concepþii anistorice asupra nu mai este scopul ºi finalitatea tradiþionale ale Comparatismului obiectului cercetat. În acest modernitãþii, aºa cum îl vãd, de au stimulat, în istoria recentã a sens, din punct de vedere pildã, alte cercetãri partizane, ci disciplinei, importurile. Astfel, metodologic, cercetarea se este doar o faþã a modernitãþii comparatismul s-a apropiat apropie mai mult de printre altele. Pentru cã nu mai pentru început de deconstrucþie, Begriffsgeschichte ºi istoria are o esenþã culturalã precisã o apropiere efemerã de altfel, ideilor decât de tematismul care sã fie rezumatã de nara- apoi de cultural studies. Într-un comparatist. Astfel cele trei þiunea istoricã, modernitatea e articol extensiv din 1994 (The direcþii ale poeziei, mimeticã, înþeleasã prin feþele sale: mo- State of Comparative Literature: expresivã ºi imaginativã, pe care dernismul, avangarda, deca- Theory and Practice 1994, World studiul le distinge sunt, mai denþa, kitschul ºi postmo- Literature Today, Vol. 69, 1995), degrabã, categorii imanente dernismul, între care existã, în Kathleen L. Komar prezintã cercetãrii, inseparabile de sensul jocurilor de limbaj al lui starea disciplinei dupã congre- corpusul textelor poetice, decât Wittgenstein, doar o asemãnare sul din acelaºi an al Modern categorii generale sub incidenþa de familie. Language Association din San cãrora ar cãdea fenomenele Înþelegerea Weberianã a Diego. Autoarea semnaleazã pe poeziei moderne. Acest tip de istoricitãþii ºi cuplarea acesteia de o parte lipsa de identitate a cercetare este aºadar atentã la cu teoria jocurilor de limbaj a disciplinei care oscileazã între istoricitatea materialului cu care lui Wittgenstein oferã o modali- deconstrucþie, ce ignorã, la fel ca lucreazã, fiind o cercetare tate de a evita aporiile tradi- tematismul, istoricitatea ºi stu- contextualã. þionale ale Comparatismului ºi diile culturale, care sunt fondate În spiritul contextualizãrii este a-l fixa pe drumul de meta-ºtiinþã ideologic pe ideea salvãrii gânditã ºi Five Faces of interdiciplinarã a contextelor diversitãþii culturale. Modernity. Cartea este, cred, istorice ce ar permite o înþelegere În relaþie cu problemele exemplarã ca demers compa- adecvatã a istoriei culturale ºi ar trecutului ºi intenþiile de viitor ratist pentru cã, în primul rând, putea verifica fundamentarea ale disciplinei, cred cã activita- evitã falsificarea istoriei culturale oricãrui concept ºi tendinþã tea comparatistã a lui Matei prin partizanatul faþã de un culturalã (cf. Five Faces of Cãlinescu meritã discutatã aici anumit curent, aºa cum fac multe Modernity, pp. 311-2). Ceea ce ca alternativã salutarã în cãrþi ce trateazã aceeaºi temã lipseºte ºtiinþei influenþelor ºi contextul dilemelor ei meto- care, nu adeseori, rescriu istoria tematismului este tocmai o dologice, un punct de interes culturalã a modernitãþii pentru a înþelegere adecvatã a istoricitãþii fiind aici, în special, Five salva fenomenul postmodern, ºi pe care studiul lui Matei Faces of Modernity: Modernism, pe de altã parte, pentru cã Cãlinescu o furnizeazã. Aceastã Avant-Garde, Decadence, propune o metodologie care metodologie mutã comparatismul Kitsch, Postmodernism (Duke permite îndepãrtarea graniþelor în direcþia unei meta-ºtiinþe University Press, 1987). autonomiei estetice a literaturii ºi istorice care ºtie pe de o parte Demersul din aceastã carte o integreazã într-o perspectivã sã trateze conþinutul comun al este strâns legat de studiile din culturalã mult mai largã, a gân- diferitelor câmpuri culturale perioada româneascã ale dirii estetice, a filosofiei, ºi a dincolo de diferenþele lor comparatistului, Clasicismul propensiunilor social-politice, specifice ºi sã ridice din acestea European ºi Conceptul modern fãrã sã pãcãtuiascã prin de- elementele ce þin de un de poezie (Piteºti, Paralela 45, contextualizare, analogism sau Weltanschauung general. Mai 2005) cu care prima carte supra-simplificare. mult, datoritã faptului cã menþionatã se aflã într-o Ceea ce meritã o atenþie opereazã cu o înþelegere non- continuitate tematicã. Conceptul deosebitã este, în special, teleologicã ºi non-axiologicã a modern de poezie este de altfel aspectul metodologic. Studiul istoricitãþii, acest tip de studiu gândit de autor ca fiind Ur- propune, în aceastã direcþie, o permite o contextualizare istoricã proiectul din care, prin lãrgiri reconstrucþie a istoricitãþii. adecvatã a faptelor culturale progresive, s-a dezvoltat Cinci Aceasta este înþeleasã în ma- evitând gândirea analogicã feþe ale modernitãþii (op. cit., p. nierã non-esenþialistã pornind simplificatoare. 8). În legãturã cu aceasta meritã de la Nietzsche ºi Max Weber ca Conclusiv, ar merita de în primul rând atenþie faptul cã obiect ne-definibil, care nu asemenea semnalat faptul cã o sensurile poeziei moderne nu primeºte sens decât pe planul asemenea direcþie sunt delimitate pornind de la o cercetãrii (op. cit., p. 310). metodologicã, pe care Five definiþie extrinsecã care sã fie Pornind de la aceastã premizã, Faces of Modernity o deschide, impusã materialului cercetat ci Matei Cãlinescu nu reduce istoria este în special exemplarã prin sunt obþinute prin analiza unor culturalã a modernitãþii la un faptul cã poate apropia opoziþii la nivelul concepþiei fenomen singular ºi semnificativ Comparatismul de exigenþele pe teoretice de sine a acestei ºi nici nu proiecteazã teleologic care noua gândire asupra poezii. Astfel se evitã neajunsul modernitatea înspre postmo- istoriei inauguratã de Paul Veyne supra-generalizãrii ºi a unei dernism. Astfel postmodernismul ºi Michel Foucault le cere. În 37 aceastã idee, cred cã viitorul analizã între diferitele câmpuri asupra sa. Sentinþele acestei discipline este tocmai de culturale depãºind conceptul autoflagelante ale personajului a deveni Istoria generalã pe care închistat în sine de „literaturã” cãlinescian corespund întocmai Foucault o fundamenta în înspre generalitatea unei ºtiinþe celor douã situaþii: “Tot ce spun” Arheologia cunoaºterii. O istorie a culturii. Efortul lui Matei – afirmã, autonegându-se, cinicul a perioadelor lungi care poate Calinescu este în aceastã Zacharias Lichter – “este stabili serii, relaþii ºi nivele de direcþie un model. minciunã. Da este minciunã ºi nu este minciunã. Orice se poate spune despre orice este minciunã. (…) ªi – dacã admitem o ierarhie a minciunii – eu, Interpretare si, Zacharias Lichter, sunt minciuna cea mai mare: cãci maxima mea scepticism – este: mint, deci nu exist”. Argumentul prin care profetul se autodenunþã ca minciunã, în paradoxul lui virtutea unui cogito fatalmente lingvistic, deci înºelãtor, este tot unul circular: “Destinul nostru e Zacharias Lichter însã sã vorbim, sã vorbim, sã vorbim – tãcerea însãºi este un Laura Pavel cuvânt la fel ca oricare altul”. Iar exorcizarea minciunii se face Profetul ludic Zacharias mistica revelaþie, fãptura lui printr-o ingenuã receptivitate, o Lichter, paradoxalul personaj al Lichter se salveazã din “cumplita credulitate ºi “idioþenie” lui Matei Cãlinescu din Viaþa ºi închisoare” a multitudinii de revelatorie în faþa a tot ceea ce opiniile lui Zacharias Lichter semnificaþii derizorii, impuse ei mimeazã adevãrul. Tocmai (1969 ; ed. a IV-a în 2004), din afarã. Existenþa profetului se aceastã nostalgie metafizicã a încearcã sã se elibereze ºi sã ne învârte, în ciuda aparentei sale adevãrului, nostalgie pe care o mântuie ºi pe noi, cititorii ºi negativitãþi, în jurul unui miez de trãiesc înºelãtorul ºi înºelatul temporarii sãi prozeliþi, de sens, revelat treptat de chiar deopotrivã, îi poate salva pe “strâmtul joc al semnificaþiilor”. propriul sãu mers parcã iniþiatic, amândoi, pânã la urmã, de “ispita De altfel, Lichter are doar vorbe în cerc: “…itinerariul lui devenea bãnuielii”, a diabolicei suspiciuni: de ocarã pentru cei care tind sã circular”. În sensul circular al “Da – spunea Zacharias Lichter interpreteze agresiv o altã fiinþã traiectoriei existenþiale a lui –, nu pot lupta împotriva minciunii ºi s-o elucideze – horribile dictu Lichter, minciuna ºi adevãrul se decât crezând, copilãreºte ºi –, s-o închidã în categorii: “A voi întâlnesc, amintind de ideea lui pânã la capãt, în orice minciunã, sã elucidezi un om, oricine ar fi Nietzsche dupã care adevãrul n- nemaiîncercând sã fac, practic, el, înseamnã – afirmã Zacharias ar fi decât un joc de forþe, o nici o deosebire între adevãr ºi Lichter – a voi sã-l ucizi. Lucidi- construcþie metaforicã, ºi, deci, minciunã. Dar voi fi eu în stare tatea poate acþiona ca o forþã invariabil mincinoasã. Iatã sã mã ridic la o asemenea vampiricã în ordinea moralã, ca aserþiunile apofatice ale lui înþelepciune?” un geniu al crimei”. Acestui pãcat Zacharias Lichter despre esenþa Un scepticism al oricãrui gest al suprainterpretãrii, la care universalã a minciunii lingvistice interpretativ, un scepticism poate duce arida luciditate, îi este ºi ontologice: “Singura luciditate salvator însã, chiar etic, câtã preferatã o privilegiatã stare de care ne rãmâne e aceea cã vreme nu-ºi abuzeazã “obiectul” perplexitate, o dispoziþie de a minþim fãrã întrerupere, cã supus interpretãrii, ºi nu pretinde primi revelaþia aproape misticã. ‘spunem ceea ce nu este’ a întrupa un unic sens, un Cel care interpreteazã trebuie sã spunând orice; ºi nu numai cã inviolabil adevãr. Hermeneutul ºi se abþinã, în aceastã mascatã minþim, ci ºi cã spunerea ne teoreticianul literar Matei profesiune de credinþã a minte, ne desfiinþeazã, ne Cãlinescu, autorul celebrei cãrþi hermeneutului Matei Cãlinescu despoaie de fiinþã”. despre relecturã, Rereading (alias personajul sãu ficþional, În cele douã versiuni ale (1993), ajunsese deja, o datã cu Lichter), de la a lua în posesie clasicului paradox logic al romanul sãu de tinereþe, Viaþa ºi misterul ºi inefabilul unui Altul. mincinosului – “Propoziþia dintre opiniile lui Zacharias Lichter, la Subiectul sau obiectul aceste ghilimele este falsã”, ºi, aceastã înþelepciune a interpretãrii nu va fi aservit în chip respectiv, “Eu mint” –, prima se scepticismului dindãrãtul oricãrei dictatorial, fiindcã din acel referã la metalimbaj, la tentative de a face sens prin moment gestul interpretãrii ar fi arbitrarietatea spunerii însãºi, la interpretare. degrevat de valoarea eticã. propoziþie ca fragment de limbaj, Fie cã se lasã devorat de iar a doua la “sinele” vorbitorului, 38 flacãra divinã, fie cã primeºte întors în chip autoreferenþial ª Maestro, un roman cinematografic

Stelian Tãnase este eseist cu impact (Anatomia mistificãrii, Miracolul revoluþiei, Acasã se vorbeºte în ºoaptã, Clienþii lu’ tanti Varvara) ºi prozator cu ceremonial (Luxul melancoliei, Corpuri de iluminat, Playback, Maestro). Ultimul sãu roman de pânã acum, Maestro, a inhibat iniþial cititorul datoritã numãrului impresionant de pagini, dar ºi datoritã subtitlului – “o melodramã”, un subtitlu momealã pentru construcþia unui roman grotesc (dar un grotesc cu efect râvnit cathartic). Romanul are alurã cinematograficã, fiind alcãtuit din videoclipuri în avalanºã, aluvionare, alcãtuind un text programatic vizual al societãþii româneºti de consum. România este analizatã ca un panopticum în straturi: pe de o parte România de lux, inaccesibilã multora, pe de altã parte o Românie second hand, la borcan sau la conservã, opulenþa ºi mizeria (de toate soiurile) fiind cei doi poli alternativi de radiografiere a spaþiului autohton. Panopticumul grotesc ºi cinic al autorului vizeazã în mod aparte spectacolul mass-media: ziare, televiziune, politikie – prostituþia devenind instituþie mediaticã. Stelian Tãnase ambiþioneazã în Maestro ºi o recapitulare a istoriei României în comunism ºi postcomunism (în flash-uri concentrate), analizând anii de represiune comunistã, delaþiunea, exilul, poliþia politicã, revoluþia din decembrie 1989, mineriadele, accesul la dosarele de securitate etc. Miza romanului este, pe parcursul a douã treimi din carte, scatologicã (Bucureºtiul, de pildã, este portretizat constant ca fiind un palimpsest de hazna ºi balamuc, România definindu-se prin sex ºi televiziune, de aici circul previzibil ºi trivial al vremurilor contemporane ºi de aici douã influenþe majore recunoscute de Stelian Tãnase – Louis-Ferdinand Céline ºi Charles Bukowski), dar finalul construieºte un sens mistic, prozatorul tânjind sã propunã un construct demonic-angelic, în tradiþie bulgakovianã. Spre final, paradoxul asumat de romanul Maestro este acela cã oralitatea grosierã ºi aproape abjectã din prima parte se eterizeazã, iar textul devine poetic. Antiteza este evidentã ºi intenþionatã. (Ruxandra Cesereanu) Un amestec terifiant de aceastã lume policromã, „a ei ): imaginea. Imaginea este infinit timpuri clivajelor”, i-aº spune, scriitorul mai puþin decât cuvântul. Asistãm rãmâne scriitor. El nu are nevoie la o simplificare a universului Ruxandra Cesereanu: Cât de sã se uite pe fereastrã ca sã aibã omului contemporan, prizonier al ofertant vi se pare postco- ce scrie. Nu are nevoie de o imaginii, la un regres în ordinea munismul românesc pentru un realitate la care sã se refere. Totul cunoaºterii. Aici abstracþia (care prozator? se petrece în imaginaþia lui. este un „rezumat” al lucrurilor Stelian Tãnase: Societatea Ruxandra Cesereanu: Sex ºi cunoscute), experienþa transmisã româneascã, la fel ca toatã lumea televiziune este una din formulele numai prin cuvânt, este extrem de tranziþiei de dupã 1989-91, de la “psihoistorice” aplicate astãzi rarefiatã. Absenþa conceptelor Praga la Vladivostok – este un României. Cum se descurcã un datoratã reducerii „gândirii” la amestec terifiant de timpuri, de romancier înãuntrul acestei privire, este extrem de la Evul mediu, la epoca primei formule? Cum prelucreazã periculoasã. Este o aventurã în revoluþii industriale, la rãmãºiþe trivialitatea, de pildã? care ne-am aruncat de vreo 50 de bolºevice – ºi pânã la achiziþii Stelian Tãnase: Cine aplicã ani, ºi cred cã vom regreta asta, postmoderne. E suficient sã ieºi formula despre care vorbiþi? E o fireºte dacã între timp nu ne din Bucureºtii anilor 2000, 100- conspiraþie? Existã un grup de autodistrugem. 150 km nord-est, sã întâlneºti interese care lucreazã asupra În ce priveºte „trivialitatea”, nu þãrani lucrând pãmântul ca în „bietei noastre þãriºoare”, e nimic de spus dupã Chaucer, Biblie, iar tu sã fi plecat dintr-un aplicându-i o terapie de ºoc, Boccacio ºi mai ales Rabelais, loc perfect updatat, aparþinând mai asaltând-o cu vulgaritãþi, sex, autorii mei favoriþi. Concret totuºi, curând viitorului decât prezentului. manele & telenovele ºi kitsch? Mai Maestro este îndatorat lui Céline, ªi peisajul uman este la fel de curând lumea înconjurãtoare are Henry Miller ºi Bukowski. În ultimii divers ºi stratificat. Într-un aceste caracteristici. Ea are o douãzeci de ani i-am citit ºi rãscitit asemenea mediu scriitorul e ca combustie mai mare decât oglinda ºi le sunt dator. Nu am vrut sã peºtele în apã. Tranziþia ei, televiziunea – massmedia în traduc aceastã trivialite, am dorit (întoarcerea la capitalism) este o general. Slãbiciunea, aº spune, sã fie antidotul vulgaritãþii din jur, lume extrem de ofertantã literar. toxicitatea televiziunii, vin din altã care ne ia cu asalt fãrã milã, fãrã Aº face o observaþie: ºi fãrã parte: (produsã chiar de statutul întrerupere. 39 Ruxandra Cesereanu: Este, asta e. Romanul nu se inspirã din societate contemporanã fãrã astãzi, România o telenovelã realitate, ci e mai curând în dialog televiziune? Ce ºanse acordaþi vag europeanã, mai degrabã cu propria lui istorie ca gen literar. cãrþii electronice, care, susþin sudamericanã? Prozatorul Subiectul & personajele sunt doar generaþiile tinere (ºi futurologii de postcomunismului românesc circumstanþiale, o întâmplare, un serviciu), va înlocui cartea tipãritã, trebuie sã fie în aceste condiþii un pretext de a medita asupra cartea canonicã? strateg al manipulãrilor narative ? istoriei, de exemplu, dar ºi asupra Stelian Tãnase: Televiziunea a Stelian Tãnase: Lumea ro- romanului ca atare. Un roman pãtruns puternic în viaþa noastrã mâneascã seamãnã cu America este întotdeauna recapitularea cu bune ºi cu rele. Suntem azi mai de sud din prima jumãtate a tuturor celorlalte (mãcar a celor bine informaþi decât acum douã- secolului XX. E un fel de „shadow citite), ºi e mai puþin legat de trei decenii ºi nu mai prost democracy” dezvoltând cadre anumite fenomene sociale sau informaþi – tocmai din cauza goale fãrã conþinut. Avem o clasã cronologii factuale. acestui rãu necesar, televiziu- suprapusã nãscutã peste noapte, Ruxandra Cesereanu: Ce nea. Cartea tipãritã tradiþional care a acumulat averi fabuloase, ºansã acordaþi romanului pe hârtie are dificultãþi, dar nu inexplicabile. Este o lume de caizi, “cinematografic”, vizual, cu mizã trebuie nici sã îi ascultãm întru dublatã pentru acelaºi strat social social-politicã? Pariaþi pe el sutã totul pe editori care nu fac decât de o inculturã mortificatoare. Este la sutã? sã se plângã. E ºi multã litera- o elitã numai dacã priveºti Stelian Tãnase: Care roman turã pe net... Nu cred sã disparã conturile din bancã sau citeºti cv- este cinematografic ºi care nu? cartea tipãritã, deºi epoca ul cu lista funcþiilor înalte deþinute Cred cã din orice roman se poate Gutenberg e la final. Face rãu tele- în administraþie ºi politicã. Dacã face un film mai bun sau mai viziunea, se zice cã furã din cititori, cercetezi stilul de viaþã, gusturile, prost. Dar de regulã iese prost. dar – aº aminti – ºi câte cãrþi nu educaþia, dai de o prãpastie. Asta Raþiunea e simplã: diferenþa între ating tiraje nesperate tocmai ºi face caracterul sinistru al imagine ºi cuvânt, douã lumi pentru cã au fost dezbãtute la multor personaje din aceasta opuse, imposibil de tradus una televizor, sau pentru cã s-au facut zonã. Am asistat la o miºcare într-alta. filme, seriale difuzate la televi- bezmeticã, brownianã, o cursã Ruxandra Cesereanu: V-aþi ziune. Aº vedea ambele aspecte pentru supravieþuire, când totul în putea imagina (paradoxal) o ca fiind strâns legate între ele. jur s-a prãbuºit. Interesant, propovãduitorii “comunismului naþional” al lui Ceauºescu au devenit în anii 90 propovãduitorii capitalismului liberal ºi ai societãþii deschise, practicând de fapt un rapt de mari proporþii. Au înhãþat tot ce era de valoare, bãnci, clãdiri, pamânturi, companii profitabile, intreprinderi... Fenomenul este efectul trecerii „averii întregului popor” în mâinile câtorva. Lupta între cei implicaþi a fost ºi este fãrã milã, brutalã, imoralã. Are ca principiu: scapã cine poate, totul e permis. Ce personaje sunt aici aºteptându-ºi scriitorul de anvergurã! Ce se întâmplã însã în Romania se potriveºte ºi cu tragicomedia modernizãrii din secolul al XlX-lea, cu forme fãrã fond, dar atunci avea loc într-o formulã „soft” întrucât Romania (Vechiul Regat) avea o elitã politicã ºi de afaceri veritabilã, bine ºcolitã, bogatã, trecutã prin Occident. Acum acea elitã lipseºte. Nu se mai poate face totuºi azi roman realist, „balzacian” deºi tentaþia e mare. Fiecare epocã are limbajul ei, formele de exprimare. 40 Iertaþi asemenea banalitãþi, dar Un „om ciudat“: Sesto Pals Ion Pop Sesto Bucureºti-Haiffa, în 2007, cu o artificioasã ca ºi celelalte. Nu cu Palscomprehensivã Postfaþã semnatã mult mai bunã e starea esteticã a (pseudonimul de Michael Finkenthal. micului poem Noe, cu motto lui Simion Compunerile imprimate în prima ebraic, care începe aºa: „Potop! / Sestopali, serie a revistei Alge de tânãrul care Noe!!/ Da? / Potop. / Apã în galop nãscut la abia ieºea din adolescenþã trec de / Lacul e miop / ªi totul vede clar / Odesa în puþine ori peste pragul purelor Iar Noe stã un bãþ într-un 1913 ºi mort exersãri, stângace, ale condeiului. coºmar”... Un alt Gând, apãrut în la Tel Aviv în Mai întâi, într-un soi de prozã numãrul 5, rimeazã, tot în zonã de 2002) a avut poeticã hiperbolic-sumbrã influenþã prozodicã barbianã, pe într-adevãr un amintind, prin figuraþie decadentist- tema saltimbancului moºtenit de la destin de „om ciudat”, cum spune expresionistã, de Figurile cearã ale Jules Laforgue: „Un saltimbanc un titlu de poem, apoi cel al „ediþiei lui Adrian Maniu, ca în Vis punctat suspinã pe o aþã, / Un imn se definitive” din scrierile sale (Editura cu suflete: „Din adânc craterele ºterge, guma lui e rea / ªi cântã-n Vinea, 1998). Nãscut în acelaºi an mormintelor mi-au apãrut rãnite de vânt prohod de dimineaþã / O cu Gherasim Luca, cu care un enorm semn de întrebare. /.../ noapte asprã, galbenã ºi grea. // fusese ºi coleg de clasã la Liceul Atunci am început sã strig morþilor Papuc ucis de raze ºi privire / „Matei Basarab” din Bucureºti, fraze cu cozi încârligate, am rãguºit Nemernic semn pe vârful de poetul debutase tot în efemera þipând, iar din toate unghiurile catarg”... De un expresionism revistã de avangardã Alge, în cavoului au ieºit cozile mele ºi despletit, de extracþie prima ei scurtã serie, din 1930, intrându-mi prin urechi în suflet „decadentistã”, de un grotesc unde publica ºi sub pseudonimul m-au biciuit fãrã milã. / În sfârºit macabru, e ºi scurta prozã poeticã D. Amprent sau îºi reproducea pur am dat de zidul abisului; m-am Prohod (în Alge, numãrul 6): „Când ºi simplu amprenta sub câte un cãþãrat pe el; am privit. / În fundul mã voi înfãºura cu toga poem, ºi putea fi regãsit ºi în a întunericului schelete albe rânjeau pãmântului, dupã ce voi pune zale doua, din 1933. Trimis ostentativ mute la mine” etc. Pe aceeaºi puternice în juru-mi, vor veni toþi lui Nicolae Iorga, un numãr al paginã (citim numãrul 1 din Alge) viermii în audienþã la mine (...) Se revistei a provocat o detenþie de stau douã strofe strict ordonate va forma o bãltoacã în gura mea, zece zile la închisoarea Vãcãreºti, prozodic, vag barbiene, dar scrise o bãltoacã cu acid sulfhidric, ca în împãrtãºitã cu confraþii teribiliºti parcã în virtutea dicteului automat: laboratorul celui mai puturos Gherasim Luca, Paul Pãun, S. „În proslãvirea mãturãrii strãzii / chimist. ªi vor trece lupii ºi vor râde Perahim, Aureliu Baranga ºi cu Pãlind în flãcãri sânge din topor / ca oamenii, iar porcii toþi îºi vor tipograful Bercovici, pentru ultraj Se vor închide simþurile prãzii, / În astupa nasul cu bucãþi de cârpe ºi adus, desigur, bunelor moravuri. gura nopþii, somnul omnivor. / Se eu voi fi un râs galben ca un os Din pãcate, ºi acest accident va închide aþa în tipare / Nu va mai cariat”... biografic, dar mai ales altele, din plânge unsa cu colici / ªi aruncat Peste trei ani, în a doua serie anii presecuþiei rasiale, apoi pe vârf de nemiºcare / Voi cãlãri a revistei, junele Sesto Pals dã, zigzagatul periplu profesional de prin þara cu pitici”. Un Gând din însã, semne de promiþãtoare dupã rãzboi, au fãcut ca inginerul numãrul urmãtor al revistei nu e maturizare, cultivând, totuºi, un de mine ºi metalurgie cu diplomã mai convingãtor, lãsându-se în fond de sensibilitate în care se mai în anii 1939-1940 sã nu-ºi reia voia divagaþiei asociative asociau letargia de sursã condeiul decât târziu, spre sfârºitul necontrolate ºi inexpresive: „Când simbolistã („în timp de ploaie ºi vânt anilor 60, ºi sã nu mai publice mã prefac în metru pentru sufletul mi-e întotdeauna bolnav”), aproape nimic nici dupã emigrarea, adâncime / ªi îmi cobor privirea în având acum ceva din tonul în 1970, în Israel. Ca atare, scrisul nimic, / De câte ori voi cere o dezabuzat al unui Ion Vinea („nu sãu propriu-zis avangardist se mãrime / Voi cãpãta un capãt de ºtiu, oameni, ce pierdere sufãr / ce reduce la foarte puþin, adicã la cele popic”... Cã duhul lui Ion Barbu gol nu ºtiu / dar simt cã pierd ceva câteva poeme tipãrite în Alge. fâlfâia pe aproape, atestã ºi vreo / nu ºtiu de ce plouã aºa de tare Restul operei va fi publicat abia în trei pesudo-aforisme aºezate pe pe tinichelele mele din cap”), cu amintita „ediþie definitivã” din 1998, ultima paginã sub titlul Barbiene, mici izbucniri de revoltã de accent apoi, postum, în antologia Întuneric datorate tot lui Sesto Pals, care expresionist: „stau închis în mine ºi luminã, alcãtuitã de soþia sa ºi adaugã ºi o micã prozã poeticã, ºi ºtiu cã am o mutrã de þap / voi apãrutã la Editurile Vinea ºi Onyx, Vid, la fel de inconsistentã ºi nu cunoaºteþi decât moartea mea 41 ºi naºterea mea / dar pe mine nu, tãþii în spatele cãreia se ghiceºte la amintitul depozit de cliºee negre: fiindcã eu vã înjur acuma pe toþi în uºor miza pe sinceritatea ºi „nu am decât un singur gând / cã gând / ºi vã blestem pãrinþii, autenticitatea discursului deschis afarã urlã ca un câine flãmând / cã surorile voastre le necinstesc / ºi „democratic” spre toate di- vremea mereu ºi mereu e în vã ucid în gând / rupând bucatã mensiunile existenþei: „Închin curând / ºi cã eu stau ca o piatrã cu bucatã din trup / ºi niciodatã nu acest pahar acelui care mi-a zâmbit pe mine. /.../ e noapte e târziu ºi veþi ºti cã în capul meu e un creier pentru prima datã / mã închin tramvaiele stau / de mult carele cu de lup”. Un sentiment de timpurie acelor ºoareci care umblã prin boi s-au oprit / viaþa morþilor abia înstrãinare se exprimã aici în canale / mã închin guzganilor ºi acum apare / viaþa morþilor / câþi discursul confesiv al unui subiect tuturor vagabonzilor / mã închin s-au înecat / spânzuraþii / otrãviþii rãnit patetic de „profanãrile” lumii brunilor ºi blonzilor / femeii care va cei uciºi / morþi de boli / ºi bãtrânii din jur: „dar când am sã vorbesc râde sincer ºi curat îi voi da coºul care merg la plimbare cu câinii”. veþi cãdea dãrâmaþi / profanatori de / pieptului meu / ºi celor care vor Timpul scurs între cele douã gãri, de munþi ºi de mare”. O arãta drumul cel bun le ofer un prestaþii poetice n-a lucrat foarte „tãcere mare ºi grea ca un dulãu”, poem de paul pãun”. Solidaritatea productiv în favoarea calitãþii: „oamenii goi (care) sunt în de generaþie este astfel ºi ea poetul e mai puþin stângaci acum, aºteptare sã se omoare între ei”, clamatã, ºi e, în fond, justificatã de versurile sunã ceva mai puþin „o prevestire rea”, „capetele... liniile de atitudine existenþial-liricã artificios.. tansformate în maºini infernale / (în ºi esteticã ce unesc programul Când se întoarce la poezie, care) lucreazã ceasornice aspre aflat încã în schiþã al componenþilor peste mai bine de trei decenii, cel cu pas de bocancã sãlbatecã”, micii grupãri avangardiste. ce se defineºte ca „om ciudat” are „urletul cãrnii desprinsã din trup / Atmosfera e cam aceeaºi cu a deja o vârstã respectabilã, de ins glasul lupului urlând la lunã se versurilor publicate în prima serie trecut prin multe, ºi cu un limbaj adunã cu toate împreunã / multe a revistei, adicã de mediu poetic poetic ce mai aminteºte prea puþin ciocane se zdrobesc / în faþã apar expresionist („vitrina a expus de primele experienþe „algiste”. Ba, un negru ºi un roºu îmbrãþiºaþi / cadavre. / mama spunea cã-s de cred ca s-ar putea spune cã fostul prima culoare urlã / ºi cealaltã cearã / dar copilul tot la cadavre avangardist, atât cât a avut timp culoare urlã” – sunt concretizãri ale adevãrate se gândea. / vampirul sã se exprime ca nonconformist, acestei stãri de apãsare din düsseldorf a fost ucis / ºi câinele se întoarce prin versurile târzii la tensionatã, traduse, cum se vede, îºi ucidea propriul sãu vis. / un modernism chiar foarte în imagini când mai convenþionale, niciodatã n-au umblat mai grav ºi moderat. În afara unei anumite când de o plasticitate violentã, mai melancolic tramvaiele ca în oralitãþi a discursului, degajat, trãdând tot lecturi expresioniste. noaptea asta / pãmântul niciodatã cumva divagant pe anumite „Þipãtul” caracteristic acestui tip de mai negru”), numai cã ele sunt suprafeþe, desfãºurat cu o atitudine liricã se aude ºi în construite pe o schema parabolicã dezinvolturã notabilã, discursul versurile tânãrului de la Alge, destul de naivã, înruditã cu poetic e construit prin apelul la tipare izbucnind dintr-un univers uman procedurile lui Gherasim Luca din prozodice aproape clasice, strofã, privit generic, sub semnul suferinþei proiectatul volum Bumerang, din ritm, rimã, coerenþã ideaticã extreme ºi al morþii, uzând de aceeaºi epocã. Un prim text, netulburatã de imixtiuni „parazitare” culori crude ºi pe un ton de un Stãpânul meu nu-ºi schimbã ºi, mai ales, la o structurã patos pigmentat de o nuanþã niciodatã cãrarea, recurge, astfel, discursivã alegoric-sapienþialã, cu sarcasticã: „au þipat cei cãzuþi pe la un fel de fabulã despre supunere mici puneri în scenã, interogaþii, maidane: / pentru ce ne-ai ucis ºi servitute (un mãgar legat de un dialoguri între subiectul reflexiv ºi doamne / ce þi-am fãcut noi þie / nu par e dezlegat de un câine ce concepte alegorizate. Aceasta e þi-am pus bine panglica la pãlãrie? râvnise la condiþia lui, dar când îi adecvatã, desigur, în mare mãsurã / oameni, buni, oameni rãi, / ia locul îºi deplânge starea jalnicã naturii reflexive a acestui lirism, oameni galbeni, oameni slabi / a lipsei de libertate); altul, însã râmâne cumva „datatã”, în oameni monºtri, oameni bolnavi / Înmormântarea prietenului meu contrast evident cu libertãþile pe oameni negri, galbeni ºi roºii / în patruped, e o lamentaþie cauzatã care începãtorul din anii ’30 noaptea asta când toate plâng /... / de... sinuciderea „iubitului animal încerca sã ºi le ia faþã de ºi copiii se nasc ca ciorile în pom”. patruped” cu a cãrui soartã poetul convenþiile poetice curente. Înalte aspiraþii prometeice se se simte solidar: aerul de bravadã Sesto Pals scrie acum o poezie rostesc de asemenea, alãturi de un mizerabilistã din recuzita de meditaþie elegiacã, de re- soi de nepãsare ostentativã în expresionismului sumbru revine trospecþii melancolice ºi proiecþii risipirea energiilor eului: „unde eºti („eu ºi moartea trãim în concubinaj sceptice cãtre un viitor în care tu om puternic care ai descoperit /.../ voi ºtiþi cã o casã de filme mi-a sigurã e mai curând dispariþia, ºi focul / ia inima mea cu braþele / propus sã mã fac artist schelet / dacã poate fi descoperitã o temã arunc-o jos sã o mãnânce raþele / am scheletul foarte fotogenic”, de oarecare constanþã e cea sunt poet: iatã sus cum fluierã „sunt galben ca un budist”); în al trecutã în figuraþia paiaþei, luna”... Patosul dãruirii de sine treilea, Tramvaiele stau, putem citi funambulului, clovnului, în genere a afiºeazã o generozitate ado- versuri de aceeaºi facturã, mãºtilor unui eu care se ºtie 42 lescentinã, o bravadã a generozi- exhibând un imaginar ce recurge vulnerabil ºi fragil, descoperindu-se singur ºi ajuns în pragul neantului. al inconsistenþei eului, dar ºi a lumii: / Zaci într-un cufãr / ªi zici: Sunt ªi ale unei lumi cu jocuri precare, „Nu, ochii mei nu vãd, / Nu vãd mascã / Dar fiecare din mãºtile tale propunând aparenþe dupã care e decât umbre / Umbre care se zice: / Sunt eu! / Tu eºti de mii de de cãutat un „adevãr” sau de clatinã, / Umbre fãrã obiect / ori tu / Dintr-o datã”... Exemplele descoperit o „minciunã”, umbre Umbre fãrã luminã / Umbre care s-ar putea înmulþi, pentru a ilustra sub care e de aflat lumina ºi se agitã ºi plâng / Umbre care-ºi cam acelaºi gen de reflecþie, – va- transparenþa, întrebarea la care nu schimbã forma întruna /.../ Iar eu / riaþiuni pe o temã mereu reluatã. pot fi date decât rãspunsuri Umbrã a umbrei / Stau închis în Ele indicã o întoarcere a poetului aproximative ºi nesigure, tãceri ce cuºcã ºi latru la ele... / Latru al mine cu aspiraþii iconoclaste din prima ascund cuvinte, eul însuºi redus însumi”. Tema jocului mundan ºi a tinereþe la un univers liric mai adesea la evansecenþa unui subiectului spectator la „pano- degrabã pre-avangardist, adicã în cuvânt. Michael Finkenthal rama” lumii e în chip logic atrasã cel ce pregãtea ceea ce s-a numit rezuma expresiv temele recu- în universul poemului, într-o „epifania derizorie a artei ºi a rente: „Într-adevãr, întuneric ºi viziune scepticã, relativizantã, ca artistului”, afiºatã însã (ºi încã) luminã, bine ºi rãu, alb ºi negru, în Vine vremea: „Vine vremea într-un discurs coerent, deloc precum ºi întrebarea legatã de spre mine / Mi se pare numai sau afectat de tulburãrile pe care chestionarea îndelungatã (uneori este chiar ea / Fantoma cu ochii acea vârstã a poeziei româneºti obsesivã chiar) a acestor diho- albaºtri / Cu ochii albaºtri care abia le prefigura. Ba chiar este tomii, „esta asta o întrebare sau un privesc în mine / Cine ºtie ce vorba de un fel de a scrie îndatorat rãspuns?”, sunt teme recurente la panoramã / Cine ºtie ce alegorismului tradiþional, prin Sesto Pals”. Toate, într-o pantomimã / Stranie. // E o recursul la prozopopee, la confesiune reiteratã, la frontiera mascã acest adevãr timpul. / O figurarea abstractelor – „mici dintre reflecþia sen-tenþioasã, mascã rece care acoperã personaje efermere” – puse în cvasiabstractã, ºi sugestia mai minciuna. / Iar lângã un copac o scena fantazãrii: „Gândurile au elaboratã. brânduºã transparentã / ieºit la plimbare / În caleºti trase Tradiþia cãreia i se ataºeazã, în Danseazã goalã timpul graþiei cu cai otrãviþi”, „Amintirea doarme esenþã, ºi poezia târzie a lui Sesto sale”. pe pat / Îmbrãcatã în haine de Pals e cea a modernismului, ale Ne aflãm, cu asemenea motive, mireasã”, „Azi versul mi-a bãtut în cãrei note „înalte” ºi structuri „tari” în tradiþia modernismului de uºã / „Deschide... vreau sã te fuseserã deja relativizate de un început de secol XX, când pãtrund”, „Mi-a rãspuns soarta ºi Jules Laforgue ºi de urmaºii sãi din marioneta, funambulul, paiaþa, corul ei blestemat”, „Când a venit pragul secolelor XIX-XX, aduse clovnul trist populau multe versuri, visul sã se clatine în faþa mea, era cumva la zi în expresia ºi mai avertizând asupra unei prime, chel” º.a.m.d. Metafore in degajatã a celui ce vorbeºte grave devalorizãri a statutului limbajul „comun”, cotidian, familiar poetului. Exemplul mare era, praesentia fac ca unele versuri sã al liricii mai recente. „Obsesia desigur, Jules Laforgue, preluat în sune, astãzi, convenþional: „lupii modelatoare” (ca sã vorbim în ecou la noi de un Adrian Maniu, amintirii”, „cuºca infinitului”, limbajul tematiºtilor) rãmâne bunãoarã în Balada spânzuratului „pajiºtea dorinþei”, „pietrele totuºi cea a devalorizãrii unui din 1916, al cãrei titlu e împrumutat batjocurii”, „norii îndoielii”... mister originar, dat prim al fiinþei, de Sesto Pals pentru unul dintre Scriind mai mult pentru sertar trecut imperfect ºi deformant în ciclurile cãrþii. „Sunt marionetã”, ne ºi neantrenat, ca odinioarã, în expre-sie. Un mister rãmâne spune direct un vers, iar pãpuºa- miºcarea cea mai vie a scrisului mereu eul însuºi, iar acest mecanism mai reapare în câteva poetic, Sesto Pals s-a „cuminþit” necunoscut lãuntric e, de fapt, rânduri, chiar lãsând sã-i „picure” ºi el cu vremea, uitând de tema generatoare a aproape din ochi o lacrimã de clovn începuturile contestatare sau întregii reflecþii a poetului. melancolic. Pânã ºi „cuvintele-n devenind mai „înþelept”. Dovadã Întrebarea arghezianã: „Mã uit vitrinã sunt niºte manechini” , cã filosofeazã adesea, când mai în cer, mã uit în pãmânt / M-am alteori mãºti în jocul derizoriu al expresiv, când mai concesiv faþã întrebat cine sunt” pare a se subiectului ºi al lumii: „Totul e clar / de inerþiile „poetizãrii”, însã mereu prelungi, strãbãtând-o de la un E în zadar / Orice cuvânt / Poþi sã pe temele grave ale singurãtãþii ºi capãt la altul, în poezia mai nouã te joci / Vorbe ºi voci / Toate sunt precaritãþii fiinþei, ale cãutãrii a lui Sesto Pals, o datã chiar într-o vânt. // Cântecul-drum / Focul în dificile a unui adevãr al sãu printre variantã foarte apropiatã de cea a fum / Toate dispar / Mãºti ºi dureri aparenþe, iluzii ºi mãºti. Ceva din autorului Cuvintelor potrivite: „Am / Negre tãceri / Albe de var”. Sau, aceastã interogaþie obsesivã se fost întrebat de luminã dacã sunt, în acelaºi sens, într-un poem transmite ºi cititorului de astãzi. / N-am ºtiut dacã sunt sau nu intitulat chiar Mãºtile: „În faþa sunt”. Pe fondul acestei neclaritãþi conºtiinþei eºti gol / Iar mãºtile tale interioare, se dezvoltã, abundent, atârnã în pod ca niºte spânzuraþi motivul amintit al mãºtii, asociat cu / Sunt boarfe pãrãsite mirosind a cel al umbrei. Ele sunt evident trecut / Sunt mãºtile tale / ªi înrudite, trãdând, ambele, un mãºtile tale la rândul lor / Sunt sentiment al nesiguranþei de sine, boarfe vechi. / Aici tu care ai fost ª 43 Andreea Mihalcea Premiul revistei Steaua la Festivalul Naþional de literaturã Magda Isanos, Ediþia a XIV-a Suceava, 2009.

Trecerea Rubikonului

Astãzi se împlinesc x ani de la trecerea rubikonului. Nu ºtiu de ce e mare scofalã. Rubikonul mai fusese trecut, slavã Domnului, de multe alte ori, ºi înainte de Trecere. Între timp, a mai fost trecut de sute ºi mii de ori.

Unii oameni þin neapãrat sã complice lucrurile, sã le întoarcã pe toate pãrþile, Pânã când ajungem sã slãvim lucruri, de care nu ne mai amintim.

Cantata

prietenei mele din alt oraº din altã þarã

sã nu cunoascã vreodatã disperarea, ce e negru, greu ºi de nerespins

corpul ei sã nu tremure la gândul dezamãgirii

prietenei mele din alt oraº din altã þarã

sã nu ajungã profesoarã de chimie frustratã cã n-a studiat vioara

prietenei mele din alt oraº din altã þarã

sã aibã liniºtea singurãtãþii când nu-i va mai plãcea de ea

prietenei mele din alt oraº din altã þarã

Degetele se miºcã lent, morocãnos peste pielea bine întinsã ºi nerãbdãtoare, urmeazã

fireºte, un somn în care tu te lãfãi, sã ºtii cã nu înþeleg asta, cu nu-mi place ienibaharul. tu încã dormi. dar mã voi bucitra, totuºi, când te vei trezi, chiar ºi un moment, vei articula cuvintele rotund iar eu n-o sã înþeleg nimic.te smotocesc pentru lãmuriri suplimentare. tu pledezi pentru caragiu. toatã lumea doarme, numai tu nu dormi. cunoaºtem. apoi te culci la loc. eu te trezesc, tu caragiu. eu. tu.

44 Toma Grigorie Ion Maria din fereastrã oare s-o fi îndrãgostit La ceas de toamnã an de mine? anul acesta e mult compasiune Am adunat în mii de zile, mai complicat doamnã, decât cel dinainte acest mãnunchi de flori de furnica nu mai poate cãldurã de varã toamnã. sa-ºi mãsoare înãbuºitoare umbra ºi cine ar putea crede Ca sã aºtern în calea dumitale ºi din cauza asta cã peºtelui covorul de petale. zilele se fac îi pasã tot mai lungi de ce i se întâmplã Am stat de veghe noapte, zi câinelui? pentru simplul verb a iubi. noiembrie fragilitate Cã viaþa e o umbrã doar e frig lãsatã vag de minutar. pânã ºi puricii ce fragili mai suntem stau zgribuliþi noi oamenii Dacã þi-e teamã sã pãºeºti în blana câinelui pietricele pe-aceste zãri dumnezeieºti, ºi aºteaptã pe care Dumnezeu rãsãritul le ia din râu lasã-mi pe carte ca drept semn stelelor dã cu ele o lacrimã de untdelemn, în ferestrele îngerilor luna sã-i trezeascã în sfârâit de candelã-n icoanã ºi cãderea noastrã la înnoptarea mea, iubitã doamnã. o gãsesc mereu nu face în acelaºi loc niciun zgomot Drumul timpului

Unde se duce timpul, de nu se mai poate întoarce? întreb fãrã sã aºtept rãspuns stelele.

Ce hãu înghite trupul de secunde?

Apa urcã în nori ºi se întoarce în ploaie.

Sevele pleacã toamna ºi se întorc în primãvarã.

Turmele urcã la pãºune ºi se întorc în staul...

Numai timpul veºnic pe drumul fãrã întoarcere.

45

Eugen Lovinescu: Lecturi eminesciene.

) ))

Însemnari)) de

)

)

)) )) )) psihanaliza...)) textuala (II) Ioan Pop-Curºeu ªi în cazul poeziei, se poate întreaga creaþie poeticã a lui totuºi” (Ibid., p. 371), cum e cazul observa cã judecãþile critice ale Eminescu sã stea sub semnul în Somnoroase pãsãrele. lui Lovinescu sunt reverberaþia acestei mecanici evazioniste de Lovinescu nu ignorã, bineînþeles, judecãþilor de valoare despre producere a textului, însã în ceea nici importanþa metaforei în poezia omul Eminescu (totuºi, cu ceva ce priveºte poeme ca eminescianã, deºi nu-i consacrã mai multã obiectivitate): poezia Scrisoarea II, Scrisoarea IV, o analizã dezvoltatã, aceasta romanticului este fructul unui Scrisoarea V, Luceafãrul, nu se pentru cã în epocã poezia mai conflict violent între fastuosul poate, cu nici un argument, este consideratã inseparabilã de viziunii interioare ºi meschinãria contesta pertinenþa observaþiei metaforã (cum o demonstreazã ºi lumii reale în care poetul este lovinesciene. textele teoretice blagiene). silit sã trãiascã. În Bãlãuca, se Dacã poezia de viziune duce Eugen Lovinescu citeºte sub gãseºte o descriere de precizie la extrem funcþia sugestivã a semnul istoricitãþii: la momentul clinicã a unui asemenea impuls limbajului, proza ºi vorbirea emergenþei pe scena literarã, creator înrãdãcinat în sen- curentã sunt caracterizabile prin poezia eminescianã surprinde, timentul erotic idealizant: predominanþa funcþiei noþionale a dacã nu prin descoperirea unor „Sufleteºte, el se zbãtea ca vorbirii (distincþia aceasta va noi universuri imaginare – spre totdeauna între atracþie ºi avea un oarecare ecou în cea acestea se îndreaptã poetul în respingere; se exalta ºi colinda stabilitã de Tudor Vianu în studiul ultimii ani ai vieþii sale –, cel puþin cu imaginea ei toate mahalalele introductiv la Arta prozatorilor prin noutatea unor imagini care ºi grãdinile Iaºilor, fãurind dintr- români, 1941, „Dubla intenþie a cu timpul se va perima, devenind însa tiparele actualelor ºi limbajului ºi problema stilului”, bun comun al poeticitãþii limbii viitoarelor lui poezii; se îmbãta de între funcþia tranzitivã ºi funcþia române. Fenomenul este ilustrat aroma viziunii lui interioare; când reflexivã a limbajului). Capitolul de douã texte lovinesciene care o vedea, mai ales în mediul ei, XXI din Mutaþia valorilor estetice, privesc acelaºi poem – Venere [...] avea numai decepþii; i se bazat pe distincþia de mai sus, ºi Madonã – din douã unghiuri de pãrea frivolã ºi uºuraticã; asculta cuprinde o solidã analizã tehnicã vedere diferite. În primul, care ºoaptele altora ºi se irita. Se a puterii de sugestie a versurilor descrie o ºedinþã literarã din sãpa, astfel, tot mai adânc eminesciene: „Ea nu vine, cel mai casa Veronicãi Micle, se prãpastia dintre realitate ºi adese, din imagina absentã sau imagineazã cum pe la 1870, imaginaþie. Dupã ce-l fãcuse sã fãrã noutate, nici din sensul lor cititorul obiºnuit, întruchipat fie de se dea la o parte în faþa tuturor psihologic, ca în versurile lui stupidul cãpitan Vornicel, fie de problemelor practice ale vieþii, Corneille, de pildã, ci din asociaþii un magistrat cu pretenþii literare, complicându-le, ºi raportându-le de cuvinte, care trezesc ecouri autor al unor relatãri de cãlãtorie, la o mãsurã cosmicã, setea de nesfârºite, fie prin înþelesul lor nu pricepe nimic din poem ºi absolut îl arunca acum în combinat, fie prin simpla înºiruire preferã dulcegãriile padronei di aceeaºi atitudine negativã; de sonoritãþi.” (Istoria literaturii casa; profesorii cu solide nãruia noaptea opera ridicatã române contemporane, Vol. II, cunoºtiinþe de prozodie, cu toate peste zi. Se afla tot la punctul de Minerva, 1973, p. 370). Astfel, cã admit îndrãzneala în imagini plecare; imaginaþia înãlþa romanþele eminesciene, con- dupã modelul lui Horaþiu ºi Catul construcþii fantastice aºa cum le venþionale sub raportul sen- (!), sunt iritaþi de licenþele pe care voia, cu ogive gotice ºi cu timentelor descrise ºi al ºi le permite Eminescu ºi-i horbote dãltuite în piatrã cenuºie, „situaþiilor”, dulcege în ceea ce recomandã sã-l studieze pe în care atârnase de mult leagãnul priveºte tonul, rezistã prin Andrei Mureºanu (Mite. Bãlãuca, unei Veronici neprihãnite ºi muzicalitatea lor deosebitã. În pp. 304-305). În al doilea (Mutaþia adormite, cum îi pãruse la alte poeme, Lovinescu identificã valorilor estetice, XXVI), se început, ºi cum, cu toate procedee tehnice diferite prin demonstreazã aproape ºtiinþific dezminþirile brutale ale realitãþii, care se realizeazã sugestia cum nici Titu Maiorescu nu se o mai vedea uneori, extatic, prin poeticã, de pildã „o serie de aratã, într-o primã instanþã, mai întuneric.” (Mite. Bãlãuca, p. imagini gradate ºi convergente receptiv la farmecul violent- 46 310). Se prea poate ca nu spre o idee sau fiinþã nenumitã antitetic din Venere ºi Madonã, deoarece judecata lui stã sub în contemporaneitate, Lovinescu Pentru a putea gãsi o imperiul unei formule estetice se vede obligat ca, renunþând la explicaþie acestei piromanii, a revolute – desãvârºitã de Alec- sofisme, sã accepte o evidenþã dorinþei violente de a distruge un sandri, Samson Bodnãrescu, care îl poartã înapoi spre mit literar prin obiectivitatea Matilda Cugler-Poni – de care nisipurile miºcãtoare ale lecturii „critice”, este nevoie sã ne pontiful Junimii nu se desprinde romantismului poetic: „Oricum, în reîntoarcem la Bizu, roman a decât o datã cu trecerea anilor. poezie, Eminescu rãmâne prima cãrui justã înþelegere poate oferi ªi totuºi, poezia eminescianã noastrã valoare pozitivã, cu cheia poeticii lovinesciene (cum nu înceteazã a i se înfãþiºa lui rãdãcini adânci în sensibilitatea au remarcat deja, între alþii, Lovinescu sub semnul para- noastrã actualã.” Marian Papahagi ºi ªtefan doxului, în ordinea strictã a Din toate cele spuse mai sus, Borbély). ªtefan Borbély se esteticului. Poetul, obsedat de putem deduce cã existã la întreabã, în eseul „...superba moarte ºi de zãdãrnicia lucrurilor Eugen Lovinescu o reacþie satisfacþie a înfrângerii de sine pãmânteºti, este obligat sã reia psihologicã acutã de respingere, (Eugen Lovinescu)”, dacã avem teme vechi de când literatura, de contestare a lui Eminescu, de-a face cu o autobiografie vehiculate deja de anticii sublimatã în formele impersonal- camuflatã, cu o autobiografie Mimnermos din Colofon, obiective ale discursului teoretic idealã, sau cu o biografie Theognis din Megara sau ºi ale notaþiei critice. Originile ficþionalã a lui Eminescu. Nici Horaþiu: „Întreaga “filozofie” a lui unei atari dispoziþii distructive se una, nici alta, ci toate trei la un Eminescu nu se deosibeºte, aflã în inhibiþia indispensabilã loc: în figura lui Bizu îi putem citi deci, întru nimic de “filozofia” lui gândirii, confruntatã cu atât pe realii cât ºi pe imaginarii, Theognis sau a lui Mimnermos ºi dezlãnþuirea sensibilitãþii: fantasmaþii, Eminescu ºi se poate rezuma în simpla impulsul critic primar este legat, Lovinescu. Loc ambiguu al propoziþie: “Viaþa e o nefericire, la Eugen Lovinescu, de suprapunerilor de personalitate, moartea o fericire”, care, cât timp confruntarea cu romantismul palimpsest uman, Bizu este un nu devine principiul configurator reacþionar ºi naþionalist, de spaþiu al proiecþiilor inconºtiente al unei activitãþi psihice, nu are anihilarea patimei pentru ale criticului, care se recunoaºte nici o valoare.” (Critice 1, Eminescu. În sensul acesta, ºi se exorcizeazã pe sine în Minerva, 1981, p. 185). Scrisã povesteºte criticul în Memorii I personalitatea unui poet adulat ºi într-o limbã fragilã, supusã unei întâia lui „realizare” (ºi este de detestat, iubit ºi urât, mereu citit multiple eroziuni – a dezvoltãrii remarcat ironia subtilã a tonului): ºi mereu abandonat. posibilitãþilor de expresie poeticã „Când, de la întâia întâlnire, Nu întâmplãtoare este voinþa înscrise în limba românã, a pentru a ne încerca puterile lui Lovinescu de a-ºi crea un imitaþiilor, a evoluþiei gustului literare, el [Miron Pompiliu, n. Eminescu al sãu ºi numai al sãu. poetic –, poezia eminescianã mea] a crezut de cuviinþã sã ne Omul Eminescu este radical continuã sã fie viabilã estetic atât dea ca lucrare scrisã co- diferit de cel închipuit de George în anii ’30 cât ºi astãzi, la 150 de mentariul critic al Scrisorii a Cãlinescu, personalitate unitarã ani de la moartea poetului. Existã treia, într-o clipã m-a încins, pe ºi fãrã fisuri, „român de tip aºadar în opera de artã ceva de de o parte, focul unei vechi carpatin”, sãnãtos ºi puternic, dincolo de temporalitate, ceva pasiuni eminesciene, iar pe de aprig ºi îndârjit, înfipt în pãmântul care se sustrage îmbãtrânirii ºi alta m-a rãcit ispita rezervei strãmoºesc prin mii de rãdãcini care dã mãsura unei anistoricitãþi critice. Ambiþia de a incendia invizibile, generos ºi dãruit cu ireductibile a esteticului: „Nu totul totul ºi de a calma totul, de a totul gândului unei soarte mai a rãmas, dupã cum am mai spus, arãta ºi de a mã arãta, febra ºi bune pentru neamul sãu. intact chiar ºi în partea cea mai rigiditatea, conºtiinþa de a juca Divergenþa de opinii este sursa bunã a operei marelui poet; multe prima carte a vieþii mele unei aprinse polemici în epocã: cuvinte s-au ºters, dulcegãria de spirituale, voinþa de a o câºtiga „D. Cãlinescu a vãzut în romanþã nu se menþine decât fie ºi spaima de a o pierde, intenþia Eminescu un rãzeº viguros, prin muzicalitate, fie prin de a spune totul ºi insuficienþa echilibrat, sãnãtos, într-un cuvânt prestigiul poetului. Roasã de o de a o exprima m-au dus la normal, cu satisfacþii materiale vastã literaturã de imitaþie, rezultatul unei lucrãri pe care precise, sanguin ºi chiar cu valoarea de sugestie a expresiei bunul Miron, cu clãtinãri de bucle exuberanþã senzualã, cu o eminesciene subzistã, totuºi, în cenuºii ºi cu gesturi de sexualitate robustã, de ros- linie generalã, neatinsã dupã binecuvântare, mi-a notat-o cu togolitor de femei, un om îm- cincizeci de ani; prin trecerea trei – cel dintâi spin nu numai în plântat în viaþã ºi plãcerile ei de timpului, ea se încarcã, poate, laurii mei ºcolãreºti, ci ºi într-o tot felul, al cãrui dezechilibru de pentru generaþiile ce vin de prezumþie dospitã în ani de mai târziu n-a pornit din însãºi sugestii noi, trezite ºi de cultul lecturã ºi de singurãtate structura lui sufleteascã, ci eminescian ce a fãcut din marele sufleteascã, sfioasã ºi dintr-un accident absurd, ce i se poet aproape un mit.” (Mutaþia orgolioasã, cu atitudini de poate întâmpla oricui. Concepþia valorilor estetice, XXXII). În ciuda superioritate intelectualã.” mea asupra lui Eminescu este voinþei lui de ancorare exclusivã (Memorii, op. cit., p. 17). însã diametral contrarie, întrucât 47 tragedia vieþii poetului e pusã în o divinã simfonie, / Înfometata ideologicã. Temperamental, propriul sãu suflet ºi nu în Ironie / De când în suflet m-a mutaþia e haoticã, nu numai în accidentul boalei de la urmã; în muºcat? // Cu glasu-mi þipã ea sensul lipsei de directivã ºi de orice condiþii ar fi trãit, Eminescu strident! / Otrava-i neagrã-o port organizare, ci ºi în sensul lipsei ar fi fost sufleteºte la fel.” în sânge! / Oglinda sunt, în care oricãrei alte îndreptãþiri decât cea (Memorii, op. cit., p. 399). lent / Sluþia chipului îºi frânge! // esteticã. În absenþa unei finalitãþi Poetul Eminescu, la rândul O ranã sunt ºi sunt cuþitul! / Sunt evidente, valorile omeneºti rãmân sãu, este interpretat cu in- faþa ºi sunt palma datã! / Sunt creaþiuni artificiale, arbitrare; strumente hermeneutice braþe rupte ºi sunt roatã! / Cãlãul mare sau mic, bun sau rãu, întru nimic asemãnãtoare cu sunt ºi osânditul! // Strigoi, pe folositor sau nefolositor, totul se cele folosite de metoda propria-mi urgie, / – Sunt dintre ºterge în fumuriul unei con- „esteticii integrale” a lui Mihail marii blestemaþi, / La râsul veºnic venienþe dictate de necesitãþi Dragomirescu. Prozatorul condamnaþi, / Ce zâmbetul nu pot sociale. Cã lumea este o Eminescu este nedreptãþit în sã-nvie!” (traducere de Ion Pillat). compoziþie atomicã fãrã alt scop numele evoluþiei epicului ºi a În urma rãzboiului cu dublul, decât cel al unui spectacol ºi cã normelor de judecatã esteticã Lovinescu-omul îºi ucide prin omul este expresia materialã a variabile de la o vârstã culturalã ironie moldovenismul funciar unei conºtiinþi inutile întrucât la alta. Eminescu personaj de întruchipat la modul absolut de nu-ºi poate descoperi finalitatea roman este imaginat altfel decât Mihai Eminescu ºi adoptã o – sunt totuºi constatãri ele- în trilogia lui Cezar Petrescu, conduitã socialã bazatã pe mentare, simple noþiuni fãrã nici unde avem de-a face doar cu o sobrietate în þinutã, mondenitate o realitate sensibilã, cât timp risipã de fapte, fãrã catalizatorul intelectualã proustianã, conºtiinþa neantului individual ºi unei viziuni cristaline asupra vieþii imparþialitate, ataºament faþã de universal nu are aderenþe ºi operei poetului: „Sute de pagini valorile burghezo-liberale. afective. Adevãrata formulã a ale primului volum din trilogia lui Lovinescu, poet romantic sensibilitãþii omeneºti e, dim- Eminescu, Luceafãrul, sunt pline întârziat, care ar crea dintr-un potrivã, durabilitatea, absolutul, de poezia naturii din jurul impuls muzical, îºi pune grotesca nemurirea, evidente în toate Ipoteºtilor – totul admirabil ºi mascã a criticului – ironia neagrã actele, expresii ale spiritului de inutil, cãci, oricât ar fi voit – ce sfârºeºte, ca într-un film dominaþie, de imperialism care, scriitorul sã vadã în amãnuntele comercial american, The Mask, nemulþumit cu cât are, clãdeºte, copilãriei temele esenþiale ale prin a i se prinde cu tentacule de se întinde, cucereºte lumea viitoarei cariere literare a lui chip. De aici derivã formularea întreagã, fãrã sã se gândeascã Eminescu, ele se potrivesc unor judecãþi critice a cãror o clipã la apropiatul pumn de aproape oricãrei copilãrii. poezie îngheþatã, lipsitã de cenuºe scuturat în mijlocul Rãmân, aºadar, ca bucãþi literare cãldura senzualã a imaginii indiferenþei cosmice.” În lungul lirico-descriptive, fãrã raportare poetice, e asemenea încremenirii pasaj din Memoriile lui Lovinescu, la subiect.” (Istoria literaturii pustiului polar. Lovinescu se regãseºte atmosfera din române contemporane 1900- prozatorul refuzã ficþiunea liberã, Scrisoarea I, conºtiinþa acutã a 1937, Ed. Minerva, 1989, p. 165). liricoidã, cãlãtoriile fantastice în zãdãrniciei cosmice care se Ne putem întreba de ce spaþiu ºi în timp ºi îºi impune frâul desprinde din acest sublim poem recurge criticul ºi ideologul de la obiectivitãþii psihologizante ºi al al maturitãþii eminesciene: „Poþi Sburãtorul la aceastã construcþie expresiei stricte, geometrice, în zidi o lume-ntreagã, poþi s-o lucidã, personalizatã a imaginii lui aºa fel încât romanele sale nu sfarãmi... orice-ai spune / Peste Eminescu, a imaginii alter-egoului sunt altceva decât memorii toate o lopatã de þãrânã se sãu? Lovinescu îºi construieºte camuflate, construite însã pe depune.” un dublu ideal dintr-un om în fond baza unor fapte concrete. Ce-l împinge pe Lovinescu foarte asemãnãtor lui, dar o face Lovinescu ideologul susþine o spre o astfel de viziune, în aºa fel încât acesta sã nu-i ideologie opozabilã punct cu construitã împotriva impulsurilor semene cu nimic, ºi cred cã doar punct ideologiei eminesciene, o intime ale firii sale, spre un astfel aºa se poate circumscrie ºi defini ideologie optimistã ºi pro- de comportament bizar ºi sado- pe sine însuºi. Teza mea este cã gresistã, în ciuda conºtiinþei masochist? Cred cã este vorba Lovinescu îºi cautã duºmanul acute a neantului universal de iritarea surdã cã, înaintea lui, sublim, duºmanul perfect: el exprimatã de pildã în Bizu sau în un altul – Eminescu – a dus la însuºi sub trãsãturile lui Memorii. Aº cita un fragment perfecþiune un mod de viaþã Eminescu. Lupta cu dublul – grãitor din volumul II al boemã ºi liberã, precum ºi o temã romanticã, în ultimã instanþã Memoriilor: „Viziunea mea formulã de creaþie la care tânãrul – e fãrã cruþare ca în cosmicã rãmâne încã tulbure, fãlticenean se simþea chemat prin Heautontimorumenos al lui inconsistentã, devenire fãrã temperament, ceea ce este Baudelaire (poem care s-ar mai realitate, mutaþie fãrã evoluþie, confirmat printr-o intuiþie a lui putea numi Despre sado- noþiunea progresului introdusã în ªtefan Borbély: „Psihologic masochismul criticului literar): sânul acestei schimbãri per- vorbind, din cel puþin punctul de 48 „Nu-s eu acordul fals, picat / Într- petui fiind, de fapt, de naturã vedere al psihologiei autorului ei, critica lui Lovinescu reprezintã originea primei umilinþe catastrofã psihologicã ma- prin excelenþã un spaþiu de profesionale simbolice, din care terializatã în treiul pus de exorcizare.” Da, un spaþiu se naºte conºtiinþa cã – în profesor pe lucrare. Pe de exorcizare a influenþei veacul XX – literatura trebuie surmontarea simbolicã a acestui omniprezente a lui Eminescu, sã fie altceva: „într-o clipã m-a trei umilitor se clãdeºte cariera resimþitã acut în Iaºul tinereþelor încins, pe de o parte, focul unei strãlucitã a lui Lovinescu ºi ºi al formãrii intelectuale ºi mai vechi pasiuni eminesciene, iar pe întreaga lui operã splendidã, târziu în primii „paºi pe nisip” ai de alta m-a rãcit ispita rezervei rece ºi demiurgicã. Inconºtientul criticului. Toatã opera lovi- critice. Ambiþia de a incendia textului, de care vorbea nescianã devine astfel o superbã totul ºi de a calma totul, de a Bellemin-Noël, ne duce iar ºi iar rãzbunare pe Eminescu, „fatalã, arãta ºi de a mã arãta, febra ºi cãtre inconºtientul personal al iraþionalã ºi irezistibilã [...] într-un rigiditatea, conºtiinþa de a juca scriitorului, iar psihanaliza... peisagiu de cenuºe” (Memorii, p. prima carte a vieþii mele textualã cãtre sondarea 276) – propriul peisagiu interior spirituale, voinþa de a o câºtiga adâncurilor inaccesibile ale al lui Eugen. Eminescu se aflã la ºi spaima de a o pierde, intenþia sufletului ºi ale conºtiinþei originea vocaþiei literare ºi de de a spune totul ºi insuficienþa creatoare, unde mocnesc multe critic a lui Lovinescu, dar ºi la de a o exprima” duc la o „dureri înãbuºite”.

49 Personajele lui

Mircea Eliade

)

)) ))

fata, cu hierofania Raluca Lazarovici Într-o cre- spontanã ºi în acelaºi timp instrumentele necesare pentru a aþie literarã involuntarã, este des întâlnitã ajunge vreodatã niºte iniþiaþi. clãditã pe în categoria „banalilor”, cores- Fãrã imaginaþie ºi fãrã intuiþia fundamente pondenþii biblicului „sãracii cu misterului, aceºti obtuzi banali sau, mitice, per- duhul”, cei care sunt protagoniºti în terminologia lui I. P. Culianu, sonajele nu ai unei hierofanii în mod fortuit, „idioþi”, în sens expresionist, nu vor pot decât sã fãrã sã îºi dea seama de ceea ce înþelege niciodatã ºi nici nu vor aibã funcþii li se întâmplã, dar ºi fãrã sã caute putea intui, la ieºirea din bucla de încadrabile într-un anumit sistem cu îndârjire o explicaþie în logica timp, ce anume li s-a întâmplat. Ei simbolic. Gesturile lor nu au in- profanã. aparþin primei trepte, de la baza coerenþa acþiunilor disparate ºi piramidei, a personajelor lui Mircea haotice ale unei existenþe Argument în favoarea unui Eliade, în zona în care creatorul lor oarecare, ci se succed unul altuia caleidoscop de tipologii afirmã manifestarea sacrului în cu precizia ºi încãrcãtura de anodin. Gore, «om de încredere semnificaþii ale unui ritual. Astfel, În general exegeza împarte ºi de viitor», în stil balcanic- personajele devin analizabile în personajele lui Mircea Eliade în caragialesc, rezolvã dilema mod pertinent nu atât ca reflex al obtuzi ºi clarvãzãtori, cu o paletã printr-un pitoresc: «Mama voastrã acþiunilor lor, cât prin suma de nuanþe intermediare redusã, de nebuni!», în timp ce Gavrilescu, gesturilor, cu reverberaþii dincolo categorisire relativã, deoarece mediocru ºi timid, dupã încercãri de contextul imediat. gama personajelor este foarte nereuºite de a închide cercul Filozofia lui Mircea Eliade aratã, variatã, iar diferenþele multiple. coincidenþelor ºi al echivocurilor, prin personajele sale, faptul cã Astfel I. P. Culianu propune douã se resemneazã ºi se aban- sacrul se manifestã în orice mediu tipuri de personaje: „cele care doneazã în birja cu funcþie de dric ºi cã oricine poate fi participant, trãiesc pasiv, nedeliberat, spre o destinaþie necunoscutã. conºtient sau nu, la un moment întâlnirea cu sacrul ºi cele care se Este evidentã alegerea progra- hieratic. Mesajul care transpare la pregãtesc pentru aceastã întâlnire maticã a lui Mircea Eliade, care o privire de ansamblu asupra decisivã. Cele dintâi, a cãror insistã în a-ºi selecþiona pro- nuvelelor târzii este cã, direct sau experienþã poate fi etichetatã drept tagoniºtii din categoria lui idiota indirect, fiecare este chemat sã se «chemare» (call), apar în triumphans al lui Nicolaus salveze urcând în aceastã arcã a majoritatea naraþiunilor lui Eliade, Cusanus. Atributele acestor lui Noe, de care se poate apropia începând cu La þigãnci ºi pânã la indivizi banali, în special în cazul ghidat de anumite senzaþii, Dayan”(Culianu, I. P., Studii lui Gore, sunt cele ale eroului presimþiri ºi intuiþii sau, în cazurile româneºti I, Fantasmele ni- caragialesc. Cum precizeazã cele mai evoluate, prin parþiala sau hilismului. Secretul doctorului Eugen Simion, avem de a face cu deplina înþelegere a maniferstãrii Eliade, Nemira, Bucureºti, p. 329) avatarii lumii lui Caragiale, sacrului în profan. Astfel, se La „chemare” (call) se adaugã acompaniate de semnele agitaþiei diferenþiazã nenumãrate niveluri de „cãutarea” intenþionatã (quest). sterile, fãrã mesaj latent. Mircea conºtientizare a sacrului ºi, deci, Astfel, în prima categorie este Eliade consacrã lumea lui Miticã, de participare la hierofanie. Un inclus mediocrul profesor de pian circumscrie oraºul toropit de lucru este cert: nu existã persoane Gavrilescu din La þigãnci, care se cãldurã ºi îi conferã o geografie care sã nu aibã acces la sacru, confruntã, asemeni lui Iancu Gore sacrã, un vast labirint de semne. existã în schimb inºi care se din Douãsprezece mii de capete Miticã însuºi, omul care se autoexclud, mai ales tipul de vite, avatar primitiv al lui grãbeºte mereu – «Plata, meºtere, detectivului, al anchetatorului, Gavrilescu, cu niºte situaþii care îi ca suntem grãbiþi!...», strigã Gore adicã cei care refuzã programatic depãºesc capacitatea de – dar care pãrãseºte rareori existenþa sacrului ºi care impun înþelegere. Ambele nuvele descriu cafeneaua [...] devine erou mitic obtuz o explicaþie raþionalã o realitate cotidianã ce nu (Cfr. Simion, Eugen, «Nivelele fenomenelor neînþelese. Un alt mod prevesteºte nimic senzaþional, textului mitic», în Mircea Eliade, În de autoexcludere, rezolvatã însã având ca protagoniºti doi veritabili curte la Dionis, Ed. Cartea 50 pozitiv printr-o formã de participare anti-eroi care nu ajung ºi nu au Româneascã, Bucureºti, 1981), iar mesajul este acela cã hierofania i «prea târziu!». Gavrilescu acceptã alteritatea evenimentului trãit se poate întâmpla oricui, pânã ºi senin misterioasa revenire a lui în raport cu viaþa obiºnuitã, este lui Miticã din mahalalele Bucu- Hildegard, iubita din tinereþe, deºi unul de alunecare semioticã unul reºtiului atemporal. îºi dã seama cã este protagonistul pe lângã celãlalt. Aceste douã Deºi se verificã tendinþa unei dinamici neînþelese: «Se tipuri de personaje „nu se înþe- explicitã a exegeþilor prozei lui întâmplã ceva cu mine ºi nu ºtiu leg”, susþin argumentaþii com- Mircea Eliade de a aºeza fãrã bine ce». În timp ce Gore pune în plet paralele, într-un sistem discriminare în aceeaºi catego- mod agresiv pe sema celorlalþi pseudocomunicativ. rie a rataþilor pe Gore ºi pe întâmplarea stranie la care a Printre reprezentanþii celui Gavrilescu, existã, totuºi, câteva participat ºi îºi continuã viaþa de-al doilea grup se numãrã diferenþe de fond care îi imperturbabil, Gavrilescu este mai generãleasa Calomfir, o vizionarã departajeazã. Este adevãrat cã aproape de conºtientizare ºi chiar pe care o moºteneºte nepotul ambii sunt obtuzi în faþa sacrului, de salvare prin iubire, deºi rateazã Ieronim Thanase, migrant de la o încercând sã-ºi explice în mod „ghicitul”. Aºadar, Gavrilescu, nuvelã la alta. Marina, personaj de „obiectiv” momentul ieºirii din timp banal ºi obtuz iniþial, recupereazã asemenea întâlnit în diferite ºi îºi acceptã experienþa cu tot conºtiinþa de artist, deºi plafonat povestiri, ca ºi Maria Da Maria, calmul ignoranþei, care devine ºi ratat, care ºi-a uitat menirea, împãrtãºesc valori superioare ºi doctã – aºa cum explicã Mircea într-un moment de sclipire a (re)cunosc gesturile ºi simbolurile Eliade, conceptul de docta memoriei potenþial salvator, cu funcþie soteriologicã. Niculina, ignorantia, propus de Cusanus, se manifestare pe care cititorul o personaj din aceeaºi familie de susþine pe idea cã ceea ce este poate valorifica dupã plac la spirite, este conºtientã de puterea complicat ºi de neînþeles coincide sfârºitul incert al povestirii. Am anamnezei ºi ºtie ºi cum sã o cu ceea ce este explicit (cfr. optat pentru perspectiva recãderii declanºeze. Leana, pe de altã Mircea Eliade, Istoria credinþelor în obtuzitate, incluzându-l astfel în parte, se pricepe sã cânte ºi îºi ºi ideilor religioase vol. III, Editura categoria idiotului, deoarece foloseºte „viersul” orfic, în scop ªtiinþificã ºi enciclopedicã, consider cã indicaþia eliadianã „mântuitor” ºi „îmblânzitor”, pentru Bucureºti, 1988, p. 220). Dar, în conduce intrinsec la ideea cã, sine ºi pentru cei care o ascultã, timp ce Gore gãseºte rezolvarea dacã sacrul se poate manifesta în deºi la rândul ei „a uitat” cine este definitivã prin a lua persoanele din mod accidental, involuntar, cel pe care îl cautã. De observat jur drept nebune ºi chiar se simte salvarea este o chestiune de faptul cã în nuvelele lui Eliade nu victima unei farse, fãrã a da semne elevare spiritualã ºi de efort de întâlnim femei obtuze sau opace de minimã deschidere cãtre sacru, conºtientizare ºi alegere. în rapot cu sacrul. Pânã ºi ministra Gavrilescu, e drept, din disperare, Un alt tip de personaj, cel comunistã Anca Vogel din Pe se lasã în voia evenimentelor ºi, rezultat dintr-o hermeneuticã a strada Mântuleasa intuieºte sacrul în final, i se mai dã o ºansã – pleacã suspiciunii, cum o numeºte Paul fie ºi sub formã degradatã, pe ultimul drum în compania iubitei Ricoeur, termen re-propus de Sorin artisticã; interogatoriul asupra lui pierdute ºi regãsite simbolic ºi, Alexandrescu, este opacul. Fãrâmã se transformã în astfel, reintegreazã unitatea Aspectul poliþiesc, în tandem cu adevãrate ºedinþe anamnezice ºi primordialã. cel politic, creeazã aceastã figurã rituale. Femeile, aºa cum explica Gavrilescu este fundamental ne-canonicã. Exemplul cel mai Eliade într-unul dintre studiile sale, un amnezic, el „a uitat” sau „nu îºi evident este cel al colonelului de sunt mai aproape de sacru fãrã nici aduce aminte”, iar anamneza se securitate Albini – personaj un efort deosebit, pentru cã au declanºeazã prin lucruri aparent migrator, cu apariþii transtextuale în pãstrat o caracteristicã pe care neimportante de genul anumitor Dayan, Nouãsprezece trandafiri, bãrbaþii s-au strãduit în timp sã o fraze auzite întâmplãtor, în tramvai, Les trois Grâces. Nu mai prejos sufoce ºi sã o piardã: intuiþia. despre colonelului Lawrence al se aflã corespondentul sãu Arabiei. Discret autocritic, îºi spune francez din La umbra unui crin, Astfel, se gãsesc în opoziþie nu «Gavrilescule, [...] te ramoleºti, îþi Lascaze, iar anchetatorul lui doar douã ample categorii de pierzi memoria!». În acelaºi timp Fãrâmã face trimiteri politicizante personaje, ci ºi douã lumi, douã pot fi identificate patru fraze – grosolane. Impactul între acest tip moduri de a fi care se pot identifica „refren” pe care Gavrilescu le de personaje menit sã cu „dimensiunile” propuse de repetã obsesiv ºi care aratã „investigheze” evenimentele Eugen Simion: fantastico-miticã ºi deschiderea inconºtientã cãtre „aparent anormale” – evenimente raþional-realistã. În acest sens, sacru: modul de a se recomanda care sunt adaptate pentru a reintra consider cã personajele lui Mircea - «eu am o fire de artist/sunt artist» exclusiv ºi fãrã drept de apel în Eliade pot fi privite ºi clasificate nu (comparativ cu mercantilul «om de sferã raþionalã, parcurgând traiec- atât prin principiul apartenenþei la încredere ºi de viitor» cum se torii alambicate ºi „peticite” cu o lume sau la alta – dat fiind cã toate prezintã Iancu Gore!), setea de conotaþii politice, în maniera logicii se relaþioneazã ºi se definesc prin sacru – exprimatã printr-o cerinþã obiective – , ºi pe posibilii „fãptaºi”, cele douã moduri de a fi – , ci, mai fizicã neostoitã «mi-e sete!», deseori apartenenþi categoriei degrabã, prin poziþia ontologicã pe declanºarea anamnezei - «mi- celor cãrora li s-a întâmplat ceva care ºi-o asumã faþã de aceste aduc aminte» ºi autocondamnarea inexplicabil sau care presimt douã lumi, într-o heterogenitate 51 bogatã în nuanþe ºi stãri itinerariul spiritual pe care îl descriu Nuvela Un om mare este un intermediare. Trebuie sã ne pe parcursul nuvelei. Cei care caz aparte. În mod obiºnuit, imaginãm, aºadar, o schemã, un suferã schimbãri sunt de obicei traiectoriile spirituale ale fel de „pat al lui Procust”, care sã „rãtãciþii”, care „se pierd” pe drumul personajelor sunt foarte fin permitã o perspectivã bidi- spre centru, descriind astfel o nuanþate, astfel cã evoluþia sau mensionalã a personajelor, în traiectorie spiritualã. ceea ce este sugerat ºi previzibil funcþie de dinamica acestora ca asupra devenirii protagoniºtilor în punct de întâlnire între cele douã Axa sacrului ºi cea raþional- raport cu sacrul ºi cu raþionalul coordonate reprezentând cele realistã profan are loc în perimetrul douã posibile moduri de a fi, cu aceleaºi zone. Rareori se schimbã premisa cã nu existã stãri pure, ci Pentru exemplificarea traiec- planul de caracterizare pe ambele doar aproximãri. Personajele sunt toriilor spirituale ale personajelor, axe simultan ºi, cu atât mai puþin, caracterizate prin însuºirile am ales urmãtoarele nuvele: prin salturi calitative radicale. Cazul predominante, dar pot prezenta Unsprezece mii de capete de vite, lui Cucoaneº este, aºadar, unic. caracteristici sau tendinþe ale Un om mare, La þigãnci, Uniforme Aici, metamorfozele fizice altor categorii de personaje. În de general, În curte la Dionis, cauzeazã transformãri spirituale ºi plus, dinamica unui eveniment Dayan ºi Pe Strada Mântuleasa. sunt împinse pânã la dispariþia sau al unui complex de evenimen- În Unsprezece mii de capete de (forþatã) a personajului din cadrul te poate determina schimbãri vite, protagonistul descrie o realitãþii palpabile ºi intrarea radicale, favorizând astfel traiectorie spiritualã negativã. La definitivã în mit. „Boala” pe care o migrarea personajul de la o cate- început, autorul îi acordã ºansa lui dezvoltã cu rapiditate impune o gorie la alta – cu menþiunea cã în Gore de a trãi o experienþã drasticã rupturã de nivel. Am economia lor, nuvelele eliadiene temporalã insolitã ºi, deci, devine individualizat trei momente nu permit ºi nu au ca inþenþie urmã- participant involuntar la o decisive ale traiectoriei spiritulale

rirea dezvoltãrii personalitãþii unui hierofanie. Deºi complet strãin de a lui Cucoaneº: în T1 îl aflãm pe personaj. ceea ce i se întâmplã, simplul fapt Cucoaneº, ca ºi pe Gore din La Eliade, omul trãieºte într-un cã este protagonist al unui astfel Unsprezece mii de capete de vite, regim existenþial dublu – pe de o de fenomen înseamnã cã, ca un individ oarecare, banal, parte raþional-realist, pe de altã inconºtient, sacrul nu e refuzat. obtuz în faþa posibilei existenþe a parte fantastico-mitic. Cele douã L-am inclus, aºadar, într-un prim unei altfel de optici decât cea

dimensiuni, corespunzând cu moment T1 în categoria obtuzului raþional-realistã. Acest lucru este douã unghiuri opuse de percepere idiot, fiindcã e incapabil de reve- evidenþiat de modul în care iniþial a realitãþii, descriu diferite nivele ale laþie sau capacitate de com- acesta intenþioneazã sã rezolve conºtiinþei personajelor, în raport prehensiune a manifestãrii criza produsã de ciudata anomalie dublu faþã de cele douã feluri de a sacrului, în sferã fantastico-miticã, fizicã pe care o are. Faptul cã îºi fi. Astfel, raportul între cele douã ºi a banalului, pentru cã este un explicã experienþa pe care o axe imaginare este ºi de individ oarecare, substituibil, în trãieºte printr-un diagnostic proporþionalitate inversã: cu cât un sfera raþional-realistã. Experienþa medical ºi se adreseazã numai personaj se aflã mai ancorat în la care întâmplarea îl face ºtiinþei pentru a gãsi remediul „bolii” dimensiunea raþional-realistã, cu participant ar fi putut fi momentul sale este ºi acesta un indiciu atât este mai puþin dispus sã suprem revelator al propriei despre modul exclusiv raþional de accepte existenþa realitãþii existenþe, ar fi putut avea ca percepere a realitãþii. Cucoaneº fantastico-mitice, ºi viceversa, cu urmare un salt spiritual, calitativ creºte în înãlþime necontenit. Viaþa cât personajul în chestiune se superior. Dar Gore rezolvã în societatea profanã se deschide spre dimensiunea conflictul generat de decalajul de transformã progresiv în coºmar fantastico-miticã a existenþei, cu timp al cãrei „victimã” este printr-o pentru acest Pãsãri-Lãþi-Lungilã atât ignorã aparenþele raþional- hiper raþionalizare a evenimentului, tot mai puþin om ºi tot mai mult realiste. Aceastã proporþionalitate adicã prin proiectarea lui în personaj mitic. Devine un caz inversã dezvãluie „profunzimea” exterior, îndepãrtându-se, astfel, medical. Este urmãrit de presã ºi personajului: cu cât mai aproape de cauza realã ºi nedând nici o vânat de cercetãtori. Momentul de superficia orizontalã, planã, a semnificaþie deosebitã celor fugii sale din societate este unul realitãþii raþionale, cu atât mai lipsit întâmplate. Mai mult, reacþia important, care lasã cititorul sã de profunzimea trãirilor interioare agresivã, de învinovãþire a celor creadã cã ar fi avut loc ºi a realitãþilor spirituale; cu cât din jur pentru cele trãite, nu este conºtientizarea propriei condiþii ºi poziþia verticalã a personajului decât dovada opacizãrii lui deci participarea la hierofanie. este mai îndepãrtatã de suprafaþa progresive. În consecinþã, Cu toatea acestea, banalul

orizontalã a aparenþelor, cu atât momentul T2 a traiectoriei sale este obtuz Cucoaneº rãmâne în acesta se revelã mai înrãdãcinat de la banal obtuz la banal opac. momentul T2 tot un obtuz pe axa într-o realitate a consistenþelor Regresia faþã de sacru este sacrului, pentru cã se retrage de mitice. singura dinamicã la care participã fapt de frica ºi de ruºinea lumii ºi Personajele pot migra de la o protagonistul din Unsprezece mii dintr-un simplu impuls de 52 categorie la alta, în funcþie de de capete de vite. autoconservare psihicã ºi socialã, nicidecum în urma unei revelaþii pare receptiv la semnele alteritãþii, realistã. Salvarea prin dragoste, spirituale. Pe axa raþional-realistã dar nu reuºeºte sã depãºeascã un prin reintegrarea cuplului însã, devine misterios, pentru cã anumit nivel mediocru de primordial, este singura cale de dispare ºi este cãutat în zadar în înþelegere. Într-un moment T2, transcendere rãmasã lui pãduri, adicã în afara spaþiilor protagonistul poate fi încadrat la Gavrilescu, dar aceasta nu implicã pseudo-consacrate ºi controlabile. intersecþia dintre „artist”, în sensul o evoluþie conºtientã. El se lasã Zvonuri senzaþionale preocupã vulgar de „zãpãcit”, din per- salvat, se abandoneazã eve- presa. Logodnica lui decide sã-l spectiva raþional-realistã a nimentelor fãrã a le înþelege, pânã vadã, dar comunicarea între ei nu mahalalei ºi amnezic pe axa în ultimul moment. mai este posibilã. Cucoaneº a fantastico-miticã. În schimb, În aceeaºi nuvelã, La þigãnci, cãpãtat nu numai dimensiuni Gavrilescu, deºi banal profesor de poate fi identificat un grup de ciclopice, dar ºi un alt limbaj, cu pian, vrea sã fie recunoscut ºi sã personaje cu rol iniþiatic. Iden- alte sunete ºi un alt mod de se regãseascã ca Artist, adicã titatea lor rãmâne absconsã pânã exprimare. Tânãra logodnicã, creator, pentru cã, dupã cum afirmã la sfârºit. În acelaºi timp, acestea ancoratã solid în valorile ºi el, aceasta ar fi „adevãrata lui nu descriu momente de evoluþie standardele societãþii din care vocaþie”. Repetarea obsesivã ºi pe axa fantastico-miticã. Prin provine, nu acceptã schimbarea. reafirmarea, în orice context, semnificaþia gesturilor lor, aceste Îi este fricã de el, îi refuzã atingerea apropriat sau nu, a acestei personaje se situeazã dincolo de ºi, prin aceasta, îi va confirma certitudini evidenþiazã un fel de limita de acceptare a logicii totala alteritate. Este prima ºi ultima semiconºtienþã a propriei ratãri. raþional-realiste. Din aceastã încercare a lui Cucoaneº de a mai Aspiraþiile sale – traducere profanã perspectivã, fetele ºi baba de „la avea vreun contact cu fiinþele a dorinþei inconºtiente de þigãnci”, deºi sunt reperabile, sunt umane. Metamorfoza spiritualã autodepãºire spiritualã – ies la cel puþin misterioase ºi chiar „o este impusã deci de cea fizicã. suprafaþã ºi devin credibile în ruºine”, dupã cum comenteazã un Aceasta din urmã este cea care spaþiul ºi în compania anamneticã pasager din tramvaiul cu care produce revelaþia, iar Cucoaneº, a fetelor de „la þigãnci”, în momentul cãlãtoreºte Gavrilescu – oglindire deºi nu o înþelege, o acceptã prin T2. Deºi rateazã promovarea prin metaforicã a rigiditãþii societãþii resemnare ºi dispare pentru depãºirea probelor iniþiatice, desacralizate ºi confirmare a totdeauna, devenind astfel sursã Gavrilescu dobândeºte, fie ºi incompatibilitãþii celor douã logici. de legende ºi explicaþii temporar, identitatea de Artist, Astfel, „bordeiul” þigãncilor, spaþiu paranormale. Traiectoria sa adicã de iniþiat, prin eforturi al iniþierii spirituale, este perceput spiritualã are loc pe axa fantastico- anamnetice deosebite ºi cu ajutorul prin prisma raþional-realistã ca un miticã la sfârºitul nuvelei. Într-un susþinut al „þigãncilor”. T2 este, bordel, paronimia fiind un punct de moment T3 Cucoaneº devine o aºadar, momentul de atingere a sprijin. Cu diferite ocazii, fetele ºi figurã miticã, depãºind cadrul culmilor spirituale în existenþa lui baba, împreunã cu taxatorul existenþei concrete; dar, pentru cã Gavrilescu. vizionar ºi bonomul birjar/dricar, se desprinde dintr-o lume Cu toate acestea, identitatea au fost învestite de cãtre exegeza palpabilã, el dobândeºte un loc regãsitã nu este ºi conºtientizatã. prozei lui Eliade cu funcþii rituale intermediar ºi oscilant între Strãdaniile anamnetice se do- funeste ºi considerate figuri mitice categoria raþionalã de ciudat/ vedesc a nu fi suficiente, pentru cã sau la limitã cu mitologia. Din misterios ºi cea fantasticã a sunt nesistematice ºi involuntare. aceeaºi familie spiritualã, aceste figurilor mitice. Este mai degrabã o întâmplare cã personaje sunt statice, aflându-se Un alt personaj cu traiectorie în Gavrilescu ajunge la acest la limita dintre existenþa terestrã trei timpi este Gavrilescu din La moment de glorie spiritualã, ºi transcendenþã, nu sunt

þigãnci. Punctul de plecare T1 este nicidecum un rezultat al unei subiecte ale cãutãrii sau ale acelaºi ca ºi în cazurile lui Gore cãutãri conºtiente (iden-tificabilã cu chemãrii faþã de sacru, ci au doar (Unsprezece mii de capete de the quest, în termenii lui I.P. funcþii „indicatoare”, „semnice”, de vite) ºi Cucoaneº (Un om mare) – Culianu). Astfel, deºi la sfârºitul traseu sau „de legãturã” între intersecþia între banal pe axa nuvelei Gavrilescu nu mai este la dimensiunea profanã ºi cea raþional-realistã ºi obtuz, pe axa fel de banal ca la început, pentru sacrã. fantastico-miticã. Gavrilescu este cã îºi regãseºte vocaþia, el nu Uniforme de general este o un profesor de pian oarecare, cu reuºeºte sã facã saltul spiritual nuvelã a personajelor statice. Spre aparent nesemnificative probleme calitativ. La sfârºitul nuvelei, care deosebire de personajele din La de amnezie. Nimic deosebit nu-l coincide ºi cu sfâr-ºitul existenþei, þigãnci, iniþiaþii din Uniforme de distinge în mijlocul altor persoane. Gavrilescu se demonstreazã la fel general nu evolueazã pentru cã se Condiþiile insolite ale unei de obtuz în raport cu sacrul. aflã deja pe culmile evoluþiei caniculare zile de varã îl împing în Momentul final T3 îl readuce deci spirituale. Generãleasa, Ieronim cãutarea unui loc umbrit. Spaþiul de pe Gavrilescu în poziþia de obtuz Tãnase, Maria da Maria/Laetitia „la þigãnci”, ferit de bãtaia soarelui faþã de sacru ºi simultan îl aºazã sunt niºte vizionari. Ei deþin o tainã, ºi, în acelaºi timp, circumscris în cea de „artist“ de suburbie în sunt purtãtori de mister, de acel înafara legilor „normalitãþii”, îi urma conºtiinþei artistice ceva care le permite sã vadã provoacã anamneza. Gavrilescu (re)dobândite pe axa raþional- dincolo de partea denotativã a 53 lucrurilor. Din punct de vedere curte la Dionis. Spre deosebire de de traversare a mai multor case raþional-realist aceºtia sunt ºi Gavrilescu ºi Antim, Adrian este ºi grãdini, în timp ce la nivel misterioºi; fac parte din grupul cu adevãrat în cãutarea conºtientã metafizic, este supus la eforturi de celor care vorbesc ciudat, „în a semnificatului. Deºi „artist” memorie ºi la probe iniþiatice,

dodii”, cu fraze întrerupte ºi amnezic, într-un moment iniþial T1, printr-o adevãratã «traversare a „apropouri” aparent incoerente, cu Adrian este neobosit în depistarea materiei», fapt care are loc în trimiteri aleatorii, rupte de context. „semnelor”, a indicaþiilor care l-ar paralel cu retrãirea simbolicã a Acest lucru este pus în evidenþã putea ajuta sã recupereze lucrurile istoriei în sens invers. Orobete nu de straniile dialoguri dintre copilul- esenþiale ºi „evidente” camuflate. realizeazã întotdeauna ceea ce i minune Ieronim Tãnase ºi unchiul Atenþia este sporitã, efortul se întâmplã ºi nu recunoaºte sãu, Antim Manolache, artist ratat, anamnezic este atât de intens semnificaþiile acestui periplu, dar asemãnãtor cu Gavrilescu. Ceva încât lui Adrian i se permite sã urce este conºtient de importanþa lui, mai evoluat decât Gavrilescu, dincolo de limitele maxime (pânã iar strãdaniile sale mnemotice sunt Antim are totuºi conºtiinþa propriei la etajul douãzeci ºi unu al unei evidente. Dacã în La þigãnci, ratãri, dar este un rãtãcit, un clãdiri de doar cinci etaje!). Dar ºi textul este presãrat cu confirmãri amnezic incurabil. Nu ºtie sã Adrian se pierde în labirintul cã- ale condamnãrii la ratare, nuvela caute soluþia ºi aºteaptã (sau tre centru. Leana este cea care îl Dayan este afirmarea questei ºi abandoneazã?) pe de o parte salveazã – ca ºi în cazul lui a sucessului în identificarea rezolvarea ratãrii vocaþiei artistice Gavrilescu ºi Antim, este vorba tot sacrului. S-ar putea spune cã, în ca manifestare sacrã, pe de altã de iubirea predestinatã cu care va contextul întregii opere fantastice parte iubirea predestinatã – reintegra unitatea primordialã. eliadeºti, faptul cã ultima nuvelã „strãina”. Ambele probleme sunt Leana, ca ºi Maria da Maria ºi este una a salvãrii reuºite, atunci rezolvate cu apariþia fortuitã a Generãleasa, este un personaj pesimismul lui Eliade în legãturã Mariei da Maria. Hierofantã, static. Este deja iniþiatã, intuieºte cu posibilitãþile soteriologice ale „purtãtoare de mesaj”, Maria da sacrul. omului nu poate fi organic, aºa Maria marcheazã sfârºitul vieþii lui Existã o diferenþã netã în cum s-a afirmat deseori, deºi Antim prin rezolvarea celor douã textele lui Eliade între cãutãtorii sacrul apare ca fiind tot mai probleme esenþiale. Pe de o parte, ºi hermeneuþii semnelor ºi cei camuflat, iar irupþia lui în profan tot

propune agnosticului Antim care nu au astfel de capacitãþi mai discretã. Momentul T2 este autosalvarea, pe de altã parte, se spirituale. Adrian face parte din marcat de faptul cã la nivel aratã a fi iubita predestinatã, dintr- prima categorie, fapt demon- raþional-realist Orobete nu mai o tinereþe incertã, pe care Antim o strat de atitudinea sa activã faþã de figureazã drept geniu matematic, recunoaºte la a doua încercare ºi „semnele” pe care nu doar le socialmente „artist“, ci devine o numeºte Laetitia (probabil identificã, dar le ºi anticipã, le suspect, misterios, dupã cum italiancã). Momentul morþii este aºteaptã atent. Aceast proces diagnosticheazã Albini: însemnat de apariþia neobiºnuitã a conºtinet de identificare ºi Generãlesei care îl întreabã decodificare a „semnelor” mar- -Vasãzicã dumneata eºti semnificativ: „Manolache, asta cheazã un moment evolutiv în misteriosul personaj, îl întrerupse era? Logodnica? Strãina?... Ea traiectoria spiritualã a lui Adrian, Albini, apropiindu-se de Orobete ºi era? repetã dupã o pauzã. I se care devine Artist în sensul întinzându-i mâna. Misteriosul pãru cã ghiceºte o urmã de ironie profund, de bufon al zeilor. La personaj pe care îl cãutãm de trei în glas ºi-ºi plecã intimidat privirile. sfârºitul nuvelei, protagonistul zile ºi trei nopþi. (Eliade, Mircea, Ea era, mon Général.” poate fi considerat deci un iniþiat, Dayan, Editura Moldova, Iaºi, Ca ºi Gavrilescu, Antim marcând, astfel, un nou moment 1995, p. 263)

Manolache este salvat prin iubire, evolutiv T2, calitativ superior celui dar acest fapt nu demonstreazã o de plecare. Orobete descoperã sau, mai evoluþie pe axa recunoaºterii O traiectorie spiritualã ase- bine zis, „îºi aminteºte” ecuaþia sacrului. Toate împlinirile care i-au mãnatoare este descrisã de ultimã ºi cu aceasta atinge culmile

marcat existenþa au fost întâm- Orobete/Dayan din ultima nuvelã evoluþiei spirituale în momentul T3, plãtoare. Antim, deºi nu con- a lui Eliade, Dayan. El cautã o rãmânând un misterios pentru ºtientizeazã, ºtie, îºi aminteºte teoremã care ar putea revela anchetatorii sãi ºi un iniþiat în plan lucrurile mai limpede decât sensul realitãþii ultime. Are intuiþia fantastico-mitic. În planul realitãþii confuzul Gavrilescu, se aflã într-o existenþei unei astfel de ecuaþii, profane este considerat nebun, paradoxalã «questã staticã». dar suferã ºi el de amnezie, într- deºi genial. Pe axa miticã, odatã

Este, deci, încadrabil în zona de un moment T1 de debut evolutiv. iniþiat, el este pregãtit pentru intersecþie dintre „artist” adicã din Procesul de anamnezã este urmãtorul pas spre transcendenþã: categoria celor „duºi cu sorcova”, declanºat ºi orientat de Jidovul moartea, care, de aceastã datã, nu pe latura raþional-realistã ºi Rãtãcitor, personaj mitic, cu care este anunþatã de dragostea amnezic pe axa fantastico-miticã. interacþioneazã exclusiv Orobete. regãsitã, ci tocmai de prezenþa Din aceeaºi serie a „artistului” Ca ºi în cazul lui Gavrilescu, celui care i-a deschis calea spre ca ciudãþenie socialã face parte ºi Orobete este însoþit într-un periplu revelaþie, Jidovul Rãtãcitor, 54 autodeclaratul poet Adrian din În ghidat care, la nivel fizic, este unul Maestrul Ahasverus. Aceastã figurã exclusiv miticã Anchetatorul Albini este o figurã În sens contrar, anchetatorul a Jidovului Rãtãcitor este ºi unica emblematicã ºi concentreazã Dumitrescu nu este preocupat de acest fel în proza fantasticã modul exclusiv raþional-realist de decât de pãtrunderea unor eliadianã. El nu are corespondent percepere a realitãþii. Refuzul sau mistere de naturã politicã aco- în realitatea palpabilã decât incapacitatea de intuire a unui alt lo unde semnificatul i se refuzã. temporar, intermitent, – nu se mod de a fi sunt totale. Personajul Interogatoriul cu funcþii anam- aratã constant decât celui pe care rãmâne de la început pânã la netice nebãnuite este realizat de trebuie sã-l orienteze în drumul sfârºit opac, ancorat definitiv în cãtre Dumitrescu în speranþa cãtre centru. Spre deosebire de realitatea concretã a semnifi- desconspirãrii motivelor dispa- taxator, fetele, baba sau birjarul/ canþilor, iar acolo unde logica riþiei unor personaje cu mult timp dricar din La þigãnci, care se raþionalã ºchiopãteazã, umple în urmã – Darvari, Lixandru ºi situeazã la limita dintre lumi, golul neînþelegerii cu semnificaþi bãiatul rabinului. Acestora li s-a migrând cu uºurinþã dintr-una în politici. pierdut urma în condiþii mis- alta, Maestrul Ahasverus nu poate Pe Strada Mântuleasa este o terioase, fapt care i-a scos din fi perceput senzorial în esenþã, iar altã nuvelã unde se evidenþiazã circuitul raþional-realist. Her- încarnarea lui este aleatorie. contrastul dintre cele douã moduri meneutica suspiciunii anche- Hierofania nu mai are loc oricând opuse de percepþie a realitãþii prin tatorilor sugereazã o colaborare în mijlocul banalitãþii cotidiene, ci reprezentanþii lor, învãþãtorul cu puteri politice ostile regimului. devine privilegiul puþinilor aleºi. Fãrâmã pentru dimensiunea Fãrâmã este interogat pe post de Camuflarea sacrului este tot mai fantastico-miticã ºi anchetatorul informator, iar povestirile sale ermeticã ºi mai puþin intuitã, deºi Dumitrescu pentru cea raþional- incoerente despre miracole ºi posibilã. Anchetatorii lui Orobete realistã. Fãrâmã, un individ banal scamatorii (ale unor iniþiaþi nu îl identificã, nu îi percep din punct de vedere raþional- ireperabili precum Abdul ºi existenþa decât parþial; nicãieri nu realist ºi obtuz la manifestãri Doftorul) nu fac decât sã se face vreo remarcã despre ale neobiºnuitului (T ), devine 1 sporeascã reþeaua confuziei semnificaþia acestei apariþii, pentru suspect din raþiuni futile. Este (raþionale). Dumitrescu rãmâne care Orobete este luat drept ne- interogat, iar ancheta constituie pânã la sfârºit fidel logicii sale bun. Astfel, putem cataloga acest pretextul declanºãrii anamnezei plane ºi plate, orizontale, un personaj ca unul dincolo de lui Fãrâmã, care devine de anchetator opac care refuzã realitatea concretã, proiectat din nestãvilit. Fãrã sã vrea, rãmânând sistematic explicaþiile iraþionale, punct de vedere fantastico-mitic în un banal, el îºi stimuleazã pura transcendenþã. El nu este un procesul de anamnezã. Nu îºi fãrã a intui semnificaþiile individ, ci o manifestare a sacrului aduce aminte sensul acestor anumitor evenimente. sub formã umanã. Din prisma poveºti, ci le relateazã în mod Din cele analizate mai sus, raþional-realistã, existenþa acestei automat, trecând de la una la alta reiese cã personajele din proza figuri nu poate fi verificatã, lipseºte din cauza unei necesitãþi pe care scurtã a lui Eliade sunt mai semnificatul unui semnificant cu nu o controleazã. Saltul calitativ nuanþate ºi mai variate decât apariþie fulgurantã, devenind astfel este totuºi stabilit. Deºi nu se este lasã sã se înþeleagã exegeza. parþial inexistentã ºi, deci, nulã. un personaj al quest-ei, ci mai Existã, fãrã îndoialã, o polaritate Cel care afirmã inexistenþa degrabã al call-ului lui Culianu, a celor douã optici – raþional- Jidovului Rãtãcitor este an- Fãrâmã se aflã în plinã devenire realistã ºi fantastico-miticã, dar rareori pot fi identificate chetatorul Albini. Personaj care spiritualã. T2 îl gãseºte pe o migreazã de la o nuvelã la alta, treaptã superioarã – de la obtuz, personaje care sã se încadreze Albini este sinteza anchetatoru- la amnezic – pe linia fantastico- în stare purã în acestea, fie într- lui de securitate imaginat de Eliade. miticã ºi staþionar banal pe linia un sens sau în celãlalt, fãrã a Aceastã figurã a fost deseori raþional-realistã. Urmãtorul prezenta nuanþe subtile de contestatã de cãtre critica moment evolutiv se remarcã la diferenþiere ºi, mai ales, care sã româneascã pentru neverosi- nivel raþional-realist prin nu migreze pe cele douã axe. Se militatea ei în contextul istoric recunoaºterea de cãtre ministra impune deci un nou ºi mai al comunismului românesc. Anca Vogel a calitãþilor de narator, generos mod de caracterizare a Interogatoriile executate de deci artistice ale învãþãtorului. personajelor în proza fantasticã Securitate în România Epocii de Astfel Fãrâmã devine „artist“. a lui Eliade, ca posibilã aur nu au nimic în comun cu modul Povestirea se terminã cu o alternativã la bipolarismul imaginat de Eliade din exil. Aici, aparentã anulare a salturilor exegezei tradiþionale. critica face, în opinia mea, o calitative fãcute, Fãrâmã nu îºi greaºealã de fond: Eliade nu pãstreazã decât simbolic intenþioneazã sã descrie realitatea recunoaºterea artisticã, în plan României postbelice, ci propune în realist, ºi a calitãþilor mnemotice, manierã simbolicã spectacolul în plan mitic. Cu toate acestea, distrugerii gândirii mitice în evoluþia a fost realizatã, iar contextul românesc postbelic Fãrâmã devine rapsodul prin idealizat ºi, deci, atemporal. excelenþã. ª 55 de lucrurile pe care le socoteam inutile, dar pe care nu ne lãsa inima sã le aruncãm definitiv, la gunoi. Asta, pe vremea când încã se mai putea intra; în ultimul timp, însã, doar deschideam uºa, mai aruncam, claie-grãmadã, câte ceva ºi închideam repede, de teamã sã nu se prãvãleascã peste noi mormanele de haine, cutii, umbrele stricate, cuiere pline de haine etc. Am început aºadar sã debarasãm debaraua, mutând lucrurile de aici în celelalte încãperi. Într-un târziu, de sub tot felul de cutii, cu haine de bebeluº frumos rânduite, cu eºarfe ºi baticuri, cu petice ºi cu fâºii de materiale diverse, cârpe ºi crâmpeie, suluri de piele finã, mãtãsuri ºi stofe, cutii cu plicuri ºi pliculeþe, cu borcãnaºe ºi flaconaºe pline de feluri de seminþe ºi esenþe, de nasturi ºi panglici ºi lui D K. sclipiciuri, cu mosoare de aþã multicolore, cutii cu globuri ºi artificii de crãciun, cutii cu cârlige Mama mea, ºi ea, avea o maºinã de cusut ºi mulinete ºi dopuri ºi muºte artificiale de pe Singer: darul de nuntã din partea bunicilor mei. vremea când mai erau peºti în baltã, sub cladele Bunicul, de fapt, croitor recunoscut, dupã de paltoane ºi pardesie de pe vremea ce îi slãbise vederea ºi nu a mai putut lucra, anotimpurilor ferme, de costume de galã pãstrase maºinãria în perfectã stare de ciuruite de molii, de sub rufe ºi bulendre – a funcþionare: aproape zi de zi o ºtergea de praf, ieºit la ivealã maºina de cusut, darul de nuntã la fiecare trei luni de zile curãþa ºi ungea cu ulei al mamei mele. toate mecanismele, o lustruia îndelung, Nu mã pregãtesc sã mai fac ºi eu, aici, o melancolic. (La fel cum îºi întreþinea strãvechea descriere a maºinii de cusut, nici vorbã! durdã, despre care însã, azi, nimeni nu mai ºtie Spun doar atât: era într-adevãr frumoasã. nimic; sau colecþia de ceasuri de buzunar ºi Ca o femeie. Ca o lebãdã. Ca frumoasa actriþã ornice de perete: ce calmã ºi liniºtitoare era (îmi scapã numele) a cãrei fotografie (bust, 6/8) bãtaia pendulului!) am gãsit-o în sertarul burduºit pânã la refuz (un Mult timp ºi maºina de cusut fusese uitatã: colþ al pozei se iþea, provocator!) al maºinii: s-au dus bunicii, s-a dus ºi mama, nimeni în sprijinindu-ºi chipul frumos în pumn, între casã nu mai ºtia s-o mânuiascã (ªi ce frumos policar ºi arãtãtorul uºor întins pe obrazul mai þãcãnea – ca o mitralierã, când lucra la ea stâng, spre ureche, cu celelalte trei degete bunicul: un cartier întreg a îmbrãcat!) strânse în vârful bãrbiei; braþul ei, îndoit, chiar Iatã însã cã întâmplarea, marele regizor, a evocã un gât de lebãdã. adus-o iarãºi în luminã: Comitetul de bloc Cum a ajuns aceastã veche fotografie, alb- decisese cã a venit vremea renovãrii casei ºi negru, în sertarul maºinii de cusut – iatã o cã, odatã cu restaurarea faþadei clãdirii, ar fi întrebare pe care nici mãcar nu mi-am pus-o: bine ca ºi locatarii sã-ºi recondiþioneze fascinat de priveliºtea devãlmãºiei ivite; a ajuns, apartamentele: sã nu ne pomenim cu bulina cum au ajuns acolo toate celelalte: fermoare roºie! Ce-i drept, în toate locuinþele situaþia era diverse, plicuri cu ace de maºinã, ace cu cam aceeaºi, ca la noi: pereþii se scorojeau, din gãmãlie, mosoare cu aþã albã ºi neagrã, panglici plafon (inundat de câteva ori de cei de sus) ºi panglicuþe, cârpe, cuiºoare ºi cuiºoare ningea cu puzderii de tencuialã, faianþa de la (Caryophyllus aromaticus) ºi cuie, ºuruburi ºi baie se desprindea, scurgerile se tot înfundau, ºurubelniþe, monede vechi, arcuri de la vreun ce mai: reparaþii capitale. Ori, pentru ca ceas de buzunar, lãnþiºor („aur”) de la acelaºi, acestea sã înceapã, a trebuit sã golim de mobilã, piese de schimb pentru maºinã (diverse plãcuþe preºuri, covoare ºcl. încãperile vizate: lucruri inox), centimetru (muºama), foarfece ºi pe care le tot mutam dintr-o odaie în alta, pe forfecuþã, nasturi diverºi, copci, tuburi de lipici, mãsurã ce lucrãrile avansau. Aºa cã am intrat, chei ºi cheiþe de la uºi ºi uºiþe uitate, pastile de în sfârºit, ºi în debara. piramidon ºi antinevralgic, butoniere de „aur”, Spun „în sfârºit”, pentru cã ani de zile în cleme, cretã de croitorie ºi cretã de ºcoalã, debara nu intram decât pentru a ne debarasa creion-tâmplãrie, pioneze, un fragment de 56 protezã cu lucrãturã de argint, betealã -„aur”, micã lupã rabatabilã - alamã, linguriþã întreb: ce-i de fãcut? S-o dau la fier vechi, s-o miniaturalã pentru mirodenii (piper, vând vreunui colecþionar de antichitãþi? S-o caryophyllus etc.), o pereche ochelari ramã repar, pânã mai pot gãsi vreun meºter priceput baga (lipsã lentila dreaptã), pipetã ulei-maºinã, în de-astea? Dar mai sunt oare meºteri pricepuþi radierã, elastic, plic lame ASTOR, biluþe sticlã la vechile maºini de cusut ? coloratã, biluþe inox, nit de 1/3 þoli, nefolosit, o Stau, nãduºit, în debaraua tixitã, îmbâcsitã ghindã, una castanã, broºe ieftine, curea de mofetele atâtor lucruri vechi, ºi contemplu transmisie-cauciuc, uzatã, ilustratã de la Marea maºinãria: pare nouã, e îngrijitã, strãluceºte, Neagrã (am trimis-o mamei din ultima vacanþã dar nu mai funcþioneazã. Oare ar mai putea fi mare, încã elev: text patetic, exaltat, imposibil!), reparatã? legãturicã sârme-cupru, în caz de scurt-circuit, Dar, la ce s-o repari? Cine-ºi mai croieºte fiolã miniaturalã conþinând un rest de lichid azi, singur, vestimentaþia? neidentificat (vre-un balsam oriental), alte douã ªi, nici s-o vând, nici s-o arunc nu pot! flaconaºe cu seminþe (rodii, mãtrãgunã?), dop O voi pãstra, presimt: de dragul formelor de plutã VINALCOOL cu strugure ºi frunze de ei voluptuoase, generoase, de dragul acestui viþã imprimate în relief, dop de la sticla de sertar burduºit, colcãitor. Astea funcþioneazã ºampanie (când am aniversat nunta de aur a încã! pãrinþilor), identic ca formã cu nitul, dar mai Stau ºi rãscolesc în sertarul unei vechi mare, pereche timbre fiscale, stilou Mont-Blanc, maºini de cusut. Sunt încã atâtea mãrunþiºuri pix fãrã rezervã, piesã de ºah (pion negru), acolo: nu ºtii niciodatã dacã bietul nasture, etichetã-ginºi SHANLIAN, etichetã piele RIFLE, bunãoarã, la care priveºti acum fãrã sã-l vezi, mãrþiºoare-pleu aurite (inimioare, floricele, nu se va potrivi, mâine, la cheotoarea unei haine cruciuliþe), sticluþã parfum Chat noir, piese noi. domino, piese rummy, zaruri, ba chiar ºi o ªi-apoi, cine ºtie, poate doar cureaua de decoraþie: la bazã, pe banda albastrã transmisie, uzatã, e ceea ce-i lipseºte. Poate, (sugereazã o panglicã), scris cu litere de aur: într-o zi, gãsesc una nouã…Sigur, n-o sã mã FRUNTAª AL COOP. DE PRODUCÞIE; dea- apuc eu acum sã învãþ sã cos la maºinã! Dar, supra, într-o cununã de laur: o mare stea (roºu- mãcar sã apãs de câteva ori pedala, sã-i aud sângeriu) încadreazã roata dinþatã care, la zumzetul de demult, muzica. Muzica. rândul ei, încadreazã cleºtele ºi ciocanul, încruciºate pe fondul uriaºei nicovale (toate astea – „aur”!) – medalia este singurul obiect rãmas amintire de la tata. Toate astea ºi câteva alte lucruºoare, al cãror rost îmi scapã, se înghesuie în sertarul maºinii de cusut sã þinã companie divei de altãdatã. Mi-au plãcut ºi mie, în copilãrie, iar acum admir, formele maiestuoase, baroce, ale maºinii; dar, recunosc: mult mai interesant mi-a pãrut, întotdeauna, acest luxuriant sertar (Cum de poate fi omis, în prezentarea maºinii, acest, poate cel mai viu, compartiment al ei? ) aºezat sub soclul din lemn furniruit, în stânga, partea inimii. Era sertarul salvator: dacã nu se gãsea vreun mãrunþiº prin casã, el oferea o ultimã ºansã. Întotdeauna, chiar ºi atunci când era închis, din el se iþea câte-ceva, o razã de speranþã (un mut îndemn: „cautã aici!”) - un fir de aþã, o panglicuþã tricolorã, un ºiret, colþul unei fotografii, cum ºi aceasta, care m-a ademenit sã trag sertarul ºi sã-i rãscolesc amintirile. Acum, maºina mai e în debara (zugravii lucreazã în încãperea vecinã), care urmeazã sã fie golitã, pentru renovare. Iar eu stau ºi mã 57 Nu stiu, nimic Jurnal de la Athos (11-17 august 2008) Pe drumul dintre Prodromu ºi peºtera Sfântului Atanasie. În plan îndepãrtat, Mihnea Mãruþã vârful Athonului, cel mai înalt din Muntele Athos

Luni, 11 august 2008 Hilandar (sârbeascã) ºi Sfântul binecuvântare (“Evloghite...”), iar el Pantelimon (ruseascã). îmi face semn, zâmbind, sã i-o cer Se zice “sã intri în Munte”. Nu La Iviron se face curãþenie, în seniorului. Îngenunchez, sau dau sã ajungi, nici sã mergi, nici sã te curte s-au scos vasele cele sfinte, sã îngenunchez – totul se petrece duci la…. Sã intri. Aghion Oros. candele ºi alte recipiente. Toate într-o secundã, dar vârstnicul mã Muntele Sfânt. ªi dacã e sfânt, strãlucesc. Sus, pe turla bisericii, e refuzã scurt ºi dur, într-o atunci “intri”, pentru cã totul e o legat un drac negru, ca stareþul sã româneascã stâlcitã: “Drumu’! bisericã. Grãdina Maicii Domnului. nu uite. Placã!”. Ni se deschide paraclisul în care Prima lecþie: nu tulbura un Orãºelul în care am acostat, se aflã icoana Maicii Domnului cãlugãr, pentru cã riºti sã-l ispiteºti. Dafni, constã în câteva case. Vreo Portaitissa – Portãriþa, despre care (Ulterior aveam sã aflu cã nu poþi, nouã-zece. Citisem cã e un orãºel, se spune cã a venit pe ape, la cã nu e bine sã te duci pur ºi simplu dar de fapt e doar o piaþetã ºi câteva începuturile vieþii monahale pe sã ceri binecuvântarea unui clãdiri. Oameni simpli pe terasa Munte. ªi cã, la finele vieþii cãlugãr care nu te cunoaºte ºi cã unui “restaurant”, un cãlugãr rus monahale, când totul se va sfârºi, nu se sãrutã mâna decât stând la masã cu un mirean care ea va rãmâne ultima ºi va pleca la cãlugãrilor care sunt ºi duhovnici.) bea bere ºi vorbeºte tare. fel, singurã, pe ape. Frumos Prea multã evlavie devine falsã? De Drumul cu maºina pe Munte e eschaton. unde-a ºtiut cã-s român? Ei o experienþã în sine. Are porþiuni Ar crede omul de acasã aºa vorbeau greceºte… foarte scurte de asfalt, lângã ceva? capitala Kareya, lângã Marea Pãrintele care îngrijeºte Întemeietorul primei mãnãstiri – Lavrã, lângã schitul românesc paraclisul e cunoscut, îmi spune L., Marea Lavrã, Sfântul Atanasie, s-a Prodromu. În rest, e drum de munte. pentru rãceala lui, pentru cã e mai rugat Fecioarei Maria sã îl ajute sã Aici, miza raliului nu e viteza, nici mult decât distant. Nouã ne gãseascã apã, pentru cã monahii timpii, ci sã ajungi cu bine la deschide, din proprie iniþiativã, sufereau de lipsa ei. destinaþie. Totul e pe buza prã- încãperea în care se þin moaºtele Beau apã din izvorul Sfântului, pastiei, nu poþi s-o “calci”, mereu ºi ne obligã blând sã intrãm. pe care se zice cã l-a descoperit existã primejdia sã cazi. – E o minune, zice L.. lovind cu toiagul în stâncã, într-un – Avem noroc cu cel mic, loc pe care i-l indicase Maica Mãnãstirea Iviron. Întemeiatã rãspund eu. Domnului. Lângã oglinda izvorului de cãlugãri georgieni, acaparatã – Nu e noroc, e pentru tine. (sub care stau patru pietre sparte de greci. Mi se spune cã grecii, Pãrintele îl cheamã pe copil în cruce), cãlugãrii lasã periodic de altfel, pun stãpânire pe orice într-un alt corp de clãdire ºi el se zeci de sticle goale de un sfert de schit sau mãnãstire în care se întoarce cu trei sticluþe cu mir de la litru, pentru eventualii pelerini care pierde filonul etnic al vieþuitorilor icoana Portãriþei. Asta e bucuria. vor sã-ºi ia apã din izvorul cel sfânt. ºi întemeietorilor. Din cele Când ieºim din curtea mãnãstirii, La câþiva paºi se aflã un foiºor cu douãzeci de mari mãnãstiri din un cãlugãr mai tânãr ºi un altul mai masã ºi bãncuþe, unde se poate Sfântul Munte, doar trei mai sunt în vârstã stau de vorbã, aºezaþi. Mã mânca. Pe unul dintre stâlpii de 58 ne-greceºti: Zografu (bulgãreascã), aplec spre cel tânãr, pentru susþinere ai foiºorului e prins un dulãpior de metal în care pelerinii am auzit toaca, tot mai aproape, tot formalitate, e un ritual trãit, o lasã de-ale gurii, neperisabile. Poþi mai des, tot mai insistent, apoi bucurie, o participare totalã. veni cu mâna goalã, dar vei mânca clopotul, rãscolitor, mi s-a fãcut Iar eu abia aºtept sã mã mai ºi vei bea apã. Dar din dar. ruºine. Voisem sã mai dorm, sã mai aºez, sã pot pune puþin capul pe rãmân în pat, sã mã lupt cu bãtaia braþ, sã-mi fie mai uºor. Cãci dupã Prodromu. Schitul românesc din din urechi pânã se stinge. Dar priveghere urmeazã liturghia, unde Sfântul Munte e o aºezare a liniºtii. m-am dus. vine toatã suflarea obºtii (mai puþin Vârful Athonului o face parcã ºi mai În bisericã sunt aprinse doar cei de la bucãtãrie, cred). ªi uite- calmã. Noi suntem aici, jos, nimic candele, la principalele icoane, ºi un aºa se face 7 ºi jumãtate ºi nu vreau nu ne agreseazã, e pace ºi muntele singur bec, în stranã, deasupra decât sã dorm. pare cã o protejeazã. subþiraticei mãsuþe de unde se Dar mai întâi e masa de citeºte. E un întuneric domolit, dimineaþã. Prima slujbã, de la 5 la 7 seara. cuminþit ºi dominat doar de vocea E altfel decât într-o bisericã din oraº. cãlugãrului sau de cea a preotului, Peºtera Sfântului Atanasie e Mã tem sã nu greºesc, sã nu scot din altar. Se face priveghere, iar sãpatã într-un perete de stâncã vreun sunet, sã nu tulbur, mã tem cãlugãrii se roagã pentru noi toþi. vertical, care strãjuieºte un mic golf sã nu mã închin greºit, sã nu atrag Sute de milioane de oameni care cu apã verde-albãstruie, aºa cum atenþia. Cãlugãrii cu pãrul ºi bãrbile dorm sunt þinuþi în viaþã de nu credeam cã poate sã fie marea. albe mã înspãimântã într-un chip rugãciunile monahilor, care nu Turcoaz închis, bleumarin de frumos. Când stau aºezaþi în dorm. Aºa simt. smarald, verde azuriu. stranã, cu capetele plecate peste Abia acum încep sã înþeleg. Se coboarã pe zeci de trepte mâini, parcã toatã rugãciunea e la Ne-am trezi noi, oamenii lumii, în abrupte pânã pe la jumãtatea ei. Nouã ne rãmâne sã ne luãm dupã fiecare noapte, când e somnul mai peretului. În faþa peºterii sunt ei, sã încercãm. Când se ridicã ºi dulce, sã ne rugãm pentru semenii construite mici clãdiri din lemn, probabil ºi un paraclis printre ele, Intrarea în schitul românesc Prodromu. În plan îndepãrtat, Marea Egee dar închise. În grotã e, totuºi, o icoanã a Maicii Domnului cu Pruncul – suficient pentru pelerinii care vor sã se închine. În inima muntelui, privind, când ºi când, nesfârºitul mãrii, se nevoia un om. Împrejur, numai piatrã ºi vegetaþie neprietenoasã, prãpastie ºi preaînalt.

“Cel ce vrea sã conducã oameni trebuie, mai întâi, sã se conducã pe sine”, mi-a spus pãrintele I., duhovnicul schitului Prodromu. E foarte scund, trecut de 80 de ani, cu sprâncene stufoase ºi barbã albã-albã. Are o cãutãturã înfri- coºãtoare – mã temeam asearã, luni, sã deschid gura; brusc nu mai ºtiam ce sã-l întreb, nu mai voiam nimic, doar sã-mi spunã el ceva, fãrã sã mã mai chinuiesc. Mi-era se duc pe rând sã se închine la noºtri? Sã-i þinã Dumnezeu ºi sã-i ciudã pe mine, mi se blocase icoanele cele mari, când fac mãtãnii, ducã pe calea cea bunã? Cât de mintea, toate problemele mele îmi devenim niºte intruºi. des înãlþãm slavã Preasfintei pãreau ridicole sã i le explic. M-a Ce înþelegem noi? Un bãtrân Fecioare? Nu ne-am ridica din pat lãsat sã-l însoþesc într-o plimbare care abia merge, dar care îºi pleacã noapte de noapte nici pentru o pânã la zidul dinspre mare ºi fruntea la pãmânt de trei ori în faþa petrecere, darmite ca sã pri- tãceam stingher secunde întregi. Icoanei Maicii Domnului Prodromiþa, veghem, sã ne rugãm, sã batem Respira greu, mai degrabã hârâia, e peste minþile noastre de oameni mãtãnii… ºi mã simþeam un strãin care nu ºtie lumeºti. El cum poate? Ce ºtie? Iar ce mã înspãimântã ºi mã nimic ºi nici n-are cum sã întrebe. Cum a aflat? ªi noi? cutremurã mai mult e cã se vede M-am eliberat când a intrat în cã ei nu o fac din vârful buzelor. vorbã cu monahii care îngrijeau Marþi, 12 august 2008 Citesc din cãrþile lor sfinte cu toatã grãdina – am îngenuncheat sã mã însufleþirea, cântã din toatã inima binecuvânteze cu gândul cã Sã te trezeºti la 3 noaptea e un imnuri de slavã, nu le e somn, sau discuþia lor despre recolta de ceapã chin. Mã culcasem pe la 10 ºi, când nu lasã sã se vadã, nu e doar o e mai importantã, mãcar are un rost. 59 degetul mare, ºi nu se mai putea ani ºi ne mãrturiseºte cã vocea i s- Dupã-amiazã, ne-a îngãduit sã miºca la fel de iute. M-am bucurat a împuþinat ºi nu mai are putere sã ne primeascã un pustnic, pãrintele sã-i pot oferi pansament adus de- cânte la stranã. P. Grec. acasã. Are grijã de toate vietãþile din Trãieºte în aºa-numita pustie a Am pus farfuriile pline la mese, curte, mai puþin de pisici (“Ia sã-þi Viglei, între schitul Prodromu ºi mai întâi pe cele cu o porþie dau!”, îi strigã uneia care mare. Pustia e, de fapt, un hãþiº sãnãtoasã de rivit (un fel de nãut, îndrãzneºte sã se apropie). Are verde tipic grecesc, pe care nu-l poþi despre care-am fost convins cã e douã gãleþi pline cu apã lângã strãbate fãrã sã fii sfâºiat de crengi fasole), apoi, alãturi, pe cele cu ºopronul unde reparã ºi vopseºte ºi de spini, un pãienjeniº de arbori compot, cã bun e un “dulce” la “felul încãlþãminte veche. Cam din 5 în 5 pitici ºi agresivi. Nici la pãrintele P. doi”. minute, vine câte o viespe uriaºã, nu poþi ajunge decât dacã ºtii La finalul mesei, m-a lãsat sã-l se aºazã pe marginea gãleþii ºi bea cãrãrile. ajut din nou, ºi-am golit farfuriile apã liniºtitã, preþ de câteva într-o gãleatã (pe cele neatinse - nu, secunde. Viespile ºtiu cã acolo e cã nu ºtii cine mai vine, întârziat, la apã, pentru cã vin direct, cu þintã Miercuri, 13 august 2008 trapezã), am strâns toatã pâinea de precisã, ºi apoi zboarã fãrã sã pe mese (cu tot cu bucãþelele bâzâie oamenii. “Ai vãzut cum Asearã a fost lãsatul secului, aici începute), iar apoi am adunat a bãut?”, ne întreabã, vesel, se þine calendarul vechi, cel pãrintele N. Chiparosul Sfântullui Atanasie, aflat în adevãrat. Nu bãnuiam, înainte de a interiorul Marii Lavre, are peste 1000 veni, amploarea dezbaterii privind de ani L. îmi povesteºte cã, odatã, l-a calendarul ºi întreaga istorie a întrebat pe pãrintele N. dacã l-a disputelor pe aceastã temã din cunoscut pe un alt monah athonit. cadrul Bisericii Rãsãritene, dispute “Da, ne-am întâlnit de vreo douã care par la fel de actuale ºi dupã ori”, i-a zis. “ªi cum de-l mai þineþi mai bine de 80 de ani de când minte?”. “Pãi îl pomenesc în câteva state cu populaþie majoritar rugãciunile mele. Îi pomenesc pe ortodoxã au cedat presiunilor laice toþi cei pe care i-am întâlnit în viaþã”. ale modernitãþii. Azi-noapte, la slujbã, a fost mai Joi, 14 august 2008 frumos decât ieri. Mã cutremurã imaginea unui cãlugãr simplu, care Nu m-am mai dus la slujbã de la în timpul zilei se ocupã de treburi 3, doar de la 5 dimineaþa. Au venit gospodãreºti (avea sã mã punã la câþiva studenþi la Teologie ºi îi tocat pesmet), ºi care a stat vreo gãsesc cântând în strana stângã. douã ore nemiºcat, în genunchi, cu Pãrintele M. – ecleziarhul schitului, faþa îngropatã în bezna scaunului cel care pãzeºte respectarea tuturor sãu din stranã. Rugându-se. Asta firimiturile într-o tãviþã, cu un burete canoanelor în bisericã – care de dupã ce, înainte, timp de o orã, la mare pãstrat special în acest scop. obicei e aproape invizibil, acum lumina micã a unei lumânãrele, îi Încep sã înþeleg: mã bucuram e mereu prin preajma lor, îi pomenise pe toþi cei trecuþi în niºte cã fac ceva cu adevãrat folositor, corecteazã, le aratã ce sã cânte, foicele de aceeaºi dimensiune, un cã se vede munca de pe urma le mai dã tonul. sfert de paginã A4. Am tras cu mea, cã se va mânca din nou la o Pãrintele M. e cel mai fascinant ochiul, nu m-am putut abþine – avea masã curatã. cãlugãr de la Prodromu. Are o zeci de pomelnice, fiecare cu data Totul e bine rostuit, fiecare lucru prezenþã cu totul hieraticã, însã, scrisã deasupra ºiragului de nume, e util, nu aruncat degeaba. spre deosebire de pãrintele N., vii ºi adormiþi. care zâmbeºte ºi i se lumineazã Departe, în þarã sau unde-or fi Noaptea, la 3, când bate clopotul chipul, ecleziarhul e tipul trãind, acei oameni nu ºtiu, nici nu pentru adunarea la slujbã, din pustie necruþãtor; mi-e ruºine ºi teamã sã bãnuiesc, habar n-au sau au uitat se aud ºacalii urlând ºi râzând ca ridic privirea spre el. complet cã cineva se roagã în hienele. Se stinge bãtaia clopotului, Trecut de 80 de ani, e longilin, fiecare noapte pentru ei ºi pentru tac ºi ei. E înfiorãtor. pãºeºte încet ºi moale, nimic nu e morþii lor. Cãlugãrul de la trapezã mi-a greu în mersul sãu. Are ochi albaºtri, Nu ºtim nimic. spus cã mâncarea care se adunã o barbã albã ºi lungã – perfectã – de pe mese, cea rãmasã, care ºi nu vorbeºte aproape cu nimeni. Dupã ce-am tocat pesmet (am deseori e cel puþin jumãtate din câtã “Nici cu noi nu prea comunicã”, îmi fãcut vreo douã castronaºe din s-a preparat, li se duce ºacalilor. dezvãluie pãrintele care m-a pus sã pâine uscatã – nimic nu se aruncã ªacalilor. fac pesmet. De vizitatori-pelerini, pur ºi simplu), m-a chemat la pãrintele M. nu se apropie decât, bucãtãrie, sã-l ajut, unul dintre Pãrintele N., la care mergem eventual, pentru a le arãta unde sã cãlugãrii care pun masa; îºi pentru a doua oarã, a fost stareþ la se mute în bisericã, dacã stau 60 zdrobise o unghie de la picior – un alt schit. Acum are vreo 75 de cumva într-un loc de unde încurcã derularea slujbei. Aºa ar trebui sã trãim. din altar ºi rosteºte, înclinându-se Te zdrobeºte cu privirea aceea spre icoana Mântuitorului, “Hristos, limpede ºi lipsitã de orice ezitare. Mi-am dat seama cã monahii adevãratul Dumnezeul nostru”, Nu e încruntat, e necruþãtor ºi senin. sunt bãrbaþi cu adevãrat compleþi. te-ai înrola pe loc alãturi de el ºi Toþi ºtiu ºi practicã mãcar un tip de l-ai acoperi cu trupul tãu dacã Când îl vezi pe stareþul de la muncã fizicã, toþi ºtiu ºi practicã cele ºuierã obuzele. Prodromu, pãrintele P., fãcând trebuincioase sufletului. Spre searã, joi, l-am vãzut din mãtãnii la 93 de ani, deºi abia se ªi iar: nu ºtiu nimic. Habar n-am nou în grãdinã, stropea proaspetele miºcã, înþelegi încã un pic cât de sã-mi folosesc mâinile sã þin o rãsaduri de varzã, pusã în locul departe eºti. Merge ajutat de un grãdinã sau sã cioplesc sau sã cepei. Avea cãlcâiele tãiate-tãiate toiag, ridicându-ºi doar puþin tãlpile strunjesc sau sã zidesc sau sã ºi bãtucite. ªi faþa roºie, arsã de de la pãmânt, are o voce pieritã ºi repar pantofi sau sã croiesc haine soare, ºi praf în barbã. Un þãran subþiatã – monahii spun cã trebuie sau sã pictez icoane. ªtiu doar sã adevãrat, care îºi lucreazã ogorul sã fie foarte atenþi sã înþeleagã ce citesc ºi, mai puþin, sã scriu. ºi se roagã cu aceeaºi putere ºi cu zice –, dar e nelipsit de la slujbe ºi Priceput, de fapt, nu sunt decât la aceeaºi dãruire. de la trapezã. Spondiloza (?) ºi citit, care înseamnã singurãtate ºi reumatismul (?) l-au adus de nu-ºi închidere: nu rãmâne nimic trainic Am adus de acasã trei bricege, unul mai mare, douã mici, sã le Schitul Prodromu, vãzut dinspre mare dãruiesc pe aici. ªi, când am aflat cã e ultima searã la Prodromu (am decis sã nu rãmân mai mult, pentru a nu încãlca regulile), am simþit sã-i las briceagul cel mare pã- rintelui N., cel care se bucurã cã viespile uriaºe vin sã bea apã. Sfialã apãsãtoare, ruºine stânjenitoare, nepricepere îm- piedicatã – cam aºa m-am purtat când i-am zis cã vreau sã-i dau obiectul. A protestat cuminte, cã mai are unul asemãnãtor, s-a îngrijorat cã eu voi rãmâne fãrã, s-a bucurat pe rând de fiecare ustensilã, pe mãsurã ce le desfãcea din trunchiul briceagului (“Al meu n-are de- asta…”), a încercat sã mi-l dea înapoi, i-am zis sã-l dãruiascã altui pãrinte, numai sã-l pãstreze, iar la final, când era clar cã-l acceptase, m-a lovit: “Sã nu vã parã rãu dupã mai poate ridica drept capul, aºa cã de pe urma mea. el…” e mereu cu el plecat, privind în jos, Mi-ar plãcea sã-mi ridic singur o Nu-mi pãrea, dimpotrivã, i-aº fi ca ºi cum Dumnezeu a vrut sã-l casã, dar probabil n-o voi face dãruit ceva mult mai important dacã smereascã pânã la moarte. niciodatã. De lene. Pur ºi simplu. aº fi avut (deºi ºtiu cã n-ar fi primit), însã m-am trezit tresãrind la gândul Ideea cã de la masã e bine sã Am fãcut greºeala pe care cred – “Pentru câte dintre lucrurile pe pleci înainte sã te saturi e confirmatã cã o fac mulþi când ajung la vreo care le dãruim nu ne pare rãu?”. aici: nimeni nu începe sã mãnânce mãnãstire: sã-i judec pe monahi Câte cadouri facem din inimã, pânã nu bate stareþul cu ciocãnelul dupã aparenþe. În primul rând, sã-i simþind cã i-ar aduce mulþumire într-un mic obiect care þingãleºte ºi judec. Asta n-ar trebui sã facem cu celuilalt, ºi câte din obligaþie? Cât pânã nu se spune o rugãciune, dar nimeni. de des dãruim fãrã motiv, fãrã o toþi trebuie sã se ridice când acelaºi Când l-am vãzut, în prima zi, pe ocazie anume, ºi cât de des dãruim pãrinte stareþ þingãleºte finalul. pãrintele P. în straturile de ceapã, ceva care ne e drag ºi de care nu Dacã e prânzul, sunt douã feluri, murdar pe haine, ars de soare, cu ne-am despãrþi? Dar dacã, atunci însã pe al doilea nu apuci sã-l praf în barbã – mi-am zis cã o fi unul când nouã ni se fac cadouri, am termini decât dacã mãnânci foarte dintre cei simpli, un cãlugãr de rang refuza ce ne prisoseºte? repede. Cred cã totul dureazã 12- inferior (de parcã ar exista aºa 15 minute. Nu-i nimic, mai mãnânci ceva), un þãran ºi cam atât. Prima icoanã de la Prodromu, mâine. În fapt, e unul dintre puþinii preoþi- cea care dã ºi hramul schitului, e cãlugãri (ieromonahi), iar în bisericã una a Sfântului Ioan Botezãtorul. Se Ordine ºi curãþenie. Pe dinãuntru are o forþã covârºitoare, dublatã de zice cã e singura din lume în care ºi pe dinafarã. Muncã ºi rugãciune. o umilinþã neprefãcutã. Când iese Înaintemergãtorul (Prodromos) 61 Domnului e încruntat. ªi e încredere cã va fi ascultatã. Vineri, 15 august 2008 încruntat, nu glumã. Are o cãutãturã rãzboinicã, departe de Când eºti pe drumul cel bun ºi Plecãm de la Prodromu dis-de- pacea ºi blândeþea obiºnuite pe mergi cu inima curatã, Dumnezeu dimineaþã cu un microbuz ºi ne dãm chipul sfinþilor. te încearcã, iar când þi-e cel mai jos dupã scurt timp, la Marea Lavrã Legenda spune cã, în 1821, greu, când riºti sã deznãdãjduieºti, - prima mãnãstire fondatã pe dupã izbucnirea revoluþiei din te ajutã sã-þi recapeþi încrederea. Sfântul Munte, la 963, de cãtre Grecia, turcii au luat cu asalt Aºa s-a întâmplat dupã ce am Sfântul Atanasie. Aici sunt Sfântul Munte, sã-l jefuiascã. Au intrat în Grecia la miezul nopþii ºi, moaºtele lui, într-o absidã din stânga ucis cãlugãri, au incendiat fãrã hartã, am luat-o prin sate, pe bisericii mãnãstirii. E ora liturghiei, mãnãstiri, au furat podoabe sfinte. unde ni se pãrea cã sunã mai bine, prin curte nu e nimeni, ºi mã simt Se zice cã, atunci, 5000 din cei încercând s-o þinem spre sud-est. strãin; nicãieri nu e ca printre ai tãi. 6000 de monahi care vieþuiau aici ªi toate benzinãriile erau închise Primul cãlugãr care apare la au ieºit din Munte ºi au pus mâna ºi nu mai apãrea nici mãcar un arhondaric (pavilionul destinat pe sabie. motel, ºi mã temeam cã vom pelerinilor) ne ceartã cã ne-am pus Când soldaþii turci au intrat în rãmâne la marginea ºoselei pânã rucsacurile lângã un ghiveci cu paraclisul în care se aflã icoana, Sfântul s-a încruntat. Speriaþi, au început sã tragã spre ea, însã gloanþele au ricoºat ºi i-au ucis pe câþiva dintre ei. Cei rãmaºi au luat- o la goanã ºi icoana a rãmas nevãtãmatã, ºi încruntatã, pânã în ziua de azi. Mã gândesc cã a crede în- seamnã, între altele, a nu tãgãdui asemenea istorii. Un om laic nu se poate împãca, refuzã posibilitatea ca o icoanã sã verse lacrimi, sã izvorascã mir, sã vindece boli sau sã se încrunte. Pentru el, realul e limitat de propria experienþã, iar ce e dincolo e imposibil. Aºa cum bunicul nu credea cã oamenii au ajuns pe Lunã (poate avea dreptate), tot la fel ateul nu poate sã lase de la el, nici mãcar în planul posibilului, ºansa unor minuni de a fi minuni. Ãsta e unul dintre motivele pentru care se pierd oamenii, în sens soteriologic: le e teamã sã- ºi mai modifice ºina, sã-ºi refacã traseul potenþial, nu pot concepe sã arunce la coº tot ce-au trãit Biserica schitului Prodromu pânã la un moment dat, chiar ºi în cazul unor indicii convingãtoare la ziuã ºi nu mai ºtiam dacã sã ne busuioc. “Nu e destul loc?”, ne cã drumul a fost greºit, cã alta e întoarcem sau sã o þinem tot întreabã. calea bunã ºi cã nimic nu e înainte ºi mã uitam din 10 în 10 Ne traduce un român stabilit în pierdut. Sã te scuturi de tot ce-ai secunde la liniuþa de la benzinã; Grecia, care a coborât deodatã cu fost, de tine cel de pânã atunci, dar dupã vreo trei ore, când noi ºi care vine în Munte cu speranþa de tot sinele tãu ce pãrea bine îngrijorarea risca sã se cã-ºi va recâºtiga soþia. L-a pãrãsit, conturat, sã te scuturi cum se transforme în disperare, am ajuns el se ºtie vinovat, recunoaºte cã scuturã câinele dupã baie, sã riºti la mare, am gãsit hotel, ne-a uneori îl apucã pandaliile ºi bea pânã oprobriul public, sã faci o mutare primit, am dormit dupã vreo 12 dimineaþã, apoi se întoarce acasã care nu fãcea parte din strategia ore de condus fãrã întrerupere, iar ºi-i pare rãu, dar e convins cã niºte personalã, ba chiar sã renunþi la dimineaþã, pompa era la un femei rele i-au fãcut magie neagrã. orice strategie, sau mãcar sã-þi kilometru. Tot înainte. Scoate din bagaj niºte haine – iei un rãgaz pentru a te redefini, probabil ale soþiei – ºi ºterge cu ele sau cel puþin sã opreºti tot La Athos, rãspunsurile vin. placa de sticlã care acoperã zgomotul dimprejur ºi sã fii doar Buclele se închid, sensul apare moaºtele Sfântului Atanasie. Cu o 62 tu, sã spui o rugãciune ºi sã ai negreºit. Rãbdare. searã înainte, fãcuse la fel, cu aceleaºi haine, ºi la Prodromu, bine lucreazã aici la o carte de Mi l-am deschis preþ de vreo numai cã, acolo, preotul i le atinsese interviuri cu pãrintele Dionisie, un douã ore – nu o mai fãcusem de la cu adevãrat de moaºtele care se cãlugãr român trecut la cele veºnice sosire, de luni. ªi atunci m-ai sunat scot dupã vecernie, pentru pelerini. la peste 90 de ani, considerat ultimul – la Athos, totul capãtã sens – ºi Grecii îºi iau revanºa pentru mare duhovnic din Sfântul Munte. plângeai ºi mi s-a umplut inima de rãceala de dimineaþã ºi, dupã N. a avut rãbdare luni întregi ºi ziua bucurie caldã ºi eram atât de liturghie, ne servesc la arhondaric a venit – va putea sã-l întrebe pe împãcat cã exiºti ºi atunci aº fi vrut cu tzipuro (un fel de grappa), cafea pãrintele H. ce vrea sã-l întrebe. Vor sã-þi spun cât de te iubesc. (bunã) ºi ºerbet cu apã. (Aºa e sta de vorbã, i-a promis. Îi Coboram spre arsana ºi punga tradiþia, ca pelerinii sã fie omeniþi strãlucesc ochii. pe care o þineam în mâini s-a spart când pãºesc pentru prima datã Ce ºanse erau sã ne întâlnim de când îmi spuneai cât de greu îi e într-o mãnãstire). Apoi, grecul de la douã ori în aceeaºi zi, la zeci de Mariei fãrã mine. ªi din pungã a arhondaric, care nu poartã sutanã, kilometri distanþã, cu un pustnic cãzut un borcan plin cu miere, în dar pare cãlugãr dupã barbã ºi care nu se aratã aproape nimãnui? mijlocul drumului. O patã de soare pãrul prins la ceafã, rezolvã ºi cu ªi sã mai ºi înnoptãm sub acelaºi dulce în miezul cãldurii, lângã marea vaporaºul care ne va duce la acoperiº? cea verde, uimitor de verde. Aºa a Vatopedu. fost. O poartã de lemn stã sã se Ce diferenþã între trapeza de la prãbuºeascã lângã zidul de piatrã Se petrec atâtea într-o singurã Marea Lavrã – foarte înaltã, adâncã care ascunde ºi apãrã golfuleþul zi, aici, dacã eºti atent la sufletul ºi cu douã intrânduri laterale, ca arsanalei (arsana = micul port al tãu… Mi-ar trebui un caiet pentru douã strane, cu mese masive din unei mãnãstiri). Alãturi de poartã, fiecare zi, sã descriu oamenii, piatrã ºi bãnci aºijderea – ºi trapeza douã vedete rapide pe care scrie vorbele, îmbinãrile, sensurile ºi de-a dreptul intimã de la Prodromu mare – Honda - îºi aºteaptã înþelegerea mea asupra tuturor – joasã, cu doar patru mese lungi, cãlãtoriile. acestora. de lemn, pentru maximum 60-70 de Peste un mileniu de viaþã de Cãnile cu apã pe care le beau, persoane… La Lavrã încape un re- piatrã au descins ºi s-au aºezat spre exemplu. Ce poate fi deosebit giment, iar interiorul e înfricoºãtor, produsele ºi brandurile post- într-o canã cu apã? Nu e setea ta, cu Judecata de Apoi, draci ºi modernitãþii. Telefoane mobile, nici rãcoarea ei, ci cuminþenia de a cazane de smoalã pictate pe zidul maºini 4x4, centrale eoliene, o bea la timp, gândindu-te la ea, de la ieºire. La Prodromu e simplu: oprindu-te sã respiri întretãiat, nelã- generatoare de curent, macarale icoane ºi o frescã mare, Maica sând nici o picãturã, oprindu-te. Domnului cu Pruncul, pe care uriaºe, computere ºi altele asemenea. monahii o sãrutã înainte sã iasã. x Nu-mi place Lavra, Doamne, E o bãtãlie acutã între nevoia de iartã-mã. Poate ºi din cauza a respinge tehnica, pentru a pãstra De pe mare, din mersul aºteptãrilor mele prea mari, poate liniºtea din Munte, de-o parte, ºi, de vaporaºului, mãnãstirea Iviron pentru cã nu e ca la noi, la români. cealaltã parte, investiþiile de miliarde (Iviru) e fascinantã, cu zidurile ei de euro în restaurare, consolidare preaînalte, cu turlele ei dese, cu Kyrie Eleison ºi extindere, dublate de presiunea forþa pe care o respirã. Nu mã pot pelerinilor – tot mai mulþi, tot mai abþine sã nu mã duc cu gândul la O buclã închisã: pe drumul “turistici” – care vor sã-ºi încarce “Lord of the Rings” – ce sã-i faci, dintre Prodromu ºi Lavrã, a apãrut telefoanele, sã aibã duº ºi luminã, suntem produsele a ceea ce vedem de nicãieri, din pustie, un pãrinte pe sã ajungã repede dintr-un loc în în filme, în loc sã fim opera a ceea care aflu cã-l cheamã H.. E pustnic altul. Se vorbeºte chiar de proiectul ce ne aºteaptã în inimile noastre. ºi se zice cã e unul dintre cei mai unui teleferic pânã sus, pe vârful Însã Iviru existã, pe când cetatea îmbunãtãþiþi. E român. Când urcã Athonului, unde acum se ajunge asediatã de orci e doar o plãsmuire. în microbuz, mã uimeºte cât e de dupã o zi istovitoare, prin cãldurã Mi-e dor de curtea interioarã de la tânãr pentru un pustnic (ce sufocantã. De asfaltat, cu siguranþã Iviru, pe care am strãbãtut-o în prejudecatã!); nu-i dau mai mult de se vor asfalta toate drumurile – pe prima zi, ca într-un basm. Orice 50 de ani. E luminos, zâmbeºte care acum, în general, abia dacã sentiment e inexpugnabil. Cetãþile reþinut ºi barba lui mai are ani mulþi poþi sã bagi într-a doua. oamenilor, nu. pânã sã-i albeascã de tot. Acum e Va creºte, probabil, numãrul colilie, lungã ºi încã prinsã între chiliilor, mici cãsuþe pierdute printre Ajungem cu vaporaºul la tinereþe ºi serenitate. copaci, pe teritoriul ºacalilor ºi al Vatopedu, unde, la fel ca la Marea Seara, când ajunsesem deja la porcilor mistreþi. Simultan cu asaltul Lavrã, macaralele întrec zidurile chilia Sfântului Ipatie (chilie care tehnologiei, tot mai mulþi monahi vor semeþe ale mãnãstirii. Ne aºteaptã aparþine de mãnãstirea Vatopedu), alege pustia, vor încerca sã salveze N., care e în Munte de peste un an, pãrintele H. avea sã aparã printre ce-a mai rãmas de salvat din liniºtea ºi ne conduce la chilia Sfântului mãslini, cu acelaºi rucsac în lor ºi a acestei lumi care se îngroapã Ipatie – un drum de vreo 40 de spinare. Prilej de fericire pentru N. în betoane ºi se nevrozeazã celulã minute prin pãdure, primul drum pe – fostul ziarist care de un an ºi mai cu celulã, celular cu celular. care-l fac ca un adevãrat pelerin, 63 cu rucsacul în spate ºi toiagul în Mulþumesc, Preasfântã mãslini, nu mã mai uit la ele, nici mâna stângã. Fecioarã. copacii nu mai foºnesc, mã uit iar Ajungem transpiraþi la chilie – la ele, par cã s-au miºcat, or fi în fapt o casã care are curte Acasã le-aº fi spus coincidenþe, porcii?, or fi spaimele mele?, nu e interioarã, camere, terasã, vie, aici aº vrea sã le gãsesc un alt nimeni altcineva, toþi dorm, pâlpâie grãdinã, acareturi. În casã e cuvânt, însã îmi dau seama cã ar fi o singurã flãcãruie la candelã, da, încorporatã ºi o micã bisericuþã, greºit. De fapt, ãsta e firescul: dacã ºtiu unde mã aflu, dar parcã nu sunt cu altar ºi strane, unde se þin te rogi, dacã nu te gândeºti la rele, aici, sunt ºi acasã, sunt ºi pe drum, slujbe zilnic, dimineaþa (de la 4) ºi dacã urmezi un ritm de viaþã aºezat trebuie sã mã întorc, trebuie sã seara. Chilia e aºezatã între – rugãciune, masã, odihnã, muncã, scap de umbrele dintre mãslini, sã dealuri, de jur împrejur e numai masã, odihnã, muncã, rugãciune, ascult doar greierii, ba chiar nici pe pãdure. Aici e liniºtea cea masã, odihnã – ºi iar ºi iarãºi, tot aºa, ei, sã aud doar ce-mi spun eu mie, adevãratã a Muntelui. Nu se aud noapte de noapte ºi zi dupã zi, dacã sã fie luminã chiar dacã închid ochii, nici freze, nici drujbe, nici tractoare sari imediat în ajutorul celuilalt sau, ºi sunt singur ºi împãcat în muntele – ca la marile mãnãstiri. E drept, mai bine, te oferi fãrã sã þi-l cearã, dacã care mã înconjoarã, e liniºte. chilia are propriul generator, însã, în eºti atent la gândurile tale ºi nu te laºi general, singurul zgomot, ca în alte purtat de vise diurne ºi nici de Þing! Þing! Þing! E a treia utrenie locuri din Grecia, e cel fãcut de o insectã care-ºi freacã picioarele Zidurile din spate ale mãnãstirii într-un ritm constant, cât e ziulica Vatopedu de lungã – ca ºi cum ar pili gratiile unei celule, sã poatã evada. N. îmi spune cã insecta se numeºte zizikia (de fapt, e vorba de cicada sau tzitzika), e urâtã, translucidã, cu aripi mari, ºi “pileºte” gratiile liniºtii pânã la moarte, când îi explodeazã corpul. Marea evadare. Suntem aºezaþi direct la masã, îmbelºugatã ºi totodatã simplã – ca la toate mãnãstirile –, cu rivit, vinete fãcute fãrã ulei ºi orez. Unul dintre cei trei ieºeni studenþi la Teologie care stau aici de 7 sãptãmâni, sã ajute la muncã (câºtigã 30 de euro pe zi), citeºte din “Vieþile Sfinþilor” sau din “Vieþile marilor duhovnici români”, scrise de pãrintele Cleopa. Va mânca dupã noi.

Pentru mine, om venit din lume, fantasme care n-au legãturã cu la care particip, dupã cele douã de care þin de calendarul nou, azi e mântuirea, atunci, dacã toate acestea la Prodromu, suntem doar vreo Sântãmãria Mare – sãrbãtoarea te strãduieºti sã le respecþi ºi sã ºapte persoane în bisericuþa nu mai Adormirii Maicii Domnului. Mi-e dor devinã parte din tine, atunci mare decât o sufragerie, ºi mã lupt, de Mãriile mele de acasã ºi îi coincidenþele nu mai sunt coincidenþe, fãrã izbândã, cu momelile somnului. mulþumesc Preasfintei Fecioare cã bucuriile sunt daruri obiºnuite, te Încerc sã nu aþipesc, încerc sã pot sã mã rog pentru ele aici, în liniºteºti ºi vrei binele tuturor. ascult ce se citeºte sau sã-mi þin Grãdina sa. treazã mintea cu propria rugãciune. ªi minunea se produce: la Sâmbãtã, 16 august 2008 Degeaba. vecernie, nici nu mã dezmeticesc Trebuie sã stau în picioare, dar bine în bisericuþã ºi N. mã întreabã N-am putut dormi azi-noapte aºa e ºi mai greu, gândul cel ispititor dacã nu vreau sã citesc eu cele (prima noapte la chilie), m-am tot vine încontinuu ºi dã târcoale – câteva pagini din Canonul Maicii frichinit ºi pânã la urmã am ieºit pe “Aºazã-te… Ce bine e sã-þi poþi Domnului. terasã. M-am întins pe spate pe o odihni picioarele… Poþi sã te rogi ºi ªi uite-aºa, de Sântãmãrie, bãncuþã ºi am ascultat: de jos, stând pe scaun… Hai, citesc pentru prima oarã în viaþã un cine sunt mai puternici?, greierii aºazã-te…”. text sfânt într-o bisericã, ºi chiar sau gândurile mele?, cine lumineazã ªi nu mã trezeºte decât Canonul Maicii Domnului, ºi chiar mai misterios, stelele sau murmurul constant al aceleiaºi aici, în binecuvântata ei Grãdinã, eu, rugãciunile tãcute?, cine te rugãciuni spuse neîncetat, de sute tatãl a trei fete cãrora le-am pus ºi înfricoºeazã mai tare, grohãitul de ori, pe care tinerii studenþi o câte-un nume sã se poatã închina mistreþilor sau primejdia abia preiau de la unul la altul, odatã cu 64 Mariei. intuitã?, vãd umbre negre printre ºiragul de mãtãnii socotitoare – “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui dintre mãnãstirile athonite, dar ºi judec ce nu mi-e dat mie sã judec. Dumnezeu, miluieºte-ne pe noi”. cea mai deschisã spre înnoire ºi Ne întoarcem la chilie, acum Strãbate bezna, e un flux care turism. Prinþul Charles are aici un fãrã bagaje, ºi pãdurea mi se te înfioarã ºi cãruia vrei sã i te alãturi, apartament ºi se zice cã petrece o aratã ºi mai ameninþãtoare. sã te poarte ºi sã te liniºteascã sãptãmânã aproape în fiecare an. Drumul e un intrus printre arbori trezindu-te.... Îmi place istoria monahului care neînduplecaþi, printre crengi fãcea curãþenie prin bisericã ºi acaparatoare care se ivesc Le mãrturisesc lui L. ºi lui N. cã întârzia mereu la trapezã, pânã într- dincolo de povârniºuri sãlbatice. am obosit, cã am început sã mã o zi, când fratele de la bucãtãrie Liniºtea e acolo, o comoarã gândesc tot mai des acasã, cã nu n-a mai vrut sã-i dea de mâncare, pãzitã de uriaºi chiparoºi închiºi vreau ca ºederea aici sã-mi devinã sã se înveþe minte ºi sã rabde pânã în ei înºiºi, de bolovani gata sã o povarã, cã mi-aº dori sã se dimineaþã dacã nu se disciplineazã se prãvãleascã la orice pas “sedimenteze” ce-am strâns. ªi ei ºi nu vine deodatã cu obºtea. ªi greºit, de porci înnebuniþi de mã înþeleg – e normal sã reziºti omul s-a dus ºi-a înfipt un cuþit în foame, de vipere care fulgerã cam 7 zile la prima venire în Munte. obrazul Fecioarei, într-una din dintre pietroaie. Te încumeþi? E normal cã am fost încercat cu icoanele aflate la intrarea în bisericã. Rãmâi la drum? Ce cauþi? somnul la utrenie, sunt ºi eu om, Se zice cã ar fi spus, cuprins de Unde începe ºi unde se toþi aþipim la slujbã când ºi când, furie: “Eu fac curãþenie în toatã sfârºeºte puterea ta? Când te nu-þi mai fã griji. biserica zi de zi ºi tu nu-mi dai un afunzi în nevãzut, orice frunzã Le sunt recunoscãtor ºi mã tot blid de mâncare...” uscatã care-þi crapã sub tãlpi e mir cum a rezistat N. aici ºi cum va Din obrazul rãnit al Fecioarei a prilej de inimã chircitã. Dacã ieºi continua sã reziste, pentru cã mai þâºnit sânge cald – icoana pãstrea- de pe drum, eºti doar tu, pierdut are mult de lucru. “Am venit pregãtit, zã o urmã roºie, o cicatrice sfântã în negura trosnetelor, în clipocit de îmi rãspunde, nu era prima oarã, –, monahul s-a înspãimântat ºi, pâraie necunoscute. Cine te va stãtusem o datã 2 luni la Athos, iar drept pedeapsã, s-a încuiat pe sine, cãlãuzi? Unde vei gãsi alinare? acasã intrasem deja într-o viaþã pentru urmãtorii trei ani, într-un soi duhovniceascã – mergeam la de dulap îngust, exact cât încape Zizikia începe prin a-ºi ascuþi slujbe, nu mã deranja singurãtatea un om, aºezat chiar în faþa icoanei. “armele”, ca un strigãt de pui pãrãsit ºi, în plus, aveam un stil de viaþã Acolo primea mâncare ºi se ruga în cuib, apoi purcede la îndeletni- nocturn. ªi n-am nici familie, ca tine, ºi-ºi cerea iertare cu lacrimi icoanei cirea ei de-o viaþã. ªi de-o moarte. aºa cã e normal sã-þi fie dor”. de care-l despãrþea doar peretele O acompaniazã din alþi copaci, Da, mi-e dor sã le strâng în braþe. de sticlã al dulapului ºi încã un pas. mãslini sau nuci, smochini sau N-aº putea trãi aici. Vreau sã Dupã trei ani, Fecioara i s-ar fi lauri, surate care trudesc ºi ele sã folosesc ce-am aflat, dar acasã. arãtat stareþului, zicând cã l-a iertat se elibereze din propriile închisori. pe nelegiuit, cã poate sã-ºi E un concert monoton dar Vecernie la mãnãstirea pãrãseascã supliciul, însã mâna lui entuziast, pentru zeci de “pile” ºi Vatopedu, sau Vatopedi – cum îi zic cea dreaptã, cea cu care ridicase orchestrã. Se opresc pentru a lãsa grecii. Totul e fastuos ºi impunãtor, cuþitul asupra Ei, va merge în iad. solo-uri ºi celor mai îndepãrtate, biserica e plinã de aur, icoanele sunt Dupã tradiþia mãnãstirii, osemintele care ajung mai greu la auzul unice ºi impresionante, cãlugãrii – monahului au fost dezgropate la 3 audienþei. Fiecare celulã cu mulþi ºi distanþi. (Iar încep sã-i ani de la moartea sa – petrecutã mult frustrarea ei. judec…) dupã acea minune; oasele erau ca Se împletesc în ritm, reuºesc Pentru cã nu le înþeleg limba, mã ale oricãrui cadavru, numai mâna sã se sincronizeze ºi continuã, simt mai degrabã turist decât dreaptã era întreagã. ªi neagrã. precum niºte Sisifi ai lumii închinãtor. De altfel, dupã slujbã ºi insectelor, lucrarea imposibilã de dupã copioasa masa de la trapezã Vatopedi pãstreazã moaºte roadere a liniºtii. Uneori (mâncare de fasole verde cu dintre cele mai venerate de întreaga accelereazã, mãresc “ºtrocul”, cartofi ºi morcovi, castraveþi lume creºtinã: trei fragmente din pila se înfierbântã, gratiile par sã pentru însoþire, pepene galben ºi Brâul Maicii Domnului, o bucatã din cedeze, însã vine epuizarea ºi încã un fruct necunoscut, a cãrui Crucea Rãstignirii, capul Sfântului binemeritata pauzã. E scurtã, cãci coajã cu smocuri de þepi negri Ioan Gurã de Aur (Hrisostomul), scopul trebuie atins ºi nu suportã trebuie s-o dai jos pentru a te autorul liturghiei, ºi cel al Sfântului amânare. Se apropie noaptea ºi bucura de miezul dulce), noi, Grigore Teologul. Din nefericire, gratiile liniºtii se vor reface la fel pelerinii, suntem împãrþiþi în douã, când te închini la aceste moaºte, ca pânza Penelopei, ºi vor fi grupul elen ºi cel al strãinilor care sãruþi doar niºte cutii de argint sau preluate de alte vieþuitoare înþeleg englezã, ºi câte un monah de sticlã, eventual folii tulburate, care urlã, grohãie sau ne descrie principalele “atracþii” ale protectoare… râd demonic… mãnãstirii, ne spune puþinã istorie E o mãsurã de prezervare, Biata zizikia. Mi-e foarte dragã, ºi ne aratã câteva dintre înþeleg, riscurile sunt incalculabile, dar nu pot sã þin cu ea. N-are nici o mozaicurile seculare ºi dintre nu ºtii cine e omul care se apleacã ºansã, pe termen lung. Pânã la icoanele fãcãtoare de minuni. asupra lor ºi ce gânduri are, însã… urmã, tot explodeazã. ªi nu e Vatopedi e, poate, cea mai bogatã Doamne, iartã-mã, cã iarãºi liniºtea de vinã. 65 Duminicã, 17 august 2008 pauzã, dorm vreo jumãtate de orã viperã cu corn, a vãzut N. ºi mi-a întins pe spate pe patru scaune povestit ºi mie. Lupta a durat vreo Ieri s-a întors stareþul chiliei, lipite. E o odihnã integralã, nu te 10 minute – enorm!, timp în care pãrintele I., iar azi-dimineaþã a oficiat doare nici un os, decât când te Bruce Lee, Jet Li, Neo din Matrix ºi utrenia ºi liturghia. E un bãrbat înalt, trezeºti. alþii ca ei ar fi putut lua lecþii de la care merge un pic aplecat, are ochi Când începe sã se însereze, motanul nostru. “O combinaþie de verzi ºi expresivi, o barbã roºie ºi mã opresc din scris ºi mã uit la karate, kung-fu, judo ºi alte arte ascuþitã de la gestul reflex de pozele cu fetele din memoria marþiale, o demonstraþie de pieptãnare-mângâiere ºi, mai ales, telefonului mobil. Noi, la mare, acum concentrare ºi rapiditate, de viclenie o inteligenþã remarcabilã a 2 ani. Dormeam toþi într-o camerã, ºi curaj”, zice N.. nuanþelor. În discuþiiile cu folos, ideile fetele pe o saltea uriaºã care ocupa Stratilat se eschiva, sãrea nu trebuie spuse pânã la capãt, tot spaþiul rãmas lângã pat, pânã la înapoi, în lateral ºi înainte, se existã o delicateþe a întreruperii uºã. Cea micã încã adormea þinând ferea, dar ºi lovea. Însã cel mai propriilor vorbe, pe care oamenii cu palma pe obrazul celei mijlocii, cea fascinant era felul în care îºi miº- har o posedã, cãci nu e nimic mai mare avea toþi dinþii, ºi mã apucã o ca vârful cozii, hipnotizându-l hrãnitor pentru dialog decât sã-i laºi nostalgie ºi-un dor ºi mã simt ca ºi tocmai pe întâiul hipnotizator al celuilalt firul la îndemânã, sã-l deºire cum aº fi plecat de foarte demult, necuvântãtoarelor. Iar vipera, singur, apoi sã þi-l cedeze din nou. Iar pãrintele I., despre care cred Imagine din curtea Marii Lavre cã are vreo 35 de ani, ºtie acest lucru. Uneori, inteligenþa îi poartã cuvintele mult mai repede decât pot ceilalþi sã “compileze”, însã el se opreºte, se întoarce din drum ºi le explicã rãbdãtor, cu un zâmbet de înþelegere þinut în frâu. A propos de zâmbet, am descoperit mirat ce oameni veseli ºi glumeþi sunt monahii; te-ai aºtepta la încrâncenãri ºi sobrietãþi importante ºi, când colo, ei se poartã ca niºte copii puºi pe ºotii, pãstrând mereu mãsura justã între ironie ºi afecþiune, controlând ºi controlându-se sã nu supere ºi nici sã nu (se) sminteascã. Aceasta ar trebui sã ne fie ºi nouã linia – puterea smereniei în viaþa duhovniceascã ºi un optimism surâzãtor, fãrã urmã de batjocurã, în raporturile cu ceilalþi. nu mai ºtiu nimic despre ele, ce-au urmãrind coada motanului, ataca mai inventat, cum ne-au uimit, ce- greºit ºi se trezea lovitã peste cap Rãmân singur la chilie – toþi au mâncat ºi ce nu, cum se bizuie de lãbuþa lui Stratilat. Oricare dintre pleacã la înmormântarea unui toatã lumea lor pe încrederea în noi aceste atacuri otrãvitoare i-ar fi pãrinte de la o altã chilie, care se – familia e limanul dragostei, fructul putut fi fatal eroului nostru, însã sãvârºeºte la numai câteva ore de dulce al binecuvântãrii, cetatea brusli-ul mâþelor nu ºi-a pierdut ki- la moartea sa. Vestea circulã vulnerabilã a tandreþii. ul ºi focusul. A plesnit vipera peste repede între mãnãstiri – telefoanele cap de atâtea ori, încât târâtura a mobile modificã ritmul milenar al Trebuie sã spun povestea cedat, epuizatã, moment în care lucrurilor – astfel cã la groapã vor fi motanului Stratilat (aici, ºi pisicile pisicul s-a repezit ºi-a muºcat-o prezenþi zeci de monahi, coliva va primesc nume de sfinþi), un motan decisiv, de ceafã (dacã ºerpii au aºa fi gata la timp, iar mantia în care va alb, cu pete negre, simplu ºi slãbuþ, ceva…). fi înfãºurat –, aºijderea. La Athos, de-a dreptul ascetic – ca mai toþi Vipera au mâncat-o însã fraþii monahii sunt bãgaþi în pãmânt fãrã cei din neamul lui care trãiesc la lui Stratilat, care, în focul bãtãliei, sicriu, doar cu o icoanã pe piept. Athos – ºi, în aparenþã, bun doar nu scãpase de venin. A zãcut Înþeleg cã la unele mãnãstiri din þarã sã mãnânce ºi sã toarcã. vreo 3 ore, nemiºcat, cu un lichid s-a renunþat la acest obicei, iar Pisicile sunt singurul animal din albicios curgându-i din gurã, cãlugãrii sunt înmormântaþi în care se acceptã ºi parte femeiascã neavând reacþie nici mãcar la o copârºeu. pe Munte. N-aº fi ghicit motivul: farfurie cu lapte pusã lângã botic. apãrã chiliile, schiturile ºi mãnãstirile Apoi, într-un târziu, s-a ridicat ºi Numai eu ºi zizikiile. Scriu ore de ºerpi. a mâncat, iar azi e bine sãnãtos, 66 întregi, scriu ºi beau apã. Fac ºi o Iar Stratilat s-a luptat chiar cu o l-am vãzut eu. Stratilat…

)

)

)) ))

)) ))

„Ticalosia, pitoreasca“ Doru George Burlacu Sintagma pe care o propunem strunite de acel “sãlbatic, bãrbos, spãtoasã, bãrboasã, fioroasã [...], în capul acestor însemnãri îi strenþeros” ce bagã fiori de un soi de urieº îngrozitor”. aparþine lui V. Alecsandri ºi se moarte în sufletul ºi trupul Referinþe sumbre acompaniate aflã în cuprinsul uneia dintre muºteriului strãin, ºi care de reacþii adecvate situaþiei: prozele lui, Balta-Albã, în care rãspunde la apelativul de colosul nu mai e zmeu, ci vedem, de altfel, nu doar un surugiu. Singurul câºtig dobândit canibal, iar instinctul conservãrii nostim amuzament, ci un veritabil – dupã ce de întregul atelaj s-a impune apelul la arme. Percepþie exerciþiu imagologic, de vreme ce ales praful – e dreptul de a nu întru totul deformatã, de vreme avem de a face cu un pictor contempla, la lumina zilei, ce, dacã ar fi fost cu adevãrat francez dispus sã ofere un nou nesfârºita întindere a zãrii. Mai vorba de zmei, gãzduirea s-ar fi tablou al eternei ºi veºnic târziu, la adãpostul nopþii, sub produs în ambianþa solemnã a fascinantei Românii pitoreºti. E bolta înstelatã, vizitatorul va avea unui palat ºi nicidecum în mizeria un atribut indispensabil pentru parte de senzaþii ceva mai tari. bordeiului. Prilej cu care se înþelegerea propriului nostru Pânã atunci, imaginaþia consumã o nouã experienþã specific, care face sã fim cãutaþi propune o schiþã de normalitate inubliabilã, soldatã, pare-se, cu înainte de a fi cunoscuþi sau, mai redusã la hranã bunã ºi repaos semne: bezna, spaima, confuzia exact, descoperiþi. Cãci de mai tihnit într-un “tractir”. Dar aºa ºi o regretabilã eroare de calcul bine de un secol ºi jumãtate ceva, într-o piaþetã nãpãditã de în aprecierea distanþei dintre suntem prezenþe palide în “schini”, printre bordeie pragurile casei, sunt res- conºtiinþa marelui public încãlecate de cuiburile ponsabile de proiectarea nefe- european. La 1847, prezumtivul cocostârcilor, prin puzderia ricitului aspirant la tihnã în cãlãtor al lui Alecsandri puþurilor cu cumpãnã, ori printre mijlocul ogrãzii, cu un cucui pe mãrturisea: “Pân-a nu veni în urlete de câini ºi tocatul ritmic al mãsurã, ºi de stâlcirea oaselor þãrile d-voastre, nici nu berzelor, nu se poate. Pentru cã în urma contactului cu esenþa prepuneam cã se aflã în Evropa lucrurile de acest gen sunt de pe tare a lemnului ce ar fi trebuit sã o Moldavie ºi o Valahie”. astã lume, nu din cealaltã, irealã, materializeze patul. Necunoscuþi ºi nesiguri, astfel cum îi apar francezului mai toate “Stâlcit, flãmând, necãjit [...], ne percepe turistul vestic realitãþile valahe. spãriet ºi buimãcit de somn”, cu (îndeosebi), care a ezitat mereu Deºertat cu arme ºi bagaje pe uzul raþiunii serios tulburat (“de sã descindã aici din cauza faimei marginea unei bãlþi, el va afla când pusesem piciorul pe proaste a localnicilor. O faimã nu degrabã esenþa “renumelui” pãmântul Valahiei, îmi pierdusem chiar de antropofagi, cum se staþiunii cu pricina. Nu de tot ºirul ideilor”), strãinul lui sugereazã ironic, ci doar de Marienbad, nici Ems, nici Baden, Alecsandri trãieºte pe mai fioroºi lotri sangvinari, care bagã ci altceva, complet diferit ºi departe sentimentul balansului în om spaima ca ºi “fearele foarte departe de standardele spaþio-temporal, al reproiecþiei primejdioase”ce sãlãjluiesc prin civilizatorii ale timpului. din candoarea primitivismului acele locuri. Deºi impresia generalã e de adamic al erei aurorale, în Înainte ca vãlul defãimãtor sã amuzament relaxat, în fapt, nu e rafinamentul studiat al celei mai fie îndepãrtat, vizitatorul are parte nimic amuzant în orbecãiala actuale contemporaneitãþi. de impresii. Cele dintâi sunt francezului, sub ameninþarea Senzaþia e de implicare în vraja culese de pe malul stâng al colþilor lãtrãtorilor, sãltând trupuri unui magician fantast, nu pe Dunãrii, spaþiu atemporal, de vite dormitând pe uliþã, de-a-ntergul iscusit, cãci nici o compus dintr-un pustiu demn de zburãtãcind somnul pãsãrilor de lume aºezatã nu ar fi putut ima- veacul lui Herodot, ºi dintr-o curte ºi riscând frângerea oaselor gina asemenea incompatibilitãþi umanitate pãrelnicã, ce bântuie printre oiºtile abandonate, ori civilizatorii. Þine, aºadar, de în proximitatea unor bordeie nãruirea trupului în hãul fântânilor scamatorie crearea atâtor con- lutoase, sufocate de stuf. desfundate, doar, doar se va afla traste flagrante, melanjul de nou Sentimentul participãrii la o vreun spaþiu de cazare. ºi vechi, de occidental ºi oriental, altã erã e întãrit de îmbarcarea Dãtãtoare de fiori e ºi întâlnirea de bun gust ºi de kitsch, de pe straniul mijloc de transport cu un alt exemplar uman al locului eleganþã, rafinament, civilitate numit poºtã. Nici “malpost”, nici – strãjerul, în a cãrui casã se va maximalã ºi comportament diligenþã, precum în lumea înnopta. Scoasã din întunericul aberant, mitocãnesc, de forfotã civilizatã, ci doar o amãrâtã de nopþii prin magia binevoitoare a haoticã etc. ladã burduºitã cu fân, proþãpitã unui trecãtor, terifianta apariþie Strict reportat la locul de pe patru roþi de lemn ºubred, pare descinsã din basme: “o agrement – lacul ºi împrejurimile trasã de niºte “mâþe postite”, matahalã naltã, groasã, –, ºocul e produs de spectacolul 67 promiscuu al “nevinovatului intrarea de voie, într-o companie naval numit “vapor” (o biatã plutã, amestec de sexuri”, de unde agreabilã, nu spre refugiu silit ori cu un cort improvizat pe post de plãcuta stare de confuzie a documentare etnograficã, ci în salon ºi câteva “turbine” privitorului, cãruia i se recertificã scopuri culinare. Cãci în Valahia, propulsate de forþa muºchilor a adevãrul supoziþiei legate de ca ºi în Moldova, de altfel, ale cãrei patru localnici straºnici), ºi nu s- adamismul þinuturilor acestora. realitãþi sunt identice (e una din ar fi þinut seama de agreabila Paradoxal pentru textul concluziile relatãrii !), ritualul mesei companie, voiajul pe ape, la alecsandrin e faptul cã, deºi nu e lucru de ºagã. ªi nici nu are vreme de searã, s-ar fi înscris în acumuleazã, într-o destul de cum fi, câtã vreme pâinea, borºul seria neagrã a dezamãgirilor. vastã zonã de umbrã, semnele ºi vinul de Bordeaux coabiteazã cu Nici balul din sala cazinoului neaºezãrii, impunând imaginea o sumedenie de preparate despre nu ar fi devenit o amintire de unei þãri “vrednicã de timpurile care – din nefericire – nu aflãm neuitat, dacã participanþii nu ar cele mai nevinovate ale lumii”, nimic, necunoscute fiind invitatului. fi reuºit sã convingã, prin spre final, când cercul referinþelor Cu amãnuntul pitoresc cã, dacã în rafinament vestimentar, com- la materialitatea imediatã se casa strãjerului, trupul ostenit a portamental ºi cultural, cã restrânge, asistãm la o sensibilã luat cunoºtinþã doar de existenþa “aceste frumoase pãrþi ale lumei, modificare de ton ºi de discurs aºa-zisului pat – obscuritatea [...] departe de a fi locuite de caracterizant, prin mutarea nepermiþând desluºiri suplimen- antropofagi, [...], cuprind în sânul accentului de pe imaginea tare –, aici, pe luminã, ochiul lor o societate foarte plãcutã”. dezamãgitoare a precaritãþii înregistreazã câteva piese Iar dacã în situaþiile deja aºezãrilor noastre, pe aceea esenþiale bunei desfãºurãri a enumerate, conaþionalul e o dãtãtoare de speranþã a ceremonialului culinar: rogojina apariþie mai mult genericã – pre- oamenilor locului. pe care se stã turceºte, mãsuþa ponderent decorativã, colorând ºi Graþie acestora, spãimosul ºi cu numãr restrâns de picioare ºi sonorizând agreabil fundalul, prin des invocatul bordei devine casã lingurile de lemn. veselia gãlãgioasã a echipajelor þãrãneascã. Nu mai e apocaliptic, Dacã ar fi fost sã se raporteze de cavaleri ºi dame, tineri ca la venire, pentru cã permite la ineditul mijloc de transport înstãriþi, cheflii ºi iubãreþi ce strãbat, pe clar de lunã, în caleºti luxoase, cu ºase ori opt cai, urmaþi de bande de lãutari, întinderea nesfârºitã a câmpiilor, – în douã cazuri prezenþa sa se substanþializeazã pânã la sublim. Prin aparent insignifiantul detaliu al râsului sãnãtos ºi senin cu care surugiul ºi strãjerul gãsesc sã rãspundã pãþaniilor francezului (la care se adaugã ºi replica plinã de nãduf – “neamþo dracoli!”), Alecsandri se do- vedeºte, o datã în plus, un fin cunoscãtor al sufletului românesc. Concluzia pe care ar dori sã o impunã ar putea fi formulatã astfel: vor fi melea- gurile acestea puþin pe placul lumii civilizate, dar pentru cine are rãbdare sã descopere taina adâncã a omului, surpriza ºi bucuria vor fi pe mãsurã. În ciuda “revoluþiei” din “crierii” sãi, ce antreneazã substanþiale modificãri de percepþie ºi perspectivã, la plecare, vizi- tatorul va lua cu el, în birja jidoveascã ce-l duce la Galaþi, o singurã certitudine – aceea a contrastelor. Dacã va fi înþeles ori nu de ce râd valahii, rãmâne sã descopere cu alt prilej. Când va afla, poate, câte ceva ºi 68 despre caractere...

Despre mari valori ale culturii româneºti

) )) De vorba)) cu academicianul Marius Sala

- Domnule academician, aþi tot ce era în jurul meu, eliberat de ªi, cum nu sunt prea ascultãtor, þin rãspuns în 2006, prin luna iulie sau alte condiþionãri cauzate de mediu. sã vã surprind cu o altã întrebare: prin luna august, dacã nu mã Asta nu-mi crea nicio stare poeticã. Nu v-a fost niciodatã teamã cã v- înºealã prea mult memoria, unor Nu sunt, prin structura mea, un tip aþi putea pierde în anonimat? întrebãri pe care vi le adresase un aplecat spre reverie ºi poezie: am Pentru cã, dacã viaþa v-ar fi rezervat reporter de la „Jurnalul Naþional”. fost întotdeauna ºi sunt încã o o altã soartã, ar fi fost oricând Mãrturiseaþi atunci cã, în vara persoanã cãreia îi place posibil sã vã numãraþi azi printre aceea, aþi ajuns pe meleagurile dinamismul, pragmatismul vieþii. intelectualii blazaþi, care ºi-au ratat natale, pe la Vaºcãu, pe la Chiar când am iniþiat proiecte sau menirea ºi disponibilitãþile Scãriºoara. Ceea ce m-a frapat în am participat la unele iniþiate de creatoare, în atmosfera acelor spusele Dumneavoastrã a fost, foºtii mei profesori, eram obsedat sadoveniene locuri unde nu se între altele, ºi faptul cã eraþi foarte de finalitatea lor... nepoeticã. Nu întâmplã nimic ºi unde simþi, cum impresionat de liniºtea de aici. Era, spuneaþi chiar Dumneavoastrã, cã se pare, la Scãriºoara, o liniºte atât de atâta liniºte nu mai poþi gândi. E de profundã, încât, dacã mai þin starea pe care a definit-o cel mai bine minte, simþeaþi, pur ºi simplu, bine Bacovia, atunci când clama cã nu mai puteþi gândi. Starea pe deznãdãjduit: „De-acum, pe cãrþi care aþi trãit-o pare a fi voi adormi uitat,/ Pierdut într-o caracteristicã, de altminteri, oricãrui provincie pustie.” Am trãit, la rândul sat aºezat, cum ar spune Blaga, meu, ºi încã la modul acut, încã din sub zariºte cosmicã ºi aflat departe ultimii ani de studenþie, acest de ritmul civilizaþiei moderne. Cãci sentiment, ca sã nu-mi dau seama numai în astfel de locuri mai poþi ce suferinþe aduce orice avea uneori senzaþia cã începi sã neîmplinire în ordinea umanã ºi te desprinzi de tine ºi de lume, intelectualã. Acompaniaþi-mã, vã devenind un element tãcut în rog, pe aceastã idee, chiar dacã peisajul în care un timp te-ai aflat. viaþa nu v-a adus niciodatã în „Traduc” bine starea de spirit în situaþia de a vã fi resimþit uneori care, cu un an în urmã, v-aþi aflat ? învins de timp ºi de soartã. Oricum, Pe de altã parte, aº vrea sã vã degeaba maestrul meu, Al. Rosetti, clarificându-vã, sub acest aspect, întreb dacã nu era în cuvintele m-a botezat „Draculea” (nu ºtiu sã atitudinea, aþi face un efort de Dumneavoastrã ºi o anume existe draci „poetici”!). imaginaþie cu urmãri bine-venite, în neliniºte. Pentru cã a nu mai putea - Ei existã, domnule ordine moralã ºi intelectualã, mai gândi nu e deloc starea de spirit academician, ºi se mai strecoarã cu seamã pentru tânãra generaþie. propice nici pentru un lingvist ºi câteodatã ºi printre lingviºti! - Pentru a fi în ton cu cãrturar, dupã cum nu e nici pentru - Reþineþi, totuºi, cã satisfacþia Dumneavoastrã, vã voi spune cã un literat sau filozof. Ea ar avea o mea de a fi într-un loc în care era nu mi-a fost niciodatã teamã cã m- noimã doar în mãsura în care ar multã liniºte nu ascundea nicio aº putea pierde în anonimat. De putea genera, sã spunem, o stare neliniºte! Dacã m-aþi fi cunoscut mai altfel, nici n-aº fi acceptat acel poeticã. Luaþi, vã rog, în serios bine, aþi fi înþeles cã interpretarea anonimat. Am avut momente vorbele mele ºi exprimaþi-vã opinia dumneavoastrã nu mi se dificile în viaþa mea, dar nu am stat în legãturã cu ele. Vã asigur cã potriveºte. sã bocesc „poetic” pe temele punctul Dumneavoastrã de vedere - Devin tot mai conºtient de respective. Am spus, de mai multe mã intereseazã ºi pentru cã poate lucrul acesta. Pe de altã parte, ori, cã faptele care mi-au pricinuit pune în miºcare ºi alte întrebãri dacã înclin sã vã dau dreptate, o supãrãri sunt de douã feluri: unele privitoare la destinul pe care vi l-aþi fac reamintindu-vã doar cã, pânã în legãturã cu care eu n-am putut asumat ca filolog ºi lingvist. în clipa de faþã, Domnia voastrã n- face nimic, fiindcã alþii m-au adus - Când am afirmat, în urmã cu aþi fost pentru mine, din pãcate, – în situaþii dificile, ºi altele de care doi ani, pe când eram la Scãriºoara, ca sã-l „traduc” puþin pe Arghezi -, eu eram vinovat. Pe amândouã le- cã am fost foarte impresionat de decât un nume adunat pe o am tratat la fel: le-am pus în fiºierul liniºtea de acolo ºi cã simþeam cã impresionantã operã. De aceea, am „fapte reprobabile” ºi l-am închis. nu mai pot gândi, era o exprimare ºi vrut sã vã cunosc „mai bine” chiar Pe cele al cãror autor am fost eu, figuratã. În primul rând, mã prin intermediul acestor întrebãri. dupã ce am tras concluziile 69 bucuram cã pot sã mã gândesc la necesare; pe celelalte le-am „pitit”, un produs al ºcolii lingvistice ce, în primul meu articol despre cum ar spune un moldovean, fãrã româneºti. Am avut parte de iudeospaniola din Bucureºti, intenþia sã revin asupra lor. De profesori cãrora la datorez totul. publicat în 1959, explicam diversele aceea nu am purtat ºi nu port picã Mai întâi, la Beiuº, primilor mei particularitãþi ale acestui idiom prin nimãnui. Din când în când îmi aduc profesori: Vasile Bogza, la românã, influenþe externe, am ajuns ca, în aminte de niºte vorbe pe care le C. Duma-Suceveanu, la istorie (pe teza de doctorat consacratã spunea, uneori, profesorul I. ªtefan Musta, profesorul de foneticii ºi fonologiei iudeospaniolei Coteanu: „Don’ Sala, ãºtia care-þi matematicã, l-am admirat pentru din Bucureºti (susþinutã în 1967 ºi fac rãu sunt ... vaccinaþi, deci ºtiu tot ce a fãcut, inclusiv pentru faptul publicatã în 1970 la editura ce fac. N-are rost sã le reproºezi cã a înþeles cã nu eram „fãcut” Mouton, cu titlul Phonétique et sau sã-i convingi cã n-au dreptate!” pentru matematicã). La Bucureºti phonologie du judéo-espagnol de Am avut parte de situaþii când i-am avut maeºtri pe Iorgu Iordan, Bucarest), sã prezint acest idiom eram pe punctul sã cedez, dar mi- Al. Rosetti, Al. Graur, I. Coteanu; hispanic pornind de la observaþiile am spus cã, dacã aº renunþa la un maestru al meu deosebit a fost lui B. Malmberg, pe care l-am luptã, aº renunþa la viaþã. Soarta Emil Petrovici, de la Cluj, care m-a considerat, ºi îl consider ºi astãzi, mi-a fost, în mare, favorabilã; învãþat, în întâlnirile sãptãmânale maestrul meu de la o universitate mama mea îmi spunea cã am de la Bucureºti, sã gândesc ca fãrã frecvenþã (am fãcut, în 1965, noroc fiindcã sunt nãscut la o zi structuraliºtii („în limbã totul se un stagiu de trei luni la institutul pe sfântã, 8 septembrie, ºi de aceea leagã” era propoziþia pe care mi-o care-l conducea, la Lund). S-a cred, în general, în destin. Dar nu spunea mereu). Îi consider pe toþi produs atunci o micã revoluþie în în sensul cã trebuie sã accept maeºtrii mei: de la toþi am învãþat gândirea mea lingvisticã: etapa neapãrat tot ce poate sã se punã (era sã spun am „furat” câte ceva). anterioarã fusese binevoitor pe seama destinului („aºa a fost sã Profesorul Rosetti i-a declarat criticatã de marele romanist M. L. fie”), fiindcã nu ºtiu dacã faptele ce despre mine colegului Gr. Brâncuº, Wagner, care ºi-a început recenzia noi le atribuim destinului i se pe când erau împreunã în Albania, (repet, binevoitoare) la primul meu datoreazã sau nu acestuia. Îmi pare într-o excursie pe munte: „Al articol de iudeospaniolã cu „t â n ã rãu cã nu sunt, din nou, în modul dracului, ºtie sã înveþe de la toþi!” r u l hispanist român”. dumneavoastrã de a interpreta Este cel mai mare compliment care Mai important este cã „destinul” viaþa. mi s-a fãcut! Deci aº recomanda a fãcut ca, în aceeaºi epocã, Al. - Observaþiile mele se bazeazã, tinerei generaþii sã nu se limiteze Rosetti sã iniþieze tratatul de istorie totuºi, pe fapte de viaþã reale. ªi, la un singur mod de a aborda o a limbii române, al cãrui principiu de oricât n-aþi fi de acord cu mine în temã de lingvisticã. Am cunoscut, bazã (elaborat cu substanþiala multe privinþe, sper cã îmi veþi da, nu numai la noi, ci ºi în importante contribuþie a lui I. Coteanu) era sã pânã la urmã, dreptate ºi veþi centre din strãinãtate, colegi ºi elevi se facã o comparaþie diacronicã admite ºi Domnia voastrã, odatã cu ai acestora care nu erau interesaþi între diversele straturi sincronice. mine, cã existã ºi minþi luminate care decât de metodele practicate de ei. Profesorul Rosetti m-a numit s-au irosit poate ºi fiindcã n-au avut E. Petrovici, cel mai mare lingvist secretarul tratatului, iar Coteanu norocul de a fi la timp selectate, român dupã S. Puºcariu (mã (responsabilul volumului în care se pentru a putea sã evolueze în gândesc la felul sãu de a aborda discuta despre latina dunãreanã ºi planul mai înalt al culturii. limba sub toate aspectele), dupã româna comunã) m-a numit Altminteri, domnule acade- ce explica un lucru, se oprea de secretar ºi la volumul condus de el mician, vã împãrtãºesc pãrerea cã multe ori ºi spunea : „Ia sã vedem ºi mi-a încredinþat prezentarea nu trebuie sã punem totul pe seama cum ar fi asta, dacã am porni de la foneticii ºi a fonologiei românei destinului. ªi eu sunt convins cã ...” De aceea îl consider „cel mai comune. Trebuia sã explic cum s-a atât cât trãim, avem obligaþia de a mare”, fiindcã era capabil sã treacã ajuns de la structura latinei balcanice nu ceda în faþa unor împrejurãri de la un mod de abordare la altul. la cea a românei comune. Am ales potrivnice, dupã cum avem ºi Avea gândirea liberã! calea pe care am aplicat-o ºi în teza obligaþia de a ne confrunta În ceea ce mã priveºte, dupã o de doctorat, unde am explicat deschis, cu cei care fac tot ce le etapã în care, în buna tradiþie ... deosebirile dintre iudeospaniolã ºi stã în putinþã sã ne vadã tradiþionalistã a ºcolii lingvistice spaniola standard prin evoluþia îngenuncheaþi. Sper ca lãmuririle româneºti, explicam totul prin structurii hispanice. În cazul românei mele sã vã facã sã credeþi cã influenþe strãine, a venit momentul comune, am apelat la situaþia din bistriþenii ºi bihorenii reacþioneazã când am „descoperit” celelalte limbi romanice ºi am ajuns cam la fel în faþa oricãror adversitãþi. structuralismul. Primele elemente sã explic fapte ce înainte fuseserã Pun punct acestor consideraþii, concrete le-am adoptat dintr-un atribuite substratului sau pentru a vã ruga sã vã opriþi mai raport prezentat de profesorul superstratului ca rezultat al pe îndelete asupra formãrii suedez Bertil Malmberg la un reorganizãrii structurii romanice. În Dumneavoastrã în plan spiritual ºi colocviu UNESCO þinut la Bucureºti, acea perioadã am scris cea mai uman. Subliniaþi, în aceste sens, ce în 1959. Ulterior, am citit diversele importantã contribuþie a mea de vã defineºte, ca om ºi lingvist. sale lucrãri consacrate spaniolei foneticã istoricã româneascã, cu - Pentru asta aº avea nevoie de americane ºi am încercat sã explic privire la fenomenul rotacismului, spaþiul unei cãrþi... Dar, vorbind mai evoluþia fonetismului iudeospaniolei într-un articol al cãrui titlu este 70 pe scurt, v-aº spune doar cã sunt pornind de la principiile lui. Dupã sugestiv: „Romania occidentalã ºi Romania orientalã. Asupra - Traseul propriei Dumnea- era despre fenomene de foneticã tratamentului sonantelor”. Folosind voastrã deveniri intelectuale se sintacticã în lucrarea Texte principiile fonologiei diacronice ºi leagã, în multe împrejurãri, ºi de dialectale a lui E. Petrovici. Mi l-a comparând situaþia românei cu ce numele unor importante per- returnat cu aprobarea pentru tipar, s-a întâmplat în celelalte limbi sonalitãþi ale culturii ºi filologiei dar mi-a tãiat „introducerea”, în care romanice am dat o nouã explicaþie româneºti. Aº vrea sã vã întreb în pusesem ceva despre învãþãtura rotacismului în românã. ce raporturi v-aþi aflat cu marele lui Stalin; mi-a ºi spus: „Taie asta!” - Mai insistaþi, vã rog, asupra lingvist ºi editor care a fost Al. Era în 1955, la doi ani dupã acestui aspect. Rosetti. Rememoraþi, vã rog, câteva moartea lui Stalin, când ºi alþii - Lucrurile nu se terminã aici. Cu din momentele care vi se par cã continuau sã punã astfel de experienþa mea – mã refer la pot aduce azi complinirile necesare introduceri. Datoritã lui Rosetti nu iudeospaniolã ºi la românã – am pentru o înþelegere mai adecvatã, l-am citat niciodatã pe Stalin în abordat problema centralã a în plan uman, a profesorului Al. lucrãrile mele. La puþin timp, Rosetti lingvisticii, contactul între limbi, într- Rosetti. Cum era el, în acest sens, mi-a dat sã citesc manuscrisul unei o serie de articole publicate în ca om, ºi cum se comporta între cãrþi pe care o republica ºi în care „Studii ºi cercetãri lingvistice” discipoli ºi prieteni? Se afla G. era citat Stalin; uitase sã-l scoatã! (1974-1975). Nu intru în detalii, dar Cãlinescu pe linia trãsãturilor sale Când i-am arãtat ce am gãsit (dupã trebuie sã spun cã, de la aceste umane ºi intelectuale, atunci când o micã scenã jucatã de mine, în articole, am ajuns sã þin cursuri îl portretizase ca personaj în care îmi ceream scuze pentru ce despre contactul între limbi la Köln romanul „Bietul Ioanide”? Reþineþi urma sã-i arãt), mi-a tras hârtia din ºi în Mexic, apoi sã public o carte acele fapte ºi întâmplãri care v-au mânã, s-a uitat la ce era scris acolo, în douã ediþii spaniole (Mexic 1988, legat, într-o mãsurã sau alta, de ºi-a scos ochelarii, m-a bãtut cu Madrid 1998) ºi o ediþie în românã marele lingvist ºi care reuºesc sã-l mâna peste picior ºi mi-a zis: „Batã- (1997). Ediþia mexicanã a fost punã într-o altã luminã, ca te sã te batã!” A râs cu hohote („ha, recenzatã de maestrul meu intelectual ºi om. ha, ha” prelungit) ºi a terminat cu: suedez, care declara (în „Studia - Este foarte uºor ºi foarte greu „Ai ochi de vultur!” linguistica” 1990): „En réalité je sã rãspund la întrebarea aceasta. - Continuaþi, vã rog! ne trouve rien à critiquer dans cette Am scris, cu diverse ocazii, despre - Mai trebuie sã spun cã Al. magnifique introduction aux pro- „maestrul” meu Al. Rosetti: în 1985, Rosetti m-a ales sã fiu unul dintre blèmes des contacts linguistiques.” când a împlinit 90 ani, am publicat colaboratorii sãi apropiaþi: am fost Astãzi sunt, în bunã parte datoritã un articol în revista „Familia”, mai secretarul comitetului de redacþie lui Malmberg, un adept (am vrut sã târziu (în 1999) i-am fãcut un al revistei „Revue (roumaine) de spun „partizan”) al explicaþiilor portret publicat în volumul linguistique” (1958-1971); m-a interne. Aceasta nu înseamnã cã consacrat împlinirii a 50 de ani de numit secretar-adjunct (secretar exclud ºi posibilitatea invocãrii unor existenþã a Institutului de Lingvisticã era Valentin Lipatti) al primului factori externi. din Bucureºti, republicat în volumul colocviu internaþional de la noi, Principiile care au stat la baza Portrete (Suceava, 2006 ; ediþia a Colocviul de Civilizaþii, Literaturi ºi tratatului iniþiat de Rosetti stau ºi la doua, 2007) ºi, mai ales, am scris Limbi romanice, organizat de baza tratatului de istorie a limbii ºapte articole sub titlul „Cãlãtorind UNESCO (1959); mi-a dat sã române pe care l-am iniþiat eu ºi în viaþã cu Al. Rosetti” (apãrute în analizez proiectul Atlasului lingvistic pe care îl elaborãm (un grup de „Magazin istoric”, în 2004). mediteraneean iniþiat de M. cercetãtori ºi cadre didactice Primul articol, cel din „Familia”, Deanoviæ (de la Zagreb), unde am universitare, într-o perfectã l-a citit; celelalte au apãrut dupã fãcut numeroase observaþii, fapt colaborare) la Institutul de moartea lui. M-a sunat într-o dupã- care a dus la numirea mea, la Lingvisticã „Iorgu Iordan – Al. amiazã, pe la ora 4, ºi mi-s spus: propunerea lui Al. Rosetti, în Rosetti”. „Mersi, Draculea. Treci mâine pe comitetul internaþional al atlasului, În legãturã cu formarea mea în la mine.” A doua zi, mi-a repetat ca ºi la desemnarea mea ca plan uman, vã rãspund cã am „Mersi, dragã!” ºi mi-a arãtat anchetator pentru România; am pornit în viaþã dintr-un mediu în articolul respectiv. A completat: „Eºti pregãtit împreunã cu el volumul care principiul de bazã a fost primul care a spus cã sunt autorul omagial pentru Iorgu Iordan la 70 munca. Am avut, apoi, mereu a douã istorii.” (Era vorba de „Istoria de ani; m-a numit secretar al exemplul marilor mei profesori limbii române” scrisã de el ºi de Conferinþei Naþionale de Lingvisticã care, fiecare în felul sãu, au muncit „Istoria literaturii române” a lui G. Româneascã (1964); m-a numit, toatã viaþa. Primul pe care l-am Cãlinescu, tipãritã de el la Fundaþii.) de asemenea, responsabil al vãzut aproape tot timpul la masa ªi-a scos agenda, ºi-a pus ochelarii monografiei asupra graiului din de lucru, deºi nu mi-a fost ºi a zis: „Trebuie sã-i spun asta lui Valea Bistriþei. Cea mai importantã profesor, a fost bunicul meu, Cãlin” (Liviu Cãlin). Deci trebuie sã decizie a sa, pentru cariera mea preotul ºi folcloristul bihorean înþeleg cã primul portret i-a plãcut! viitoare, a fost alegerea mea ca Vasile Sala. Aºa cã am încercat - Nu mã îndoiesc! secretar al celor douã mari sã-i imit. ªi pentru cã mi-am ales - Lui Al. Rosetti i-am dat sã congrese – Al X-lea Congres o meserie care m-a pasionat, am citeascã primul meu articol, dupã Internaþional al Lingviºtilor (1967) muncit ºi muncesc ºi acum cu teza de licenþã (lucram la Institut, ºi Al XII-lea Congres de Lingvisticã mare plãcere. în secþia condusã de el). Articolul ºi Filologie Romanicã (1968). În 71 ambele cazuri, eram numit cu þara noastrã. Ne aducea zilnic relaþiile lui. Tot el mi-a trimis douã acordul lui Iorgu Iordan, care era revistele ºi cãrþile pe care le primea, articole de geografie lingvisticã la preºedinte, iar Al. Rosetti era cu bileþele pe care era scris câte cea mai cunoscutã revistã de secretar general, creierul, un nume sau doar un semn de romanisticã, „Revue de linguistique „eminenþa cenuºie”. Ajunsesem sã exclamare ori de întrebare. romane”, la abia trei ani de la fiu, cum îmi place sã spun, „mâna „Aduceþi-mi lucruri noi”, spunea terminarea facultãþii (în 1958). dreaptã ºi stângã” a lui Rosetti. Mã mereu. Era la zi cu tot ce se publica Profesorul Rosetti a fost entu- suna noaptea la 11 ca sã-mi spunã: în lume. Îl interesau tinerii care ziasmat ºi de un alt articol al meu, „Mâine vorbim”; mesaj inutil, pentru începeau sã studieze lingvistica, le în care dãdeam o explicaþie diferitã cã ºtiam cã voi vorbi a doua zi cu sugera cãrþi pentru lecturã. Îmi de cea clasicã datã de el, dar în el, dar ºi alungãtor de somn, fiindcã aduc aminte cu imensã plãcere de care vorbeam de fonologie începeam sã mã gândesc la ce o prima mea întâlnire cu el, pe diacronicã romanicã, fãcând mai fi inventat iscoditorul de vremea când eram student în anul trimiteri la A. Martinet, E. Alarcos proiecte care era maestrul meu. În I (1951-1952) ºi când m-a dus la Llorach ºi B. Malmberg. Pãstrez cu aceastã epocã a ajuns sã mã „arãtat” un asistent al lui. Avea 56 sfinþenie ce mi-a scris pe prima boteze „Draculea”, dupã un de ani, era un bãrbat frumos, paginã a manuscrisului: „F. bun ceremonial medieval, povestit de îmbrãcat într-un costum „prince de articol! Autorul, inteligent ºi talentat, mine în mai multe ocazii. Am Galles” cu jiletcã. Nu-i uit privirea a ºtiut sã scoatã formulãri noi din învãþat de la el arta manage- iscoditoare, în timp ce eu materialul existent! ªtie sã citeascã, mentului (pe atunci se numea „spirit rãspundeam la întrebãri ca „de sã foloseascã izvoarele ºi lucrãrile organizatoric”), pe care am folosit- unde vii” ºi „ce vrei sã faci”. Privirea ºtiinþifice. Este un savant matur, o în tot ce am fãcut în viaþã. Dovada i s-a luminat când a aflat cã venisem stãpân pe metodã. Felicitãri! R”. A indiscutabilã a fost cã, la câþiva ani la Bucureºti sã studiez folclor (el ºi trimis versiunea francezã spre de la moartea lui Iorgu Iordan, m-a însuºi, în tinereþe, a scris studii de publicare la „Studia linguistica”, chemat la el ºi mi-a propus sã folclor); am fost fericit cã revista lui B. Malmberg. Mai târziu, accept sã fiu numit director al întrevederea s-a terminat cu „Mai când a apãrut ºi în „Studii ºi Institutului de Foneticã ºi treci pe la mine”. cercetãri lingvistice”, ne-a chemat, Dialectologie pe care îl crease. Mi- pe Andrei Avram ºi pe mine, ca sã a spus: „Eºti singurul care ºtie sã - Cum privea Al. Rosetti lucrãrile ne arate cu ce nu era de acord! La conducã un institut.” L-am refuzat altor lingviºti români? sfârºitul discuþiei, în timpul cãreia politicos, spunându-i cã sunt ºeful - A fost totdeauna susþinãtorul Avram rãspundea destul de des cu Sectorului de limbi romanice de la ideii cã lucrãrile româneºti trebuie „Se poate ºi aºa”, Rosetti s-a întors Institutul de Lingvisticã unde fusese sã fie publicate în limbi strãine, spre mine ºi a conchis: „Draculea, director Iorgu Iordan (în acea pentru a putea fi cunoscute în lume am sã scriu un articol împotriva ta!”. vreme, condus de I. Coteanu). ºi citate ºi de cãtre strãini (la Zâmbind politicos, i-am spus: „Abia „Mutãm ºi sectorul tãu la institutul început, „limbi strãine” însemna aºtept sã vã rãspund.” N-a scris meu”, a insistat. N-am acceptat, pentru el franceza). Spunea: niciodatã un astfel de articol, dar a dar, câþiva ani mai târziu, am Walachica non leguntur. A publicat „uitat” sã pomeneascã teoria mea devenit directorul Institutului de prima revistã româneascã de în celebra lui istorie a limbii române. Lingvisticã „Iorgu Iordan – Al. lingvisticã în limbi strãine, „Bulletin Poate a vrut sã mã menajeze? Rosetti”, dupã ce am reuºit sã linguistique” (1933-1948), la care realizez unirea celor douã institute. au colaborat ºi mulþi lingviºti strãini. - Aduceþi, vã rog, imaginea lui ªi acum mã întreb, de multe ori, Când a fost suprimatã, în 1948, Rosetti ºi mai aproape de vremea cum ar proceda Rosetti în unele odatã cu celelalte reviste româneºti, noastrã. situaþii ce apar. a suferit mai mult decât la acuzele - Mai aproape de zilele noastre, - Se vede cã l-aþi admirat. de cosmopolitism care i s-au adus. în 1988, cu puþin timp înainte de a - L-am admirat pentru felul cum Revista a fost apreciatã ºi mai se prãpãdi, i-am oferit lucrarea a ºtiut sã deschidã noi drumuri în târziu, a fost retipãritã în Italia, lucru Vocabularul reprezentativ al limbilor lingvistica româneascã. A scris, care se petrece numai cu marile romanice. Dupã câteva zile m-a împreunã cu Al. Graur, primul reviste epuizate. ªi-a publicat, la sunat ºi mi-a zis: „Cumpãrã mâine articol despre sistemul fonologic celebra editurã Munksgaard din Contemporanul”. Am amuþit când românesc. A fost, de altfel, Danemarca, cele mai importante am vãzut o recenzie la cartea campionul luptei pentru intro- articole într-o carte Mélanges de noastrã; el n-a prea fãcut recenzii, ducerea structuralismului în linguistique et de philologie (1947), aceasta a fost ultima, scrisã la 93 România ºi, în aceastã calitate, a urmatã de volumul Le mot. Cãrþile de ani. Ce m-a impresionat, în condus ostilitãþile, alãturi de Iorgu pe care le considera interesante afarã de laudele aduse metodei, a Iordan ºi E. Petrovici, la susþinerea pentru strãinãtate, din diverse fost faptul cã propunea traducerea tezei de doctorat, cu idei novatoare, motive (subiect sau valoare), le lucrãrii în ... englezã! Engleza a lui Em. Vasiliu, un adevãrat rãzboi propunea sã fie publicate la edituri devenise deja limba internaþionalã pe care l-a câºtigat ºi pe care l-am strãine (mai ales la Mouton, în a ºtiinþei, chiar ºi pentru el, comparat cu „bãtãlia pentru Olanda). Îi sunt adânc recu- francofon ºi francofil recunoscut. Hernani”. A iniþiat, cu Gr. Moisil, noscãtor cã, pentru publicarea 72 studiile de lingvisticã matematicã în tezei mele de doctorat, a apelat la - Cum se comporta Al. Rosetti ca om? sensibil, mai ales, la frumuseþile replicat: „Dumneavoastrã nu vã - În plan uman, fãcea o distincþie feminine. La terminarea ºedinþelor place?” Nu ºtiu ce ar fi adãugat G. netã între persoanele dragi ºi cele de învãþãmânt politic, conduse de Cãlinescu la portretul lui, dacã l-ar ... nedragi; pe cele din urmã le Al. Graur, primãvara ºi toamna mã fi vãzut cum reacþiona în faþa acelor ignora, uneori cu discreþie, alteori invita la cofetãria Nestor, sã luãm tulburãtoare ... unde de ºoc. vizibil (depindea de intensitatea un café frappé. Mã þinea de braþ, Apropo de romanul „cu cheie” al lui supãrãrii, în momentul respectiv). totdeauna în partea dreaptã (nu Cãlinescu, în epocã se spunea cã Vreo doi ani (1971-1973) a fost auzea bine cu urechea stângã), de C. I. Balmuº, scandalizat cã apãrea supãrat ºi pe mine; nu mai eram la Institut pânã la Nestor, pe Calea în carte, l-a sunat pe Rosetti Draculea sau jeune homme, ci doar Victoriei. Când trecea pe lângã noi propunându-i sã-l dea amândoi în Sala. L-am înþeles, m-am întristat, o Evã care-l fermeca, îºi înfigea judecatã pe autor; dar Rosetti a dar nu mi-am manifestat durerea. degetele în braþul meu. Uneori se declarat cã nu înþelege despre ce Într-o zi, spre sfârºitul lui 1973, m- oprea, se întorcea, scotea câte un e vorba. a sunat la telefon ºi mi-a cerut sã ah! urmat de ofuri ºi apoi îºi fãcea trec pe la el, aºa cum fãceam vânt cu batista parfumatã, ca sã-ºi - Mai depãnaþi ºi alte amintiri! înainte. Mi-a spus din nou nu chiar potoleascã aleanul. Nu ne prea - Continui selecþia de situaþii Draculea, dar mãcar jeune potriveam la gusturi; mi-a ºi spus o extraordinare cu vizita fãcutã homme. Eram invitaþi la un congres datã: „Þie îþi plac slãbãturile.” Era împreunã, în 1969, la un kibbutz la Málaga ºi ni se cerea sã invidios pe presupusele mele de pe malul lacului Tiberiada, în prezentãm comunicãri. Mi-a zis: cuceriri. O datã, când eram la el, a Israel. Dupã ce ni s-a explicat „Poate ai vreo idee.” A doua zi i- trebuit sã-i deranjez pisica, pentru istoria acestor aºezãri, am fost am propus o temã care sã nu cã dormea în fotoliul unde urma sã conduºi sã vedem cum era viaþa în surprindã lumea: „Raporturile stau eu. El a alungat-o, dar pisica kibbutz. Rosetti erau un om care dintre românã ºi arabã”. A ascultat s-a frecat de picioarele mele ºi mi- voia sã vadã tot. Am intrat într-o planul, la care a adãugat câteva a sãrit în braþe: „Ce-i faci, dragã? casã care nu era închisã. A întrebat observaþii, apoi mi-a zis: „Eºti de La mine nu vine niciodatã. ªi asta imediat ce ºi unde mãnâncã acord s-o facem împreunã? Fã o vine la tine. Moi, eu n-am nimic.” membrii kibbutzului. A aflat cã primã formã, o vãd ºi o traduc eu.” (O parantezã pentru a adãuga cã mãnâncã fie la cantinã, unde pot La Málaga, în dimineaþa zilei când cei doi maeºtri ai mei erau diferiþi ºi alege diverse feluri de mâncare, fie urma sã prezentãm lucrarea, mi-a la pisici. Rosetti avea o pisicã de acasã; ºi ni s-a arãtat un frigider cu trimis un bilet: „Citeºte tu textul. Eu streaºinã, foarte sociabilã, pe când alimente ºi cu mai multe preparate merg în port.” Îl pasionau porturile! superbul motan birmanez al lui culinare. „Dar oamenii unde sunt Am avut grijã de el acolo, mai ales Iordan, Bao Dai, numit astfel dupã acum?”, a continuat Rosetti. (Era cã avea mari probleme la mers, numele unui împãrat vietnamez de dupã 9 dimineaþa.) I s-a rãspuns dupã o crizã de reumatism. Iordan la începutul secolului 20, nu cã sunt la lucru: unii erau la pescuit era furios: „Ce cautã aici? Ne face admitea sã fie mângâiat, dar în lacul Tiberiada, alþii se ocupau de râs.” I-am replicat: „Se întâmplã distrugea cu ghearele minunatele de agriculturã sau erau meseriaºi. ºi la case mai mari. Nu ºtim fotolii ale doamnei Iordan; uneori Când a întrebat cum sunt plãtiþi, niciodatã ce ne poate aºtepta.” Cea îºi manifesta interesul ºi faþã de ghidul i-a spus cã n-au nevoie de mai mare problemã a fost cã avea anumite manuscrise ale maestrului bani, pentru cã mâncarea ºi bilet de avion pentru un zbor care meu, care îmi spunea: „Îi rãu îmbrãcãmintea erau asigurate de trecea prin Paris ºi care fusese motanul aista.”) Termin capitolul kibbutz. Rosetti a fãcut ochii mari, anulat. Cu multe intervenþii, pânã despre „Eve” cu ce s-a întâmplat se uita la mine uluit (discret, mi-a ºi la primãria oraºului, i-am rezolvat la Rio de Janeiro, la congresul de dat ºi un ghiont), s-a oprit din mers problema, fãrã sã plãteascã un romanisticã unde am fost invitaþi ºi a urmat o serie de întrebãri ºi franc în plus: trebuia sã meargã la Iordan, Rosetti ºi cu mine. rãspunsuri pe care nu le pot uita. Bruxelles ºi de acolo sã ajungã la Organizatorii ne-au dus la o ºcoalã Rosetti: „Înþeleg totul, dar de unde Paris, unde-l aºtepta fiul sãu iubit de samba. În timp ce Iordan cerea iau eu bani, ca membru al Gheorghe. L-am dus pânã la scara detalii despre organizarea kibbutzului, dacã vreau sã merg la avionului. La întoarcerea acasã a festivalului de la Rio, Rosetti era Paris?” Ghidul (calm, dar mirat de declarat cã m-am ocupat de el de disperat de interesat de culoarea întrebare, fiindcã nu ºtia cã, pentru parcã aº fi fost fiul sãu. Am café au lait a braziliencelor sumar Rosetti, cel mai important lucru era redevenit Draculea pânã la moartea îmbrãcate, care ne-au fãcut un mic sã ajungã la Paris) l-a întrebat la lui, întâmplatã la 27 februarie 1990. show, dansând cu unduiri dãtãtoare rândul lui: „Pentru ce vreþi sã de neliniºti ... nu tocmai metafizice. mergeþi la Paris?” Rosetti: „Ca sã - Cum se arãta Al. Rosetti în faþa M-a chemat lângã el, sã dãm „note” vizitez Parisul!” Ghidul: „Dacã ar fi discipolilor sãi? dansatoarelor; nu mai avea grai, îºi vorba de o cãsãtorie, un deces în - În mijlocul colaboratorilor era scotea batista sã se ºteargã la ochi familie sau altceva important, preþul fermecãtor. Îi plãcea sã imite ºi ofta destul de des. Iordan, care cãlãtoriei ar fi suportat de kibbutz.” diverse persoane. A gãsit în mine era în apropiere, stãtea drept ca o Rosetti insista: „Dar eu vreau sã un discipol atent la felul de a fi al lumânare, cu mâinile la spate. Mi- vãd Parisul!” (Era oraºul tinereþii oamenilor ºi un elev ce fãcea faþã a spus, râzând: „Vãd cã-i place ce sale.) Rãspunsul ghidului l-a nãucit: talentului sãu de imitator. Era vede!” Eu, cam obraznic, am „Conºtiinþa nu vã permite sã cereþi 73 aºa ceva, cunoscând situaþia intitulat „Cei doi stâlpi ai mi le povestise ºi mie). Mã întreb financiarã a kibbutzului. Dacã toþi înþelepciunii”, sã le fac portretele acum, când vã rãspund, de ce oare ar cere sã meargã la Paris ...” paralel, aºa cum a procedat a simþit nevoia (îi fãcea chiar Rosetti ºi-a luat agenda, ºi-a pus istoricul grec Plutarh. Trebuie sã plãcere!) sã-mi povesteascã viaþa ochelarii ºi a notat informaþia care precizez cã i-am iubit pe amândoi, lui. Poate a vrut sã-mi arate ce i-a zdruncinat convingerile. Mai dar pe fiecare în alt fel, asta ºi trebuie sã fac ºi eu în viaþã. târziu, când am rãmas singuri, mi- pentru cã ei înºiºi erau diferiþi. Nu Toate aceste cãlãtorii au avut loc a zis: „Draculea, nu mai înþeleg pot însã sã nu vã spun acum cã dupã 1 ianuarie 1960, când m-a nimic. Ce e aia conºtiinþã?” (κi am aflat târziu, dupã moartea chemat în cabinetul sãu de director punea mâinile la tâmple.) „I-am ºtiut profesorului Iordan, cã acesta s-ar al Institutului ºi mi-a spus: „Locul toatã viaþa zarafi la colþul strãzii, fi „spovãdit” unor cunoºtinþe matale este la romanisticã, nu la preocupaþi sã câºtige ceva din comune, declarându-le cã m-a dialectologie. Ti gândeºti pânã schimbarea banilor.” Ani de zile ºi- considerat un fiu spiritual al lui. În mâni ºi-mi dai rãspunsul.” Eu a amintit scena, în cele mai diverse ceea ce mã priveºte, eu l-am lucram la Secþia de foneticã ºi contexte; uneori repeta discuþia, considerat „mentorul meu”, adicã dialectologie condusã de celãlalt alteori spunea doar cuvântul un îndrumãtor înþelept, aºa cum maestru al meu, Al. Rosetti. M-am kibbutz. Era vãdit rãvãºit de era ºi Mentor, prietenul lui Ulise, perpelit toatã noaptea, dar a doua revelaþia conºtiinþei civice! cãruia acesta din urmã i-a lãsat zi i-am confirmat cã accept Mi-am amintit ºi de vizita la spre administrare averea din Ithaca propunerea. Continuam sã merg Sfântul Mormânt. Rosetti era un ºi i l-a încredinþat pe fiul sãu însã la Rosetti zilnic, lucru de care ateu declarat. De altfel, a cerut sã Telemac. Iordan, noul meu ºef, era informat fie incinerat, iar cenuºa sã fie pusã de cãtre binevoitori. Îl vedeam zilnic pe apa Teleajenului, aproape de - Într-un studiu pe care l-aþi ºi pe Iordan, care n-a rãmas mãnãstirea Suzana. Vizita la publicat în urmã cu câþiva ani, indiferent la aceastã informaþie; Sfântul Mormânt, despre care am aminteaþi, chiar dacã numai în uneori cu un ton blajin, pe când se mai scris, am fãcut-o într-o treacãt, ºi faptul cã aþi trecut de trei uita la hârtiile de pe birou, alteori dimineaþã, dupã ce am stat la ori Oceanul împreunã cu uitându-se la mine, dar nu cu coadã. Am intrat împreunã în acea academicianul Iorgu Iordan. În ce mânie, ci cu un fel de gelozie, mai capelã micã, unde diversele ani s-au petrecut aceste deplasãri rãspicat sau mai indulgent, îmi biserici erau reprezentate printr-o ºi cu ce rezultate s-au soldat ele spunea: „ªe cauþ, dom’le, la icoanã ºi o lumânare, puse pe o sub unghi spiritual? O relatare mai Rosãtti? Perzi vremea acolo.” Sau: placã de marmurã, la nivelul feþei în amãnunt privitoare la aceste „N-ai ºe învãþa acolo.” Am scãpat vizitatorilor. Am ieºit ºi l-am lãsat periple în „lumea liberã” ar spori ºi de aceste scene numai dupã ce puþin în urmã. L-am auzit informaþia noastrã, dar, sunt am fost numit, de amândoi, strigându-mã. Când m-am întors, convins, ar aduce, în ceea ce vã secretarul celor douã congrese l-am vãzut cum îºi închidea priveºte, ºi necesarele tuºe pentru internaþionale de lingvisticã, din agenda, în care îºi punea cel care ar fi tentat mâine sã vã 1967 ºi 1968. Am redat acest creionaºul de argint. În timp ce-ºi alcãtuiascã profilul interior. episod pentru cã, în septembrie strângea ochelarii sã-i punã în toc, - Am trecut de trei ori Oceanul, 1986, dupã 26 de ani, fiind în vizitã mi-a spus: „Îþi dai seama unde am însoþindu-l pe Iorgu Iordan, pentru la Iordan, eu am fãcut urmãtoarea fost? Am pus mâna pe Sfântul a participa la congrese în Uruguay remarcã: „M-a redescoperit Mormânt!” A ºi descris scena într- (1966), Mexic (1968) ºi Brazilia profesorul Rosetti.” Voiam sã-i spun un articol. M-am întrebat, de multe (1977). Dar am cãlãtorit împreunã cã Rosetti se entuziasmase de ori, dacã în acel moment nu se ºi la manifestãri ºtiinþifice din unele lucrãri de la Sectorul de limbi creºtinase, pentru câteva minute... Europa: în 1963, prima mea romanice, conduse de mine. Iordan participare la un congres era întins pe o canapea, dupã un - Aþi stat mulþi ani alãturi de internaþional, la Amsterdam; în puseu de tensiune; nu voi uita profesorul Iorgu Iordan ºi i-aþi fost, 1965 la Nijmegen, în Olanda, ºi de niciodatã ce mi-a spus atunci: în tot acest timp, mai mult decât acolo la Madrid; în 1973 la Málaga „Mata nu trebuie sã uiþi niciodatã discipol ºi colaborator. V-a oferit ºi în Portugalia; în 1974, la Napoli. cã nu eºti numai elevul meu, ci eºti prietenia sa ºi, la rândul În avion ºi în discuþiile de fiecare zi, ºi elevul lui Rosetti.” Nu ºtiam cã Dumneavoastrã, l-aþi stimat ºi l-aþi fiind singuri, mi-a povestit întâmplãri face aceastã declaraþie cu cinci zile iubit. Aveþi, prin urmare, la din viaþa lui, lucruri pe care nu le- înainte de a muri. îndemânã ºi datele necesare am auzit în alte dãþi (n-avea vreme pentru a-i creiona un portret de „perdut” cu astfel de lucruri la - Ce a însemnat trecerea sentimental. Bucureºti, vizitele la el nu erau aºa Dumneavoastrã la sectorul de - Am fãcut un portret sentimental de numerose ca cele la Rosetti, romanisticã? al maestrului meu Al. Rosetti. Un care erau dese ºi scurte, ca niºte - Trecerea la Sectorul de portret al celuilalt maestru al meu, procese verbale). Am aflat cã nu a romanisticã, care a avut loc la Iorgu Iordan, o sã-l fac dupã ce iau þinut un jurnal, dar a relatat cu mare câteva luni dupã publicarea o micã pauzã, rãspunzând la alte exactitate lucrurile semnificative din primului meu articol despre întrebãri. Am încercat, în discursul viaþa sa în cele trei volume de iudeospaniolã, ºi numirea mea ca 74 de recepþie la Academia Românã, „Memorii” (unele dintre întâmplãri secretar al sectorului mi-au schimbat viaþa ºtiinþificã. Pentru a privit, se pare, ca pe un fiu Mare mi-a fost mirarea când l-am Iorgu Iordan romanistica însemna, spiritual. vãzut, singura datã în viaþa mea, în primul rând, studiul comparat al - Aºa se pare. De aceea ºi sunt printr-un discret nor de fum de limbilor romanice, dar ºi studiul tentat sã inventez un titlu care sã þigarã (mi-a povestit, altã datã, cã limbii române din perspectivã vorbeascã de la sine despre relaþia fumase, în trecut). L-am privit cu romanicã. Fãrã sã mi-o cearã în cu maestrul meu: „Învãþãmintele lui nedumerire. ªi nu numai eu; mod special, am dat atenþie acestor Iordan cãtre fiul sãu Sala”. Este un Valentin Lipatti, care era secretar aspecte. Am iniþiat o serie de lucrãri titlu pe care l-am inventat acum, la la UNESCO ºi organizator al colective, dintre care numai pe una patru ani dupã o cãlãtorie pe care mesei, s-a dus la el sã-l întrebe (Vocabularul reprezentativ al am fãcut-o în Perú, unde am fost dacã totul este în regulã limbilor romanice) a apucat sã o invitat sã þin un curs de doctorat la (aprinderea unei þigãri putea fi vadã terminatã, înainte de a fi Universitatea Catolicã din Lima. Cu interpretatã în diverse feluri). Atunci trimisã la tipar; am închinat-o, la aceastã ocazie mi s-a acordat ºi maestrul meu a mãrturisit: „Am fost apariþie (în 1988), memoriei fostului diploma de membru corespondent totdeauna sâmþitor la femei. Hm! nostru maestru. Era la curent ºi cu al Academiei de Limbã din Lima. Zãu cã nu ºtiu ce s-ar îmtâmpla, a doua lucrare a noastrã La festivitatea respectivã, dacã aº avea câþiva ani mai puþân.” (Enciclopedia limbilor romanice, profesorul L. J. Cisneros, (Avea 71 de ani.) Nu ºtiu ce s-ar fi 1989, Premiul Academiei Române), preºedintele Academiei, a povestit întâmplat, pentru cã mi-a spus de pe care n-a ajuns sã o vadã cã la Bucureºti, cu mulþi ani în mai multe ori, în avion (niciodatã la terminatã ºi pe care i-am închinat- urmã, Iorgu Iordan i-a spus: Institut), cã pentru el „fimeia este o tot lui. A treia lucrare a sectorului „Tânãrul acesta va conduce, dupã ca un bibelou de porþelan, de care de romanisticã, tot în spiritul iniþiat dispariþia mea, lingvistica romanicã trebuie sã ai grijã sã nu se spargã”. de el, conceputã ºi apãrutã dupã româneascã.” Mie nu mi-a spus Modelul lui era Adela „domnului dispariþia sa, a fost Enciclopedia nimic despre aceste intenþii ale Ibrãileanu”. limbii române, 2001. Toate aceste sale; în relatãrile lui „extralingvistice” - În ce alte împrejurãri l-aþi mai lucrãri au avut ca scop studierea îmi vorbea despre ce e bine ºi ce e vãzut atât de „simþitor” faþã de românei în comparaþie cu celelalte rãu, despre ce ºi cât mânca el urmaºele Evei? limbi romanice. Regret cã n-a ajuns „când eram de vârsta matale”, - L-am vãzut „aprins” în douã sã vadã ºi lucrarea mea intitulatã despre cum trebuie sã mã îmbrac situaþii, pe care le-am mai relatat De la latinã la românã (1989), care („ai intrat în rândul oamenilor”, îmi cu alte ocazii. La prima cãlãtorie în este o scurtã istorie a limbii române spunea, când am început sã port Olanda (1963) ne-am oprit, la din perspectivã romanicã. haine închise la culoare; „pi vremea întoarcere, trei zile la Bruxelles. M- Am dat atenþie ºi dezvoltãrii me, haine maro aveau doar bãieþii a lãsat o zi singur la Amsterdam, studiului spaniolei americane, de prãvãlie”), despre faptul cã dar mi-a fãcut program: sã merg la domeniu în care Iordan þinuse un trebuie sã-mi fac casã (în Uruguay, Haarlem, sã vizitez Muzeul „Frans curs la Universitate. Maestrul meu unde eram amândoi când a apãrut Hals”. La Bruxelles el a stat la mi-a sugerat sã facem, în cadrul hotãrârea de construire a familia unui doctor pe a cãrui soþie sectorului, o introducere în spaniola locuinþelor proprietate personalã, s- o cunoscuse, cu trei ani în urmã, la americanã. Când i-am prezentat a oferit sã mã împrumute „fãrã un congres la Londra; eu am locuit planul, care era altceva decât se camãtã” cu o parte din banii pentru la un profesor, care mã invitase pe gândise el, mi-a spus cã e bine ce prima ratã; a ºi venit sã vadã cum când eram la Amsterdam. Nu l-am vrem sã facem, dar el nu se mai aratã apartamentul, urcând, la cei vãzut niciodatã pe Iordan aºa de implicã. Împreunã cu Dan 78 de ani ai lui, ºapte etaje, fiindcã vorbãreþ ºi de încântat, cum era în Munteanu, Tudora ªandru ºi nu erau încã instalate lifturile), prezenþa acelei doamne. La Valeria Neagu am publicat o carte despre cãsãtorie („ai crescut în plecare, doamna l-a condus la El español de América, vol. I, ochii mei pentru felul cum þi-ai ales aeroport, iar el, pe scara avionului, Léxico (1982) la cel mai mare soþia”). ºi-a scos batista albã, a fluturat-o institut de lingvisticã din America Tot în avion mi-a mãrturisit ºi cã ºi, intrând în avion, mi-a recitat Latinã, Caro y Cuervo din Bogotá. a fost „sâmþitor la fimei”. Era o primele versuri din „Don Carlos” a Era o carte în douã volume persoanã discretã, chiar timidã, pe lui Fr. Schiller, în germanã. Eu n- însemnând 1200 de pagini. Înainte tema aceasta. Am asistat la o astfel am reacþionat, motiv de supãrare de a apãrea aceastã carte, toþi de scenã, prima datã, în 1959, în pentru el: „Ce, dom’le, nu ºtii despre patru am participat la un concurs timpul unei mese organizate la ce e vorba?” ªi mi-a dat traducerea internaþional, Premiul Centenarului Cãciulaþi, cu ocazia colocviului româneascã: „S-au dus Academiei Mexicane (1975), despre care am vorbit. Eram la frumoasele zile din Aranjuez...” premiu pe care l-am câºtigat cu sfârºitul mesei, când a apãrut Maria Pânã la Bucureºti nu mi-a vorbit lucrarea El léxico indígena del Tãnase cu un taraf. Este prima ºi decât despre acea doamnã cu español americano. Apreciaciones ultima oarã când am vãzut-o. pistrui, de care fusese gãzduit. sobre su vitalidad (apãrutã în 1977). Iordan stãtea în capul mesei. Toatã A doua oarã, eram la Iorgu Iordan a publicat un amplu lumea, înnebunitã de vocea Mariei Motevideo, unde fosta soþie a lui articol elogios. Tãnase. Eu stãteam vizavi de Cezar Petrescu ne-a invitat la ea Iordan, la al treilea scaun din acasã. Maestrul meu trãda o stare - Academicianul Iorgu Iordan v- interiorul unei mese în formã de U. de nerãbdare. Motivul l-am aflat 75 când am ajuns acolo, unde am cãrþi ale sale. De exemplu, la Iaºi, Eugen Lozovan a fost al meu. Am întâlnit o distinsã doamnã, mama mergea sâmbãta dimineaþa la avut parte, dupã aceea, de multe celei care ne invitase. S-au depãnat bibliotecã, unde erau adunate întrebãri cu privire la legãturile mele amintiri din Galaþii anului 1911, revistele ºi cãrþile ce veneau din cu Lozovan, unul dintre exilaþii care unde Iordan fusese profesor strãinãtate (datoritã lui G. Pascu, scriau recenzii critice la unele lucrãri suplinitor timp de un an. I-a spus lingvist ºi director al bibliotecii româneºti. cã o admira, când o vedea pe universitãþii, la Iaºi veneau toate Iordu Iordan era o persoanã Corso. Conversaþia a înroºit obrajii revistele de lingvisticã ale vremii). atât de serioasã, încât multora la celor doi. Doamna îi spunea: „Dar Aºa a putut sã scrie Lingvistica era teamã de el. Nimic din nu mi-aþi spus niciodatã nimic…” romanicã, cea mai reprezentativã expansivitatea lui Rosetti! Iar maestrul meu repeta la infinit: lucrare a lui, o istorie a acestei Câteodatã, când nu era „Eraþi foarte frumoasã.” Era aºa de discipline, tradusã în ºase limbi ºi morocãnos, îi mai povesteam câte bucuros în acea searã, la hotel, apreciatã pentru obiectivitatea o întâmplare hazoasã ºi reuºeam încât aº fi putut obþine orice de la el. autorului ei. chiar sã-i descreþesc fruntea. De În avion mi-a povestit ºi alte - O mare operã ºtiinþificã, aºa ziua lui (la 70 de ani), a invitat acasã întâmplãri din viaþa lui, despre cum este ºi opera lui Iorgu Iordan, multã lume: academicieni, cancanurile din viaþa universitãþilor nu se poate concepe, de altfel, în profesori, colaboratori de la institut româneºti, relatate, de altfel, ºi în afara unei riguroase pregãtiri de ºi de la facultate. Toatã lumea, bine Memorii. specialitate ºi a unei discipline a dispusã. La „desert”, nu ºtiu cum muncii, care sã o poatã pune în s-a ajuns la imitaþii: „artiºtii” erau V. - Cum era, de fapt, ca om, Iorgu valoare. Iar maestrul Dumnea- Lipatti ºi cu mine (primul l-a imitat Iordan? Ce calitate trebuia sã aibã voastrã avea acest cult al muncii pe T. Vianu, prezent, apoi amândoi cineva, pentru a-i fi pe plac? Cãci e creatoare! l-am imitat pe Rosetti). Rosetti ne de presupus cã nu oricine putea sã - Munca, pentru el, însemna sã striga „Vous êtes des canailles”, dar se apropie de el. adune cât mai multe exemple. Trei doamna Rosetti îi replica „Exact - Iorgu Iordan era omul lucrãri ale lui, care au deschis aºa faci, Sandule” ºi îmi cerea alte principiilor; aº semnala o anumitã drumuri în lingvistica româneascã, „numere”, de exemplu cum îºi nota intoleranþã a sa faþã de cei care nu sunt exemplu de bogãþie de în agendã diverse lucruri ... Iordan munceau sau faþã de cei care astãzi material: Limba românã actualã, râdea cu hohote. Doamna Iordan se numesc „traseiºti politici”. A fost Stilistica limbii române, Toponimia m-a implorat sã arãt ºi „cum face un om de stânga: nu uita niciodatã româneascã. I-am urmat exemplul Iorgu”, la care eu am spus cã nu cã venea dintr-o mahala de la în toate lucrãrile mele, unde am ºtiu sã-l imit, de ziua lui ... Au trecut Tecuci, unde pãrinþii lui (tatãl, adus în discuþie „cât mai multi fapti”, ani ºi o anumitã persoanã l-a bulgar) erau grãdinari. ªi-a ajutat cum spunea el. O singurã datã am informat cã îl imit ºi pe el; într-o zi, fraþii ºi colegii (unora dintre aceºtia fãcut excepþie, la o comunicare pe când se pregãtea sã meargã la din urmã le trimitea bani lunar prin pentru Congresul de ªtiinþe Academie, unde era vicepre- poºtã). Când era vorba de o chetã, Onomastice de la München (1958). ºedinte, în timp ce îºi aranja cu grijã era primul care dãdea sume Era o comunicare ce trata o fularul, mi-a zis: „Am auzât cã te þii reprezentative. Munca era, pentru chestiune mai generalã, raportul de imitaþii.” Era sã scap din mâini el, datoria primordialã. Lucra ºi dintre evoluþia toponimicelor ºi a paltonul, pe care mã oferisem sã i- duminica, iar lunea era mai apelativelor. I-am dat-o s-o citeascã l þin. Am bâiguit, încurcat: „Da, aþi întotdeauna nervos, când venea la ºi îmi amintesc cã, la venirea în vãzut cã l-am imitat pe profesorul Institut, unde era director. ªi Institut, m-am întâlnit cu el în hol, Rosetti …” El, aranjându-ºi în Coteanu (ca director adjunct) ºi eu înainte de a urca scãrile spre biroul oglindã cãrarea (întotdeauna, (ca secretar ºtiinþific) cãutam sã sãu de la etaj. L-am însoþit ºi eram perfect dreaptã): „Nu, nu despre evitãm lunea întâlnirile pe care nedumerit cã nu spune nimic asta-i vorba.” Atât ºi nimic mai mult. trebuia sã le avem, fiindcã nu se despre textul meu. Ajuns în birou, putea discuta cu el. Dupã mult timp, dupã ce s-a aºezat la masa de - ªi dupã aceastã întâmplare? am aflat de la el cã era nervos lucru, l-am întrebat dacã a citit - Au mai trecut câþiva ani. Eram fiindcã în duminica precedentã „producþia” mea. Mi-a rãspuns la Montevideo, la un fel de birt avusese vizite, la el sau în alte „Mda” ºi, dupã o pauzã care aºezat la marginea ºoselei, dupã locuri, cu „coana Mãrioara” anunþa o veste proastã, a continuat: ce mâncasem o fripturã imensã din (doamna Iordan) ºi, de aceea, nu „Mata aici n-ai adus multe fapti noi, carne de vitã, celebra fripturã din putuse lucra. dar, recunosc, cã le-ai spus altfel.” Río de la Plata. Eram la cafea. Mi-a spus de multe ori cã trebuie Am înþeles cã fusese o falsã Ataºatul ad-interim al Ambasadei sã fiu „om serios”, adicã sã alarmã, cã a apãrut din nou soarele noastre, care era de meserie muncesc. Îi fãcea plãcere sã-i pe strada mea. Textul a fost publicat pedagog, i-a spus lui Iordan cã mã relatez despre lecturile mele ºi în „Contributions onomastiques” ºi þin de ºotii. Iordan îl întreabã: „Da despre proiecte ce-mi treceam prin dus la Congres (eu n-am putut ºi-o fãcut?” „Vã imitã”, a rãspuns cap (niciodatã n-am îndrãznit sã-i participa, din motive ale epocii). acela. Iordan: „Pi mini? Pi Rosãtti îl vorbesc despre întâmplãri Într-o recenzie publicatã în faºe foarte bini.” Pedagogul nostru sentimentale din viaþa mea). Îmi „Zeitschrift für romanische insista de zor, deºi eu îl loveam pe 76 povestea cum a lucrat la diferite Philolgie”, singurul text elogiat de sub masã cu piciorul: „Nu numai ...” Ca sã scap, i-am zis maestrului cã anului II de facultate (toamna lui Italiei ºi Elveþiei meridionale; aºa imit iscãliturile profesorilor mei. 1952), s-a introdus sistemul orelor am ajuns sã consult acest Puþin contrariat, dar ºi curios sã de consultaþii. Maestrul meu le monument al geografiei lingvistice vadã cum vine asta, îmi spune: „Ia avea marþea, la ora 4 dupã-masa. romanice. Mi-a povestit multe sã ti vãd de ºe eºti capabil.” Atât De la el am învãþat, în primul rând, lucruri despre M. L. Wagner, cel mi-a trebuit. Am cerut o hârtie de punctualitatea: nu întârzia niciodatã mai mare specialist, la acea vreme, la hangiu ºi l-am imitat pe Rosetti la cursuri, la ºedinþe, la consultaþii. în sardã ºi iudeospaniolã. (îl fãceam aºa de bine, încât nici el În februarie 1954, în timpul nu-ºi dãdea seama cã este viscolului, a venit pentru consultaþii - Ca intelectual, ce nu suporta imitaþie). „Perfect, foarte bini”, a zis de la Casa Academiei de la Iorgu Iordan, la semenii sãi? Iordan. Au urmat toþi ceilalþi, inclusiv Cãciulaþi, unde era cu doamna - Îl enervau trãncãnelile. D. Macrea, care fusese pânã în Iordan. Mã prinsese viscolul la Profesorul Coteanu avea un tabiet: urmã cu câteva luni directorul facultate, la biblioteca de lingvisticã sã bea dimineaþa, împreunã cu Institutului. „Da, domnule, le ºtii din vecinãtatea catedrei de limba mine, cafeaua, fãcutã de el, într- face!” se amuza Iordan. M-am oprit românã. I-am auzit paºii apãsaþi pe un ibric pus pe o spirtierã. Iordan la semnãtura lui. Râdeam în sinea coridor. Când am ieºit, l-am vãzut deschidea uneori uºa, ne întreba mea ºi aºteptam sã-mi dea feu vert. cu sprâncenele ºi mustaþa ceva ºi pleca. Într-o zi a intrat ºi, Dupã câteva minute: „Ziceai (deºi acoperite de zãpadã îngheþatã, supãrat, i-a zis lui Coteanu: „Mai nu zisesem nimic) cã ºtii sã faºi ºi care se aºternuse ºi pe celebrul lui lãsaþi cafeaua aiasta, cã perdeþi semnãtura mea.” Eu, sfios, ca sã-i palton cu blanã de astrahan, multã vreme!” Coteanu ºi-a luat satisfac curiozitatea, i-am imitat asortatã cu cãciula. Când m-a vãzut, spirtiera acasã, cafeaua a început iscãlitura (fãcusem sute de în timp ce se scutura de zãpadã pe sã fie fãcutã înainte de venirea lui încercãri pânã atunci, în timpul coridor, mi-a zis: „ªe faºi, domn’le, Iordan, de cãtre secretarã. unor ºedinþe plicticoase, de tot aiº?” Eu: „Ca dumneavoastrã, la Pe scurt, maestrul meu îi felul). S-a apropiat de foaia de datorie.” A zâmbit ºi am intrat în agreea pe cei care munceau. Când hârtie, s-a uitat atent ºi mi-a zis: catedra goalã. Aproape doi ani am rezultatele muncii erau evidente, „Aiasta-i chestie de puºcãrie.” Aºa fost punctual la orele de consultaþii, aceºtia erau chiar apreciaþi. Uneori s-a închis discuþia. Reîntorºi în þarã, aºa cum era ºi el. s-a înºelat, lucru pe care îl într-o zi m-a sunat la telefon de Dupã primele întâlniri, în care îi recunoºtea à contre coeur. acasã ºi mi-a spus cã trebuie sã spuneam ce cred despre diferite Închei acest „portret de fum” cu fie trimisã urgent o scrisoare opinii gãsite în lecturile mele, a profesorului Ilie Murgulescu, început sã-mi recomande el relatarea unei întâmplãri din viaþa preºedintele Academiei. M-am anumite cãrþi. Prima a fost cartea mea. În 1978 am fost ales membru oferit sã o dactilografiez la Institut lui Lingvistica romanicã, pe care am corespondent al Academiei Regale ºi sã i-o trimit printr-o curierã sã o analizat-o timp de câteva luni. Îmi Spaniole. La primirea veºtii, i-am semneze (ºoferul lui dispãruse). atrãgea atenþia asupra lucrurilor telefonat maestrului meu. Mi-a Dar el nu ºi nu, cã trebuie trimisã importante, subliniind de ce erau rãspuns, la salutul meu vesel de urgent. Dupã o pauzã, dupã ce a importante. Nu lipseau nici „bunã dimineaþa”, cu vocea lui tuºit, mi-a zis: „Poate o semnezi portretele unor mari lingviºti pe care monotonã, continuând: „Da ºe s- mata.” Eu am replicat repede: „Asta i-a cunoscut: a stat un an în gazdã o-ntâmplat, dom’le?” Eu, fericit: „Am e chestie de puºcãrie.” Dar el, la W. Meyer-Lübke, la Bonn (era fost ales membru corespondent al imediat: „Sã ºtii cã eu am fãcut ºi amuzat cã doamna Meyer-Lübke Academiei Spaniole.” La celãlalt doi ani de Drept ºi, în astfel de voia sã-ºi cãsãtoreascã una dintre capãt al firului, o tãcere care m-a cazuri, dacã cel a cãrui semnãturã fete cu Leo Spitzer), s-a împrietenit îngrijorat. Dupã câteva secunde, l- a fost imitatã recunoaºte cã este a cu marele lingvist L. Spitzer, pe care am întrebat: „M-aþi auzit?” lui, nu se întâmplã nimic.” Evident, îl diviniza, a fost la unele cursuri ale Rãspunsul sãu a fost: „Mda, cam a avut grijã sã adauge: „Nu este lui J. Gilliéron ºi mi-a povestit, de rãpidi.” (Aveam 46 de ani, iar el, la valabilã precizarea mea când este mai multe ori, cum l-a prezentat cei 90 ai sãi, fusese ales nu cu mult vorba de acte la bancã.” I-am imitat acesta celorlalþi colegi pe maestrul timp în urmã.) Dar ce a urmat mã apoi semnãtura în sute de cazuri, meu: „A scris cea mai bunã tulburã ºi astãzi. Dupã câteva luni, inclusiv într-o scrisoare adresatã lui prezentare a teoriilor mele.” (la a fost sãrbãtorit la 90 de ani; un C. Burticã, secretar al C.C. propunerea lui L. Spitzer, Iordan personaj politic l-a întrebat, la Totdeauna i-am citit, în prealabil, publicase, în 1924, într-un volum ieºirea din amfiteatrul Odobescu, textul la telefon. omagial, un fel de schiþã a cãrþii lui care este cea mai mare satisfacþie Lingvistica romanicã). Era a lui ca profesor ºi lingvist. Eu eram, - Pentru ce consideraþi cã îi impresionat de Unamuno ºi de R. din întâmplare, în spatele lui ºi l- rãmâneþi îndatorat academicianului Menéndez Pidal. Am discutat mult am auzit spunând: „Am un fost elev, Iorgu Iordan? despre o excelentã carte a lui K. colaborator al meu, care m-a - Cel mai important lucru pe care Jaberg, Aspects geógraphiques du întrecut: a fost ales recent membru trebuie sã-l spun despre Iorgu langage. Îi admira pe K. Jaberg ºi corespondent al Academiei Iordan este cã a fost primul meu pe J. Jud, cei doi lingviºti elveþieni Spaniole.” Multã vreme mi-am adus profesor care m-a învãþat sã citesc care au organizat lucrãrile la aminte de cele douã reacþii, la fel lingvisticã. Când eram la începutul Atlasul lingvistic ºi etnografic al de omeneºti amândouã. 77 - Cunoaºteþi, desigur, raporturile E. Petrovici. Al. Graur a fost, de fapt, cercetãrii proprii? Insistaþi, vã rog, mai încordate ce au existat, la un primul meu profesor de lingvisticã, pe marginile acestui subiect, moment dat, între Iorgu Iordan ºi el preda cursul de Introducere în tocmai fiindcã, prin intermediul sãu, Perpessicius. Motivaþia acestei lingvisticã. Am învãþat multe ºi de aveþi ºi posibilitatea de a vã defini. dihonii pare sã fi fost una de ordin la I. Coteanu, om de o inteligenþã -Din studenþie am fost interesat financiar, criticul acuzând mereu ieºitã de comun, cu care am de studiul graiurilor, fiindcã venisem faptul cã a fost deposedat de o discutat zilnic la Institut, timp de 15 la Bucureºti sã fac folclor, ca sã sumã importantã din banii care i s- ani, diverse teme de lingvisticã. Era continui tradiþia instituitã de bunicul ar fi cuvenit ca editor eminescian. un elev al lui Al. Graur ºi, ca ºi meu. Cum, la acea datã, folclorul Aþi discutat vreodatã cu Maestrul acesta, era tentat sã tragã concluzii era însã altceva, m-am îndreptat Dumneavoastrã acest diferend mai generale din fiecare fapt de limbã. spre lingvisticã, datoritã cursului mult sau mai puþin academic, ca sã Alte personalitãþi din domeniul þinut de Al. Graur. Am lucrat, ca spunem aºa? Exagerase lingvisticii, care m-au impresionat student, la Sectorul de foneticã ºi Perspessicius în ceea ce priveºte ... În primul rând, G. Ivãnescu, prin dialectologie condus de Al. Rosetti. pretenþiile sale bãneºti? Nu cumva ºtiinþa sa de carte (ºtia ºi multã Teza de licenþã a fost tot de greºise ºi Iorgu Iordan, istorie), deºi nu am putut accepta dialectologie: Termenii pentru nerecunoscându-i efortul depus la toate explicaþiile lui referitoare la „unchi” dupã Atlasul lingvistic adevãrata sa valoare? Va fi simþit istoria limbii române. Apoi Vl. român. Am recitit-o nu demult ºi aº el vreo remuºcare faþã de mãsura Drimba, prin acribia sa filologicã ºi putea sã o semnez ºi astãzi. Am luatã, ca înalt conducãtor al pasiunea cu care aborda diversele spus deja cã, din aceeaºi epocã, Academiei, împotriva lui domenii ale lingvisticii; îi datorez, în sunt ºi cele douã articole de Perspessicius, de vreme ce a þinut parte, ºi lui curajul de a mã „arunca” geografie lingvisticã, pe care le-am sã facã de gardã la înmormântarea în studiul iudeospaniolei. Dintre publicat, datoritã lui Al. Rosetti, în acestuia? Exprimaþi-vã ºi în strãini, în afarã de B. Malmberg, nu „Revue de linguistique romane”. legãturã cu acest aspect, cãci, chiar pot sã nu-i amintesc pe regretaþii Dialectolog fiind, printre primele dacã el pare cumva mai îndepãrtat mei prieteni Manuel Alvar ºi J. Lope mele articole am scris unul despre de propriile Dumneavoastrã Blanch. Primul m-a ajutat reacþia subiecþilor anchetaþi pentru preocupãri, ar putea aduce totuºi, procurându-mi primele cãrþi de „Atlasul lingvistic român”. A fost limpezirile necesare mãcar în hispanisticã ºi încurajându-mã sã primul semn cã mã interesa felul planul subiectiv al unor relaþii mã ocup de acest domeniu, iar al cum evolueazã limba. Aºa am ajuns interumane. doilea, prin lucrãrile lui consacrate la domeniul istoriei limbii, care - Dupã câte ºtiu, Iordan l-a spaniolei mexicane, care au fost cuprinde cercetãrile mele cu privire apreciat pe Perpessicius ca om de pentru mine un model în abordarea la lexicul românesc ºi la fonetica litere, dupã cum îl aprecia ºi pe elementului indigen. În lucrarea El istoricã a limbii române. Acestea Tudor Vianu. Pe Cãlinescu l-a léxico indígena del español mã preocupã ºi astãzi, când considerat unul dintre geniile americano. Apreciaciones sobre su cercetez istoria limbii române poporului român. El fãcea vitalidad (fãcutã împreunã cu Dan (foneticã ºi lexic) din perspectivã distincþie însã între valoarea Munteanu, Valeria Neagu ºi Tudora romanicã. Aceastã perspectivã, acestor creatori ºi unele pretenþii ªandru Olteanu) am pornit de la o idee care s-a conturat în anii ’60, ºi bãneºti ale acestora. Când era a lui Lope Blanch, pe care am cercetarea iudeospaniolei, care vorba de „paralele” statului, dezvoltat-o. Fiecãruia dintre cei doi le- dateazã din aceeaºi epocã, m-au exigenþele lui Iordan creºteau. Aºa am dedicat câte o carte a mea: lui M. pus ºi situaþia de a aborda îl cunosc pe maestrul meu Iordan Alvar, cartea de la Mouton Le judéo- problema limbilor în contact, la ºi din relaþiile cu Rosetti, care mã espagnol (1971), iar lui J. Lope Blanch, început numai pentru rezolvarea trimitea uneori la el sã-i spun sã cartea El problema de las lenguas en unor chestiuni punctuale ale celor sprijine o cerere a sa de bani (cu contacto (1986). Profesorul suedez Alf douã idiomuri. A intervenit între timp scopuri ºtiinþifice) adresatã Lombard mi-a fost nu numai prieten, ºi faptul cã am iniþiat un proiect de Academiei. Trebuia sã o însoþesc ci, aºa cum l-am caracterizat altãdatã, cercetare a spaniolei americane, cu diverse argumente, uneori o fiinþã cu trei capete, pe care aº numi- unde chestiunea contactului între aproape hilare. Când a fost vorba o „prieten – maestru – tatã” (avea limbi era fundamentalã. Lecturi însã de cele douã congrese vârsta tatei). Se bucura ca un pãrinte variate pe aceastã temã mi-au internaþionale de lingvisticã de succesele mele ºi mã dojenea cã îmbogãþit cunoºtiinþele ºi din alte organizate la Bucureºti, a fost de nu-mi public teza de doctorat. domenii (morfologie, sintaxã) ºi, acord cu orice propunere a lui fãrã sã vreau în mod special, am Rosetti. Trebuia doar sã-i spun - Ca om de ºtiinþã, aþi urmãrit, ajuns la problema-cheie a unde sã dea telefon. probabil, ºi câteva din temele lingvisticii, chestiunea limbilor în care vi s-au dezvãluit, într-un fel contact. - Ce alte nume importante ale sau altul, încã din tinereþe. Se vor fi T. Tihan lingvisticii ºi filologiei au lãsat urme pierdut unele dintre ele pe drum, în alcãtuirea Dumneavoastrã sau, în preocupãrile Dum- lãuntricã? neavoastrã, ele au coexistat firesc - Alãturi de Iorgu Iordan ºi Al. cu altele, pe care anii maturitãþii le 78 Rosetti, i-aº aminti pe Al. Graur ºi vor fi adus cu necesitate în câmpul ª tensiunea teatralitãþii. Dialogul este spart de monologuri autodezvãluitoare. Experimentul Breban, dramaturg aminteºte tehnica „aparteului” ºi Marian Victor Buciu qui pro quo-ul clasic. Din comedie, procedeul ajunge în În câteva puncte tari, cazul scris ºi în exilul cu drept de dramã. Personajele emit pe literar al lui N. Breban îl repetã, revenire în þarã, dar nici acolo n- scenã un dublu limbaj. Ele îºi într-un context atât de puþin a fost sã fie sau sã devinã fapt vorbesc între ele într-un fel. Dar asemãnãtor, pe cel al Hortensiei scenic ori mãcar radiofonic. uneori vorbesc, într-un alt plan, Papadat-Bengescu. Este o Insucces a recoltat ºi cu piese pentru sine, pentru celãlalt ºi, scriitoare pe care el o considerã, de teatru, între 1979-1981, în R. fireºte, pentru spectator, într-un nu fãrã reproºuri importante, dar F. G., noteazã scrupulos ºi onest alt fel. o considerã – ºi sper sã nu fie în în Sensul vieþii (Memorii III), Într-unul dintre monoloagele aceasta încã un fapt de Polirom, 2006, p. 56. sale „autiste”, bãrbatul dezvãluie „supunere”, recunoscutã de Cele douã piese (Teatru, faptul cã voia sã se instaleze aici autor, faþã de femeie sau Biblioteca Revistei „Viaþa pentru bãtrânã ºi nu pentru feminitate – cel mai bun Româneascã”, Nr. 15, 1997) sunt tânãrã. Personajul este romancier român interbelic. niºte drame „pariziene”, în sensul caracteristic, aº zice din ce mai Cu un debut încã mai mult cã amândouã sunt scrise la în ce mai caracteristic, în întârziat, a scris ºi ea teatru, Paris, prima în 1982, cea de-a romanele lui Breban, ca om al publicat, jucat, însã, la început de doua în 1980. Ca loc de unui timp fals, înºelãtor, obligând, carierã. A scris ºi poezie, în desfãºurare a acþiunii, doar prima pentru (supra)vieþuire, la travesti francezã. Dar nu pentru aceasta e „parizianã”. Ca ºi Elegiile. deplin. Un proverb francez a fost admiratã, inclusiv de Faptul curios rãmâne acela cã nu defineºte aspectul: À trompeur, contemporanul nostru. Dupã este deloc cazul romanelor trompeur et demi. În confesiunea mãsura receptãrii, ºi pe Breban acestui scriitor, care nu doar a interioarã a personajului din îl memorãm prin romane, prea cãlãtorit, dar a ºi locuit în Europa aceastã piesã: „sã trãieºti în puþin prin poeziile ºi piesele de de Vest. În schimb, cea de-a doua imposturã, ce exotic! (…) sã minþi teatru. Autorul a pãstrat puþine. piesã se desfãºoarã în România în lucruri mãrunte, complet Pe multe dintre ele le-a îngropat comunistã, pe litoralul Mãrii inutile. Ce pasionant!” de vii în cimitirul literar al Negre, într-o „casã de creaþie” Gyp Vrac o sunã pe Bãtrâna sertarului ºi nu al istoriei literare. din Mamaia. Doamnã Laurence, fostã gazdã Imaginea autorului ºi a operei Pe cât de lungi sunt romanele, ºi prietenã a lui Jeanne Mangop, s-a constituit altfel decât au fost pe atât de scurte sunt piesele. La aceasta fostã prietenã a lui, strãduinþele scriitorului. Mai întâi Camil Petrescu, de pildã, e prezentându-se emigrant, a existat autorul de teatru, apoi a invers. Excluzând, evident, din locuitor în Grenoble, chirurg pe apãrut romancierul, dar ieºirea la comparaþie trilogia falsã istoric ºi creier (metaforã ºtiinþificã, rece ºi lumina publicã n-a þinut seama de estetic despre Bãlcescu. brutalã, a manipulatorului?), în aceste prioritãþi. La 20 de ani, În Bãtrâna doamnã ºi vârstã de 30 de ani, necãsãtorit aºadar în plin realism socialist, fluturele, piesã în douã acte, ºi tatãl unei fetiþe. Prin insistenþa Breban a scris „câteva piese, datatã: Paris, 1982, cu numai trei cu care se autoinvitã, e primit. proaste” (cf. interviul din „Arca”, personaje, Bãtrâna Doamnã Mãrturiseºte cã a fost umilit de nr. 2, februarie 1990, apud O (Laurence), Gyp Vrac, Jeanne Jeanne ºi o cucereºte pe utopie tangibilã, convorbiri cu Mangop, intertextualismul Bãtrâna Doamnã, care îºi dã Nicolae Breban, antologie de problematic fixeazã obsesia seama cã el vine din Estul Ovidiu Pecican, p. 138). Înainte esteticã ºi existenþialã, oferã o Europei ºi se aratã uimitã de de Francisca, a scris piese de autohermeneuticã – o cheie – farsa legãturii tinerilor. Farsa teatru, pierdute de câteva teatre întregului text. Îndemnul este de este, o ºtim, un element (Sensul vieþii (Memorii II), a privi dincolo de aparenþã, de structural esenþial ºi în romanele Polirom, 2004, p. 32). realitate, de-a dreptul în abisal. lui Breban. Gyp nu acceptã sã Într-o vreme, cu un anume Bãrbatul citeazã din Cehov: vadã camera unde locuise oportunism sau naþionalism „Viaþa e mai complicatã decât Jeanne, de care nu vrea sã mai servind propaganda comunistã pare.” audã. Rãzbunarea (obsesie (fapt reproºat ulterior multora, Breban a declarat cã înþelege autobiograficã ºi ficþionalã la între aceºtia ºi marelui poet ºi teatrul în modul cel mai Breban) poate fi mobilul noii prieten al sãu Nichita Stãnescu), elementar, ca dialog, confruntare complicitãþi sentimentale, care nu Breban critica – iertatã sã-mi fie directã cu spectatorul (cf. opreºte, ci numai deturneazã tautologia – criza teatrului în interviul din „Arca”, nr. 2, februarie farsa umanã, într-o epocã ce nu Occident (cf. interviul din 1990, apud op. cit., p. 138). se poate dispensa de ea. „Ateneu”, nr. 8, august, 1984, Variaþia comunicãrii dialogice Aflãm, dintr-un monolog pentru apud op. cit., p. 137). Teatru a ºi monologice sporeºte sine ºi spectator, cã tânãrul nu 79 vine, bineînþeles, din Grenoble. se poate citi numele sãu. scurt, mai precipitat, decât cel Va da un telefon în absenþa Sã reamintesc, acum, cã, de dintâi, apare Jeanne, tânãra Bãtrânei Doamne ºi va nega cã multe ori, în romanele sale, doamnã. Prima constatare se numeºte aºa cum se Breban amânã sã spunã importantã este metamorfoza – prezentase. Sã notez cã, în personajelor pe nume ori le ruptura tipologicã este expresia romanele lui Breban, oscilaþiile înºiruie, fie prin notaþie târzie, fie autorului – a lui Laurence, pe onomastice, ºi ele o expresie a prin adãugare în timp, multiple care o gãseºte „nemaipomenit de incertitudinii identitare, sunt nume. Acum numele, deºi tânãrã”, iar dupã un timp – patru- numeroase. nesigur, nu doar cã este precizat, cinci pagini de text – constatã: Într-un alt monolog, articulat dar el devine impregnat ºi, sã „Eºti extraordinar de alta, de vie, „în transã”, bãrbatul se aratã spun aºa, la modul obiectual. de frumoasã, de tânãrã.” hotãrât sã o ia de nevastã pe mai Jeanne, se plânge oaspetele, Adevãrata tânãrã doamnã vârstnica femeie, pe care o l-a chinuit cu rãcealã ºi cruzime spune cã-ºi iubeºte soþul, pe crede la 40 de ani, întrucât pare intelectualã. Cuceritorul se Paul, pe care „l-am ales lucid”, încã „frumoasã ºi tânãrã”, încã confeseazã cã s-a simþit atras de temându-se de „potenþialitatea foarte disponibilã psihologic, Laurence ºi a înþeles bine cã a mea de nebunie”, ceea ce, în ceea ce în limbajul sãu se fost victima lui Jeanne, ºoarecele contextul operei lui Breban, traduce prin: cam „nebunã”. Ea ei. Condiþia de ºoarece, trebuie înseamnã, cum ºtim, utopie, ascultã acest monolog – prin sã anticipez, devine esenþialã în iraþionalitate. Personajele lui urmare monoloagele nu rãmân cealaltã piesã, Culoarul cu Breban balanseazã între cu totul despãrþite, ele comunicã ºoareci. El repetã, de data asta raþionalitate ºi iraþionalitate. uneori, deºi situaþia nu direct, cã Laurence este „puþin Demonul interior le ispiteºte spre depãºeºte echivocul ori nebunã”, ceea ce înseamnã cea din urmã. Rãdãcina luciditãþii incertitudinea – ºi, în acelaºi mod idealistã, utopicã, irealã, dar, li se opune. Prinsã într-o crizã pe de expresie, îl gãseºte pe afirmã manipulatorul sentimental, care încearcã sã o ascundã, vizitator, de asemenea, „nebun”, „eu te-am fãcut realã”. Jeanne se dezvãluie indirect, fie condiþie pe care ºi-o recunoaºte Laurence admite cã Jeanne, numai ºi prin faptul cã scrierea sieºi, cu explicaþia, destinatã sã pe care ºi ea a iubit-o în aceºti tezei de doctorat despre fixeze un început tatonant de cinci ani, le-a intermediat Unamuno (referinþã reflexivã mai relaþionare, cã e „nebunã” doar apropierea. Dupã un scurt ales a autorului Breban decât a pentru cã-l ascultã. moment de tandreþe, el aminteºte personajelor sale) stagneazã. Avem, aºadar, aici, dialogul de tânãra femeie, o „intelectualã Laurence delireazã vorbind cu deschis, direct, dar ºi dialogul ca de rasã”, având acum un soþ tânãrul estic, invizibil acum întreþesere de monoloage. Cele bogat – stare de care încearcã a pentru Jeanne. Când îi este douã moduri dialogice alterneazã fi în stare acum ºi el –, admirat, arãtat pardesiul bãrbatului, cu secvenþial. În noua replicã pentru cã, admite strãinul din Est, care ea, de altfel, vorbise la monologicã, cel care se numeºte ºi bogaþii pot fi buni. telefon, spune cu furie dezlãn- – doar pe sine – Gyp, într-un elan Laurence, poate dintr-o târzie þuitã – expresie a iubirii-urã pronunþat de apropiere (ºi de pulsiune a feminitãþii, este tentatã nietzscheene – cã acesta este cucerire), constatã cã se ºi ea, ca ºi Jeanne, sã-l chinuie. primejdios, comunist, carierist, potriveºte fizic ºi psihic cu Ca ºi alte personaje feminine din aventurier, cuceritor, mincinos, Laurence. romanele lui Breban, Bãtrâna secãturã, nebun, lichea, hoþ. Urmeazã un dialog direct între Doamnã se crede imitaþia unei Tot prin Jeanne capãtã personaje. Gazda îl demascã cu rude dintr-o generaþie anterioarã. expresie, de data aceasta cochetãrie: „Cuceritorule de În cazul ei este vorba despre o teatralã, tema dedublãrii ori profesie!” Oaspetele acceptat bunicã. Urmaºa se identificã cu condiþia tipologicã a omului este în piesã, desigur, în rolul lui predecesoarea ºi dincolo de scindat, bun ºi rãu, diurn ºi Don Juan, tipologie de asemenea viaþã (complicatã, dupã nocturn, raþional ºi iraþional etc.: recurentã în romane. Vizitatorul constatarea preluatã din Cehov), „Laurence, fiecare dintre noi, se demascã el însuºi. κi pânã la starea de cadavru. dincolo de faþa decentã pe care recunoaºte minciunile: nu e Existã la unele dintre personajele o aratã lumii, mai are o alta cãsãtorit, nu are un copil, nu lui Breban conºtiinþa unui destin ascunsã, fiziologicã, murdarã. El locuieºte la Grenoble, dar e dictat de sânge, diferit, desigur, era fiziologia sentimentelor mele.” chirurg. Ceea ce nu înseamnã cã aici, de concepþia ereditãþii Am reprodus ºi propoziþia din pãrãseºte jocul, farsa. naturaliste. urmã, pentru cã ea aminteºte, nu „Totdeauna spun adevãrul”, þine Actul întâi al piesei se încheie numai de „trupul sufletesc” al el sã se acrediteze. Declarã cã cu un monolog – finalizat în Hortesiei Papadat-Bengescu, a iubit-o cinci ani pe fosta registru poematic – al dar ºi, într-un mod uimitor, de N. chiriaºã a bãtrânei, a venit la ea amfitrioanei, fericitã cã va avea Stãnescu. Fiziologia senti- – ºi implicit la gazda acesteia – în oaspete, în sfârºit, stãpânul mentelor este un titlu antologic, de multe ori, poate proba cu faptul cãutat. definitoriu, al poetului. Sã spun în 80 cã pe o placã de furnir din casã În actul al doilea, chiar mai treacãt cã ar fi oportunã, poate chiar obligatorie, lectura care sã care s-a înºelat Jeanne (ºi a te sfârºit, ca „un fel de pandant al facã textele lui Breban ºi înºela devine cu mult mai grav Buneivestiri” (cf. id.), romanul pe Stãnescu, aºa cum ele chiar decât a înºela) este, constatã care izbutise sã-l publice trei ani sunt, în mãsurã considerabilã, uºor chiar Bãtrâna Doamnã mai devreme. comunicante. (Nici Elegiile solitarã, bãrbatul „plat”. Plat, o Unele personaje sunt numite parisiene nu sunt fãrã relaþie cu confirmã Jeanne, ca „moartea”. la modul expresionist, generic, 11 elegii. Relaþiile sunt, propriu- Fosta chiriaºã prietenã se categorial: Sanepidul, Comerþul, zis, mult mai ample.) defineºte pe sine, nu ca om ori Generalul, Poliþistul, Femeia Bãtrâna Doamnã îl cheamã superior, lucid, raþional, grasã. Personaje imprevizibile pe vizitator, pe ademenitorul de „intelectual de rasã”, cum îi trãiesc într-o lume ce pare conºtiinþe, primit de Jeanne cu pãruse – am constatat – bizarului previzibilã în totul. aceeaºi urã-iubire (Hass-Liebe – cuceritor Vrac, ci ca „un animal Piesa este politicã ºi are un Fr. Nietzsche), ceea ce este mai inferior”, fugar, asemenea – pretext sentimental. Ea confruntã complicat – ºi mai vital – decât o insistã ea sã precizeze – lui puterea gândirii acþionale ºi comunã gelozie: „Sunteþi din însuºi. Acesta are mai puþin curaj puterea simþirii pasionale. Se acelaºi aluat.” sau – nietzscheian vorbind, cum adaugã ºi o problematicã Jocul donjuanesc – înºelãtor obiºnuieºte autorul român – artisticã, literarã, prin locul – este asumat ºi de Laurence, caracter sã recunoascã acþiunii, „O casã de creaþie pe care o minte pe tânãrã cã evidenþa. malul mãrii.”, ºi prin profesia de bãrbatul vine aici de multã vreme. Unele personajele feminine, scriitoare a unui personaj. Mediul Jeanne o avertizeazã zadarnic ca Jeanne, sunt – sau ajung, creatorilor, în general, al cã e prefãcut, „actor”, adicã, pânã la urmã – sincere, patetice, scriitorilor, în special, apare trebuie sã înþelegem, farsor. libere, inapte, în definitiv, sã (se) frecvent, de la o vreme, în Îndrãgostitã atât de rapid, înºele. Personajele masculine romanele lui Breban. Piesa amfitrioana se lasã ºi ea purtatã menþin farsa, desigur cu aceasta pare mai curând o de iubirea-urã, confundã, adicã, complicitatea altor personaje variantã a unei pãrþi dintre aceste ura cu iubirea. Ea introduce ºi o feminine. Din perspectiva farsei, ultime romane, mai ales prin altã idee-obsesie la Breban – curajul trece drept fricã. În finalul reluarea unor teme ºi personaje. memorialistul ºi ficþionarul, care piesei, când Jeanne pleacã Îndeosebi generalul de Securitate nici nu se deosebesc atât de singurã, înfrântã, dar eliberatã, îl anunþã izbitor pe Valentin din mult, precum în cazul altor Laurence afirmã credinþa cã ea Amfitrion, exercitând, la propriu scriitori –, o idee-obsesie evident se va elibera de fricã, „Va fi însãºi ºi la figurat, ca cetãþean ºi paradoxalã: „adevãraþii proºti viaþa.” Care viaþã? Aceea personaj, aceeaºi funcþie. sunt rari”. definitã, prin avertisment, de Sã urmãrim întâi pretextul Cuceritorul ajunge cucerit cu Cehov, citat în piesã – care sentimental. Coca, o tânãrã mare furie afectivã. Jeanne îl poate fi privitã ca o parafrazã studentã, care lucreazã în casa cheamã pe Gyp cu ea „Pentru dramaticã, dupã cum alte opere de creaþie (obsesia creaþiei ia ºi totdeauna.”, iar amfitrioana o pot fi înþelese, intertextualist, ca aceastã formã) ca sezonierã, îºi acuzã cã-l înãbuºã cu iubirea-urã parafraze romaneºti. Viaþa cu aratã, prin faþa plânsã, suferinþa. ideologizatã: „Tu vrei sã-i impui care se identificã Bãtrâna Ea este atrasã într-un dialog de fericirea cu orice preþ. Bine, dar Doamnã singuraticã este aceea iscoditoarea Marieta, scriitoare nu-þi dai seama cã el tocmai de „mai complicatã” – ascunsã, din generaþia celor care au asta a fugit de-acolo, din Est, din abisalã – decât pare. Ultimul sprijinit începutul comunismului comunism?” cuvânt în piesã îl are tot ea: „Aici (generaþiile, într-o istorie totalitarã, Tânãra doamnã nefericitã îºi sunt eu ºi dincolo realitatea. El e sunt mai pregnante prin politicã dezvãluie acum iubirea pentru realitatea care rãsfoieºte o decât prin creativitate artisticã). omul din Est ºi aversiunea pentru carte.” El este realitatea, ea este Studenta Coca – nume ales Paul, numit „ticãlos”. Trebuie sã cartea. El e brutal de real, ea pentru banalitatea ºi ridicolul sãu înþelegem cã ce i se reproºeazã este irealã, abisalã, livrescã. – se simte vinovatã pentru cã, acestuia este raþionalitatea Final criptic, dar nu indescifrabil: iubind deja un student ca ºi ea uscatã, absenþa „nebuniei” perspectiva este aceea a (pe medicinistul Virgil Duca), se utopice sau iluzorii. Personajele realitãþii de dincolo de realitate, vede sfâºiatã între iubire ºi predilecte ale lui Breban, mobilizatã ºi chiar manipulatã datorie, intimitate ºi societate (ºi stãpânite de un demon al livresc ºi estetic, ca la Oscar ce societate! una care dicteazã transformãrii, tind spre existenþe Wilde ºi personajul acestuia, în totul, inclusiv intimitãþii…), nu în lumi posibile, care pentru ele Dorian Gray. mai poate rãspunde iubirii – a sunt cu totul ºi necesare. Culoarul cu ºoareci, piesã în cãrei sinceritate nu o contestã – Acestea sunt personajele trei acte, dedicatã „Gazdei declaratã de „Tovarãºul director” patetice. Ridicole – ºi nu mele, dramaturgei MARITZA al casei de creaþie. Drama dramatice, ca la scriitorii FÖLDES”, datatã: Paris, 4 sincerã a tinerei angajate este intelectualiºti – sunt cele închise decembrie 1980, a fost conce- sau pare pur psihologicã, în luciditate. Or, Paul, soþul cu putã, printr-o idee dezvãluitã la sentimentalã. Ea avea inima 81 dãruitã. Reacþia ºi motivaþia sunt ºi un roman, Pândã ºi seducþie, altceva decât sã treacã, de la simple ºi limpezi: plânge pentru 1976, 1991) începuturile. delaþiunea publicã vorbitã ºi cã: „nu pot sã-l iubesc”. Coca – Justiþiarismul moral al Marietei plãtitã, la aceea scrisã. având candoarea tinereþii ºi - nuvelist, dramaturg, eseist – ªantajul ºi nu cinismul leagã condiþia omului nou, produs în acuzã directorul care „pãteazã indivizii în lumea astfel eprubetele ideologico-genetice întreaga noastrã societate, ideile colectivizatã. Cinismul este ale sistemului totalitar – nu noastre”. Generalul amoral criticismul consecvent, lipsit de problematizeazã politic sau moral declarã cã e târziu acum pentru teren într-o lume a conflictelor aceastã societate zoologicã pe dreptate, au greºit cu toþii relativiste, ca aceea a deplin repulsivã, în care câte un aducând „bolºevismul într-o þarã comunismului. Valoarea creºte ºobolan dicteazã peste culoarul de dreapta”, importantã rãmâne prin tratament cinic. Bârsan cu ºoareci. numai menþinerea puterii, nu ºi ce (vârstã neprecizatã, cu rol Termenul ºobolan este adus în se susþine oficial. auctorial sau actanþial, de dialog de scriitoarea Marieta. Ea îl calificã drept un cinic asemenea, în romanele lui Pentru ea, directorul e un evident, constatând eºecul puterii Breban) spune cã talentul trebuie „ºobolan” „care ne spioneazã pe pe care o instrumenteazã. Cu un duºmãnit mereu ca sã reziste. toþi”. Lumea suspiciunii nu epitet zoologic pe care i-l Dar cinismul azi e rar. Cinicul e reprezintã idealul ei, ca ºi al altora, adreseazã, el afirmã reuºita duºmanul de neîmpãcat care nu de lume comunizatã, fraternã, acþiunii la nivelul cel mai profund, depune niciodatã armele: el liberã, egalitaristã. Ea cautã al schimbãrii mentalitãþii, calomniazã, izoleazã, înne- pedepsirea abuzului tocmai la fundamentalã, spre deosebire de buneºte ºi în acest mod ajutã sursa sa esenþialã. Va vorbi cu sistemul instituþional adus la valoarea sã ajungã ceea ce deja Jim, generalul de Securitate, fost neant (ceea ce nu e real, era. Exemplul de cinic pe care îl ºi el poet în tinereþe, având un începând cu Securitatea pe care dã, acela al unui Aslan (cu vârstã nume probabil nereal, sugerând o serveºte). Cinismul nu tot neprecizatã), recunoscând cã prin el însuºi impostura ideologicã ocoleºte nici el justiþiarismul a ars de viu un iepure, aduce ºi pragmaticã, de, va sã zicã, moral, unde se iniþiazã conflictul, cinismul la limitã extremã, a american sau cosmopolit. Marieta totuºi unul mentalitar, întrucât nici crimei (temã preluatã de Breban sperã ca acesta sã-l dea afarã pe comunismul n-a dat o lume de la Dostoievski) ºi a provocãrii directorul cu moravuri de patron, absolut omogenã, ceea ce ar fi confuziei dintre adevãr ºi incompatibile cu „socialismul” însemnat o lume moartã. neadevãr, în miezul ambiguitãþii. totalitar. Cazul tinerei va dovedi Pãrtinind politicienii agãþaþi de Tot Aslan plãnuieºte sã astfel „forþa umanismului” aºa-zis putere, generalul acuzã pentru compromitã – cinicul este adeptul socialist, în care scriitoarea crede eºecul lumii totalitar-comuniste exclusiv al compromiterii, cu religiozitate. Coca va deveni artiºtii ºi proletariatul care nu sunt exclude pe deplin compromisul – „adevãrul nostru” ºi societatea se la înãlþimea „comandamentelor” talentul cuiva, angajându-se „Sã va legitima moral. Marieta este propagandistice. Politicienii plãtesc pe un prost sã îl laude în purtãtoarea unui mesaj simili- persistã în ipocrizie – ei nici nu scris.” Efectul este unul biblic proiectat în rolul tinerei urãsc burghezia pe cât susþin – paradoxal, de întãrire ºi nu de candide: „bucurã-te! Ai sã vezi, ºi impostura încãpãþânatã („la slãbire a calitãþii. eºti plinã de dar…” Trimiterea puterea purã nu renunþãm”). Cinismul, definit ºi exem- intertextualã la personaje ºi Marieta acuzã: „Mizerie, plificat de Bârsan la începutul momente esenþiale din romanul ºomaj mascat, totalitarism”, piesei, este reluat la sfârºitul Bunavestire este evidentã. „ataºamentul de grup, de partid, acesteia de studenta Coca. Dialogul dintre Marieta ºi aservirea oarbã”. Generalul nu le Tânãra brusc maturizatã îl aduce generalul Jim (extins în romane neagã, întrevãzând cã „Va fi în expresia unei parafraze la Fr. prin dialogul dintre generalul poate o altã revoluþie, nu a Nietzsche: „Ce nu poate terfeli Valentin ºi nepotul sãu, angajat noastrã…” sau ucide, preamãreºte!” de asemenea în Securitate, Dialogul se încheie ca în Rolul farsorului este deþinut în Mircea Larghilescu, ori prin poziþii comedia politicã a lui I. L. piesa aceasta de directorul Nicu marcând diferenþele dintre prima Caragiale, cu elementele unui Ecsin. Supãrat cã a fost de- ºi cea de-a doua garniturã din context dur: „înjurã-mã, dar nunþat, Ecsin însceneazã o farsã parcursul epocii comuniste) ajutã-mã”, îi cere scriitoarea, iar ca sã arate cã el ºi nu studentul contrapune douã perspective generalul de Securitate îºi Virgil Duca o iubeºte pe tânãra asupra utopiei totalitare urmeazã funcþia sau rolul, Coca. comuniste, a valorilor ei condiþionând totul cu Coca rupe cu candoare ºi predicate. Poziþiile ºi argu- consimþãmântul ei de a deveni joacã rolul cetãþenesc de mentele – recurente nu doar în delatoare. La refuzul scriitoarei, acuzator al unor personaje sosite romane, dar ºi în volumele el îi aminteºte cã întreaga la ea în control. Acestea sunt confesive ale scriitorului – îºi au societate este, pentru agenþii numite de dramaturg în mod aici, adicã într-o piesã de sertar edificãrii ei, în esenþã, una de generic – simbolic, simili- 82 (în sertar autorul va mai pãstra denunþãtori ºi cã n-ar face expresionist – Sanepidul, Pe 11 iunie a avut loc la activitãþii sale de promovare a Institutul Român de Culturã ºi relaþiilor culturale româno- Cercetare Umanisticã de la italiene. în drum spre casã, Veneþia (oraºul cel mai italienistul român nu putea sã suprarealist cu putinþã din rateze o invitaþie a romancierului Europa) lansarea unei masive Marco Salvador în Friuli antologii bilingve Gellu Naum Venezia Giulia, o ocazie unicã “LA QUINTA ESSENZA. A de a vizita printre altele, Centrul CINCEA ESENÞÔ apãrute de studii pasoliniene de la recent în Italia, la Editing Casarsa ºi de a vedea caietele Edizioni, Treviso. Volumul manuscrise ale jurnalul sãu de cuprinde o amplã cronologie a tinereþe, încã inedit. La plecarea operei marelui scriitor în þarã de pe aeroportul Treviso, suprarealist, precum ºi un eseu Geo Vasile a avut plãcerea sã intoductiv, ambele aparþinînd se întreþinã amiabil cu scriitorul italienistului ºi criticului Geo Paolo Ruffilli (directorul co- Vasile. Au luat cuvântul lecþiei în care a apãrut anto- directoarea Institutului, Monica logia marelui poet suprarealist) Gellu Joiþa, prof. Silvana Tamiozzo de prieten al literaturii ºi artelor la Universitatea Ca’ Foscari ºi române, prezent în bibliotecile Naum criticul Nicola Cecconi. Cu ºi librãriile noastre cu mai multe aceasta ocazie, a doua zijlui volume de poezie ºi prozã. Geo Vasile i s-a decernat la Cunoscutul autor italian a þinut lansat sediul Primãriei de cãtre sã-i dãruiascã traducãtorului asesoarea pentru producþie sãu în limba românã versiunea la culturalã ºi relaþii internaþionale, italo-spaniolã a volumului ex-deputata Luana Zanella, “Diario di Normandia” (premiul medalia oraºului Veneþia în Montale), apãrutã recent în Venetia, semn de recunoaºtere a Mexic.

Comerþul. Studenta angajatã ca acesta ºi Gigel, nume banal- conºtiinþei acestor personaje. sezonierã le spune în mod direct ridicol ca ºi al ei), Poliþistul ocupã Poliþistul trece printr-o fazã de „tiranii mãrunþi”, cu principii cu dialogul lor actul al treilea, uimitoare umanizare: „am comuniste. Li se adaugã al dezvãluind procesul de (au- început sã visez noaptea, lucru treilea, Poliþistul, cãruia Coca îi to)transformare ºi „înnoire” a care nu mi s-a mai întâmplat din spune virulent (metamorfoza omului societãþii totalitare de copilãrie”. Iar Ecsin, purtãtorul moralã a tinerei face din ea un extremã stângã. mesajului final, ajunge un personaj construit dupã principiul Dezumanizat în totul, Comerþul personaj lucid ºi chiar profetic rupturii tipologice, teoretizat ºi îºi recunoaºte deplina mutilare pânã la delir: „Ah, ah, ce frig e în exersat insistent de Breban), afectivã: „nu iubesc pe nimeni. istoria asta, ce culoare, ºoareci, ceea ce recunoscuse ºi Ciudat!” E mândru de nãravul statui…”, „Am fost, voi spune, în generalul de Securitate în definitoriu ºi cu performanþa sa de serviciu comandat; nu-mi pare discuþia cu Marieta: delator: „aveam o furie de a turna”, rãu, deºi nu port nici o „Urând burghezia (…) visãm „Succesul meu cel mai mare a rãspundere. (…) Grav nu e dacã palate, tronuri, parcuri uriaºe, cai fost când l-am turnat pe decan, asculþi ordinul, grav e dacã rãmâi cu frâul în spume, lachei, lachei, un bãtrân profesor onorabil care brusc fãrã superiori.” lachei. De fapt, visãm o armatã a fost imediat dat afarã.” Farsa politicã adusã din roman de servitori fericiþi, de servitori cu Supravieþuitor al comunismu- pe scenã îi reuºeºte ºi aici ochii în lacrimi, cu zâmbetul sfios lui internaþionalist, el a trebuit autorului. Acesta este ºi succesul pe buze. Astfel, noi, învingând sã renunþe la duritatea cinicã sãu esenþial: o transvazare burghezia, vom rãzbuna pe în epoca naþional-comunistã, structuralã de ordin intern, o prinþi.” constatând nemulþumit cum mutaþie de genuri literare, Ideea – polemizând cu aceea comuniºtii au fost învinºi în a produsã în pauza dintre romanele marxist-leninistã a luptei de clasã doua parte a regimului, re- sale care depãºesc condiþia – reapare în multe alte rânduri în trãgându-ºi mâna de fier ºi speciei ºi acced la aceea cãrþile lui N. Breban. purtându-se cinstit cu inte- supragenericã sau transgenericã: Exponenþi ai lumii omului lectualii, artiºtii ºi academici- sunt nu doar epice, poetice ºi recent distrus, numiþi facil, enii. dramatice; dincolo de ficþionalitate, categorial-simbolic, Comerþul, Se produc ºi alte me- devin literaturã deplinã, în toate Sanepidul (Coca îl numeºte pe tamorfoze sau rupturi ale sensurile. 83 Cum gândeste, romanul Florin Mihãilescu În multitudinea de exegeze fi, pentru un cititor iniþiat în teoriile destin între romanele elenistice, critice ºi istorice consacrate de specialitate, cã lucrarea lui T. cavalereºti ºi pastorale, dupã romanului, cartea compatriotului Pavel nu expune, deºi le implicã, cum lumea e consideratã din nostru, stabilit în S.U.A., Toma progresele realismului în arta afarã, din interior sau în conflict Pavel, Gîndirea romanului, romanului, cum a fãcut-o cu cu ea (p.89), varietatea dialogului apãrutã nu demult ºi în limba strãlucire Erich Auerbach, ci mai polemic al romancierilor cu tra- românã (Ed. Humanitas, 2008, cu seamã persistenþa ºi trans- diþiile idealismului premodern la traducere de Mihaela Mancaº), figurãrile idealismului, în con- sfîrºitul secolului XVIII (p.216), ocupã un loc mai special, dacã fruntarea lui inevitabilã ºi per- ori valorificarea a “trei aspecte nu neapãrat prin originalitatea manentã cu vocaþia ºi irepresibila ale relaþiei dintre individ ºi lume: obiectului de studiu, în orice caz necesitate a observaþiei sociale înrãdãcinarea, comunitatea ºi prin amplitudinea ºi miza ºi psihologice, întreaga istorie a iubirea imposibilã” (p.223) în demonstraþiei, pe care ne-o romanului universal devenind romanul secolului XIX, care tinde propune ambiþiosul sãu examen. astfel imaginea în desfãºurare de altfel la înfãptuirea unei Lucrãri privind perspectiva dramaticã, sau mai curînd sinteze între forþele ºi formele romanelor asupra lumii s-au scris dialecticã, în sens hegelian, a aflate pînã atunci în conflict, id est în numãr considerabil, dar opoziþiei dintre idealism ºi între idealismul premodern ºi cel anvergura lor este cu mult antiidealism. “Voi încerca – scrie modern, acesta din urmã con- depãºitã de cercetarea lui T. T. Pavel – (...) sã scot în evidenþã tinuîndu-l dar ºi echilibrîndu-l Pavel, iar felul în care el caracterul tradiþional al trecutului pe cel anterior, dupã ce mai organizeazã ºi înfãþiºeazã romanului ºi sã subliniez, în înainte îl interiorizase, pentru a evoluþia ºi tipologia romanului interiorul valurilor succesive descoperi ºi revela astfel universal se dovedeºte bine care-i puncteazã dezvoltarea, complexitatea ºi profunzimea marcat de importante note persistenþa trecutului” (p.27). relaþiilor dintre individ ºi mediul personale ºi inovatoare. În atingerea acestui scop, sãu social, istoric ºi etnografic. Cîteva chestiuni preliminare Gîndirea romanului pune în Însã diferenþierile ºi nuanþãrile trezesc un interes major prin miºcare ºi exploateazã în rãmîn, în toate împrejurãrile, mai caracterul lor general ºi esenþial. argumentaþie o imensã pano- mult sau mai puþin ireductibile. Autorul atrage atenþia de la bun ramã de naraþiuni, rezumîndu-le Important ni se pare mai început cã apogeul romanului a uneori poate chiar prea presus de orice faptul cã aproape coincis cu triumful realismului în amãnunþit, ca într-un dicþionar, ºi toate clasificãrile ºi disocierile pe secolul XIX, dupã care intervine speculîndu-le în albia unei care le practicã T. Pavel, conform metamorfoza în sensul mo- categorii sau a alteia, prin care cu strategia lui exegeticã, au în dernitãþii, îndepãrtînd acest gen se încearcã nu numai promo- vedere mutaþiile sau mãcar me- popular de marele public, prin varea tezei fundamentale, dar ºi tamorfozele lente survenite pe multiplele dificultãþi pe care le-a clasificarea tipurilor narative, scarã istoricã, autorul nostru ridicat în calea lecturii ºi a pentru a pune cît mai multã ordi- neagreînd o tipologie generalã ºi înþelegerii sensului narativ. Atît ne în oceanul unei ameþitoare sincronicã. De altminteri, el de strîns e legat romanul de diversitãþi. Preocuparea taxi- însuºi declarã la un moment dat: lumea realã pe care ºi-o ia ca nomicã a lui T. Pavel este pre- “Diviziunea muncii ºi a inven- materie ºi sursã de inspiraþie, tutindeni prezentã, de la ceea ce tivitãþii artistice submineazã încît T. Pavel are perfectã el calificã drept idealismul încercãrile criticilor de a dreptate sã-l califice prin premodern al romanului elenistic, subordona unei singure tendinþe sugestiva formulã de “artã a dominat de figurile sihastrului, istoria romanului, ca sã nu mai verosimilului” (p.15). Cu toate poporului ales ºi cuplului pre- vorbim de cea a întregii literaturi”. acestea, urmãrind experienþa destinat, din afara lumii, pînã la Tot el recunoaºte însã cã “aceste romanului din antichitate ºi pînã romanul modernist al secolului tendinþe abundã, într-atît e de în prezent, autorul constatã cã XX, datorat unor scriitori care par irezistibil impulsul totalizator, într- începuturile genului ºi chiar a se împãrþi în patru grupuri mai atît de exaltantã plãcerea de a continuitatea lui stau sub semnul mari ºi anume moraliºtii, adepþii supune totul unui singur concept” unei metode pe care o numeºte analizei sociale, neoromanticii ºi (p.423). T. Pavel se delimiteazã “ideograficã” (p.112) ºi care “moºtenitorii tradiþiei comice ºi în acest punct de prestigiosul constã în prezenþa unui idealism sceptice” (p.412). Între aceste Mimesis al lui Auerbach ºi al lumii evocate, sub acþiunea extreme ale cronologiei, o persistã în convingerea cã “sã unor norme morale explicite sau mulþime de alte distincþii ar trebui generezi multitudinea pornind de 84 subiacente, încît surpriza poate desigur menþionate: diferenþa de la un nucleu conceptual este o artã cu totul îndoielnicã” (p.426). consideraþiile legate de “gîndirea” romanului este pe deasupra ºi Nu încape dubiu cã din aceastã unei creaþii estetice rezultã fie ºi deosebit de incitantã, invitînd la o cauzã, deºi nu ocoleºte integral tacit din aceeaºi sursã, singura discuþie cu mult mai aplicatã ºi mai tentaþia clasificatoare ºi corectã, decisivã ar trebui sã fie amãnunþitã decît am putut purta avanseazã o concepþie de fond examinarea tehnicii prin care în cadrul restrîns al acestui articol. a evoluþiei romanului, criticul configurarea universului imaginar Cercetarea lui Toma Pavel este româno-american preferã sã genereazã efectul estetic. Oricît mai presus de toate remarcabilã respecte istoria în cea mai mare de critic s-a arãtat T. Pavel faþã prin acurateþea ei ºtiinþificã ºi prin parte a detaliilor sale, de unde de structuralism, într-o carte mai rara bogãþie a documentaþiei insistenþa pe teme ºi pe subiecte veche, Mirajul lingvistic, ºi oricît istorice ºi literare. Regretabil narative, care împrumutã cãrþii, mãrturiseºte acum cã “spiritul pentru noi rãmîne doar faptul cã, destul de frecvent, un aer de cãrþii mele se îndepãrteazã hotãrît în afara unei simple menþiuni repertoriu quasi-bibliografic. Cum de formalism” (p.432), nu ne-am fi incidentale a lui Max Blecher nu împãrtãºim aceastã reticenþã aºteptat ca el sã mai întrebuinþeze (p.406), într-o carte de peste patru faþã de integrãrile conceptuale, conceptul compromis de conþinut, sute de pagini, doldora de nume vom aminti tocmai cã ele preluîndu-l de la Lukács, în care de opere ºi de autori, nu întîlnim contribuie nu numai la o mai mare se gãsesc lucruri mai preþioase ºi nici cea mai micã prezenþã a unui, limpezime a demersului, dar mai mai pertinente, ºi, deºi satisfãcuþi fie el ºi singur, scriitor român. ales la un foarte necesar ºi de consideraþia acordatã pe drept Orice comentariu în aceastã binevenit spor al cunoaºterii cuvînt esteticianului maghiar, nu privinþã ni se pare absolut de esenþiale. Se înþelege de la sine am fi crezut totuºi posibilã prisos. Motivul îl va înþelege cu cã nimeni nu contestã vivacita- ignorarea (intenþionatã?) a unui siguranþã oricine, mai cu seamã tea individualitãþilor concrete, autor american de talia lui W. fiind vorba de un autor atît de respectiv a romanelor socotite în Booth. stimat ºi de apreciat ca Toma obiectualitatea lor artisticã, dar Ca orice carte serioasã, va- Pavel, sau mai exact, ne cerem nici invers, nimeni nu ar trebui sã lidã ºi substanþialã, Gîndirea scuze, Thomas Pavel. desconsidere relevanþa situãrilor categoriale. Altceva ni se pare însã ºi mai important decît prevalenþa criteriului istoric. T. Pavel inventariazã ºi analizeazã temele ºi semnificaþia trata- mentului la care ele sînt supuse de romancieri, trãgînd de aici concluzii cu privire la “gîndirea” romanului. Este, fireºte, o pro- cedurã care aruncã lumini cu totul edificatoare asupra concepþiei pe care umanitatea noastrã ºi-a fãcut-o cu timpul despre ea însãºi. Antropologic vorbind, ea este ºi legitimã, ºi pe deplin profitabilã sub raport cultural. Mai puþin însã ºi sub unul estetic. Cãci romanul nu gîndeºte nici prin vocea autorului sãu, nici prin aceea a personajelor lui, ci cu adevãrat numai prin forma sub care îºi configureazã universul imaginar, sau cum scrie T. Pavel însuºi, “interesul fiecãrei opere vine din faptul cã ea propune, conform epocii, subgenului ºi uneori geniului autorului, o ipotezã substanþialã despre natura ºi organizarea universului uman” (p.43). Semnificaþia proprie a unui roman, ca de altminteri a oricãrei opere de artã, se desprinde din viziunea sa asupra existenþei ºi, chiar dacã toate 85 OGLINDA RETROVIZOARE bine, sã fie una de bun simþ – cã nici alegerea temelor, nici înþelegerea a ceea ce se numeºte „artã poeticã” nu Din transformã un om de rând în scriitor. Identificând izvoarele activitãþii artistice în jocurile Dealul copilãriei, Freud nu ezitã sã spunã cã acestea nu sunt, totuºi, decât o premisã a aºa-numitei Feleacului activitãþi fantasmatice, care ar fi Vasile Igna esenþa actului de creaþie. De aici, însã, pânã la obþinerea acelei Am avut norocul sã se pare cã cu cât orizontul e mai „plãceri preliminare”, de care cãlãtoresc destul pentru a-mi îngust, cu atât privirea pãtrunde vorbeºte tot el, este o cale lungã, putea da seama cã în orice loc mai în adâncime ºi distinge mai pe care eu, cu siguranþã, nu voi te-ai gãsi lumea se vede la fel. clar. ªi chiar atunci, când reuºi sã o strãbat. ªi asta nu La fel se vede lumea de la Paris, majoritatea spune cã lucrurile nu numai deoarece, copil fiind, nu de la Londra, de la Moscova, de stau chiar aºa, ea, privirea din cred cã m-am jucat vreodatã cu la Helsinki, de la Roma, de la Dealul Feleacului, se încã- adevãrat, ci ºi pentru cã îmi Tokyo sau de la Berna. ªi, cu pãþâneazã sã creadã cã are lipseºte acea calitate specialã siguranþã, ºi de la Washington dreptate. Dreptatea fiind, cum se care face sã reînvie ºi sã scoatã sau Bruxelles. Aceleaºi dileme, ºtie, un lucru împãrþit inegal încã la suprafaþã ºi sã investeascã cu aceleaºi întrebãri, aceleaºi de la Facerea lumii. semnificaþie numeroasele aºa- certitudini: încãlzirea planetei, Avantajul, enorm, al privirii din numite amintiri de acoperire. schimbãri climaterice, terorism, acest loc e nu doar perspectiva, Rezistenþa pe care starea mea înarmare, sãrãcie, violenþã, ci ºi sfetnicii. De pildã, ieri am stat sufleteascã o opune relevãrii scumpirea alimentelor, lipsa apei, de vorbã, rând pe rând, cu un importanþei pe care amintirile din televiziune, reviste, filme, cãrþi, arici, cu o coþofanã, cu un guºter copilãrie par a le a fi avut pentru premii. Crizã. Cãci existã, în ºi cu o mierlã. Astãzi a plouat ºi evoluþia mea ulterioarã este de ciuda aparenþelor, un ax invizibil, n-au venit la întâlnire decât doi neînþeles. Nu gãsesc nici o ca urma unui glonþ de argint, ce piþigoi zgribuliþi ºi un pui de explicaþie plauzibilã pentru trece, inexorabil, exact prin rândunicã. ªi, desigur, fiecare are echilibrul fragil ce se stabileºte aceleaºi puncte din privirea ºi de spus câte ceva. Când nu are între ceea ce am trãit atunci ºi mintea omului de rând, a are o pãrere bine conturatã, te ceea ce simt acum. Camera politicianului, a artistului ºi a ajutã cu câte o nuanþã, cu câte obscurã a memoriei nu este savantului de pe toate con- un accent, cu câte o vorbã de suficient de întunecatã pentru a tinentele ºi din toate locurile. El duh. Cãci mie mi se pare cã trezi la viaþã acizii revelatori ai face legãtura între mecanismele nimeni nu are mai mult curaj unor imagini ce mi se par pierdute mirifice ale ochiului ºi cele, decât pãsãrile ºi micile animale pentru totdeauna. Pânza ce le cvasiimpenetrabile, ale creierului ale preajmei ºi, drept urmare, acoperã are consistenþa unor stabilind un straniu raport de nimeni nu spune adevãrul mai plãci de plumb, iar razele de egalitate (vag compensatoriu) fãrã de ocol decât aceste în- luminã ce se insinueazã prin între înfãþiºarea imaginii delung ignorate necuvântãtoare. minusculele fante ale straturilor reflectate ºi evaluarea ei de cãtre Cu condiþia sã le înþelegi vorbe- lor succesive sunt mai puternice judecatã. Aºa se face cã toþi vãd le. Ceea ce, mãrturisesc, cã eu, decât eforturile dureroase ale ºi simt la fel ºi, în mod logic, toþi cu o destul de îndelungatã imaginaþiei ori decât ambiþia ei de trag aceleaºi concluzii. experienþã în ale cititului în stele a-ºi radicaliza semnificaþiile. Nu Doar din Dealul Feleacului ºi în tablele diplomaþiei, reuºesc ne identificãm doar cu noi înºine, lumea se vedea altfel. ªi nici fãrã mare efort. Deocamdatã, mã ci ºi cu numeroasele euri pe care mãcar de aici, din orice loc. La rezum la a spera cã «vãzând memoria noastrã le gãseºte în drept cuvânt, altfel se vede lumea enorm ºi simþind monstruos», ruinele anilor ori le proiecteazã în doar de pe Valea Cãprioarei, cu cum spunea cel ce, acum un viitor. Haosul fiinþei e de neoprit, toate cã, Vale fiind (ºi fiind veac, voia sã se stabileascã iar narcisismul modificã atât aºezatã spre Turda ºi nu spre în «oraºul de sub poalele consistenþa instinctelor cât ºi Cluj!), ai crede cã ea nu Feleacului», condeiul de pe încercarea de a le elibera de favorizeazã privirea de sus, Valea Cãprioarei scrie ceea ce tensiuni. orizontul fiind aici, indubitabil, gândeºte. Chiar dacã gândeºte mult mai îngust ºi mai puþin mai mult decât scrie. limpede. Ceea ce e, de bunã * seamã, o prejudecatã, deoarece, De pildã: ªtim de la Freud – 86 oricât ar vrea logicienii ºi fizicienii, deºi observaþia putea, la fel de ª CRONICA LITERARà înrudirea (îndepãrtatã) a lui Steinhardt cu S. Freud autorul face o întreagã reconstrucþie a epocii în care s-a format autorul (bine scrise sunt întâlnirea dintre Steinhardt ºi Freud, plimbarea cu Anna Steinhardt Freud, toate refac o atmosferã a anilor 20 niciodatã recuperatã). Sunt prezentaþi anii de ºcoalã, prieteniile, studiile universitare ºi toate celelalte provocatorul elemente care fac deliciul oricãrui istoric literar. George Ardeleanu are o viziune eroicã asupra Doru Pop lui Steinhardt, iar acest eroism transpare atât din genealogia familiei Steinhardt, cât ºi din pomelnicul Viaþa lui Nicolae numelor generaþiei de elevi de la Spiru Haret printre GEORGE Steinhardt, opera sa, care s-au numãrat Eliade, Noica, Ciorãnescu, ARDELEANU destinul sãu sunt Paleologu, Pillat, Moisil ºi alþii. La fel de idilice sunt scandaloase ºi ºocante. ºi descrierile participãrii cu asiduitate la ºedinþele NICOLAE Pentru cã Nicolae cenaclului Sburãtorul sau prietenia cu Emanuel STEINHARDT Steinhardt rãmâne, la douã (Manole) Neuman, cu care Steinhardt va scrie în ªI decenii de la trecerea în tinereþe douã cãrþi despre iudaism (Eseu despre PARADOXURILE nefiinþã, una dintre cele mai concepþia catolicã a iudaismului ºi Iluzii ºi realitãþi paradoxale figuri ale iudaice) ºi a cãrui figurã apare recurent în Jurnalul LIBERTÃÞII culturii româneºti. Evreul fericirii, cel care îl va dezvãþa de „opiul” ortodox menþionat de papa Humanitas, 2008 socialismului. Ioan Paul al II-lea printre Cel mai deranjant este, însã, portretul ideologic martirii lui Hristos, cãlu- pe care G. Ardeleanu îl face conservatorismului gãrul care are site pe burghez de tinereþe al scriitorului, care nu descrie internet dedicat personalitãþii ºi operei sale (http:// în niciun fel contradicþiile ºi absenþa numitorului nicolaesteinhardt.wordpress.com/), eseistul care comun între dandy-ul monden ºi frivol (dar… se numãrã printre cei mai vânduþi autori din burghez ºi conservator) din anii ’30, adept al România postdecembristã ºi pentru a cãrui iudaismului tradiþional (dar izolat în sînul comunitãþii moºtenire intelectualã se luptã editurile autohtone sale) ºi liberalul postbelic, convertit la românism cu Biserica Ortodoxã, evreul convertit care a ortodox ºi admirator de pe poziþii creºtine al artei revizuit credinþa „strãmoºeascã” a unui popor de avangardã, susþinãtor al libertãþii personale, dar „creºtin de douã mii de ani”, monahul care face ostilã oricãrei „logici a colectivelor“, sau apologia duºurilor ºi a ºamponului de baie, omul anarhismelor de tot felul. care, deºi nu este preot, þine predici ºi care, deºi Etichetat drept „conservator” (aici noþiunea nu este mirean, face figurã de critic al faptelor lumii. este preluatã de la V. Nemoianu), în sensul unui În acest context, o monografie despre viaþa ºi conservatorism care încearcã sã facã o sintezã opera lui Nicolae Steinhardt este necesarã nu între tradiþie ºi libertate, Steinhardt este pus, numai pentru cã „monahul de la Rohia” a intrat în conceptual vorbind, într-o definiþie aplicabilã pentru cãrþile ºcolare, ci ºi pentru cã figura lui Steinhardt liberalismul de secol XIX, ceea ce este cu totul ar trebui scoasã atât din eroismul ideologizat al deplasat. Ce are de-a face doctrina lui Reagan ºi convertirii ortodoxe, cât ºi din cultul personalitãþii de Gaulle cu gândirea lui Steinhardt? Ce legãturã sale, lipsit de gândire criticã, ºi generat de grupul este între Hayek ºi Steinhardt, mai ales cã volumul de fideli care au exploatat nu doar emoþional, ci ºi lui Hayek apare la ºapte ani dupã articolele tânãrului financiar ºi profesional legãturile cu „monahul de la eseist român în Revista burghezã! Toate acestea Rohia”. din încercarea (ideologizatoare!) de a explica Metodicã ºi bine documentatã, cercetarea de „extremismul de centru” care este caracteristic lui doctorat a lui George Ardeleanu, publicatã sub titlul Steinhardt. Un „extremism” cãruia simpla etichetã Nicolae Steinhardt ºi paradoxurile libertãþii a lui V. Nemoianu, poziþionat între extremismul de (Humanitas, 2009), constituie unul dintre cele mai dreapta existenþialist-individualist ºi liberalismul serioase eforturi în aceastã direcþie. G. Ardeleanu cosmopolit nu explicã anti-feminismul, anti- îºi întemeiazã cartea pe studierea a nenumãrate democraþia ºi anti-modernismul. Chiar dacã documente, atât din arhiva Steinhardt de la Rohia, pluseazã asupra familiei ºi valorilor acesteia, faptul cât ºi pe o serioasã cercetare prin tenebroasele cã pentru Steinhardt democraþia nu este egalã cu documente ale fostei Securitãþi. Structuratã pe trei libertatea este relevant. „Scepticismul” faþã de capitole majore (biografia, relaþia lui Steinhardt cu democraþie este mai mult decât o simplã Securitatea ºi temele literare steinhardtiene) cartea extravaganþã juvenilã, este vorba despre un este construitã pornind de la o abordare clasicã. conservatorism care respinge dreptul la liberã G. Ardeleanu începe prin a prezenta genealogia exprimare, pretinde moralitatea ca mijloc de autorului, contureazã portretul lui Oskar Steinhardt, conducere a societãþii. tatãl monahului, al cãrui curaj ºi moralitate sunt Desigur, „paradoxul ºi absurdul n-au ocolit... proiectate asupra fiului, „Nicu” Steinhardt. Apoi, din nici destinul lui N. Steinhardt”, spune G. Ardeleanu, 87 iar aceastã naturã paradoxalã poate fi regãsitã, într- martie 1960, „metamorfozã identitarã” mult prea adevãr, atât în scrisul lui Steinhardt (adeseori în subitã ºi abruptã pentru a nu fi comentatã ca atare. Jurnalul Fericirii, ºi nu numai creºtinismul este Mai ales cã, deºi eliberarea va veni în august 1964, definit de cãtre monahul de la Rohia ca fiind Steinhardt ajunge la mãnãstirea Rohia abia în 1973, „paradoxal” ºi „scandalos”), cât ºi în biografia la sugestia lui Noica, unde timp de ºapte ani acestuia (evreul liberal devenit cãlugãr ortodox), lucreazã în bibliotecã, ºi numai în 1980 este tuns dar ºi în gândirea sa. Numai cã nu paradoxul în la monahism. Cred cã formula lui Norman Manea, sine este important în destinul lui Steinhardt, ci „devenirea imposibilã”, merita elaboratã mai mult. tragedia, tragedia comunã cu cei mai mulþi Calitãþile lui G. Ardeleanu, însã, depãºesc congeneri, tragedia unei întregi generaþii decimatã aceste defecte. Autorul descrie excelent avatarurile de tãvãlugul comunist. Jurnalului fericirii, punând în miºcare istoria Din pãcate aceastã componentã a existenþei confiscãrilor, ascunderilor, decepþiilor bine lui Steinhardt este insuficient tratatã în studiul lui concepute pentru a pãcãli Securitatea, multiplele G. Ardeleanu, aceastã contextualizare tragicã este rescrieri, toate conturând aventura unei cãrþi ºi rolul cumva pusã în umbrã de discursul „eroizator”. acesteia în destinul unui om, a cãrui viaþã a fost Douãzeci ºi trei de intelectuali sunt „înghiþiþi ºi marcatã definitiv de experienþa carceralã. „La mestecaþi”, dupã cum spune Steinhardt, de cãtre închisoare am aflat… ce-i aia bunãtate, bunã- instituþiile statului comunist, sunt condamnaþi cuviinþã, eroism, demnitate”, spune Steinhardt, într-un proces fantomatic, fac închisoare, îºi pierd memorabil, iar din aceastã experienþã se naºte locurile de muncã ºi sunt obligaþi sã convieþuiascã Jurnalul fericirii, care a devenit mai mult decât o în „colocaþiune”, sunt epuraþi ºi exterminaþi. O carte a convertirii, ea fiind cea mai purã expresie generaþie a proiectelor niciodatã terminate, a literarã a memoriei Gulagului românesc. fragmentului ºi a fracturii, o generaþie sacrificatã la propriu. Iar aceastã imagine lipseºte acestei monografii despre Steinhardt. La fel cum mult prea repede expediatã este Bare relaþia monahului cu Securitatea ºi întreg contextul socio-politic care a permis aceastã urmãrire. Numai necessities din dosarul de Securitate al lui Steinhardt s-ar putea constitui un volum aparte. Fotografii de filaj, documente de urmãrire, turnãtoriile despre „Stoian” Felix Nicolau (cum îi zicea Securitatea) sunt, dupã cum se vede Zice Dan Sociu cã-ºi din Addendele cãrþii, o bazã documentarã fabuloasã. DAN SOCIU mutã „autobiografiile G. Ardeleanu urmãreºte dosarul de penitenciar, fantasmatice” în prozã, prezintã principalele elemente ale dosarului „lotului dar noi, megieºii, ºtim Pillat/Noica” ºi face o foarte interesantã descriere foarte bine cã nu-s a aparatului pus în miºcare pentru supravegherea NEVOI fantasmatice deloc. O fi unui simplu cãlugãr ortodox: sute de ofiþeri de SPECIALE noua lui poezie „post- securitate, peste 70 de informatori din toate mediile, confesivã”, dar asta mã foºti deþinuþi politici, prieteni, scriitori, redactori, preocupã foarte puþin. editori, cãlugãri ºi chiar factori poºtali, toþi Pentru cã Sociu mi se conlucreazã pentru a pãzi Statul de „periculosul Polirom, 2008 pare mai autentic în prozã Steinhardt”. Un om a cãrui corespondenþã este decât în poezie. Adicã în urmãritã cu acribie, pentru care Securitatea prozã este mai el însuºi, „prelucreazã” ierarhia bisericeascã ºi pentru a cãrui deºi capacitatea lui supraveghere sunt cheltuite sume enorme de bani, monumentalã de a pastiºa stiluri e vizibilã încã. iatã o poveste fascinantã. La fel de lipsit de simþ critic este capitolul În Nevoi speciale, avem un prozator care „Dilemele unei convertiri”. Contorsionãrile convertirii reuºeºte sã fie melancolic în propoziþii scurte. Ceea sunt mult mai abrupte decât poate G. Ardeleanu ce este destul de greu. E povestea castelului sã descrie într-un singur capitol ºi fãcând referire Solitude din Germania, castel de scriitori, ºi a la o singurã voce argumentativ-contrarã (cea a lui dizolvãrii relaþiei cu Viviana. Nu povestea importã Alexandru Sever). Steinhardt însuºi era conºtient foarte tare, ci reflecþiile asupra ei. O luciditate tristã de efectul artificial al unei convertiri descrise a ºi plinã de ea, în acelaºi timp. Evenimentele în sine posteriori, dar mai ales de manifestarea cronologicã sunt senzaþionale: droguri, sex în trei, tot felul de a acesteia. G. Ardeleanu cautã elementele experimente artistice, amintiri de spital ºi de anterioare convertirii pentru a demonstra Botoºani. Felul cum sunt relatate, însã, face ca autenticitatea ei, iar aceastã cãutare este ºi ea tensiunea sã fie cât mai laxã. Senzaþionalul se falsificatoare. Faptul cã Steinhardt se emoþioneazã domoleºte. Ceea ce se obþine este o pastã fãrã în faþa Bisericii Negre din Braºov nu poate estompa guguloaie, care se întinde uniform, devenind netedã modul în care s-a produs epifania. Arestat în ºi lucioasã. Cititorul poate deschide cartea unde 88 ianuarie 1960, Steinhardt se boteazã creºtin în vrea el. Senzaþia la lecturã este aceeaºi. Exact inversul metodei lui Dumitru Crudu, care în Mãcel Pe lângã dilemele sentimentale, mai ies la în Georgia e ahtiat de senzaþional ºi de eveniment, rampã ºi groaza de întoarcerea în realitatea în defavoarea omogenitãþii ansamblului. româneascã, violentã ºi murdarã, ºi cura de cosmopolitism. De altfel, am senzaþia cã romanul a Nu ºtiu cum se face, dar am citit volumul cu fost scris în vederea traducerii lejere, fãrã neaoºisme plãcere, chiar dacã doar câte douã pagini pe zi. sau referinþe exacte la un anume spaþiu. Analize ºi Sau poate de aceea. Rândurile curg pe sub ochi, autoanalize dintr-un turn de fildeº ascuns într-o iar sufletul þi se umple de o pace resemnatã, pãdure civilizatã. Câtã deosebire de bântuiþii lui bãtrâneascã. Un fel de reverii ale unui plimbãreþ Chuck Palahniuk, retraºi ºi ei sã scrie, dar într-un singuratic, la fel de masochist ºi de mândru de soi de colonie penitenciarã citadinã. Bântuitul român ruºinea lui precum J. J. Rousseau. ªi Cãrtãrescu, nu traverseazã decât o crizã pasagerã, o crizã la Solitude, a practicat un fel de rimbaldianã miºto, oarecum: de la o femeie la alta, spaima de a dereglare a simþurilor, ceea ce a dus la o infinitã fi nevoit sã schimbe un turn de fildeº perfect etanº ejaculare scripturalã. La Sociu, însã, dereglarea cu unul mai puþin protector faþã de irealitãþile lui. cerebralã se rezolvã în confesiune ºi solipsism: „Poate cã nici creierul meu nu e în regulã. De asta Nevoile speciale sunt, pânã la urmã, destul vorbesc atât de mult”. O existenþã postbeatnicã, de omeneºti. Speciale sunt unele comparaþii sau în care pânã ºi drogurile slabe ameninþã echilibrul constatãri inteligente, neaºteptate: „Se întâlni atunci fizic. Mai rãmân nostalgiile, flirtul pe messenger ºi pe aleile parcului cu un prieten care i-a fãcut cu speranþele ca þintã a unei ironii amare: „aºteaptã ochiul, ºi Dan i-a zâmbit, ca ºi cum ar fi fost doi sã iasã odatã pe piaþã neoorganele, sã-ºi ia ºi el un bãrbaþi mormoni care se felicitau pentru stilul de neopancreas ºi sã poatã bea o sticlã mare de viaþã ales”, „perfecþiunea e singurul lucru care ne votcã”. Asta ar fi una dintre nevoile speciale. poate ieºi bine, în rest, suntem ciuruiþi”, „am nevoie Nestatisfãcutã, ea se rezolvã în scriiturã: „îi murise de un creier nou sau de creierul cuiva în care sã bucuria ºi sentimentul de siguranþã pe care i-l dãdea am încredere”, „simþea nevoia sã-i spunã Vivianei zilnic alcoolul”. În fond, dincolo de posibilele despre plecarea Vivianei, sã se sfãtuiascã apropieri de beatnici sau de Venedikt Erofeev, amândoi”. Þâºnirile astea mã fac sã cred cã arhetipul rãmâne eroul lui Hemingway, cel care nu adevãrata vocaþie a lui Sociu este cea de prozator. mai poate. Diminuarea bãrbãþiei scriitorului Nu prea vãd, pentru moment, despre ce ar mai american declanºa un complex de inferioritate, de putea scrie. Poate despre noi cafteli cu pãlmuþe la unde luptele cu tauri ºi the big game hunting. La vreun târg de carte cu Ianuº. Sã reîncãlzeascã Sociu, neputinþa are ca efect lentoarea elegantã, ciorba cu scriitori, cu episodul botoºãnean ºi cu oboseala distinsã: „toþi suntem pe dinãuntru ciuruiþi”. despãrþirea de pancreas ar însemna sã se Morbidezza este întotdeauna secondatã de autopastiºeze. Finalul de la Nevoi speciale, aºa luciditate. O femeie îi reproºeazã lui Dan cã-ºi þine teribilist ºi parabolic cum e el – liniºtirea oalei în mereu ochii deschiºi, chiar când face dragoste. fierbere prin urinare în ea – mã face sã suspectez Ciudatã lipsã de iluzii secondatã de credinþa fermã viitoare surprize. Mã rog, subiectele alese sunt în poezie ºi artã. Dan Sociu traduce ºi se lasã treaba lui. Eu mã mulþumesc sã remarc stilul fericit, tradus, este interesat de soarta scrierilor lui ºi pe care i-l apreciez în prozã, nu în poezie. trãieºte într-un incubator al artelor. Singurele contacte cu lumea „nepoluatã” de ambiþiile literare provin din amintirile legate de cãsãtoria din Botoºani. ªi totuºi, naratorul radiografiazã locatarii de la castel Liderul de cu un ochi ironic, detaºat, pentru cã numai ironia încurajeazã ceea ce, de fapt, condamnã. Toþi artiºtii la Kremlin sunt discreþi ºi perfecþi. Alte epitete nu li se aplicã.

Când descrie un individ, Dan Sociu aplicã tuºe vagi,

) )) brusc suspendate, vizând o poeticã a impreciziei, a si, unealta)) indefinitului. Aº spune cã e ceva comun cu poetica de blank a lui Vlad Moldovan. ªi, mai departe, o marcã înregistratã a site-ului club literar. Devierea sa agricola ºi imprecizia studiatã, practicate pe un fond muzical Victor Cubleºan Portishead, nu înseamnã deloc cã naratorul ar trãi o stare sufleteascã flower-power: „Putea face terci De fiecare datã cînd scriu despre cãrþile lui pe oricine, pe toþi cei care spuneau cã-l iubesc, pur Radu Þuculescu simt necesitatea unor pasaje cu ºi simplu respingându-i”. Este ceea ce-i reproºeazã rol de preludiu. De parcã mai mereu autorul ar cere iubitoarea Viviana, cea care dupã operaþia de o apropiere indirectã, printr-o prealabilã încercuire pancreas îl scoate din spaima cã nu mai e bãrbat, mai largã, teoreticã, explicativã sau sentimentalã. chiar acolo, în spital, ºi la modul oral. În detaºarea De data aceasta n-am sã mã apuc sã încropesc o lui întristatã, naratorul lui Sociu poate fi mult mai dur jelanie pe binecunoscutul refren al marginalizãrii decât cel al lui Cezar Paul Bãdescu din Luminiþa, scriitorilor din provincie. E o temã la modã, atît de mon amour. reluatã ºi reinterpretatã încît chiar nu vãd ce aº 89 mai putea aduce nou. Am pasionat, Radu Þuculescu scrie pagini RADU ÞUCULESCU folosit-o, la rîndu-mi, cu extraordinare despre erotism, despre farse, despre ocazia precedentului copilãrie, despre mojicia totalã ºi descompusã, roman, excelentul despre prepararea alimentelor ºi despre peisajele Povestirile Mameibãtrîne. cu uºoarã coloraturã fantasticã-goticã. De aici STALIN, CU Pînã la urmã, Radu necesitatea de a compune textele ample din SAPA-NAINTE Þuculescu este un foarte episoade, legate între ele prin punþi logice solid prozator, iar ãsta nu e subînþelese. Versat stilist, prozatorul nu cade în subiect de pîre ºi lamentãri capcana proslãvirii temelor preferate în cuvinte capitalã-provincie. care ar deveni gãunoase, ci se plaseazã Cartea Româneascã, Lamentãrile sînt provocate permanent în postura outsiderului care descoperã 2008 acum de altceva. Cine îl cu o jucatã mirare senzualitatea situaþiei. Acid, cunoasþe pe autor ºtie cã caustic, cîteodatã cu o stilatã mitocãnie de boier, are o inocentã plãcere din prozatorul nu dã înapoi de la nimic, fie de la cuvinte a poza în «cel cãruia i se întîmplã toatecele». Ei argotice tari, scene hard, scene dure sau bine, serioasa Editurã Cartea Româneascã s-a scabroase, condus aproape infailibil de un simþ al hotãrît, s-ar pãrea, sã-i alimenteze cu material povestirii care îl face pe cititor sã-i accepte proaspãt ºi suculent imaginea de ghinionist, tipãrind (aproape) orice. Oricît de tari ar pãrea culorile, volumul cu cele mai multe greºeli de tipar pe care compoziþia rezultatã e întotdeauna echilibratã, chiar am pus ochii în ultimii ani (ultimii vreo zece). În plus, fragilã sau poeticã uneori. Autorul fascineazã prin pentru a completa tabloul, din motive puerile, librarilor aceastã lungã enumerare de scene savuroase s-ar pãrea cã nu le-a prea priit titlul ºi grafica care se succed iniþial aparent aleatoriu, pentru a volumului, plasîndu-l într-o librãrie din Bucureºti la se agita ºi aglutina în final în jurul unui deznodãmînt secþia istorie, iar, în Cluj, la cea de sociologie. surprinzãtor ºi nedumeritor. Stalin, cu sapa-nainte Sincer, privind coperta pe care troneazã o pozã este înainte de toate un roman cu sufluri scurte ºi în care trei domni în costum se îmbie cu turnatul repezi, aproape decupat în povestiri ºi nuvele. dintr-o sticlã în timp ce trag din þigãri sub privirea Trãieºte prin culori ºi episoade pitoreºti mai mult inocentã a unui puºti, mã întreb cam ce studiu decît prin tãria funiilor care leagã ansamblul într-un sociologic ar putea ilustra? Ca sã nu mai spun cã tot unitar. Dacã în precedentul, suita de povestiri povestaºul, bavardul ºi fabulistul Radu Þuculescu se contopea, precum în istoria ªeherezadei, într-o ar putea cel mult semna sondaje electorale la puternicã naraþiune unitarã, în actualul, coagularea comandã. Prezentul roman e un „studiu” (în sens e parþialã. muzical de data aceasta) de text ficþional Stalin, cu sapa-nainte e povestea lui Adrian autobiografic. Segmentîndu-ºi acþiunea în douã Loga, începutã în ziua morþii lui Stalin, cînd puºtiul planuri, unul al copilãriei rememoratã fragmentar ºi preºcolar compune o melodie aiuritã (Stalin, cu altul al unei pagini de jurnal ce descrie ziua prezentã sapa-nainte / Trece vesel printre morminte) ºi a personajului principal, Adrian Loga, cartea e un isprãvitã în ziua în care personajul, matur, divorþat fals bildungsroman comprimat. Fals pentru cã eroul ºi cu o fiicã studentã, devine pãrtaº la sinuciderea nu e decît o proiecþie, o secvenþã dintr-un individ studentei Kuki. Cîntecelul are rol de leit-motiv, un mai complex. Radu Þuculescu propune o subtilã fel de reminiscenþã idioatã a unei lumi idiotizate, dar demonstraþie, cea a unei generaþii pierdute, rãmasã fãrã idealuri ºi fãrã iluzii. Dar toate acestea sunt efectul nu se realizeazã pe de-a-ntregul. Chiar ºi ancorate oarecum în fundal, prim-planul fiind ocupat sinuciderea tinerei e uºor forþatã (vrea autorul sã o fãrã drept de apel de vocea narativã. ia de la capãt cu o altã generaþie pierdutã?) ºi nu e Radu Þuculescu, la fel ca oricare prozator, are neapãrat cel mai reuºit final pe care un cititor ºi-l o serie de mãrci proprii de identificare. În cazul sãu, putea închipui. Pe de altã parte, atmosfera oraºului paradoxal, mai bine ascunse. Umbra penei de de provincie din paginile copilãriei e fascinantã. Între gîscã, Povestirile Mameibãtrînei ºi Stalin, cu sapa- tãndãlealã ºi aventurã, între banalitate ºi nainte au un puternic aer de familie deºi opereazã supranatural, totul contribuie pentru a pune în scenã în registre foarte diferite, cu o recuzitã ºi o tehnicã o veridicã, deloc idilicã ºi în acelaºi timp adeseori contrastantã. La fel ca în muzicã, ademenitoare scenã. Personajele sînt, aprope recunoºti stilul de interpretare al instrumentistului, fiecare, mici travalii de compoziþie, mereu pedalînd chiar dacã partiturile sînt un Sibelius, un Verdi sau, pe linia finã a unei rafinate estetici a urîtului, amintind de ce nu, un Jimi Page. Asta pentru cã Radu prind excese de un Rabelais. Þuculescu are o tulburãtoare voracitate a vizualului. Stalin, cu sapa-nainte nu e chiar la înãlþimea Impresia pe care o lasã naratorii sãi e cea a unor precedentelor romane, deºi îºi onoreazã firma. Pe mîncãi descriind cu lux de amãnunte soiuri de altã parte nimeni nu mãnîncã ºerbet de trandafiri suculente de mîncare. Este evident cã autorul este de foame, iar la capitolul plãcerea lecturii Radu un senzual care scrie doar despre ceea ce-i place, Þuculescu rãmîne, ºi în aceste pagini, un campion. omiþînd orice pasaj care ar trebui sã-l scoatã din acest teritoriu, fie el chiar unul cerut de logica 90 textului pe care tocmai îl fabricã. Pasional ºi ª

) ))

Esteticul ca îndepartare))

) )) de natura)) Titu Popescu

Plãcerea esteticã apare în atîta timp cît vorbeºti efectiv despre – v. Scriitori strãini), frumosul momentul încercãrii de el, fie cã se aflã la vedere, fie în artistic este un ideal pe care-l corporalizare a unui imposibil amintire. urmãresc toate formele particulare presimþit, ca efect al acestui Frumosul natural – preciza de artã, fiecare dîndu-i o proces, ca parte integrantã a Lucian Blaga – „n-a avut alt dar individualitate aparte. Frumosul acþiunii creatorului. Aceastã stare decît de a încurca problema natural este ºi la el exclus din de plãcere dinamizeazã esteticã” (v. Starea esteticã ºi preocupãrile esteticii, fiind sentimentul operei, cãreia îi normele artistice). Gînditorul considerat imperfect ºi incomplet, conferã individualitate ºi român aduce argumentul de sprijin depãºit de spiritul obiectivat în autonomie. Simbolizarea ºi al esteticianului francez Charles frumosul artistic („Hegel a originalitatea îi asigurã statutul Lalo, pentru care plãcerea reieºitã spiritualizat saltul ontologic din estetic, iar mecanismul interior de din contemplarea naturii nu este sferele naturii într-ale umanitãþii” funcþionare îi asigurã durabilitatea. niciodatã „esteticã”, ci „anesteticã” preciza Ion Ianoºi, în Hegel ºi arta, Opera, aºadar, este rodul sau „pseudoesteticã”: admirarea Buc., Ed. Maridiane, 1980). individualitãþii manifestate ca vitalitãþii ºi a sãnãtãþii întemeiazã Frumosul natural este considerat generator miraculos de artã. biologic plãcerea, dar dacã un pre-estetic, de aceea trebuie fãcut Întrebarea este dacã tot ce peisaj place, el ne place „pseu- saltul din ontologia naturii în place e frumos. Stãrile afective doestetic” ºi numai fiindcã-l con- ontologia omului, ceea ce aduce declanºate de plãcere au o siderãm o operã de artã (dîndu-i un supliment axiologic („frumosul complicatã mecanicã interioarã, dreptate lui Kant, care spunea cã artistic se scuturã de strîmtorile dar, în principiu, ele adoptã, prin natura place cînd pare o naturii ºi se avîntã spre libertãþile personalizare, tot ce le-a adevãratã operã de artã, lui Oscar spirituale”). Hegel depãºeºte determinat. Este evident cã nu Wilde, pentru care natura este gnoseologia mecanicã a „simplei toate plãcerile declanºate sunt ºi judecatã prin artã ºi nu invers). exactitãþi” în imitarea naturii, a sentimente estetice – adicã cele Doar cînd ne lãsãm sub aceastã „popularei naturalitãþi” în artã. care nu izvorãsc din artã. „Pentru impresie/iluzie stãm în faþa naturii Frumosul artistic este mai mintea greacã, universul apare ca „în stare esteticã”, altfel orice semnificativ decît frumosul natural, o lume orînduitã, organizatã, prin abatere este negativã, ca liniile fiind un produs al spiritului liber. urmare supusã unor legi „ºerpuitoare ºi înflãcãrate” ale Frumosul în naturã e idee, în artã fundamentale; ºi ca atare pomilor lui van Gogh, pe care nu frumosul e o idee mai determinatã, inteligibilã” (Radu Enescu, le putem înþelege ca purtãtoare de care se cheamã ideal. Frumosul Leagãnul gîndirii, în Revista miºcãri sufleteºti. în naturã nu atinge perfecþiunea, Scriitorilor Români, München, Frumosul apare ºi se impune în pentru cã se exprimã direct, 1971, p.20) – dar nu esteticã. regimul libertãþii, de aceea el poate deficienþa lui nu-i atît imper- Cei captivaþi de viaþã rãmîn în fi considerat o promisiune de fecþiunea, cît faptul cã nu e un aceastã captivitate, pe ei „nici o fericire (Baudelaire). Prin artã, produs al omului, ca în artã, unde speculaþie, inclusiv arta, nu poate rîvna omului cãtre frumos primeºte preþuim spiritul ca factor activ. vreodatã sã-i seducã adevãrat” apoteoza meritatã. Dar existã Teoria naturistã îi displace în scria Paul Zarifopol, în Pentru arta atîtea interpretãri cîþi contemplatori general filosofului german, pentru literarã. Tot el observa cã, la Proust, sunt, de aceea limbajul critic se a asigura artei autonomie: operele atenþia nu se lasã captivatã de compune dintr-o infinitate de de artã existã ca obiecte în sine, vizualitate decît numai dacã poate nuanþe, pe cînd cel aplicat ele trebuie contemplate cu o mare stîrni un bogat joc de ecouri frumosului natural este simplificator libertate interioarã pentru a fi interioare, altfel scriitorul era lipsit ºi schematic, el formuleazã doar confirmate în integralitatea lor. de darul de a simþi plãcerile ºi constatãri ºi nu interpretãri; chiar Percepþia artisticã nu coincide impresiile directe. Prin aceastã cînd exclamaþiile sunt terifiante, ele cu realitatea – ºi toatã arta atitudine, naturalul a primit o loviturã constau tot în entuziasme naive ºi suprarealistã o dovedeºte, prin decisivã: „adevãrata existenþã a exagerãri locuþionare. însãºi definiþia ei. Nu mai este tabloului dureazã atît cît vorbeºti Pentru Hegel (despre care vorba aici de a vedea lumea despre el”, dar despre un tablou G.Cãlinescu scria cã, la el, „natura dinafarã, ci cea dinãuntru, care artistic se vorbeºte tot timpul, însãºi este spiritul cãzut în relevã cu adevãrat spectacolul despre un tablou din naturã doar regiunea cea mai inertã, în obiect” lumii. În arta suprarealistã e 91 suficient un punct exterior pentru sã triumfe asupra spaimei lumii, aceea de non-reprezentabilitate a elibera activitatea subiectivã de acea naivitate a contopirii lumii cu naturalã a excesului, pe care adîncire a gîndului în propriile-i frumuseþea aparentã folosea conformarea la real nu-l poate viziuni nocturne. E adevãrat cã natura pentru atingerea unor evidenþia, ci doar imaginarul. De omul modern poate purta un fel de scopuri – de transfigurare a lumii aceea, peisajul nu a fost mult timp nostalgie dupã vechea armonie a artelor, pentru ca desãvîrºirea sã considerat între genurile majore identificãrii cu natura (pe care fie recunoscutã într-o sferã mai ale artei, unde trona tradiþia clasicã Schiller o califica drept naivã). înaltã. Era naivitatea inevitabilã a a tabloului narativ (ib., p.38). În „Existenþa ºi lumea nu-ºi gãsesc începutului, depãºitã odatã cu tablourile în care apare spectacolul justificarea veºnicã decît ca evoluþia spre modernitate. naturii dezlãnþuite, natura e cea fenomen estetic” afirma el. „Existenþa ºi lumea nu-ºi gãsesc care face „istorie”, nu personajele. La noi, Titu Maiorescu arãtase justificarea veºnicã decît ca Aºadar, ca la oricare alt subiect cã materialul poetului nu e în lume, fenomen estetic” conchidea artistic, plãcerea esteticã se ci în afara ei, în conºtiinþã, sub filosoful. Idilismul cuprindea suma comunicã ºi în cazul peisajelor, formã de imagini trezite de iluziilor culturii proiectate în naturã, prin intermediul capacitãþii talentului cuvintele poetice. Oamenii nu pe cînd pentru poetul autentic, autorului. Perceperea de emoþii cautã în artã o ieºire de sub tirania „metafora nu e o figurã retoricã, ci comunicã contemplarea unui cauzalitãþii: „Contemplãm un apus o imagine ce-i pluteºte în faþa conþinut real, dar aceasta este o de soare sau orice mare fenomen ochilor, luînd locul unei noþiuni”. comunicare de gradul doi ºi ea al naturii cu o desfãtare esteticã pe Deci, pentru arta adevãratã, transmite senzaþii aranjate, care care n-o stînjeneºte întru nimic propriul ei discurs se contituie prin primeazã în artã ºi nu vin ca atare conºtiinþa legãturii lor cauzale” îndepãrtarea de naturã ºi de la peisaj. Astfel încît conþinutul observa E.Lovinescu (în Titu elaborarea de sine. propriu-zis este cel imaginar- Maiorescu). Jakob Rosenberg (în Criteriul estetic, fiindcã doar el trece prin calitãþii în artã), scriind despre arta intermediul sufletului artistului. * contemporanã, ajunge la concluzia Realitatea iluziei este cea cã ea diferã fundamental de arta importantã (cf. Carlos Bousoño, Frumosul natural nu permite reprezentaþionalã din trecut, care Teoria expresiei poetice), iar forma aprecieri personale diferenþiate, se sprijinea pe o viziune naturalã se supune emoþiei. decît numai în registrul ºi avea un conþinut explicit, încît comparativ-metaforic; acestea nu criteriile desãvîrºirii nu mai pot fi * sunt în sine referenþiale. La el nu aplicabile. Dar, în ciuda renunþãrii se poate face aluzie decît non- la viziunea asupra naturii în Lucrurile au fost, la noi, clar fiction, de aceea adevãrul asupra favoarea formelor abstracte, delimitate de cãtre Tudor Vianu. lui este incontrolabil, urmînd ca principiile realizãrii artistice rãmîn Extensiv fiind, frumosul natural nu fiecare sã-l judece prin adeziune aceleaºi, subþierea conþinutului nu se supune clasificãrilor stilistice (v. sau respingere, dar fãrã criterii. constituie un impediment în Studii de stilisticã, Buc., Ed. Evantaiul nuanþelor mînuit de evaluarea artei abstracte: Minerva, 1975), fiind „lipsit de stil ficþiune nu se desface la relatarea organizarea formalã rãmîne un amestecul de lucruri disparate ºi nemijlocitã. Fidelitatea specificã criteriu al calitãþii artistice, la fel neasimilabile, confuzia ºi anarhia”. artistului rãmîne inspiraþia lui: cu cît gradaþia ºi integrarea compoziþiei, Voinþa noastrã se exercitã în aceasta este mai bogatã, cu atît inventivitatea, originalitatea, corelaþie cu realul, e adevãrat, dar se dovedeºte mai imbatabil. sugestivitatea, economia artisticã. acþionãm „pentru cã avem Artistul stã în ficþiune ºi nu în Caracterul vag al conþinutului în conºtiinþa de a întîmpina în lume nemijlocire, or tocmai aici el nu este arta contemporanã relevã un material plastic ºi nedesãvîrºit” servit de frumosul natural. Chiar importanþa formei, aºadar a (p.21), ale cãrui noi valenþe le va cînd sunt reprezentate personaje elaborãrii, deci istoria artei se primi graþie intervenþiei creatorului. atestate istoric, prezenþele lor sunt înscrie pe evoluþia îndepãrtãrii de Materia nu aparþine artei – complet inventate de fantezia modelele statice naturale. afirmã esteticianul –, ci naturii autorului, pentru a le integra Reperarea calitãþilor estetice ale „brutã ºi inexpresivã”, dar, pãtrunsã mersului narativ dorit; aºa se frumosului natural urmeazã calea de gînd artistic, ea primeºte formã. întîmplã de la Homer la mimeticã, cele ale frumosului Nu i se pare excesivã credinþa cã, Shakespeare ºi Tolstoi. artistic calea imaginabilului. înainte de fuziunea formei cu Nietzsche (în Naºterea Calitãþile mimetice ale reprezentãrii materia, aceasta din urmã nu are tragediei) fãcea observaþia cã pot da o imagine exactã a realului, nici o valenþã esteticã – venind cu armonia cu natura, privitã cu fãrã a-i disturba amplasarea exemplul marmurei frumoase, a nostalgie de oamenii moderni, nu convenabilã. „Excesul de frumuseþii în sine a lemnului ºi era la început o stare simplã, se vizibilitate” este dat de bronzului, datã de „energiile firii”. imagina prin ea, în pragul fiecãrei reprezentarea focului, „excesul de Înþelesul pe care-l dã Vianu se culturi, nu o simplã „naivitate” invizibilitate” de reprezentarea bazeazã pe delimitarea noþiunilor (Schiller), ci un paradis. Iluzia nopþii (cf. Victor Ieronim Stoichiþã, de estetic ºi artistic, în concluzie 92 visurilor fericite fãcea ca acestea Efectul Don Quijote), ideea fiind „materia poate avea o realitate esteticã chiar mai înainte de a se interpretînd-o ideal. Realitatea mitice în faþa unor prezenþe înãlþa în planul artei” (p.25). Materia anterioarã creaþiei oferã doar megalitice pe care hazardul naturii preexistã lucrãrii artistului, în puncte de plecare ºi nu aspecte le aduce în poziþia de a fi momentul prelucrãrii ea e particulare pe deplin constituite, recunoscute ºi care produc uimiri constituitã, artistul „luptã” cu aceasta fãrã ca artistul sã poatã („Întregã catena Carpaþilor, materia destinatã creaþiei sale, da realitãþii orice înþeles, deoarece începînd din plaiurile Moldovei ºi precum poetul dezvoltã calitãþile „existã o limitã ºi o indicaþie în pînã în pãrþile de nord-vest ale estetice ale limbii. Între estetic ºi lucruri /.../, artistul acordã realitãþii Ungariei, ne prezintã o mulþime artistic existã diferenþa intenþiei o semnificaþie pentru care este nenumãratã de columne brute, ce comportamentului artistic – idee nu primitoare” (p.349). se înalþã impozante pe vîrfurile o datã subliniatã de estetician. Pe Camil Petrescu, abilitatea lui maselor de stînci ºi care ne Pentru a o delimita, arta este de estet îl duce, în descrierea înfãþiºeazã din depãrtare formele definitã ca „un mod specific de a corpului femeii, la o adevãratã artã ºi atitudinea unor figuri omeneºti, construi obiecte ºi semnificaþii, a acumulãrii, cînd „fiecare despre care poporul, în legendele pentru care realitatea anterioarã nu semnalment adãuga un plus de sale, ne spune cã reprezintã oferã decît puncte de plecare ºi nu naturaleþe”, dar esenþialã era chipurile împietrite ale unor aspecte particulare ºi idei deplin „autonomia faþã de lume a unui trup personalitãþi mitice” – p.156), pentru constituite” (p.349). Cu toate în acord cu sensibilitatea ºi cu a concluziona cã „monumentele acestea, „existã o limitã ºi o spiritul”, de aceea doamna T. era megalitice ale Daciei, care ne indicaþie în lucruri”, de care artistul o solitarã privilegiatã (v. Irina înfãþiºeazã în forme atît de primitive trebuie sã asculte. „Jocul culorilor Petraº, Camil Petrescu) privitã ca imaginile divinitãþilor antehomerice, ºi petalelor unei flori nu cere minþii o operã de artã. Comentatoarea va fac parte din istoria pozitivã a noastre sã substituie un înþeles constata cã „natura pur ºi simplu acestei þãri” (p.161). Sunt forme ale aspectului sensibil” (p.361), ceea nu e numãratã de Camil Petrescu frumosului natural pe care ce înseamnã cã ne lãsãm seduºi printre realitãþile sale”, sentimentul entuziasmul autorului le duce, prin de aparenþa frumoasã fãrã alte naturii este „cu totul atrofiat” la el, mitologie, în estetic, ºi pe aceastã complicaþii, motivele de încîntare de aceea înregistreazã ºcolãreºte cale i se certificã o contribuþie vin de la înþelegerea pur senzorialã. date ale naturii „de o exactitate ºtiinþificã, deºi rãmîne captiv „Tãcerea cumplitã a naturii”, primitivã ºi nedigeratã”. Pentru fanteziei care desluºeºte remarcatã de Alecsandri (Cãlãtorie scriitor – continuã comentatoarea semnificaþii. E o încercare de în Africa, 1859), apare descrisã, – natura este un non-loc, „prin care resuscitare a semnificaþiei prin la Sadoveanu, în fazele unui treci fãrã sã-l întemeiezi ºi fãrã sã analogie cu figuri omeneºti proces evocat cu exactitate ºi fãrã te întemeieze”. Comunicarea cu impunãtoare care atinge involuntar nimic ornamental („scriitorul natura nu-l amãgeºte, este esteticul, ca prag de certificare ºi observã cu toate simþurile, vede, proclamatã drept o „fantasmã” care validare. Frumosul natural aude, îºi reprezintã miºcarea” – e receptatã „monoton”. primeºte înþeles pe o cale unde nu p.482) ºi introduce omul în peisaj, ºtii ce sã admiri – ingeniozitatea pentru „a învia descripþia naturii * sau patosul („Încã în timpul prin rãsfrîngerea acesteia într-o împãratului Traian, noi vedem sensibilitate omeneascã” (p.483). În fond, aportul estetic al divinitatea Dacia reprezentatã în Dar, deºi materia este pre- frumosului natural constã în faptul forma oficialã cu onori politice ºi cu existentã artei, aceasta nu cã atrage spre estetic atribute telurice, tronînd pe Carpaþi înseamnã cã naturalul se toarnã întîmplãtoare formaþiuni ale cu sceptrul imperial în mînã ca în artã, ci arta aduce o mîngîiere scoarþei pãmîntului, a unor Terra Mater, ca o divinitate naturalului inform, îl înfrumu- întîmplãtoare zãmisliri geologice. protectoare a acestei þãri ºi ca seþeazã prin efectul estetic pe Aceastã atracþie se pãstreazã în Mamã a locuitorilor, care, sub care-l împrãºtie asupra lui. Dan vechi tradiþii populare, prin expresii forma de doi prunci (Dacia superior Hãulicã remarcase cã înalta („cînd se bãteau munþii în capete”, et inferior), îi aduc primiþiile din coloanã de la Erechteion era întîlnitã la Ispirescu, Sbierea, Ion recoltele lor. Este foarte probabil cã „fãcutã pentru aer viu ºi mîngîierea Pop-Reteganul). Este aici în ultimul mare rãzboi dintre romani caldã a luminii, adevãratã punte contrasã o explicaþie mitologicã a ºi daci, la asaltul Sarmizegetusei pentru soare” (Nostalgia sintezei), constatãrii ºtiinþifice cã munþii nu divinitatea Dacia a fost evocatã” – surprinzînd astfel întrepãtrunderea s-au format toþi deodatã, ci prin p.191). Totul se încadreazã într-o artã – viaþã. repetate „sforþãri orogenice” observaþie generalã, cã „vîrfurile Esteticianul aratã cã relaþia din- (Nicolae Densusianu, Dacia munþilor au fost odatã locurile cele tre artã ºi realitate nu poate fi cea preistoricã, Buc., Ed. Mentor, mai sfinte ale omenirii, cã în munþi dintre model ºi copia lui, ci creaþia 2000, p.43, nota). Istoricul cu se aflã ºi astãzi nenumãrate resturi artisticã evidenþiazã latenþa unei fantezie debordantã în manevrarea de monumente importante reali-ãþi particulare, fiindcã „sem- ingenioasã a unui material preistorice” (p.241). Despre nificaþiile ei ascunse apar într-un documentar imens, care-i fixeazã presupusele altare ciclopice de pe chip mai lãmurit decît îi este un loc insolit între companionii sãi Caraiman, febrilul istoric scrie: „Aici dat naturii s-o facã” (p.348), ºtiinþifici, apeleazã la presupuneri se mai vãd ºi astãzi resturile 93 gigantice ale unui loc sfînt exultanþã a tipologiilor ideale care cu spiritul; de aceea, simbolismul preistoric, unde sanctuarele ºi oferã condiþia de bazã a viziunilor lunar este atît de întins, atît de altarele, unde statuele divinitãþilor, paradisiace: grãdina idealã, prezent în imaginarul poetic. atributele lor ºi scaunele destinate insulele fericiþilor; acestea îl Este de semnalat cã existã o poporului erau formate din masele restructureazã artistic, devenind îndepãrtare aberantã de naturã, naturale ale stîncilor. Aici, fiecare personaj principal al reprezentãrilor, produsã de estetic, deviere datã bucatã de stîncã se pare cã a dar fãrã a-ºi pierde funcþia de obstinaþia demonstrativã a reprezentat odatã o anumitã figurã, primordialã – cea de decor. tezismului. Toatã poezia prolet- fiindcã natura nu putea sã deie Oricum, un decor îndepãrtat, prin cultistã face natura martorã ºi acestor pietre forme atît de estetic, de naturã. G.Cãlinescu, fericitã de deviaþa de idei care îi neobiºnuite legilor sale” (p.206). scriind despre Fundoianu, preciza schimbã cursul. Cînd naturalul e Acestea ºi altele au fãcut ca cã tradiþionalismul este o formã prins aberant în demonstraþii arealul sã fie numit „regiunea cea modernã care percepe natura politice, nu mai intereseazã fericitã”. „prin tablouri”, unde intrã un adevãrul, ci teza. Un astfel de caz Prin entuziasmul identificãrilor, „panteism olfactiv ºi tactil, o este redat de Milan Kundera, în autorul scoate din placiditatea îmbãtare de exaltaþiile vitale”, Viaþa e în altã parte: „Jaromil mai naturii posibile urme de intenþie apropiindu-l de Baudelaire. A era fascinat ºi de anumite verbe: umanã, ca resturi ale unei vieþi percepe natura „prin tablouri” nu îndeosebi de cele ce exprimau o mitice înnobilante deopotrivã înseamnã altceva decît înde- simplã miºcare înainte: a alerga, a pentru naturã ºi pentru poporul pãrtarea esteticã de ea. merge, dar, ºi mai mult, a pluti ºi a care le-a produs. Privitul desco- Credinþele mitologice dau, ºi ele, zbura. Într-o poezie scrisã cu perã firul Ariadnei prin uimirile pe noi înþelesuri îndepãrtãrii de naturã, prilejul aniversãrii naºterii lui Lenin, care i le procurã miracolul alte semnificaþii eforturilor de a arunca în apã o creangã de mãr existenþei, înþelegînd peisajul cu transgresa spaþiul. Faptul a fost în (gestul acesta îl încînta, fiindcã sufletul, deci achiziþionîndu-l ca amãnunþime explicat de Mircea reînnoda vechile obiceiuri populare stare de spirit. Prin empatie, afectul Eliade: „Ascensiunea unui munte de a se arunca pe firul apei buchete palpeazã formele peisajului, într-o (trepte, etaje, terase, scarã etc.) de flori), pentru ca amintita creangã dinamicã a afectivitãþii iden- are, fireºte, ºi sensul trecerii în sã fie dusã de curent în þara lui tificatoare. Privirea are un rol tãrîmul celãlalt, în moarte” (Insula Lenin; nici un rîu din Cehia nu curge eminamente clarificator, iar lui Euthanasius). Ascensiunea spre Rusia, dar poezia e o zonã sensibilitatea presimte mirajul „naturalã” în lumea cealaltã are vrãjitã în care rîurile îºi schimbã existenþei în formele pãstrate de avantajul cã poate fi imaginatã cursul, ca prin farmec. Într-o altã frumosul natural. Extazul privirii într-o zonã realã, care conþine poezie scria cã într-o zi lumea va devine meditaþie ºi amestecã, pînã „centrul” cãtre care se îndreaptã fi liberã ca mirosul brazilor ce la indistincþie, lirismul ºi observaþia. omul post-mortem, ca scop final al încalecã falnicile culmi ale lanþurilor Versul lui Eminescu „Împãrat cãlãtoriei. Urcarea anevoioasã pe muntoase. În altã poezie vorbea vestit e codrul” este o metaforã munte duce spre centrul absolut despre parfumul florilor de iasomie, miticã crescutã pe constatarea al muntelui cosmic. Drumul spre care e atît de puternic, încît se unei frumuseþi naturale. Cãlãtoriile realitatea absolutã „este un drum preface într-o corabie cu pînze, pe jos, din tinereþe (Eminescu spre de spaimã, de extaz, de nebunie, invizibilã, plutind în aer; ºi se vedea „mica Romã”, Brâncuºi spre de anihilare, este, într-un cuvînt, aºezat pe puntea de comandã a Paris), traduceau un ritm lãuntric, cea mai hotãrîtã anulare a vieþii acestui parfum, ºi se ducea cu el de nelinºte ºi cunoaºtere, ºi nu individuale”. Înþelesurile mitologice departe, departe, pînã la Marsilia, unul exterior, care sã se anuleazã dintr-o altã perspectivã unde muncitorii, al cãror tovar㺠ºi mulþumeascã numai cu admiraþia naturalitatea, încãrcînd-o cu noi frate se voia, tocmai intrau în pitoreascã. înþelesuri, cu un depozit de gînduri grevã”. Iatã ce spunea Ioana simbolice. Semnificaþiile abs- Celibidache despre soþul ei: „Existã conse depãºesc net natura, în viaþa românului o anumitã reinterpretînd-o în funcþie de înclinare spre contemplarea finalitãþile imaginarului mitologic. elementelor naturii, în care se cautã Metafizicul (estetic) anuleazã ºi se descoperã, adesea, minunea, fizicul, încãrcîndu-l cu spirit. chemîndu-l din fantastic pe Relaþia omului cu natura este Dumnezeu. Sergiu considera cã, comparatã cu cea avutã cu într-un fir de iarbã, într-o gîzã, Soarele ºi Luna: cu Soarele, omul românul contemplã de fapt n-are nici un fel de corespondenþã, universul. Se pare cã el vine cu o fiind acelaºi, egal cu sine, fãrã astfel de continuitate din „devenire”, în vreme ce Luna este Eminescu, din Pârvan” (cf. Ileana un astru care creºte, descreºte ºi Corbea, Lecturi tardive, Buc., Ed. dispare, a cãrui viaþa e supusã Jurnalul literar, 2008, p.96). aceloraºi legi ale devenirii. Putem 94 Decorul natural conþine o echivala Soarele cu natura, Luna vrea sã se orienteze cu adevãrat în teritoriul actual al fenomenu-

lui teatral de la noi, în con-

) )) Dramaturgia)) temporaneitate. Dar actuala Istorie... e altceva ºi produce cu

adevãrat surprize. în primul rând

) )) româneasca )) ea refuzã tipicul didactic al cronologiilor istorice descriptive

în perspectiva realizate pânã acum, de la Istoria

)

)) )) teatrului în România, apãrutã sub egida Academiei, în coordonarea critica lui G. Oprescu (trei volume), la Constantin Cubleºan sinteticul conspect Istoria teatrului românesc al lui Mihai Vasiliu sau Dupã douã decenii de evoluþie interesul. de la Teatrul românesc al lui Ioan socialã (umanã), în care cursul Un demers de mare amploare Massoff (nouã volume) la Istoria culturii noastre (în general) s-a face, tot într-o tentativã de istorie literaturii dramatice româneºti de modificat esenþialmente, în sensul literarã (declarat parþialã) ºi Mircea Vicu Mândra etc, etc. Mircea cã s-a eliberat de presiunea Ghitulescu, oferindu-ne un tratat Ghiþulescu opteazã pentru o solicitãrilor programului dogmatic de dramaturgie naþionalã, care, formulã de tratare a subiectului, de reflectare a realitãþii, cãruia iatã, în mai puþin de doi ani a fãcut degajatã, eseisticã ºi nu mai puþin trebuia sã-i rãspundã pânã douã ediþii, epuizate aproape polemicã, ceea ce face lectura odinioarã, timp în care au apãrut instantaneu (în orice caz, în librãrii cãrþii extrem de agreabilã, generaþii noi de creatori/scriitori, de negãsit): Istoria literaturii pasionantã ºi provocatoare ce nu mai au, în nici un fel, vreo deopotrivã. Domnia sa îºi expune obligaþie faþã de trecut, se simte programul, platforma teoreticã, de acut nevoia unor sinteze, de mari principiu, pe care îºi fundeazã proporþii, care sã priveascã demersul, într-un eseu intitulat fenomenul literar românesc Dramaturgia activã, aºezat în actual, ca ºi cel din totdeauna, chip de prefaþã, ºi care el însuºi dintr-o altã perspectivã, lipsitã de ar merita un comentariu aparte. orice fel de complexe sau obligaþii Aici sunt lansate coordonatele ideologizante, aºezând sau ideatice în relaþie cu care se reaºezând tot materialul faptic al fixeazã capul-compas al întregii literelor româneºti dupã o altã sale navigaþii pe apele, nu tocmai grilã sau scarã valoricã, cores- liniºtite, ale evoluþiei fenomenului pondentã sentimentului de liber- teatral românesc, în scurgerea lui tate câºtigat, de manifestare ºi de la origini pânã în prezent, în mai ales de circulaþie ºi înþelegere descifrarea cãruia se angajeazã. liberã a valorilor artistice într-un Astfel aflãm amendate demer- spaþiu ideatic dincolo de nece- surile istoricilor literari de profesie sitãþile strict regionale, ca sã nu care “grãbiþi sã galopeze pe un spun naþionale, trimitere ce com- material mult mai vast decât ºi- portã alte conotaþii, asupra cãrora au închipuit, exclud sau, în cel mai nu-mi propun sã zãbovesc în cele bun caz, citesc în pripã ce urmeazã. Aºa se face cã au române. Dramaturgia (Ediþie dramaturgia sub felurite pre- apãrut, în ultima vreme, câteva revãzutã, Editura Tracus Arte, texte” (Cazul unor Eugen încercãri de aceastã facturã – Bucureºti, 2008). Dintre cei care Lovinescu, Ion Negoiþescu, Ovid. istorii sau panorame literare, s-au ocupat constant ºi aplicat S. Crohmãlniceanu º.a.), eseuri sinoptice ori studii alplicate de teatrul ºi dramaturgia ro- adãugând: “Nu ºtim dacã pe domenii segmentate ale mâneascã, de o bunã bucatã de dramaturgia româneascã este creaþiei – incitante ºi foarte vreme încoace, fãrã îndoialã el era mare sau micã dar, în mod sigur, personale, în fapt, care au stârnit cel mai chemat sã împlineascã o este necititã sau, cel mult, interes ºi au provocat orgolii, asemenea întreprindere. ÎI rãsfoitã”. O scuzã o aflã totuºi, pasiuni, polemici. Între acestea le recomandau pentru asta denunþând-o cu insinuatã numesc doar pe cele datorate masivele sale cãrþi pregãtitoare, parºivenie: “Bineînþeles cã teatrul unor Alex. ªtefãnescu, Marin începând cu O panoramã a nu e literaturã (...) Cum sã citim Mincu, Ioan Holban, Eugen literaturii dramatice române ? Dar nu putem fi îm- Negrici, Cornel Ungureanu, Irina contemporane (1984) ºi încheind piedicaþi sã citim drame, altfel am Petraº, Nicolae Manolescu ºi cu Istoria literaturii dramatice fi excluºi de la lectura a cel puþin desigur lista ar mai putea fi române contemporane (2000), jumãtate din marea literaturã a completatã. Dar nu acesta e cãrþi de neocolit pentru oricine lumii”. Domnia sa e de principiu 95 cã literatura dramaticã nu trebuie al XVIII-lea, când boierii perspectivã de ansamblu asupra ruptã de actul spectacolui cunoscãtori de limbi strãine fenomenului dramaturgic româ- (“...autorii dramatici nu au fost puneau limba românã la lucru ºi nesc, tratamentul ce-l aplicã mulþumiþi niciodatã cu condiþia lor începeau sã traducã dramaturgie fiecãrui caz în parte se deduce din de scriitori, oricât de iluºtri, visul europeanã”), punând o anume diagnosticul general stabilit. Mi se lor fiind sã-ºi vadã personajele ordine ºi arãtând posibile direcþii pare extrem de interesant, ºi inedit încarnate ºi cuvintele rostite de de dezvoltare. Aºa vorbeºte în felul sãu, faptul cã I.L.Caragiale, actori. Fascinaþia scenei a devenit despre un “teatru politic înainte de Lucian Blaga ºi Eugen Ionescu nu delirantã”) punctând categoric: Brecht”, comentând piesele lui sunt trataþi la rând în corpusul “Problema nu mai este a auto- Iordache Golescu, de un teatru istoriei, ci lor li se acordã spaþii nomiei textului sau a spectaco- pedagogic, exemplificat prin aparte în cadrul studiului/eseului lului ci a reversibilitãþii împru- contribuþia lui Gheorghe Asachi, introductiv, ca fiind reperele muturilor”, fãcând o observaþie tentativele comediografice ale lui fundamentale pentru întregul esenþialã pentru ceea ce Matei Millo sau “teatrul în teatru” cuprins al literaturii dramtice la demonstreazã, în continuare, prin propus de Costache Caragiale ºi noi, marcând direcþii sau guver- excursul sãu critic: “...marii poeþi aºa mai departe, dupã cum se nând trene de efect în epoci: dramatici, de la greci la observã foarte uºor, privrea Caragiale în versiune ardeleanã, Shakespeare, apoi la Ionescu ºi exegetului este una din Stilizãri postblagiene... etc.: Beckett, au fost maeºtri ai perspectivã contemporanã, “...dupã moartea lui Eminescu ce formelor care au modificat (ºi vor judecând aceste fapte teatrale/ întrerupea marile sale proiecte continua sã o facã) nu numai un dramaturgice din punctul de dramatice al cãror continuator, în fel de a scrie dar ºi unul de a face vedere al viabilitãþii lor în spirit, a fost Lucian Blaga. Dupã teatru (...) Faptul cã teatrul are actualitatea noastrã, cãutând a Caragiale, gânditorul ardelean tendinþa sã se debaraseze de depista acele elemente de aducea un alt punct de vedere cuvinte nu înseamnã cã se eli- particularitate ce ar putea face asupra bereazã ºi de umbra lor”. Iatã obiectul de interes pentru româneºti ºi, totodatã, o altã însemnul ideatic sub care se spectacolul de azi. Interesantã reflectare de sine a românilor. efectueazã “o nouã lecturã a patri- atitudine ºi chiar dacã mulþi nu Era punctul de vedere al moniului dramatic românesc”. vor subscrie la ea finalitatea se transilvãneanului care vede Din capul locului Mircea dovedeºte pozitivã cãci Mircea România ca pe un spaþiu de Ghiþulescu refuzã sã accepte cã Ghiþulescu vrea sã ne punã în culturã ºi civilizaþie arhaicã, tradiþia folcloricã a jucat vreun rol totul în cadrul unei miºcãri teatrale ireductibil la perimetrul bu- important în formarea ºi afirmarea de universalitate. Cel mai bine se cureºtean al lui Caragiale. Cu teatrului cult, a dramaturgiei va vedea acest lucru în recep- toate acestea, opera lui Blaga noastre (“...formele de teatru tarea clasicilor ºi mai ales a care înlocuieºte lui folcloric fiind tardive ºi autorilor interbelici – comentariile Caragiale cu personaje sacre ºi nesemnificative în procesul de fãcute asupra dramaturgiei lui hieratice din fondul legendar apariþie a teatrului cult, arta Caragiale sau Blaga sunt în totul românesc nu a câºtigat nici teatrului a rãmas o chestiune a semnificative, asumarea mai apoi simpatia publicului, nici no- cãrturarilor”), aºa încât peste a teatrului ionescian, de ase- torietatea predecesorului sãu epoca începuturilor trece fãrã menea – cu deosebire a celor prahovean, deºi astãzi se aflã sã se complice (“în afarã de mult actuali. Sumarul se structureazã, amândoi pe bancnote”. E în invocatul document Occisio aºadar, cronologic, dar într-o acest limbaj, mai puþin academic, Gregorii Vodae dramaturgia ordine de împliniri ideatice, foarte degajat, liber, dezafectat româneascã nu înregistreazã novatoare (Noutãþile în teatrul lui de orice stricteþe ºcolãreascã texte scrise înainte de 1800”) Hasdeu), dar ºi de severe (didacticã) în expunere, o trecând în revistã însã producþiile amendamente asupra împlinirilor dezinvolturã ce place ºi, mai mult, dramaturgice/teatrale – cãci ratate, dacã pot sã mã exprin atrage dupã sine cititorul într-o toate acestea au fost scrise cu astfel: Copiile dupã model ale lui continuã angajare polemicã scopul marcat de a fi repre- Ioan Slavici, Eºecurile lui Mihai asupra vremurilor. Stilul acesta zentate în vederea formãrii unui Eminescu etc. este dominant, mai ales, în repertoriu naþional ºi a educaþiei Între 1900 ºi 1945 nu distinge aprecierea teatrului actual, în care publicului în receptarea artei etape sau trepte, ci înregistreazã Mircea Ghiþulescu se aflã stãpân teatrale – cum sunt cele ale lui autori, personalitãþi discutate de deplin pe toate detaliile lui Costache Conachi, Timotei asemenea prin prisma sincronului compoziþionale, marcând între Cipariu, Ion Heliade Rãdulescu, lor la miºcarea dramaturgicã/ 1945 - 1990 ruptura de tradiþie dar Mihail Kogãlniceanu, Costache teatralã europeanã, propunând ºi insistând pe o anume Bãlãcescu, Costache Negruzzi câteva profiluri precum ºi un fiºier continuitate beneficã. În fine, º.a., într-un “amalgam de gusturi” de dicþionar. Totuºi, Istoria lui perioada de dupã 1990 pânã în ºi de afinitãþi, în care un rol Mircea Ghiþulescu rãmâne o anul elaborãrii Istoriei..., este una important îl joacã traducerile ºi istorie ºi nu se transformã într-un a experimentelor de diferite tipuri 96 adaptãrile (“...la sfârºitul secolului dicþionar. În totul autorul are o ºi calibre, demersul lui Mircea Ghiþulescu având ºi încãrcãtura sau, dimpotrivã, acolo unde Modola are dreptate sã spunã cã unor prospectãri dar ºi a unor simte nevoia unei detaºãri Adrian Maniu vrei poþi s-o eludezi, tocmai aparþin desigur subiectivitãþilor alãturi de versurile lui Victor Vlad pentru a profita cât mai mult de personale. de la Marina...”, sau: “Camil lejeritatea unui discurs alert ºi Spiritul eseistic al tratatului Petrescu – spune Dumitru Ghiþulescu este astfel o care a cãutat sã uite ceea ce nu- Ghiºe citat de V. Dem. propunere originalã de anvergurã i venea în conconanþã cu ideile, Zamfirescu în Prefaþã la Doctrina în evaluarea ºi reevaluarea a cu atitudinea sa, preluând citatul substanþei...”, sau: “Structurile douã secole de creaþie dra- doar acolo ºi atunci când crede tra-diþionale ale dramei sunt cu maturgicã româneascã, atât de cã o trimitere de ordin critic poate mai multã hotãrâre modificate în necesarã ºi de utilã în momentul sã-i susþinã în plus angajamentul Lupii de aramã încât Doina de faþã.

97 trebui sã accepte sã-ºi împingã scaunul înainte, spre a-i face loc

bãºtinaºului pe bancheta dinapoi.

)

)

)) )) )) La nubieni)) - jurnal Maºina lor era opritã la puncte de control tot la câteva zeci de de calatorie kilometri. Strãbãteau o luncã ce pulsa de activitate economicã. Horea Porumb Deºi soarele nici nu rãsãrise de o faþã de masã, unde etalã tot, oamenii erau ieºiþi la lucru, ca Mircea era tânãr, un rãsfãþat ceºtile, pe care începu sã le sã profite de rãcoarea dimineþii. ºi un singuratic. spele bãgând în ele mâna, cum Culturi abundente, irigate. Tocmai se repeta, ca un fãcut, le limpezi cu apã din canistrã ºi Fiecare lot, de vreun ar, era la modul simetric, pãþania de preparã apoi ceaiul, roºu ca mãrginit de o împrejmuire de acum câteva luni, când colegul sângele. pãmânt ºi, periodic, când îi venea egiptean, Ebrahim, îl anunþase cã ... Faraonul Ramses al doilea rândul, era acoperit ochi cu apã. urma sã facã escalã în Capitalã. era un bãietan de aceeaºi vârstã Femei în negru, ghemuite, Mircea se activã atunci sã cu el atunci când anexa, deja, adunau verdeþuri pentru capre. cumpere tot felul de suveniruri cu Nubia ºi-ºi instala tronurile de Batoze, ici ºi colo, vânturau specific naþional, îl aºteptã, în granit la poarta regatului, sã-l snopii legaþi cu coarde din spice, ziua ºi la ora indicatã, trecând de teamã supuºii ºi sã-i cunoascã iar apoi grâul era adunat în movile la un terminal la altul, ceru sã-l copiii, la picioare. Fãcuse cadou uriaºe, lãsate în plin câmp. Ai fi cheme la difuzoare, inclusiv la frumoasei lui soþii, Nefertari, un zis cã aveai în faþã imaginea cele din parking, dar degeaba. A templu sãpat în munte! Ce mult tangibilã a cornului abundenþei. doua zi primi mesajul: „Dragã trebuie c-o iubise. În timp ce el, Mãgãruºi în trap mãrunt, trãgând Mircea, ºtiu cã m-ai aºteptat Mircea, nici nu intrase în viaþã. cãruþuri, cu sutele; furgonete cu atunci, dar n-am vrut sã te mai Gândea aiurea, încercând sã nu persoane agãþate care cum... deranjez. În plus, eram cu un punã nimic la suflet... Brusc, o falezã. Apoi cele ºapte prieten ºi mã gândeam cã nu s- Satele nubiene, strãmutate din temple din Abydos, într-unul ar fi simþit bine sã-l neglijez, aºa jos de cataracte dupã construirea singur. Aici s-a petrecut minunea cã n-am mai rãspuns la apelul Barajului, apãreau rãzleþe dincolo cu reasamblarea trupului lui sonor.” de liziera de arbori. Malurile, Osiris. Dupã un timp, alt templu, Vizita lui Mircea în Egipt înverzite sau sugrumate de dune, Dendera. ªi iar întinderi cultivate. începea, deci, în chip se succedau alternativ, de o parte Cãldurã. Fata morgana. neprevãzut. Se precipitase în ºi alta, în muþenie totalã, cãci Maºina pãrãsi inopinat holul aeroportului, cãutându-ºi navigau de la Sud la Nord, în ºoseaua ºi pãtrunse într-o livadã din ochi prietenul. Dupã un ceas sensul de curgere al fluviului, de curmali, se apropie de fluviu de aºteptare, se decise sã-l sune. purtaþi de Nil, dar ajutaþi de velã, ºi se opri în preajma unei pajiºti. - Iartã-mã cã n-am venit sã te mergând în contra vântului, de ªoferul ºi ghidul ieºirã deodatã, întâlnesc, dar n-am vrut sã te aceea trebuiau s-o ia în zig-zag. ignorându-ºi pasagerul, ºi se deranjez cu umila mea prezenþã, Aprecia liniºtea, clipocitul apei ºi, orientarã spre un mic pe tine, care urmeazã sã vii în din când în când, geamãtul unit promontoriu înverzit, ºtiut doar contact cu atâtea lucruri sublime! al catargului, al parâmelor, al de ei. Abia atunci remarcã Mircea bordajului, atunci când schimbau cât de mult semãnau cei doi. ªi- *** direcþia. Cerul era perfect senin, au scos pantofii ºi s-au aliniat Ieºind din hotel, trecu pe lângã lumina era de foc, orizontul era spre rãsãrit, adicã spre malul lustruitorul de pantofi care scuipa galben, ba nu, albastru, de câtva opus al Nilului. Era momentul înaintea preºului pe care-ºi timp totul devenise albastru, rugãciunii. Prima prosternare e petrecea ziua, ocoli pe cei doi foarte albastru... ca sã mulþumeºti lui Allah cã îþi lucrãtori care frecau de zor dã forma fizicã ce-þi permite sã marginea piscinei, cu apã luatã *** te apleci. Aromã de iarbã crudã din piscinã ºi care tot în piscinã - Sunteþi american? Nu, atunci ºi flori. Natura era încremenitã. se întorcea, ºi sãri în feluca ce-l nu e nevoie de soldat înarmat, Pãreau angrenaþi într-un balet aºtepta numai pe el. Nu se duse cum e regula când ieºi din perfect sincronizat. Apoi, ca la în partea din spate, acoperitã, ci drumurile bãtute de turiºti. ªoferul un semn, îi vãzu lepãdându-ºi rãmase în partea dinainte, ºi ghidul ajung. hainele ºi aruncându-se în apã. rezervatã velei, ca sã-l priveascã Mai întâi ghidul se instalase în Se stropeau ºi se lãsau în pe nubianul care, cocoþat pe scaunul din faþã, pe care-l adâncime ca niºte copii. catarg, dezlega pânza. Îl urmãri împinse îndãrãt cu totul, Mircea nu rezistã tentaþiei, apoi cum ºtergea bordul cu o comprimându-l pe pasager, ca sã dãdu jos ce-avea pe el ºi se invitã cârpã enormã, pe care-o încapã, cu alura lui de printre ei. Îl întâmpinarã cu limpezea în râu, cum, dupã o baschetbalist, de 1,95 m. Apoi hohote de veselie. Sub picioare, 98 ultimã limpezire, o întinse ca pe- schimbarã poziþiile, dar Mircea un nisip fin. Malul era cãptuºit cu o iarbã scurtã, grasã ºi creþulie, centimetru cu centimetru, de þãrm. în sinea lor preoþii în timp ce ca puful unui pudel. Joaca consta Ieºi, în fine, ºi reveni gâfâind prin purtau pe Hathor ºi Horus la în a victimiza pe rând pe câte nisipul moale, prin apa pânã la întâlnirea lor anualã?... unul, a sãri pe el din douã pãrþi, genunchi. Ceilalþi doi îl întâm- Dar trebui sã se procedeze la ca pentru a-l îmbrãþiºa, ºi a-l pinarã cu stropi ºi aclamaþii de improvizarea cortului pentru trage sub apã. La un moment veselie. Mircea se mulþumi sã noapte. Când Mircea se dat, Mircea realizã cã se afla mai mângâie suprafaþa apei cu palma deºteptã, soarele reuºea cu greu aproape de firul apei decât pânã ºi se îndreptã spre promontoriu. sã-ºi semnaleze reapariþia. atunci ºi-i simþi debitul imens. Se trânti ostenit pe iarba moale, Pâcla era groasã, de cearã, Înota deja de câtva timp în sus, închise ochii ºi zise: „Vreau s- culoarea topazului, iar roua se dar nu avansa. Hotãrî sã înoate adorm aici, sub cerul liber”. Apoi depusese într-un strat de direct înspre mal. Braþe uriaºe ca nu mai vru sã ºtie nimic. mãrgãritare lat de-o palmã. de caracatiþã pãreau cã-l trag ... Douã ambarcaþiuni avansau Fusese nevoit sã doarmã înspre curent. Ceilalþi doi maiestuos în susul fluviului în încolãcit cu ceilalþi doi într-un continuau hârjoneala fãrã sã-i timp ce vâslele cãdeau în apã în spaþiu mic, în adãpostul constituit acorde atenþie. Acolo unde se mod ritmat, parcã fãrã efort prin dintr-o pânzã sus ºi din trei laturi. afla el, însã, în mijlocul apelor, somnul ce începea. O cântare S-au echipat în pripã, copleºiþi liniºtea era din nou mormântalã, îngânatã de zeci de glasuri de rãcoarea ºi umezeala profundã, aºa cum se obiºnuise bãrbãteºti rãscolea fiecare fibrã dimineþii. Ceva mai încolo, au deja s-o regãseascã te miri unde. a naturii. Împreunarea ritualicã tras la un localnic, sã cearã de κi impuse sã-ºi pãstreze dintre zeul cu chip de uliu ºi zeiþa mâncare. I-a primit stãpânul cumpãtul ºi înotã în aval, cu chip de vacã de pe cel de-al fermei, un bãtrân înalt, scorojit, încercând sã se apropie, doilea templu. Ce gândeau oare bãrbos, albit, care le deschise poarta, de unde pãtrunserã în incinta din cãrãmidã ne arsã, vãruitã în albastru. Le arãtã cele trei încãperi (camera de iarnã, cea de varã, ambele cãptuºite cu rogojini, dar care nu se distingeau prin nimic una de alta, ºi camera de zi, garnisitã cu perne). Îi conduse apoi într-o parte mai ridicatã a curþii unde, pe nisipul fin, erau aºezate covoare sub un acoperiº de trestie. Le-o prezentã pe soþia lui, care le aduse apoi de-ale mâncãrii pe un talger, sprijinit pe creºtetul capului, apoi se retrase. La nubieni gazdele nu asistã la ospãþul musafirilor. *** De data asta era alãturi de Ebrahim. Mircea se prefãcea ne perturbat de scena la care asista, în care unui argat îi lunecaserã vreo cinci pâini de pe platforma uriaºã ce-o purta pe creºtet ºi pe care acum le culegea din colb ºi le punea înapoi, la un loc cu celelalte, când se petrecu ceva mult mai grav. Din sensul opus se desprinsese un individ pe o motoretã ºi traversase strada, îndreptându-se razant spre o femeie tânãrã, a cãrei poºetã voia s-o smulgã din mers. Surprins de trafic, motociclistul îºi continuase drumul orbeºte ºi Feluca nubianã o lovise în plin, sfârtecându-i bluza ºi rostogolind-o pe trotuar. 99 - Gândeºte-te c-ar putea sã fie direcþia: „pe aici încolo!” Îl urma ºi pantaloni ºi sã ºi-l petreacã peste copilul tãu! – repetau bãrbaþii ce el, la vreo 30 de metri (aºa o fi cap, spre a-ºi protejeze faþa, apoi se adunarã buluc în jurul ei. Ea, cerând eticheta?). Se afundau în se zvârli ºi el peste cãmilã, sângerând abundent, încerca sã Deºertul Sahara, avansând spre încercând sã se adãposteascã ajungã la motocicletã, spre a-i o mãnãstire fortificatã, azi printre ciolanele bietului animal. nota numãrul, dar ceilalþi nu-i pãrãsitã, unde un sfânt din epoca Vijelia era cumplitã, sonorã ºi dãdeau voie. persecuþiilor romane îºi tactilã. Partea de corp ce-i Mircea coborî din taxi, se duse adãpostise credincioºii. În câteva rãmãsese descoperitã, la ºale, îi la motocicleta rãsturnatã, îi minute se obiºnui cu unduirile era acum ºlefuitã de miliardele de scoase cheia din contact ºi o imensului animal ºi începu sã firicele de nisip, care-l plesneau dãdu femeii. Neºtiind ce sã mai savureze întinderea, libertatea, ca tot atâtea bice cu vârf de facã, se întoarse la Ebrahim. Un freamãtul ºi varietatea acelei lumi. cremene. Durerea era taximestrist se apropie ºi-i Dupã câteva ceasuri crezu cã insuportabilã ºi persista... propuse s-o ducã la spital. zãreºte zidurile de lut ale incintei Se deºteptã în lumina aurie a Simþind c-o lasã puterile, ea fãcu mãnãstirii, ºi tocmai atunci cãmila soarelui pieziº. Privirea îi alunecã totuºi un ultim efort ca sã întoarse capul spre el ºi încercã în depãrtare, la astrul care tocmai strãbatã mulþimea, efort inutil: sã-i spunã ceva cu vocea ei se pregãtea de somn în dosul oamenii bine-intenþionaþi nazalã, agitând buzele cu strungã unui palmier rãzleþ. Limbi de foc smulseserã deja placa de de iepure. Apoi tot ea luã iniþiativa þâºneau printre ramuri. În clipa înmatriculare de pe motocicleta sã se aºeze, incitându-l pe când soarele trecu din jos de linia cãzutã, ca sã nu poatã fi pasager sã coboare. La orizont orizontului, trunchiul palmierului identificatã. Nu mai era (aproape) se zãreau niºte tãvãlugi ca de rãmase profilându-se pe cer ca nimic de fãcut. Se târî semi- bumbac, ce avansau pe sol. Se încins de jãratec: conºtientã cãtre taxiul care o iscã un vânt nãprasnic ºi, pe - E rugul aprins! – exclamã aºtepta cu portiera deschisã. când reuºi sã descalece, un zid Mircea. Moise o fi vãzut ºi el tot roºiatic, înalt pânã la cer, se aºa un apus de soare în Sinai? *** apropia deja cu vitezã nebunã. Luminã divinã. Lucru sublim, intr- Mircea a mai urcat pe cãmilã, Cãmila se fãcuse covrig – ea-ºi adevãr. în calitate de turist (norocul lui, cunoºtea rosturile. Ghidul, cu o Aceastã remarcã încheia ºi c-a trecut botezul focului!), dar de privire de trãdãtor, îºi coborî periplul nubian al tânãrului nostru data asta cãmila era pur ºi simplu turbanul peste ochi ºi se aruncã singuratic. mijlocul de transport. Nubianul îi la pãmânt. Mircea mai avu timp puse în mânã frânghia ºi-i indicã sã-ºi tragã tricoul afarã din Cluj, 24 mai 2009

Sat nubian

100 teresantã. Ne plac paginile de poezie, foarte bine conectate la Operatiunea, prezent (bravo pentru Manasia care ºtie sã ºi recunoascã o poezie bunã, nu doar sã o scrie), «Palierul» rubricile de film echilibrate ºi concise, cronicile de spectacol semnate de Claudiu (excelentã În Cluj (sau oraºul de la redactor-ºef, simpaticul nostru panoramã a spectacolelor ro- poalele Feleacului cum îl numesc vecin a reuºit sã punã pe roate o mâneºti), ne plac rubricile duios crainicii sportivi), de îndatã redacþie foarte tînãrã. Dacã te-ai haioase (prozatorul Radu ce treci de Librãria Universitãþii lua dupã obsedaþii de cifre din Þuculescu ºtie sã scrie foarte (mã rog, fosta, astãzi Diverta, de literatura noastrã ai decreta cã bine ºi altceva în afarã de unde nimeni nu mai vrea nimic) e o mixturã de nouãzeciºti ºi roman), ne plac chiar ºi studiile te trezeºti în faþa unui intrînd douãmiiºti. De la volubilul, bine- ºi eseurile sociologice ºi politice. umbros ºi, dacã nu l-ai cunoaºte, informatul ºi nu în ultimul rînd Am descoperit cã Tribuna mai rece. Pe aici se ajunge la etajul talentatul ªtefan Manasia (tuºica face ºi suplimente, precum cel întîi al impozantei clãdiri cu aer nostalgic (Palatul Sebestyen, monument istoric categoria B, cod CJ-II-m-B-07477) care gãzduia înainte de marea crizã (nu, nu e vorba de cea prezentã) o serioasã firmã de asigurãri. Firma a dispãrut, iar seriozitatea s-a transferat în aerul maroniu-auster cu alurã KK (chezaro-crãiascã), în lambriurile originale, în masiva uºã-grilaj de oþel care strãjuieºte accesul pe palier. Desigur, dupã cum ºtiu toþi cititorii noºtri, aici se noastrã zice cã meritai premiul tradiþional cu o echipã din Huedin aflã sediul revistei Steaua. ªi al de anul ãsta pentru poezie al (gest generos, azi prea puþin Filialei Cluj a USR, a celor douã USR, nu doar nominalizarea) la rãspîndit). Chiar dacã nu are UAP-uri ºi, printr-o lungã tradiþie, aparent veºnic iritatul teatrolog dimensiunile Stelei, colega a revistei Tribuna. Concurenþa Claudiu Groza (în permanenþã noastrã de palier are o structurã noastrã clujeanã e la distanþã de trambalînd un laptop, un aparat mobilã ºi atractivã. Dacã ar fi sã doi paºi, cît sã treci de la un perete foto, un reportofon, un covrig ºi recurgem la limbajul modern al la altul. Cum de la sosirea noastrã dacã ar mai avea o mînã liberã o economiei noastre de piaþã aici (acum mai bine de nouã ani) secretarã), la bonomul critic de buionantã, am spune cã e o revistã relaþiile cordiale dintre cele film Pavel Azap (nu-l întrebaþi care urmeazã bine trendul, face douã reviste s-au manifestat ceva despre filme dacã nu aveþi performanþã (surprinzãtor, chiar o preponderent în afara (hm) unui cîteva ore libere pentru ex- gãseºti la chioºcuri, nu precum «cadru organizat», ne-am propus plicaþii), la Oana Pughineanu, în cazul celorlalte reviste literare sã prezentãm cititorilor noºtri graþioasa eseistã tãioasã (cum pe care le vînezi), e competitivã fideli venerabila redacþie concu- se zice – combate bine monºer) ºi respectã indici calitativi supe- rentã, scop în care colegii noºtri, ºi pînã la fotograful ªtefan riori. Pe de altã parte, dacã tuºica Iulia ºi Condeierul au fost Socaciu (condeierul nu ar umbla ajungeþi prin redacþie, refuzaþi trimiºi vizavi în misiune de spionaj. cu pile pe la aviaþie pentru foto- cafeaua pe care Pavel Azap Aceste rînduri sînt un rezumat al grafii aeriene cu Clujul, avînd rãu are sã v-o ofere (cafegioaica de muncii lor sub acoperire. de înãlþime, de avion ºi de tuºa Iulia ºtie ce spune). Bimensualul venerabil fondat tehnicã digitalã). Profitînd de Nu ne rãmîne decît sã ne tare de mult de cãtre clasicul ºedinþele de redacþie ºi pre- retragem peste palier, în redacþia nostru Slavici trãieºte în aceastã textînd cãutarea de agrafe (la noastrã ºi sã recunoaºtem cã (n-am mai numãrat a cîta) serie Steaua e o permanentã penurie Steaua are vecini simpatici, cu nouã o veritabilã tinereþe de astfel de ustensile) ne-am vîrît o revistã foarte bunã ºi cu mult adolescentinã. Uitaþi sînt anii nu nasul prin ºpalturi. Sã re- mai multe agrafe decît noi. foarte îndepãrtaþi, de dinainte de cunoaºtem, Tribuna e acum o preluarea de cãtre Consiliul revistã mai mult decît serioasã. Mãtuºa Iulia ºi Condeierul Judeþean Cluj, cînd redacþia (cum Dupã ce cã apare cu o se spunea glumeþ prin urbe) era regularitate care ne iritã (deh, concentratã în geanta lui Maxim tipografii de azi…) mai e ºi o Danciu. Acum, din fotoliul de publicaþie vie, închegatã ºi in- ª 101 Yahoo?) investigheazã intro- produsul unei ecuaþii creºtine/ de spectiv dimensiuni ale realitãþii la mine se aºteaptã o viaþã ºi sinelui, profund afectate de exemplarã/ se presupune cã mã Trei debutanþi mecanismul „florii de men- rog zilnic ºi sufãr [...] nimeni nu- ghinã”. Discursul nonpoetic ºi mi aude sângele/ scrâºnind”. Pe excesiv narativizat (vezi de altã parte pot fi identificate ºi Poezia Svetlanei Cârstean poemele Visul, Amintire, Tablou anumite erori de construcþie a e ca un retroproiector care de familie etc.) traseazã un soi imaginarului: „vântul desface transpune anamnezic ºi cine- de itinerariu prin aceste iarba cu gesturi de amant”, matografic „lumea trecutului dimensiuni, de-a lungul cãruia „ninsorile lungi/ cu trupuri de recent, comunist, cu tot sistemul cititorul va simþi tristeþea „mo- mãtase...” Exclud din start ei de menghine privitã prin ochii lipsitoare” de a trãi printre poetica de tipul hai sã spunem unui om foarte tânãr.” (Simona „menghine” („ªi dacã aceastã totul în puþine cuvinte, ignorând Popescu). Floarea de menghinã tristeþe vã molipseºte, înseamnã cititorul care are oarecari pretenþii (Cartea Româneascã, Bucureºti, cã e a voastrã de mult.”). Deºi de la un poet. Depinde însã ºi de 2008) devine astfel dimensiunea scrie mai degrabã prozã decât tipul de cititor pe care poetul îl are narativizatã a spaimei de a trãi poezie, Svetlana Cârstean are în vedere: un cititor introvertit ºi „cuminte” ºi reificat în interiorul capacitatea de a conferi sibilinic sau unul expansiv ºi unei lumi care „înfloreºte” sub substanþã poeticã pânã ºi unui dornic de a trãi experimentul presiune („Sã fiu cuminte a discurs cliºeizat („Mi-a fost drag poetic pânã la capãt. Îl numesc însemnat totul pentru mine. // sã fiu floarea de menghinã. Asta experiment, fiindcã orice poet Cuminþi sînt bãrbaþii, femeile dar însemna cã menghina face flori ºi propune cititorului, cu fiecare mai ales copiii”). Întregul volum asta e bine, frumos ºi plin de volum publicat, un nou fel de a privat de lirism constituie, în fond, promisiuni”). scrie (cel puþin aºa ar trebui), ºi o confesiune pe mai multe *** atunci orizontul de aºteptare al planuri, de la cel al muncitorului Emanuel Guralivu are cititorului se lãrgeºte tot mai mult. perspectivat în relaþia sa tentativa de a preschimba În cazul lui Emanuel Guralivu, eu ombilicalã cu menghina, pânã la expresia minimalistã (în sensul aºtept, bãnuiesc cã ºi alþii, o mai femeia-fetiþã care îºi contemplã cã poetul vrea sã spunã mult în puþinã condensare a materialului corporalitatea („Mã gândesc la puþine cuvinte) într-un soi de poetic. Altfel, poezia lui va fi burta mea mare, de femeie structurã uneori aforisticã („în ininteligibilã ºi riscantã pentru gravidã/... /Mã gândesc la burta ochii fiarei/ se întorc nestinºi ochii cititorul actual, care aºteaptã sã mamei mele pe care niciodatã prãzilor...”), alteori refuzându-ºi îi oferi aproape totul pe tavã. n-am vãzut-o”; „Sînt o femeie, cititorul, prin lipsa unui conþinut Cred cã Emanuel Guralivu va adesea urîtã,/ corpul meu era ieri subsidiar, care sã impulsioneze gãsi resursele necesare în o barcã de hîrtie”; „Crezi cã meditaþia („oraºul iese din realizarea unei poezii care, unghiile mele frumos lãcuite ar noapte/ pustiu precum acea dincolo de tendinþe ºi mode, va putea face rãu într-o zi?”). oglindã în care doar/ o oglindã se satisface, în primul rând, Avem de-a face, aºadar, cu un aratã”) – epitetul „pustiu” aºteptãrile cititorului actual. Am poem-roman despre alienare, prejudiciazã aici întregul poem. folosit un singur paragraf pentru copilãrie „cuminte” ºi neputinþa Trupul meu dimineaþa (editura a discuta despre aceastã carte, de a evada din aceastã „grãdinã Vinea, 2008) e mai degrabã un fiindcã volumul lui Emanuel a menghinelor” care fascineazã poem amplu decât un volum. Guralivu constituie de fapt un ºi neliniºteºte în acelaºi timp, Pulsiunile nichitastãnesciene amplu poem (dupã cum am într-un joc al contaminãrii trupu- („cerul de pe mine începuse sã precizat deja), care conþine o lui ºi interioritãþii cu substanþa putã”) sunt amestecate cu viziuni serie de imagini valide estetic, dispersivã a unei lumi obiec- biografiste („eu am 25/ ºi cred tot dar care e neconvingãtor ºi prea tualizate. În acest context, mai mult/ în firele mele albe”) ºi condensat, tocmai din dorinþa lui „floarea de menghinã” reprezintã suprarealiste („ceasul îºi întinde de autenticitate. mecanismul coercitiv ºi hipnotic fãlcile spre mine”), fapt care *** de claustrare a omului în cadrul poate fi un compliment, având în În peisajul literar actual, unui sistem care provoacã vedere situaþia oarecum când vocile poetice au devenit iremediabile mutaþii identitare deficitarã a poeziei din ziua de aproape indistincte, volumul de („Mãrturisesc cã floarea de azi: aproape orice se scrie în debut al lui Dan Herciu, Taxa pe menghinã m-a preschimbat în România, în materie de poezie, viciu (Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj- sclav”). se poate publica, eliminându-se Napoca, 2009), e scris parcã Cele patru pãrþi ale volumului orice standarde estetice ºi pentru a extinde acest teritoriu (Cartea muncitorului sau Floarea hrãnind cititorul prin îndopare. lipsit de o morfologie proteicã. de menghinã, Cartea pãrinþilor Ingurgitãm absolut totul, cã doar Un amestec de patetism, sau „Sînt cuminte, promit”, suntem români ºi foamea e mare. autoironie gratuitã ºi revoltã Cartea iubirii sau Akihito ºi Cartea Existã segmente exemplare în sisificã, pe fundalul unui cliºeic 102 singurãtãþii sau Doo You acest volum, cum ar fi: „eu sunt discurs asupra cotidianului, îl plaseazã pe Dan Herciu în rândul 2008) a domnului Ovidiu Pecican „cu armele optimismului cotidian poeþilor care nu au ce spune, dar avem aceastã ultimã, ºi ale inteligenþei, pentru se forþeazã sã spunã ceva. Un norocoasã, situaþie. Într-unul din asigurarea unei libertãþi, fie ºi întreg repertoriu lirico-manelist, textele volumului, Ovidiu Pecican limitate” (p. 106), domnul Pecican cu inconsistente tuºe supra- declarã cã „realitatea statului vede urmele societãþii civile este realiste (cãci, nu-i aºa, e la unitar nu anuleazã premisele la fel de bizar ca judecata sa modã!) ºi cu injecþii meta- plural provinciale de la care se asupra „cazului” Sorin Antohi. forizante în exces, transformã pornea” (p. 118). Adicã, nu ar (Nu cã judecãþile nuanþate poezia lui Dan Herciu într-un soi trebui sã anuleze. În acest fel, asupra fenomenului creaþiei de organism deficitar, care se recuperarea respectivelor intelectuale în contextul autoconsumã fãrã a re-crea premise ar putea însemna constrângerilor comunismului ar nimic. Acest debutant târziu sau depãºirea/contracararea – pe fi problema – vezi, de altfel, întârziat doreºte cu tot dinadinsul plan cultural – a unei carenþe frumosul eseu al autorului despre sã se încadreze decorului dictat inaugurale a modernitãþii Ion Ianoºi). de „mode ºi vremi”, dar nu deþine româneºti. Ovidiu Pecican apare Ovidiu Pecican declarã în nici pe departe forþa vizionarã a în acest sens ca susþinãtorul unui interviul care deschide cartea cã lui Dan Coman ori autoironia „ethos transilvãnean care se s-a apucat sã scrie cronicã constructivã a lui Sociu. E un fel afirmã transversal printre etniile literarã pentru a sparge „un de amator al poeziei, care s-a diverse care populeazã locul” (p. monopol filologic”, pentru a gândit sã adere la turma poeþilor 65). Ca „transilvanist”. Multe dovedi „cã nu e nevoie sã absolvi de mâna a doua. Taxa pe viciu dintre textele volumului se ocupã filologia pentru asta, ºi nici sã devine astfel o taxã pentru lipsa de autori transilvãneni. Într-unul bâlbâi teoriile franþuzeºti de viciu poetic sau pentru dintre primele texte ale cãrþii, telqueliste ori cele ruseºti vicierea poeziei cu un discurs autorul constatã cu regret cã formaliste” ºi „nici postmodern nu copy paste de pe agonia.ro. George Coºbuc, „reprezintã... un e obligatoriu sã fii” (p. 11). Ceea „mã uit la poeþi/ ºi nu zic tip de destin cãrturãresc pe care ce e bine. În acelaºi timp, nimic/ sunt prea mulþi” – afirmã astãzi, când evreii ºi saºii au încercat fiind de nedumeriri de pãrãsit aproape în totalitate la un moment dat Dan Herciu, tipul „nu ºtiu dacã e important sã Transilvania ºi România, nu îl fãrã a ne scuti însã de apariþia avem capodopere”, „nu ºtiu dacã mai întâlnim în egalã mãsurã ºi acestui volum. Oare nu v-aþi X e poet mare sau nu” etc., la fel de bine reprezentat” (p. 25). domnul Pecican ajunge sã sãturat de poezia inertã, care Poate cã nu din acest motiv au mai conþine ici-colo câte un trop, fost puse la începutul cãrþii, dar practice o criticã literarã care, pentru a nu pãrea prozã de eseurile despre opera de pentru a parafraza pe cineva, proastã calitate? dantolog a lui Coºbuc schiþeazã face ca toate vacile sã parã cam Marius Conkan de fapt ideile semnatarului de aceeaºi culoare. Reuniunii despre modalitatea Ana Maria Tãut norocoasã de integrare în cultura europeanã: „Scriitorul [Coºbuc] ... va fi socotit cã datoria lui nu Despre metodã este doar sã creeze poeme Lecþia de poezie proprii, ci ºi contextul poetic adecvat în care poezia sã îi fie a lui În chestiunea generalã a mai potrivit receptatã” (35). grupajului de cronici literare Mutatis mutandis, acesta pare adunate într-un volum se poate ºi scopul mai îndepãrtat al lui Miron Kiropol pune întrebarea dacã serveºte ºi Ovidiu Pecican – sã (îºi) creeze Poezia a ajuns sã fie evitatã la altceva decât la sporirea un context cultural. Citind aceste de cei mai mulþi cititori. Iubirea, (îngrãºarea) bibliografiei scurte recenzii se creeazã în moartea, credinþa ºi cuvântul, autorului. Sau dacã este vorba primul rând impresia de logosul – toate acestea ºi nu într-adevãr de un autor atât de cu normalitate (culturalã ro- numai ele se regãsesc în lirica impact ºi talent încât orice mâneascã). Se scrie mult în lui Miron Kiropol în cartea sa materializare textualã a spiritului România – ºi nu numai la Fortãreaþa (Editura Timpul, Iaºi, sãu sã merite a fi eternizatã în Bucureºti! – se scrie în toate 2009). Reflecþii despre natura ºi acest fel. Existã cazurile fericite domeniile, se scrie bine. originea poeziei, referinþe când respectivele cronici, Recenzentul citeºte cãrþi literare, trimiteri la scriitori, indiferent din ce motiv au fost interesante, are colegi de intertextualitate, geneza omului, adunate, sã dea dovadã de o calitate. Totul e ok. Singura pãcatul ºi purificarea, sexul ºi coerenþã teoreticã ce face din ele problemã e cã pare, uneori, puþin Dumnnezeu stau de-a dreapta o carte impetuoasã. În cazul prea ok. Astfel, faptul cã în ºi de-a stânga poeziei din acest Reuniunii anuale a cronicilor diferitele cenacluri care „au volum. Fortãreaþa este un volum literare (Cluj-Napoca, Limes, luptat” în timpul comunismului bogat ºi cam atât. Este o carte 103 ca o ladã cu jucãrii, însã cu Vergine vin ºi pleacã, organicã ar exista între poezie acestea nu te poþi nici juca, nici singurãtatea este îndreptatã ºi divinitate, oricât de divinã ar fi uita de tine, nici mãcar amuza. cãtre un Dumnezeu la fel de ea la rândul ei, aceasta nu e nici Aceastã poezie se vrea amorf ca restul instanþelor din mai mult nici mai puþin decât serioasã, încãrcatã de simbo- poezie. limbaj, limbaj uman, tehnicã. Ea luri ºi simbolisme. Ea este Miron Kiropol pare mai are nevoie ºi de ºlefuire, de metafizicã prin definiþie. În degrabã sã îºi imprime, într-un meºteri pricepuþi, de aici de la principiu, nimic rãu cu acest tip limbaj semi-articulat, himerele noi, de pe pãmânt. de poezie. pe hârtie. Spre deosebire de Ana Maria Tãut Problema apare abia când în dânsul, nu sunt deloc sigurã nici faþa ochilor dãnþuiesc versuri cã aceasta e calea, nici cã precum: „Voi ºti cã nu au fost din poezia este o sesiune de terapie întâmplare, / Ci pentru ca în public. Lirica domnului Kiropol Cum se scrie o frumuseþea sã mã ardã / Ca este, dincolo de aceasta, cvasi- adept al vrãjii, aceea / De a purta ininteligibilã, iar prin ininteligibil carte despre caliciul / Pânã la cei pierduþi în nu mã refer la ermetic. Este greu suplicii.” Sau „Pentru aceasta sã stabileºti conturul ideatic al înconjori inelarul viitoarei / Soþii unei poezii, sã-i gãseºti centrul. cum se scrie ce suge din sânul invizibil. Cãci ªi nu cred cã aceasta a fost La o primã lecturã, Cât de printre prunci / aºteaptã sã mã intenþia poetului. departe am mers, cel mai recent clatin cãtre libertatea ei / De Putem, însã, învãþa din acest volum de versuri al lui Vasile epitaf ºi rugãciune/ Îi duc volum de poezie douã lucruri: Baghiu, dã impresia unui tratat cu mandarina ºi nu ºtiu de ce primul ar fi acela cã nu orice paravan de mini-jurnal în genul îngheþ.” Pe ici, pe colo sunt combinaþie ciudatã de cuvinte ºi acelor „how to...”, cu specifi- presãrate astfel de versuri ca simboluri te face Paul Celan, iar citatea tonului lor inegal, pe indici ai cãrnii ºi nebuniei. al doilea, cã orice legãturã alocuri ludic, alteori serios ºi

104 preocupat, menit sã ilustreze încetãþenitã ºi treptat catalo- speculaþiile de naturã meta- un set de potenþiale atitudini gatã drept cliºeu inoperabil ºi textualã în discursul relaxat ºi proprii unui „poet” în toate cir- inofertant, nu comunicã niciun fel cvasi-colocvial al genurilor cumstanþele care îl legitimeazã de conþinuturi inovatoare. Din paraliterare clasice (confe- ca atare: prezenþa inspiraþiei, fericire, acuzele vizavi de siunea diaristicã) ºi chiar post- absenþa ei, tabieturile scrisului, inadecvarea unei mãºti va- moderne (corespondenþa vir- emoþiile (intenþionat alese dintre nitoase, de poet mitologizabil, tualã). cele mai comune) trecute prin sunt contramandate de textele Olga ªtefan filtrele obligativitãþii, subtextuale, tributare unui minimalism de a rãmâne fidel, loial, unei revigorant, care salveazã de la anumite forme de poezie. De emfazã episoadele pur fapt, poezia pe care o propune „teoretizante”, un minimalism Teleromânia: Vasile Baghiu este una care îºi recognoscibil, mai degrabã, în asigurã supravieþuirea prin textele unor 2000iºti, ceea ce radiografie ºi apanajul unei identitãþi „meta”, în justificã sintagma de „90cist stare sã asume, la nivel textual, atipic” prin care ªtefania Mincu îl travestiurile diaristice mai sus definea pe Vasile Baghiu, într-un diagnostic amintite ca pe niºte micro-arte text dedicat antologiei de poeme Cãrþile profesorului Ioan poetice, interesante în sensul în din 2001, Fantoma sanatoriului. Drãgan despre comunicare ºi care, presupunând existenþa Exploatând, tematic, ideea de media au devenit repere în unei susceptibilitãþi tendenþioase simulacru, de alienare, de literatura de specialitate datoritã ce caracterizeazã raporturile absenþã-prezenþã în contextul acribiei ºi adresabilitãþii largi poet-poezie astãzi, atunci când virtualului vãzut ca un mod de totodatã. Cel mai recent volum nu este refuzatã cu desãvârºire, dispariþie perceput ca angoa- Teleromânia în 10 zile, co- funcþionalitatea unei atare estetici sant, precum ºi lecþia lui Deleuze ordonatori Ioan Drãgan ºi Diana- autoreferenþiale depinde mult de despre maºinile-energie ºi Maria Cismaru (Editura Tritonic, o anumitã tensiune ºi distanþã maºinile-sursã, autorul reuºeºte Bucureºti, 2008), scris în cola- auto-ironicã, valenþe absente din sã construiascã texte care borare cu o echipã de cercetãtori pasaje precum „Când nu sunt ipostaziazã fie o reconversie a alcãtuitã din universitari ºi inspirat/ trãiesc doar, /unul din identitãþii „M-am simþit ca un doctoranzi, nu face excepþie. avantajele vieþii/ în comparaþie cu computer vechi/ când e Teleromânia în 10 zile de- poezia,/ pe care o simt ca pe un conectat./ Chiar dacã beculeþul construieºte inteligent cliºeele partener/ într-o afacere pe care memoriei/ încã mai pâlpâia,/ n- despre televiziune ca fereastrã, nu o înþeleg prea bine”, „Esenþa am reuºit sã intru online./ Hardul oglindã, privire obiectivã. Carte- poeziei este viaþa, ºtiu,/ dar viaþa meu obosit/ lucra peste experiment, studiul abordeazã nu e în stare sã ofere un efect capacitate/ presat de fluxul de emisiunile informative ale mai poetic de una singurã” (Unul ºi timp/ care se scurgea pe strãzi multor canale româneºti din acelaºi lucru), „Poezia îmi urcã la vale” (Flux de timp), fie o perioada 6-16 octombrie 2007. un pic tensiunea/ pe la 150 consumare a realului în episoade Monitorizarea este urmatã de o mmHg, însã ºtiu/ cã nu trebuie aseptice, lipsite de explicaþii, analizã poliedricã, o combi- sã-mi fac griji,/ pentru cã asta – note de subsol ºi arabescuri nare mozaicalã de semioticã, se spune – / face parte din obositoare, un fel variante lirice- perspectivã narativã, teorii obiºnuit./ Un vers bun are confesive ale povestirilor lui informaþionale, ritualiste, con- valoarea/ unui pahar de vin roºu Raymond Carver: „Un bãrbat tractualiste ºi retorice ale românesc/ ºi îþi poate da japonez/ fãcea poze mulþimii/ sur comunicãrii. Dacã aproximativ o sentimentul cã/ faci parte din joc le Quai de Mont Blanc/ în treime din carte este dedicatã (...)/ Viaþa rãmâne pânã la urmã/ Geneva/ M-a prins ºi pe mine/ prolegomenelor teoretice struc- cu armura ei invizibilã,/ pe care cum admiram/ imensa fântânã turate de coordonator, studiile o poartã ca sã se apere de ea artezianã./ M-am gândit atunci/ colaboratorilor, strict aplicate pe însãºi./ De fapt, ea se retrage tot pentru o clipã/ cã voi rãmâne/ într- media, urmeazã douã mari mai mult /în spatele vizierei,/ un album,/ într-o casã din Tokio/ modele de analizã: unul pânã când nimic nu se mai poate sau din altã parte,/ ºi nimeni nu discursiv-pragmatic, centrat pe vedea/ Cât priveºte poezia, ea/ va ºti/ cine sunt” (În mulþime). maniera în care cuvântul devine cu timpul din ce în ce mai Dificil de încorporat într-o televizat ne influenþeazã, iar complicatã/ ºi trebuie pur ºi sentinþã hermeneuticã, volumul celãlalt semiotic-ritual, preocupat simplu/ trãitã”(Pasiuni). Jude- Cât de departe am mers este, de imaginarul verbal ºi vizual. cate prin prisma unei optici totuºi, unul care, sub aparenþa lui Modelul mãrturisit al obtuze la tezisme sau reþete de „zen”, duce un demers de demersului îl constituie douã orice fel, aserþiuni de acest tip, conservare ºi reinterpretare a experimente din spaþiul vestic. marºând pe ideea poeziei ca câtorva teme tari, poetul având Philippe Guibert a urmãrit în La modus vivendi sau ca alternativã intuiþia de a camufla cu Téléprésidente (2007) meca- utopizatã a cotidianului, demult ingeniozitate aproximãrile ºi nismele de funcþionare ale media 105 franceze înainte de alegerea lui liticienii se legitimeazã tot mai eclectism. Alt minus ar fi corpul Nicolas Sarkozy ca preºedinte, mult prin zgomot mediatic ºi nu de literã mic ºi implicit caracterul în timp ce un studiu american a prin idei sau fapte. Autorul de document înghesuit, aproape analizat o zi din viaþa SUA în analizeazã în ºtirile politice ilizibil. Trecând peste lipsurile expresia, structura, ritmul ºi evoluþia fapt brut – eveniment – formale, cartea este o cercetare prezentarea televizualã. În pseudoeveniment, direct pro- plinã de rigurozitate, dar fãrã sã spaþiul românesc e cu atât mai porþionalã cu îndepãrtarea de devinã aridã. O citim empatic, interesantã observaþia, cu cât realitate. Cel mai interesant pentru cã toþi suntem inevitabil efectul de telerealitate e întãrit, fenomen este reprezentat de personaje ale mediacraþiei. conform sondajelor, de o pseudoevenimente, ºtirile Anca Ursa impresionantã depãºire a mediei artificiale care ne invadeazã europene în ce priveºte numãrul existenþa ºi rãspund nevoii televiziunilor generaliste, cotele noastre de iluzii. Pe de o parte, de audienþã TV ºi încrederea ca sã ni le furnizeze, jurnalistul Alba Iulia ºi populaþiei în ºtiri. nu se mai identificã firesc cu Partea teoreticã trateazã descoperitorul de întâmplãri, ci Viena exhaustiv mecanismele de provoacã întâmplãrile: gãseºte transformare a faptului brut în ceva de povestit, creeazã Ironim Muntean s-a consacrat ºtire, dar ºi instrumentele de probleme prin întrebãrile puse ca un eminent profesor de limba analizã a noului discurs mediatic, politicienilor, propune teme de ºi literatura românã într-un liceu construindu-se pe bibliografia gândire, speculeazã lucruri care de prestigiu din Alba lulia. Multe ultimilor ani. Deja în televiziunea urmeazã sã se întâmple, se generaþii de elevi îºi amintesc din deceniile anterioare – angajeazã într-un proces de respectuos de prestaþia sa, paleoteleviziunea – lucrurile din telejustiþie etc. Pe de altã parte, luându-l ca model de þinutã realitatea imediatã sunt ca sã aibã vizibilitate mediaticã, intelectualã. În tinereþe, a fost ºi reconstruite dupã semnele, politicianul genereazã pseu- directorul Teatrului de Stat din convenþiile ºi valorile media, doevenimente, la nivel conºtient Petroºani, iar mai încoace cadru devin evenimente ºi sunt sau nu, pe modelele imaginarului: universitar la Universitatea „1 ordonate într-o actualitate spaþio- victoria, victimizarea, reuºita, Decembrie 1918" din Alba lulia. temporalã inexistentã ca atare; ni eºecul, duelul, confruntarea bine- Este un cunoscut animator al se dã sentimentul cã vedem rãu, salvarea etc. În special în vieþii culturale din vechea lumea, pe când de fapt avem în perioadele de crizã, pseu- capitalã a Transilvaniei, activând, faþã doar o simulare a ei. Mai doevenimentele au un impact printre altele, ca redactor ºef mult, neoviziunea (U. Eco) major, pentru cã propun al revistei Gând românesc, o modificã suplimentar raportul alternative de stabilizare, de publicaþie literarã care, din 2008 dintre realitate ºi ficþiune, în prevenire a ameninþãrilor, de când a apãrut, atrage tot mai mult defavoarea celei dintâi. Simultan, reducere a incertitudinilor ºi atenþia. creºte predilecþia pentru creeazã scenarii clarificatoa- Format în tradiþia ºcolii clujene, pseudoevenimente, informaþia re, securizante. Cercetãtorul Ironim Muntean întregeºte grupul instituþionalã o depãºeºte pe urmãreºte prioritar efectele de harnici ºi prestigioºi istorici aceea cetãþeneascã, iar faptul unor asemenea discursuri/ literari ieºiþi din ea care þin treaz divers e prezent masiv. Modelul ºtiri în douã situaþii din interesul pentru tradiþiile culturale practicilor discursive clasice perioada monitorizatã: transilvãnene. (BBC) – orientare paternalistã declaraþiile preºedintelui Volumul De la Alba lulia la faþã de auditori, direcþie elitistã, Bãsescu, respectiv impactul Viena, apãrut în 2008 la Editura discurs moral, stil ºi limbaj asupra electoratului, ºi trans- Unirea, confirmã aceastã cu standarde ridicate, neu- miterea iterativã a unor apartenenþã, chiar dacã pe tralitate ºi imparþialitate scandaluri de corupþie. Consi- alocuri transcende spaþiul politicã – pare imposibil de deraþiile, ni se repetã, nu sunt de transilvan. Este o carte reiterat, în special în spaþiul naturã criticã, ci constatativ- instructivã, cuprinzând o foarte românesc. Cu atât mai mult cu explicativã. bogatã informaþie istorico- cât am preluat mereu modelul Pe cât de captivantã, eruditã literarã, care atrage atenþia prin francez, care privilegiazã ºi diversificatã este aceastã rigoarea sa ºi sobrietatea jurnalismul de expresie, carte la nivelul conþinutului, pe expunerii. Autorul ei, un ardelean comentariul ºi nu observarea atât de incompletã, chiar autentic, în al cãrui cuvânt te poþi ºi redarea realitãþii. deficitarã apare la nivelul formei. încrede, nu cautã sã epateze prin Ioan Drãgan stabileºte cã în În primul rând lipseºte o expresie, nu te ispiteºte prin centrul construcþiei mediatice a concluzie generalã a studiilor, o voluptãþi stilistice. κi asumã un Teleromâniei se aflã telepolitica, tuºã finalã, legitimatoare. În lipsa rol de ghid pentru cititorii cu gustul acaparatoare a spaþiului public. ei, chiar dacã „episoadele” sunt cãlãtoriei în spaþii culturale. Cel Conºtienþi de consistenþa structurate conform unui plan puþin douã modele îi îndrumã 106 ontologicã a televiziunii, po- iniþial, rãmâne impresia de demersul: ªtefan Munteanu, care i-a fost profesor în liceu, ºi losif sã se comunice iarãºi ca în culturii româneºti. Cele mai multe Pervain, pe care l-a avut dascãl vechime. Metropola în plinã s-au format aici, mai ales când e în Universitate. expansiune privea cu simpatie, vorba de intelectuali ardeleni ºi Ironim Muntean este un nu cu superbie, spre sãrãcia bucovineni. Petru Maior, Ion cãlãtor învederat, din spiþa noastrã, dorind a o emancipa. Budai-Deleanu, mai târziu, Titu acelora care se bucurã sã Ironim Muntean, ca un autentic Maiorescu, Mihai Eminescu, loan descopere locuri ºi oameni, fiu al Albei, nu poate sã nu simtã Slavici, apoi Sextil Puºcariu, edificii ºi monumente, ca sã istoric, sã nu priveascã res- Lucian Blaga, Aron Cotruº, poatã comunica spre ele. Nu pectuos spre Viena. Mirajul ei Nichifor Crainic sunt numai admite, în drumurile sale, l-a stãpânit din tinereþe ºi încã câteva dintre ele. Sã rememorãm ingerinþe strãine afinitãþilor nu s-a stins. Cunoaºte urbea ºi orientarea profund naþionalã a spirituale. Se pregãteºte seri- oamenii sãi, aºezãmintele cul- activitãþii lor, ca sã ne dãm os de drum, studiind, adunând turale, monumentele, împreju- seama de câtã dreptate avea informaþii, consultând exege- rimile, tradiþiile, tot ceea ce Lucian Blaga când afirma ze, burduºindu-ºi sufletul, nu dã farmec acestei metropole influenþa cataliticã a culturii geamantanul. Profesia de central-europene. germane asupra spiritului dascãl, în special, i-a dat prilejul În toate popasurile vieneze a românesc. În sensul unei sã conducã numeroase grupuri cercetat locurile care amintesc asemenea demonstraþii se de tineri pe itinerarii care s-au de trecerea pe acolo a desfãºoarã ºi demersul lui Ironim întretãiat de-a lungul ºi de-a latul numeroase personalitãþi ale Muntean în cartea sa. Despre Europei. Cum toate drumurile europene trec, pentru ardeleni, prin Viena, e întrutotul explicabil cã vestita metropolã i-a reþinut cu precãdere atenþia. Era de multã vreme, încã din tinereþe, o obsesie a lui. Existã un tâlc mai profund al acestei cãrþi decât cel al unui simplu turism cultural. Susþine o atitudine intelectualã. Dupã ’89 mai ales, bate dinspre Timiºoara un curent centrist european printre ardeleni, nu lipsit de semnificaþii. Alba lulia ºi Viena sunt, pentru autor, spaþii la fel de familiare. Nu doar cã în unul trãieºte, iar pe altul îl viziteazã des. Sugestia e mult mai bogatã. între ele se comunicã mai profund. ªi nu de ieri, de azi. E o comunicare milenarã. Vindobona ºi Apulum s-au ridicat cam în acelaºi timp ºi cu acelaºi scop, aparþinând aceleiaºi civilizaþii materiale ºi spirituale. Chiar dacã peste vechile aºezãri s-a aºternut colbul stârnit de copi- tele cailor barbarilor, spiritul locului a rãmas viu. Wenia ºi Bãlgrad din Evul Mediu sunt numele uºor sucite ale vechilor cetãþi. Împãraþii habsburgi ºi premergãtorii lor priveau încoace ca spre un spaþiu care li se pãrea familiar ºi pe care aspirau sã-l stãpâneascã în numele unei tradiþii romane. De la începutul secolului al XVIII-lea, gândul lor s-a închegat în fapt istoric. Sub Habsburgi, Alba lulia s-a reîntemeiat ca o cetate modernã. între cele douã aºezãri a început 107 alþii vorbeºte mai sumar, fie grafic în jurul unei axe de invocatul infinit: “Ploaie de tei/ pentru cã sunt astãzi umbriþi de simetrie, devenind, de fapt, niºte sunt gândurile mele;// muzicã ºi vreme, fie cã au trecut prin Viena clepsidre. Clepsidra, chiar dacã zbor/ – nemãrginirea din suflet;// ca simpli cãlãtori sau pentru a-ºi nu este numitã decât o singurã risipã de floare/ ºi verde-n privire/ ridica prestigioase premii literare. datã, este unul dintre simbolurile ºi-atâta luminã de iunie-n sãlcii./ Toþi au lãsat însã mãrturii despre centrale ale volumului. Este Mireasmã de tei/ în visele mele;/ locurile care i-au impresionat. ilustrat, acest simbol, prin clopot de floare,/ clopot de sunet;/ Autorul întocmeºte fiºe de restrângerea ºi deschiderea înaltul albastru/ mai presus de- dicþionar istorico-literar sau politic create de “clipã” ºi de “veºnicie”. orice fire/ ºi raze pe ape, precum în cazul unora ori comenteazã Este trecerea, pe care eul poetic plete de sãlcii”. (p. 43). memorialistica altora, începând tinde s-o cuprindã. Infinitul mic – Interogaþiile retorice ale poetei cu Dinicu Golescu ºi terminând, eul poetic – este poziþionat în construiesc o antitezã din sfera sã zicem, cu Adrian Pãunescu. marele infinit: “Sunt/ mii de/ ani / moralã, încercând sã contureze Peste 60 de personalitãþi luminã/ întreg universul.// Eu,/ idealul spre care tindem, prin româneºti, marea majoritate doar o/ clipã – luminã”. (p. 9). De ciocnirea contrariilor: “Vom scriitori, dar ºi oameni politici sau asemenea, clipa – infinitul mic – deveni/ ce n-am fost niciodatã:/ de culturã, sunt prezentate, este inclusã în veºnicie – infinitul mãreþie de suflet/ ºi inimi astfel, în relaþia lor cu Viena. mare, printr-o neaºteptatã deschise?// Am devenit/ ce n-am Este evident, pentru un cititor tautologie: “Eºti veºnicia clipei/ vrut niciodatã:/ minþi ascuþite/ ºi avizat, cã Alba lulia ºi Viena au rerostitã prin clipã”. (p. 14). Dar monumente de urã?// Vom în cartea lui Ironim Muntean un clipa devine eternã, nu mai deveni/ ce doar odatã-am fost:/ statut simbolic, chiar dacã vieþuieºte în veºnicie, ci este simboluri în artã/ ºi spirite libere?” neafiºat ostentativ. Aceasta e nu însãºi veºnicia, nesfârºindu-ºi (p. 46). numai cea mai avantajoasã grilã limitele pe care sufletul ar vrea O poezie programaticã este de lecturã a sa, ci ºi cea corectã, sã le posede: “De-aº putea/ sã Prea plin. Ea defineºte întregul în spiritul în care a gândit-o ºtiu sã trãiesc/ clipa – sfârºit/ volum prin temã – prea plinul autorul. clipa – eternã,/ clipa – infinit/ ºi existenþial care îºi cautã (ºi luliu Pârvu sã înalþ suflet – luminã/ cu senin uneori îºi gãseºte) fãgaºul: “Prea în privire”. (p. 16). Între aceste plin/ cerul,/ precum sufletul dimensiuni infinite, apare puterea uneori,/ se revarsã-n cuvânt.// Poemele- cuvântului, ca sintezã de Prea plin,/ cerul,/ precum sentiment ºi raþiune: „Bucuria de- cuvântul uneori,/ se revarsã în clepsidrã ale a scrie,/ de-a vedea în cuvânt/ ºi suflet.// Prea plin cerul/ de stele suflet ºi gând.” (p. 23). Infinitul ºi ºi vise,/ precum clipele uneori,/ clipa sunt coordonatele între care se revarsã în timp.” (p. 48). Adrianei Weimer evolueazã sentimentul. Ele se “Durerea de suflet” e existenþialã, Clipa – Infinit (Editura relativizeazã, apropiind-se, nu are o cauzã concretã, limitatã. Marineasa, Timiºoara, 2009) tinzând spre comuniune: “În Vindecarea de ea este este al patrulea volum de poezii infinit de tãcere/ ni se topesc/ pe mântuirea, atingerea romanticã a al Adrianei Weimer, dupã buze vorbe/ ºi curg/ în poezia idealului: “E în stare/ sã ºtie Drumuri în noi (1997), Profund clipelor”. (p. 24). cineva/ durerii de suflet/ un leac?/ (2000) ºi Infinita Iubire (2005). Un simbol central, polivalent, / E peste puterea/ trupului ºi a În recenta apariþie, poeta con- al poemelor, este lumina. Lumina minþii/ de a înþelege:/ de unde,/ de tinuã interogaþiile din versurile este, pentru început, distanþa ce,/ pânã unde.// Vindecarea de anterioare asupra sensului cosmicã (macro- ºi micro-), suflet/ e drumul spre stele”. (p. existenþei, sens încadrat între constituind coordonatele între 52). Sufletul eului poetic tânjeºte dimensiuni ale cãror margini sunt care vieþuieºte sentimentul. Apoi dupã ideal, dupã “drumul spre tot mai greu de simþit. Aºa cum ea este cuvântul poeziei ºi stele”. Sufletul devine luminã: lasã sã se înþeleagã ºi titlurile combustia interioarã dãtãtoare de “Plec.// Dincolo de mine/ e lumina cãrþilor, explorãrile dilematice iubire. Lumina este repetabilul mea;// e tot ce mi-a rãmas/ ale sinelui, suficiente sieºi, la început, dar ºi iubirea însãºi: “Mai neumbrit”. (p. 61). ªi, într-un final, început, sunt tot mai mult aduse presus de toate/ e dragostea lumina este însuºi idealul, pe coordonate spaþio - temporale ce-þi port;// singura în stare/ sã perfecþiunea spre care tindem, autoritare, a cãror definire poeticã se mãsoare cu munþii,/ sã din prea plinul sufletului: “Bogatã devine obsedantã. Se naºte un cuprindã tot cerul,/ sã devinã în suflet ºi în spirit/ mã simt/ ºi produs în care sinele poetic este luminã”. (p. 35). Lumina este mi-e bine/ în aceastã liniºte- înconjurat de reluate definiri ale natura care, prin puterea ei, luminã.” (p. 65). raþiunii, fãcute cu o limpezime ºi depãºeºte limitele, ilustrând o Utilizând un lexic relativ o simetrie geometricã evidente. temã dragã poetei: prea plinul restrâns, mergând pe drumuri Lucru care este expus ºi concret, care se revarsã dintr-un spaþiu bãtãtorite, oferindu-ne poemele 108 cãci toate poemele sunt aranjate limitat, tinzând spre mereu cu un glas ºoptit, etalând o transparenþã în niciun fel destinul sãu literar, pentru cã luminã, afarã, în soare,/sã-mi coloratã de concreteþea realului, de acum se va ataºa fie sfârºitul ºi moartea Adriana Weimer reuºeºte ºi prin sufleteºte de aceastã oropsitã sãrbãtoare./destul m-a apãsat cel mai recent volum al sãu sã categorie de muncitori a cãrei întunerecul treizeci de ani,/ creeze un inconfundabil ºi viaþã grea o va cânta în cvasi- destul m-au zdrobit atâþia coerent univers personal, în care totalitatea versurilor sale. A bolovani,/lãsaþi-mã sã pu- locul central îl ocupã sentimentul, fost conducãtor tehnic minier trezesc în luminã,/iar clipa înconjurat de un spaþiu propriu al în aproape toate exploatãrile morþii îmi va fi/cea dintâi clipã devenirii. miniere din þarã. În 1942, aflat de/odihnã. Este ºi ediþia cea Constantin Buiciuc temporar într-o exploatare mai completã, care reproduce minierã din Altân-Tepe, în ediþiile anterioare Strigãt, Dobrogea, se cãsãtoreºte cu prefeþele semnate de ªtefan profesoara Florica Hubian. Lupu (1937) ºi Pavel Bellu Lucian Georgiu - Este un adept hotãrât ºi (1945), poezii din periodice, convins al publicaþiilor postume, poezii de dragoste, poetul minerilor muncitoreºti ºi al ideologiei de prin urmare o ediþie cvasi- stânga, dar boala de plãmâni integralã, editorul publicând La puþinã vreme dupã agravându-i-se, revine la tot ce a putut gãsi din apariþia volumului de evocãri Galaþii copilãriei sale, unde se lãsãmântul liric al poetului. ºi studii literare, Fãrã stinge din viaþã în 1948, când Coperta însãºi – un personalitãþi îi frig în istorie avea doar 36 de ani. autoportret Lucian Georgiu, (Editura Dokia, Cluj-Napoca, Ediþia de faþã este cea de- înnegrit de cãrbune – este 2008), pãr. Viorel Thira ne dã a patra din poezia, fatalmen- sugestivã pentru poezia lui: o o ediþie restitutivã din Lucian te restrânsã a lui Lucian poezie care înfãþiºeazã viaþa Georgiu, poetul minierilor. Georgiu. Prima ediþie a apãrut grea a minerilor nu numai L-am auzit deseori pe în 1937, la Tipografia Zikeli dintr-un sentiment de com- pãrintele Thira vorbind despre din Bistriþa, ºi era prefaþatã de pasiune exterior, ci din inte- poetul Lucian Georgiu, vag profesorul ºi mentorul sãu rior, dintr-o solidaritate con- cunoscut de mine, ºi am ªtefan Lupu. La a doua ediþie, fraternã. ªi, din acest punct de reþinut cã este un descendent apãrutã în 1945, la Tipografia vedere, poetul Strigãtului este al acestei familii sau cã se Minerva din Orºova, Lucian cu totul singular în literatura înrudeºte cu familia poetului. Georgiu i-a solicitat o prefaþã românã. Desigur viaþa mi- De aceea a depus atâta scriitorului-proletar Pavel nerilor asprã, durã, a fost stãruinþã ºi pasiune în Bellu, celebru în epocã prin înfãþiºatã ºi înaintea lui Lucian rostuirea sa literarã. romanul Apãrarea are cu- Georgiu. Criticii au observat o Fiu de preot, Lucian vântul, ºi care îl prezintã într- apropiere frapantã între poe- Georgiu s-a nãscut la o scrisoare de recomandare. zia lui Lucian Georgiu ºi Aron Stoiceni, lângã Târgu-Lãpuº, Ultimele douã ediþii sunt Cotruº: aceeaºi tãieturã ab- în 1912, iar pe când avea doi postume: în 1956, la ESPLA, ruptã a versului, acelaºi stri- ani, familia preotului se mutã îngrijitã de dr. Alexandru gãt de mânie pentru ne- în comuna Galaþii Bistriþei din Colceriu, vãr primar dupã tatã dreptãþile vieþii ºi, mai ales, Judeþul Bistriþa-Nãsãud. Aici al poetului ºi prefaþatã de H. acelaºi monolog liric, au- face viitorul poet clasele Fabian. Toate aceste trei ediþii tocaracterizant: sunt ªtefan primare, dupã care urmeazã poartã numele Strigãt, dupã Pârloagã/miner de treizeci ºi gimnaziul ºi liceul la Bistriþa, poezia care poate fi con- cinci de ani/am lucrat la Baia unde, la Liceul Alexandru sideratã o definitorie artã Mare,/Anina,/Abrud,/Roºia,/ Odobescu, îl are ca profesor poeticã a lui Lucian Georgiu, Sãcãrâmb, /Petroºani./viaþa de românã pe ªtefan Lupu, o care-ºi considerã poezia mea toatã a fost o viaþã de personalitate culturalã a cântul celor urgisiþi/ºi de l-aº câine./o bucatã de pâine/n-am oraºului, care este ºi mentorul spune tot nu ºtiþi/ce-nseamnã mâncat/n-am îmbucat,/ne- sãu literar. În ultimul an de toate câte spun,/la urmã nici blestemând/neînjurând./nu liceu, în urma unui conflict cu nu zic cã-i cânt,/e strigãt lung am decât o lampã stricatã ce profesorul de matematicã de deznãdejde/al robilor de miroasã rãu/o sutã de domni extrem de sever, Emil Domide, sub pãmânt. ce mã înjurã mereu./o este nevoit sã se transfere la Ediþia lui Viorel Thira este nãdejde mã þine (în viaþa asta Liceul Andrei Mureºanu din intitulatã dupã un crâmpei de de câine/sã ajungã vremea sã Dej, iar dupã absolvire, în vers dintr-o poezie ce ne despart ºi EU/piatra stearpã urma unui eºec la admiterea apare ca un testament liric al de bogatul minereu. în ªcoala de aviaþie, urmeazã minerului: când voi cãdea într- Versurile lui Lucian Georgiu cursurile ªcolii de tehnicieni o zi obosit/cu pieptul zdrobit,/ cuprind numeroase reminis- minieri din Baia-Mare, de stani,/de bolovani,/de cenþe de lecturã, pe care un moment biografic marcant în mizerii,/de ani,/scoateþi-mã în cititor de poezie româneascã 109 le va recunoaºte uºor, chiar toamnã/ªi nu va fi o frunzã pe rãzbunare care-l aruncã în sub forma unor versuri ori copac/Cu sufletul strein ca un tenebrele temniþei pe fãptaº, fragmente de vers: ºi ochi hamac/Voi pribegi spre tine, cântat foarte frumos, de vreme obosiþi/cu lungi coridoare… scumpã doamnã. (Cincinat ce nu l-am uitat nici acum, în (Bacovia); iar toþi pe rând Pavelescu). anii studenþiei, de câtre sfârºesc aºa/povestea lor – În dorinþa de a îmbogãþi regretatul meu prieten, povestea mea… (Minulescu); zestrea liricã a lui Lucian profesorul ºi scriitorul bistriþean miner bãtut de toþi miºeii/de n- Georgiu, autorul ediþiei adaugã Ioan Ilieº: Iar când ne-am ai pe nimeni sub soare… ºi câteva poezii cu paternitate demobilizat/ªi ne-am întors, (Coºbuc); ciocoi hain cu legile incertã: una, re-produsã dupã mi-au spus vecinii/Cã ea e de tale haine… (Coºbuc). Ca ºi rememorarea unui prieten al ruºine-n sat/ªi cã trãise cu vecinii…/O loviturã de topor/I- am dat în zarea lumânãrii/Cu ea-ncepui primul omor/ªi primul pas al remuºcãrii. Lucian Georgiu este ºi un poet al protestului liric al Dic- tatului de la Viena, alãturi de ardelenii Mihai Beniuc, Emil Giurgiuca, Iustin Ilieºiu, Ion Th. Ilea: Inscripþie pe monumentul eroilor din Galaþii Bistriþei este un epitaf liric memorabil: Oricine-ai fi, opreºte-þi paºii/O clipã! ªi-n genunchi, tãcut,/ Striveºte-o lacrimã-ntre gene,/ Adu-þi aminte c-au cãzut/ Aceºtia toþi sub steag strein./ Nu pentru ei. Ci fiecare/Þi-a dat un colþ de cer mai liber,/Þi-a dat o Românie Mare. Inscripþia fiind radiatã de cãtre hortyºti în 1940, poetul scrie o nouã inscripþie, în douã variante , în care clocoteºte puternicul legãmânt de a fi stãpâni în hotarele noastre, ascultând glasul strãbunilor: Dar nimeni de-azi încolo nu ne-a opri avântul/Nici Dumnezeu din ceruri!/De e cu noi alãturi, îl vrem/De un Zamolxe Sfântul/ Ne va conduce-n iureº,/Iliri ne- au fost strãmoºii, nepoþi de mamã dacã/Pe Someºuri, pe Criºuri, pe Tisa ºi pe Mureº/ Vom scrie-oricând cu sânge Istorie valahã. Un legãmânt în care rãzbate ecoul mo- nologului aprig din Decebal Coºbuc, Lucian Georgiu cul- poetului, Imnul minerilor cãtre popor, de G. Coºbuc. tivã cu destulã virtuozitate (Calendarul minerului, 1936, p. Intimele lui Lucian Georgiu specia literarã a ritornelei: 99) este atribuitã lui Lucian sunt versuri de album, versuri Asearã-am întâlnit-o-n crâng/ Georgiu; romanþa Înainte de de dragoste, cu transcrierea ªi-am sãrutat-o./De asearã rãzboi (pp. 98-99) are sensibilã a stãrilor sufleteºti, însã-ntruna plâng; Cazarmã menþiunea auzitã de la un între care dominante sunt murdarã/cu sferturi de pâine ocnaº, aºadar este o creaþie tristeþea ºi nostalgia. De aceea, amarã,/cu ciorba,/cu ploºniþele cvasi folcloricã, transcrisã ori cele mai multe poezii din tale,/cu umilinþi,/cu înfrângeri,/ consemnatã numai de Lucian album sunt elegii sau pasteluri cu marºuri ºi/teme de luptã/ Georgiu. Este, într-adevãr, un care se coloreazã elegiac. manevre. (Camil Petrescu); cântec de ocnã, de dragoste 110 Când vor începe ploile de înºelatã, de sângeroasã Ion Buzaºi Emmanuel, Gérard Bayo se încãpãþâneazã sã caute neîncetat

, cuvintele care-i lipsesc pentru a

) )) Viata e)) prima spune, pentru a scrie aceastã poezie care ar putea «ºterge urgenta, acum lacrimile de pe toate feþele». Volum dupã volum, poezia sa Horia Bãdescu este din ce în ce mai grãitoare dar, Gérard Bayo, Il y a une minute «tu vorbeºti/ în numele unora ºi-al paradoxal, vocea ei vine tot mai du monde qui passe, Ed. Casa altora. Cu ce drept?». ªi totuºi mult din tãcere. Tot mai mult ea se- Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, mereu «mai e ceva de rostit» ºi ntrupeazã în spaþiul dintre cuvinte, 2008. Pas Encore, ediþie bilingvã, poetul îºi asumã, fãrã iluzii, dintre litere chiar, spaþiu pe care-l versiune germanã de Rüdiger posibilitatea ºi datoria de-a o face. umple de ecoul spuselor sale dar, Fischer, Verlag im Wald, 93.485 mai cu seamã, de sensul de care Rimbach. Poate în numele acelei solidari- acesta e plin. Cuvintele/ tac în Ireductibil Gérard Bayo, tãþi subînþelese, care-i strãbate aceastã vorbire nãscutã din ireductibil demersul pe care ni-l întreaga poezie, în numele unei tãcere, fiindcã Bayo n-are nevoie propune în ultimele douã volume umilinþe orgolioase, a unei de- decât de câteva tuºe de umbrã, de de poezie. Exemplarã aceastã voþiuni afiºate: «Nu mori/ pentru câteva sclipiri de luminã pentru a lecþie de conºtiinþã poeticã, pe tine» sau «ceea ce/ sã trãiesc mã repicta lumea, de câteva tãceri care ne-o oferã aici, aºa cum a face, pe tine sã trãieºti te face de- mult mai profunde decât tãcerea fãcut-o însã de la prima sa carte, asemenea. Aceastã solidaritate, obiºnuitã, de câteva strigãte mute reamintindu-ne, mereu ºi mereu, aceastã condiþie umanã împãr- sau suspine pentru a povesti o natura condiþiei noastre umane. tãºitã se dovedeºte extrem de viaþã sau o moarte, pentru a resimþi apropiatã unui sentiment de «minutul lumii care trece», al lumii Într-adevãr, ceea ce-ºi propune alteritate ºi reveleazã celãlalt eu, în care «doar iubire/ te strigã.» poezia lui este sã ne facã sã cel din «Je est un autre» – celãlalt Gérard Bayo vorbeºte prin descoperim faptul cã dincolo ºi mai ºi Celãlalt. Expresia lui Rimbaud tãceri dar ºi, evident, prin cuvinte, presus de orice «mai e ceva de are pentru Bayo o realitate «aceste uitãri prea temerare », prin rostit», un lucru pe care n-avem inconturnabilã! cuvintele despre care spune : dreptul sã-l uitãm, la care nu Ai impresia, în aceste douã fiecare «în tine însuþi te-afundã ºi trebuie sã renunþãm ºi care dã volume, cã citeºti jurnalul unui pleacã». A spune înseamnã la el valoare vieþii: propria noastrã împãtimit cãlãtor parcurgând a veghea, fiindcã «în ele va veni umanitate. Aceastã umanitate care Europa noastrã (Franþa, Germania, moartea/ în fiecare/ dintre cuvintele pentru noi, moºtenitorii veacului Polonia, România, Spania), un tale». O lume, alta sau nu, o XX, transpare, deopotrivã, în cele cãlãtor pe urmele omului: cel întâlnire te aºteptã-n cuvânt. mai umile dar ºi în cele mai atroce adevãrat, cel nesupus, cel veºnic, E un strigãt de alarmã ce se dintre faptele noastre, dintre cãutându-l peste tot, fãrã încetare cuvine ascultat, înþeles. Sã luãm gesturile noastre. (peste tot/ am venit/ ca sã vãd). aminte la post scriptumul acestei Aceastã conºtiinþã poeticã A trãi în afara istoriei, a te distra poezii: «Viaþa e prima urgenþã/ despre care vorbim refuzã uitarea, ºi a-l distra pe cititor? Imposibil! De acum!» Cãci el ne vorbeºte la fel nu atât din perspectiva unei justiþii la debutul cu Merii din Gardelegen de bine despre azi, dar ºi despre posibile cât mai ales pentru a (1971), volum prefaþat de Pierre mâine! împiedica repetarea atrocitãþilor. Iatã de ce poezia lui Gérard Bayo vorbeºte despre o umanitate în care cei morþi fac parte din cotidian, în care prezenþa lor se impune firesc ºi dã sens lucrurilor care ne înconjoarã, tot aºa cum acestea din urmã dau sens acestei prezenþe paradoxale. ªi totuºi aceastã conºtiinþã se fereºte sã impunã un adevãr, sã transmitã un mesaj sau sã dea o lecþie. Ea pune, explicit, sub semnul îndoielii dreptul de a-l interpela pe celãlalt: «Fãrã vreun drept,/ te-adresezi doar celor vii, ca sã le vorbeºti/ fãrã nici un drept, despre morþi/ ºi refuzã s-o facã în numele morþilor: 111 al culturii ºi civilizaþiei strãvechi autohtone. El s-a aflat totodatã în contact ºi cu mari curente ale Din metafizica gândirii europene, printre ele, la loc de cinste, aflându-se ºi transmodernului filosofia lui Immanuel Kant. Eminescu a nãzuit sã-i redea Teodor Vidam limbajului prospeþimea unei lumi adamice sau, poate mai bine O carte recentã a lui Ion decât discontinuitãþile, rupturile, spus, a unei lumi zamolxiene. De Popescu-Brãdiceni, intitulatã „Din fãrã sã admitã unitatea în aceea, Ion Popescu-Brãdiceni ºi metafizica transmodernului”, deºi diversitate. crede cã vieþuirea ºi trãirea ca structurã pare a fi divergentã Ion Popescu-Brãdiceni ob- cronotopicã a lui Eminescu este în cele cinci pãrþi ale sale, este servã caracterul vulnerabil al deopotrivã plãcere ºi jertfã. animatã neîndoielnic de un crez, termenului de postmodernism, un Lumina lunii i-a permis sã fiind o pledoarie manifestã pentru termen la modã, dar fãrã sã fi instituie plãsmuirea visãtoriei lui transmodernism ºi, mai ales, prins rãdãcini în solul peren al fãrã seamãn, luminã care l-a pentru tipologia creatoare ethosului românesc. Depãºirea fascinat ºi i-a dezvãluit pro- subsumatã acestei estetici de opoziþiilor binare (subiect – funzimile existenþiale ale anam- creaþie. obiect; subiectiv–obiectiv; nezei, deopotrivã ale uitãrii ºi Termenul de metafizicã multã reducþionism–holism; descoperirii de sine: „Nu e nimic vreme a fost similar, dacã nu diversitate–unitate etc.) con- ºi totuºi e/ O sete care-l soarbe/ identic, cu cel de filosofie ºi numai stituie un impetus al vieþii E un adânc asemene/ Uitãrii celei accidental a fost opus ca ºi spirituale, în cazul cãreia cine nu oarbe.” Spre deosebire de lumina metodã celei dialectice de cãtre întrezãreºte întregul se pierde în lunii, lumina soarelui simbolizea- filosofia marxistã. Metafizica ne analiza deºartã a feliilor de zã spiritualizarea, dupã cum dezvãluie fie temeiul ontic adânc existenþã, decupate din þesãtura remarcã Ion Popescu-Brãdiceni, al existenþei ca realitate ultimã lor originarã, juxtapuse în mod „logos apophantikos”, izvorul atunci când admitem cã o neconcludent, nesemnificativ, purificãrilor, „pur” în sanscritã existenþã provine din altã adicã pur formal. Or, dacã fiinþa înseamnã foc. Mai altfel spus, existenþã pânã când accedem la umanã nu este nici raþionalã, Eminescu cãuta sublimul deo- una postulatã în mod de neocolit, nici iraþionalã, dacã psihismul potrivã prin refugiul în vis ºi prin fie admite cã lumea a fost creatã uman se configureazã ca sine ardoarea ºi adorarea con- din nimic bazându-ne pe un temei la patru nivele relativ distincte templaþiei pure, ekstatice ºi transcendent. În cazul filosofiei (inconºtient, preconºtient, translucide. transmoderniste nu este vorba conºtienþã ºi conºtiinþã), atunci Cerul, simbol al totalitãþii, are nici de înlãnþuirea necesarã a e vorba de intercondiþionarea un punct de iradiere ºi anume eul formaþiilor de real de la simplu la ºi întrepãtrunderea acestora, ca ºi scânteie divinã ºi ubicuitate complex, nici de provenienþa finalmente de fuziunea lor, absolutã a sacrului. Pe lângã fiinþei din nefiinþã. de intricaþie în limbaj lumina blând învãluitoare a lunii Ce ne propune transmo- camilpetrescian, fapt care jus- ºi cea dezvãluitoare a soarelui, dernismul? Specificãm de la bun tificã devenirea întru rezona- lumina lumânãrii ne pune în început cã vocabula trans- bilitate a fiinþei umane. contact cu intimitatea unui modernismului are o altã poziþie Transmodernismul se adãpost, faciliteazã lectura ºi logicã decât aceea de pronunþã pentru o flexibilitate a scrisul, stârnind mareea postmodernism. Operaþii precum pluralismului raþional, pentru o iluminãrilor ºi a viziunilor „O extrapolarea, transcenderea, depãºire a juxtapunerii ºi istorie frumoasã – Ieronim ºi speculaþia definesc modul de complementaritãþii, pentru o Cezara” ne întoarce la origini, la alcãtuire al oricãrui demers propensiune a celor trei tipuri de magie, simbol ºi mit, la filosofic propriu-zis, pe când cunoaºtere–atitudine (artã, pictograme ºi ideograme, la postmodernismul cade în filosofie ºi religie) dupã cum, cu limbajul bazat pe un cod al capcana unei cauzalitãþi liniare o formulã adecvatã, le numeºte semnalelor spaþiale, limbajul greu de genul înainte ºi dupã, de la Ion Popescu-Brãdiceni, în cazul descifrabil al albinelor. Ab- cauzã la efect ad infinitum. Or, cãruia verbul are virtuþi sau stractizarea începe la nivelul dupã eticã putem admite în mod valenþe sporite faþã de sistemului fonetic, în care fiecare legitim o metaeticã ºi nicidecum substantiv. Din aceastã per- sunet, devine un semn con- o posteticã. Transmodernismul spectivã trasmodernistã Ion venþional. se dezice de convenþionalismul Popescu-Brãdiceni se referã la Limbajul uman este superior formal, de analiza fragmentarã, câteva personalitãþi de marcã ale limbajului folosit de albine, el pe traseul regândire–negare– culturii româneºti. dispune de foneme, morfeme, revizuire, adicã de decon- Astfel, în opinia sa, Eminescu vocabule, sintagme, enunþuri ºi 112 structivism, care nu sesizeazã s-a întrupat din lichidul amniotic discursuri pe linie logicã- lingvisticã, dar fie el informal sau instanþã supremã, constituie rezerva încã neepuizatã a formal, nu e posibil fãrã sintaxã nodul gordian al ethosului literaturii ºi filosofiei europene, ea ºi gramaticã. Eminescu a fost românesc. Destinul este altceva este marea noastrã mizã care ne conºtient de calitãþile intrinseci decât soarta. El este poate scoate din modernitatea ale limbii române, limbã ale cãrei cosubstanþial cu descoperirea unei lumi aflatã în crizã. Literatura resurse lexicale ºi gramaticale vocaþiei, dupã cum spunea este un dialog între euri (natural nu au fost încã nici valorificate, Eminescu, Arghezi, Blaga ºi, nu ºi cultural, personal ºi colectiv, nici suficient exersate. Marin în ultimul rând, Constantin empiric ºi ºtiinþific etc.), iar Sorescu îl aºeza pe Eminescu Rãdulescu-Motru. Altfel spus, transmodernismul descoperã în între Shakespeare ºi Goethe, pe creativitatea dislocã cãmaºa de iubire un sens unificator al lumii când Ion Popescu-Brãdiceni forþã a sorþii, avatarurile ºi ºi vieþii. între Novalis ºi E.A. Poe. vitregiile acesteia. Într-un eon în care „sub mas- Gheorghe Grigurcu îl considera Canalizarea energiei ca modernitãþii i-a amploare în mod justificat „capul de serie creatoare de facturã prometeicã pseudo-cultura”, iar mijloacele al marilor noºtri nelatini” Haºdeu, constituie acea orientare valoricã mass-media întreþin un climat al Blaga, Nae Ionescu, M. Eliade, care poate depãºi orice hiatus, unor opinii nelegitime ºi E. Cioran, N. Iorga etc. Personal orice înfundãturã, orice impas. L. nejustificate, cultivarea norma- consider cã N. Iorga prin opera Blaga în cuprinsul spiritualitãþii litãþii, a consistenþei, a creati- sa istoricã ºi aceea de reputat româneºti ca ºi personalitate vitãþii autentice, a unor repere bizantinolog face parte din seria polivalentã reprezintã maximul axiologice sigure, reprezintã fastã a latinilor, serie inauguratã valoric al secolului XX, iar în îndemnurile ºi chemãrile unui de Alecsandri, Macedonski etc. amfiteatrul valoric al culturii transmodernism pe care Ion C. Noica sesizeazã cã, europene se situeazã în primul Popescu-Brãdiceni ni-l reco- investigând fiinþa ca pe un rând. Limba românã reprezintã mandã ca o soluþie viabilã. transcendens, Eminescu vi- zeazã întotdeauna situaþia fundamentalã a lui a-fi-în-lume în totalitatea ei. Ion Popescu- Brãdiceni subliniazã în mod îndreptãþit cã Eminescu a instituit în cuprinsul spiritualitãþii europene o triadã, alcãtuitã din ensistenþã, care desemneazã interioritatea vie, din arheitate, ca evaluare contemplativã a fundamentelor proprii, pentru ca împlinirea triadei sã aibã loc prin trecerea ensistenþei în enssistenþã, adicã reîntoarcerea la contemplarea marelui tot identic în ºi prin sine. Autorul relevã cã fiecare fiinþã umanã este marcatã de o dublã transcendenþã, ºi anume cea interioarã ºi cea exterioarã, ea constituind fundamentul libertãþii noastre ca fiinþã întru devenire ºi devenire întru fiinþã. „Sentimentul pe care îl încearcã europeanul cu privire la destin este anabazic”, remarcã interpretul, adicã e vorba de evoluþie ºi cucerire. E cazul sã operãm aici o distincþie necesarã între soartã ºi destin. Soarta ca ºi ciclu existenþial ne propune retragerea în naturã, resemnarea, boicotarea istoriei pornind de la proverbul „Nãravul din fire n-are lecuire”. Acest pasivism, care susþine acceptarea legilor naturii ca 113 puþine umbre, puternicã, dar fãrã sclipici. Arina Georghiþã dã senzaþia unui artist care are plã- În tonuri grele, cerea materiei, a corpurilor pline ºi grele, a senzaþiei de atragere ºi calde dimensionare. Într-un fel e o reîntoarcere la clasici, o renunþare Victor Cubleºan la orice deconstructivism post- modern, deºi multe dintre tuºe dau Cred, de la bun început, cã e o am vrut sã spun zeflemitor cã un mãrturia unui cubism refulat sau precizare inutilã, dar mã simt dator iz de toropealã balcanicã s-a bine strunit. Mi-au plãcut mult pei- sã o fac: nu sunt cronicar plastic. infiltrat, pesemne din atmosfera sajele transilvane, mi-a plãcut aerul ªi chiar dacã îmi place foarte mult Bucureºtiului, pe ºevalet. Dar lor patriarhal ºi rebel în acelaºi timp, pictura, sunt convins cã o abordez modificarea e mai profundã. E o dupã cum nudurile au o frumuseþe dintr-o direcþie care i-ar face pe altã comunicare pe care o vezi carnalã aproape sãlbaticã, nefiltratã specialiºti sã-ºi încovoaie ne- acum stabilindu-se între artist ºi de ochiul ºcolit al artei. dumeriþi ºi superiori sprîncenele. tablou. Tensiunea prezentã Venind dintr-o familie de Ca literat, cred cã totul trebuie sã anterior în compoziþie, în formele pictori binecunoscuþi, e ciudat înceapã cu o poveste. ªi sã curgã înfoiate, în expansiune, s-a mutat sã observi cã Vasile Gheorghiþã asemeni uneia. Ei bine, pe Arina acum la nivelul privirii. E o privire sau Mariana Bojan ºi-au pus Gheorghiþã am cunoscut-o încã de agilã, nervoasã ºi ºtiutoare care pecetea pe stilul artistei într-o la Cluj, înainte de a „dezerta” în contemplã situaþii calme, aparent manierã foarte subtilã. E o capitala noastrã atît de îndepãrtatã. relaxate. E o voluptate a corespondenþã mai mult în Îmi plãcea foarte mult pictura pe descoperirii unei lumi liniºtite, o volumetria corpurilor desenate care o practica atunci, desenul cu punere faþã în faþã a elementului decît în tehnicã sau viziune. O reminiscenþe din graficã, tuºele activ al ochiului ºi cel static al corespondenþã la nivelul groase ºi foarte ferme, corpurile descrierii peisajului. Compoziþiile pensulelor folosite, iar nu a bine delimitate de culori grele. Îmi care conþin personaje sunt cele culorilor. Arina Gheorghiþã este plãcea atmosfera caldã, uneori mai în mãsurã sã ilustreze aceastã un artist pe picioarele sale, ºi calmã, poate desuet-romanticã pe nouã dimensiune. Peisajele, unde îndrãznesc sã spun, unul dintre alocuri, a pînzelor pe care le pictorul a excelat dintotdeauna, cei mai buni ºi mai interesanþi ai semna. Îmi plãcea forþa aceea au cãpãtat acum o liniºte grea, acestei generaþii. Întoarcerea molcomã, dar parcã mereu adusã melancolicã, o pace „ardelenea- declaratã spre figurativ, refuzul pînã în punctul de explozie pe care scã”. Paleta de culori s-a experimentalismului, încrederea o înglobau compoziþiile. Apoi, schimbat, chiar dacã pãstreazã în în relaþia pe care pînza o vreme de cîþiva ani, n-am mai continuare conotaþia greutãþii ºi a stabileºte cu privitorul, toate vãzut pe viu nici o pînzã. Pesemne prea-plinului materialitãþii. Mai mult mãsoarã un pictor matur ºi cu o cã un ochi format de specialist brun, auriu putred, alb cenuºiu, mai viziune spectaculoasã. mult negru ºi verde în ape. Culori se poate delecta ºi cu imaginile Sincer, îmi pare rãu cã Steaua tomnatice sau de dupã-amiazã nu apare color. Spectacolul din de pe internet, dar pentru mine tîrzie de varã. Luminã plinã, cu acest numãr e unul care meritã. sticla monitorului nu pare fãcutã decît pentru artã digitalã. Apoi am redescoperit-o pe Arina Gheorghiþã în douã expoziþii la Cluj, expoziþii din care Steaua prezintã în acest numãr repro- ducerile mai multor pînze. ªi am redescoperit un artist schimbat, am descoperit o evoluþie care a dus la modificãri poate spec- taculoase, dar deloc revoluþionare pentru cineva care a vãzut drumul de început al pictorului. Alina Gheorghiþã a rãmas acelaºi pictor atras de solar ºi de teluric. A pãstrat aceeaºi eleganþã a formelor ºi a dialogului lor cu culoarea. Diferenþa apare în starea de contemplaþie mult mai pregnantã disipatã de tablouri. În 114 primul moment, la primul contact, TEATRU montãrilor atent monitorizate de autoritãþi ºi fracturatã în accesele de „rinoceritã” acutã ale acestora). Teatrul „absurd” al lui Eugen Ionescu s-a dovedit în timp un barometru extrem de sensibil la schimbãrile de atmosferã socio-politicã de la noi, un fel de revelator al vremurilor, preferat al regizorilor mai ales în momentele de „crizã”, se pare, astfel cã orice reviriment al spectacologiei ionesciene nu poate decât sã punã pe gânduri. Una dintre montãrile memorabile dupã Ionescu, realizatã în 1992, i-a aparþinut regizorului Tompa Gábor, la Teatrul Maghiar din Cluj. Alãturi de piesele prezentate într-un turneu al Teatrului „Eugen Ionescu” din Chiºinãu, sub îndrumarea actorului ºi regizorului Petru Vutcãrãu, Cântãreaþa chealã a lui Tompa a rãmas ºi în istoria mea afectivã drept una dintre întâlnirile importante cu dramaturgia ionescianã din acel timp. Obsesie mai veche a regizorului, Cântãreaþa chealã poate fi vãzutã din nou la Cluj, pe scena Teatrului Naþional de data aceasta într-o montare (a treia cu aceeaºi piesã în palmaresul lui Tompa Gábor) ce reþine dese- nul, schema celei dintâi, a „originalului”, pornind chiar de la scenografia semnatã de Judit Dobre-Kóthay, dar bazându-se pe o echipã nouã de actori: Cãtãlin Herlo (Domnul Smith), Elena Ivanca (Doamna Smith), Adrian Cucu (Domnul Martin),

Angelica Nicoarã (Doamna

) )) )) Martin), Irina Wintze (Mary, menajerã), Ionuþ Caras (Cã-

, pitanul de Pompieri), Silvius

) )) Cântareata)) Iorga (Arlechinul) ºi Paul Basarab (Proprietarul cutiei cu iluzii). Cu cheala, toate cã elementul vizual predominã, regizorul preferã sã vorbeascã despre spectacolul superlativ sãu în termeni muzicologici, Anca Haþiegan catalogând piesa drept o „partiturã”, o „simfonie” (vezi La începutul anilor ’90 am românã sã fie reprezentatã cu extrasele de interviuri din caietul- asistat la o explozie de mari sincope sub regimul program), ce reclamã maximã spectacole ionesciene pe comunist (Rinocerii ºi Ucigaº fidelitate ºi precizie în execuþie. scenele româneºti, dupã decenii fãrã simbrie, în regia lui Lucian Însã nu atât structura muzicalã de ºicane, care au fãcut ca opera Giurchescu, deschizând, în a textului ionescian justificã dramaturgului francez de origine 1964, respectiv 1968, seria reluarea, revenirea, recon- 115 stituirea – gesturi care, aºa cum tâmplare” simptomaticã. Sã ne premiera clujeanã ºi celãlalt sau încearcã sã sugereze regizorul, amintim de la ce a pornit textul: celelalte evenimente, dar eu le- sunt departe de a fi o simplã exasperarea lui Ionescu am simþit consubstanþiale. În soluþie de conjuncturã, exterioarã provocatã de stupiditatea ciuda diferenþelor de ritm sau de lui –, cât faptul cã repetiþia (care noþiunilor ºi frazelor dintr-un registru al jocului, de stilisticã, poate funcþiona la fel de bine ºi à manual pentru învãþarea limbii spectacolul lui Tompa ºi pelicula rebours, precum în antologicul engleze. Prin extrapolare ºi lui Porumboiu se înscriu într-un exerciþiu demonstrativ din finalul suprainterpretare, universul orizont similar de percepþie a reprezentaþiei) este înscrisã în manualului în cauzã devenea umanului mãcinat de rutinã, însuºi automatismul limbajului ºi expresia universalului uman, în cliºeu. Personajele sale, al situaþiilor de joc imaginate de eºecul sãu fundamental de a asemeni celor ionesciene, autor. „Partitura” rezultatã nu va proteja tocmai elementul cel suferã de „fervoare lingvisticã”, putea, prin urmare, sã evoce mai important: umanul. Anul lexicalã, dar ºi interpretativã, spiritul viu al muzicii, dar va intra acesta, la Cannes, în þara care fascinate de DEX precum în rezonanþã, în schimb, cu a vãzut premiera absolutã a odinioarã autorul Cântãreþei bucãþile produse ºi reproduse pe Cântãreþei chele, filmul Poliþist, chele de manualul sãu de cale mecanicã. Astfel, cutia cu adjectiv al lui Corneliu englezã, ºi ratând la fel ca ele pãpuºi sau cutia-orologiu, Porumboiu a strâns o mulþime sau eludând, într-un mod metaforã vizualã dominantã în de aprecieri ºi i-a adus tragicomic, exact sensul, spectacolul lui Tompa, este României un premiu important. umanul, individul, mereu dublatã de o cutie muzicalã – ce Aparent nici o legãturã între sacrificat. redã, de fapt, acompaniind gesturile de marionetã ale personajelor, descompunerea sunetului articulat în sonoritãþi nearticulate, chiar dezarticulate, sfârºind în... film mut. Actorii intrã perfect în logica acestui mecanism „placat asupra viului”, rizibil-terifiant, lãsându-se cu plãcere „mortificaþi” (de un regizor „terorist”, caracterizare a unor actori francezi, însuºitã de beneficiarul ei cu vãditã satisfacþie...) în ipostaze groteºti, pendulând între inanimat ºi infantil, ce le solicitã adeseori condiþia fizicã la extrem. Compoziþiile tuturor sunt remarcabile ºi reuºesc sã concureze cu brio modelul aparþinând confraþilor lor de la Teatrul Maghiar. O menþiune aparte meritã Angelica Nicoarã, a cãrei apariþie a fost adeseori exploatatã de cãtre regizori în detrimentul calitãþilor sale actoriceºti, mãsura lor începând sã se arate abia în timpul din urmã, nu întâmplãtor în roluri a cãror mizã nu stã în frumuseþea corporalã (a se vedea ºi compoziþia sa din 4:48 psihozã de Sarah Kane, în regia lui Mihai Mãniuþiu). Cât despre revenirea la Ionescu, oricare vor fi fost împrejurãrile particulare ce au dictat-o – anul acesta sãrbã- torindu-se centenarul naºterii dramaturgului –, la un nivel mai 116 general mi se pare o „în- cu grijã în jurul destinului lor tragic, marcã a subtilitãþii actorilor Hecuba - teatrul de a le restitui identitatea caracterologicã. Nimbul trãirilor Hecubei se constituie din suma antic în piata, disperãrilor cu care îºi deplânge soarta nemiloasã. Melania Ursu alterneazã tonalitatea gravã a prezentului lamentaþiilor sfâºietoare cu tirada tunãtoare a blestemelor nuanþând Adrian Þion exemplar dimensiunea tragicã a Un reviriment uºor sesizabil în benefic în Piaþa Cipariu, chiar eroinei, transmiþând emoþionant activitatea de ansamblu dacã la premierã, torþele aprinse fiorul durerii supreme ºi al milei. înregistreazã Teatrul Naþional din pe ziduri au alertat, prin Ramona Dumitrean în Polyxena, Cluj acum, la sfârºitul stagiunii. intermediul unui locatar speriat fiica cea micã a Hecubei, Parcã din dorinþa de a recupera din vecini, pompierii. sacrificatã ca ºi Ifigenia, se un hiat managerial prea extins, Problematica tragediei se integreazã jocului colectiv luna iunie a devenit culoarul de compune dintr-o succesiune de mãsurat în lentoare studiatã ce îngrãmãdit premiere, dintre care crime ºi rãzbunãri, începutã cu urmãreºte dezvãluirea treptatã a unele remarcabile. Voi aminti uciderea lui numai Hecuba în regia lui Cristian Polydorus, fiul Nedea, Istoria comunismului Hecubei, fosta povestitã pentru bolnavii mintal reginã a Troiei în regia Monei Chirilã ºi târâtã în robie, multaºteptata Cântãreaþã chealã fiu omorât de în regia lui Tompa Gábor. cãtre lacomul Hecuba de Euripide (în rege al Traciei, traducerea lui Alexandru Pop) Polymnestor, ºi deschide seria inclusã în sfârºeºte prin programul Mari actori ai scenei rãzbunarea clujene, având-o în fruntea Hecubei. În- distribuþiei pe marea doamnã a fãºurat în au- scenei clujene, Melania Ursu. steritatea unui limbaj adecvat Pentru originalitatea ºi gran- canonului cla- doarea în care a fost conceput, sic, magistral spectacolul lui Cristian Nedea a întreþinut ºi redat primit dintru început atributul de pe durata re- „eveniment”, fiind receptat ca prezentaþiei, atare în viaþa culturalã a cetãþii. spectacolul Publicul clujean a fost invitat sã înainteazã lent, redescopere solemnitatea grav, maiestuos teatrului antic într-o montare spre dezvãlu- ineditã, grandioasã. Nu pe scena irea nucleului teatrului, ci în aer liber, în Piaþa dramatic al su- Cipariu, pe platforma de biectului tratat deasupra Capelei Sf. Iosif a de Euripide. Catedralei greco-catolice în Momentele construcþie. Un spaþiu larg, zguduitoare ale Melania Ursu circular, închipuind o scenã acþiunii sunt multifuncþionalã dintr-un proiectat augmentate prin teatru al viitorului, oferã un cadru emoþionante intervenþii muzicale, uneltirilor care i se pregãtesc. generos pentru a aduce în mai ales cu instrumente de Prin amplitudinea vocii ºi prezent valenþele tradiþionale ale percuþie, aparþinând lui ªerban siguranþa inflexiunilor obþinute, teatrului hieratic. Cadru evocator Ursachi. O contribuþie la aceastã Emanuel Petran se apropie bivalent sugerând un þãrm din ilustraþie muzicalã ºi-au adus ºi convingãtor de importanþa erou- Tracia cu tabãra aheilor, actorii cãrora li s-au repartizat lui troian Agamemnon. Ca ºi concomitent cu zidurile sarcini adiacente, în ton cu Dan Chiorean în Odiseu de fantomatice, învãluite în ceaþã mersul intrigii sângeroase a altfel, ce-i subliniazã aici, dupã ale cetãþii Troia, cuceritã de ahei. textului. cerinþa scenariului, mai mult Programat iniþial pe dealul Personajele sunt cuprinse intran-sigenþa, fermitatea ho- Cetãþuii, spectacolul a coborât într-un halou sintetic, întreþesut tãrârilor ºi mai puþin viclenia-i 117 legendarã. O stafie ce-ºi lasã declamativ aduce Ovidiu aduce mai multã culoare pe amprenta fulgurantã de-a Criºan în rolul lui Polymnestor, fondul întunecat, în spaþiile lungul întregului spectacol regele tracilor, alipind dez- rãmase goale de pe orizon- este trupul gol, contorsionat involtura jocului sãu inteligent talele mizanscenei. macabru al lui Cristian Grosu unitãþii rezultate din suma Un spectacol de acest întruchipând pe scenã Umbra pãrþilor componente omo- calibru nu poate decât sã lui Polydoros, fiul Hecubei. genizate în tratarea cere- atragã în viitor, sã cearã cu Cocoþat pe ziduri, printre torþe, monioasã, dar nu emfaticã, a insistenþã altul de o asemenea Cãtãlin Codreanu creeazã o textului clasic. valoare din seria anunþatã, ambiguã stafie a lui Ahile ce O fisurã ce ar putea fi promisã Mari actori ai scenei împrumutã caracteristicile plus remediatã în spectacolele clujene. Îl aºteptãm cu interes armura ºi casca sinistrului urmãtoare: adãugarea unor în stagiunea viitoare pentru Darth Vader din Star Wars. figuranþi în chip de strãjeri ori a stabili direcþia unei con- Rezoluþii total opuse stilului rãzboinici ahei. Aceºtia ar tinuitãþi.

118 TIFF 2009, filmele predilecte Bernard, Doris, Shirin, Koshrow, Farhad si Katalin Ruxandra Cesereanu

Anul acesta am fost la TIFF la cã frumuseþea femininã Varga (în regia lui Peter puþine filme, dar cele pe care arãbeascã depãºeºte cu mult Strickland, filmul fiind fãcut cu le-am vãzut au fost întru totul frumuseþea speciale. Voi vorbi doar despre evropeneascã câteva dintre ele aici. ºi poate chiar ºi Mi-a tihnit sã vãd Bernard ºi pe aceea Doris (regia Bob Balaban, cu extrem orientalã Ralph Fiennes ºi Susan (deºi niponele Sarandon), mãcar pentru faptul sunt atât de cã rar mai este de degustat pe florale în albeþea îndelete un cuplu atipic, pitoresc, lor de porþelan voyeurist ºi exhibiþionist în fin). Femei cu acelaºi timp ºi fãrã tangibilitatea genele lucrate fizicã previzibilã. Pe lumea drept ºi tãiat, noastrã nu lipsesc deloc buze preapline ciudãþeniile, dar în Bernard ºi rujate maro, Doris totul îþi tihneºte ºi te piele smeadã farmecã, de la vestimentaþie ºi consistentã de Bernard ºi Doris bijuterii, la apetit culinar ºi parcã ar fi solitudine auto-adictã, de la dantelã întunecatã! Abbas actori maghiari din România), cu cãlãtorii exotice la asprimi Kiarostami foloseºte în filmul lui adevãrat un poem cinematografic psihologice tandre ºi rãsucite. O 112 actriþe (iraniene, plus Juliette în care peisajul Transilvaniei te Susan Sarandon ca de obicei în Binoche care nu prea are ce pur ºi simplu încremeneºte, iar formã majorã (o actriþã pe care cãuta aici) prin intermediul cãrora coloana sonorã este perfectã. doar o altã urâtã îngrozitor de deapãnã povestea lui Shirin, a Un poem cinematografic despre talentatã ºi ºarmantã o întrece, pasiunii ei ºi a pasiunilor stârnite o femeie cu trauma ei, mai vârstnica Meryl Streep) ºi un de ea. ªi face lucrul acesta într- interpretatã de dark Hilda (cum îi Fiennes tot mai ispititor, pe un chip ingenios: pe ecran spun eu actriþei de la Teatrul mãsurã ce îmbãtrâneºte ºi nu ruleazã filmul despre Shirin, dar Maghiar din Cluj, care joacã în mai pãstreazã liniile dulci de noi nu avem acces la povestea rolul titular). Cine poate (ºi îl þin gigolo rasat (un Fiennes medievalã decât prin chipurile puterile), sã deguste ceardaºul ultrarafinat, cu alurã mai voalatã). celor 113 femei care privesc unguresc de-a dreptul dionisiac Atmosfera din Fitzgerald Scott filmul, ele, spectatoarele, ºi din film ºi sã dãnþuiascã udatã cu orientalisme ºi tensiuni chipurile lor fiind gura de aºijderea! à la Strindberg face bine la mintea pantomimã care rosteºte omului doritor de altceva. povestea lui Shirin. Pare-se cã La nana Cât despre Shirin, prinþesa actriþele în numãr de 113 din armeanã trãitoare prin secolele Shirin nu au urmãrit pe ecran un La TIFF 2009 au fost filme ºase-ºapte ºi cântatã de poetul film, atunci când s-a filmat, ci trei bune (ca de obicei), dar Nezami prin secolul 12 (ea apare puncte negre asupra cãrora au organizarea s-a dovedit a fi ºi în 1001 nopþi, efemer), fost solicitate sã se concentreze, confuzã ºi improvizatã, uneori regizorul iranian Abbas gândindu-se la iubirile lor chiar iritantã. În loc de filmul Kiarostami a utilizat o gãselniþã (pierdute, nepierdute, uitate, Ghepardul, capodopera lui minunatã pentru a prezenta rememorate, reingurgitate etc.). Luchino Visconti, a rulat o dragostea ei cu regele Koshrow Cu atât mai mult, prin urmare, vechiturã stingheritoare a al Persiei ºi iubirea de trubadur Shirin meritã achiziþionat, aceluiaºi regizor, doar fiindcã o nefericit a cioplitorului în piatrã vizionat, dezbãtut! avea în centru pe Claudia Farhad. Cu mâna pe inimã spun Meritã vãzut ºi filmul Katalin Cardinale (actriþã frumoasã ºi 119 îndeajuns de talentatã, însã pelicula de blamatã, mãcar juca gustul vieþii prin gesturi simple. doar relativ relevantã în rolul din aici Willem Dafoe, unul din actorii Un film despre cum întotdeauna Stelele vagi ale Ursei Mari), într-o mei favoriþi). ªi apoi un Trier e un existã în noi rezerve fie ºi doar partiturã freudianã ºi limitatã pe Trier, oricât ar fi de prost: te minimale pentru carpe diem ºi tema incestului între frate ºi sorã. provoacã! îmblânzire. Mult umor negru ºi Claudia Cardinale, musafira de Ultimul film de la TIFF 2009 absurd, plus o interpretare onoare a festivalului, tachinatã nu m-a dezamãgit deloc: La magistralã. TIFF 2009 a fost dizgraþios de Florin Piersic în Nana, în regia lui Sebastian festivalul femeilor, ca sã zic aºa. veºnicul sãu rol de gigolo vetust Silva. Un regal actoricesc, o Cel puþin din pricina filmelor pe (din ultima vreme) chiar ºi atunci cireaºã pe tort, ingurgitabilã care le-am vãzut ºi le-am gustat când a fost premiatã. Regret cã chiar ºi la miezul nopþii, când a eu. Invitaþie nu am primit (atât de aºa a fost aranjamentul meu, întru rulat filmul cu pricina. Povestea dilematic organizat este al nost doritul ºi aºteptatul Ghepard unei servitoare cu predilecþie festival internaþional clujevit de dupã Lampedusa, în loc sã mã fi totalitarã (Raquel alias Catalina film!), deºi am un curs titular la dus la ultimul film al lui Lars von Saavedra), dar care finalmente master pe filmele de cinematecã Trier, Antihristul (oricât ar fi fost se normalizeazã ºi redescoperã ºi deºi sunt cinefilã. Hmmm! TIFF-ul de la adjective la superlative (condimentat cu invective) Victor Cubleºan TIFF-ul (adicã Transilvania sãlile (chiar ºi cele ultramoderne gãselniþã a organizatorilor International Film Festival) a tre- de la mall-uri) rãmîn prea aerisite. privitoare la editarea programului. cut ºi de cea de-a opta ediþie, Într-un fel, TIFF-ul vorbeºte Pentru a mã orienta la aceastã desfãºuratã tot la Cluj ºi tot cu astfel despre un sector în care ediþie am avut nevoie de acelaºi succes. Cu cîteva luni calitatea marketingului ºi a experienþa participãrii la toate înainte de prima ediþie, stînd la promovãrii propulseazã pira- cele anterioare, de trei materiale o poveste cu Pavel Azap (care, teria pe culmi nebãnuite. Dar tipãrite (din care programul dincolo de a-mi fi prieten, mai es- ceea ce oferã un astfel de fes- propriu-zis într-un format prea te ºi un excelent critic de film) tival este selecþia – calitatea, mic ºi cu informaþii ridicol de cãdeam de acord cã, fiind în noutatea, raritatea ºi diversitatea succinte, lista filmelor într-un România ºi în Cluj, festivalul de peliculelor reunite. Un capitol la format prea pãtrãþos, pe o hîrtie film care tocmai se anunþase nu care „selecþionerul” Mihai Chirilov prea proastã ºi cu o cernealã de va trãi mai mult de douã o calitate oarecum medie, iar primãveri, cunoscînd reputaþia catalogul intrînd la capitolul excelentã de organizatori a „achiziþii opþionale-mai bine un conaþionalilor noºtri. Mã bucur cã suc ºi o pungã de popcorn”), de aceastã reputaþie nu a fost o conexiune la internet ºi un onoratã, TIFF-ul aducînd real- telefon mobil pentru a putea suna mente un balon de oxigen atît vreun prieten pentru lãmuriri. Sã pentru publicul românesc de film sperãm cã nu se va mai repeta, cît, în egalã mãsurã, ºi pentru sau scenariul identificãrii filmelor cineaºti. Este prin excelenþã La Nana proiectate va putea fi ecranizat evenimentul care pune faþã în (directorul artistic al festivalului) drept SawVI. O altã nemulþumire faþã aceste categorii. Privind nu a dezamãgit (prea tare) pînã vizeazã prezenþa filmelor ex- afluxul de oameni care a fãcut ca acum. trem de proaste. Am învãþat de sala de 1000 de locuri a cine- Pentru a scrie pe larg despre mult cã, în artã, e foarte bine sã matografului Republica sã fie TIFF aº avea nevoie de mult mai ai cunoºtinþã de cele mai bune ºi neîncãpãtoare de cîteva ori, iar multe pagini decît cele alocate cele mai proaste realizãri. Dar mai modestele Arta ºi Victoria sã aici în Steaua. Am sã mã opresc poate cã gruparea „dudelor” strîngã la ghiºee cozi parcã rupte prin urmare la doar cîteva într-o secþiune ar limita lista din amintirile de dinainte de 89, impresii fugare. În primul rînd, îmi surprizelor negative. Filme te întrebi unde îi gãseºti pe aceºti voi onora promisiunea de a mã precum Magnus (Estonia-Marea 120 entuziaºti în timpul anului, cînd jelui din nou cu privire la ultima Britanie, 2007) sau Come Back, Kate (Olanda, 2008) plaseazã SUA, Algeria sau China. Dincolo Andi Vasluianu, un actor tot mai ºtacheta atît de jos încît ai nevoie de cîteva lungimi care ar fi putut prezent ºi cu roluri din ce în ce de antidepresive pentru a putea fi evitate, dar sînt pãstrate dintr-o mai diverse), regizat cu o preci- continua vizionãrile. explicitã dorinþã de temporiza- zie matematicã ºi filmat cu TIFF-ul reuºeºte sã ofere o re a ritmului narativ (eu aº tãia sensibilitate, filmul convinge ºi viziune destul de clarã asupra vreo 15 minute din peliculã), atrage. Istoria unei iubiri nefe- drumului pe care îl alege filmul construieºte o tensiune ricite (oricît de mundan ar fi cinematografia româneascã, ºi extraordinarã care izbucneºte subiectul), reuºeºte prin pune- cred cã într-un fel acesta este cel într-o scenã finalã memorabilã. rea în paginã sã primeascã mult mai important merit al sãu. Aici Jocul actoricesc meritã toate mai multe conotaþii ºi sã am vãzut toate peliculele laudele pe care le-aº putea construiascã o poveste mult mai româneºti care au marcat ultimul închipui, începînd cu rolul prin- complexã despre societatea deceniu ºi anul acesta cred cã cipal al lui Dragoº Bucur (într-o româneascã contemporanã. s-a observat foarte clar ce ºi cum formã de zile mari) ºi neputînd sã Amintiri din Epoca de Aur e se cristalizeazã în viziunea nu-i menþionez pe Vlad Ivanov (o filmul care a provocat cele mai regizoralã autohtonã. Grupul de prezenþã scenicã deosebitã) ºi mari cozi la bilete ºi poate cea tineri care dã în prezent tonul se pe Ioan Stoica (discret dar mai interesantã discuþie. Ai voie reclamã prea puþin de la tradiþia eficient). Imaginea filmului, deºi sã vorbeºti cu umor ºi ironie anterioarã. Într-un fel s-ar putea uzînd de un decor minimal, e despre perioada de oprimare vorbi chiar de o reacþie contrarã extrem de expresivã, graþie comunistã? Puneþi alãturi de virulentã, filmul contemporan încadrãrilor excelente ºi a aceastã peliculã Hotel de lux sau renunþînd total ºi programatic la unghiurilor foarte bine alese. orice alt film al « clasicilor » metaforele voit subtile, la Chiar ºi luminozitatea peliculei noºtri (Piþa, Daneliuc, Veroiu etc.) ºopîrlele discrete ºi absconse, la secundeazã perfect discursul ºi daþi un rãspuns onest. Publicul poeticitatea forþatã ºi îndelung cinematografic. Nu ºtiu dacã de la TIFF l-a dat deja. cãutatã, la personajele cu cheie Poliþist, adjectiv va face succesul Filmul românesc a intrat într-o ºi implicit neverosimile. Trei fil- de casã al mai vechilor premiante zodie fastã. Ghidîndu-se mai mult me au ilustrat aceastã tendinþã, 4, 3, 2 sau Moartea domnului dupã instinct ºi reacþii negative, trei filme care într-un fel sau Lãzãrescu, dar promite sã lase regizorii reuºesc o aliniere altul au ºi marcat-o. În primul rînd urme la fel de adînci. surprinzãtoare a filmelor la genul Poliþist, adjectiv regizat de Cealaltã Irina, filmul de debut de prozã practicatã cu succes în Corneliu Porumboiu, proaspãt în lung metraj al lui Andrei aceste zile. Realismul, mã rog, un premiat la Festivalul de la Gruzsniczki, e într-un fel pelicula « post » realism, reînvie pentru ca Cannes ºi cîºtigãtor la TIFF. E o pe care o consider cea mai arta ºã-ºi recîºtige publicul prin peliculã foarte simplu construitã, reprezentativã pentru filmul veridicitate ºi mimesis. Printr-o dar în acelaºi timp extrem de nostru contemporan. Fãrã onestitate declaratã, printr-o complexã, un film gîndit ºi ambiþiile filmelor nominalizate mai întoarcere înspre personaj ºi condus magistral de un regizor sus, Cealaltã Irina propune poate poveste în dauna marilor care dovedeºte un talent de cea mai umanã ºi simplã metafore filosofice. Genul de film excepþie (ºtiu cã acumulez prea poveste. Narat fãrã stridenþe, care va readuce spectatorii în multe cuvinte mari în prea puþine fãrã sublinieri, fãrã lamentãri sau sãli, cãci, spre deosebire de fraze, dar am avut mult prea rar ironii, filmul este dezarmant de block-busterele americane, ocazia sã o fac vizavi de vreun uman, de tandru ºi de emoþionant. plãcerea vizionãrii e în salã, iar nu film românesc). Publicul s-a Jucat foarte bine (în speþã de pe ecranul calculatorului. înghesuit la proiecþie, dar reacþia sãlii a fost împãrþitã ceea ce atestã o înclinaþie minimã spre comercial. Spre deosebire de anteriorul A fost sau n-a fost? - care rãmîne pentru mine pelicula preferatã de dupã 89 – prezentul film este unul de meditaþie, de introspecþie. Un ritm lent, impus voit, dar care, dupã zece minute prinde fãrã greº, susþine o naraþiune simplã despre mo- ralitate. Nu e un discurs subtil sau cu mari accente filosofice, dar e unul actual, onest ºi foarte tranºant. O problematicã foarte la modã în România acestor zile, dar valabilã la fel de bine ºi în Poliþist, adjectiv 121 Bour pare sã fie aceea de a surprinde, într-o oximoronie disimulatã abil sub aparenþe de acalmie ºi seninãtate placidã, accidentul tipizat prin repe- tabilitate la scarã statisticã. Insolitarea, care nu lipseºte niciodatã, rezultã din punerea Lumea în paginã, unde violenþa ºi ra- dicalismul criticii împrumutã aspectul unei solemnitãþi plic- lui tisite, al unei acalmii care, nu ºtiu de ce, îmi aminteºte de enig- Bour maticele întruchipãri ale lui de Ovidiu Pecican Chirico. Un spaþiu populat de omuleþi aduºi de spate, de feþe vag trapezoidale, de siluete îm- brãcate corect, cu cravatã, tipizate precum oamenii în redingotã ai lui Magritte, a cunoscut o singurã mutaþie O expoziþie de graficã satiricã coroziv al anilor 70-80 ai secolului notabilã în decursul prodigioasei – desen aforistic, comentariu trecut, astãzi Bour întruchipea- ºi prolificei cariere a autorului. grafic de moravuri, nãravuri ºi zã sinteza desenatã a timpului Dupã cãderea comunismului – proceduri economice, social, nostru, cot la cot cu Ion Barbu ºi care, în spaþiul artei în care Bour politice, studii-crochiu de cu Mardale, ca ºi cu Devis se ilustreazã, a însemnat mentalitate ºi comportament Grebu. abolirea cenzurii, proliferarea social contemporan, toate Distanþa dintre propunerile lui unor noi atitudini ºi, implicit, formulele înºiruite aici se Bour ºi spiritul incisiv al celorlalþi surse de inspiraþie, dar nu în potrivesc la fel de aproximativ laureaþi ai momentului rãzbate ultimul rând ºi accesul la noile sau de exact produselor artistice însã fãrã dificultate la suprafaþã, tehnologii de elaborare a crea- la care mã refer – nu poate purta, asigurându-i artistului clujean un þiei plastice –, haºurile ºi linia la Cluj-Napoca, în vara lui 2009, loc aparte, distinct, în galeria neagrã pe fond alb au trecut decât o singurã semnãturã. Ea îi trecutã mai sus în revistã. Ca- într-o cromaticã veselã ºi aparþine artistului care, de mai racteristicile sale þin de unghiul oarecum seninã, care schim- multe decenii, în reviste de investigãrii realitãþii, de mijloa- bã radical scenografia severã culturã precum Steaua ºi cele plastice puse în joc ºi de dinainte într-un variat bâlci al Flacãra, ca ºi în cotidiane constituirea corpusului creaþiei deºertãciunilor, înlocuind se- precum Fãclia (Adevãrul de Cluj), sale vizuale. Fiindcã Bour veritatea ºi sãrãcia dinainte, semneazã sporadic sau priveºte lumea cu ochii unui sistematic, în calitate de clasicist. El putea fi, la fel de bine, „columnist” (deþinãtor de rubricã) un pictor coroziv al principatului ori de publicist cu repetiþie, o lui Augustus ori un contemporan proliferare de imagini in- al lui La Bruyère, contemplarea confundabile: Octavian Bour. versatilitãþii umane, a triºeriilor Numele s-a clasicizat deja, ºi încãlcãrilor etice curente aparþinând unui profesionist al conducând, în cele din urmã, la liniei ºi haºururilor convertit la un exerciþiu de investigare a vreme ºi la grafica pe computer, „caracterelor”, la o inventariere a unde marca lui stilisticã a metehnelor umane demnã de dobândit aliaþi noi, precum Buffon. Se poate spune, aºadar, culoarea ºi noua eleganþã cã sãgeþile lui Bour, adeseori asiguratã de facilitãþi de execu- înmuiate într-o otravã ce se þie fãrã precedent. Aºa cum, dizolvã instantaneu sub pielea odinioarã, în interbelic, sem- omului de alãturi, fie el urcat la o nãturile lui Maxy ºi Ross egalau tribunã, fie anonimul de pe gloria reportericeascã a lui Felix stradã, sunt, în acelaºi timp, Brunea-Fox, conferind contururi rezultatul unui proces de satirice unei epoci, ºi tot aºa cum distanþare, precipitatul unei Eugen Taru, Mihai Pânzaru-Pim meditaþii de facturã moralã ºi 122 sau Popa’s însemnau desenul filosoficã. Ambiþia lui Octavian care conducea privitorul mai ales ordinea fireascã a lucrurilor, nu scrie, nici nu deseneazã cu cãtre fondul abordãrilor grafice, inversând valorile, având aerul creionul, ci... îl încalecã; în altã cu spectaculosul coloristic ºi, respectabilitãþii, însã submi- parte, undeva, un deºtept îºi implicit, cu propunerea unei nând-o prin fiecare reflex, act ori poartã umbra în mânã ca pe o priviri estetizante asupra tare- gând care îi strãbate pe eroii ei valizã etc.), aceastã oglindã lor umane. Este, de altfel, o con- repetabili... Lumea lui Bour este, selectivã ºi deformantã la cluzie judicioasã cu privire la în ultimã instanþã, o lume inven- adresa eternitãþii cotidianului realitãþile în care trãim: epo- tariatã în abaterile ei printr-o nostru comunicã evidenþa cã ca penuriei a fost înlocuitã cu privire calmã, dar neconcesivã. instituþia artisticã ºi publicisticã explozia unui carnaval incon- Mereu lipsitã de feminitate – Bour nu se lasã pãcãlitã ºi nu sistent, de circumstanþã, nu mai într-adevãr, nu poþi identifica consimte sã ne lase pãcãliþi de puþin nociv sau periculos, însã nicãieri o siluetã femininã acolo aparenþele retoricilor gonflate de mai bogat în nuanþe ºi îm- –, folosind cârn creativitatea (pe zi cu zi. Iar acest lucru rãmâne, prejurãri. Nu este de mirare cã, copertã, insul care o populeazã va rãmâne, ba a ºi rãmas deja. în aceste concluzii, trecerea de la producþia de un desen pe zi la cea a elaboratelor plurale în aceeaºi unitate de timp a însemnat pentru Bour punerea proprie în valoare cu mai multã forþã de impact, cu rezultate cantitative impresionante ºi, nu în ultimul rând, cu o rafinare ºi o „estetizare” pe mãsura relevãrii tezaurului de idei revãrsate în pagini ºi, la ocazii, pe simeze. Nu întâmplãtor pomenesc, prin alãturare, despre ma- nifestãri publicistice ºi expo- ziþionale. Expunând la Muzeul de Artã clujean, la mijloc de iunie

2009, Octavian Bour ºi-a lansat Ruxandra Cesereanu ºi consistentul album de autor mucalitutlui mucalitutlui mucalitutlui Caric(r)tura (Ed. Echinox, 2009, mucalitutlui mucalitutlui Autoportretele Autoportretele Autoportretele

216 p.), însumând nu doar o an- Autoportretele Autoportretele tologie a interpretãrilor critice de care s-a învrednicit creaþia sa, ci mai ales douã sute de desene, Omuleþul din deja con- timp, pentru a nuanþa versiunile toate color (deci aparþinând ani- sacratele desene ale lui a zeci de realitãþi bolnave care lor mai recenþi). Impresia este Octavian Bour se ramificã într- doar prin umor negru, absurd, ar ineditã, unitatea abordãrilor o galerie de mucaliþi prin mai putea fi regenerate. Poate fi copleºeºte, în pofida varietãþii excelenþã, ironici ºi autoironici. lumea luatã de la început dupã sugestiilor, punerilor la punct ºi Întrucât ceea ce diag- ce râsul eliberator taxeazã accentelor. Se naºte o insolitã nosticheazã pe pielea sa ºi pe hiperbola prostiei ºi acuzând bandã desenatã care ar putea pielea interlocutorilor sãi din aceastã hiperbolã îºi asumã fi oricând ordonatã dupã mesaj, desene omuleþul Bour (per- inclusiv un demers terapeutic? dupã elementele compozi- sonajul) este absurdul. Un Aceasta este miza desenelor lui þionale, dupã alte criterii (sã absurd pulverizat în gesturi Octavian Bour. Râzând alãturi zicem: ordonarea alfabeticã a mãrunte, dar semnificative de omuleþul Bour, privitorul (ºi noþiunii pe care o ilustreazã, pentru lumea de azi, aici ºi cititorul în acelaºi timp, întrucât adulaþie, imbecilitate obtuzã, acum. Ridicolul, lipsa de desenele acestea sunt, prostie, vanitate etc.). mãsurã, prostia, idioþenia, simultan, ºi texte scrise cu Miile de desene executate de tembelismul, caraghioslâcul, cernealã invizibilã!) consimte la Bour alcãtuiesc, de-acum, o grotescul, toate acestea sunt un catharsis. Aristofan ºi Molière lume compactã, cu omuleþi semnalate de omuleþul Bour prin ºi Urmuz, Ionesco, Beckett (dar amuzanþi ºi anonimi, traºi la intermediul unui carnavalesc trãind în mileniul trei, cu toate xerox în câteva tipuri umane caricatural concis ºi cu efect tarele ºi cutumele sale), ceva din oarecum esenþializate, cu ochii exorcizator imediat. Totul este stilul lor vreau sã spun, este holbaþi echivoc (a concentrare? permis, fiindcã nu mai existã încastrat în desenele cu impact a teamã? a uimire? a opacitate?), limite ºi nici echilibru: de aceea, ale lui Octavian Bour, ca într-un o lume de conformiºti inautentici, omuleþul Bour îºi îngãduie sã fie palimpsest adaptat la noile nu odatã reificaþi, rãsturnând victimã ºi procuror în acelaºi cerinþe ºi vremuri ale graficii. 123 deghizate în viciu” (La Rochefoucauld) ºi invers… e manifest, apoi, prin neobiºnuit- naþionala prolificitate. Prin surprinderea esenþei com- portamentului uman, indife- rent la coerciþia politicului. Necenzurabil, neintimidat, Artistul deloc impresionat de aroganþa , agramatã a politicului! Are discursul esenþializat în purita- sisisi tea mãestritã a desenului, greu descifrabil pentru neavizaþii, bisturiulll relativ acei “inculþi-vizual” mereu bisturiuMonica Gheþ ll în cãutare de explicaþii... textual- explicite. Greu de crezut dacã le-ar înþelege ºi aºa, fiindcã se interpune ºtiinþa de carte peste experienþa fiinþãrii... Or, aici, in- tervine maxima admonestare a artistului: la ce bun eºti artist Am vrut, am încercat si n-am …caricaturii, deºi linia/tuºa lui plastic dacã ai nevoie de reusit vreme de cîteva luni sã atît de personalã e o meditaþie propteaua textului pentru a scriu despre opera lui Octavian cinicã, un fel de horror-haiku! arãta?! Bour. Tocmai pentru cã mã Desenele lui Bour sunt, fãrã Unic, ziceam, în spaþiul onoreazã cu prietenia Domniei îndoialã, maxime transpuse carpato-danubian ºi nu numai. sale ºi a Doamnei Geta – înger vizual, dar mai aproape de Am cãutat, la rîndul meu, pãzitor care-l protejeazã de La Rochefoucauld decît de referinþe ajutãtoare în vederea mizeriile grijilor casnice, admi- Chamfort, fiindcã omul însuºi credibilitãþii (însã desenul lui nistrative, persoanã frumoasã ºi se distinge prin aristoctratismul Bour n-are nevoie!!!) actualelor stimulatoare –, tocmai pentru celui dintîi: detaºarea candidã, mele fraze. Le-am gãsit taman cã… inhibã deopotrivã geniul ºi beningn hîtrã în preumblarea-i peste Ocean, în inima “hydrei” unicitatea Sa. Ultimii doi termeni umanã, totodatã, necruþãtor- fecunde în idei ce “vor sã vinã nu se exclud în cazul de faþã, polemicã în gestul artistic. pentru cã au ºi venit” ale New deºi pot exista separat. Mã în- Spuneam cã artistul Octavian Yorkului. Mai exact la Saul cearcã veneraþia (vezi confir- Bour este unic ºi… cu voia d- Steinberg; el evreu nãcut în marea aceluiaºi sentiment în voastrã, genial. Desigur, vor Moldova de România, Bour textul lui Ion Barbu din recentul spune cititorii, ºtim deja cã nãscut la Cernãuþi (în 1937), volum de selecþiuni din creaþia lui românul e nãscut poet, prin ur- în fosta Bucovinã româneas- Octavian Bour: “Carica(r)tura”) ºi mare: genial! Nici vorbã! Era cã...(încã necartografiatã de oi spaima de a nu gãsi cadenþa de mai profitabil ca romanul sã se pe dealuri... flutur-fluºturatic oþel a frazei în bunã rimã cu nascã “tinichigiu” decît poet din vorbind...) Un þinut, pe vremea “lama de bisturiu” a creionului prea plinul plictisului! aceea, tulburat de memoria (computerului) mînuit de artist. Geniul artistului în discuþie Kakaniei, unde istoria dizolva- Octavian Bour foloseºte în se evidenþiazã prin surprinde- se administraþia, nu ºi spiri- configurarea desenelor un rea “Virtuþilor noastre, adeseori tul disoluþiei ironice care-i “stilet-pistol”, o singurã privire ºi eºti rãpus! Pe cînd bietele vorbe necesitã o desfãºurare în timp a lecturii: se cam veºtejeºte ºocul atît de evident la impactul vizual... S-a spus, pe bunã dreptate, cã e improprie subscrierea lucrãrilor lui Octavian Bour genului “caricaturã”, artistul semeþit asemeni unui Cap de Bour între timbrele de o anu- mitã valoare (cf. Ovidiu Pecican ºi Cornel Udrea). Într-adevãr, Domnia Sa e artist plastic 124 perceput drept clasic al precedase ultima suflare. Locul genial....(vã rog sã nu vã Europe”, unanim respectat, în care, vorba lui Celan, trãiau supãraþi!) a fost premiat la mai Octavian Bour nu se bucurã încã oameni ºi cãrþi. toate – cred cã toate- saloanele- de faima fostului compatriot coleg Octavian Bour a ilustrat expoziþii de caricaturã. Dar ele nu din SUA: Saul Steinberg. Dar noi nenumãrate volume, publicã au avut loc în marile centre ale nu avem rãbdare sã aºteptãm zilnic meditaþii/maxime în contur culturii urbane, ci prin orãºele, posteritatea. Deschideþi ultimul grafic prin presã, ºi-a dãruit anii unde au participat somitãþi în volum, Carica(r)tura splendid vieþii salariale alcãtuirii revistei domeniu sosite din toatã lumea. pus în paginã de Editura Echinox Steaua, care se mîndreºte cu el, Oraºele mari nu au fonduri, sub egida Fundaþiei culturale Dr. deºi i-a rãpit energia de creaþie sãrmanele de ele; bine cã au mai Andrei Bilciurescu ºi convingeþi-vã ºi tihna somnului timp de cîteva rãmas oi pe dealuri... Nici un geniu singuri. Fiindcã, cititorii-privitorii decenii... Mania rigorii, corec- naþional nu egaleazã acest simbol sunt mereu mai inteligenþi... nu titudinii, a punctualitãþii întru atotcuprinzãtor! decît artistul, asta nu! dar, fireºte, împlinirea perfecþiunii nu sunt Adulat, premiat din Japonia mai experienþoumanoperceptivi trãsãturi ale acestei lumi... nici pînã în Macedonia, via “bãtrînei decît vreun critic. mãcar ale fostei... Afiliat scriitorimii datoritã “statului de funcþiuni”, Octavian Bour, care mai e ºi tehnoredac- torul publicaþiei de culturã, se vede pe sine (personajul de- senelor emblematice, adeseori esenþializarea autoironicã a mirãrii propriului Eu cãzut în lume) obsedat de cuvinte. Ce ies incoerent din gurã, din creier, Baudelaire balonaºe intenþionat zdrobitoare în verb, sparte de un soclu, un despre iepuraº, o inimã de damã, un discurs advers-concurenþial, o poziþie socialã uzurpatã... BourIoan Fiindcã desenele lui Octavian Pop-Curºeu Bour nu se împiedicã de un re- gim administrativ oarecare, dictaturã asiaticã ori democraþie de mucava... ele surprind, cu precizie de entomolog sau eto- log, motivaþia primarã a anima- lului înveºmîntat, cu ambiþii de Este greu sã scrii despre arta cãrui imagine þi-o oferim ºi a cãrui parvenire cultural spiritualã... lui Octavian Bour fãrã sã cazi în artã subtilã ne învaþã sã râdem de Comportamente în intimitate ºi cliºeul „caricaturii”. Salvator în noi înºine, cititorule, acela e un în spaþiul Cetãþii. De pildã: cre- acest caz nu poate fi decât un înþelept. E un satiric, un ierul teºit de cliºeele emanate ricoºeu inter- ºi meta- textual. În batjocoritor, însã energia cu care prin televizor; invidia, fãþãrnicia, 1865, Baudelaire compunea patru zugrãveºte rãul ºi sechelele rãului nimicul verbozitãþii grafomane ori superbe catrene menite sã dovedeºte bunãtatea inimii sale. locvace. Ambiguitatea (dixit Horia însoþeascã un portret al lui Honoré Râsul sãu nu e grimasa lui Ursu): un triplu desen citibil de Daumier, gravat de Pascal pentru Melmoth sau a lui Mefisto sub sus în jos sau... viceversa: om fãrã Istoria caricaturii moderne a lui torþa lui Alecto, care îi arde, dar chip aºezat la masã cu sticla în Champfleury. S-a spus adesea care pe noi ne îngheaþã. Râsul lor, faþã. La mijlocul imaginii, chipul cã omuleþul care apare în toate vai!, nu e decât caricatura bea. La sfîrºit, sticla zace, iar desenele semnate de Octavian veseliei, însã al sãu strãluceºte, omul îºi animã trãsãturile. Îi Bour nu e altceva decât un franc ºi vast, ca un semn al strãlucesc ochii. Pe coperta autoportret ironic ºi tandru al bunãtãþii lui!” Dincolo de aceste volumului Carica(r)tura per- desenatorului însuºi. Dacã aºa catrene în prozã, cred cã sonajul cãlãreºte un creion stau lucrurile într-adevãr, mi se Baudelaire ar fi apreciat desenele nãrãvaº. Un “rodeo al dese- pare cã versurile baudelairiene – lui Bour în dimensiunea lor natorului pe instrument, cel din pe care le voi parafraza într-o hiperbolicã ºi filozoficã (artistul urmã dictîndu-i autorului. prozã destul de stângace – pot sã cautã un sens general uman Vicleanã disculpare: nu eu, însoþeascã ºi autoportretele exagerând inteligent singularul ºi condeiul-computerul îºi face de multiforme ale lui Bour, la fel cum particularul), care le scoate fãrã cap!... au încadrat portretul lui Daumier drept de apel din circuitul Dureros lucru: artistul unic ºi în cartea lui Champfleury. „Cel a caricaturii circumstanþiale. 125 tãiatã adînc (multã lume vorbeºte despre o identificare a artistului cu personajul sãu, dar n-am sã mã opresc asupra unui subiect atît de trivial) populeazã un univers conturat din detalii cu proporþii pantagrueleºti, într-o vizualizare care poartã o patinã a unui timp trecut, dar imposibil * totuºi de contextualizat. Artistul Victor Cubleºan are în spate o întreagã istorie a graficii româneºti, dar e greu de spus ce anume a îndrãgit mai mult, din puzderia de stiluri existente preferînd sã-ºi forjeze unul extrem-personal. Recu- nosc, preferam desenele alb- negru, cele care pãreau astfel sã concentreze la maxim mijloacele tehnice, dar Octavian Bour rãmîne surprinzãtor de ponderat Pesemne cã nu existã artist, ºi asta nu doar prin jocul ºi atunci cînd trece la culoare ºi persoanã mai puþin nimeritã decît intelectual cu care îºi provoacã la grafica asistatã de calculator. mine pentru a scrie despre publicul, ci ºi prin maniera graficã Tonurile pastelate, lipsite de Octavian Bour, fiind (sã fiu cinstit) pe care o foloseºte. Un stil stridenþe (chiar atunci cînd prin excelenþã un bavard, un aerisit, cu linii ferme, clare, recurge la culori tari) susþin gurã-spartã, mã rog, genul de aproape minimaliste, ºi care discret aceleaºi teme recurente. persoanã care în loc sã contureazã totuºi foarte pregnant Mã rog, am turuit iar, ºi nu ºtiu foloseascã un cuvînt se grãbeºte o marcã proprie. Un desen de dacã am reuºit sã spun pur ºi sã punã pe hîrtie vreo trei ºi Octavian Bour nu poate fi simplu ceea ce doream, îmi dacã se poate ºi o parafrazã. confundat. Personajele sale (mai place chiar foarte mult grafica lui Desenele lui Octavian Bour sînt exact personajul sãu multiplicat), Octavian Bour, colegul nostru, prin excelenþã taciturne. Fapt acea figurã cu cap mare ºi ochi artistul nostru, în fine, acest pentru care, la început, le-am largi, cu nas pronunþat ºi gurã clasic al Stelei. ocolit, preferîndu-le pe cele însoþite de cîte o explicaþie a graficianului ºi ornate cu clasicele bule în care personajele poartã un dialog cu cheie. A trebuit sã treacã destul timp pînã sã descopãr cu adevãrat farmecul lui Octavian Bour ºi faptul cã desenele sale vorbesc mult mai mult decît cele însoþite de cuvinte. Colegul noastru de redacþie (ºi etern SGR al Stelei) reuºeºte invariabil în grafica sa un joc mult mai rafinat ºi nuanþat decît orice contextu- alizare perisabilã. Concentrate, sublimate, desenele sale nu trãncãnesc, ci þin în realitate discursuri subtile. Sunt mereu disponibile pentru un dialog mut cu cel care le priveºte, îl provoacã permanent pe acesta, îi pun probleme sau îl fac sã zîmbeascã. Nu cred cã cineva a rîs privind o caricaturã de Octavian Bour, dar cine nu a surîs mai are nevoie de puþinã lecturã 126 ºi ºlefuire. Octavian Bour e un JAZZ CONTEXT tenacitatea ce-l caracterizeazã, a reuºit sã contribuie ºi pe acest plan la fortificarea prestigiului unei instituþii situate de nouã decenii Vannai din nou la vârful ierarhiilor noastre universitare. Nu mai departe decât la ediþia pe anul curent a la vârf Concursului Tinerelor Talente – Virgil Mihaiu organizatã sub „denumirea de origine controlatã” Sibiu Se împlineºte duzina de ani noi ºi noi talente, în cele mai International Jazz Festival – de când a fost inaugurat „modulul felurite domenii cultural- trupa clujeanã a cucerit marele de jazz” al Academiei de Muzicã artistice. premiu pentru cel mai bun G. Dima din Cluj. Nu voi repeta Revenind la actualitate, mã ansamblu de jazz! Concertul de aici argumentele în favoarea unei simt obligat sã consemnez la Academia de Muzicã din Cluj asemenea formule de învãþãmânt succesul concertului de absolvire (duminicã 17 mai 2009) a superior, demnã de o societate a anului universitar 2008-2009, demonstrat cã distincþia era pe civilizatã. Cert e cã minusculul deplin meritatã. Instrumentiºtii nucleu academico-jazzistic de la reuniþi în clasicele secþiuni Cluj ar fi fost imposibil de (ritmicã, de ancii ºi de alã- imaginat ºi de menþinut în stare muri) se exprimau cu dexteri- de funcþionare fãrã un personaj- tate, însufleþire ºi admirabilã cheie: profesorul, dirijorul, competenþã, chiar ºi în aranjorul ºi instrumentistul aranjamente dintre cele mai ªtefan Vannai. Pe la începutul dificultuoase. Exista o bunã anilor 1980, el a iniþiat un big coeziune ºi intercomunicare între band sui generis, numit Gaio. numitele compartimente. Mult- Orchestra reunea, în principal, gustatele solo-uri nu excelau prin pe cei mai tineri muzicieni ai virtuozitate, dar nici nu deranjau urbei transilvane – elevii prin stângãcii. Cu finul sãu tact înscriºi la cercul de muzicã al Elena Mândru pedagogic, ªtefan Vannai a Palatului Copiilor. Îmi amintesc susþinut de formula actualã a big reuºit sã împace câteva generaþii încã stupoarea creatã la band-ului condus de ªtefan de muzicieni, sã-i mobilizeze pe recitalul de debut al big band- Vannai. Din fraza de mai sus veþi cei mai juni ºi sã-i re-dinamizeze ului, în cadrul Festivalului de fi dedus cã, dupã înfiinþarea pe cei mai în etate. Doi Jazz de la Sibiu (sã fi fost prin improvizatori versaþi – Nicolae 1981? ªtefan ºtie mai bine, Vãcar ºi George Pardãu con- fiindcã dispune de o arhivã bine fereau pondere compartimen- organizatã privind cele aproape tului saxofonistic, unde l-am mai trei decenii de existenþã a or- remarcat ºi pe tânãrul Daniel chestrei Gaio). Atunci, printre Pãcurar. Din lipsã de spaþiu, îi numeroºii copii, unii abia ceva mai menþionez doar pe mai înãltuþi decât saxofoanele trompetistul Gabriel Gyarmati sau trombonii, îºi fãcuse apariþia (produs al ºcolii de muzicã din ºi un bãieþaº de grãdiniþã Deva, coordonatã de inimoasa mânuind cu multã seriozitate o profesoarã Ana Fodor), precum tamburinã. Pare-mi-se cã era ºi pe trombonistul Thomas Turos. viitorul keyboardist Sergiu Repertoriul a inclus piese din Moldovan. Capacitatea lui diverse perioade ale istoriei Vannai de a reface orchestra pe jazzului – de la epoca swing, mãsurã ce generaþiile cresc, iar pânã la post-fusion. Evident, absolvenþii de liceu se rãs- climaxul a fost atins cu piesa pândesc pe la conservatoare ºi Birdland de Joe Zawinul (un fel universitãþi, poate fi asemãnatã de standard de tip nou al jazzului, succesiunii nucleelor redac- ªtefan Vannai conceput la mijlocul anilor 1970). þionale ce au marcat istoria Cea mai demnã de admirat revistei Echinox. Se vede cã, „modulului” în 1997, fostul Gaio prestaþie mi s’a pãrut a fi tocmai printre numeroasele virtuþi a fost promovat de la „clasa aceea a dirijorului însuºi: intelectuale ale atmosferei adolescenþi” la aceea de permanent branºat la înalta clujene, existã ºi aceastã orchestrã de jazz a Academiei tensiune a muzicii, capabil sã o predispoziþie pentru cultiva- de Muzicã din Cluj. Iar domnul împãrtãºeascã tinerilor sãi rea armonioasã a valurilor de Vannai, cu modestia ºi discipoli ºi sã obþinã randament 127 maxim din partea lor. Dar Concertul Absolvenþilor clujeni a oferit ºi alte speranþe de viitor. Cântãreaþa Elena Mândru – descoperitã tot de Vannai în urmã cu câþiva ani – demonstreazã o rapidã maturizare, atât sub raportul tehnicii vocale, cât ºi al necesarei comprehensiuni a specificului jazzistic. De altfel, pare-se cã ea este deja pregãtitã sã participe la concursul vocal de jazz de la Montreux. Optimã mi s’a pãrut ºi maniera în care Elena a fost acompaniatã de cãtre tânãrul originar din Piatra Neamþ, Albert Tajti – pianist inventiv, capabil sã realizeze un „comping” pe Big band-ul GAIO mãsura învãluitoarei voci a protagonistei. onorate de cât mai mulþi studenþi conºtiente cã au astfel ºansa de Revelaþia reuºitului concert a ºi profesori ai Academiei clujene, a imortaliza debuturile unor fost cvartetul Jazz Basement, precum ºi de televiziunile potenþiale vedete. alcãtuit din Ionuþ Bâca/pian, Rareº Muntiu/vioarã, Attila Hadnagy/contrabas ºi Cristian Boþan/baterie, cu toþii studenþi ai Academiei de Muzicã G. Dima. Era pentru prima datã când îi vedeam cântând pe aceºti tineri, pe care îi recunoºteam fiindcã se aflaserã printre cei mai conºtiincioºi studenþi ai cursului meu de Estetica Jazzului. Prestaþia lor artisticã a depãºit orice aºteptãri. Indubitabil, factorul dinamizator al grupului este Ionuþ Bâca. Un spirit prin excelenþã liber, dispunând de un impresionant arsenal tehnic, pe care ºtie sã-l dozeze cu maximã eficienþã. Solourile sale sunt pe cât de fantaste, policrome, avântate, pe atât de bine articulate din punct de vedere formal. Adevãrate poeme sonore miniaturale. Dar pe lângã performanþa individualã, tânãrul Bâca dispune de capacitatea – salutarã în jazz – de interrelaþionare cu partenerii de interpretare. Iar aceºtia din urmã îi dau o replicã pe mãsurã, în beneficiul produsului muzical final. O notã specialã pentru Rareº Muntiu, care poate aduce vioara în prim-planul jazzului românesc, acolo unde acest instrument rãmâne încã subreprezentat. Sã sperãm cã viitoarele 128 concerte de acest tip vor fi