c y m k

Revistã de culturã ORAª REGAL Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Paradisul e dincolo... Gheorghe PĂUN m scris titlul cursiv, pentru a su­ gera că este un citat (din „folclor”), ba chiar unul care nu trebuie neapAărat luat la propriu. Afirmaţia indică mai degrabă o slăbiciune a psihicului uman, slăbiciune care se transformă uşor într­o capcană pe care o vedem din plin ilustrată în ultimele decenii: nemulţumirilor de acum­ şi­aici le contrapunem un bine de dincolo; când e vorba de timp, idealizăm trecutul („înainte era mai bine”, şi e adevărat, pentru că „înainte” eram tineri, pentru că memoria este selectivă, reţine mai ales lucrurile apropiate sau mai depărtate şi încă altele. plăcute etc., etc.), iar când e vorba de spaţiu, binele e în… Occident. ecentele pandemii – cea medicală, Multe sunt de spus. Nu numai psihologia de sub sigla Covid­19, şi cea a vio­ ne împinge „dincolo”, ci şi istoria: înţărcuiţi lenţei, forma „matură”, revoluţio­ narRă, a corectitudinii politice pe cale să după Cortina de Fier, comparând Daciile noastre cu maşinile lor, blocurile noastre cu împlinească un secol de existenţă oficială zgârie­norii lor, săpunul nostru cu săpunul (de pe la înfiinţarea Şcolii de la Frankfurt, care­i parfuma pe puţinii străini pe care­i ca să nu mergem şi mai departe în trecut, puteam mirosi pe aici… chiar aveam motive la marxism şi la alte revoluţii obsedate de să credem că la ei e Raiul pe Pământ, drept egalitate – obţinută, eficient, prin folosirea care, când cortina s­a destrămat, am ajuns unui pat al lui Procust agrementat cu nu numai ţara cea mai înconjurată de semeni ghilotine şi gloanţe), demonstrează cele de acelaşi neam, ci şi neamul din Europa cu sugerate mai devreme, spunându­ne multe emigraţia cea mai numeroasă. La fel, propa­ altele. Doamne fereşte să ni se realizeze ganda din ultimele trei decenii – o parte in­ dorinţa­sloganul de a avea o ţară ca afară… conştient­toxică, chiar dacă, la origine, de Dă­ne, Doamne, gândul cel înţelept de a bună credinţă, iar o parte, mult mai mare, dori să rămânem aşa cum suntem, „în urma interesată, orchestrată abil­profesionist. Europei”. La morală şi credinţă, la cultul Din varii motive, dar nu în căutarea trecutului şi cultivarea tradiţiilor, la păstra­ Paradisului terestru, am petrecut ani buni rea familiei­familie, cu copiii lângă mame prin „occident” (am pus ghilimele, pentru şi cu bunicii lângă nepoţi, la şcoala „de că marginile aproape acoperă planiglobul, cultură generală”, educând caractere peste ajungând din Noua Zeelandă, Japonia şi cei şapte ani de acasă, la satul­sat, la ca­ China până în Canada şi SUA), pretind, sele cu gard şi cu icoane în fiecare cameră, Monumentul Eroilor din Ioneşti­Dâmboviţa deci, că ştiu ce spun şi mă grăbesc să spun la Eminescu, şi Blaga, şi Arghezi… ce ştiu: Paradisul e pretutindeni şi nicăieri O să mi se răspundă cu o listă de lucruri în mod special, toate locurile au bunele care la noi „nu merg”. Pot face şi eu o Din sumar: şi relele lor (o adăugire nuanţat­orientală: asemenea listă – dar îi pot adăuga una cel iar în orice rău e un sâmbure de bine şi puţin la fel de lungă cu lucruri care „nu Horia Bădescu: Lecţia lui Brătianu în orice bine este un sâmbure de rău), dar, merg” la ei şi care îi sperie şi pe ei, nu şi profeţia lui Carp oriunde te­ai afla, vei crede că mai­binele numai pe mine. Citiţi măcar titlurile din (te) aşteaptă în altă parte. presa ultimelor săptămâni (scriu la jumă­ Col. Georgel Rusu: Transumanismul tatea lunii iulie, nu cred că până la începutul nteresant şi important (pentru previ­ toamnei lumea îşi va reveni), faceţi măcar şi postumanismul în acţiunea militară ziunile privind viitorul României, în o listă cu statuile căzute victime violenţei­ Dragoş Vaida: Ieşind din pandemie, măsura în care previziunile depind frustrării­prostiei ideologizate şi bine mani­ şi deI viziunile­planurile decidenţilor, iar pulate (în diverse locuri, cu substraturi încotro? aceştia ţin seama de asemenea „detalii”) istorico­politico­electorale specifice, dar Nicolae Melinescu: Rasismul este faptul că pentru românii plecaţi „în semnificativ de globalizate haştagisto­ lume”, unul dintre cele mai nostalgic­ oengist) şi ar trebui să fiţi de acord cu anticolonialismului istoric atrăgătoare Paradisuri este cel lăsat mine că şarpele, unul mare de tot, a revenit în urmă! Limba română, casa, rudele şi lângă „mărul cunoaşterii” (raţiunii) şi se Ilie Popa: Regina Maria şi rolul său prietenii, Crăciunul, dealurile, codrul şi cu agită tot mai deruta(n)t prin Edenul occi­ în făurirea României Mari ramurile… Un român desţărat care pretinde dental năuc­ateu­transgenderizat... că nu­l încearcă din când în când dorul, Ion Andreiţă: O carte ca o rugăciune fie nu e onest (de fapt, e un laş, fugind ai întârziaţi cum suntem (întârzi­ de propriile­i sentimente), fie e un om nou, aţii, conservatorii adică, au în Eufrosina Otlăcan: Inginerul George ferice de el (...) în a­fericirea lui reificată. ultima vreme dreptate, am şi citit Şt. Andonie şi istoria matematicii La capitolul propagandă astaM undeva), mai ţărani, mai ortodocşi şi pentru „civilizaţia occiden­ mai familişti, noi, românii, deci România, Lucian Costache: Paradoxalul tală” trebuie să amintim, avem o mare şansă. Chiar dacă pandemiile măcar în treacăt, ideologi­ vor trece, odată cu viruşii, cu alegerile, cu Urmuz. Parodierea parodiei ile aferente globalizării, furia „maselor” (minorităţi zgomotoase, Dan D. Farcaş: Spre o schimbare războiul rece de mai ieri, care, tradiţional, dărâmă fără a putea con­ războiul informaţional în strui, apoi se istovesc, eventual parvenind), de paradigmă plină desfăşurare, inte­ capetele statuilor nu vor creşte la loc, vor resele corporatocraţiei, rămâne ca un memento jenant, cicatrici în Revista apare sub egida Centrului satul global, cu consecinţe mijlocul unui Paradis care nu va mai fi nici­ de Cultură şi Arte „George profunde şi ubicue, bune odată acolo unde s­a spus­crezut că este. şi rele laolaltă, interesele Paradisul este acum şi aici! Fericiţi Topîrceanu” din Curtea de Argeş (cel puţin entropice, dacă cei care pot murmura în graiul de­acasă: şi a Asociaţiei Culturale nu direct geo­militaro­poli­ Pe­un picior de plai,/ Pe­o gură de rai…, „Curtea de Argeş”. tice) ale unor capitale mai Pe Argeş în jos,/ Pe un mal frumos… www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeş

Domnul Eminescu scris­a Toate­s vechi şi nouă toate... şadar, din punctul de vedere al prin politică, istorie şi configuraţia brazdei populaţia Regatului. dezvoltării noastre proprii, marile ce­o locuieşte, să aibă libertatea de­a se dezvolta În loc de­a cerceta interese ale Austriei, departe de a în direcţia ce i­a prescris­o Dumnezeu, dându­i cu scumpătate natura fi identiceA cu ale noastre, sunt cel mult armo­ aceeaşi limbă, aceleaşi datini, acelaşi port, etnologică a patriei lor şi nizabile, şi mâinile cată să ne rămână libere aceleaşi trebuinţe fizice şi morale c­un cuvânt. a se convinge că Ungaria pentru a le putea pune în armonie, pentru a Poate că spiritelor conducătoare din Viena e un stat poliglot, deci îngădui introducerea acelor articole pe care le­ar zâmbi o asemenea perspectivă. A ne cuceri trebuie tratat ca atare, ar fi nepractic de­a le produce noi înşine, dar prin propria noastră naţionalitate, prin propriul trebuie ca dezvoltarea a mărgini concurenţa pentru acele articole nostru principiu de existenţă, a face din ţăranul statului să consiste în a căror producere se poate opera în condiţii Dunării tributarul ţăranului din Carpaţi, a stinge dezvoltarea paralelă bune în ţara noastră proprie. veleităţile politice prin satisfacerea instinctului a tuturor elementelor A concede o poziţie preponderentă pe marea adânc de dezvoltare sădit în poporul nostru ar sale aliate prin istorie, arteră de import a Dunării tocmai puterii care fi o idee demnă de omul de stat al unei monarhii maghiarii persistă a e în stare a paraliza toată activitatea noastră în poliglote. impune la zece milioane această direcţie ar fi cea mai gravă eroare ce am de oameni de alte limbi, putea­o comite pentru viitorul nostru. Libertatea ar, din nenorocire, oricâtă simpatie altă origine şi altă lege, de navigaţiune pentru toate puterile neutralizează ar avea pentr­o asemenea idee sferele preţiosul lor idiom cel puţin pân’la un grad oarecare preponderenţa domnitoare din Viena, ea devine tartaric. Cine cunoaşte uneia singure dintre ele şi acest echilibru ne neputincioasD ă faţă cu purtarea consecvent în mod cât de elementar Monumentul lui dă libertatea de­a lua măsurile ce le vom crede fanatică a guvernului maghiar. Singurele două ce va să zică limba, cine Mihai Eminescu de la C. de Argeş de cuviinţă pentru a da viaţă propriei noastre popoare care sunt puse de­a curmezişul ocea­ ştie că ea acoperă pe activităţi industriale. nului slav au atâta tact politic încât se urăsc deplin spiritul şi că dezvoltarea limbii e chiar Acest punct de vedere al absolutei necesităţi de moarte şi nu urăşte românul pe maghiar ca dezvoltarea inteligenţei, iar această din urmă de­a da dezvoltare tuturor facultăţilor poporului maghiarul pe român. Deşi cazurile în care un e laboratorul întregii activităţi musculare şi nostru propriu, ţinând piept concurenţei străine român s­ar fi maghiarizat sau un maghiar s­ar cerebrale, acela va înţelege că a sili pe un popor fie prin război de tarife, fie prin alte restricţiuni, fi romanizat sunt extrem de rare, totuşi d­nii din să înveţe altă limbă înseamnă a­l tâmpi, a­l face s­ar putea modifica, precum am zis­o, numai Buda­Pesta persistă a crede că ceea ce n­au putut intelectual inept, deci şi economic şi politic inept. prin o împrejurare care nu atârnă de la noi, face de la Ştefan cel Sfânt încoace vor putea face Arareori se va găsi un stat care să urmărească prin schimbarea situaţiei politice a poporului acum, când spiritul naţional e deştept, acum când cu mai multă străduinţă politica degenerescenţii românesc din Ardeal şi Ţara Ungurească. Ceea ce rasa lor proprie constituie abia a treia parte din decât statul maghiar. ar fi de dorit dar e ca raporturile între România şi Ardeal să fie cele din trecut. În adevăr, trebuinţele ceastă ideocraţie care supune vertebrele economice ale poporului nostru sunt unele şi şi craniile vii a milioane de oameni aceleaşi pretutindenea: acelaşi port la Sătmar sub şurubul unor nerozii scornite de ca şi­n Moldova. De aci se explică de ce în toate căpAăţânile brahicefale ale unei rase mongolice oraşele din România există câte o anume stradă cată să înceteze pentru ca o înţelegere temeinică de Braşoveni, de oameni ce debitau marfă şi pe de­a pururea cu monarhia vecină să fie ardelenească pentru ţăranul român. Articole cu putinţă. O asemenea înţelegere ar avea însă produse de români de dincolo, vândute de după noi o influenţă determinantă asupra întregii negustori români ţăranilor noştri, făcuse din situaţii din Orient şi numai maghiarii cu impotenta aceste ţări două zone deosebite de producţiune lor sete de sorbire i­opun o piedică constantă. ale unui şi aceluiaşi popor. Dacă Ardealul ar avea Ei ar bea marea şi totuşi stomacul lor e atât de astăzi numai atâta autonomie încât să­şi poată slab încât nu suferă nici câteva picături, le varsă pune în legături constante producţiunea lui îndărăt sub forma pocită de pretinşi maghiari industrială cu cea agricolă de la noi; dacă ce vorbesc nemţeşte şi pentru care patria ţăranul de dincolo ar fi pus în poziţia de­a e stomacul. schimba industria sa de casă pe grâul cestui Această ideocraţie, această domnie a unor de dincoace, situaţia ar deveni cu totul alta. abstracţiuni fără realitate ar trebui să facă loc unor vederi mai sănătoase, întemeiate pe împăr­ ând raporturile noastre economice ţirea reală şi aievea a populaţiunii după naţio­ ar fi regulate după consideraţia ce am nalităţi din care fiecare are, în marginile unităţii avea­o pentru munca celeilalte jumătăţi statului, dreptul de a­şi determina singură viaţa a poporuluiC românesc, Austria ar înceta a fi o ei intelectuală. O asemenea schimbare de vederi putere străină pentru noi, căci am pierde teama ar însemna şi pentru români emanciparea de că despre apus ne­ar ameninţa un pericol naţio­ sub predominaţiunea unei rase radical străine nal. Veleităţi de cucerire nu există nici dintr­o de ei. Monarhia vecină ar înceta a fi faţă cu noi parte, nici dintr­alta. Dar ceea ce e legitim în un element de absorbire şi, în locul antagonis­ tendinţa noastră e de­a vedea emancipându­se, mului de interese politice şi economice, pe terenul intelectual ca şi pe cel economic, ar începe epoca armoniei acestora. întreg poporul românesc şi, oricât e despărţit (Timpul, 29 aprilie 1882) Redactor­şef: Gheorghe Păun

Colegiu redacţional: Svetlana Cojocaru – membru corespondent Revistă lunară de cultură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Apare sub egida Centrului de Cultură şi Arte „George Topîrceanu” (Bv. Basarabilor 59) Chişinău, Florian Copcea – scriitor, şi a Asociaţiei Culturale „Curtea de Argeş” membru al USR şi USM, Drobeta­ Redacţia: Str. Schitului 45A, 115300 Curtea de Argeş Turnu Severin, Ioan Crăciun – Tiparul: Venus Printing Solutions SRL, Iaşi director al Editurii Ars Docendi, Bucureşti, Spiridon Cristocea – conferenţiar la Universitatea Piteşti, Dumitru ISSN: 2068-9489 Augustin Doman – scriitor, Curtea de Argeş, Sorin Mazilescu – lector la Întreaga răspundere ştiinţifică, juridică şi morală pentru Universitatea Piteşti, Marian Nencescu – cercetător asociat la Institutul conţinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricărui de Filosofie al Academiei Române, Eufrosina Otlăcan – profesor universitar, articol se face numai cu acordul autorului şi precizarea sursei. Bucureşti, Filofteia Pally – expert naţional etnolog, Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Argeş, Cornel Popescu – director al Muzeului Judeţean E­mail: [email protected] Argeş, Piteşti, Octavian Sachelarie – director al Bibliotecii Judeţene „Dinicu Website: www.curteadelaarges.ro Golescu”, Piteşti, Adrian Sămărescu – conferenţiar la Universitatea Piteşti, Abonamente se pot face direct la redacţie, trimiţând Ion C. Ştefan – profesor, membru al USR, Bucureşti, Maria Mona Vâlceanu – contravaloarea (60 lei/an) în contul specificat mai jos scriitor, Piteşti, Constantin Voiculescu – profesor, Curtea de Argeş şi, prin e­mail, adresa poştală. Revista poate fi sponsorizată prin Asociaţia Culturală „Curtea de Argeş”, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901. 2 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Lecţia lui Brătianu şi profeţia lui Carp Horia BĂDESCU n moment al istoriei ţinut de Ionel Brătianu în decembrie 1919 în faţa tratativele Păcii de la San Stefano, iar trei judeţe noastre aproape Parlamentului României, pentru a explica retragerea din sudul Basarabiei răpite! În 1947, la Conferinţa Ula fel de important sa de la tratative: „Ca să se sistematizeze acest de pace de la Paris, României, care scurtase războiul ca Marea Adunare de la Alba procedeu de lucru şi acest sistem nou, dar prea mult cu o jumătate de an prin jertfa a sute de mii de ostaşi, Iulia, Tratatul de Pace de învechit, al vieţii internaţionale, s­au inventat definiţiuni i­a fost refuzat statutul de cobeligerantă! la Trianon, act care certifica speciale pentru state ca acelea pe care le reprezen­ juridic în planul politicii internaţionale hotărârile de tam. Rând pe rând ele au fost numite state cu titudinea atât de tranşantă a lui Brătianu, la 1 Decembrie 1918, şi­a sărbătorit centenarul cu interese particulare şi apoi state cu interese limitate. obligatorie pentru respectul de sine al o discreţie aproape desăvârşită, ridicând mari semne Am protestat în toate demersurile mele în contra Aunei naţiuni şi al unui om de stat, i­a oferit, de întrebare asupra motivelor cvasi ignorării lui de acestor definiţiuni. Am căutat să­i conving pe cei mari paradoxal, mai maleabilului său succesor, Alexandru către clasa politică. Marile instituţii culturale şi guver­ că statele nu sunt unele cu interese generale şi altele Vaida­Voevod, pregătit se pare, în paralel, pentru namentale s­au învăluit într­o nepermisă şi vinovată cu interese limitate, dar că fiecare stat, acolo unde o schimbare de ton de însuşi Brătianu, un suport tăcere. Doar Studioul teritorial de televiziune Cluj, are interes, îl are la fel de viu şi e tot atât de în drept pentru pertractări mai elastice. Lecţia de demnitate căruia i­am fost director fondator, a făcut „notă să­l apere, ca oricare a prim­ministrului român reuşise să discordantă” prin spaţiul generos acordat evenimen­ putere mare, şi că nu coaguleze în jurul delegaţiei noastre tului, calitatea personalităţilor invitate şi substanţa e nimeni în drept să un curent atitudinal de rezistenţă, în dezbaterilor. limiteze unde interesele raport cu tratamentul discreţionar al Tratatul de Pace de la Trianon şi tribulaţiile legate mele încep şi unde Marilor Puteri, care ralia şi alte „state de semnarea lui reprezintă o lecţie exemplară pentru se sfârşesc, decât eu cu interese limitate”, precum Cehia aceia care vor să înţeleagă ceva despre meandrele însumi.” Însă direcţiile sau Serbia, creând o tensiune de politicii internaţionale şi despre soarta popoarelor strategice, elementele care Conferinţa nu avea nevoie. care nu au în ADN­ul lor gena conchistei. Parte a esenţiale care aveau Totodată, România declanşase şi ansamblului de tratate semnate la Paris între Aliaţii să definească noua o campanie de influenţare a opiniei victorioşi şi Puterile Centrale, prin care, practic, arhitectură europeană publice şi politice prin legăturile se reconfigura arhitectura statală a Europei, el a se decideau, în spatele organice pe care o sumă de reclamat poate cea mai lungă perioadă de pertractări uşilor închise, de către personalităţi româneşti le aveau şi a devenit, după încheiere, punctul nevralgic al cei patru mari: Franţa, cu elita franceză. De o parte, Nicolae Contenciosului Româno­Ungar. Ceea ce pentru Anglia, SUA şi Italia. Iorga, Elena Văcărescu, Anne de România reîntregită însemna victoria deplină a orei Fără ca stipulaţiile Noailles, Regina Maria – într­o sale astrale, era pentru orgoliul Ungariei milenare un acordurilor să fie aduse „misiune regală”, în care subjugase dezastru şi o realitate politică de neacceptat. (Ungaria la cunoştinţa statelor elita politică pariziană cu inteligenţa, ieşea din visul imperial al Dualismului, pierzând 71% „cu interese limitate”. frumuseţea şi aura câştigată în din teritoriu şi 63% din populaţie în favoarea statelor Cum arăta Brătianu, timpul prezenţei eroice pe frontul succesoare.) Întreaga evoluţia a relaţiilor dintre cele „am fost siliţi să iscălim din Moldova, reuşind într­o discuţie două ţări, de la semnarea acestuia şi până astăzi, tratatul (cu Germania) personală, purtată cu aceeaşi demni­ e marcată, cu rare excepţii, mai ales la nivelul clasei fără să fi avut textul scris şi fără ca vreunul dintre tate ca şi Brătianu, să determine schimbarea de politice şi al intelighenţiei, de un iredentism fervent noi să­l fi citit”. atitudine a lui Georges Clemenceau faţă de cererile şi vizibil. Nici măcar reconfirmarea configuraţiei Rezultatele unui asemenea mod defectuos României, şi fiind onorată de Academia de Arte europene, stabilită atunci, de către Pacea de la Paris de a construi pacea aveau să se vadă doar peste Frumoase din Parisul în care studiaseră şi lucraseră de după cea de a doua conflagraţie mondială nu a două decenii! Urma, după acelaşi ruşinos procedeu, Grigorescu şi Andreescu. De cealaltă parte, generalul reuşit să­i pună capăt. Această realitate avea să­l semnarea tratatului cu Austria. La protestele energice Berthelot, Contele de Saint Aulaire, Robert de Flers, determine pe Ştefan J. Fay să scrie exemplara ale delegaţiei române, s­a făcut favoarea acordării ex­diplomat în România şi proaspăt director al sinteză asupra chestiunii Transilvaniei, Transilvania – unui termen de 24 de ore pentru a lua la cunoştinţă influentului cotidian Le Figaro, Edgar Quinet şi, nu în Un mileniu în 51 de ani, despre care am mai vorbit textul acestuia. „Şi – spune cu durere şi revoltă ultimul rând, Emanuel de Martonne, pe care colegul în cadrul acestei rubrici, pledoarie magistrală, de Brătianu – când am luat cunoştinţă de textul incom­ său de la Şcoala Normală din Paris, criticul Pompiliu o logică impecabilă, slujită de argumente istorice plet (!) al tratatului, am văzut cu surprindere şi cu o Eliade, îl determinase, premonitoriu, să­şi înceapă irefutabile asupra dreptăţii cauzei româneşti în indignare pe care cred că e inutil s­o descriu în faţa cariera de mare geograf studiind Carpaţii Meridionali secularul Contencios Româno­Ungar, pe care unor suflete româneşti, am văzut acel articol în care şi să­şi treacă doctoratul în 1902 cu teza Valahia: milenarismul revizionist îl readuce cu obstinaţie România, într­un tratat cu vrăjmaşii, era obligat în eseu de monografie geografică, lucrare urmată de în actualitate. „Iată, scria el, timpul trece şi forţe faţa acestora, ca ea, ca stat independent, participând Cercetări privind distribuţia geografică a populaţiei în anacronice continuă agitaţii de rău augur pentru la victorie şi participând la Conferinţă, să se supună Valahia. Nimeni nu­şi închipuia atunci ce rol va juca, liniştea continentului. Faţă de ele, argumentele la orice Marile Puteri ar decide pentru dânsa.” în trasarea graniţelor apusene ale României, acest adresate în 1990 unei mari personalităţi a politicii reputat geograf, obiectiv şi atât de bun cunoscător europene vor fi şi azi valabile ca opoziţie la aten­ n consecinţă, la 2 iulie 1919 Brătianu va al ţinuturilor româneşti şi al realităţilor din acestea! tatorii istoriei.” Iar Fay demontează punct cu părăsi, ostentativ, Conferinţa. Avea toată punct pretenţiile milenariste ale Ungariei asupra Îîndreptăţirea să o facă, el care fusese artizanul ă precizăm, însă, că nu era vorba de Transilvaniei, concluzionând că: „Ungaria nu se intrării noastre în război de partea Antantei, pentru obţinere de parti­pris­uri, motivate cultural deşteaptă la viaţa de stat autohton decât printr­o că aşa o cereau interesele fundamentale ale Ţării, Ssau sentimental, ci de cunoaşterea ade­ conjunctură fericită după înfrângerea Austriei de el care o condusese în anii de disperare şi de glorie vărului, mai ales asupra situaţiei din Transilvania, către Prusia, în 1867” şi, prin urmare, „putem spune 1916­1917 şi refuzase să semneze efemerul act în perspectiva Tratatului de la Trianon. Fiindcă, deci: MILENIUMUL UNGARIEI – DA! MILENIUMUL de la Buftea, act formal impus de nenorocirea de a fi într­adevăr, politicienii care aveau să decidă noua UNGARO­TRANSILVANIEI – NU!” rămas singuri pe frontul de est în faţa tuturor puterilor arhitectură, şi nu numai ei, aveau o imagine destul Axei. Fiindcă, dacă noi plătisem cu sângele nostru de vagă asupra chestiunilor în cauză. O certifică umai că, la vremea Tratatului de la uşurarea presiunii germane pe frontul de vest, nimeni generalul Berthelot, martor al marilor bătălii duse de Trianon, lucrurile păreau cu mult mai nu făcuse pentru noi acelaşi gest, după defecţiunea armata română, care nu se sfia să declare, în timpul Npuţin evidente. Trebuie spus de la început Rusiei. Da, Franţa contribuise mult la refacerea turneului triumfal întreprins în Transilvania la sfârşitul că, în pofida unei reale înnoiri a concepţiei statalităţii, armatei române şi a tehnicii ei de război! Da, lui decembrie 1918 – începutul lui ianuarie1919: „Ştiu pe baza principiului wilsonian al „dreptului autode­ generalul Berthelot, prieten al României, fusese şi am văzut cum viteaza armată română s­a distins terminării naţionale” însuşit de Comisia de Pace prezent aici şi a putut da mărturie! Dar folclorul în mod extraordinar în luptele grele ale războiului. de la Paris, în dezbaterile acesteia a primat, ca soldăţesc, care e cel mai fidel cronicar al adevărului, Deci, daţi­mi voie să strig din adâncul inimii cu întotdeauna, interesul marilor puteri victorioase, înregistrase în distihul „Aoleu, Sarai, Sarai,/ noi ne dumneavoastră împreună: Trăiască viteaza armată viziunea de ansamblu constituită în funcţie de batem şi tu stai!” lâncezeala trupelor franceze de pe română! Trăiască România Mare!” Dar realistul acestea şi doar în arrière plan, interesul celorlalte frontul din Grecia, aflate sub comanda generalului general avea să­i scrie, la 7 ianuarie 1919, nepotului state participante la Marele Război de partea Alia­ Sarail, în acele momente dificile pentru noi. său Georges: „Îmi amintesc cu plăcere cele câteva ţilor, definite ca „state cu interese limitate”. Pentru România nu se afla pentru prima oară în această zile ale turneului meu în mijlocul unor oameni foarte România, care intrase în luptă la cererea expresă a situaţie şi nici nu se va afla pentru ultima oară. În simpatici, pe care nădăjduiesc că Franţa îi va elibera Antantei şi al cărei efort de război şi enorme sacrificii 1877, România fusese implorată de Rusia să intre pentru totdeauna de jugul maghiar. Mă tem că la de vieţi omeneşti permiseseră păstrarea fronturilor în război: „Turcii, adunând cele mai mari mase de Paris nu se percepe întreaga importanţă a acestei de la Verdun şi Somme, atrăgând în est un număr trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fusiune, probleme. (s.n.) Nu trebuie să îi dezamăgim pe cei însemnat de divizii germane, un asemenea tratament demonstraţiune şi, dacă se poate, să treci Dunărea care ne iubesc, în beneficiul ungurilor, care, de altfel, era inacceptabil. El nu corespundea acelui alt fel de cu armata după cum doreşti!” îi scrisese disperat nu ne­au purtat niciodată recunoştinţă, pe când viziune asupra relaţiilor internaţionale, cu care se Marele Duce Nicolae regelui Carol I. Dar România, în România Mare am avea cea mai frumoasă împăuna Conferinţa. O spune deschis în discursul artizan decisiv al victoriei, fusese exclusă de la comunitate din lume.” Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 3 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Transumanismul şi postumanismul în acţiunea militară (II) Col. Georgel RUSU Între pro şi contra creării şi utilizării Mai putem vorbi despre Dreptul Internaţional performanţa de a percepe cibersoldatului. Dezbaterea pe această Umanitar aplicabil oamenilor în conflictele armate durerea [16]) este deocam­ temă este deosebit de amplă. Ea angajează cele dacă avem de a face cu luptători ciborgi sau fiinţe dată o anexă a simţului tactil, mai diverse categorii sociale şi aduce în discuţie transformate care au pornit de la un corp uman, dar dar cât timp va rămâne aşa?! nenumărate argumente. Recunoscut de departe pe care s­au „altoit” 50% organe regenerabile create Va transmite acea durere şi ca fiind deosebit de periculos, inclusiv prin arme în laborator?! Cum să procedeze medicul uman mamei lui, asemeni cazului uman?! şi muniţii ori mijloace tehnice dăunătoare chiar şi din trupele proprii cu răniţii/defectaţii ciborgi sau Ştim foarte bine că un suport fundamental pentru utilizatorilor, mediul militar solicită tot mai mult orice „oameni modificaţi”, spre a­şi îndeplini jurământul moralul luptătorului îl reprezintă familia. De multe persoană, chiar dacă de regulă aici oamenii sunt lui Hipocrat?! Dreptul la viaţă mai este valabil şi ori, aici se află temeiul şi finalitatea acţiunii militarului. recrutaţi după standarde înalte de sănătate şi în cazul robotului? Dar al omului upgradat cu neviu?! Dar ce fel de familie va avea umanoidul îmbunătăţit? de pregătire. Reducerea gradului de pericol pe Ce să vorbim despre asistenţa religioasă?! Dar homo ciberneticus?! timpul executării misiunilor rămâne o constantă Militarilor li se impun o mulţime de reguli. Probabil a preocupărilor tuturor comandanţilor, dar şi a mai multe decât altor categorii sociale. Neîndoielnic, ibernetica poate rezolva multe lucruri oamenilor politici, cei care poartă în fapt răspunderea acestea ar fi respectate şi de roboţi. Aici se lucrează care ţin de o anume mecanică, „cibernetica pentru actele de război. Aşadar, există această de zor la imitare şi la producerea instrumentului Ceste o psihologie fizicistă şi maşinistă, tendinţă de a face proprii luptători mai similar creierului uman. mecanizatoare şi maşinizatoare, binară şi circularistă, puternici, mai rezistenţi la stres, la mediu, Cum rezolvăm însă tema analogistă şi modelistă, cu toate concluziile teoretice la câmpul de luptă etc. Deja, dincolo de creativităţii, lucru despre şi aplicative (practice, tehnice...) care decurg în mod „potenţările” despre care am vorbit anterior, care se face vorbire în multe natural dintr­o psihologie astfel concepută”. Aceasta apare (se impune, după părerea unor reglementări militare?! este, în opinia lui Odobleja, definiţia cea mai adec­ persoane) utilizarea de „îmbunătăţiri” cu Ce facem cu arta militară, vată şi totodată cea mai cuprinzătoare. Crede cineva aport al inteligenţei artificiale. Acest lucru pentru că ştiinţa militară că găsim aici o cuprindere a sufletului uman?! ar putea să însemne implanturi, dezvoltări presupunem că o putem Ce facem cu sufletul?! Cu acel inconfundabil şi biogenetice deosebite sau chiar construirea insera roboţilor?! inimitabil eu sălăşluit în locul relaţiei cu Dumnezeu, unor luptători ciborgi. Este luată în calcul Multe dintre acţiunile în inimă?! Dacă în cazul creierului, ca sediu al inclusiv crearea de roboţi capabili să creeze militarului au în vedere raţiunii, putem vorbi de o posibilitate finită de acţiuni, la rândul lor componente sau alţi roboţi sentimente de camaraderie, cum rezolvăm tema infinită a manifestării sufletului?! care să acopere necesarul în caz de avarii, de întrajutorare pe câmpul Cum rezolvăm tema intuiţiei?! defecte etc. de luptă. Pot fi induse astfel Cum rămâne cu planurile personale? Cu acest Pare de domeniul fantasticului, dar de sentimente?! Violenţa atribut al minimei libertăţi al socialului mai mult sau astăzi există deja unele prefigurări. Nu mai militarului este oprită sau mai puţin democratic?! constituie un secret acei roboţi folosiţi pentru redusă în diverse situaţii În faţa copilului, mirajul robotului îl reprezintă acţiune în mediul toxic, periculos etc. folosiţi care presupun discernământ ideea că robotul face ce vreau eu! Dar când robotul de diverse armate (inclusiv a ţării noastre). uman. Nu ataci copii, femei, face altceva?! Defecţiune, virusare sau poate chiar În luna ianuarie a.c. mai multe televiziuni bătrâni, răniţi etc. Nu distrugi un anume gen de implicare?! prezentau utilizarea unui exoschelet cu lăcaşuri de cult, obiecte Cui este utilă acţiunea militară într­o abordare ajutorul căruia o persoană ridica 90 kg sub sau obiective de artă etc. care neagă fiinţa umană în însăşi existenţa celui impresia că manipulează numai 4 kg. Aceasta sub Mai putem vorbi de militari, de datorie, de dăruire interesat?! Până unde randamentul poate prevala semnul utilizării civile. Pentru că sub semnul utilizării de sine în condiţiile „articulărilor” transumane?! Eroul în faţa principiilor, în faţa existenţei umane într­un militare lucrurile sunt mai avansate. Tot aşa, există este acela care îşi asumă simţul datoriei ca o dare de cadru ce pare general acceptat? Dialectica interesului grade diferite de precizie în localizarea prin GPS sine spre binele aproapelui. Nu întâmplător Biserica şi mecanica eficienţei ajung să contrapună nu numai pentru utilizarea civilă faţă de cea militară. Nano­ aşază eroul pe treapta devenirii de dinaintea sfinţilor. fenomenul militar, ci însăşi acţiunea umană propriei roboţii sunt deja folosiţi în medicină şi nu numai. La erou se săvârşeşte imboldul inimii, al sufletului existenţe. Dincolo de aspectele practice apar însă şi care decide înaintea minţii, înaintea creierului, actul probleme de etică, de morală, de acceptare, de necesar aproapelui. Cine ne apără de cei care ne apără?! limitare a fenomenului. Ele generează dezbateri Putem socoti că, la un moment dat, aceste fiinţe­ internaţionale, dar şi interne. roismul ca trăsătură a fiinţei umane creaturi/creaţii vor dobândi atâtea drepturi câte le vor dăruindu­se pe sine într­un maxim altruism acorda oamenii. Dar, dacă acestea vor fi confundabile n rândul specialiştilor militari au apărut mai poate fi legat de „prestaţia de suflet” cu natura umană, vor fi ele capabile să întocmească E legi în locul omului? Dacă da, cui vor folosi? Cui şi argumente care susţin că luptătorul „ciborg” a luptătorului sau devine un act de autodistrugere ar face mai puţin rău decât un soldat uman. preconcepută, implantat tehnologic?! vor fi profitabile? În al cui interes ar fi dispariţia rasei Î Exemplele cunoscute din ziua de azi denotă că umane şi înlocuirea ei cu homo ciberneticus?! Robotul ar fi un mai bun executant de ordine, nu ar jefui, nu ar viola, nu ar ucide cuprins de furie există un trend ascendent al facerii de „umanoizi” Poate avea un interes de gen homo ciberneticus?! orbitoare etc. dotaţi cu raţiune, capabili chiar să exprime unele Oamenii par să­şi dea seama că riscurile ciber­ Dacă un stat optează pentru dezvoltarea armatei nuanţe ale afectului, dar toate acestea pe baza spaţiului pot fi atât de mari încât să ducă la chiar proprii pe un astfel de făgaş, cine ar răspunde dezvoltării numai a ceea ce creierul uman produce şi dispariţia speciei umane. pentru eventualele defecţiuni de funcţionare la nivel numai prin asemănarea cu acesta. Durerea lui Affetto În 29 septembrie 2019, la Geneva a luat fiinţă structural? Ne mai putem raporta la ideea lui Carl (copilul robot dezvoltat începând din 2011 de oamenii Cyber Peace Institute, un ONG independent, care are von Clausewitz cum că războiul nu este decât de ştiinţă de la Universitatea din Osaka, Japonia, misiunea de a oferi sprijin cetăţenilor în cazul escala­ o continuare a politicii cu alte mijloace?! şi care de curând, februarie 2020, a ajuns la dării conflictelor în spaţiul cibernetic. [17]

erthelot intuia perfect modul superficial şi aerul de superioritate celei româneşti, pe ineficienţa guvernului român şi pe ideea că acordarea manifestate de Marile Puteri, în cadrul Conferinţei, în abordarea realităţii provinciei către România ar ameninţa pacea europeană, ignorând realităţile etno­ Bcu privire la statele succesoare ale fostei duble monarhii. O ilustrează demografice, a dat extrem de prost, cum consemnează într­un raport profesorul o însemnare a lui Paul Valéry despre care vorbeşte Ştefan J. Fay în lucrarea american A.C. Coolidge, citat de istoricul Marius Mureşan, într­un context impreg­ amintită. O reiau şi în acest context ca avertisment pentru cei dispuşi să cân­ nat de principiile wilsoniene pe care delegaţia României a ştiut să le utilizeze tărească lucrurile doar din perspectiva a ceea ce numim politica inimii: Paul cu inteligenţă, chiar împotriva autorului acestora, pe care anumite ambiguităţi Valéry ne relatează o scenă tipică pentru citirea acestor sensibile conştiinţe ale conceptului de autodeterminare îl tentaseră să acorde statelor succesoare faţă de „drama Ungariei”. El ne povesteşte o întâlnire a pictorului Edgar Degas Austro­Ungariei mai degrabă dezvoltare autonomă decât independenţă. cu Clemenceau, la Operă, căruia (Degas) îi spune că, în chiar acea zi, fusese la Cameră şi „Nu am putut, tot timpul dezbaterilor – zice Degas – să­mi iau ratatul de la Trianon n­a fost un cadou făcut României, cum se privirea de la uşa mică de pe laturi. Îmi închipuiam că pe acolo va intra ţăranul înghesuie să clameze iredenta maghiară, ci o recunoaştere de jure a unei de la Dunăre” (adică românul). La care Clemenceau îi zice: Trealităţi istorice de facto, obţinută, în urma „unui drum de jertfe şi lacrimi” – Voyons, monsieur Degas, dar nu l­am fi lăsat să vorbească! (Eugeniu Hulea) şi a unor bătălii dificile, de o diplomaţie inteligentă, slujită de Răspuns de o claritate străpezitoare. Nu l­ar fi lăsat să vorbească! Ce să caute bărbaţi de stat vrednici de acest nume, care şi­au asumat să susţină interesele în Parlamentul Franţei un oarecare Badea Cârţan să spună durerea Ţării lui? Noi naţiunii lor cu un pragmatism ce n­a făcut niciodată rabat de la demnitatea stăm de vorbă cu oameni din altă clasă, avem aici pe contele Appony, pe contele naţională. Teleky, baroni cu duzinile. Un ţăran de la Dunăre? Păi, cine­i el, domnule? Doar că, în aceeaşi perioadă, un alt bărbat de stat, cu alte vederi, dar cu Numai că, această fudulie nemeşească, pe care de altminteri şi­a însuşit­o aceeaşi iubire de Ţară, marele Petre Carp, avea să profeţească amar: „România delegaţia maghiară în susţinerea revendicărilor sale asupra Transilvaniei, are prea mult noroc ca să mai aibă nevoie de oameni de stat!” Timpul i­a dat drep­ abordând o diplomaţie vetustă bazată pe superioritatea culturii maghiare asupra tate. Oamenii de stat au dispărut, dar mă tem că şi norocul s­a cam terminat!... 4 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Trăind sub continuă supraveghere: Identitate, transparenţă, perihoreză (I) Pr. Theodor DAMIAN reliminarii. Vor duce pierderea intimităţii şi transparenţa nu fiecare face acest lucru, multora le place ideea Iluminismul a forţată la o schimbare radicală a felului cum că dacă şi când vor să o facă, pot. Asta implică faptul Ppromovat ideea înţelegem omul, la o nouă definiţie a omului? că şi ei sunt de acord să fie spionaţi. Încet, încet ne individului autonom, ceea ce Va deveni omul o fiinţă perihoretică aşa cum sunt obişnuim cu această idee. Şi pe măsură ce devine înseamnă că omul nu depinde persoanele Sf. Treimi potrivit teologiei creştine? lucru comun, nici nu ne mai surprinde. Totuşi, aceasta de nimeni altul, nici chiar de Ar însemna asta un avans uman pe calea asemănării nu se întâmplă şi nu se va întâmpla fără probleme. Dumnezeu. Dimpotrivă, s­a ajuns chiar la afirmaţia că cu Dumnezeu? Aşa cum Sarah Igo scrie, ceea ce noi considerăm Dumnezeu depinde de om, aşa cum se vede dintr­o O parte dintre îngerii primordiali au căzut şi au o culminare a tehnologiei digitale este doar începutul declaraţie antropologică: nu Dumnezeu l­a creat pe devenit demoni pentru că au vrut să uzurpe locul lui multor dileme morale curente şi viitoare. (1) om după chipul Său, ci omul l­a creat pe Dumnezeu Dumnezeu şi deci să fie ca Dumnezeu. Omul a căzut Această activitate de spionaj este practicată după chipul omului. Individul autonom este produsul pentru faptul că diavolul a venit cu aceeaşi ispită: atât la nivel personal, cât şi de stat. Vorbind despre propriei sale lucrări ce nu mai are ca ghid moral un mănâncă acest fruct şi vei fi ca Dumnezeu. Şi omul supravegherea de către stat, a cărui capacitate de set obiectiv de valori, cum sunt cele zece porunci, a mâncat, a căzut şi a devenit animal. Animal politic spionare nu este nici măcar imaginabilă, oamenii ci are propriul său decalog bazat pe plăcere şi (zoon politikon), cum spune Aristotel (după anumite au multe motive să fie înspăimântaţi câtă vreme ceea preferinţă. Toate valorile sunt relative şi alegerea, traduceri; dar, mai ce ei fac, ce spun, şi, în curând, ceea ce gândesc, preferinţa fiecăruia, trebuie să fie acceptată de toţi. corect: fiinţă citadină). este înregistrat şi păstrat la dosar, stocat în „cata­ Robert Bellah numeşte acest tip de societate Este tehnologia combele electronice ale computerului stăpân” „permisivă” şi „individualistă”, în timp ce Erich Fromm prezentă o nouă faţă (2), astfel făcând societatea noastră un depozit o numeşte „neurotică” şi „narcisistă”. a vechii ispite ca omul naţional, ceea ce indică ambiţia de omniştiinţă Tehnologia în general, cea digitală în special, să fie ca Dumnezeu şi a statului. (3) cu toate avantajele pe care le oferă societăţii noastre, care, deci, va produce pare să exacerbeze, de asemenea, tendinţele menţi­ o nouă cădere sau este roblema aici nu este doar despre onate mai sus. Pierderea intimităţii „omului digital” într­adevăr o nouă cale capacitatea de a spiona şi înmagazina şi transparenţa forţată afectează deja în mod pe care omul să avan­ Pinformaţia, ci şi despre ce fel de fundamental identitatea sa. seze spre asemănarea informaţie este colectată. Spionul poate strânge Din perspectivă teologică, omul este chipul lui cu Dumnezeu? informaţie despre tine bazat nu numai pe ce tu Dumnezeu cel cunoscut ca Treime, deci în mod faci şi spui, ci şi pe ceea ce alţii spun despre tine, ontologic el este fiinţă comunitară. În acest context răind sub implicit bârfele, minciunile şi mispercepţiile. Cât de se ridică o serie de întrebări. Este pierderea intimităţii continuă conştienţi suntem de aceasta, despre cum informa­ datorată tehnologiei în avantajul sau în detrimentul Tsupraveghere. ţiile vor fi folosite, şi despre faptul că în realitate caracterului comunitar al omului? Trăim în ceea ce devine fiecare cetăţean adult din Statele Unite are un Este intimitatea opusă comuniunii? Dacă da, din ce în ce mai mult astfel de dosar (4), rămâne o întrebare deschisă. pierderea intimităţii este un rezultat pozitiv pentru că şi mai intens o societate În timp ce supravegherea poate fi justificată ea întăreşte comuniunea. Dacă nu, pierderea intimi­ supravegheată. Vrem de către stat prin aceea că ea este un instrument tăţii slăbeşte comuniunea. Cum se petrec lucrurile? să ştim ce fac ceilalţi. bun împotriva delictelor şi a terorismului, totuşi Cu alte cuvinte, cum va împăca „omul digital” A­i spiona pe ceilalţi ea poate fi manipulată pentru a schimba compor­ nevoia de intimitate şi distincţie cu imperativul devine o căutată dis­ tamentul sau chiar a crea un anumit fel de comuniunii şi ameninţarea transparenţei forţate? tracţie. Şi chiar dacă cetăţean. (5)

u mult timp înainte (în 1942), Isac Asimov, autor de SF, publica în devine tot mai evidentă. Dezvoltarea fulminantă a ariei economice şi răspândirea Runaround principiile codului moral după care ar trebui să se ghideze noilor tehnologii la nivel global au condus la reafirmarea argumentelor etice.” [4] maşinile inteligente ale viitorului imaginat de el. Roboţii lui Asimov C oncluzii?! Pe o axă care ar putea să aibă la un pol interzicerea aveau de respectat trei legi [12]: • Un robot nu trebuie să rănească o fiinţă umană ori, prin neimplicare, „îmbunătăţirii omului” şi la celălalt acceptarea dezvoltării fără limite să permită ca o fiinţă umană să fie rănită. Cşi ajungerea la postuman, la homo ciberneticus, ar trebui să avem • Un robot trebuie să se supună ordinelor date de fiinţele umane, cu excepţia în vedere vorbele lui Marcus [7, p. 90]: „Omul nu­şi creează proteze pentru a cazului în care aceste ordine vin în contradicţie cu Prima Lege. se lăsa doborât de ele, ci pentru a le controla în folosul său.” Aşadar, măsură • Un robot trebuie să se protejeze pe el însuşi, atâta timp cât o asemenea în tot şi în toate, astfel încât să ne păstrăm umanismul. protecţie nu vine în contradicţie cu Prima şi cea de­a Doua Lege. Va fi homo sapiens înlocuit de homo ciberneticus?! Probabil că lucrul acesta Mai târziu, în 2009, la Şcoala Politehnică de la Laussane, Elveţia, s­a reuşit depinde de cât sapiens va fi homo sapiens! ca pe timpul unor experimente prelungite cu AMA (agenţi morali artificiali/sisteme dotate cu inteligenţă artificială), care pot şi trebuie să ia decizii, inclusiv în confor­ Bibliografie mitate cu o morală, să se descopere că aceştia au reuşit să mintă. „Experimentul 1. Neyef Al­Rodhan, Transhumanism and War, Center for Security Stydies, Global a implicat 1000 de roboţi, împărţiţi în grupuri de câte zece. Fiecare robot era dotat Policy Journal, 2015. 2. Denis Alexander, Oameni îmbunătăţiţi sau o nouă creaţie?, Centrul de Educaţie cu un senzor, un sistem de semnalizare (o lumină albastră) şi un genom, un cod Creştină şi Cultură Contemporană Areopagus, Timişoara, 2015. binar care controla modul în care roboţelul reacţiona la stimuli. Roboţii din prima 3. Walter Benjamin, Jacques Derida, Despre violenţă, Editura Idea Design&Print, generaţie au fost programaţi să îşi aprindă beculeţul albastru când descopereau Cluj, 2004. sursa utilă, ajutându­i astfel şi pe ceilalţi roboţi să o găsească. 4. Eronim–Celestin Blaj, Etică şi cibernetică, Teză de doctorat, Universitatea • Cei mai buni 200 de roboţi, cei care reuşiseră să găsească cel mai rapid Alexandru Ioan Cuza, Iaşi. resursa bună, au format baza pentru viitoarea generaţie. Genoamele lor au 5. Alexandru Cristian, Spre o societate a nemuririi, în România noului val, Centrul fost combinate, iar rezultatul a fost folosit pentru a programa o nouă generaţie de Resurse pentru o Societate Civilă, Bucureşti, 2015. de roboţi. 6. Nicolae Iancu, Noua strategie privind inteligenţa artificială a Pentagonului şi etica • După 9 generaţii, roboţii deveniseră excepţional de eficienţi în găsirea roboţilor ucigaşi, în https://monitorulapararii.ro/noua­strategie­privind­inteligenta­artificiala­a­ resurselor şi comunicarea cu ceilalţi roboţi pentru a­i îndrepta spre resurse. pentagonului­si­etica­robotilor­ucigasi­1­12514. Însă, dacă un robot găsea resursa, semnaliza că a găsit­o şi toţi ceilalţi se 7. Solomon Marcus, Paradigme universale, Editura Paralela 45, Piteşti, 2011. îngrămădeau acolo spre a o folosi, însemna că rămâne mai puţin pentru cel 8. Mihai Nadin, Civilizaţia analfabetismului, Editura Spandugino, Bucureşti, 2016. care a găsit­o, nu? Incredibil, dar adevărat: aşa au gândit şi unii dintre roboţeii 9. Luminiţa­Gabriela Popescu, Politici publice, Editura Economică, Bucureşti, 2005. din experiment. Şi nu numai că au înţeles problema, dar au găsit şi o soluţie. 10. Georgel Rusu, Sinergia instrumentelor de management, Editura Paralela 45, • După 500 de generaţii, 60% dintre roboţi au învăţat... să mintă: nu­şi mai Piteşti, 2012. aprindeau beculeţul când găseau resursa căutată; ce­au găsit, (doar) al lor să 11. Michael Schluter, Cum să construieşti o societate bazată pe relaţii. Fundamente fie! Dar şi mai tare a fost când alţi roboţi s­au prins că mincinoşii îi fentau, ţinând pentru o nouă ordine socială, Centrul de Educaţie Creştină şi Cultură Contemporană lumina stinsă, şi au început să se uite după cei fără beculeţ aprins, înţelegând Areopagus, Timişoara, 2018. că era mai probabil ca tocmai aceia să fi găsit ceea ce era de găsit. Cu alte 12. Mihaela Stănescu, https://www.descopera.ro/cultura/9744415­avem­nevoie­de­un­ cuvinte, au făcut exact pe dos decât fuseseră programaţi să facă! cod­moral­pentru­roboti. Aşadar, roboţii pot învăţa să mintă. Şi dacă se mint între ei, nu ne­ar putea 13. Miruna Troncotă, Lipsa de identitate naşte monştri? Generaţia Y şi stima de sine, în România noului val, Centrul de Resurse pentru o Societate Civilă, Bucureşti, 2015. minţi, într­o bună zi, şi pe noi? Şi, dacă ar ajunge să ne mintă, ce i­ar putea 14. Immanuel Wallerstein, Pentru a înţelege lumea. O introducere în analiza împiedica pe unii dintre ei să facă lucruri şi mai rele (din punctul nostru de sistemelor – lume, Editura Idea Design&Print, Cluj­Napoca, 2013. vedere)? Unii dintre ei ne­ar putea vătăma fizic cu uşurinţă; înzestraţi cu arme 15. https://www.express.co.uk/news/world/1005512/US­military­DARPA­super­ (cine ştie dacă n­ar ajunge să le construiască singuri?) ne­ar putea chiar ucide.” soldiers­mysterious­experiments [12] 16. https://www.msn.com/en­xl/asia/asia­tech­science/scientists­develop­an­eerily­ În acelaşi timp, nu putem să nu vedem că „modul în care ne raportăm la timp realistic­child­robot­that­can­feel­pain/ar­BB10eGOs?li=BBJDXDP&ocid=wispr pare a fi unul în care ne îndepărtăm de valorile noastre umane şi tindem spre 17. https://www.agerpres.ro/cybersecurity/ 2019/09/29/ cyberpeace­institute­va­sprijini­ dezechilibru şi haos. Privită din această perspectivă, nevoia de etică a oamenilor victimele­afectate­de­escaladarea­violentelor­in­spatiul­cibernetic­­377084 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 5 Curtea de la Argeş

Homo sapiens infred M. McClay, într­un articol intitulat nu putem generaliza. Întrebarea ce se naşte de aici epectază, potrivit căruia, cei care vor fi în Împărăţia „Despre nevoia de ştergere”, vorbeşte este dacă eul proiectat îl determină pe cel ascuns. lui Dumnezeu în comuniunea divină, nu vor trăi o Wdespre controversa legată de „dreptul de Şi dacă răspunsul este, probabil, da, care sunt existenţă statică, ci una dinamică, progresând infinit a fi uitat”, despre „elefantul care nu doarme niciodată implicaţiile acestui fapt. în cunoştinţa de Dumnezeu şi în bucuria acesteia şi care nu uită niciodată şi despre neadormita fiară Un alt aspect al acestei identităţi duale sau (19), câtă vreme Dumnezeu este o fiinţă inexha­ digitală”. (6) schimbări de identitate este legat de situaţia omului ustibilă; aceasta va fi un fel de progresie, numită Când vorbim despre oamenii înşişi ce depozitează digital conectat permanent la aparate şi platforme de clasic în teologie, „din slavă în slavă”. şi transmit mai departe informaţii despre ei şi despre socializare care determină modul în care el vrea să Potrivit postumaniştilor şi imortaliştilor, acest tip alţii şi impactul acestui fapt asupra relaţiilor umane, fie perceput de ceilalţi. Simple numere şi cantităţi de proces epectatic va avea loc chiar aici, la nivelul să presupunem scenariul următor: anul trecut, ai sunt semnificative în acest proces, aşa cum observă existenţei fizice şi va fi etern. Aceste predicţii merită postat pe platformele de socializare ceva despre Julia Ticona. Numărul de „shares” şi „likes” pe aceste atenţie, deoarece majoritatea utopiilor trecute din tine care nu e adevărat sau altcineva a făcut asta aparate şi platforme duce spre o reimaginare a eului istoria omenirii au devenit realitate, iar cu avansarea în baza unei mispercepţii despre tine sau a intenţiei şi la o redefinire a fiinţei sociale a cuiva atunci când ştiinţifică şi tehnologică dezvoltându­se nu în de a te răni. Tu vrei să ştergi asta un an mai târziu, e vorba de relaţii generale, prietenii şi intimitate (9), progresie aritmetică, ci geometrică, incluzând aici câtă vreme nu ai observat­o la început sau ai uitat de dacă intimitatea încă mai este ceea ce a fost înainte. şi mecanica cuantică, ne putem aştepta la orice. ea sau pur şi simplu n­ai ştiut. Această informaţie va Această abordare cantitativă a identităţii umane rămâne acolo şi alţii o vor vedea şi o vor putea folosi duce spre ceea ce Frank Pasquale numeşte eul anipularea. Platon a spus că lucrurile în împotriva ta oricând. Ori, poate ai făcut ceva incorect, algoritmic, care se referă la modul în care tehnologia ele însele nu au valoare morală; ele sunt pe moment ai crezut că e ok şi ai postat informaţia. digitală afectează în mod ireversibil identitatea cuiva Mneutre. Ceea ce facem cu ele ne duce Între timp ţi­ai schimbat gândul şi nu mai vrei ca acel (10), sau, mai precis, la modul în care sistemele pe teritoriul moralităţii, al binelui şi răului. Acelaşi lucru să existe acolo. Nu­l poţi şterge. Ia cazul unui şi algoritmii din spatele ecranelor care ne suprave­ lucru este valabil pentru tehnologie. Ea are proprii divorţ. Ea (sau el) te numeşte pe tine un „monstru” ghează sunt menite să creeze sau să stimuleze ei apărători şi entuziaşti, dar şi proprii ei sceptici. şi postează pe internet despre tine lucruri pe care anumite reacţii în noi, precum generarea plăcerii şi Vorbind de civilizaţie, locul unde tehnologia este le­ai făcut şi pe care nu le­ai făcut. Apoi tu vrei să exagerarea satisfacţiei – pentru a numi doar două creată, dezvoltată şi folosită, Emil Cioran a scris: te recăsătoreşti. Persoana cu care vrei să fii acum reacţii ceva mai inocente. Pasquale ne avertizează: „Civilizaţia ne instruieşte cum să punem stăpânire va cerceta profilul tău pe internet şi va afla toate „Avem nevoie de o conştientizare comună şi clară pe lucruri, deşi ea ar trebui să ne înveţe cum să aceste „monstruozităţi” despre tine. Problemele despre cei pe care algoritmii din spatele ecranelor ne deposedăm de ele, deoarece nu există libertate, create astfel sunt uşor de imaginat. îi servesc, înainte ca noi să acceptăm prezenţa nu există viaţă reală fără o instruire spre disposesie. lor intruzivă în vieţile noastre.” (11) Apuc un obiect, mă consider stăpânul lui; de fapt sunt ierderea intimităţii. Vechiul proverb latin Întregul fenomen al manipulării tehnologice a sclavul lui câtă vreme sunt sclavul instrumentului pe spune: verba volant, scripta manent – eului, a identităţii cuiva, spune, de fapt, ceva despre care­l fac, al uneltei pe care o folosesc. Fiecare nouă Pvorbele zboară, ce e scris rămâne. Se pare propria noastră fragilitate şi vulnerabilitate. achiziţie înseamnă un nou lanţ, fiecare factor de că ne îndreptăm spre o epocă în care nimic nu mai Unul din felurile în care algoritmii lucrează şi cum putere, o nouă cauză de impotenţă.” (20) zboară, nici măcar cuvintele. Totul rămâne înregistrat, noi suntem procesaţi de către aceşti algoritmi poate Puterea de distrugere a uneltelor noastre este chiar şi gândurile (urmează!). Acesta este, de fapt, fi explicat prin exemplul scorurilor de credit ale direct proporţională cu dezvoltarea şi sofisticarea un argument în favoarea doctrinei creştine despre oamenilor. Iată cum se presupune că ele vor lucra lor. Asta înseamnă că în timp ce ne bucurăm de atotştiinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu ştie totul. Nimic în viitorul apropiat: scorurile de credit sunt afişate pe beneficiile unei tot mai avansate tehnologii, trebuie nu poate fi ascuns de El. În unele tradiţii religioase aşa­numiţii „stâlpi de credit”, care ne vor determina să trăim în mod constant în umbra morţii al cărei se spune că orice face omul este scris în cartea vieţii. să facem schimbări care sunt acceptabile social. Alt spectru creşte la proporţii planetare şi cosmice. Dacă aceste computere sofisticate pot reţine toate exemplu este acolo unde angajatorul cuiva postează În cuvintele lui Cioran, „cu cât o civilizaţie devine ideile şi cunoştinţele unei mari comunităţi, atunci ne actualizări la minut despre dispoziţiile vânzătorului mai complicată şi variată, cu atât blestemăm legăturile putem imagina că în viitor vom avea computere care şi despre indicatorii de stres, astfel încurajându­l să care ne ţin ataşaţi de ea. Potrivit spuselor lui Soloviev, vor fi capabile să stocheze toate cunoştinţele lumii îşi optimizeze atitudinile pentru clienţii exigenţi. (12) ea îşi va afla sfârşitul în mijlocul secolului celui mai şi apoi să le controleze şi să le folosească – şi aici Conştient de riscurile unei astfel de manipulări, rafinat. Atâta lucru e sigur: civilizaţia nu a fost nicio­ se ridică problema manipulării şi a moralităţii. F. Pasquale cheamă la reînvigorarea tradiţiei, care dată atât de ameninţată sau detestată ca în momen­ Această realitate ajută pe credincios să­şi este o sursă fundamentală de sens şi de valori şi, tele când a părut a fi cel mai bine întemeiată.” (21) imagineze ceea ce el credea dintotdeauna despre implicit, a religiei, care în trecut a fost şi, statistic Dar trebuie să notăm că civilizaţia, şi implicit un Dumnezeu care are capacitatea de a şti totul, vorbind, încă este, marele generator de valori. (13) tehnologia, înseamnă cunoaştere, iar cunoaşterea e deci omniştiinţa. putere. În acest context vorbim în special de calificare Dacă omul poate atinge această capacitate, chiar n alt mod în care tehnologia ne afectează în cunoaştere şi în consecinţă de puterea expertului. dacă în moduri încă limitate dar totuşi inimaginabile, ca persoane este legat de oferta de cali­ Maşinile pe care le folosim fără însă a le înţelege atunci de ce să nu înţelegi cum Dumnezeu, ca o Uficări ieftine prin operaţii mediate. Aşa cum sunt produsul calificării în cunoaştere, care este putere superioară, poate avea această capacitate Nicholas Carr observă (în The Glass Cage – Cuşca dincolo de controlul celor mai mulţi. Şi tocmai aici la mai înalte niveluri, în proporţii divine? de sticlă), acest fenomen, deşi iniţial eliberator, apare manipularea. Aşa cum Rudi Volpi atenţionează, Cât de intrusivă poate fi tehnologia (prin înre­ ameninţă să sece rezervele de ingenuitate şi creati­ majoritatea experţilor sunt angajaţi de către agenţii, gistrarea convorbirilor telefonice, testarea persona­ vitate care creează competiţia în primul rând. (14) organizaţii sau oameni cu bani care au propriile lor lităţii, prin cipurile şi cardurile magnetice şi prin multe Cu alte cuvinte, calificări ieftine conduc spre agende şi interese pe care, în multe cazuri, nici alte mijloace)? Experţii în domeniu promit că „vor stultificare. Totuşi, se poate argumenta că în timp experţii nu le cunosc. Nu există transparenţă etică, prinde în fapt pe oricine încearcă să falsifice până ce anumite calificări sau abilităţi sunt înlocuite sau nici expunere a seturilor de valori, principii şi criterii şi un anume sentiment sau emoţie.” (7) pierdute, altele noi sunt create şi dezvoltate, câtă din spatele unei anumite acţiuni, dezvoltări sau inovaţii; Tehnologia, de asemenea, conduce oamenii vreme omul are, practic, o capacitate infinită de uneori singurul principiu este acesta: mai mulţi bani, înspre derobarea de intimitate şi afişarea mai inovaţie şi creativitate, şi asta cu atât mai mult dacă mai multă putere. Şi, uneori, dacă există o asemenea abundentă cu privire la cine sunt ei, ce fac ei şi ce vom considera mariajul viitor între om şi maşină. expunere de valori şi interese legate de un anumit gândesc, până la punctul unde în mediul digital nu Şi încă un caz de schimbare de identitate este proiect, cine garantează că nu este doar o faţadă? mai există ruşine, nimic nu mai este sacru sau sfânt. legat de viitorul postuman sau transuman al omului Facebook, de exemplu, nu a pus problema eticii, Unii văd o degradare a valorilor în acest fenomen, ca o nouă fază în evoluţia sa, fapt ce are de a face nu s­a întrebat cine sunt experţii în domeniu şi care alţii îl numesc „cultură confesională”, care reprezintă cu îmbunătăţirea „forţelor noastre fizice şi intelectu­ ar fi modul în care ei ar face o evaluare etică. (22) o „discontinuitate faţă de discuţia despre drepturile ale” prin mijloace tehnologice, când noi vom deveni la intimitate din anii 1960”. (8) Se pare că hotarul organisme cibernetice sau „ciborgi”, o ciudată n cercetător oferă un exemplu de dintre privat şi public devine tot mai subţire. hibridizare între om şi maşină, aşa cum explică manipulare care alterează comportamentul Într­un fel, acest lucru indică o altă trăsătură a Elaine Graham. (15) Uoamenilor şi implicit identitatea lor: „Odată satului global, care este lumea noastră de azi. Într­un Dacă postumanismul este înţeles în sensul de ce o masă critică de atenţionări cum ar fi: Nu vreau sat tradiţional fiecare îl ştie pe fiecare. Ceea ce face promisiune şi îmbunătăţire sau în cel de pericol şi să văd asta sau Acesta este mesaj nesolicitat (spam) unul, află toţi. Partea bună aici este că omul este dezumanizare, în sens de eliberare sau de sclavie, se adună în contul electronic al unei persoane, ea inclinat să facă mai puţine lucruri rele câtă vreme în sens de deificare sau de reificare, imaginea lui poate fi considerată de alţii ca fiind ciudată sau depre­ toţi vor şti cine le­a făcut. „tehno­sapiens” rămâne o provocare contemporană sionantă, fără ca ea să ştie vreodată acest lucru ori În acest caz, întrebarea care se pune este (16) şi va continua să rămână în viitor. să ştie de ce această determinare a fost făcută.” (23) următoarea: poate transparenţa să conducă spre Mai precis, postumanul „evocă o lume în care, Potrivit aceluiaşi cercetător, „experţii în date transcendenţă? Şi în ce sens: psihologic, teologic, datorită ciberneticii, inteligenţei artificiale, realităţii creează aceste noi tipuri de oameni chiar şi când în amândouă sensurile? virtuale, chirurgiei plastice, terapiei de genă, modifică datele, câtă vreme sortarea şi teoretizarea reproducerii asistate, oamenii biologici sunt induc schimbări în concepţia de sine şi în comporta­ dentitate. Pe măsură ce ne adâncim tot mai înconjuraţi din toate părţile şi sunt transformaţi în mentul oamenilor astfel clasificaţi”. (24) mult în sistemul de supraveghere şi pe măsură amestecuri de maşină şi organism unde ceea ce Există impresia că noi ne creăm, ne recreăm Ice devenim tot mai conştienţi de acest lucru, numim „natură” a fost în mod semnificativ modificat şi ne remodelăm pe noi înşine pe baza concepţiilor vom deveni mai preocupaţi de imaginea pe care de tehnologie, iar tehnologia la rândul ei a devenit noastre, a posibilităţilor şi a influenţelor externe şi vrem s­o proiectăm decât de cine suntem într­adevăr. asimilată „naturii” ca un component al înseşi vieţii în special pe baza libertăţii noastre de a alege. S­ar Acest lucru, prin el însuşi, face din sistemul de organice funcţionând din plin. (17) putea să existe forme de manipulare şi în acest fel de spionaj un agent de schimbare în identitatea noastră. Acestui tip de transformare ontologică ce implică proces. Totuşi, cu tehnologia de care dispunem azi şi Într­un fel, fenomenul este asemănător cu situaţia transcenderea limitelor fizice şi cognitive umane, cu cea care vine, un tip mai periculos de manipulare când plecăm de acasă la serviciu şi dăm o mare Kevin Warwick nu­i vede niciun sfârşit. (18) poate fi dezvoltat şi folosit. În acest caz noi vom fi atenţie felului în care arătăm. Asta creează un eu Începe epectaza aici şi acum? Sf. Grigore de Nisa mai degrabă creaţia altuia decât a noastră înşine. diferit de cel real, cel puţin în multe cazuri, dacă în cartea Viaţa lui Moisi, discută conceptul teologic de (Va urma) 6 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

Homo sapiens Ieşind din pandemie, încotro? (II) Regândind învăţământul şi educaţia Dragoş VAIDA otul era pregătit putere şi elitele profită de situaţia de criză, şi umane antrenate (de care, de exemplu, la noi nici din vreme, eram cu La Stratégie du choc: la montée d’un capitalisme nu se prea vorbeşte, fiind preferate relaţiile afabile Tsacii în căruţă cum du désastre, Actes Sud. Avem o întreagă bibliotecă care să nu pună probleme). se spune în popor sau ca cu asemenea studii, de la Oswald Spengler încoace. În acelaşi timp, s­a impus cerinţa stabilirii corecte bogatul căruia i­a rodit ţarina Nu putem trece cu uşurinţă peste ceea ce se a priorităţilor şi etapelor. Nu în ultimul rând, am mai din Evanghelie, cu banii puşi întâmplă cu noi, fără a realiza că de aici mai departe putut vedea că problemele care au apărut ţin mai deoparte, cu rezervările confirmate, când, dintr­odată, trebuie să ne revedem modul de viaţă, fundamentele mult de exerciţiul suveranităţii decât de abordările a venit peste noi dihonia, nu ştim de unde, nici ce morale, sufleteşti, ale acestuia, pentru moment fără globaliste sau europene, că soluţiile sunt aşteptate este de fapt şi nici cum să ne apărăm de ea... Pande­ a ne da seama unde ne situăm de fapt în planul de la statele naţionale la care toţi am alergat pentru mia ne­a răvăşit existenţele şi ne­a revelat fragilitatea conştiinţelor noastre, fără a avea ceva esenţial mai a ne salva. Am putea spune că virusul ne­a făcut lumii noastre moderne (vezi interviuri ale preotului potrivit fiinţei noastre. Un exemplu dacă vreţi minor, să redescoperim valoarea suveranităţii. Emmanuel­Marie, slujitor după regulile Sf. Augustin, să nu­l desconsiderăm imediat, semnificativ totuşi şi Pascal Bruckner, membru al Academiei Goncourt, (mai mult decât atât, îngrijorător, regretabil), să inând seama de cele spuse, cred că devin filosof agnostic), ne­a arătat fără drept de apel observăm cum scade gustul pentru muzica clasică, prioritare componentele de ordin etic, moral, cât suntem de vulnerabili, cu toată ştiinţa noastră. adică pentru acele ore de muzică asociată cu Ţcultural şi, în strânsă legătură cu acestea, Mergând mai departe, Richard Horton (n. 1961), reflecţia, cu viaţa interioară, cu cultura, cu trăirea prefacerile mari prin care ar urma să treacă învăţă­ editorul­şef al cunoscutei reviste de studii medicale vieţii cum se cuvine, nu în grabă şi batjocoră. mântul şi educaţia. Fără reforme reale nu ne putem The Lancet, denunţă fără menajamente falimentul Divergenţele dintre noi sau în raport cu mediul ţin aştepta la ceva mai bun, de exemplu, privitor la factorilor executivi din Occident în raport cu pandemia de domeniul axiomaticii, de ceea ce constituie pentru ecologie sau la demografie, domenii în care UE (The Covid­19 Catastrophe: What’s Gone Wrong and noi valori de referinţă, pentru care trăim, în legătură îşi construieşte acum ample programe. Pentru How to Stop It Happening Again, Polity) şi spune că cu care ne exercităm până la urmă şi profesia. consideraţii ulterioare, rămân problematica identitară, timp de şase săptămâni, după ce fusese semnalată în particular, chestiunea identităţii naţionale, şi molima, aceşti lideri nu au luat nicio măsură. eşirea din pandemie, poate totuşi în curs (dar desigur subiectul priorităţilor care oricum nu poate Am ajuns să avem îndoieli privind buna credinţă a cine este în stare să o confirme?!, din moment fi tratat într­un articol precum cel de faţă. celor care ne spun ce se întâmplă, că suntem dispuşi Ice un stat ca Texasul, chiar în timpul când Educaţia şi învăţământul sunt cele dintâi care pot să o recunoaştem sau nu, într­o stare inadmisibilă scriem, îşi sfătuieşte cetăţenii să rămână acasă – stat să promoveze noi modele de viaţă. Ca exemplu, ne în ceea ce priveşte informaţia, filtrată picătură cu american de pe un continent de unde semnalele care putem aduce aminte de concepţia la care se referea picătură, când într­un loc, când în altul. Ne găsim ne parvin denotă o stare din ce în ce mai neclară şi Aleksandr Isaievici Soljeniţîn (1918­2008; Nobel nepregătiţi, lipsiţi de explicaţii cuprinzătoare, coerente mai puţin normală), în variate moduri şi ritmuri – nu 1970, celebru dizident, a studiat matematica la şi convingătoare, în faţa unor probleme care cer ştim în ce direcţie! –, ne obligă ca în deciziile de luat Universitatea de Stat din Rostov, căsătorit cu Natalia urgent refacerea propriilor noastre vieţii. Molima a de acum încolo să ţinem seama de considerente Dimitrievna Svetlova, matematiciană), în vestitul lovit peste tot, unde a vrut, nimeni nu a fost în stare pe care între timp le uitasem. Aceste decizii capătă discurs de la Harvard: „Atâta vreme cât ne sculăm în să prevadă ce ni se va întâmpla. Nu în ultimul rând, acum dimensiuni şi valenţe noi, neaşteptate. Nu fiecare dimineaţă sub un soare blajin, viaţa noastră fără să ne dăm seama, ne­a fost afectată sănătatea mai putem ignora faptul că hotărârile noastre nu mai inevitabil se va ţese din banalităţile cotidiene. Însă fizică şi mentală, a adulţilor, a copiilor, ca şi rosturile sunt exclusiv pur tehnice, au componente esenţiale este vorba de un dezastru care pentru mulţi este deja noastre economice sau sociale. Nu ştim ce a mai şi consecinţe de natură etică şi culturală, dacă nu prezent în noi. Mă refer la dezastrul unei conştiinţe rămas din noţiunile noastre de altădată, repere pentru altceva, cel puţin datorită mediului diferenţiat umaniste perfect autonome şi nereligioase. Ea a de bază, precum anotimpul, şcoala, concediul în care operează – în familia şi casa noastră, la făcut din om măsura tuturor lucrurilor pe pământ, sau vacanţa. Dintr­odată realizăm că trebuie să serviciul de care depindem, în comunitatea semenilor omul nedesăvârşit, care nu este niciodată complet ne refacem viaţa noastră intelectuală, socială sau noştri. Să încercăm să o spunem într­un cuvânt, dezbrăcat de mândrie, egoism, invidie, pofte, vanitate de familie, că au devenit imperios necesare principii există o dimensiune a deciziei ţinând de civilizaţia şi atâtea alte păcate. ... Pe drumul care ne­a purtat şi referinţe noi pe care încă nu le avem. pe care trebuie să o reinventăm, în care să trăim din Renaştere până astăzi, experienţa noastră s­a În jur, renumitul economist Roubini a venit cu şi care dorim să ne reprezinte, dincolo de criteriile îmbogăţit, dar am pierdut ideea unei entităţi supe­ firman rău prevestitor, vestindu­ne un deceniu al de optimizare, de tehnici sau de banii care au devenit rioare care, odinioară, mai înfrâna din patimile deznădejdii. „Aceste zece riscuri puteau fi întrevăzute azi mai importanţi decât orice altceva. Au venit şi iresponsabilitatea noastră.” înainte ca covid­19 să lovească. Acum, ele ameninţă „americanii” şi cu dânşii am ajuns să semănăm şi Educaţia şi cultura pot face mult bine, pot să alimenteze o furtună care aruncă întreaga lume noi, cât timp alergăm după o măreţie din care nu ştim promova un alt model de civilizaţie în locul celui de globală într­un deceniu al deznădejdii. În jurul anului ce a mai rămas de natură democratică, culturală, acum, care cultivă exclusiv alergarea neîncetată după 2030, s­ar putea ca tehnologia şi nişte lideri politici spirituală, tradiţională sau uman normală. Semnalăm acumularea de bunuri materiale. Pot preveni golirea mai competenţi să reducă sau să rezolve multe că 500 de personalităţi şi organizaţii din întreaga vieţii interioare spirituale, dependenţa obsesivă dintre aceste probleme, iar asta va duce la o ordine lume, într­o scrisoare deschisă din 25 iunie, ne previn de imagine, auto­însingurarea în bula personală. internaţională mai incluzivă, mai stabilă şi mai cu privire la primejdia pe care o reprezintă anumite Deocamdată, regimul de izolare şi distanţarea înclinată spre cooperare. Însă pentru a ajunge la iniţiative, luate de unele guverne, care vizează o socială au determinat căutarea unor soluţii pentru acest final fericit trebuie să trecem peste următoarea compromitere a democraţiei. Printre semnatari continuarea învăţământului, într­un fel sau altul, în Mare Criză.” (Project Syndicate, citat în Cotidianul, figurează Svetlana Alexievitch, Premiul Nobel pentru condiţiile în care şcolile s­au închis. Aşa, de la o zi 29 aprilie 2020, de Călin Marchievici) Ne întrebăm literatură din 2015, actorul american Richard Gere, la alta, s­a trecut la învăţământul online, i s­a putut câtă crezare să dăm prognozelor oferite. fostul preşedinte al Poloniei Lech Walesa, Premiul oferi ceva copilului şi este bine ca iniţiativa să­şi Nobel pentru pace din 1983, şi Madeleine Albright, urmeze cursul şi să înregistreze progrese. A fost u putem să nu ţinem cont de nume­ fost sef al diplomaţiei SUA. Decontul, în termenii o soluţie într­o stare de criză. Probabil numeroşi roasele lucrări care lansează avertismente, înţelegerii cu noi înşine, cu istoria, pe alocuri încă elevi au trecut la tablete şi laptopuri, unde au putut, Nspunându­ne, fiecare în felul ei, fără naţională, cu mulţumirea, tăria sufletească şi înţe­ cu entuziasm şi curiozitate. echivoc, chiar din titlu, că nu avansăm în direcţia legerea cu copiii, le vom găsi pe toate de îndată cea bună – exemplu rapid, cu mult înainte de Arnaud ce vom urca în Arca unui Noe de tip nou. ste însă legitim să ne întrebăm dacă Montebourg, Philippe de Villiers a fost printre primii, Percepţia comunităţii şi mediul cultural au devenit învăţământul online este sau nu viitorul împreună cu Jean­Pierre Chevènement şi cu alţii, factori care joacă în prezent un rol mult mai mare, Eşcolii. Înclin să cred că răspunsul este care au cerut demondializarea şi au criticat liberul pe care modelele şi metodele inteligenţei artificiale negativ. Învăţarea, educaţia, este o experienţă de eşanjism mondial care dezrădăcinează totul şi ne şi tehnologiile la care s­a făcut apel au avut tendinţa viaţă hotărâtoare în formarea personalităţii. Este însă, sărăceşte (libre­échangisme mondial qui déracine să îi acopere. S­a mai remarcat un declin în cazul înainte de toate, o experienţă cu profund caracter tout et appauvrit les faibles). Pentru un context ţărilor din Europa de Răsărit care a prins recent social, nu este una virtuală. Actorii sunt fiinţe în carne care rămâne greu de descifrat, putem continua şi flancul sudic, Italia, Spania şi Grecia, prea puţin şi oase care interacţionează cât se poate de direct, cu referinţele precum Hélène Carrère d’Encausse important în raport cu autodafeurile la care subscriem în comunităţile lor, elevi şi studenţi, părinţi şi profe­ (Le moment est venu de repenser une Europe fondée din corectitudine politică. Să salvezi un monument de sori. Nu putem evita analiza, de exemplu, ca aceea sur la civilisation), Bérénice Levet (Nous avons la ridicare şi probabil distrugere, cine să mai stea şi din articolul Pourquoi l’éducation en ligne n’est pas besoin de retrouvailles avec nous­mêmes) sau Ross să observe şi să cântărească, în timp ce să declari l’avenir de l’école de Charlotte Fillol, conferenţiar la Douthat, de la New York Times, care tocmai a publi­ că nu eşti de acord cu separarea dintre gen şi sex Université Paris Dauphine, administratoare la Institut cat cartea The Decadent Society. How We Became este cu totul altceva, „părăseşti afară” (ne spunea Sapiens (Le Figaro). Educaţia nu este numai mijlocul the Victims of Our Own Success, Simon & Schuster. dirigintele când ne alunga din clasă). Conducătorii prin care ne exersăm spiritul, ci şi acela prin care Mai putem să ne amintim că în 2007, militanta europeni nu şi­au dat seama de aceste noi consi­ îl menţinem viu, comunicând idei, experienţe, ecologistă şi anticapitalistă canadiană Naomi Klein derente şi tendinţe, le­au ignorat multă vreme sentimente, aproape din toate cele care înseamnă a publicat un eseu în care arată cum factorii de şi nu au prevăzut consecinţele economice, sociale trăire.

În timp ce acest număr al revistei se punea în pagină – în noaptea dintre români, ne­a părăsit. Era născut pe 1 iunie 1933, a fost activ până acum 3 şi 4 august – profesorul Dragoş Vaida, decan de vârstă al informaticienilor câteva săptămâni. Un senior al culturii care ne va lipsi de acum încolo... Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 7 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi Rasismul anticolonialismului istoric Nicolae MELINESCU ieţile albilor nu contează, a hotărât la gâlcevii universitare şi mesajele Gopal au avut ca acestea să fie distruse, sfârşitul lui iunie Priymavada Gopal, scolast, consecinţe directe care au alimentat agresivitatea reverendul a declarat: „Putem Vcercetător şi dascăl la Colegiul Churchill din revendicativă şi intoleranţa faţă de cei care nu s­au să o facem doar dacă avem Cambridge. Printr­o coincidenţă uimitoare, activista solidarizat cu mişcarea „vieţile negrilor contează”. justiţia de partea noastră, feministă şi marxistă a fost promovată de la gradul Piaţa abuzurilor a fost deschisă şi alimentată de pentru că dreptatea este de lector la cel de profesor universitar la scurt timp mass­media, devenită cenzorul manifestărilor prin crucială pentru iertare, ceea după publicarea edictului de început. Din această toleranţă selectivă: a oferit circumstanţe atenuante ce înseamnă că statuile trebuie perspectivă, avansarea ei academică dă o greutate provocatorilor şi huliganilor care au profitat de plasate în context. Unele ar ameninţătoare unei atitudini exclusiviste care, altfel, tensiunea socială ca să comită jafuri şi răzbunări trebui înlăturate. Doamne! Dacă mergi prin catedrală s­ar fi înscris doar în curentul la modă al celor ce fără nicio legătură cu mişcările revendicative ale la Canterbury sau prin abaţia Westminster găseşti condamnă corect colonialismul şi rasismul, dar comunităţii afro­americane sau afro­britanice, dar o mulţime de statui şi unele trebuie înlăturate.” acceptă incorect manifestările violente şi demo­ a fost de o rigoare maximă dacă de pe baricada (https://www.express.co.uk/ news/uk/1301672/jesus­ larea monumentelor din forul public. albilor au fost exprimate critici sau reţineri faţă de christ­white­man­archbishop­justin­welby­church­ Poate de aceea, reacţia unor colegi istorici, corectitudinea revendicărilor minoritarilor. Un exemplu england­christianity­christian­news, accesat 28 iunie membri a corpului academic britanic a fost de stu­ a făcut senzaţie pe media online. Marele cotidian The 2020) poare, pentru că doamna Gopal, născută în 1968 New York Times nu a luat atitudine faţă de declaraţia la Delhi, în India, reprezintă succesul politicii de unei membre de culoare a consiliului editorial, care eea ce nu prezintă eminentul ierarh diversificare a candidaţilor la bursele postuniversitare, a lansat un mesaj surprinzător: „Albii nu mai pro­ este criteriul pe care ar trebui să îl urmeze în urma cărora a obţinut doctoratul la Universitatea creează şi or să dispară. Asta mi­am dorit dintot­ Cabandonarea lor. Catedrala din Cantebury americană Cornell (2001) şi a ajuns, între 2004 şi deauna. Albii imbecili (urmează o serie de calificative a fost ridicată în anii 597 şi 1070, a fost locul asa­ 2006, decanul facultăţii de istorie la Colegiul Churchill care nu pot fi redate) au o predispoziţie să se sinării arhiepiscopului Thomas Beckett de către (ironia sorţii: fostul prim­ministru al cărui monument prăjească la soare şi este, deci, logic să se ascundă oamenii regelui Henry al II­lea în 1172, a adunat în din piaţa Parlamentului de la Londra este pe lista sub pământ ca nişte draci târâtori în patru labe… gliptoteca sa zeci de statui. În Westminster, sfinţită distrugerii entuziaste de către adepţii unui extremism Ah, frate, mai că leşin de câtă bucurie simt când în 1072, au fost oficiate 17 căsătorii regale, cea vecin cu dictonul profesoarei Gopal). Când stupoarea sunt necruţătoare cu boşorogii albi!” (https://www. mai recentă în 2011, între prinţul William, al treilea publică s­a transformat în revoltă, conducerea forbes.com/sites/evangerstmann/2020/06/26/ succesor la tron, şi Kate Middleton. În abaţie sunt universităţii a intervenit şi mai uimitor: „Cambridge white­lives­dont­matter­academic­freedom­and­ înmormântaţi foşti suverani, personalităţi de la apără dreptul corpului academic să­şi exprime freedom­of­speech/#352c72763823, accesat Geofrey Chaucer (povestitorul secolului al XIV­lea opiniile legale pe care unii s­ar putea să le găsească 27 iunie 2020) despre care se spune că a găsit limba engleză controversate şi deplânge în termenii cei mai cate­ aspră ca o cărămidă şi a lăsat­o fină şi rezistentă ca gorici abuzul şi atacurile la persoană… Universitatea marmura) la Isaac Newton, la Charles Darwin şi la acţionează pentru eliminarea inegalităţilor rasiale William Wilberforce – conducătorul mişcării de abolire în colaborare cu studenţii, cu profesorii şi cu a sclaviei, la prietenul său William Pitt, cel mai tânăr promotorii incluziunii egalităţii dintre rase.” prim­ministru (24 de ani) din istoria Regatului Unit. (https://www.telegraph.co.uk/ news/2020/ 06/25/ Lor li se adaugă mai bine de o sută de nume celebre cambridge­defends­academic­said­white­lives­ dont­matter/, accesat 26 iunie 2020) ale unor scriitori şi creatori din colţul poeţilor care le În loc să potolească spiritele, declaraţia a păstrează amintire veşnică lui William Shakespeare, provocat o extindere a discuţiei. În mod firesc, lui Rudyard Kipling, lui Charles Dickens sau lui D.H. unii profesori şi studenţi s­au întrebat dacă vieţile Lawrence. În abaţie se află cripta reginei Elisabeta I victimelor Holocaustului – evrei albi – ale comba­ (1533–1603), suverana care l­a făcut cavaler pe tanţilor din toată Europa împotriva armatelor piratul Francis Drake şi i­a conferit propriul blazon Germaniei hitleriste ar trebui să fie acceptate doar nobiliar după ce îndrăzneţul navigator a înconjurat statistic sau ca victime ale unei catastrofe universale tot globul, a făcut comerţ cu sclavi şi a jefuit comorile provocate de megalomania unui regim brutal, spaniolilor din America de Sud. Oare efigia reginei va exclusivist şi rasist. Dacă doamna profesor indiano­ fi demontată pentru că a încurajat comerţul cu sclavi? britanică, altfel istoric cu reputaţie, trece Holocaustul Drake scapă, oricum, de mânia populară. Împodobit la „…şi altele”, se face vinovată de o gravă infracţiune cu platoşa de luptă şi cu însemnele nobiliare, segregaţionistă care o plasează alături de negati­ imeni din administraţia publicaţiei după moarte, trupul său a fost scufundat în apele vismul fundamentalist al teocraţiei de la Teheran. nu a reacţionat la aceste mesaje ale oceanului în dreptul aşezării panameze Portobelo. Nunei persoane care are putere de decizie Evident, dezvăluirea păcatelor unor personalităţi hestionată în legătură cu poziţia sa editorială, care acceptă sau refuză publicarea unui mai vechi sau mai noi nu poate fi decât benefică discriminatorie asumată public, doctor articol. În schimb, redactorul­şef al cotidianului pentru cunoaşterea cât mai exactă a istoriei şi a CGopal, expert în istorie post­colonială a Philadelphia Inquirer (al treilea ziar ca vechime în celor care au înfăptuit­o. Cât de relevantă rămâne revenit: „Vieţile albilor nu contează! Atâta timp cât SUA, înfiinţat în 1829, cu 163 de mii de exemplare distrugerea statuilor, opere de artă ale unor maeştri albii mai sunt în viaţă!” Fără echivoc, simplu şi direct! zilnice în prezent) a fost dat afară pentru că a de renume? Sunt sclavii lui Michelangelo o apologie Evident, ecoul mişcării „vieţile negrilor contează” permis publicarea unei anchete despre distrugerea a înrobirii? Să punem ranga şi ciocanul pe ei pentru a explodat entuziast. Distinsa doamnă a explicat cu proprietăţilor imobiliare sub titlul „Şi construcţiile că nu sunt negri şi ilustrează doar supliciul albilor? o încercare elitistă menită să­i facă pe cei deştepţi contează”, considerat o parafrază diminutivă a nişte proşti şi să­i culpabilizeze pe cei care au mişcării „vieţile negrilor contează”. În viaţa academică par situaţii paradoxale. Voci din mişcarea dezaprobat­o, că mesajele sale sabotau conceptul americană toleranţa selectivă a acţionat cu acelaşi „vieţile negrilor contează” pun sub semnul de albitudine şi structura societală care implică supe­ cântar dezechilibrat. La Universitatea din Chicago, Aîntrebării relevanţa Monumentului Eman­ rioritatea albilor şi nu atacau oamenii albi ca atare. economistul Harald Uhlig a criticat cererea mişcării cipării din capitala federală americană Washington Doamna s­a grăbit chiar să se victimizeze şi a afirmat afro­americanilor de subfinanţare a forţelor de poliţie D.C. pentru că îl prezintă pe preşedintele Abraham că a fost greşit înţeleasă, fiind folosită ca o unealtă după incidentul Floyd şi a declarat că noua campanie Lincoln în picioare, cu mâna dreaptă sprijinită de uzurpatoare în interesul altora. Să înţelegem că noii „vieţile negrilor contează” s­a auto­torpilat pentru că Declaraţia de abolire a sclaviei, iar la picioare un rasişti afro au preluat o analiză academică (bizară) tocmai poliţia a fost cea care a încercat să limiteze afro­american stă gata să se ridice privind cu numai ca să­şi promoveze propria cauză şi pe violenţele de stradă, jafurile şi incendierile, actele speranţă spre eliberatorul său. Ceea ce este greu palierul universitar? Iată detaliul de bază al doctorului anti­sociale fără legătură cu protestul faţă de de înţeles este ţinta revizionismului rasial. Lincoln a Gopal: „Albitudinea nu califică pe nimeni pentru ca abuzurile forţelor de ordine. Profesorul a revenit iniţiat şi a susţinut abolirea sclaviei în 1862 şi afirma: propria viaţă să conteze. Viaţa contează, dar nu şi şi a explicat că susţine activismul afro­americanilor, „Niciodată în viaţa mea nu am simţit mai sigur că fac albitudinea. Nu poţi opune «Viaţa Negrilor Contează» motivat istoric în multe situaţii şi nu identifică ceea ce e drept, decât simt acum când semnez acest (în textul original, autoarea a folosit majuscule iniţiale mişcarea cu actele de vandalism. Universitatea document”. (David Hebert Donald, Lincoln, Simon numai pentru această sintagmă, n.a.) cu «viaţa l­a anchetat, a fost suspendat din funcţia de and Schuster, New York, 1996, p. 407) Asasinat pe albilor contează», pentru că ele nu sunt compatibile. editor al publicaţiei Journal of Political Economy 14 aprilie 1865 în loja teatrului Ford din Washington, Albitudinea este deja apreciată, pe când negritudinea, şi Banca Rezervei Federale a reziliat contractul Lincoln tocmai ţinuse un discurs în favoarea acordării nu!” (https://www.theguardian.com/ education/2020/ de colaborare cu el. dreptului de vot tuturor afro­americanilor. Monumentul jun/25/ abolish­whiteness­academic­calls­for­ Este surprinzător cum instituţii care au încercat dedicat celui de­al 16­lea preşedinte a fost iniţiat şi cambridge­support, accesat 27 iunie 2020) Sunt în trecut să echilibreze stări de tensiune s­au avântat stipendiat de foşti sclavi eliberaţi. Donaţiile lor au contorsiuni speculative transparente care nu pot într­o vâltoare ideologică producătoare de excese. totalizat 20 de mii de dolari, fond suficient pentru masca fundamentul lor segregaţionist. Ele ar putea fi Însuşi arhiepiscopul de Canterbury, reverendul sculptorul Thomas Ball să ridice pe soclu monu­ interpretate ca un exces analitic, dacă nu ar inflama Justin Welby, aduce în faţa unui tribunal antirasial mentul eroului naţional la 11 ani după ce i­a luat şi mai mult manifestările violente ale anticolonialis­ monumente ale istoriei ecleziastice şi seculare aşa viaţa un scelerat, agent al confederaţilor sudişti cum a fost ea. Întrebat dacă oamenii de azi ar trebui mului (justificat în cazul dialogului paşnic de retribuire anti­aboliţionişti. Uneori, recunoştinţa urmaşilor istorică pentru comunităţile brutalizate de sclavia să­i ierte pe unii dintre cei vinovaţi de abuzuri de­a capătă forme greu de înţeles! modernă). Dar lucrurile nu au rămas la nivelul lungul istoriei şi încremeniţi în monumente în loc 8 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi ar el nu a fost singurul preşedinte democraţi. În susţinerea unei asemenea etichetări, consolideze cunoaşterea temeinică, pot să saboteze victimizat de mareea revizionismului istoric. campionii revizionismului istoric (din care găsim şi credibilitatea unor revendicări şi legitimitatea lor. DLa Rushmore, în Dakota de sud, sculptorul prin părţile noastre mult prea mulţi) aduc un argument Poate că unele personalităţi au comis acte Gutzon Borglum a tăiat pe faţa muntelui, din 1927 care ar trebui să sperie şi să convingă: John Gutzon condamnabile în viziunea de azi, tolerabile sau până în 1940, portretele gigant (câte 18 metri înăl­ de la Mothe Borgum (1867–1941), artistul care a chiar lăudabile la timpul lor, dar nu Mahatma Gandhi, ţime, fiecare) a patru preşedinţi americani. George conceput şi executat o bună parte din monumentul Nelson Mandela sau alţi vizionari – puşi pe lista Washington (1732–1799), om politic, general, unul de la Rushmore (vizitat anual de peste două milioane neagră pentru diversitatea gamei inculpaţilor. dintre părinţii fondatori ai federaţiei şi primul ei de oameni) suferă de păcatul de a fi făcut parte din preşedinte, a moştenit sclavii afro­americani de pe Ku Klux Klan. Tot el s­a confesat şi a afirmat că e diferenţă mai persistă între democraţia posesiunile soţiei sale, pe care a dispus testamentar doreşte o artă americană, izvorâtă din resursele americană şi europeană care­şi aruncă să fie eliberaţi după moartea sa. Thomas Jefferson americane, care să comemoreze succesele Cstatuile în mare pentru că ele nu­i mai (1743–1826) om de stat, avocat, arhitect, principalul americane. convin minorităţii şi pulverizarea staturilor lui Buda autor al Declaraţiei de Independenţă, al treilea tăiate direct în stâncă în secolul al VI­lea (anul 507 preşedinte, a coordonat combaterea comerţului u târnăcopul pe monumente nu cred şi, respectiv, 554) pe valea Bamyan, la 145 de kilo­ cu sclavi, a declarat că „toţi oamenii sunt egali”, că mişcările egalitariste conving de juste­ metri nord­vest de Kabul, de către regimul taliban dar a folosit sclavi pe plantaţie şi a trăit în concubinaj Cţea cauzei lor, Cred, mai degrabă, că­i în 2001? Ce diferenţă persistă între creştinii obişnuiţi timp de 18 ani cu o femeie de descendenţă africană, reactivează pe cei care preferă, deocamdată, să nu cu democraţia ce le permite să iasă în stradă să­şi sora vitregă a soţiei sale. Theodore Roosevelt se manifeste şi să nu­şi expună rezervele de teamă exprime nemulţumirile şi liderul aşa­numitului ISIS, (1858–1919), conservator, naturalist, scriitor, al 26 ca să nu fie consideraţi reacţionari, conservatori Abu Bakr al Baghdadi, care a chemat la distrugerea preşedinte, este promotor al legislaţiei anti­trust şi al sau anti­democraţi. Dar reţinerile „tăcuţilor” pot să monumentelor antice egiptene, pentru el o îndatorire combaterii monopolurilor, iniţiatorul Departamentului marcheze liniştea dinaintea furtunii, să facă loc religioasă a islamismului. Musulmanul britanic Anjem (ministerului) Comerţului şi al Forţei de Muncă, dar ambiţiilor de supremaţie ale unor albi tocmai când Chevoday, protejat de drepturile universale ale omului şi organizatorul exproprierilor (cu riscul exterminării) situaţia se află pe muchie de cuţit, cum ar fi alegerile respectate cu stricteţe în lumea creştină europeană, teritoriilor din nord populate de triburile amerindiene. prezidenţiale din SUA în noiembrie anul acesta. avertiza: „Când Egiptul se va afla sub auspiciile Abraham Lincoln, politicianul erou, a fost cel mai Protestele afro­americanilor mobilizează cam 15 la Khalifa (Califatului) nu vor mai exista piramide, niciun activ partizan al aboliţionismului şi al integrării rasiale. sută din electorat, segmentul non alb. O mobilizare sfinx, se va termina cu idolatria. Aşa va fi corect!” Personalităţi puternice, cu valoare decizională în replică a albilor, de aproximativ 56 – 59 la sută din (https://www. businessinsider.com/isis­want­to­ istorică, cu bune şi cu rele, trebuie eliminaţi, trebuie electorat şi alinierea lor la cauza actualului preşedinte destroy­egypts­pyramids­and­the­sphinx­ 2015­7, puşi la zid pentru că nu au acţionat acum câteva în exerciţiu, neagreat deocamdată, poate provoca accesat 30 iunie 2020) Civilizaţia creştino­iudaică secole cu mentalitatea şi viziunea din zilele noastre? efectul invers pentru afirmarea unor solicitări corecte a dat sens istoriei, a personalizat­o mai inspirat sau Ce le dă drept judecătorilor de azi, mulţi dintre ei în sine în analizarea faptelor trecutului. mai reţinut. Recunoaşterea şi criticarea exceselor protestatari de profesie, prezenţi şi pe la noi (vă Rescrierea istoriei este cea mai gravă ameninţare este o experienţă necesară. Clamarea unui înţeles mai amintiţi de entuziastul de gumilastic „Cine nu pe care o pot provoca exagerări precum cele prezen­ limitat al dreptăţii devine vorace când violenţele sare, merge la­nchisoare”?) să dimensioneze trecutul, tate şi multe altele asemănătoare lor. George Orwell de stradă părăsesc sau nici măcar nu se mai să­l croiască după propriile pretenţii şi ignoranţe? avertiza prin parabola romanului său 1984 dezastrul învecinează cu partizanatului în slujba unei revizuiri Patru portrete de oameni politici cu convingeri pe care o eventuală remodelare impusă şi artificială întemeiate. Izolarea în izbucniri revanşarde, în puternice nu cred că pot să compromită aşa­zisa a faptelor şi acţiunilor predecesorilor noştri după chi­ activismul unilateral al intoleranţei barează calea viziune justiţiaristă şi sunt expuşi inutil ca anti­ pul şi asemănarea altor şi altor protestatari, în loc să spre adevăr, spre afirmarea şi acceptarea lui.

ne­a uluit pe toţi. Este prima întreprindere de asemenea factură şi anvergură care apare pe piaţa românească şi Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale Semn(al) de carte al Academiei Române „Ion I.C. Brătianu” (ISPRI) şi­a asumat să deschidă Calinic Argeşeanul, Cândeştii de Muscel: satul Patriarhului Iustin un drum pe care, cu siguranţă, vor păşi de aici încolo mulţi cercetători, analişti Moisescu, Editura Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, Curtea de Argeş, sau comentatori. Bibliotecile pandemiei de COVID­19 se scriu acum... (…) 2019 Despre asta e vorba în carte: asumarea acestor provocări şi răspunsul la Atunci când vorbim despre satul românesc, vorbim despre Ortodoxie, ele. Totul relatat la cald, sub imperiul momentului şi al tensiunii, mărturia noastră identitate, înfrăţire, armonie, statornicie, aşezare, simplitate şi jertfă... în faţa provocării COVID­19, care poate îmbolnăvi nu doar oamenii, ci şi lumea. Şi cu atât mai mult ne bucurăm astăzi, când rostim numele satului Cândeşti, (Dan Dungaciu, în introducerea la carte) din Muscelul argeşean, căci există o relaţie firească între identitatea spirituală şi locul din care ea izvorăşte. Din acest sat de la poalele munţilor a răsărit Cornel Popescu, Cornel Ţucă, Grupul operativ de acoperire Rucăr­Bran, o aleasă floare de colţ a României: Patriarhul Iustin Moisescu. Acela care Editura Militară, Bucureşti, 2016 întotdeauna a scris şi a vorbit despre pace, fie de la tribunele internaţionale, Volumul de faţă reprezintă publicarea unor documente din arhive referitoare bisericeşti şi laice, fie în studiile sale şi pastoralele pe care le trimitea de Crăciun la crearea şi acţiunile militare ale Grupului operativ de acoperire Rucăr­Bran. şi Paşti preoţilor pentru a le citi creştinilor ortodocşi. În cartea sa, Ierarhia Numit iniţial Grupul Bran, el era constituit din efectivele Brigăzii 6 Infanterie. bisericească în epoca apostolică, la final, se află adunate pasaje din operele Documentele care văd acum lumina tiparului reprezintă jurnalele de operaţiuni Sfinţilor Părinţi, despre pace. Cuvântul pace, în rostirea eruditului cărturar Iustin ale acestei brigăzi. Acţiunile consemnate în jurnalul de operaţiuni al Grupului Moisescu, parcă avea un sens aparte. (...) Această rostire de pace era izvorâtă Bran se referă la o parte a perioadei neutralităţii, aceea cuprinsă între 28 august din adâncul fiinţei sale de mic copil, căci avea doar câţiva anişori când tatăl său 1915 şi 15 august 1916, adică momentul intrării României în război. Partea a doua murea pe fronturile Primului Război Mondial. Am înţeles pe deplin de ce marele a documentelor cuprinde Jurnalul de operaţiuni cu ostilităţile propriu­zise în care a Patriarh Iustin nu scăpa nicio ocazie să îi îmbie pe toţi la pacea desăvârşită, fost angajat Grupul Bran, de la trecerea victorioasă a frontierei către Transilvania care este temelia vieţii. în 1916 şi până la luptele disperate de pe drumul de retragere către Moldova. De aceea, această carte este un îndemn la pace, la bucurie şi un exerciţiu de Deşi sunt redate în limbajul specific militar, conţinând foarte multe amănunte admiraţie a satelor româneşti, al căror exponent este, în acest volum, Cândeştiul operative, aceste documente de arhivă ne creionează imaginea aproape cinema­ de Muscel şi a personalităţilor pe care satele noastre le­au dat şi continuă încă să tografică a acţiunilor militare, începând de la desfăşurarea efectivelor, cercetarea le dea acestui neam, dintre care ne­am oprit astăzi la Patriarhul Iustin Moisescu. şi pregătirea terenului, moralul trupelor şi al populaţiei, luptele propriu­zise. (…) (Autorul, la finalul Argumentului care deschide cartea) Textul celor doi autori este sprijinit de o serie de fotografii bine alese, care reuşesc să surprindă instantanee din pregătirile armatei la faţa locului, dar şi din Cristina Vohn, Dan Dungaciu, coordonatori, În luptă cu noi, cu virusul şi desfăşurarea ostilităţilor. Aici nu pot să nu dau ca exemplu imaginile din albumul cu crizele lumii. Jurnal academic în pandemie, Editura Institutului de Ştiinţe publicat de doamna Lidia Brânceanu, care a lucrat o viaţă întreagă în arhive. Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu”, Bucureşti, 2020 Ilustraţia este însoţită şi de o hartă necesară pentru urmărirea poziţiilor de luptă Nu poţi vedea elefantul cu microscopul. Aşa cum nu poţi desluşi până la capăt ale Grupului Rucăr­Bran. (Radu Ştefan Vergatti, în Prefaţă) resorturile şi reverberaţiile unei crize medicale precum cea prin care trecem. Eşti prea aproape de fenomen, prea implicat, prea „de acolo”. Spiridon Cristocea, Boieri argeşeni. Căsnicii, prigoniri, despărţiri, Editura Asumându­şi aceste riscuri, cercetătorii de la ISPRI, alături de unii membri Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, Brăila, 2020 ai Academiei Române, şi­au asumat sarcina de a dezvălui, prin pagini zilnice Lucrarea pe care o prezintă acum atât istoricilor consacraţi, cât şi iubitorilor de de jurnal academic, articole şi studii, multiplele faţete ale unui fenomen care istorie ai trecutului românesc, precum şi publicului larg interesat de poveştile lumii noastre, este rezultatul unui efort al colegului Spiridon Cristocea, cunoscut prin publicarea a peste douăzeci de volume şi peste 100 de articole apărute în reviste de specialitate. Trebuie precizat de la bun început că, pentru prima oară, un istoric român prezintă în exclusivitate o neaşteptată, dar şi bine documentată frescă a vieţii sociale din Ţara Românească de odinioară, departe de miturile, de nostalgia, de romanţele de dragoste datorită cărora autori de mai demult ai „trecutelor vieţi” şi­au câştigat celebritatea. Aşa cum precizează şi Spiridon Cristocea, căsătoria în lumea boierilor de pe timpuri, ca şi de altfel în cea a oamenilor de rând, nu avea la bază amorul care ar fi trebuit să­i unească pe tineri, ci interesul material, zestrea fetei, rangul părinţilor de ambele părţi. (Mihai Dim. Sturdza, în Argument, la începutul cărţii) Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 9 Curtea de la Argeş 8 Istoria de lângă noi Gazeta Matematică ­ 125 de ani de apariţie neîntreruptă Olimpia IORGA­POPESCU n ziua de 14 septembrie 1895, 15 locomotive ireproşabilă, a adoptat deviza: entuziasm, armonie, Gazetei Matematice, Traian şuierând şi în mare viteză inaugurau Podul muncă dezinteresată, sacrificii continue. Iată cum Lalescu, Andrei Ioachimescu, ΄Carol I” de la Cernavodă, în timp ce Anghel descrie Gh. Tiţeica atmosfera din redacţie: „Încetul Gh Tiţeica, Ion Ionescu, Saligny şi echipa sa de ingineri erau sub pod. A doua cu încetul, s­a format o atmosferă unică în felul C, Ionescu­Bujor, Marcel Ţena, zi, pe 15 septembrie, sub conducerea acelei echipe, ei, nu numai ştiinţifică, dar şi morală”. C.T. Ionescu­Ţiu, L. Pârşan, apărea primul număr al Gazetei Matematice (în Urgia Primului Război Mondial n­a ocolit nici M. Chiriţă ş,a. Dintre redactori imaginea alăturată), la fel de durabilă ca podul Gazeta Matematică. Traian Lalescu şi­a pus casa merită să ne reamintim de C.T. Ionescu­Ţiu, Eugen pe care ei îl construiseră. De atunci, cu sacrificii şi din Iaşi la dispoziţia gazetei, astfel că redacţia Rusu, G.D. Simionescu, Al. Constantinescu, iar cel muncă dezinteresată, deoarece colaboratorii niciodată s­a refugiat la Iaşi. Redactorii şi­au donat raţiile care de mulţi ani asigură corectitudinea şi rigoarea nu au fost plătiţi, gazeta a apărut lună de lună, alimentare tipografilor şi aşa gazeta a ajuns şi problemelor este profesorul Marcel Ţena. Ca timp de 125 de ani, dovedindu­se printre cele pe front. Au murit pe front mai mulţi colaboratori propunători de probleme originale s­au evidenţiat mai longevive din lume. ai gazetei, ca G. Hogaş, I.S. Teodorescu (ambii C.T. Ionescu­Ţiu, Ion Ionescu, D.M. Bătineţu­Giurgiu, O parte din inginerii care lucrau la podul de din Ploieşti), N. Sichitiu, G. Nisipeanu, Al. Stoica, Gh. Buicliu, Marcel Chiriţă, Laurenţiu Panaitopol, la Cernavodă, analizând rezultatele examenului N. Vârtosu, Liviu Pârşan ş.a. Cel care până în 1946, data dece­ de admitere la Şcoala Naţională de Poduri Aug. Vasilescu, sului său, n­a trăit decât pentru gazetă şi şi­a donat şi Şosele (viitoarea Universitate Politehnica Al. Tomescu, averea acesteia, a fost Ion Ionescu (avere confiscată, de astăzi) din anul 1894, au ajuns la concluzia C. Constantinescu, de asemenea, abuziv, în 1950). În perioada 1935­ că o gazetă de matematici elementare ar putea la care trebuie 1945, în redacţia gazetei erau matematicieni de sprijini pregătirea matematică a elevilor din să­i adăugăm pe vază, precum Dan Barbilian, Petre Sergescu, liceele româneşti. Mai apăruseră unele gazete, cei decedaţi de tifos N. Ciorănescu, T. Popovici, N. Abramescu, Teodor precum Recreaţii ştiinţifice, la Iaşi, sau Revista exantematic sau Angheluţă, C. Ionescu­Bujor, Gabriela Tiţeica, Şcoalei, la Craiova, dar îşi încetaseră între timp în catastrofa de la M. Ghermănescu, D.V. Ionescu ş.a. apariţia. Inginerii Ion Ionescu, Vasile Cristescu, Ciurea. După 1920, Victor Balaban, Mihai Roco şi Ion Zotu, după gazeta a revenit la e bine ce gazeta înfruntase şi Al Doilea o discuţie ce a avut loc în casa din strada ritmul ei de apariţie Război Mondial şi îşi continuase apariţia, în Manea Brutaru nr. 14, din Bucureşti, au ajuns regulat, tipărindu­se 1949, pentru a se putea desfiinţa Societatea la concluzia că, pentru ca gazeta să se poată şi numărul blocat D de Ştiinţe, care funcţiona încă din 1894 şi edita susţine şi să poată fi distribuită în licee, fiecare în zeţărie, în 1917, revista Natura, interbelic fiind patronată şi de Regele dintre ei trebuie să contribuie lunar cu câte la ocuparea Bucu­ Carol al II­lea, aceasta a fost unită cu Societatea 20 lei aur. Ulterior, au mai găsit încă 5 ingineri, reştiului de către Gazeta Matematică. Instituţia obţinută astfel a fost unii licenţiaţi şi în matematici, astfel că fiecare trupele germane. denumită Societatea de Matematică şi Fizică, preşe­ a contribuit, la apariţia gazetei, cu câte 15,50 Dacă în 1921 pe dinte a fost ales Grigore C. Moisil, iar gazeta a fost lei aur, lunar. Munca în redacţie s­a convenit copertă apăreau doar transformată în revistă de matematică şi fizică. să se facă gratuit de către membrii fondatori. 6 corespondenţi, în Statutul şi organizarea noii societăţi avea caracterul Prahovenii se pot mândri că între aceşti aprilie 1922 numărul unei structuri de partid. Mai mult, nu se pomenea zece membri fondatori, doi sunt din judeţul lor. lor a ajuns la 100. nimic despre faptul că aceasta este continuatoarea Andrei Ioachimescu, inginer şi matematician, cu Numărul colaboratorilor a continuat să crească an de Societăţii Gazeta Matematică, ceea ce a împiedicat­o studii la Sorbona, la Paris, nepotul ctitorului Bisericii an, iar gazeta să fie solicitată şi în străinătate, iar unii să­şi revendice clădirea construită, cu sacrificii, din „Sfântul Vasile” din Ploieşti, şi inginerul Ion Ionescu, matematicieni din occident să devină şi ei colaboratori banii Gazetei Matematice, acum gazeta fiind nomadă, nepotul podgoreanului Diamandescu din Valea ai acesteia. după expresia unui matematician. În statut se Călugărească, au fost fervenţi susţinători ai gazetei, prevedea că nu pot fi membri cei cărora li s­a retras iar primul articol, din primul număr, de geometrie, ncepând din 1902, s­a înfiinţat Concursul cetăţenia după 6 martie 1945 sau au desfăşurat este semnat de Andrei Ioachimescu. Fondatorii ţineau Gazetei Matematice, desfăşurându­se mai întâi „activităţi reacţionare”. Abia în 1964, Societatea de foarte mult ca tot ce se publică în gazetă să respecte Îpe centre, iar apoi la Bucureşti, festivitatea de Ştiinţe Matematice şi Fizice se scindează, în cea a două principii pe care le­au pus la baza constituirii premiere încheindu­se cu o lecţie de morală, plină Gazetei Matematice şi cea de Ştiinţe Fizico­Chimice, ei: 1) Publicarea de articole originale de matematică, de învăţăminte, susţinută de Gh. Tiţeica. Toţi marii preşedinte la prima fiind ales în continuare acad. 2) Dezvoltarea gustului pentru studiul matematicilor matematicieni şi­au făcut ucenicia colaborând la Grigore Moisil, iar vicepreşedinţi academicienii şi al cercetărilor originale. Redacţia s­a întărit prin Gazeta Matematică. Îi găsim ca premianţi şi colabo­ Caius Iacob şi Nicolae Teodorescu. aderarea lui Gh. Tiţeica, proaspăt sosit de la studii, ratori în perioada şcolarităţii pe Traian Lalescu (1900), Activitatea la gazetă era foarte susţinută, mai de la Paris. Cum gazeta nu avea un sediu, şedinţele Gh. Buicliu (1901), V. Vâlcovici (1903), N. Abramescu ales după 1959, când România a organizat prima redacţiei se ţineau pe unde apucau, cel mai adesea (1903), M. Manoilescu (1904), Petre Sergescu (1909), Olimpiadă internaţională de matematică şi gazeta acasă la Ion Ionescu, unde mama lui le servea vin din Dan Barbilian (1912), N. Ciorănescu (1920), Grigore constituia un important mijloc de pregătire pentru via sa de la Valea Călugărească sau chiar din Târgul Moisil (1922, 1923), Miron Nicolescu (1923), Gh. olimpiadele naţionale şi cele internaţionale. Din Moşilor. Corespondenţa se primea pe adresele de Mihoc (1925), T. Popovici (1923), N. Teodorescu 1955, sediul redacţiei s­a mutat în facultate. Ţin acasă ale lui Andrei Ioachimescu, Ion Ionescu şi (1924), N.N. Mihăileanu (1932), C. Corduneanu minte că, fiind studenţi în anul patru, profesorul nostru Vasile Cristescu, care, de fapt, duceau greul redactării (1946) ş.a. de metodică şi secretar al societăţii, Tiberiu Roman, gazetei. Ion Ionescu urmărea să nu se facă nicio Gazeta a fost sprijinită de către foşti colaboratori ca practică pedagogică ne­a pus să corectăm cheltuială inutilă şi ţinea evidenţa fiecărui leu, astfel atunci când aceştia ajungeau în funcţii de conducere, problemele corespondenţilor. Grigore C. Moisil avea că prin 1904 gazeta adunase un fond substanţial, cu donaţii, cu asigurarea condiţiilor pentru concursul un colectiv de colaboratori format din foarte buni dar, fiind şi criză financiară, unii contributori au lansat anual al gazetei (concurenţii primeau transport gratuit matematicieni, care formulau problemele pentru ideea să desfiinţeze gazeta şi să împartă fondul pe C.F.R.), iar Spiru Haret, ca ministru, abona toate acumulat. Majoritătatea fondatorilor s­au opus şcolile la Gazeta Matematică. Mihail Manoilescu, toate tipurile de concursuri. Cu ochii în plicurile categoric. fost premiant al Gazetei Matematice, ca ministru corespondenţilor, ascultam şi discuţiile profesorului de Finanţe i­a repartizat un milion de lei pentru a Moisil cu diverşi profesori din ţară, care totdeauna erau serviţi, după drum, cu o cafea. În acel birou, ată ce au spus stâlpii gazetei, Gh. Tiţeica, se construi Casa Gazetei Matematice, căci teren A. Ioachimescu, I. Ionescu, V. Cristescu şi avea de când pe Calea Griviţei se dădeau locuri de toată lumea se simţea bine, permanent era o A. Davidoglu: „Am dat cât am putut, dăm casă ceferiştilor. Astfel, în 1934, s­a inaugurat Casa atmosferă destinsă, chiar şi profesorii din facultate I veneau în pauze la sediul gazetei. cât putem şi vom da cât vom putea din timpul şi Gazetei, pe Calea Griviţei, la nr. 124, naţionalizată în activitatea noastră pentru gazetă”. Deşi unii s­au 1950 şi vândută pe ascuns, imediat după 1990, unor retras, gazeta a depăşit acest moment critic. Pentru locatari. Fostul colaborator al gazetei, Radu Voinea, upă decesul academicianului Grigore a nu se mai crea asemenea situaţii, în luna septem­ viitor preşedinte al Academiei Române, a asistat C. Moisil (1973), activitatea a fost brie 1909, în via lui Ion Ionescu din Valea Călugă­ cu tristeţe, atunci, în 1950, la aruncarea bibliotecii Dcontinuată de cei doi vicepreşedinţi, Nicolae rească, unde acesta invitase toată redacţia, s­a gazetei de la etaj în stradă. Clădirea există şi astăzi, Teodorescu şi Caius Iacob, iar în 1975, la Conferinţa luat hotărârea să se transforme Gazeta Matematică dar redacţia gazetei funcţionează într­o cameră a pe ţară a societăţii (la care am participat şi eu şi în societate cu personalitate juridică, astfel că, Facultăţii de Matematică a Universităţii din Bucureşti, am stat, cu jenă, între doi matematicieni de vază, la 5 aprilie 1910, la propunerea lui Spiru Haret, pentru care, până în anii trecuţi, a plătit chirie. D.V. Ionescu şi C. Ionescu­Bujor), a fost ales ca s­a votat în Parlament, cu 61 bile albe si 3 negre, Începând din 1901, Gazeta Matematică a editat preşedinte acad. Nicolae Teodorescu. Este adevărat înfiinţarea Societăţii Gazeta Matematică. mai multe culegeri de probleme, cea mai cunoscută că în anii preşedinţiei sale (1975­1995) nu s­a Gazeta a continuat să apară cu regularitate, fiind renumita culegere de algebră, geometrie şi mai ţinut nicio conferinţă naţională, dar acad. N. la data de 15 a fiecărei luni, şi să fie deosebit aritmetică de A. Ioachimescu, Gh. Tiţeica, I. Ionescu Teodorescu se deplasa foarte des în filiale, organiza de căutată, datorită conţinutului său, devenind un şi V. Cristescu. Această activitate a fost continuată, şedinţe de comunicări metodico­ştiinţifice şi ţinea important factor de educaţie matematică. Redacţia, numărul culegerilor fiind prea mare pentru a le putea prelegeri, împărtăşind profesorilor din vasta sa cultură formată din savanţi de o corectitudine morală enumera aici. Au mai publicat culegeri în Biblioteca generală. 10 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

Istoria de lângă noi Forme de organizare bisericească în Dacia post­aureliană (I) Florian COPCEA iaţa creştină în de altminteri, rostul lor de cârmuitori în oraşe şi, invazia migratorilor şi a orientărilor justificate spre teritoriile carpato­ în veacul al VII­lea, când, sub împăratul Mauriciu, revelaţia Mântuitorului Iisus Hristos, propovăduită Vdanubiano­pontice, romanii din Constantinopol şi barbarii de la Dunăre de Sfântul Apostol Andrei, şi­a păstrat cu sfinţenie după retragerea aureliană şi erau în veşnică luptă, episcopul de Novac avu concepţiile religioase vechi şi noi, chiar şi în condiţiile penetrarea acestora de goţi aceeaşi situaţie ca odinioară Sf. Severin sau episcopii unei convieţuiri ostile. Pe bună dreptate, mulţi cer­ şi sarmaţi, a căpătat o altă traiectorie. În viziunea sârbi în vremea năvălirilor hunice.” Putem conchide: cetători teologi se declară în favoarea continuităţii unor istorici, aceştia din urmă au dispărut aproape în menţinerea şi conservarea limbii romanizate şi a şi existenţei în spaţiul în care trăiau comunităţile totalitate în masa populaţiei autohtone daco­romane, credinţei întru Hristos au fost „pârghii puternice ale nord­tracice, denumite convenţional şi geto­dacice, particularizându­i acesteia cultura. O soartă identică continuităţii” străromânilor din ţinuturile dintre Dunăre, a elementelor ritualurilor moştenite încă din epoca au avut­o, în epoca migraţiilor, şi alte seminţii alogene Carpaţi şi Pontul Euxin. fierului (Hallstatt), datată cu aproximaţie în jurul anului ale altor neamuri nomade (hunii, de pildă), care pur şi Istoricii fenomenului migraţionist, apărut din raţiuni 1150 î.Hr., postulând/anticipând apariţia creştinismului simplu au fost asimilate de daco­romani. Pe fundalul climaterice, politice cu mult înainte de descinderea în sudul Dunării unor astfel de realităţi, mai târziu, în secolele IV şi VI, şi demografice, a romanilor, geto­dacii având în fiinţa şi credinţa în vecinătatea Imperiului Romano­Bizantin, aproape cu consecinţe lor anterioară o „pregătire” (praeparatio evan­ de malurile Dunării, acestea s­au sedentarizat în incalculabile atât gelica). Avem mărturii care susţin cele afirmate. enclave etnice şi au început să­şi asume creştinismul, pentru identitatea Specialiştii în vieţile sfinţilor (aghiografii) păstrând, bineînţeles, unele dintre tradiţiile indigenilor. „barbarilor” plecaţi confirmă, prin scrierile lor, că evanghelizarea, Nicolae Iorga, în Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii în căutarea de noi bazată pe geneza învăţăturilor originale ale religioase a românilor (Editura Ministerului de Culte, teritorii, cât şi a lui Iisus lăsate omenirii în timpul întrupării Sale, 1928), a ajuns la concluzia că nici slavii arhaici nu autohtonilor, sunt de îşi datorează rapida răspândire/evoluţie tocmai au reuşit să­şi impună puterea în rândurile populaţiei părere că acesta nu fondului spiritual autohton: monumente funerare romanice şi, influenţaţi de cultura spirituală a numai că a modificat (în situl de la Volovăţ, judeţul Suceava), artefacte acestora, în preajma anului 602 d.Hr., s­au stabilit, frontierele europene, (statuete, vase, articole de podoabă etc.) în toate formând colonii la sudul şi nordul Dunării. Trebuie slăbind puterea cimitirele de incineraţie, la Căuaş (judeţul Satu remarcat un amănunt specific credinţei lor: desco­ Imperiului Roman, Mare), Grăniceşti (judeţul Suceava), Teleac peririle arheologice făcute de­a lungul fluviului dar a şi grăbit (judeţul Alba), Pocreaca (judeţul Iaşi), Insula dovedesc că până în secolul X slavii practicau prăbuşirea iminentă Banului (judeţul Mehedinţi), Cozia (judeţul incineraţia. Procopius din Cesareea, în lucrarea a lui, facilitând astfel Vâlcea), Stoicani (judeţul Galaţi), Vânători, Războiul lui Iustinian, VII, consemna: „Ei cred că întemeierea pe (judeţul Iaşi), Râmnicelu (judeţul Brăila), Gornea, există un singur Dumnezeu, făuritorul fulgerului şi ruinele celor vechi Mehadia, Şopotul Vechi, Băile Herculane (judeţul singurul stăpân al tuturor lucrurilor şi îi jertfesc boi şi a noi state. Cu toate Caraş­Severin). Exemplele ar putea continua. alte animale de tot felul. Ei nu ştiu ce­i aceea soartă acestea, scria Nestor nemiloasă şi, de altfel, nici nu cred că ea ar avea Vornicescu (vezi ar să revenim la tema noastră. vreo înrâurire asupra oamenilor. Iar când li se op. cit., pp. 64­65), Propovăduirea cuvântului lui Iisus a apropie moartea, fie că se îmbolnăvesc, fie din viaţa creştină Dcunoscut o mai mare intensitate sub cauza războiului, ei făgăduiesc lui Dumnezeu „a străbunilor daco­romani, apoi a generaţiilor ce domnia lui Constantin cel Mare, la începutul secolului că, dacă vor scăpa, îi vor aduce jertfă, iar după au urmat, pe de o parte, şi fenomenul istoric al IV, fapt care a provocat o adevărată revoluţie în ce scapă, îi jertfesc ceea ce au făgăduit, închipuin­ etnogenezei şi evoluţiei, pe de altă parte, s­au aflat istoria creştinismului, care va deveni, după edictul du­şi că şi­au răscumpărat viaţa cu preţul acestei într­un proces de întrepătrundere indestructibilă; din 313, de o influenţă covârşitoare nu numai la jertfe. Ei mai cinstesc şi râuri, nimfe şi alte zeităţi aşadar, mai mult decât o interferenţă. […] Mutaţia Constantinopol, ci şi în întregul Imperiu Roman. Într­o şi aduc jertfe tuturor acestora, iar cu preţul jertfelor spiritual­culturală produsă la celelalte popoare astfel de împrejurare, Roma rămăsese doar un simbol fac prorociri.” În niciun chip nu se pot minimaliza sud­est europene, săvârşită prin ortodoxie, deci istoric, pe când Bizanţul, o nouă capitală (330 d.Hr.) consecinţele pătrunderii în cultura şi spiritualitatea post­quem faţă de procesul constituirii lor, capătă a provinciilor din răsărit, pe care bizantinologul daco­romanilor a elementelor etno­lingvistice ale un aspect specific pentru poporul român, prin britanic Steven Runciman o descrie ca fiind „imperiul slavilor. Sinteza spirituală creată ca urmare a simultaneitatea în genere a elementului daco­roman lui Dumnezeu pe pământ, o palidă imagine a interacţiunii reciproce a obiceiurilor, tradiţiilor şi şi a celui ortodox în evoluţia procesului. […] Fazele împărăţiei lui Dumnezeu din Cer”. Sub împăratul a graiurilor aparţinând daco­romanilor şi slavilor evoluţiei istorice a poporului român s­au desfăşurat Constantin s­a creat şansa supravieţuirii antichităţii a făcut posibilă penetrarea în limba vorbită a ca faze ale spiritualităţii sale în acelaşi timp, greco­romane, iar civilizaţia şi arta bizantină, domi­ indigenilor, limba latină, a multor unităţi lingvistice Ortodoxia fiind un permanent factor de echilibru nate de elemente creştin­orientale, au cunoscut o specifice cultului bisericesc de origine slavă: jertfă, şi continuitate, un factor de siguranţă, dar şi de înflorire spectaculoasă, care va marca definitiv cultura blagoslovenie, pomană, post, prohod, taină, vecernie, superioară dezvoltare. Dubla influenţă, a creşti­ umanităţii. Împăraţii Bizanţului, renunţând la titlul de odăjdii, prapur, strană, troiţă ş.a.m.d., sau, prin nismului şi a romanităţii, a structurat evoluţia spiri­ pontifix maximus, îşi vor asuma statutul de ierarhi mijlocirea vehiculului limbii slavone, de sorginte tualităţii româneşti, în substanţa căreia s­au păstrat laici ai Bisericii, căpătând astfel dreptul de a prezida greacă: icoană, liturghie, potir, har, mănăstire, ca elemente constitutive şi străvechi valori religioase sinoadele ecumenice ale creştinătăţii. schit, chilie, diacon, episcop, sihastru, chivot etc. daco­getice, exprimate prin credinţa în nemurirea Scrierile patristice mărturisesc despre înteme­ sufletului şi prin concepţia despre comuniunea ierea şi organizarea bisericii străromâne, „în adevăr u toate acestea, adăuga N. Iorga, citându­l permanentă între umanitate şi divinitate.” apostolică”, şi care, în viziunea lui Nestor Vornicescu pe Sf. Teofilact al Bulgariei, episcop al (Primele scrieri patristice în literatura română, sec. COhridei (cca. 1050/1060 – cca. 1108 d.Hr.): intetizând cele expuse, putem conchide IV–XVI, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1992, p. 19), „Infiltraţia slavă a rămas şi ea fără rezultate deocam­ că, după retragerea aureliană (271–275 d.Hr.) „mai ales cea din Dacia Pontică, a fost de la început dată. La noi, ca şi în Pannonia, barbarii cei noi putură Sşi după Edictul de la Milano al Sfântului într­o permanentă şi strânsă legătură cu învăţătura cunoaşte şi primi, în mare parte, creştinismul, pe care Împărat Constantin cel Mare (februarie­martie 313 marilor Sfinţi Părinţi ai Bisericii, operele acestora fiind îl duseră cu ei în Peninsula Balcanică, unde găsiră d.Hr.), care a oficializat creştinismul constituţional în folosite în oficierea slujbelor bisericeşti, în cateheză, un şi mai puternic substrat creştin. Astfel şi dincolo Imperiul Roman de Răsărit şi a pus capăt „oricăror existând totodată şi preocuparea de a fi puse în de hotarele stăpânirii de fapt a Bizanţului, aceeaşi persecuţii contra creştinilor”, acordându­le „toată circulaţie, a se răspândi şi a fi transmise posterităţii. religie, reprezentată de episcopii dunăreni, unea pe libertatea de credinţă”, societatea geto­daco­romană, […] locuitorii deosebitelor ţări. Aceşti episcopi păstrau, în pofida transformărilor inevitabile motivate de

upă fiecare consfătuire, întocmea o sinteză a problemelor ridicate de notabile pe perioada şcolarităţii. În această vreme, s­au continuat unele activităţi profesori, pe care o înainta Ministerului Educaţiei, dar la care n­a primit tradiţionale ale membrilor societăţii, conferinţele naţionale de comunicări ştiinţifice, Dniciodată vreun răspuns. În aceşti ani, s­au iniţiat Concursul anual al cursurile de perfecţionare cu profesorii, s­a dat o mare atenţie pregătirii lotului rezolvitorilor de probleme din gazetă, Gala laureaţilor de la concursuri (sprijinul care participă la Olimpiada Internaţională de Matematică. Păcat că cei mai mulţi liceelor din Curtea de Argeş fiind valoros), iar numărul abonamentelor la Gazeta dintre medaliaţi nu rămân în tară. La peste 60 de mari universităţi de pe glob Matematică ajunsese la aproape 120.000. Sub egida gazetei s­au editat mai multe predau matematica peste 260 de profesori români. Dintre cei cu trei medalii de volume de îndrumare metodică a profesorilor, cum au fost Matematica în liceu aur la Olimpiada Internaţională de Matematică, niciunul nu este în ţară, iar dintre (2 volume), Matematica în gimnaziu, Laboratorul de Matematică ş.a. cei 16 cu două medalii de aur, doar 3 lucrează în ţară, Nicuşor Dan, Geffry Barad După 1995, când acad. Nicolae Teodorescu a rămas preşedinte de onoare, şi Ovidiu Suciu, după datele din cartea Şcoala românească de matematică preşedinţia executivă a fost preluată de către acad. Petru Mocanu, de la Univer­ de­a lungul timpului, de Florin Diac, Mircea Trifu şi Costel Chiteş. Nicuşor Dan sitatea din Cluj, şi apoi de profesorul universitar Dorin Popescu, de la Facultatea s­a implicat acum şi în viaţa publică. Va reuşi oare performanţa din matematică? de Matematică din Bucureşti. Din 2008, activitatea Societăţii de Ştiinţe Matematice Henry Kissinger a avut dreptate când a întrebat: Ce curge în apa voastră, de şi implicit a Gazetei Matematice este condusă, în calitate de preşedinte, de ştiţi aşa bine matematică? O fi curgând ceva, dar sigur curge şi multă muncă şi profesorul universitar Radu Gologan, fost olimpic internaţional, cu performanţe multe sacrificii. Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 11 Curtea de la Argeş 8 Istoria de lângă noi

umai cunoscând îndeaproape unele greci şi romani. A cunoscut neamurile germanice biblică, liturgică şi patristică. Ei au devenit învăţători scrieri patristice, sfântul episcop Teotim I continentale, ca şi pe cele din insulele şi peninsulele ai credincioşilor şi, prin har şi puterea cuvântului, i­au Nal Tomisului putea spune la un sinod local din Marea Nordului şi din Marea Baltică. A călătorit în protejat contra ereziilor. Se probează astfel adevărul din Constantinopol (403 d.Hr.): «Eu nu vreau să ne­ Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia şi, probabil, că, într­adevăr, creştinismul a fost „un factor activ cinstesc memoria unui om (Origen), care de mult timp în Groenlanda. În călătoriile sale în răsărit şi sud şi eficace de conservare a etnosului străromânesc a murit în sfinţenie şi nu­mi pot îngădui îndrăzneala a cunoscut Armenia, unde a stat timp de un an, şi apoi românesc, un element fundamental în să condamn nişte opere pe care nu le­au osândit a călătorit la Porţile Caspice – Alania şi Marea structura culturii şi a limbii române de mai târziu, în înaintaşii noştri.» De altfel, justifica pe bună dreptate Caspică –, iar spre nord până la «Marea Îngheţată». cristalizarea conştiinţei de neam şi, la timpul cuvenit, Sfântul Teotim I (pe care îl vom mai aduce în discu­ A cunoscut ţinutul Mesopotamiei, Mongolia, India, a conştiinţei naţionale” (Nestor Vornicescu, op. cit, ţie), în scrierile lui Origen nu se află nicio învăţătură izvoarele Gangelului din Himalaia, călătorind pe p. 15). Unul dintre aceşti părinţi ai neamului, care greşită şi exemplifica aducând una dintre cărţile Gange cu o navă proprie, continuând apoi călătoria a urmat voia şi poruncile lui Dumnezeu, a fost acestuia, arătând că Origen urmează consecvent pe apă până în Ceylon. Întoarcerea spre casă a preotul daco­roman Montanus (născut în cetatea învăţăturile Bisericii.” Filosoful şi exploratorul străro­ făcut­o prin Babilonia, Arabia, Canaan, Egipt şi Libia.” Singidunum, azi Belgrad, Serbia). În timpul prigoanei mân din Scythia Minor, Aethicus Histricus (n. aprox. Ne­am oprit asupra Cosmografiei/Catalogul împotriva creştinilor, el, împreună cu soţia sa, 421, Histria – aprox. 500 d.Hr.), autor al unei lămuritor al ocolului lumii al învăţatului pelasgo­dac Maxima, s­au retras în cetatea Sirmium (azi Mitroviţa) Cosmografii şi al unui alfabet propriu (de fapt, Aethicus Histricus pentru a reliefa „amănuntul” că a din Pannonia Inferioară, unde îşi avea reşedinţa alfabetul conţinea elemente din cultura geto­dacă fost scris în limba maternă a strămoşilor noştri, deci „tiranul împărat Diocleţian” (284–305 d.Hr.), în şi a devenit utilizabil în perioada romanizării Daciei), cu litere ale controversatului alfabet dacic, unul dintre speranţa că va scăpa cu viaţă şi îşi va continua a fost cel care, prin vasta sa cultură, a contribuit la alfabetele sacre ale vremii: ebraic, grec, latin şi vechi­ lucrarea misionară. A fost prins şi adus în faţa accelerarea procesului romanizării şi consolidarea germanic. Desigur, pentru a ajunge la o asemenea guvernatorului provinciei, Probus, şi i se va cere unităţii Europei spirituale. De menţionat, Cosmografia performanţă, cultura geto­daco­romană a trebuit să să renunţe definitiv la cuvântul Domnului. Martirul este un jurnal pe care învăţatul îl scrie în timpul unei se sincronizeze la civilizaţiile lumii, dovadă numărul va răspunde încrâncenat: „Eu am primit învăţătura călătorii în jurul lumii în primul alfabet străvechi dacic, mare de învăţaţi proveniţi din Imperiul Roman care să îndur mai bine chinurile decât, lepădându­mă alcătuit din 23 de litere, creat de el. Din unele surse s­au dedicat învăţăturii creştine, scrierile lor influen­ de Dumnezeu, să aduc jertfă demonilor”. În timp aflăm că alfabetul dacic era folosit doar în şcolile ţând literatura, istoria, geografia şi alte domenii ce era supus la chinuri, el îşi va înfrunta călăii cu Zalmoxismului (din Pulpudava, Histria ş.a.), de el definitorii ale culturii universale. Şi am mai intenţionat aceste cuvinte: „Mă aduc jertfă prin chinurile acestea slujindu­se doar Cavalerii Zalmoxismului. Există indicii să demonstrăm, comentându­l în studiul nostru pe Dumnezeului meu, căruia i­am jertfit”. În timp ce era că Aethicus Histricus (cunoscut şi sub numele de Aethicus Histricus, faptul că a existat alfabetul geto­ dus spre râul Sava, unde urma să fie înecat, la 26 Donares şi Ister) a îndeplinit, pe lângă cea de direct dacilor, între cele 23 de litere ale sale fiind cuprinse martie 304, Montanus s­a rugat: „Doamne Iisuse al şcolii zalmoxiene, şi funcţia religioasă de arhiepis­ şi cele şapte litere preluate din sistemul vocalic Hristoase, care ai pătimit pentru mântuirea lumii, cop­zalmoxian a cărui jurisdicţie acoperea jumătatea al limbii pelasgo­dace/valahe: a, ă, e, i, î, â şi o. de nord a Dunogeţiei (Dobrogei), adică a provinciei primeşte sufletele robilor Tăi, Montanus şi Maxima, imperial­romane Scithya Minor. Un document de etre P. Panaitescu în Istoria românilor care pătimesc pentru numele Tău”. epocă certifică faptul că acesta deţinea tradiţionalele (Chişinău Logos, 1991) se alătură parţial n alt argument, cu profunde implicaţii, funcţii cogaionic­sarmizegetusane (în regiunea/ istoricilor care resping existenţa limbii P considerăm, în istoria bisericească, este eparhia sa), de strateg, de „comandant în rezervă” dacice. În prima fază, el admite că limba română de susţinerea ideii că scrierile unor „cugetători al garnizoanei Cavalerilor Zalmoxieni, ori de „mare azi „s­a constituit din limba latină vorbită de colonişti U medic”: „Aethicus/Ethicus Donares/Ister] …Histriae/ şi de tracii romanizaţi şi nu din amestecul limbii latine de Dumnezeu” au însemnat „hrană duhovnicească”, Istriae regione sophista…” (vezi AethK, 93, 88). cu limba tracică sau dacă, care n­au intrat aproape contribuind în mod direct la formarea conştiinţei El a plecat, însoţit de discipolii săi – 101 cavaleri deloc în alcătuirea limbii române”, urmând să ortodoxe. Sfântul Niceta de Remesiana (n. cca. 335 zalmoxieni – între anii 461–465 d.Hr., într­o expediţie accepte, totuşi, că „limba latină vorbită de populaţia d.Hr. – d. 414 d.Hr.), episcop de origine daco­romană în jurul lumii şi a notat tot ce a văzut şi întâlnit în de la Dunărea de jos era limba poporului, numită şi al cetăţii Remesiana din provincia romană Dacia Cosmografia, scopul său final fiind acela de a cerceta latina vulgară, întrucâtva deosebită de cea clasică, Mediterranea (astăzi, oraşul sârbesc Bela Palanka), „neamurile care se găseau în afara sferei de cultură limba literară a scriitorilor romani”. Limba latină sfânt în Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, se greco­romană, neamuri care nu erau menţionate nici vulgară, introduce concluzia în dizertaţia sa istoricul, numără printre „slujitorii lui Hristos” (Sf. Paulin de de scrierile care alcătuiau Vechiul Testament”. Iată „nu era aceeaşi pe toată întinderea Imperiului Nola, n. 353 d.Hr. – d. 431 d.Hr.) care a fost interesat cum îşi justifică el decizia de a pleca în expediţie: Roman, ci, din cauza marii întinderi a acestui imperiu, de creştinarea „pe căile ostaşilor şi ale misionarilor”, „După ocolul mării şi după ce am văzut (cercetat) era despărţită în dialecte, care au dat naştere mai de destinul duhovnicesc al creştinilor din teritoriile întreaga lume, am lăsat la o parte pe cele care au târziu limbilor romanice (franceza, italiana, spaniola, Daciilor aureliene, Dacia Mediteranea şi Dacia fost mai întâi, pe care alţii nu le­au cunoscut şi, prin portugheza, româna); limba română s­a născut Ripensis, ale sudului şi nordului Dunării. Între anii mine însumi, cu o uriaşă şi preaistovitoare cercetare, aşadar din dialectul limbii latine vulgare vorbit 389 şi 402, Sf. Niceta întreprinde două călătorii, una purtat­am de grijă şi celor trecute cu vederea, şi pe ambele maluri ale Dunării de jos”. la Roma, unde s­a rugat la mormintele apostolilor orânduit­am şi pe cele descoperite”. Cărturarul Nestor Istoriografia ortodoxă consemnează multiplele Petru şi Pavel, cealaltă la Nola, scopul celei din urmă Vornicescu, în Studii de teologie istorică (pp. 72­73) aspecte ale evoluţiei scrisului românesc datorată, în fiind acela de a se închina moaştelor Sfântului Felix descrie drumurile pe care a umblat în periplul său genere, încă din epoca apostolică, etimologiei limbii aflate în bazilica ridicată de Paulin. Scrie Libelli acest neobosit şi tenace nobile prosapia parentum: latine vorbite intens de misionarii veniţi în provinciile instructionis/Cărţile de învăţături, De vigiliis servorum „Timp de peste cinci ani, Aethicus Histricus a stat în daco­romane să propage Sfintele Evanghelii pentru Dei/Despre privegherea robilor lui Dumnezeu, părţile Greciei, la Atena şi în alte cetăţi din Grecia a­i creştina şi a­i converti pe autohtoni la noua religie. Psalmodiae bono/Despre foloasele cântării de continentală şi din insulele greceşti şi a purtat discuţii Semnificativ este că în procesul de creştinare a Psalmi, De diversis appellationibus/Despre diferitele cu filosofii timpului. Acelaşi lucru l­a făcut şi în Spania, populaţiei autohtone daco­romane au fost antrenate numiri, Te Deum laudamus/Pe Tine, Dumnezeule, timp de un an. A călătorit apoi spre nord, în ţinuturi şi anumite spirite luminate, cu apartenenţă etnică Te lăudăm. pe care la acea dată nu le străbătuseră nici geografii daco­romană, care studiau valoroasa literatură (Va urma) Poezie fără frontiere Traduceri de Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG şi Germain DROOGENBROODT Etern Am şi eu o menire Pace lăuntrică Sepideh Zamani (Iran) Peter Snyders (Africa de Sud) S.L. Peeran (India) Atunci când voi, bogaţi şi pestilenţi, Îl visez uneori pe tata, Sunt aspre chinurile îndurate veţi isprăvi să cheltuiţi averea, vorbindu­mi pentru ultima dată. de sufletul şi trupul vătămat coji de banane azvârlind „Te­aşteptam”, mi­a zis, în agonia şi tumultul vieţii la groapa de gunoi, Pământ Ce mult m­am bucurat pe drumul către Adevăr, tichete de voiaj Emad Fuad (Egipt) că l­am sunat la timp. la ceas de mare încercare se vor roti prin aer drept confetti, Acel scurt rămas­bun prin suferinţe şi dureri. Mamă fecioară veţi fi sorbit până la fund ne­a fost îndeajuns, Atunci când însă aflăm Adevărul cu faţa cernită licori şi vinuri fine, în el a încăput o veşnicie: dăm peste un izvor curat crestată de ale mormintelor răni doze şi sticle abandonând eternă ca olanele umezite cu apă limpede şi lină pentru ai noştri, cei dragi, pe străzi înghesuite, de ploaia care cade în Shahi,* ce potoleşte setea plămădiţi din ţărână. oase de peşte, fructe putrezite, eternă ca ţăranii care ară şi ne îngăduie momente şase stânjeni de glie hârtii mototolite pământul fraged, semănând de fericire şi elan, Nemărginit – sunt deajuns pentru a­i da înapoi prin colţuri vor zăcea grămadă, în glia sfărâmată har, acea pace interioară cele pe care propriei familii îmi va veni şi mie rândul noi primăveri. ce luminează sufletul cernit. le dăduse în grijă să primenesc această lume: strat peste strat *Shahi: oraş din Provincia sunt aşadar ursit şi eu din acelaşi pământ. Mazandaran, Iran să am un rost ales. 12 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş 8 Centenarul Marii Uniri Regina Maria şi rolul său în făurirea României Mari (I) Ilie POPA ealizarea Marii (viitorul rege Carol al II­lea), principesa Elisabeta Regina Maria şi Primul Război Mondial Uniri şi a Statului (1894), principesa Maria (1900), principele Nicolae În ciuda accentuatelor presiuni financiare şi RNaţional Unitar (1903), principesa Ileana (1909) şi principele Mircea morale atât din partea Antantei, cât şi a Puterilor Român, la sfârşitul anului (1913), mort la o vârstă fragedă. Centrale, România şi­a păstrat statutul neutralităţii în 1918, a fost rezultatul Regina Maria a acordat o atenţie specială creşterii decursul primilor doi ani ai războiului, regina având incontestabil al vitejiei ostaşilor noştri în Primul şi educaţiei copiilor: „Copiii mei erau punctul central un rol substanţial în acest sens. Ţara nu era suficient Război Mondial, la care s­a adăugat marea stăruinţă al vieţii mele. Femeile din rasa mea sunt mame pregătită pentru intrarea în război. Iată ce spunea a întregului popor, a clasei politice şi, nu în ultimul pătimaşe şi nu ne putem închipui lumea fără copii. Regina Maria despre comportarea cuplului regal în rând, a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. Toată munca, toată străduinţa şi năzuinţa noastră aceste împrejurări: „Ferdinand este înainte de toate După doi ani de neutralitate, perioadă în care n­au alt ţel decât de a­i modela potrivit idealului Regele României şi un excelent patriot... Nando clasa politică, Regele şi Regina României au avut nostru, de a­i face fericiţi şi de a le pregăti un viitor poate că nu este foarte energic, dar are o ciudat o intensă activitate diplomatică la nivel european, frumos.” (Maria, Regina României, Povestea vieţii de puternică doză de rezistenţă şi cu cât este mai mele, vol. III, Editura Românii mei… Viitorul este al tău, poporul meu, al tău, dacă vei fi destul constrâns şi ameninţat, cu atât mai puţin se va pune Eminescu, Bucureşti, în mişcare; el nu este ceea ce poate fi numit un om de tare ca să­l stăpâneşti, al tău, dacă vei fi vrednic şi nu vei lăsa să treacă 1991, p. 310) clipa cea mare. (Maria, Regina României, Gânduri şi icoane, Iaşi, 1919, p. 194) de acţiune, dar nu poate fi intimidat, în plus, eu sunt acolo ca să­l ajut să se lupte şi pot să spun România intră în Primul Război Mondial de partea că sunt un bun câine de pază!” Antantei, cu certitudinea că venise timpul ca ţara De fapt, clasa politică şi culturală româ­ să lupte pentru îndeplinirea idealului naţional, nească, casa regală, pe tot parcursul perioadei realizarea României Mari. Şi astfel, în august 1916, de neutralitate au urmărit realizarea obiectivelor Regele Ferdinand convoacă la Cotroceni Consiliul naţionale de unire a provinciilor româneşti de Coroană prin care se stabileşte ca România aflate sub stăpânire austro­ungară cu Regatul să declare război Austro­Ungariei. României, prin apropierea şi intrarea ţării în În rândurile care urmează încercăm să evocăm război de partea puterilor Antantei. În plus, pe scurt personalitatea Reginei Maria a României datorită descendenţei sale anglo­ruse, Regina şi rolul său determinant în realizarea Marii Uniri. Maria era percepută în ţările Antantei ca fiind Avea numele de Maria Alexandra Victoria, era unul dintre principalii factori de influenţă în Prinţesă de Edinburgh, nepoată a Reginei Victoria favoarea cauzei Antantei în România. (And a Angliei şi a Ţarului Alexandru al II­lea al Rusiei, an Ally to Be? The Queen of Roumania, în mama sa, Maria Alexandrovna, fiind fiica ţarului. The Illustrated War News, 3 February 1915, S­a născut la 29 octombrie 1875, în Anglia, iar şi Roumania Joins the Entente Powers, în The copilăria şi adolescenţa şi le­a petrecut la Eastwell Illustrated War News, 6 September 1916) Iată Park, reşedinţa familiei din comitatul Kent. ce spunea ministrul Franţei la Bucureşti, contele În anul 1888 a avut o primă idilă cu prinţul Observând că tânăra principesă Maria are un Saint­Aulaire: „Regina Maria este de două ori George, vărul său, viitorul rege George al V­lea. interes deosebit faţă de problemele ţării, Regele aliata noastră, odată prin naştere, iar a doua oară Părinţii prinţului George, prinţul însuşi şi prinţesa de prin inima ei.” (Saint Aullaire Auguste Felix Charles Wales, încurajaţi de regina Victoria, au făcut o cerere Carol I şi Principele moştenitor Ferdinand au numit­o pe Maria comandant onorific al Regimentului 4 de Beaupoil, Confession d'un vieux diplomate, formală în căsătorie în numele său, părinţilor Mariei, Flammarion, Paris, 1953, p. 322) dar ducesa de Edinburgh, mama sa, a respins­o Roşiori (cavalerie), poziţie în care Maria a purtat cu mândrie uniforma militară, implicându­se activ în imediat, justificând prin faptul că Maria tocmai fusese cu cele două toate acţiunile desfăşurate de Regimentul 4 Roşiori, trânsele legături ale Mariei confirmată în ritul luteran german şi nu i se putea case regale, rusă şi britanică, au fost folosite denumit mai târziu Regimentul 4 Roşiori „Regina permite să intre în Biserica Anglicană. (Jesus Ibarra, de Regele Ferdinand şi prim­ministrul Ionel Maria, Queen of Romania (1875­1938), p. 2) În Maria". S Brătianu, regina fiind de fapt un important ambasador realitate, ducesa Maria Alexandrovna, fiind crescută al acestora, trimiţând serii de lungi scrisori neoficiale în credinţa ortodoxă, pe care şi­a păstrat­o şi după uplul princiar Ferdinand şi Maria Regelui George al V­lea şi Ţarului Nicolae al II­lea, mariajul cu ducele de Edinburgh, nu şi­a dorit o au devenit rege şi regină la 11 octombrie în care se prezenta detaliat dorinţa României de căsătorie între veri primari, căsătorie interzisă de C1914, după moartea regelui Carol I în realizare a unui stat naţional unitar, argumentând canoanele credinţei ortodoxe. Iată cum aminteşte ziua precedentă. Au intrat direct într­o perioadă şi temeiurile care stau la baza acestei dorinţe. Iată regina acest episod: „Începând de la vârsta de tumultuoasă, crucială, a istoriei României. Începuse ce scrie Regina Maria în memorii: „Împăratul Rusiei treisprezece ani, întotdeauna vreun bărbat sau băiat deja Primul Război Mondial, iar familia regală şi şi Regele Angliei fiind amândoi verii mei primari, era îndrăgostit de mine! Primul meu adorator a fost întreaga societate românească erau puternic divizate era uşor pentru mine să am legături neoficiale cu ei George, vărul meu, acum rege al Angliei.” (Marie, în tabere care susţineau, fie neutralitatea, fie intrarea şi desigur că eram gata să­mi servesc ţara pe orice Queen of Romania, The Story of My Life, vol. 1, imediată în război de partea uneia sau celeilalte cale. Având în vedere că atât Regele, cât şi primul Cassel, London, 1936, pp. 50, 51) alianţe aflate în conflict. său ministru aveau deplină încredere în mine, eram Noul cuplu regal este primit în Parlamentul mai iniţiată în problemele şi secretele de stat decât upă aproape 5 ani, la 10 ianuarie 1893, la României cu o deosebită căldură şi speranţă, se obişnuieşte în ce priveşte reginele.” (Diana Sigmaringen în Germania, a fost celebrată aclamaţiile fiind puternice şi îndelungi: „Ovaţiile Mandache, Regina Maria a României. Capitole târzii Dcăsătoria Alteţei Sale Regale Marie de adresate noii Regine în Parlament erau sincere. din viaţa mea. Memorii redescoperite, Editura ALLFA, Edinburgh (17 ani) cu Alteţa Sa Regală Ferdinand Publicul era conştient că loialitatea fermă a Mariei Bucureşti, 2011, p. XXV) (28 ani), Prinţul de Coroană al României. Celebrarea faţă de cauza Aliaţilor a fost cea care îl sprijinise O bogată activitate diplomatică a avut loc şi cu s­a desfăşurat în trei ceremonii de căsătorie: civilă, şi va continua să­l sprijine pe soţul ei de origine Regele Italiei, Vittorio Emanuele al III­lea. Această catolică (religia lui Ferdinand) şi protestantă (religia germană. «Ca Principesă Moştenitoare, fusese activitate este menţionată în însemnările autobio­ Mariei). populară; ca Regină era şi mai iubită», spunea grafice (în manuscris) ale Elenei (Helène) Perticari, Este de remarcat faptul că această căsătorie s­a Prinţesa Callimachi.” (Hannah Pakula, Ultima scrise în limba franceză şi parţial în limba engleză, făcut cu oarecari dificultăţi, având în vedere trăsă­ romantică. Viaţa reginei Maria a României, vol. II, intitulate Amintiri din copilărie şi Povestea vieţii mele, turile lor diferite de caracter, o influenţă majoră în Editura Lider, Bucureşti, 2003, p. 223) manuscrise aflate la Biblioteca Academiei Române. realizarea căsătoriei având­o mama Mariei, probabil Regina Maria a dat dovadă de o extraordinară Elena Perticari, o vreme domnişoară de onoare a din unele raţiuni politice, în sensul atenuării viitoare a responsabilitate faţă de menirea sa de conducător Reginei Elisabeta, aflată tot timpul în cercul de relaţii tensiunilor dintre Rusia, ţara ei maternă, şi România, al naţiunii române, pe care şi­a îndeplinit­o la un nivel mondene ale principesei şi apoi Reginei Maria, a pe tema Basarabiei. (Diana Fotescu, The Marriage fost soţia lui Jean Perticari, general din corpul militar of Princess Marie of Edinburgh and Ferdinand Crown exemplar. În scurt timp a ajuns să cunoască poporul român, cultura şi obiceiurile sale, ţăranul român şi, al gărzii palatului Regelui Carol I şi apoi al Regelui Prince of Romania, în Royalty Digest. A Journal Ferdinand. Elena era fiica generalului medic Carol mai presus de toate, aspiraţiile poporului, care au of Record, vol. X, nr. 11, mai 2001, p. 334) Davilla, sora mai mică a dramaturgului Alexandru devenit şi ale ei. Elegantă, inteligentă, sentimentală, La sosirea în ţară (1893), tânărul cuplu princiar a Davilla şi nepoata cărturarului Dinicu Golescu. cu simţul umorului, Regina se îmbrăca în costum avut parte de o primire foarte călduroasă din partea (Marius Ionel, Argeşeanca Elena Perticari Davila, poporului român, iar la Predeal a avut loc o lungă popular, cutreiera prin ţară, vorbea cu ţăranii şi era educatoarea lui Carol al II­lea, Jurnalul de Argeş, serie de ceremonii şi recepţii oficiale. În acelaşi atât de iubită încât portretul său stătea adesea alături Joi, 16 Februarie 2012) an, prinţesa înfiinţează Societatea „Domniţa Maria“ de icoane. pentru cultivarea artei populare româneşti. Regina Maria s­a implicat activ în viaţa politică, (În imagini, Principesa Maria şi Principele Cuplul princiar, apoi regal, Ferdinand (catolic) chiar de la început. A avut întâlniri cu miniştri şi Ferdinand în anul căsătoriei, 1893. https://ro. şi Maria (protestantă) au avut 6 copii, toţi ortodocşi: diplomaţi români şi străini, susţinându­şi cu ardoare wikipedia.org/wiki/Regina_Maria_a_Romaniei) principele Carol, născut la castelul Peleş în 1893 punctele de vedere. Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 13 Curtea de la Argeş 8 Centenarul Marii Uniri La Budapesta, în 1919 Silviu MILOIU ucrarea Campania Armatei Române confruntării militare din vara anului 1919 dintre Arhivelor Militare din Bucu­ în Ungaria (20 iulie – 18 august 1919), Armata Română şi Armata Roşie Ungară. reşti sau Piteşti, cât şi al Lapărută în 2019 la Editura Istros a Muzeului De la bun început, trebuie evidenţiat faptul efortului dedicat în mod Brăilei „Carol I”, este dedicată de autori – dr. Cornel că volumul asigură o pertinentă şi obiectivă – pe exclusiv prelucrării editoriale Popescu şi dr. Cornel Ţucă – marcării trecerii unui cât posibil – prezentare de detaliu, cronologică, şi tipăririi unor lucrări noi, secol de la declanşarea ofensivei Armatei Roşii a planificării şi derulării operaţiunilor defensive şi având drept unic scop Ungare contra României şi contraofensivei lansate, ofensive duse de unităţile militare din subordinea valorificarea ştiinţifică drept răspuns, de unităţile militare române din Comandamentului Trupelor din Transilvania, sub a informaţiilor documentare compunerea Comandamentului Trupelor din permanenta conducere a Marelui Cartier General de profil identificate. Transilvania, finalizată prin ocuparea Budapestei Român, în confruntarea lor, dintre 20 iulie şi 18 şi înlăturarea guvernului bolşevic condus de august 1919, cu cele ale entru a veni în sprijinul celor afirmate, facto de Bela Kun. Aceasta reprezintă, fără Armatei Roşii Ungare. consider edificatoare citarea titlurilor îndoială, una dintre etapele cele mai Concomitent, acesta face o Pultimelor lucrări, din acest domeniu, complexe şi mai dramatice din istoria pertinentă analiză critică a publicate de dr. Cornel Popescu şi dr. Cornel Ţucă: relaţiilor româno­ungare, dar totodată şi realităţilor politice şi militare, – Grupul operativ de acoperire Rucăr­Bran, un moment semnificativ al istoriei europene, internaţionale şi interne, care Bucureşti, Editura Militară, 2016 (volum nominalizat caracterizat de extinderea la scară conti­ şi­au pus amprenta, într­o mai în anul 2017 pentru acordarea Premiului „Locotenent­ nentală a curentului radical comunist inspi­ mare sau mai mică măsură, colonel Mircea Tomescu” de Revista Gândirea rat şi adeseori alimentat de către Rusia atât asupra planificării iniţiale, militară românească, pentru anul 2016); sovietică a lui Lenin, Troţki, Zinoviev şi cât şi a executării concrete, – Armata 2 română. Mărăşti: iulie 1917 [Volumul I: Stalin. Caruselul conflictelor militare aflate în pe frontul de luptă, a tuturor Mărturii documentare şi Volumul II: Documente derulare în vastul spaţiu rusesc şi ostilitatea operaţiunilor Armatei Române. anexe], Bucureşti, Editura Militară, 2017; politică şi militară a Ungariei bolşevice – Divizia 3 Infanterie („Divizia Stâncă”), 1916­1918 conduse de Bela Kun au reamintit, în e asemenea, [Volumul I: Rezumatul istoricului Campaniei: 1 august felul acesta, liderilor Antantei şi celor de lucrarea de faţă 1916­1 iulie 1918 şi Volumul II: Documente anexe], la Bucureşti de pericolele care continuau Dprezintă pentru Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2019. să ameninţe stabilitatea continentală istorici un interes deosebit, Ca urmare, prezenta lucrare este cea de­a patra în siajul Marelui Război. determinat de numărul semnată de cei doi autori, ea fiind rezultatul „săpătu­ În acest context european general încă impresionant de surse rilor arhivistice” comune efectuate constant în fondu­ nestabilizat, situaţia politică şi militară a nou documentare citate în cadrul rile militare de arhivă. La rândul ei, lucrarea pe care createi Românii întregite era încă extrem de fragilă. aparatului critic. Dacă ţinem cont şi de faptul că unele o discutăm este şi ea structurată pe două volume: Pentru România, anul 1919 a fost marcat, pe lângă dintre respectivele surse au dispărut, din varii motive, – Volumul I: Ofensiva Armatei Roşii Ungare o serie de evenimente politice interne şi externe de consemnările respective rămân o unică atestare a (20–22 iulie 1919); anvergură, şi de aprige – din păcate – confruntări existenţei lor. În plus, în strânsă legătură cu acest – Volumul II; Contraofensiva Armatei Române: militare înregistrate aproape pe întreaga lungime aspect, trebuie evidenţiată modalitatea specifică în planificare şi desfăşurare (23 iulie – 18 august 1919). a frontierelor sale. Din această cauză, anul 1919 care au fost consemnate în lucrare respectivele surse Pregătirea editării acestor două volume nu s­a ar trebui să fie o temă constantă de meditaţie documentare. Acestea, în totalitatea lor, pe lângă rezumat la o reproducere întocmai a textului iniţial pentru istoricii contemporaneişti chemaţi să anali­ consemnările obligatoriu necesare (denumirea arhivei identificat în sursa documentară accesată şi selectată zeze, în ţesătura lor politică şi militară, totalitatea deţinătoare şi a fondului de arhivă în cauză, numărul în acest scop, de altfel, pe larg citată şi prezentată evenimentelor desfăşurate şi, în mod deosebit, curent sub care a fost inventariat dosarul şi numărul ca atare în Prefaţa lucrării. Complexa activitate multitudinea conexiunilor generate de acestea. filei/paginii în care se regăseşte îndosariat documen­ preliminară desfăşurată de cei doi autori în vederea tul citat drept argument justificativ), mai cuprind pregătirii tipăririi celor două volume ale lucrării n acest sens, în strânsă corelare cu anul înscrise suplimentar şi numărul de ordine şi data a avut menirea de a­i asigura acesteia o valoare 1919, lucrarea de faţă are meritul de a pune emiterii acestuia, precum şi denumirea emitentului istoriografică aparte, datorată şi respectării rigorilor Îla dispoziţia istoriografiei de profil o cantitate (expeditorului) şi a destinatarului. În fapt, ultimele actuale de profil. densă de informaţii militare operaţionale, în detri­ elemente consemnate, care însoţesc aproape fiecare Cele două volume ale lucrării Campania Armatei mentul celor de ordin politic discutate în alte volume. dintre sursele citate la aparatul critic, reprezintă Române în Ungaria (20 iulie – 18 august 1919), Prezenta lucrare o putem caracteriza ca fiind mărturii documentare extrem de preţioase, de mare constituie, în mod cert, un aport important, de loc de rezultatul tenacei activităţi de investigare arhivistică valoare informaţională, pentru istoria noastră militară. neglijat, adus de cei doi autori în vederea completării întreprinsă de­a lungul anilor de cei doi autori. Prezenta lucrare propusă spre lectură publicului istoriografiei militare române dedicate luptelor din Aceştia au reuşit astfel să identifice şi să încredinţeze pasionat de istorie şi specialiştilor nu reprezintă o lunile iulie­august 1919 dintre Armata Română tiparului o valoroasă lucrare de istorie militară menită premieră pentru cei doi autori, ci rodul atât al unei şi Armata Roşie Ungară. a completa, prin importanţa şi mai ales varietatea consecvente şi metodice activităţi de accesare (Nota red.: Cu foarte mici modificări, textul surselor documentare citate, bibliografia dedicată obsesivă a noi şi noi surse arhivistice din gestiunea reprezintă Cuvântul înainte al lucrării.) onform însemnărilor Elenei (Lavinia După o activitate intensă cu serii lungi şi dificile de Năstase, Află cine este argeşeanul negocieri cu reprezentanţii Antantei, activitate finalizată Ccare l­a întâlnit pe Regele Italiei, prin încheierea unui tratat politic şi a unei convenţii militare, Revista Agressive, accesată în 8 mai 2017), România intră în Primul Război Mondial la 14 septembrie generalul Perticari primeşte în 13 noiembrie 1916, declarând război Imperiului Austro­Ungar. (Mihai 1913 de la Regele Ferdinand misiunea a merge Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban la Regele Italiei, Vittorio Emanuele al III­lea, cu o Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura scrisoare din partea sa, iar Regina Maria îi dă şi Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 416) ea o scrisoare către soţia regelui italian, însoţită De altfel, „Regina Maria a îmbrăţişat cauza războiului de cuvintele: „Regele (Ferdinand, n.n.) este precum alţii o religie”, spunea Saint Aullaire (Op. cit., p. 339), foarte singur, puţin încrezător, neavând încredere ministrul Franţei la Bucureşti. în nimeni şi atunci m­am gândit că ar fi bine ca Chiar de la începutul războiului, ea a îmbrăcat uniforma el să se sprijine pe Regele Italiei pe care­l iubeş­ Crucii Roşii şi s­a implicat în organizarea şi buna funcţionare te şi care îl iubeşte la rându­i”. Regina Maria îi a serviciului de ambulanţe destinate frontului. Vizita zilnic sugerează generalului Perticari să­i ţină un discurs de genul: Italia şi România au spitalele militare şi se ocupa personal de aplanarea fricţiunilor dintre diferitele un duşman comun, Austro­Ungaria, nu şi Germania. Italia îi declarase război doar organizaţii de Cruce Roşie care erau prezente în România, pe lângă cea Austro­Ungariei, nu şi Germaniei (la fel va face şi România în 1916). Cele două naţională, cele din Franţa, din Marea Britanie şi din Rusia. (Guy Gauthier, Missy ţări aveau interese asemănătoare. Şi atunci să­l întrebe pe Regele Italiei când regina României, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010, pp. 190­191) crede el că ar fi mai bine pentru România să fie alături de Italia în război. Generalul Perticari se întâlneşte cu Regele Italiei, care îi spune că ruşii vor in cauza ocupaţiei germane care pusese stăpânire pe Capitală, la trece la ofensivă în primăvară. „Şi aceasta va fi ultima ocazie pentru România, sfârşitul lunii noiembrie 1916, familia regală împreună cu conducerea căci, credeţi­mă, nu puteţi rămâne neutri... Eu v­am spus şi altădată, România are Dpolitică a ţării este nevoită să plece în refugiu în Moldova, la Iaşi. Aici un mare rol de îndeplinit, ea trebuie să devină o mare ţară şi va fi. Trebuie doar ea continuă cu tenacitate şi hotărâre activităţile de coordonare a serviciilor să se decidă să meargă cu noi. În tot cazul, când aceasta se va întâmpla, contaţi sanitare: coordonează colaborarea cu Crucea Roşie, organizează spitale de pe mine, eu nu voi înceta să vă susţin chiar şi dacă veţi face greşeli.” campanie şi se ocupă de strângerea de fonduri pentru serviciul de ambulanţă În cursul conversaţiilor, regele italian îi spune că Antanta (se referea la Rusia) şi pentru medicamente. Astfel, ea ajunge să fie cunoscută drept „mama răniţilor” are oameni. „Germania nu are oameni. Ea mai poate ţine un an sau doi, dar sau „Regina soldat”. Aici, Regina Maria a început o adevărată luptă împotriva după? E matematic, victoria e de partea noastră şi, credeţi­mă, România trebuie numeroaselor lipsuri şi a necruţătoarelor epidemii. Vizita spitalele de contagioşi, să intre în campanie la primăvară. Aşteptaţi, eu nu vreau să vă influenţez, mergeţi mergând de la un bolnav la altul, fără frică de primejdie, împărţind daruri la fiecare cu noi sau împotriva noastră, dar mergeţi. Veţi fi discreditaţi în Europa dacă şi mângâind pe toţi. Fiind conştientă de menirea ei în acele împrejurări foarte rămâneţi mereu neutri şi nu veţi obţine nimic. Intraţi, şi Carol (viitorul Carol grele pentru ţară, nu a ezitat să­şi pună viaţa în pericol, socotind că doar astfel al II­lea, n.n.) va avea un mare şi puternic regat.” poate fi un exemplu pentru poporul său. (Va urma) 14 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

Seniori ai culturii Ion Coja Ion Coja s­a născut la 22 octombrie 1942, la argumentum (1990), Legionarii noştri (1997), Papa Ioan Constanţa, într­o familie de mocani ardeleni veniţi Paul al II­lea şi România (1999), Marele manipulator şi cu oile în Dobrogea la începutul secolului XX. Urmează asasinarea lui Culianu, Ceauşescu, Iorga (1999), Salonul şcoala primară şi Liceul „Mircea cel Bătrân” în oraşul de reanimare (2001), Holocaust în România? (2002), natal, apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Îndreptarea îndreptarului ortografic, ortoepic şi de Bucureşti (absolvită în 1965). După absolvire este numit punctuaţie (2003), UNU în limba română (2009), Şeitanii asistent, la recomandarea lui Alexandru Graur (mentor (vol. I: Vin americanii, vol. II: Paris by night, vol. III: recunoscut al său, alături de Petre Ţuţea). Doctoratul Lepădarea de Satan; 2015), Preoţi cu crucea in fruntea în 1978, devine lector, apoi (după 1990) conferenţiar Neamului (2017), Romeo şi Julieta la Auschwitz (2019). şi profesor. Are o bogată activitate publicistică. Debutează editorial cu volumul de teatru Jucătorul După 1990 este activ implicat în polică, alături de de table, în 1971. Premiul Academiei Române, în 1979, Vatra Românească sau prin Liga pentru Combaterea pentru piesa Credinţa. Anti­Românismului pe care a înfiinţat­o în anul 2000; Alte cărţi publicate: Carnaval la Constanţa (1978), în perioada 1992­1996 a fost senator de Constanţa, Pagini pestriţe (1986), Transilvania. Invincibile din partea Partidului Democrat Agrar din România. O carte ca o rugăciune Ion ANDREIŢĂ carte­rugăciune şi, totodată, un dar patriot Ion Coja comentează, în cartea sa: „Aşadar, în peregrinările mele prin Ţară constituie această apariţie editorială, Preoţi ruşii au atacat exact când românii se pregăteau să­şi impuse de un minim activism Ocu crucea în fruntea neamului (Editurile îngroape morţii! Copleşitori prin număr, ruşii erau de politic la care m­a obligat Aevea şi Semne, Bucureşti, 2017), semnată de neoprit, iar trupa de militari români, împuţinată după turnura evenimentelor post­ scriitorul, universitarul şi imbatabilul militant pentru lupte grele, nu mai putea apăra aliniamentul pe care decembriste! M­a găzduit cauza românismului, Ion Coja. Idee expusă clar de se afla groapa comună a camarazilor morţi în luptele câteva zile în casa sa, aşa că însuşi autorul, în mărturisirea cu care se deschide din zilele anterioare. Şi trupa a început să se retragă, am avut timp să punem Ţara volumul: „În Ajun de Crăciun, mă îndeamnă gândul numai că popa Popescu din Ştefăneşti de Argeş nu la cale. Cel mai mult am dorit cel bun, pe deplin mulţumit şi împăcat cu condiţia putea să părăsească linia frontului său, cel nevăzut. şi am încercat să aflu de la părintele Leonte cum mea de român şi de creştin, să consemnez Nu putea să a fost? Cum a fost la Aiud şi prin celelalte închisori pentru aceeaşi bucurie şi a altora, câteva din oprească slujba (Jilava, Gherla, Piteşti – n.n.) în care şi­a petrecut 24 reperele sufleteşti pe care le port cu mine de ani de îngropăciune, de ani de viaţă! Întemniţat pentru crima de a fi gândit de zile sau mai de curând. Le aleg pe cele care nu putea să fie şi nădăjduit înspre binele Neamului său românesc. probabil lipsesc din mintea şi sufletul celor care expeditiv cu rându­ Nu omorâse pe nimeni, nu furase, nu minţise, ci doar vor citi aceste rânduri şi le ofer ca pe un dar iala cea sfântă a se arătase gata de orice sacrificiu pentru biruinţa de Crăciun, care să le întărească încrederea Bisericii. A stat sub Crucii, pentru mântuirea sa şi a Neamului.” (…) în ei înşişi, ca români şi creştini.” ploaia de obuze „Dragul meu, la început, în primii cinci­şase ani, nici Citind cartea cu atenţie, pe îndelete, ai şi şrapnele să­şi nu pricepi care este câştigul tău că te afli acolo”. (…) revelaţia unei rugăciuni; de fapt, un mănunchi termine toate rugă­ „N­am insistat şi am lăsat să mă învrednicesc singur de rugăciuni, spuse la anumite ceasuri ale zilei, ciunile rânduite să pricep mai mult.” Un răspuns îl află dintr­un text – din care răzbat dragostea, credinţa şi nădejdea pentru iertarea de Imn pentru crucea purtată, de Virgil Maxim, pe care, românului în Cel de Sus pentru bunătatea cu păcate şi odihna de data aceasta, Coja îl citeşte (şi citează) ca pe o care a fost sortit să existe pe acest pământ sufletelor celor rugăciune: „Condiţia de claustrare fizică determină binecuvântat şi în această limbă în care poate căzuţi pe câmpul procesul eliberării sufleteşti, spirituale. Celula nu mai vorbi direct cu Dumnezeu. Prinos rugăciunii, Ion de onoare al dato­ era camera de pedeapsă şi tortură, a izolării… Celula Coja aduce sub ochii cititorului personalitatea riei faţă de Ţară şi era chilia eliberatoare în care intrai ca să te vezi pe unor mari anonimi care au slujit Cuvântul Dom­ Neam… Putea să dinăuntru, aşa cum eşti: gol şi ticălos, neputincios nului până la sacrificiu: preoţi – şi nu numai. vină şi un tsunami, şi slab, îndoielnic şi nehotărât, nevrednic în faţa lui Iată tulburătoarea faptă a unui asemenea nimic nu­l clintea pe Dumnezeu de vreun merit, doar vrednic de mila Lui. anonim, descoperită de Ion Coja într­o cărticică, preavrednicul preot! Şi atunci: binecuvântat fie Dumnezeu, Cel Ce a dat Cotul Donului 1942, tipărită la Chişinău în 2012, Pe prea preotul omului prilejul suferinţei pe acest pământ. Nu este primită de la „inimosul român” Vasile Şoimaru, Popescu!” alt remediu pentru a te scula din boala inconştienţei, care a cules mai multe mărturii despre tragedia a nepăsării şi a prostiei, decât suferinţa.” românilor în luptele de la Cotul Donului. Mărturia xemple de preoţi cu crucea în fruntea neamului sunt multe, sunt numeroase, în itind şi recitind astfel de rugăciuni, medicului Iosif Niculescu, combatant pe frontul de zbuciumata istorie a românilor – cele mai scriitorul Ion Coja se apropie de răspunsul Est: „A fost un măcel nemaipomenit. Văd şi acum E aşteptat: „Nu pot spune că am înţeles multe jertfe petrecându­se în momentele de restrişte, o groapă imensă în care mai târziu au fost aruncaţi C desigur (pe lângă jertfa pastorală de fiecare zi). Am în altceva decât că da, este posibil ca din cea mai ne­ soldaţii noştri morţi cu sutele. Gromki se numea acea faţă câteva fragmente din Memoriile preotului iconom dorită ipostază, a suferinţei, omul, omul creştin mai localitate. Groapa s­a făcut în spatele bisericii satului, Vasile Ionescu, confesor al Regimentului 18 Gorj ales, să dobândească un câştig la care nu s­a gândit care era mare ca o catedrală… cu geamurile sparte, (publicate în revista Memoria Oltului şi Romanaţilor, mai înainte. Un câştig pe care nu ţi­l doreşti decât uşile rupte, pereţii murdari, era batjocorită. Bietul nr. 8/2018), în care sunt descrise dramele trăite de atunci când îl dobândeşti! Atunci afli că poate exista preot al regimentului, părintele Popescu de la prizonierii români în lagărele germane din Stralsund, şi un asemenea câştig… Nu­l poţi transfera altcuiva. Ştefăneşti de Argeş… n­a vrut să plece săracul până Tuchel, Czersk, Danzig şi Lansdorf, în timpul Primului Pentru că acel câştig eşti tu însuţi cel rezidit, cel nu le­a făcut morţilor toate rugăciunile. Noi i­am zis: Război Mondial. Citez: „Ajuns noaptea în Tuchel, am împlinit după proiectul iniţial, dumnezeiesc. De care Hai, părinte, că te iau ruşii prizonier! N­a vrut să plece dormit într­o baracă de carton… prizonierii români n­ai ştiut nimic şi îl descoperi numai dacă te învredni­ şi l­au luat prizonier, stând ani şi ani la ruşi. Dar mureau pe capete, câte 50­60­70­80 pe zi. Am găsit ceşti să­l împlineşti. Şi să devii astfel alt om, Om!” n­a vrut să plece până nu şi­a făcut datoria.” Peste oameni din regimentul meu, din comuna mea, fini Dintre mireni, scriitorul Ion Coja subliniază, între câteva pagini, acelaşi medic îşi întăreşte mărturia: şi nepoţi, şi mă durea inima când îi vedeam pe altele, sacrificiul liber asumat de către tinerii legionari „Acolo, unde era biserica, în dreapta erau mormintele marginea prăpastiei. O săptămână i­am spovedit studenţi Vasile Baciu (din Tecuci) şi Ion Moldoveanu ostaşilor noştri. Şi era un mormânt mai mare decât şi grijit pe toţi… Ajunseseră sărmanii oameni nişte (din Ploieşti) pe care­i numeşte „sfinţii studenţi”, blocul ăsta în care locuiesc, un mormânt de 30 de schelete mişcătoare… Am văzut mulţi morţi, niciodată care au primit moarte martirică în cumplita zi de 22 metri lungime şi 20 de metri lăţime. Acolo au fost însă n­am văzut un corp atât de slăbit ca acel al septembrie 1939 – eveniment tragic, pe care scriitorul îngropaţi morţii de la divizia 11, 13 şi 14. Şi preotul celor 2.400 prizonieri din Tuchel. Erau umbre. Erau îl vede astfel: „Aidoma biblicului Irod, regele criminal Popescu, era din Ştefăneşti, Argeş, stătea la mar­ adevărate stafii.” (Carol al II­lea – n.n.), criminalul cel mai sângeros din ginea gropii uriaşe şi citea rugăciunile şi i­am spus: Un alt spaţiu de încercare a credinţei jertfelnice istoria Neamului românesc, fie­i uitat spurcatul nume!, Hai, părinte, că se văd ruşii! Şi el zice: Domnule preoţeşti – alături de numeroşi mireni – consemnat de a dat ordin să fie ucişi, pe loc, fără nicio judecată, doctor, n­am terminat rugăciunile! Era un om Ion Coja în cartea sa îl constituie închisorile. Autorul toţi legionarii aflaţi în temniţele regimului, la care să conştiincios. Şi l­au luat ruşii prizonier. A murit acum aduce în atenţia noastră cazul părintelui Leonte Radu se adauge câte trei legionari în fiecare judeţ, luaţi la 2­3 ani. (…) Acest Popescu era preot la Ştefăneşti. din Sibiu, arestat de la propria­i nuntă, în primăvara întâmplare, numai legionari să fie! Un total de circa A scăpat din prizonierat după câţiva ani, m­am lui 1941, şi întors acasă după 24 de ani, vreme în 300 de martiri ai credinţei în Iisus şi în Neam. dus la el, mi­a povestit ce a îndurat el în prizonierat care viitoarea doamnă preoteasă l­a aşteptat cu O crimă fără egal…” şi a scăpat cu viaţă. Şi acum câţiva ani a murit, era nestrămutată încredere şi sacrificiu de sine. „L­am Care este povestea – adevărată până la ultima niţel mai în vârstă ca mine.” (Mărturie luată în 2010.) cunoscut pe părintele Leonte Radu tot după 1990 – silabă, dureroasă până la ultimul firicel de nerv Cutremurat de lectura acestei mărturii, scriitorul­ rememorează Ion Coja – cam în aceleaşi împrejurări, şi de conştiinţă – a celor doi studenţi? Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 15 Curtea de la Argeş 8 Seniori ai culturii

asile Baciu nu făcea parte din cei aleşi de şi înregistrată aici, pe pământ! / Adresându­mă timp în urmă de un mistic indian şi confirmată Poliţia din Tecuci să fie împuşcaţi. Nici nu se Prea Fericirii Voastre şi implicit Bisericii noastre, îmi de Papa Ioan Paul al II­lea cu prilejul vizitei în ţara Vnumăra printre legionarii mai cunoscuţi, cu îngădui să trag nădejde că Ion Moldoveanu şi Vasile noastră, scriitorul­predicator Ion Coja se întreabă: vechime în Mişcare. El s­a nimerit întâmplător la locul Baciu îşi vor găsi în inima tuturor românilor odihna Ce motive avea Maica Domnului să ne aleagă pe execuţiei, lângă alţi privitori. Deodată, s­a apropiat sufletului lor, iar Neamul românesc va dobândi astfel noi, românii, pentru această onoare? Şi răspunde: de poliţistul mai mare în grad şi i­a spus (cu vorbele doi stâlpi de credinţă puternici, de care avem atâta „Vă împărtăşesc din capul locului părerea, convin­ „reconstituite” de scriitor): „Domnule poliţist, ştiu că nevoie în zilele de cumpănă şi de încercare pe care gerea mea, ca bun cunoscător al istoriei Neamului aveţi ordin să ucideţi trei legionari, indiferent cine sunt le trăim. / Facă­se voia Domnului, Prea Fericite Daniel!” Românesc, că nu sunt puţine faptele românilor aceştia. Şi eu sunt legionar! Vă rog să mă luaţi pe Un spaţiu ceva mai amplu oferă Ion Coja care cu siguranţă au plăcut mult dinaintea Maicii mine în locul camaradului X (al cărui nume nu se mai minunatei întâmplări trăite la Mănăstirea Petru Vodă, Domnului” – enumerând, între altele: „Încep cu ştie). Dânsul este tată a trei copii care rămân astfel din judeţul Neamţ, păstorită de către părintele Justin Sfântul Apostol Andrei, pentru care, dintre apostoli, orfani. Luaţi­mă pe mine în locul său, eu nu am copii.” Pârvu. Parcă n­aş rezuma întru totul evenimentul – e de crezut că Maica Domnului a avut un plus de „Aşa a ajuns Vasile Baciu din Tecuci pe Lista de şi aş apela mai mult la înseşi cuvintele celui ce­a trăit iubire şi preţuire căci a fost primul dintre oameni sfinţi legionari martirizaţi din ordinul regelui scelerat şi povesteşte această emoţionantă încercare divină. care a recunoscut în Iisus esenţa divină a făpturii şi sperjur” – conchide Ion Coja. şi a făptuirii Sale. Iar în faptul Povestea studentului Ion Moldoveanu din că Apostolului Andrei i­a revenit Ploieşti este la fel de nemaipomenită – şi de misiunea de a duce cuvântul minunată, totodată. Când cei trei legionari Domnului în ţinuturile dunărene am desemnaţi de Jandarmeria Ploieştiului au putea vedea un semn, iar cuvântul fost aduşi la locul execuţiei, în Piaţa Gării său a rodit şi a dat naştere unuia de Sud, iar plutonul îşi încărca armele, s­a dintre puţinele popoare creştinate auzit un strigăt disperat şi s­a zărit un tânăr încă din acele timpuri apostolice.” alegând gâfâind: „Opriţi execuţia! Staţi! Opriţi „Un alt moment de istorie româ­ execuţia! – arătând spre unul dintre cei trei: nească pe care Maica Domnului Dumnealui nu este legionar! Este o confuzie negreşit îl cunoaşte este martiriul de nume. Eu sunt legionarul Ion Moldoveanu! brâncovenilor. (…) O asemenea Pe dumnealui îl cheamă la fel, dar nu este tragedie, un asemenea martiriu legionar! Aţi greşit! Pe mine trebuie să mă nu se mai cunoaşte în toată istoria împuşcaţi!” Jandarmul şef n­a avut nimic întregii creştinătăţi, a întregii omeniri, împotrivă şi s­a… corectat, împuşcându­l indiferent de religie. (…) Gândul mă pe adevăratul legionar Ion Moldoveanu. duce spre Mihai Eminescu. Şi nu mi se pare deloc Pentru sanctificarea celor doi studenţi­martiri, întâmplător că poetul, din care noi am făcut eroul scriitorul­patriot Ion Coja s­a adresat Patriarhiei naţional, este autorul unor poezii închinate Maicii Bisericii Ortodoxe Române, personal Patriarhului, Domnului deosebit de frumoase. (…) Dintre miile aducând, între altele, un exemplu asemănător: de poezii închinate Maicii Domnului în toate limbile „Vă scriu, Prea Fericite, îndemnat de o informaţie pe pământului, în toate marile literaturi ale lumii, poeziile care am primit­o în ultimele 24 de ore. O informaţie lui Eminescu sunt cele mai frumoase, mai mişcătoare, despre preotul catolic Maximilian Kolbe, care, în mai adânc însufleţite de o înaltă trăire creştină.” 1941, la Auschwitz, a fost eroul unei întâmplări la Făcând o severă trecere în revistă a situaţiei fel de pilduitoare, pildă de jertfă cristică zguduitoare social­politice a ţării noastre în ultima sută de ani – pentru orice suflet de om, de creştin.” cu multe exemple şi argumente, unele cutremură­ Cum s­au petrecut lucrurile? Preotul catolic toare (cu precădere în epoca post­decembristă) – Ion polonez Maximilian Kolbe se afla în lagărul de la Coja atinge apogeul concluziei: „Dar vă rog să reţineţi Auschwitz din luna mai 1941, alături de alţi compa­ că acestea sunt şi motive de îmbărbătare a noastră, trioţi. Legile foarte dure ale lagărului prevedeau ca în a fiecărui român, încredinţându­ne că avem suficiente momentul în care un deţinut evada şi nu era găsit în motive să fim mândri că suntem români, să fim recu­ 48 de ore, alţi deţinuţi din lotul său să fie condamnaţi noscători lui Dumnezeu că am avut norocul să ne la moarte prin înfometare. În luna iulie, evadează un Aşadar. „Vineri, 14 august 2009, am ajuns spre seară naştem români. Un noroc mai mare nici că se putea!” deţinut din blocul 14, bloc în care se afla şi preotul la Petru Vodă, ca pelerin. Aveam promisiunea unei Înainte de a coborî din amvonul predicii, el Maximilian Kolbe. Cum evadatul n­a fost descoperit în întâlniri cu părintele stareţ, cerusem favoarea unei rosteşte, în încheiere: „De aceea, vă mulţumesc termenul fixat, cei sortiţi morţii au fost desemnaţi prin discuţii amănunţite şi o aşteptam pentru a mă lămuri tuturor, preacuviosului părinte stareţ Justin Pârvu, decimare: fiecare al zecelea deţinut trebuia să moară. într­o chestiune deosebit de importantă pentru mine, voievodul Ortodoxiei Româneşti, cum atât de inspirat Maximilian Kolbe nu era printre ei. În timp ce se dar şi pentru alţii. Spre seară, călugării, mai exact, îi zic poporenii, mulţumesc monahilor care m­au pregătea execuţia, unul din deţinuţi, tată a mai mulţi fraţii monahi Ieremia şi Teodot, m­au poftit la slujba acceptat în strană şi m­au ajutat să pregătesc copii, a început să plângă şi să­şi strige cu disperare, de prohodire a Maicii Domnului. Eram rupt de această predică, şi mulţumesc dumneavoastră, pe nume, copiii de acasă. Atunci – citez din cartea oboseală, dar am mers în strană alături de monahi. pelerini ca şi mine la acest sfânt lăcaş, că aţi avut maestrului Coja: „Domnule Comandant!” „Ce vrei?” M­am văzut cu părintele stareţ preţ de o clipă numai, răbdare să mă ascultaţi. Iertare dacă am greşit, „Vă rog să­mi permiteţi să merg eu în locul numărului cât am sărutat Crucea din mâna sa. La sfârşitul iar dacă am spus şi ceva bun şi frumos, adevărat, N.” (…) „Cine eşti?” „Sunt un preot catolic.” „Sunt slujbei, un călugăr a venit la mine şi mi­a transmis lui Dumnezeu să­i mulţumim şi Maicii Domnului.” de acord.” În locul preotului catolic, deţinutul care din partea Părintelui Justin că eu voi ţine predica fusese cruţat se reîntoarce în rândurile brigăzii de a doua zi!... Nu mi­a venit să cred, abia când am artea Preoţi cu crucea în fruntea şi va supravieţui celui de­Al Doilea Război Mondial. înţeles că nu este o confuzie am întrebat: Despre ce neamului cuprinde şi alte teme­rugăciuni Şi va da mărturie despre modelul de credinţă să vorbesc? Mi s­a răspuns: Ce vreţi dumneavoastră C(„repere sufleteşti”) importante în viaţa al preotului catolic Maximilian Kolbe. să spuneţi despre Maica Domnului!” Părintele Teofil şi destinul neamului românesc: „Despre Patriarhul Bradea, care îl însoţea pe scriitor în pelerinaj, îi Teoctist numai adevărul!”; „Graiul aromânesc mpresionantă este şi scrisoarea trimisă din mărturiseşte că aşa ceva nu mai văzuse nici sfinţia confirmă şi corectează Evangheliile”; „Primatul lagăr de către preotul Maximilian Kolbe, după sa. Dar – îl asigură dânsul – din punct de vedere Ortodoxiei Româneşti”; „Ciobănaşul mioritic Ice alesese jertfa: „Dragă mamă, Spre sfârşitul canonic este corect: are loc un fel de delegare şi modelul Christic”; „Troiţa Românească”. lunii mai am sosit cu un convoi în lagărul de concen­ de funcţie, predicatorul este înălţat ca Hipodiacon, Cartea se încheie cu o poezie despre care trare de la Auschwitz. Totul este în regulă, dragă singurul grad bisericesc accesibil unui laic, care, scriitorul­patriot Ion Coja spune doar atât, într­o mamă. Poţi fi liniştită în legătură cu mine şi cu sănă­ pentru a rosti predica, are obligaţia să se îmbrace paranteză: „Text găsit în raniţa unui soldat mort la tatea mea, deoarece bunul Dumnezeu este pretutin­ în veşminte preoţeşti. Este ceea ce s­a şi întâmplat. Mărăşeşti”. S­o citim împreună – şi să ne închinăm: deni şi El se gândeşte cu o iubire mare la toţi şi la toate. Ar fi bine să nu îmi mai scrii până nu îţi trimit picuiesc, în continuare, câteva fragmente Nu plânge, maică Românie, eu o altă adresă, deoarece nu ştiu cât timp voi mai elocvente din această predică, rostită de Că am să mor ne­mpărtăşit! fi aici. Te salut cu drag şi te sărut, Raymond Kolbe.” Ion Coja, intitulată „România, grădina Maicii Un glonţ pornit spre pieptul tău S Cu pieptul meu eu l­am oprit. Urmarea: În anul 1974, Papa Paul al VI­lea l­a Domnului”. Mai întâi, din preambul: „Am venit de trecut în rândul fericiţilor, iar la 10 octombrie 1982, departe la acest praznic al Adormirii Maicii Domnului Papa Ioan Paul al II­lea l­a declarat sfânt. cu bucuria în suflet că voi asista la sfânta liturghie… Nu plânge, maică Românie! „Cred – conchide scriitorul Ion Coja – că Prea încununată cu predica părintelui stareţ Justin. Iată E rândul nostru să luptăm! Şi din pământul ce ne arde Fericirea Voastră, Părinte Patriarh, aţi înţeles rostul însă că sfinţia sa a găsit de cuviinţă să pună pe Nici o fărâmă să nu dăm! celor relatate mai sus. Supun atenţiei şi înaltei umerii mei nevrednici sarcina de a vă vorbi eu despre judecăţi a Bisericii Ortodoxe Române sacrificiul frumuseţea şi însemnătatea marii sărbători care ne­a Nu plânge, maică Românie! celor doi studenţi ortodocşi întrebându­mă dacă nu adunat pe toţi aici, în acest sfânt lăcaş de trăire şi Pentru dreptate noi pierim! cumva merită mai mult decât să fie încă doi sfinţi din simţire românească, ortodoxă. Pentru mine, această Copiii noştri, peste veacuri, categoria atât de numeroasă a sfinţilor români neştiuţi postură cu totul neaşteptată este momentul cel mai Onoare ne vor da, o ştim! de nimeni. Vreme de trei sferturi de veac nu s­a ştiut înălţător, mai presus de orice închipuire a mea, cu nimic despre excepţionala lor faptă. A lipsit foarte care bunul Dumnezeu mă răsplăteşte mult peste Nu plânge, maică Românie, puţin ca amintirea lor să se piardă pentru totdeauna, ceea ce aş fi putut gândi că mi se cuvine.” După ce Adună tot ce­i bun sub soare, aşa cum s­a mai întâmplat cu atâţi şi atâţi români explică, succint, originea acestei metafore­prorocire – Ne cheamă şi pe noi la praznic a căror sfinţenie nu a mai apucat să fie consemnată România, grădina Maicii Domnului – făcută cu mult Când România va fi Mare! 16 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

In memoriam Ioan G. Bibicescu, folclorist şi om al cetăţii Tudor NEDELCEA erioada post­ I.G. Bibicescu este şi autorul unor cărţi cu impact a profesat între 1953 şi 1961, în prezenţa nepotului, paşoptistă a în epocă: Mişcarea poporaţiunii în România de la Tiberiu Bibicescu. După publicarea acestora, Pfost creatoare şi 1870 până la 1878 (1880), Embaticul, răscumpărarea arhivaliile au fost donate de salvatorul lor Arhivelor decisivă în evoluţia ulterioară lui (1881), Raportul secţiunii comerciale (1882), Naţionale Mehedinţi spre veşnică păstrare. Voia s­o a instituţiilor statale româ­ Câteva cuvinte asupra convieţuitorilor comerciale valorifice prin publicare, a apelat şi la mine şi i­am neşti. Deşi înfrântă, Revoluţia (1884), Cercetări asupra crizei şi cauzele ei (1885), recomandat pe cel mai bun specialist în domeniul de la 1848, prin ideile ei europene, a sădit sămânţa 1848 în România (1898), Sunt persecutaţi evreii în editării şi arhivisticii, pe profesorul doctor Tudor Răţoi, formării unităţii statale (la 1859), a cuceririi Indepen­ România? (1902), În cestiunea agrară (1907), Este a cărui onestitate şi acribie ştiinţifică i­o cunoscusem denţei (în 1877­1878) şi a modernizării ţării, prin în legile noastre vreo sancţiune contra călcării art. 7 din vreme. marile sale personalităţi: N. Bălcescu, Al.I. Cuza, din Constituţiune? (1908), Les revendications de la M. Kogălniceanu, Brătienii, Carol I, Titu Maiorescu Roumanie (1913), Rectificări de constatări în Banca udor Răţoi s­a născut la 14 ianuarie 1953 şi toată „Junimea”, M. Eminescu, C.A. Rosetti etc. Naţională a României (1914), Opt ani în Banca în comuna doljeană Dăbuleni, unde­şi începe Între aceştia, Ioan G. Bibicescu face o figură Naţională a României (1921). Tşcoala, continuată la Liceul Economic din aparte, distinctă. „Un C.V. la Ioan G. Bibicescu Dar, cea mai importantă lucrare a sa este volumul Corabia (1972) şi la Facultatea de Istorie a Universi­ e fascinant de regăsit, întrucât viaţa acestui om Poezii populare din Transilvania, culese şi adnotate tăţii „Al.I. Cuza” din Iaşi (1972­1976), unde şi­a s­a topit în faptele sale precum sarea în bucate”, de el (Bucureşti, 1893, LXIX + 511p.). Membru al Ligii susţinut doctoratul cu teza Dimensiunea socială şi pentru că el, ca autentic patriot, şi­a iubit patria Culturale, I.G. Bibicescu naţională a legislaţiei sociale a muncii „şi a luptat împreună cu marii bărbaţi pentru înfăptu­ a cules folclor din dorinţa în România interbelică, pe care o irea României moderne şi întregite”, afirmă cu temei „solidarităţii naţionale”, publică la Editura Antheros din Iaşi în Ileana Roman şi Tudor Răţoi în volumul Excelenţe cu speranţa şi credinţa 1998. După o activitate muzeografică severinene, I, Drobeta Turnu­Severin, 2017, p. 231. că „suferinţele [românilor la Muzeul Regiunii „Porţile de Fier” S­a născut la Cerneţi, pe atunci vechea reşe­ din Transilvania, n.n.] (1976­1981), se transferă la o instituţie dinţă a Mehedinţului, la 8 noiembrie 1848, în anul vor înceta, că soarele de care îşi va lega întreaga activitate Revoluţiei, într­o familie de moşneni. Bibicu era românismului va străluci ştiinţifică, la Direcţia judeţeană Mehe­ numele de familie, dar tatăl l­a înscris la şcoala mândru şi peste acele ţări, dinţi a Arhivelor Naţionale (din 1985), din Cerneţi, pentru primele două clase, cu numele unde sila se trudeşte a­l ajungând director (1996­2006; 2007 Bibicescu, nume devenit renume; următoarele clase întuneca, voind să facă pe până la pensionare) şi director general le­a continuat la Şcoala Centrală din Craiova (azi, român a nu mai fi român”. adjunct al Arhivelor Naţionale din Colegiul Naţional „Carol I”), unde se împrieteneşte Despre viaţa şi acti­ Bucureşti (2006­2007). Paralel, a activat cu Al. Macedonski. Urmează Dreptul la Bucureşti vitatea lui I.G. Bibicescu şi ca profesor la Centrul Universitar şi Paris, revine în ţară şi se angajează copist la au scris: Ovidiu Bârlea, Drobeta Turnu­Severin, Academia Primăria Capitalei (azi, unii inşi cu doctorate plagiate Petru Drăgănescu­Brateş, de Poliţie „Al.I. Cuza” din Bucureşti devin mari demnitari sau oameni politici!). Cariera Gh. Vrabie, I.C. Chiţimia, şi la Universitatea din Craiova. sa funcţionărească este exemplară: copist, consilier, Iordan Datcu, Dan Este autorul unor lucrări de sinteză: ajutor de primar, deputat, director şi guvernator Buciumeanu, Ileana Diplomaţia europeană în epoca moder­ al Băncii Naţionale. Cochetează şi cu presa, fiind Roman, Tudor Răţoi, nă (2009), Documente ale municipalităţii remarcat de C.A. Rosetti şi Ion C. Brătianu, anga­ Cristian Aniţa, Viorel severinene, vol. I­IX (2008, cu N. jându­l la oficiosul ziar liberal Românul, cu care Mirea, Lucia Cireş. Nume­ Chipurici), Rezistenţa anticomunistă Eminescu a avut o aprigă, dar obiectivă polemică. le său apare în dicţionare din sud­vestul României, vol. 1­3 (2004, (Directorul revistei, C.A. Rosetti, îşi începea ziua academice, în lucrări enciclopedice (Excelente 2007, 2008, cu N. Chipurici), Managementul Arhivelor citind articolele lui Eminescu din Timpul, iar la mehedinţene, Dcţionarul enciclopedic al judeţului (2008, cu Corneliu Mihai Lungu), Ştefan Odobleja. moartea acestuia a scris un necrolog încărcat de Mehedinţi, ambele scrise de Ileana Roman şi Tudor Corespondenţa (2009), Regimul Dunării la Porţile simţăminte sincere. Ce vremuri!) Se transferă la Răţoi), în ediţii (Corespondenţă, ediţie Virgiliu Tătaru, de Fier şi Cataracte, vol. 1­2 (2009, 2011), Instituţia ziarul Dorobanţul (1877­1879), unde glorifica jertfa sau ediţii din Poezii populare din Transilvania etc.). poliţiei în judeţul Mehedinţi (2004, cu N. Chipurici), soldaţilor români pe câmpul de luptă, dar şi necesi­ Instituţia Arhivelor în judeţele Argeş, Dolj, Gorj, tatea câştigării unei independenţe economice, a ecent, piaţa cărţii româneşti a înregistrat Mehedinţi, Olt şi Vâlcea (2006, în colab.), Prezenţa industrializării şi stimulării comerţului, înfiinţarea unei un nou şi valoros volum: Ioan G. Bibicescu, elenă în Mehedinţi (2008, cu Paula Scalcău), Catolicii bănci naţionale etc. (idei regăsite şi la Eminescu), folclorist şi om al cetăţii, în corespondenţă din Turnu­Severin (2012, în colab.), Oltenia în Primul R Război Mondial (2017, în colab.), Al. Bărcăcilă. apoi la ziarele Renaşterea (1879), Unirea, Telegraful. şi documente, ediţie alcătuită şi îngrijită, note şi indicii De altfel, el a devenit director (în 1895) şi de George Sorescu şi Tudor Răţoi, cum scrie pe Corespondenţă (2017), Excelenţe mehedinţene guvernator al Băncii Naţionale (în decembrie 1916, pagina de titlu, apărut în 2019 la Editura Didahia (2017, cu Ileana Roman), Dicţionarul enciclopedic până în 1921, fiind declarat director onorific până Severin a Episcopiei Severinului şi Strehaiei, instituţie al jud. Mehedinţi (2003, cu Ileana Roman), Colecţia la sfârşitul vieţii, ca recopensă pentru meritele sale ecleziastică veche şi nouă totodată, înfiinţată acum dr. C.I. Istrati (1988, cu N. Chipurici), Societatea incontestabile în consolidarea şi evoluţia acestei 650 de ani ca a doua mitropolie a Ţării Româneşti muzicală „Doina” (1997), Partidul Naţional Liberal instituţii de importanţă primordială în viaţa oricărei şi reînfiinţată în 2003, sub purtarea de grijă a în Mehedinţi (1999), Palatul Cultural şi Teatrul din ţări, prin realizarea unificării monetare a pieţii episcopului Nicodim, cadru didactic universitar la Turnu­Severin (1999), Camera de comerţ, industrie româneşti, înfiinţarea de agenţii bancare în toate Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova. După şi agricultură Mehedinţi (2000) etc., a întocmit provinciile ţării, revigorarea capitalului bancar al ţării apariţia acestui volum, profesorul craiovean a mai monografia localităţilor Valea Bună, Rudina, Greceşti. după Primul Război Mondial. Un fapt nu lipsit de găsit câteva documente încredinţate tot lui Tudor importanţă: el s­a opus transferării tezaurului Băncii Răţoi, pe care le­a publicat în 2020 în aceeaşi roaspăt pensionar, Tudor Răţoi nu stă Naţionale la Moscova. editură a Episcopiei Severinului şi Strehaiei, locului, întrucât cercetarea este o vocaţie sub titlul I.G. Bibicescu în alte arhivalii inedite. Pşi durează cât întreaga viaţă a deţinătorului altă dimensiune majoră a personalităţii George Sorescu este fratele mai mare al ei. Ca membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei sale este cea de ctitor al bibliotecii publice genialului Marin Sorescu, a fost profesor la Liceul Severinului şi Strehaiei, se ocupă, împreună cu un a oraşului de pe Dunăre, care, în timp, îi va „Traian” din Turnu­Severin (unde a condus cenaclul alt autentic istoric, Dinică Ciobotea, de elaborarea O unui dicţionar al tuturor localităţilor mehedinţene, purta cu cinste numele. Vocaţia sa de filantrop a fost literar „Al. Vlahuţă”, avându­i printre invitaţi şi pe clar exprimată: „Să dau fiinţa dorului de mult hrănit studentul Marin Sorescu), prieten cu bibliofilul mai ales sub aspect confesional. în sufletul meu, de a lăsa, după trecerea mea din severinean Dumitru Brehui. Cu vocaţia cercetării şi Cu o asemenea experienţă profesională, Tudor viaţă, compatrioţilor mei şi, cu deosebire, iubiţilor mei a profesoratului universitar, G. Sorescu a frecventat Răţoi purcede la alcătuirea acestei ediţii de docu­ mehedinţeni, un mijloc de a se continua răspândirea Biblioteca „I.G. Bibicescu” şi, spre norocul ctitorului mente emanate de „un Bibicescu complex, pluriva­ culturii şi în generaţiile viitoare”. Ideea sfântă de acestei instituţii, dar şi al posterităţii, a găsit docu­ lent, angajat”, despre care se spunea, cum subliniază luminare a poporului, anulată în mare parte azi, mente din arhiva I.G. Bibicescu care erau scoase editorul, că „nu a purtat corespondenţă, deşi erau când, de pildă, bibliotecile comunale din Mehedinţi din inventar şi date la topit ca maculatură. Era la modă epistolele” şi că nu „a practicat formula au fost desfiinţate! I.G. Bibicescu donează oraşului epoca epurării din viaţa socială nu numai de oameni jurnalului, nu a arhivat documente de familie şi nici (prin intermediul unei alte uriaşe personalităţi, Teodor indezirabili într­o Românie bolşevizată, dar şi de cărţi de amiciţie, deşi amicii nu i­au lipsit”, deşi astfel Costescu, care a ctitorit un palat cultural) „aproximativ şi documente ce aparţineau acestor personalităţi de documente în legătură cu C.A. Rosetti sau alte 20.000 volume, multe din ele opere de mare valoare, care nu se încadrau politic, ei sau opera lor, cu noua personalităţi au existat. care face ca Severinul să aibă cea mai frumoasă ideologie a vremii. Şi, astfel, profesorul şi scriitorul Volumul Ioan G. Bibicescu, folclorist şi om al cetăţii bibliotecă din ţară după oraşele Bucureşti şi Iaşi”, G. Sorescu a salvat cu ceva risc această avuţie reuneşte 291 de documente din perioada 1881­1926, bibliotecă inaugurată la 23 octombrie 1921, cu filiale inestimabilă şi a păstrat­o ca pe o relicvă până în în cea mai mare parte primită de destinatar, dar şi în judeţ, dar şi în Basarabia, Ardeal, Bucovina, Banatul zilele noastre. Pe baza acestei „maculaturi” salvate, „câteva arhivalii care nu au legătură directă cu el, dar sârbesc etc. (vezi şi Tudor Nedelcea, Printre cărţi G. Sorescu a susţinut comunicarea Bibicescu­ care, din motive necunoscute ori bănuite, s­au păstrat şi oameni, III, Iaşi, TipoMoldova, 2017, pp. 155­160). folclorist în cancelaria Liceului „Traian” în care în arhiva lui”. Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 17 Curtea de la Argeş

In memoriam Inginerul George Şt. Andonie şi istoria matematicii în România Eufrosina OTLĂCAN Istoria matematicii române constituie o parte integrantă a istoriei culturii noastre, a formării spiritului modern, european, cartezian, înlăuntrul societăţii româneşti. (Octav Onicescu) ­au împlinit 55 de ani de la publicarea www.tecuci.eu/personalitati­tecucene/george­st­ „Deci toată cariera mea de primului volum al trilogiei Istoria matematicii andonie­matematician. mai târziu o datoresc faptului Sîn România şi găsesc a fi tot atâţia ani de George Ştefan Andonie (1901–1988) a fost un că unchiul meu, Luca, m­a când nu s­a mai scris ceva atât de unitar, complet, inginer român, cunoscut în special pentru contribuţiile luat la învăţătură în urma cu precizie matematică, acurateţe ştiinţifică, pe un stil sale în studiul istoriei matematicii. A fost profesor stăruinţelor domnului meu Ciobanu (în mintea noastră de povestitor cu multă dragoste pentru ştiinţa regină, la Şcoala Politehnică din Bucureşti şi membru în domnul însemna domnul învăţător)”. Celălalt unchi pe profesie a multor generaţii de români. În trei ani Comitetul de Istorie şi Filosofie a Ştiinţei al Academiei care ni­l prezintă în articolul amintirilor sale, Calistrat consecutivi, 1965, 1966, 1967, s­au publicat toate Române, precum şi în Comitetul Internaţional de Andonie, avea multe cărţi de matematică şi toată cele trei volume, la Editura Ştiinţifică din Bucureşti. Istorie a Matematicii (Toronto şi New York). S­a colecţia Gazetei Matematice, cumpăra cărţi vechi Autorul acestei valoroase şi îndrăgite cărţi este născut în Corod, judeţul Galaţi (cândva aici era din anticariate şi a studiat matematica până în ultimul inginerul George Şt. Andonie, de la naşterea căruia judeţul Tecuci), unde a urmat şcoala primară. A an de viaţă. Fiica lui Calistrat, Mioara, şi­a luat licenţa se vor împlini 120 de ani în luna mai a anului 2021. efectuat studiile secundare la Liceul „August Treboniu în matematici, iar fiul, George C. Andonie, devenit Aflăm în această carte informaţii biografice, Laurian” din Botoşani şi Liceul „Vasile Alecsandri” inginer, a lucrat şi trăit la Paris. rezumate – în limbaj şi formulare matematică din Galaţi. A urmat Cărţile lui Andonie au fost retipărite/reeditate şi exacte – ale lucrărilor reprezentative, lista studiile superioare pot fi comandate pe internet. De aceea, nu voi scrie completă a lucrărilor publicate şi a funcţiilor la Şcoala Politehnică aici despre pătrunderea adâncă, în cele mai vechi pe care le­au îndeplinit personalităţile care din Bucureşti şi timpuri ale istoriei matematicilor, despre multitudinea s­au afirmat în învăţământul românesc şi a devenit inginer manuscriselor cercetare şi consemnate în carte, cercetarea matematică, începând cu cei care în 1925. Iniţial a sau despre modul în care sunt ordonate etapele au existat cu secole în urmă şi până la cel lucrat în industria evenimentelor ştiinţifice, personalităţile şi esenţa care, acum 50­60 de ani, era cel mai tânăr petrolieră la Moreni, cercetărilor, a valorii lucrărilor publicate. Căci, deşi român care intra în istoria universală a mate­ apoi ca director ordinea este cronologică, ea este structurată după maticii. Andonie scrie cu respect pentru viaţa, tehnic în cadrul etapele marilor evenimente politice şi sociale. studiile, activitatea fiecăruia în parte, netrecân­ salinelor statului, Mi­am propus să mă opresc la părerile personale du­le cu vederea nici premiile şi nici succe­ director general al ale lui Andonie despre importanţa matematicienilor în sele pe linie matematică din anii de şcoală. minelor şi în cadrul apariţia şi dezvoltarea a ceea ce se va numi „şcoala Caracterul de excepţie al acestei cărţi­ unor activităţi românească de matematică”, a învăţământului trilogie de istorie a ştiinţei matematice de îndrumare şi ştiinţelor în România, dar, mai ales, la modul în care se datorează faptului că Andonie a avut cercetare. În 1946 i­a văzut „ca oameni” pe aceşti matematicieni. În „o formaţie ştiinţifică matematică şi tehnică ocupă funcţia de această idee, preiau din cuvintele lui G.Şt. Andonie, totodată”, după cum scrie Octav Onicescu profesor la Şcoala descriindu­i pe cei pe care i­a cunoscut, fie din cărţi în prefaţa volumului tipărit în 1965. Politehnică din şi manuscrise, fie direct, personal. Nu pot trece cu vederea nici acurateţea Bucureşti, catedra scrierii în limba română, căci nu vom găsi de Foraj şi Exploa­ intre mulţii savanţi, cercetători şi profesori greşeli, nici măcar de tipar. (Această remarcă tare a Petrolului. pe care i­a prezentat, aleg doar o mică o fac prin comparaţie cu multe scrieri de literatură A participat la mai multe congrese internaţionale Dparte, cu convingerea că ceea ce voi care se publică astăzi!) de istorie a ştiinţei, prezentând comunicări cu privire prelua prin cuvintele autorului Istoriei matematicii Rândurile de mai jos reprezintă omagiul şi la trecutul ştiinţelor matematice. De prin anul 1935, în România contribuie la a realiza şi păstra şi noi recunoştinţa mea tardive aduse autorului Istoriei a început să acumuleze date şi informaţii cu privire un portret psihologic şi un anumit mod de a înţelege matematicii în România, autorul cărţii care mi­a fost la tradiţia noastră ştiinţifică, mai ales date biografice personalităţile care au marcat ştiinţa, chiar şi pe cele principala sursă de informare pentru prezentările pe despre matematicienii români din trecut şi despre cu care nu am fost contemporani sau nu i­am putut care le­am făcut în congresele mondiale de istoria şcoala românească de matematică. cunoaşte în activitatea noastră. ştiinţei şi în cele internaţionale de istoria tehnicii de la Încep cu cei prezentaţi de Andonie în primul Liège 1997, Beijing 2005, Budapesta 2009, Barcelona epotul de frate al lui George Şt. Andonie, volum, amintiţi în capitolele III­VII, ultimul capitol de 2012, Braşov 2014, Tel Aviv 2015, St. Étienne 2018. matematicianul­informatician Răzvan aici fiind intitulat „Iniţiatorii şcolii matematice române. NAndonie, mi­a trimis de curând un deosebit Viaţa şi opera lor”. arcurgând, ani şi ani, cu interes şi plăcere de frumos articol (pentru care îi adresez multe mulţu­ Petrache Poenaru (1799­1875), om ponderat, paginile Istoriei matematicii în România, miri), scris în anul 1972 şi completat după câţiva a cărui maximă era festina lente – grăbeşte­te încet – Pnu cu mult timp în urmă mi­am propus să ani, de unchiul său, publicat integral doar în 2016 prudent, cumpătat, spirit practic. Apoi, despre Ianos aflu câte ceva din biografia acestui harnic cercetător, în revista gălăţeană Danubius, XXXIV, la paginile Bolyai (1802­1860), matematicianul ardelean care, competent istoric, talentat scriitor. Speram să găsesc 517–541, cu interesante date din viaţa sa şi a familiei alături de Gauss şi Lobacevski, este fondator al mai multe date biografice, dar am constatat cât de Andonie. Titlul articolului este „Două personalităţi geometriilor neeuclidiene, aflăm că înspre sfârşitul puţin s­a scris despre cel care s­a străduit şi a reuşit militare din zona Galaţiului. Generalul Luca Andonie vieţii a trăit într­o neagră mizerie, dar şi că a scris să afle şi să scrie despre atât de mulţi cercetători (1872­1959) şi Calistrat Andonie (1885­1964)” o utopie, Teoria fericirii, în care arată că fericirea ai matematicilor şi profesori români, mulţi trecând şi poate fi găsit la http://www.revistadanubius.ro/ omului este dependentă de fericirea întregii omeniri. în neuitare chiar şi numai prin faptul că George Şt. pdf/rezumate/XXXIV/23_george_st_andonie.pdf. Neculai Culianu (1832­1915): figură senină şi vene­ Andonie i­a adus in filele Istoriei sale. Sunt 180 de Din acest articol, adaug câteva informaţii şi fapte rabilă, cu vorba dulce şi prietenoasă. Miltiade Tzony nume de matematicieni, cărora le­a dedicat capitole de­a dreptul istorice, privind copilăria şi familia (1843­1898) a fost unul dintre bărbaţii cu înfăţişare de carte. lui George Şt. Andonie. Bunicul era răzeşul Mihai superbă şi cu prestanţă ai Iaşului cultural. Icoana Datele biografice pe care le găsim în Wikipedia Andonie (1841­1917), bunica – Măriuţa (1853­1917); sfântului Gheorghe, pictată de Nicolae Grigorescu pentru George Şt. Andonie, sunt exact informaţiile căutat în istoria Moldovei, numele Andonie se regă­ la biserica Mănăstirii Agapia, l­a avut ca model. din cartea Dicţionar enciclopedic al matematicienilor, seşte chiar şi în timpul lui Ştefan cel Mare. Unchiul Spiru Haret (1851­1912) avea darul expunerii peda­ autor Iuliu Deac (format pdf: https://www.romai.ro/ Luca Andonie este cel care va determina familia gogice, dând demonstraţii simple, ilustrate cu aplicaţii documente_poze/Publicatii/ Seria/deacv1.pdf). să­l lase pe Gheorghieş să părăsească satul, practice variate; constituie un exemplu de muncă Constatând că sunt erori, cel puţin legate de anii îi va asigura întreţinerea la liceu şi chiar până în anul dusă cu efort şi însufleţire pentru înflorirea culturală de viaţă ai lui Andonie, combin cu o altă sursă: întâi ca student la Politehnica din Bucureşti. Citez: a patriei sale.

ulte documente înregistrate în acest volum evidenţiază personalităţi din ţară sau din afara graniţelor sale de atunci, cunoscută fiind opera de mecenat marcante ale vremii, precum C.A. Rosetti, I.C. Brătianu, Al. Pelimon, a lui I.G. Bibicescu etc. Zamfir Arbore­Rally, Eugeniu Carada, D.A. Sturdza, N. Xenopol, Pertinentul studiu introductiv al lui Tudor Răţoi se încheie cu sublinierea M dorinţei lui şi satisfacţiei „împlinirii dorului de veacuri al tuturor românilor de a fi G. Orăşianu, Natalia Hurmuzaki, P.P. Carp, I.I.C. Brătianu, Cristofi Cerchez, V.G. Mortun, Elefterie Cornetti, Carol Göbl, Gr. Trancu­Iaşi, Stelian Popescu, cu toţii întrupaţi într­un singur stat naţional, în România Mare şi întregită, el însuşi, C.M. Ciocazan, M. Dragomirescu, C. Şaban­Făgeţel, Th. Costescu, I. Catina, I.G. Bibicescu adică, punând o pietricică la temelia organizării vieţii viitoare a Emil Costinescu, N. Titulescu, G. Sion, G. Brăiescu, Gh. Ionescu­Siseşti etc. neamului, care va trebui să fie şi va fi strălucită”. Şi a pus, cum concluzionează Unele documente aduc o contribuţie esenţială la istoria culturii române; Tudor Răţoi nu o pietricică, ci „o cărămidă mare şi tare, căci biblioteca sa a fost un bun preţios nu numai al severinenilor, ci şi al românilor din noile provincii ale de pildă, la 15 aprilie 1895, I.G. Bibicescu, Emil Costinescu, Vasile Lascăr ţării şi al celor sud­dunăreni, rămaşi după 1918 în afara patriei – mumă”. şi Em. Porumbaru primesc de la fraţii Vintilă şi Horia Rosetti conducerea ziarului Volumul lui G. Sorescu şi Tudor Răţoi, Ioan G. Bibicescu. Folclorist şi om al Românul, pentru perioada 1895­1900; negustorul şi filantropul braşovean cetăţii, este o contribuţie esenţială la cunoaşterea unui om şi a operei sale scrise, Damandi Manole îi solicită, prin Eugeniu Carada, o sumă de bani pentru românii financiare sau filantropice, elaborată într­un mod ştiinţific, în care notele de subsol, şi bisericile din Braşov. Solicitări de sprijin financiar vin din partea altor români bogate şi precise, dovedesc profesionalismul celor doi autori. 18 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

In memoriam avid Emmanuel (1854­1941), senin şi îi face următorul portret intelectual şi etic: „Cu fermecător povestitor şi un bun tovarăş de muncă. În modest precum filosofii antici; avea de altfel inteligenţa sa ageră, cu entuziasmul său tineresc tot ceea ce face pune aceeaşi dezinvoltură şi aceeaşi Do cultură clasică splendidă, care se trăda şi bunătatea pe care o radia, mi l­am întipărit în pasiune şi de fiecare dată îţi demonstrează că vede adeseori în expunerile sale de matematici cele mai suflet pe timpul când i­am fost elev la Liceul Vasile la cea mai depărtată bătaie a ochiului. În orice situaţie dificile. Ermil Pangrati (1864­1931), figură proemi­ Alecsandri din Galaţi. Omul care a distilat până la încurcată s­ar găsi, Moisil, improvizând spiritual o nentă, plină de autoritate, menţionat de istoria esenţă – nopţi de­a rândul – cristalinul text al celor anecdotă sau utilizând o aluzie scânteietoare de duh, culturii româneşti, a luptat pentru renaşterea stilului mai bune manuale de matematici pentru liceu tipărite scapă nevătămat. Gheorghe Mihoc (1906­1981), arhitectonic românesc. Ion Ionescu (1870­1946), în limba română, era o fiinţă animată de cele mai cu o înfăţişare plină de prestanţă, împrăştie în jurul inginer, redactorul principal al Gazetei matematice: frumoase pasiuni.” Gheorghe Vrănceanu (1900­ său lumină şi căldură, totdeauna calm, cu gestul profesor, mare matematofil, omul fără de odihnă, 1979): văzut de la distanţă, ponderatul profesor larg şi ţinuta academică a omului sigur pe ceea ce omul dreptăţii şi al adevărului, conştiincios, exact, Vrănceanu pare taciturn. În preajmă­i însă, constaţi transmite. Caius Iacob (1912­1992) este omul despre care şi­a dedicat viaţa exclusiv şcolii şi învăţă­ o revărsare a delicateţei sale sufleteşti prin vorba care îţi dai seama imediat că ai de­a face cu un mântului. Gheorghe Ţiţeica (1873­1939) făcea lecţii moldovenească domoală şi intimă. Este o fire profesor extrem de studios, profund, urmărind toate de o claritate impecabilă, lecţii fermecătoare, de o dreaptă, cinstită, cumpănită, sigură de sine, subtilităţile gândirii matematice şi expunând mai ales înaltă valoare. A fost şi o fire de artist, îi plăcea să precis şi concis. Se încălzeşte o dată ce conferinţa cânte la vioară, mai ales sonate ale lui Beethoven. a fost începută, devine impetuos, ochii îi scânteiază, Dimitrie Pompeiu (1873­1954), în toată creaţia bucuria desăvârşitei destăinuiri a frumuseţii mate­ sa matematică, chiar când avem de­a face cu matice îl îmbujorează, îl aprinde. Construieşte într­o prezentări axiomatice, dovedeşte simplitate şi ordine perfect gradată şi nuanţată, iar lecţia sau aleasă ordine artistică, De aceea, prelegerile conferinţa o încheie cu satisfacţia omului care ştie sale universitare erau urmărite cu interes, chiar că a zvârlit sămânţa adevărului pur, care trebuie şi de lumea care ieşise de pe băncile universităţii. să dea roade. Aceasta fiindcă, printre altele, în sublinierea ideilor, Pompeiu folosea o expunere de o nuanţată estetică. n volumul al treilea, publicat în 1967, aflu 113 Traian Lalescu (1882­1929), profesorul căruia matematicieni cărora le scrie capitole distincte, George Şt. Andonie i­a fost student la Şcoala Îcu date biografice şi conţinut al cercetărilor şi Politehnică din Bucureşti, a fost matematicianul lucrărilor publicate, dar, doar pentru doi dintre aceştia, român de o forţă de concepţie, de spontaneitate şi Andonie se exprimă cu evidentă afecţiune, pentru originalitate rar întâlnite. În mijlocul unei demonstraţii a le creiona calităţi intelectuale, dincolo de cele delicate, se oprea, stătea câteva clipe la oarecare de matematicieni. distanţă de tablă, ca în final să dea o demonstraţie Cassius T. Ionescu Tulcea, născut în 1923, nouă, sobră, elegantă, atunci ţâşnită din mintea are un puternic talent de matematician şi este lui scăpărătoare. un bun pedagog, lucru pe care îl spun cu hotărâre Volumul al doilea (publicat în 1966) cuprinde, şi profesorii care i­au urmărit creaţia, şi foştii săi în afara primului capitol de generalităţi despre studenţi. Cu o frazare perfectă, cu o dicţiune matematici, matematicieni, creaţie şi instituţii, ireproşabilă, punând căldură şi pasiune în redarea capitolele II­V despre matematicienii care au adevărului matematic, strălucitor şi în expunerile cele activat în prima jumătate a secolului XX, prezentaţi mai abstracte. Tulcea este un artist. Şi Ciprian Foiaş pe diverse domenii: analiză şi teoria funcţiilor, (1933­2020) este una din cele mai elocvente apariţii geometrie şi topologie, teoria numerelor şi algebră, din primul deceniu al jumătăţii a doua a secolului. matematici pure şi aplicate. Fac aici o paranteză: E un talent cumplit, care vibrează continuu şi am avut şansa ca o parte a acestor matematicieni proaspăt, cu o forţă de creaţie unică, singulară… să­mi fie profesori la Universitatea din Bucureşti. această lumină strălucitoare va însemna în mate­ Dar, ca şi în cazul volumului I, voi face şi aici matica noastră, dacă va produce ca până acum, un o alegere dintre acele personalităţi ilustrate creator de frunte. [Adaug că previziunea lui Andonie de Andonie. s­a adeverit, în 1995 matematicianul Ciprian Foiaş a primit Medalia Norbert Wiener.] imion Stoilow (1887­1961) a fost, înainte de o mândrie şi siguranţă care provin, desigur, din Recunosc aici şi marea mea şansă de a­i fi de toate, un xenofil şi un unchiaş sfătos, conştiinţa valorii matematice ce o reprezintă. Dan cunoscut pe cei doi mari matematicieni, îndrăgiţi de Scare n­a întrebuinţat faţă de nimeni vreun Barbilian (1895­1961), snob şi poet visător în viaţa Andonie; Ionescu Tulcea a fost profesorul de analiză cuvânt greu, iremediabil; nimeni nu l­a auzit ridicând de toate zilele, a fost o minte care scăpăra, atât în matematică din primul an de facultate, iar Foiaş, tonul. Cu toată înfăţişarea extatică pe care o arăta discuţia particulară, cât şi în elaborarea memoriilor membru în comisiile în care mi­am dat examenele în acţiune, în realitate era preocupat de obiectul matematice, pe care însă nu totdeauna s­a grăbit pentru doctoratul în analiză funcţională. matematic, era om al văpăilor. Pentru acest motiv, să le publice. Intelectual de înaltă clasă, cu simţ al George Şt. Andonie a mai scris şi publicat: Varia este destul de anevoios pentru cineva să surprindă, ritmului şi cu o gândire îndrăzneaţă în tot ce a scris, Mathematica, Ed. Tineretului, 1969, şi Ed. Albatros, fie şi într­o schiţă fugară, trăsăturile personalităţii Barbilian avea un verb care ustura, poate prea mult 1977, Istoria matematicilor aplicate clasice în sale. Alexandru Ghika (1902­1964) este cel care, uneori, dar şi atunci el rămânea matematicianul poet, România. Mecanică şi Astronomie, Ed. Academiei lucru rar în rândul oamenilor de ştiinţă matematicieni, plin de eleganţa celor mai arzătoare impulsuri lirice! RSR, 1971. Wikipedia scrie că ar mai fi publicat a fost în tinereţe un pasionat vânător; a stăpânit Victor Vâlcovici (1885­1970), ale cărui conferinţe erau Rolul femeilor în matematica mondială, în anul 1998, şi mijloacele fine ale creaţiei matematice, pe care mult gustate de public, avea un plăcut timbru al vocii, informaţie care nu e confirmată de nicio altă sursă. le­a mânuit abil în domeniile cele mai înalt specu­ o înlănţuire ordonată a ideilor, iar „pasiunea cu care [De altfel, anii de viaţă ai lui G.Şt. Andonie indicaţi laive ale analizei matematice moderne. Nicolae ne transmitea răsunetul orchestraţiei din sufletul său de Wikipedia, 1911­1998, nu pot fi corecţi, cel puţin Ciorănescu (1903­1975), matematician român cu ne­au adus în minte un gând şăgalnic: iată Flautul pentru faptul că a ieşit inginer în 1925, afirmat chiar fantezie strălucitoare şi cu umor sănătos, plin de fermecat al lui Mozart! Nu mică ne­a fost surprinderea şi în postarea respectivă.] vervă muşcătoare, care ne­a făcut adeseori, la când, la distanţă de vreo 15 ani după aceea, am George Şt. Andonie a ştiut să vadă omul din conferinţele profesorilor Politehnicii din Bucureşti, aflat în focul unei discuţii cu profesorul Vâlcovici, spatele profesorului/savantului şi a reuşit să ne nu numai să ne descreţim fruntea, ci să râdem chiar, că într­adevăr cântă din flaut.” apropie de suflet pe matematicienii noştri. Gândesc din toată inima. Iscoditorul şi ingeniosul matematician, că inginerul care scrie cu atâta sevă şi dedicaţie rămâne o valoare necontestată în domeniul analizei etre Sergescu (1893­1954), mare Istoria matematicii în România simţea poezia mate­ matematice, dar şi în algebră şi mecanică. Despre organizator şi entuziast, a fost un talentat maticii, iar portretele psiho­intelectuale pe care le Miron Nicolescu (1903­1975), scrie: Dacă există Pşi neobosit conferenţiar, fie pentru mate­ face multor matematicieni sunt versuri ale unui poem. vreunul dintre matematicienii români care se înde­ maticile pure (pe care le­a cunoscut în toate părtează de legenda matematicianului distrat, cu ramurile), fie pentru istoria matematicii române sau Nota redacţiei aspect exterior neglijent, acesta este, prin excelenţă, istoria matematicii universale, precum şi pentru istoria Cele două fotografii alăturate, din colecţia persona­ Miron Nicolescu. Căci este totdeauna de o eleganţă celorlalte ştiinţe pozitive sau cea a filosofiei ştiinţelor, lă a profesorului Răzvan Andonie, nepotul lui George vestimentară distinsă, întruchipând un fel de fie, în sfârşit, un conferenţiar devotat ideii de ridicare Şt. Andonie, sunt din 1984, de la finalul susţinerii Petronius modern, arbiter elegantiarum în viaţa culturală şi înălţare pe tărâm ştiinţific a marelui public. de către R. Andonie a doctoratului, sub conducerea de toate zilele. Acest matematician nu numai că Numai Iorga l­a întrecut pe Sergescu, ca număr şi profesorului Solomon Marcus (titlul tezei: Aspecte nu este niciodată distrat, şi nu numai că nu se varietate tematică, dar cu subiecte de istorie culturală sintactice şi informaţionale în recunoaşterea formelor). închide în turnul de fildeş, dar participă cu însufleţire sau politică. Şi Sergescu avea o fire de artist. Cânta În prima, proaspătul doctor este felicitat de unchiul la manifestările culturale şi politice ale timpului său, bine la vioară şi avea o voce plăcută de tenor. său, în a doua, prof. Marcus şi G.Şt. Andonie îşi este matematicianul realist al timpurilor noi. Pe Grigore C. Moisil (1906­1973) reprezintă în şcoala strâng mâna, aceasta fiind prima lor întâlnire. În cen­ Nicolae Teodorescu (1908­2000), Andonie îl vede matematică românească o fericită întruchipare tru este mama lui R. Andonie, în fundal apar profeso­ ca pe un om al surprizelor referitoare la multiplele a dominantelor matematicii noastre: dinamism, rii Marius Iosifescu, Gabriel Orman şi Leon Livovschi. sale preocupări, în continuă şi susţinută mobilitate varietate, tendinţă spre universalitate. Jovial şi În acest moment, Răzvan Andonie este profesor la tinerească; prezent la Universitate ca profesor, la optimist, neimpresionat nici de adulaţii, nici de Departamentul de Informatică al Universităţii Centrale Academie, la Casa Oamenilor de Ştiinţă, la Institutul adversităţi, Moisil este omul marilor delectări spiri­ a statului Washington, Ellensburg, SUA. El are preo­ de matematică, la diverse conferinţe de specialitate, tuale. Cu o voce baritonală puţin voalată, cu umorul cupări şi rezultate importante în calculul neural, învă­ responsabil pentru publicaţii ştiinţifice matematice, său uneori acidulat, dar plin de sevă, cu viguroasă ţare automată, calcul cognitiv, calculabilitate paralelă participând la congrese de matematici din ţară şi putere de sugestie, orice întâlnire cu Moisil te des­ şi distribuită, aplicaţii ale inteligenţei computaţionale din străinătate. Lui Niculae Abramescu (1884­1947) tinde de încordările anterioare. Este, de altfel, un pe suporturi hardware de mare performanţă. Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 19 Curtea de la Argeş

In memoriam Constantin Noica, spirit european, modelat pe structură românească Filofteia PALLY Numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să­ţi aminteşti de lucruri pe care nu le­ai învăţat niciodată. Căci orice cuvânt este o uitare şi în aproape oricare s­au îngropat înţelesuri de care nu mai ştii. Cum altfel am putea da folosinţă vie cuvintelor? Dar dacă în orice cuvânt există o parte de uitare, este totuşi vorba de uitarea noastră şi ea devine propria­ne amintire. Iar acesta e actul de cultură: să înveţi noutatea ca şi cum s­ar ivi din tine. (1) ntre anii 1977­1981, Constantin Noica, retras Urmând gimnaziul în Bucureşti, între anii 1924­ translator în lagăre de la Păltiniş, într­o cameră minusculă de 8 mp 1928, va studia la Liceul „Spiru Haret”, unde l­a avut prizonieri americani şi, apoi, în lagăre de prizonieri Îdintr­o cabană, îi primea, adeseori, pe tinerii profesor de matematică pe poetul Ion Barbu (Dan germani. Este anul în care va reuşi publicarea Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, petrecând împreună Barbilian), liceu în care a fost premiant (la această Jurnalui filosofic, după care tăcerea sa va dura 25 ore întregi, în memorabile discuţii. Pentru filosof, vârstă, Noica avusese deja revelaţia unei lecturi de ani. O carte de referinţă, care emană două teme prezenţa şi interesul acestora pentru filosofie erau complexe ca I. Kant, Critica raţiunii pure!) şi pe care complementare: mitul şcolii şi mitul fiului risipitor şi argumente esenţiale pentru a le acorda toată atenţia, îl va absolvi cu examenul de bacalaureat, în 1928. al fratelui său. Aici, el vorbeşte despre o şcoală după conform principiului pe care şi­l exprimase de A debutat în modelul socratic al Academiei Platonice, în care tinerii multe ori şi anume, atunci când are în faţă un revista liceului, să înveţe gândirea vie, eliberându­se de tirania tânăr studios şi interesat, acesta devine mai Vlăstarul, în 1927, profesoratului. important decât propriile sale probleme sau publicând eseuri nevoi. Dar, pentru asta, interlocutorul trebuia pe care le va aduna, o şcoală în care vor fi primiţi doar tinerii sa îndeplinească o serie de condiţii minime, în anul 1934, în care au incertitudini, caută şi întreabă, pe care, astăzi, puţini tineri le­ar putea volumul Mathesis „Etineri risipitori, nu profesorii care ştiu deja, îndeplini, Constantin Noica fiind o persoană sau bucuriile simple. dar nu înţeleg nimic, asemenea fratelui fiului risipitor. riguroasă: cunoaşterea la perfecţie a limbilor Va urma Faculta­ Filosofia şi viaţa întreagă sunt văzute de Noica fiind franceză, engleză, germană; de asemenea, tea de Filosofie şi simbolizate în această parabolă evanghelică a celor nu puteai pătrunde în tainele filosofiei fără a Litere din Bucureşti, doi fraţi deopotrivă de nedesăvârşiţi: mânat de şti greacă veche şi latină şi, nu în ultimul rând, unde îl va avea foamea aventurii, fiul risipitor se pierde, dar se să fi studiat cele „100 de cărţi obligatorii“ (o profesor pe Nae căieşte, în timp ce, stăpânit de frică, fratele său listă minimală de lucrări necesare unui studiu Ionescu, şi pe care orgolios şi ursuz se păstrează, dar se împietreşte. serios). Anii aceştia vor deveni subiect de o va absolvi, în 1931, Regăsiţi în Abel ciobanul şi Cain plugarul, sau în referinţă scriitoricească, ei fiind descrişi într­o cu teza de licenţă Marta activă şi Maria contemplativă, cei doi fraţi carte celebră: Jurnalul de la Păltiniş (autor, Problema lucrului simbolizează setea Unului de a se pierde şi setea Gabriel Liiceanu), cu subtitlul Un model în sine la Kant, multiplului de a se aduna, cunoaşterea şi contem­ paideic în cultura umanistă, publicat, în ediţia sub coordonarea plarea, devenirea şi fiinţa.” (4) „Şcoala. Şcoala asta. I, la Cartea Românească, în 1983, reeditat profesorului de istorie Nu ştiu dacă am s­o fac vreodată. Dar mi­ar plăcea, de Humanitas, în 1990, cea de a II­a ediţie a filosofiei şi culturii, la sfârşitul vieţii, să pot spune: nici nu am făcut cuprinzând şi textele cenzurate iniţial. P.P. Negulescu, altceva.” (5) Este cartea care a adus în prim­planul succesorul la catedră A reuşit să o facă, între anii 1944­1946, în pădurea culturii române o mare personalitate filosofică al lui Titu Maiorescu. Andronache de lângă Bucureşti, unde a organizat de dimensiune europeană. Admirator al lui întâlniri periodice cu prietenii apropiaţi (Mircea Într­adevăr, Jurnalul este o provocare pentru Nae Ionescu, între anii 1932–1934, frecventează Vulcănescu, A. Dragomir, M. Rădulescu). În 1946, căutarea drumului către gândirea acestui filosof Societatea culturală „Criterion”, alături de prietenii după arestarea lui Vulcănescu (în 30 august; arestat special, a cărui operă, aveam să aflu, este de săi Mihail Polihroniade, Acterian Haig, Mircea Eliade, şi condamnat în octombrie, acesta va muri, pe o profundă adâncime. Biografia lui, chiar sumară, simpatizând cu ideologia legionară, dar fără a se 28 octombrie 1952, la Aiud, ca martir), o vreme, ne dezvăluie trepte de viaţă şi de evoluţie, înrola politic, el considerând că doar prin cultură, Constantin Noica s­a ocupat de moşia familiei, dar în contexte uneori de­a dreptul tragice. nu prin politică, România poate să renască. metamorfoza socială tulbure îl determină ca, din Constantin Noica a fost filosof, poet, eseist, dorinţa de a­şi proteja copiii, să ceară divorţul de publicist şi scriitor român, meritele sale fiind n 1934, refuză postul de asistent, oferit de Wendy, în 1947, pentru ca ea şi copiii să se poată recunoscute de Academia Română, în 1990, care P.P. Negulescu. Se va căsători, avându­i naşi reîntoarce în Marea Britanie, fapt împlinit abia în 1955. i­a conferit titlul de membru post­mortem. Figură pe Mircea şi Margareta Vulcănescu, cu Wendy În martie 1949, este ridicat de la moşia Chiriacu Î şi exilat, cu domiciliu obligatoriu, la Câmpulung pilduitoare a culturii române din secolul XX, el Muston, o tânără englezoaică de familie bună, este cel mai important filosof român şi ultimul mutându­se în vila de la Sinaia a acesteia, unde Muscel, locul ales de regimul popular ca zonă de autor de sistem filosofic în cultura europeană. vor locui, între anii 1934­1938, obţinând venituri din izolare a moşierilor din Muntenia. Fără bani, familie, Deşi a însemnat un adevărat model paideic traduceri de romane poliţiste englezeşti (opt astfel profesie, trăind într­o maximă sărăcie, singurele în cultura umanistă şi ar fi fost firesc să devină un de romane, în doi ani), meditaţii şi publicistică. Este lui venituri erau obţinute din meditaţii. reper într­o Românie a tranziţiei de după 1989, nu perioada în care, chiar dacă şi­a pierdut un rinichi, În 1953, se căsătoreşte cu Mariana Nicolaide, aşa s­a întâmplat, cu toată prezenţa operei integrale, în urma îmbolnăvirii de tuberculoză renală, Noica văduvă de război, trăind zece ani în oraşul în care în peisajul editorial. „Noica a pierdut repede cursa s­a concentrat pe „traduceri comentate din Descartes se va redescoperi într­un autentic delir cultural. celebrităţii publice. Şi nu doar în faţa tentaţiilor – Regulile, în 1935, şi Meditaţiile despre filosofia societăţii de consum şi mass­mediei, ci şi în faţa primă, în 1937 – şi Kant – disertaţia acestuia Despre ub aspect creativ, locul a fost providenţial. noilor mode şi ideologii culturale de tip postmodern, forma şi principiile lumii sensibile şi inteligibile –, Referindu­se la domiciliul forţat de la dar chiar şi la capitolul repatrierii moştenirii culturale precum şi două lucrări despre aceiaşi autori: Concep­ SCâmpulung Muscel, peste timp, îl va defini reprimate a marilor interbelici, colegii săi de te deschise în istoria filosofiei, la Descartes, Leibniz drept „ceasul cel mai însufleţit al vieţii sale“ (6). generaţie, exilaţi fie peste graniţe, fie în exil intern. şi Kant, în 1936, şi Viaţa şi filosofia lui Descartes, în Şi asta pentru că acest spaţiu cultural, în care îşi Sclipitorii maeştri esopici ai stilului oral şi ai filosofiei 1937, cu ocazia aniversării tricentenarului naşterii proiectaseră personalitatea Ion Barbu şi Petre Ţuţea, literare, ca Petre Ţuţea (1902­1991) sau Emil Cioran, gânditorului francez.” (3) „a reprezentat purgatoriul fără de care Noica nu ar sau figura renascentistă a unui literat şi istoric Între anii 1938­1939, cu o bursă a statului francez, fi devenit un gânditor propriu­zis. Tocmai de aceea, al religiilor de talia lui Mircea Eliade, l­au ocultat se va afla la Paris, un an mai târziu, în mai 1940, nu este exagerat să spunem că, graţie maturităţii pe Noica, filosoful ascet şi auster.” (2) susţinând, la Bucureşti, doctoratul în filosofie, cu teza de gândire pe care o va căpăta la Câmpulung, acest Schiţă pentru istoria lui „Cum e cu putinţă ceva nou?” oraş va reprezenta locul de naştere al filosofului ­a născut la 12/25 iulie 1909, în comuna Între 1941–1944, aflat, succesiv, la Berlin (1943), Noica: sunt anii în care gânditorul îşi va găsi ideea Vităneşti, judeţul Teleorman, fiind al treilea ca referent de filosofie la Institutul Româno­German dialecticii tetradice, scriind, între 1949 şi 1950, prima copil al familiei de origini aromâne Grigore (unde participă la Seminarul de filosofie al profeso­ sa lucrare cu adevărat originală, Cercul metafizic. S Lucrarea va aştepta 30 de ani publicarea şi, când va şi Clemenţa Noica, ale cărei proprietăţi cuprindeau rului Martin Heidegger), şi la Bucureşti, unde, împre­ 6000 ha, plus 6000 ha în arendă. După reforma ună cu Constantin Floru şi Mircea Vulcănescu, apărea, va purta titlul de Încercare asupra filosofiei agrară ce a urmat celui de Al Doilea Război Mondial, editează patru dintre cursurile universitare ale lui tradiţionale, reprezentând prima parte din Devenirea în 1946, tatăl lui va muri de supărare, căci, din uriaşa Nae Ionescu şi anuarul Isvoare de Filosofie. Este şi întru fiinţă (1981)”. (7) avere, i­au rămas doar 50 ha, ceea pentru un mare perioada în care se dedică mai mult vieţii de familie, Aici, în inima Muscelului, Noica a redactat o serie moşier echivala cu sărăcia umilitoare. soţia sa, Wendy Noica, dăruindu­i doi copii: pe de caiete (anii 1951–1953) pe teme social economi­ Constantin nu a moştenit spiritul extrovertit şi Răzvan (1942) şi pe Alexandra, născută în 1944. ce, care au fost publicate, în 1997, sub titlul Manuscri­ practic al tatălui, ci înclinaţia spre meditaţie şi filosofie În 1943, participând la concursul pentru ocuparea sele de la Câmpulung. Acestea sunt „reflecţii despre a mamei sale, trăsătură care îi va marca destinul. unui post de conferenţiar, la Catedra de istorie şi ţărănime şi burghezie. Nu sunt simple conspecte Având guvernantă nemţoaică, îşi va însuşi, încă din filosofie a culturii a Universităţii din Bucureşti, nefiind neutre, ci descrieri şi reflecţii orientate. Ţăranul e copilărie, limbile germană şi franceză, dar şi reguli agreat de regimul antonescian, Noica este respins, văzut de filosoful român ca aservit bunurilor şi lipsit de comportament social care îi vor conferi distincţie, cu toată susţinerea comisiei din care făcea parte de libertate reală, dar având, în schimb, intimitate amabilitate, eleganţă în gesturi şi conversaţie. şi Lucian Blaga. Va fi mobilizat, însă, în 1944, ca sufletească cu lucrurile. 20 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş 8 In memoriam urghezul are, însă, prin ban, o libertate pe au trăit trauma închisorii politice, atitudine descrisă Vestul Europei a valorilor autentice ale culturii care ţăranul nu o are, dar o libertate în gol de Nicolae Steinhardt în Jurnalul său. Mai mult chiar, europene, dar şi abandonarea, nemărturisită deschis, Bşi, în plus, e lipsit de intimitate cu lucrurile Noica a scris articole de penitenţă şi aderare, în a Estului Europei, rămas fidel valorilor europene, şi oamenii. Nici unul, nici celălalt nu ajung să revista Glasul Patriei, cu titluri sugestive, de genul în ghearele totalitarismului comunist. împlinească, în spirit, umanul. Această împlinire „Rândurile cuiva care nu a avut dreptate”, acest preţ Noica îşi exprimă convingerea că Europa spiri­ e proprie doar omului de cultură, care trebuie să fiind plătit, cu articole asemănătoare, şi de Nichifor tului a fost trădată de civilizaţia europeană actuală aibă libertatea burghezului şi intimitatea sufletească Crainic, Dumitru Stăniloae, Radu Gyr, Ion Vinea, şi e păstrată, la marginile ei, de culturi minore, cum a ţăranului cu lumea. Doar prin cultură putându­ne Vladimir Streinu şi alţii. Ei chiar au crezut, în acea e cultura românească. „Profund european prin ataşa­ afirma ca naţiune, societatea românească ar trebui perioadă, că au o nobilă datorie patriotică faţă mentul faţă de valorile culturii europene, o Europă a să­şi creeze urgent o elită culturală, oferind cecuri de cultura românească, mai presus de orgoliul trecutului, Noica era critic faţă de prezentul Europei, în alb la 200–300 de tineri din toate domeniile. Acest convingerilor lor politice. apărând astfel ca antieuropean. În acelaşi timp, deşi proiect avea să fie relansat de Noica, în 1980.” (8) După eliberarea din detenţie, începând cu anul profund european, filosoful era la fel de adânc ataşat Într­adevăr, Noica a creat şi aici o „şcoală” 1965, Constantin Noica se stabileşte în Bucureşti, faţă de spiritul românesc şi valorile culturii române, clandestină, în care i­a avut aproape pe Alexandru fiind angajat pe un post de cercetător la Centrul în care vede o întrupare particulară a culturii euro­ Paleologu, Sergiu Al. George, Nicolae Steinhardt şi de Logică al Academiei Române. În modestul pene cu virtuţi şi latenţe proprii, capabile să alţii, activitate care va fi incriminată de statul socialist, apartament cu două camere, în care locuia, îşi va regenereze şi să fecundeze cultura europeană peste câţiva ani. continua misiunea de dascăl­filosof, ţinând seminarii şi universală.” (15) După scurta relaxare dintre anii 1955–1957, private, cu teme legate de filosofia hegeliană, plato­ situaţia din România a devenit dramatică. De teama nică sau kantiană, avându­i ca discipoli pe colegul personalitate atât de complexă ca a lui unor revolte anticomuniste, similare celei din Ungaria, de la Centrul de Logică Sorin Vieru, dar şi pe Gabriel Constantin Noica, traversând România prin Gheorghe Gheorghiu­Dej reia atitudinea de intimidare Liiceanu şi Andrei Pleşu, cercetători la Institutul Oinfernul totalitar, pentru a­şi împlini destinul împotriva intelectualilor, întâlnirile şi seminariile de Istoria Artei. intelectual faţă de neamul lui, acela de a crea cultură, private ale unor cercuri clandestine, clasate nu putea să nu stârnească controverse. Ascetul laic drept conspiraţii duşmănoase, urmând a fi de la Păltiniş, uriaş patriarh al culturii române, nu anihilate. Au urmat: arestări, anchete, procese, a mai cunoscut ieşirea din infern, dar nici dureroasa condamnări la închisoare. „Cifrele sunt trecere prin purgatoriul fariseilor. elocvente: dacă, între 1954–1957, s­au operat În urma accidentului din 25 noiembrie 1987, când doar 6211 de arestări pe motive politice, numai îşi fracturează un şold, în camera sa din vila 12 de în intervalul iunie–decembrie 1958, numărul la Păltiniş, se va stinge, în noaptea de 4 decembrie lor s­a ridicat la 17.613, în acelaşi an fiind 1987, la orele 1 şi 20 de minute, ultimul cuvânt rostit anchetate 47.673 de persoane; în 1959, alte de el, înainte de a intra în comă, fiind: Unbedingtheit! 37.893, iar în 1960, încă 21.716. Arestaţi în „Necondiţionare!” Două zile mai târziu, trupul său va 14­15 iunie 1958, membrii grupului duhovni­ fi înhumat acolo unde îşi exprimase dorinţa, prohodit cesc cultural Rugul Aprins, având în centrul de un sobor de preoţi, avându­l în frunte pe mitro­ său figura părintelui Daniil Sandu Tudor politul Antonie al Ardealului: lângă biserica Schitului (1896–1960), între care s­a numărat şi preot „Schimbarea la Faţă” din Păltiniş. (16) Dumitru Stăniloae, au fost judecaţi pe 8 Interesant este că filosoful, vorbind despre sine noiembrie şi condamnaţi la ani grei de temniţă. într­o consemnare testamentară, se definea a fi Pe 11 decembrie 1958, Constantin Noica a fost o bibliografie, nu o biografie, dorind a rămâne, în şi el arestat. Dus la sediul Securităţii din Piteşti, memoria neamului său, doar prin cărţile sale, nu a fost supus, timp de un an de zile, unor interogatorii Anul 1975 este crucial pentru destinul lui, şi prin modul în care s­a raportat la cele două epoci extrem de brutale. Bătăile la fese au fost atât de Constantin Noica retrăgându­se într­o singurătate totalitare ale secolului XX, sub care a fost nevoit dureroase, încât, de atunci încolo, filosoful n­a mai asumată, la Păltiniş, lângă Sibiu, unde era frecvent să supravieţuiască. putut şedea pe suprafeţe tari fără o perniţă gonflabilă, căutat de tineri, pentru îmbogăţirea spirituală, prin Rămâne în urma sa o operă monumentală, care pe care o purta cu sine şi prefera să scrie pe inegalabilele dialoguri socratice cu maestrul filosof, îl recomandă printre filosofii de elită ai lumii, integral marginea patului, cu o tăblie pe genunchi. Ancheta Păltinişul devenind un veritabil spaţiu sacru de reeditată, după 1989, de Editura Humanitas. Iată a condus la constituirea dosarului unui grup sau pelerinaj pentru admiratorii şi discipolii săi. Perso­ titlurile: lot de intelectuali duşmănoşi: grupul Noica–Pillat, nalitatea sa era recunoscută în plan ştiinţific, dar Opere antume: 1934: Mathesis sau bucuriile alcătuit din 23 de inculpaţi.” (9) şi social­politic, după douăzeci de ani de tăcere, simple; 1936: Concepte deschise în istoria filosofiei Ultimul arestat, pe 4 ianuarie 1960, a fost Nicolae scrierile sale fiind, în sfârşit, publicate, el repre­ la Descartes, Leibniz şi Kant; 1937: De caelo; 1940: Steinhardt. (10) zentând o voce puternică şi apreciată. Schiţă pentru istoria lui „Cum e cu putinţă ceva nou?”; 1943: Două introduceri şi o trecere spre idealism. Cu toţii erau acuzaţi de uneltire împotriva ordinii să meargă Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei de stat, de răspândire a manuscriselor cu caracter s­a permis, în mai multe rânduri, în Occident, atât pentru a­şi revedea familia, Judecării; 1944: Pagini despre sufletul românesc; duşmănos şi a cărţilor „legionarilor” transfugi Cioran cât şi pentru colaborări cu filosofi români aflaţi 1944: Jurnal filosofic; 1962: Fenomenologia spiritului şi Eliade, precum şi de ascultarea unor posturi de I în diaspora. În acest sens, trebuie menţionată invitaţia de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica; 1969: radio străine, care difuzau comentarii duşmănoase făcută lui Mircea Eliade de a reveni în ţară, în fruntea Douăzeci şi şapte de trepte ale realului; 1969: Platon. la adresa regimului. În această perioadă, au fost unui institut al Orientalismului, din păcate, respinsă Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei distruse manuscrise, scrisori şi cărţi ridicate de la de marele istoric al religiilor. Mai mult, începe să de oameni si lucruri); 1970: Rostirea filosofică inculpaţi, cei 23 de intelectuali primind pedepse grele, atragă suspiciuni de colaboraţionism, argumentele românească; 1973: Creaţie şi frumos în rostirea între 6 şi 25 de ani de închisoare, însumând 268 de de bază constituindu­le articolele publicate în revista românească; 1975: Eminescu sau gânduri despre ani. Şeful de lot, Constantin Noica (ca şi Constantin Glasul ţării. omul deplin al culturii româneşti; 1975: Despărţirea Pillat şi Daniil Sandu Tudor) a fost condamnat la Mâhnit de refuzul confraţilor săi din exil, faţă de Goethe; 1978: Sentimentul românesc al fiinţei; pedeapsa maximă: 25 de ani de închisoare şi 10 de proiectul său de dezvoltare a culturii române, 1978: Spiritul românesc la cumpătul vremii. Şase ani de degradare civică. „Sunt vinovat, dar nu în se va retrage definitiv în mediul natural al Păltinişului, maladii ale spiritului contemporan; 1980: Povestiri faţa legilor dumneavoastră, ci în faţa celor din boxă. care îi oferea liniştea necesară creaţiei. despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia Iar justiţia pe care o cer este una pe care nimeni nu În numărul 7, din iulie 1987, al revistei Viaţa spiritului; 1981: Devenirea întru fiinţă, vol. I: Încer­ o poate contesta, cea supremă. În ce mă priveşte, Românească, publică ultimul său articol, mai exact, carea asupra filosofiei tradiţionale; vol. II: Tratat de cer pedeapsa maximă şi nu voi face recurs...” Iar „Prefaţa” volumului Modelul cultural european. (12) ontologie; 1984: Trei introduceri la devenirea întru Nicu Steinhardt a declarat demn: „Eu nu am de spus Abordarea este rezultatul unor reflecţii obiective, fiinţă; 1986: Scrisori despre logica lui Hermes. decât că sunt mândru să fac parte din acest lot”. (11) având o conotaţie de critică dură a Occidentului contemporan, pe care îl consideră „bolnav din cauza pere postume: 1988: De Dignitate etenţia lui Noica a cuprins două etape: degradării tehniciste şi consumiste, aservit cultului Europae; 1990: Jurnal de idei; 1990: cea dură, de la Jilava (între 1960–1962), absurdului, nonsensului şi cinismului. Societate Rugaţi­vă pentru fratele Alexandru; 1992: Dşi cea blândă, a reeducării (1962–1964), în care surâsul fad şi politeţea amabilă drapează SimpleO introduceri la bunătatea timpului nostru; 1992: la Bucureşti, în arestul Securităţii şi la Văcăreşti. lipsa de comunicare a oamenilor învăţaţi să trăiască Eseuri de duminică; 1992: Introducere la miracolul Prima etapă, de recluziune cumplită, s­a caracterizat unul lângă altul ca şi cum ar fi unul fără altul”. (13) eminescian; 1997: Manuscrisele de la Câmpulung; prin momente de deznădejde şi disperarea că nu Îi consideră pe intelectuali responsabili de această 1998: Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri (1929­1947). şi­a împlinit destinul său cultural, ceea ce îl va dirija „urâţire a lumii”, de destinul universal al culturii Publicistică: 1994: Semnele Minervei, publicistică, către episodul creştin, rugându­şi torţionarii să­l ierte, europene, redusă la prozaicul civilizaţiei, în finalul volumul I, ediţie de Marin Bucur; 1996: Între suflet şi rugându­se şi pentru duşmani. Este etapa reeducării prefeţei, Noica precizând că a scris aceste pagini spirit, publicistică, volumul II, ediţie de Marin Bucur; acceptate, condiţie impusă de regim deţinuţilor politici „cu sentimentul fratelui neluat în seamă – cum 2003: Moartea omului de mâine, publicistică, volumul care doreau eliberarea, după 1962. suntem toţi aici –, care cerşeşte pentru el şi lume III, ediţie de Marin Bucur; 2007: Despre lăutărism. Această etapă a fost descrisă de filosof în manu­ o îmbrăţişare”. (14) Nu poţi să nu remarci ţipătul Încheiem această scurtă evocare a lui Constantin scrisul Rugaţi­vă pentru fratele Alexandru, scris în de durere către Europa Occidentală, semănând cu Noica cu una dintre cele mai profunde mărturii privind 1965 (fusese eliberat în 1964), dar publicat în 1990. un apel patetic al unui intelectual est­european, de rolul şi valoarea culturii române, ilustrând că acest Cuprins de remuşcări, Noica îi va vizita, după dincoace de „cortina de fier”, din blocul comunist, calificativ nu înseamnă depreciere, ci o altă dimen­ 1965, pe toţi cei care, făcând parte din lotul său, care acuza, în acelaşi timp, abandonarea de către siune universală. Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 21 Curtea de la Argeş 8 In memoriam Valeriu Papahagi, savant de talie internaţională Elis RÂPEANU aleriu Papahagi a fost savantul care Murnu”, publicată în volumul nostru Umanistul Valeriu „Cu prilejul împlinirii a 60 şi­a închinat viaţa studiilor şi cercetării, Papahagi şi studiile sale privind trecutul aromânilor, de ani de la naşterea şi a 10 Va dat elevilor şi cursanţilor lumină din lumina Ed. Tipo­Man, Ploieşti, 2010, pp. 264­304, din care ani de la moartea lui Marian sa. Din modestie, a stat între cărţi în singurătate, cităm: Papahagi, Institutul Cultural a scris mult, a lăsat lucrări cu informaţii inedite de „Astăzi, când ştiinţa istorică se interesează de Român din Lisabona a organizat un colocviu dedicat mare valoare, în care istoria, filologia şi filosofia trecutul tuturor popoarelor de pe glob, indiferent dacă marcantului italienist şi lusitanist român. Eruditul se împletesc. Nu i s­a acordat atenţia necesară nici sunt mari sau mici, am socotit că istoria elementului clujean (1948­1999) poate fi considerat, alături de înainte, nici după lovitura de stat din '89­'90. De aromânesc sud­ Mihai Zamfir, fondatorul studiilor luso­brazilianiste la nepotul său, Lambrache Papahagi, profesor dunărean trebuie în învăţământul superior românesc.” (v. şi volumul la Politehnica bucureşteană, am aflat că numele cunoscută în Umanistul Valeriu Papahagi…, p. 23) lui Valeriu Papahagi figurează în Enciclopedia amănunţime. În expunerea de la Cercul „George Murnu”, Valeriu elaborată de Universitatea din Klagenfurt Strâng, deci, Papahagi concentrează mare parte din cercetările (Austria) – Enzyklopädie des Europäischen într­un fel de sale, subliniind următoarea cerinţă de bază: „Am Ostens, dar numele său lipseşte din Dicţionarul Corpus izvoarele socotit că un istoric trebuie să fie filolog. El trebuie Enciclopedic Român în 7 volume. care vorbesc de să cunoască limba izvoarelor de care se serveşte, Este a patra personalitate în ordine crono­ acest element: precum şi limbile în care s­au scris lucrări ştiinţifice logică, din rândul intelectualilor umanişti care cronici bizantine pe care vrea să le folosească. La afirmaţia că graiul poartă numele Papahagi – Nicolae, Pericle, şi occidentale, aromânilor nu e un dialect al limbii române, ci o Tache, Valeriu, la care se adaugă numele documente de limbă romanică de sine stătătoare, care nu are nicio italienistului şi lusitanistului Marian Papahagi. la Muntele Athos, legătură cu daco­româna pentru că ea conţine multe Cunoscător de limbi străine încă din Analele din Bari, cuvinte greceşti, albaneze, turceşti, un istoric care copilărie, ajunge, cu timpul, să vorbească în relatările rabinului e şi filolog va răspunde că în Italia, de pildă, un mod curent nu numai toate limbile romanice cu Beniamin din veneţian, vorbindu­şi dialectul, cu greu se poate statut de limbi oficiale – româna (cu dialectele Tudela, cronici din sudul Dunării), franceza, spaniola, italiana, şi documente înţelege cu sicilianul care îşi vorbeşte propriul portugheza, precum şi provensala, catalana, catalane, opere dialect. Şi totuşi, nu putem vorbi de o limbă veneţiană logudoreza, retoromana, dar şi limbi neromanice istorice spaniole şi de una siciliană.” ca greaca veche şi greaca modernă, turca, consultate la studia texte în latina arhaică şi modernă, Biblioteca aleriu Papahagi a expus şi a publicat slavonă, chiar şi în engleză şi germană. Erudiţia Naţională lucrări, bine documentate, încă din tinereţe, sa în ceea ce priveşte limbile străine l­a ajutat din Madrid, Vîn diverse reviste, studii devenite apoi în munca de cercetare, dar şi în întreaga sa documente extrase/broşuri. Acest eseu nu ne permite să le activitate: din arhivele Veneţiei şi ale Parisului, de la British prezentăm, nici măcar pe scurt, dar este de datoria – în predarea istoriei folosea şi argumente Museum, din arhivele Budapestei, cronicile româneşti noastră să le enunţăm titlurile, subliniind semnificaţia lingvistice pentru a demonstra, şi pe această cale, din secolele al XVII­lea şi al XVIII­lea, istoricii dalmaţi, lor. originea şi unitatea românilor; operele călătorilor şi cercetătorilor români şi străini, 1. Încă de la vârsta de 20 de ani, publică în revista – în predarea limbii române la străini, activitate rapoarte diplomatice, memorii publicate ale istoricilor Vlăstarul a Liceului „Spiru Haret”, nr. 6­7 ianuarie desfăşurată la Madrid, apoi şi în ţară, la primele şi filologilor români şi străini, în legătură cu trecutul 1926, articolul intitulat Roma etruscă (pp. 5­10) în grupuri de studenţi şi doctoranzi din alte ţări, veniţi şi limba aromânilor.” care, după cum mărturiseşte autorul, îşi propune să să studieze în România; arate întemeierea Romei „aşa cum e admisă astăzi – în predarea spaniolei la Universitatea Cultural­ trădania sa a concentrat­o în cele 800 de către istorici”. Mai întâi, aruncă o privire generală Ştiinţifică din Bucureşti sau la Liceul „Gh. Lazăr”; de pagini pe care le înmulţea şi mi le arăta asupra istoriei etruscilor – vechii locuitori ai Toscanei nu se mulţumea să facă o simplă predare a limbii Sla fiecare vizită pe care i­o făceam, pagini de astăzi, veniţi din Asia Mică, după ce au trecut prin rămase în grija nepotului său de văr – italienistul respective, ci transforma, uneori, lecţiile în adevărate insulele egeice şi au rătăcit apoi pe mare, s­au stabilit demonstraţii de filologie romanică. Marian Papahagi de la Cluj­Napoca. Acesta, din pe ţărmul apusean al Italiei, în ţinutul care avea să le motive necunoscute, n­a apucat să le publice, dar, poarte numele (Etruria). „Dacă Roma primitivă a fost entru perioada în care l­am avut contem­ cu inima împăcată, am aflat de la un frate de suflet poran, a adus cea mai mare contribuţie şi de aforism – prof. univ. Gh. Budoi, care ştie să alcătuită din sate latino­sabine, aşezate pe cele şapte la istoria neamului românesc, în general, caute, pe internet, cărţi prin anticariate şi librării, coline – Septimontium – etruscii au fost aceia care P i­au dat caracterul de cetate. Putem spune, cu alte a fraţilor din sudul Dunării, în special, scrierile sale că, în 2015, a apărut volumul cuprinzând studiile constituind mană cerească pentru documentarea neuitatului meu Profesor (cu P mare!). Italienistul cuvinte, că etruscilor li se datoreşte întemeierea altor lucrări în domeniu. Valeriu Papahagi a fost nu Marian Papahagi, ilustru reprezentant al romanis­ cetăţii eterne. /…/ Sălbaticii locuitori latino­sabini din numai continuator, ci şi deschizător de orizonturi ticii şi al culturii româneşti, a condus Academia Septimontium, după primirea civilizaţiei etrusce, au noi în aromânistică, prin amploarea izvoarelor şi a di Romania între 1 oct. 1997şi martie 1999, anul putut să se ridice deasupra celorlalte popoare din comentariilor personale. Acest neobosit şi înzestrat şi locul în care a decedat. În cinstea sa, Institutul Italia. Întăriţi în puternica lor cetate, ei au dominat cercetător îşi argumentează baza studiilor sale în Cultural Român din Lisabona (director Virgil Mihaiu) întreaga peninsulă italică şi, după o serie de lupte lucrarea Din trecutul aromânilor, comunicare făcută a organizat un colocviu, relatat în revista Steaua crâncene, au reuşit să îndeplinească ceea ce etruscii în ziua de 23 septembrie 1980, la Cercul „George (nr. 7­8/2009), de unde redăm un fragment: nu izbutiseră să facă: unitatea Italiei.

oi ştim că suntem ceea ce se numeşte o cultură minoră. Şi mai 4. Ibidem, p.31. ştim că aceasta nu înseamnă neapărat o inferioritate calitativă. Cultura 5. Ibidem. Nnoastră populară, deşi minoră, are realizări calitativ comparabile cu cele 6. Constantin Noica, „Fişa clinică“ din Şase maladii ale spiritului contemporan, ale culturilor mari. Şi ştim că avem în această cultură populară o continuitate pe Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 103. care nu o au cele mari. Despre strămoşii noştri geţi, plugari şi ciobani, s­a putut 7. Constantin Noica, Povestiri despre om după o carte a lui Hegel, Editura spune (Pârvan, Getica, 131) că, în secolul al VI­lea a.Chr., nu aveau o cultură Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 6., Sorin Lavric, Un Hegel pe înţelesul tuturor. calitativ inferioară, ci doar formal deosebită de a grecilor; tot ce­i deosebea era că 8. Revista Teologică, op. cit., p. 34. ei, geţii, erau săteni, nu orăşeni, ca grecii. Dar tocmai aceasta ne nemulţumeşte 9. Ibidem, p. 35. azi: că am fost şi suntem – prin ce avem mai bun în noi – săteni. Noi nu mai vrem 10. Stelian Tănase, Anatomia unei mistificări. 1944­1989, Humanitas, să fim eternii săteni ai istoriei. Tensiunea aceasta – agravată nu numai prin faptul Bucureşti, 1997, ed. a III­a, 2009. că suntem conştienţi de ea, dar şi prin convingerea că „a fi conştient” poate 11. Revista Teologică, op. cit., p. 35. reprezenta un semn de sterilitate – alcătuieşte drama generaţiei de azi. (17) 12. Constantin Noica, Modelul cultural european, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, pp. 7­10. Note 13. Ibidem. 1. Constantin Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Ed. 14. Ibidem. Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 10. 15. Revista Teologică, op. cit., p. 50. 2. Revista Teologică, Centenar Noica, 2009, Arhidiacon prof. Ioan I. Ică junior, 16. Ibidem. nr. 2/2018, p. 21. 17. Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc, Ed. Humanitas, 3. Ibidem, p. 25. Bucureşti, 1991, p. 7. 22 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

In memoriam omanii aveau să se arate mai târziu demni Valeriu Papahagi, cel remarcat de N. Iorga şi 7. Moscopole este localitatea care­l preocupă cel continuatori ai civilizaţiunii etrusce, prin trimis nu numai la completarea studiilor la Şcoala mai mult pe Valeriu Papahagi, ea se află în aproape Rorganizarea provinciilor cucerite. /…/ Nu Românească de la Fontenay­aux­Roses de la Paris, toate studiile sale, ca un centru iradiant de comerţ şi ne­a rămas niciun monument de pe vremea regilor ci şi prin bibliotecile din Apus pentru cercetarea cultură, ca loc de origine a mai tuturor personalităţilor etrusci. Totuşi, Albert Grenier, profesor de la diverselor documente, se considera „învăţăcelul” româneşti din sudul Dunării care s­au remarcat în Universitatea din Strasbourg, consideră vestita à perpétuité al genialului savant. A luat parte la Europa. În lucrarea Moscopole – Metropola comer­ lupoaică de bronz de pe Capitoliu, aducând activitatea Universităţii Populare de la Vălenii de cială şi culturală a Românilor din Peninsula Balcanică argumente serioase în acest sens, ca o operă Munte. E orăşelul de la poalele munţilor transformat în secolul al XVIII­lea, Tipografia „Lumina poporului”, etruscă de pe vremea Tarquinilor. /…/ Rămâne în în centru cultural de seamă, unde, cu mijloace proprii, Roşiorii de Vede, 1939, prezintă aşezarea, dezvol­ sarcina istoricilor să demonstreze legătura etruscilor Iorga a inaugurat, la 21 mai 1908, tipografia „Neamul tarea, istoria acestui oraş şi numele reprezentanţilor cu dacii, precum şi coincidenţa dintre lupoaică Românesc”, în care s­au publicat Neamul românesc de seamă care s­au remarcat în cele două domenii, şi lupul din flamura dacilor.” pentru popor şi Neamul românesc literar. Articolele citând din izvoarele cercetate – scrierile istoricilor, ale de fond scrise de N. Iorga – după cum spune Claudia călătorilor şi în alte lucrări (Pouqueville, Cousinéry, 2. Încercare de ascensiune în balon a unor Giannotti – şef de secţie la Muzeul Memorial „N. Leake), scrisorile negustorilor, documente păstrate Aromâni din comuna Săracu în timpul lui Ali­Paşa Iorga”, în interviul luat de Ştefania Coşuleanu în arhivele din Budapesta, izvoare apărute în multe (extras din Revista istorică, XXII (1936), nr. 7­9, pp. (publicat în Lumina de vineri 5 iunie 2020, pp. 8­9), limbi europene, vii şi antice (latină, greacă, italiană, 212­224), Datina românească, Vălenii de Munte, denotă „patriotism, demnitate, înţelepciune, erudiţie, spaniolă, franceză, germană, engleză…). 1936. E o lucrare în care, ca de altfel în tot ce a scris dragoste necondiţionată pentru semenii săi”. După Multe din aspectele sau personalităţile citate el, subliniază contribuţia românilor din sudul Dunării Primul Război Mondial, tipografia îşi schimbă titu­ aici devin teme ale unor studii ample. Se impune la impunerea neamului nostru printre popoarele latura în „Datina Românească”. „Aici au conferenţiat ca fiecare din aceste lucrări să constituie articole europene. Deşi tema principală a acestui studiu cu regularitate N. Iorga, G.M. Murgoci, N. Dobrescu, separate. Vom menţiona numai titlurile lor: e prezentarea unei încercări de ascensiune în St. Bogdan, V. Bogrea, N. Manicatide, Al. Lepădatu”, balon a unor aromâni, care demonstrează geniul 8. Românii din Peninsula Balcanică după călătorii constructor al acestui popor, nu scapă ocazia apuseni din secolul al XIX­lea, Tipografia „Lumina de a sublinia că, nefiind vorba de şefi de stat, de Poporului”, M. Stănculescu – Roşiorii de Vede, 1939. lupte, de tratate etc., interesul istoriei aromânilor 9. Învăţaţi aromâni din secolul al XVIII­lea, constă în trecutul economic şi cultural al acestora. Bucureşti, Institutul de Arte grafice „Tiparul „Relaţiile comerciale ale aromânilor cu lumea Universitar”, Str. Elie Radu 6, 1940. occidentală au înlesnit pătrunderea elementelor 10. Esprit­Marie Cousinéry şi aromânii, „Tiparul civilizaţiei şi a culturii apusene în regiunile locuite Universitar”, Bucureşti, Str. Elie Radu No. 6. de ramura sud­dunăreană a neamului nostru.” 11. Catalani şi Vlahi în Europa Sud­Orientală Aromânilor nu le erau străine zborurile în balon a secolului al XIV­lea, Bucureşti, 1946. şi în mongolfieră (denumire de la numele fraţilor 12. Un diplomat spaniol la Bucureşti în 1801: Montgolfier). În 1784, Jean­Pierre Blanchard Don Ignacio Maria del Corral y Aguirre, Tipografia (1753­1809) trecuse, în aerostat, strâmtoarea „Bucovina”, I.E. Torouţiu, Bucureşti, 1947. Mânecii, iar în 1812, italianul Fr. Zambeccari (1756­1812) face şi el o încercare de ascensiune, cestea constituie doar o parte din zestrea sfârşită tragic. lăsată de savantul Valeriu Papahagi, studii Despre încercările aromânilor, Valeriu Papahagi tipărite pe care mi le­a lăsat pentru a le face află dintr­o poezie satirică a lui Ioan Vilara (1771­ A cunoscute posterităţii. Le­am prezentat, alături de 1823), cu titlul Balonul, din ediţia completă a notiţele pe care le­am luat la întâlnirile/consultaţiile acestui poet, publicată de Gheorghe Vavaretos din strada Rozelor, azi dispărută, în lucrarea amintită, la Atena, în 1935, în greacă, şi acesta garantează apărută în 2010, prima carte închinată acestei că evenimentul a avut loc în 1803, la Ianina. listă la care îmi permit să adaug şi numele lui Valeriu personalităţi renascentiste a culturii române. Cu Papahagi. De altfel, acest mare învăţat şi iubitor satisfacţie, am aflat că, în 2015, sub egida Institutului Când a recunoscut ştiinţa apuseană latinitatea 3. de neam a şi publicat numeroase studii în Datina Cultural Român, au fost publicate lucrările rămase Aromânilor (în Lumina, anul II, nr. 2­3, mai – septem­ Românească. în manuscrisul de 800 de pagini, care cuprinde şi brie 1937, Revista Liceului Român din Grebena – articolele/studiile pe care le­am prezentat în volumul Grecia, pp. 3­8). Autorul subliniază faptul că „încă 5. Constantin Hagi Gheorghiu Gehani din din 2010. Această valoroasă carte de 447 p., purtând de la sfârşitul secolului al XVII­lea, cronicarii români Moscopole. Un învăţat aromân din secolul al XVIII­lea titlul Viaţa culturală a Aromânilor în secolul al XVIII­ Miron Costin, Dimitrie Cantemir şi Constantin (Datina Românească, Vălenii de Munte, 1937). Aflăm lea şi în prima jumătate a celui de la XIX­lea, cu Cantacuzino Stolnicul ştiu de existenţa în sudul că acest învăţat şi neobosit călător prin Europa Dunării a Coţovlahilor, adică a Aromânilor”. Şi învăţaţi prefaţă, schiţă bibliografică şi postfaţă de Viorel vorbea greaca, albaneza şi valaha ca limbi materne, europeni, călători prin ţările locuite de acest neam Stănilă, constituie nu numai un act de recuperare, dar şi italiana, spaniola, franceza, germana. La românesc, au lăsat lucrări însemnate, autorul redând ci şi de consideraţie şi respect faţă de acest savant Veneţia îl întâlneşte pe Teodor Anastasie Cavalioti, argumente din scrierile a cinci savanţi: Johann care cu greu ar putea să aibă egal în studierea tot din Moscopole, unul dintre cei mai de seamă Thunmann de la Universitatea din Halle care, într­o documentelor în atâtea limbi şi în strădania de a învăţaţi din secolul al XVIII­lea, care publicase, în amplă lucrare publicată în 1774, se ocupă şi de scoate la lumină date şi fapte memorabile din istoria 1770, Protopiria, una dintre primele lucrări de istorie formarea poporului românesc şi de limba lui; aromânilor şi a neamului românesc. a filologiei române, în care prezintă, pe trei coloane, francezul Pouqneville, consul al lui Napoleon la Prin studiile sale, prin zestrea culturală pe care cuvintele paralele în greaca populară, albaneză Curtea vestitului Ali­Paşa din Ianina; Esprit­Marie ne­a lăsat­o, prin cercetările întreprinse în diverse şi aromână. Gehani îşi procură Protopiria şi, întors Cousinéry, consul al Franţei la Salonic în epoca biblioteci europene, prin informaţiile privind ţările la Halle, i­o înmânează lui Thunmann. Restauraţiei; colonelul englez William Martin Leake şi şi epoca în care românii din sudul Dunării au migrat învăţatul german Jacob Ph. Fallmerayer care, într­o în centrul Europei, unde conştiinţa lor naţională se Câteva precizări în legătură cu medicul aromân lucrare apărută în 1845, afirmă „Valahii din Tesalia se 6. întăreşte în contact cu românii din Transilvania şi din Viena Ion Nicolide Pindo (1737­1828), Datina numesc Romani ca şi fraţii lor de limbă şi de origine Banat, Valeriu Papahagi poate fi definit ca savant Românească, Vălenii de Munte, 1938. „Ion Nicolide din Principate”. Autorul articolului încheie: „Vorbind de talie internaţională. El a servit cu tenacitatea­i din Gramostea Macedoniei, Valah de neam, medic de originea latină a Aromânilor, aceşti cinci erudiţi caracteristică şi cu arzătoarea­i dragoste de neam, filosof, doctor în Medicină şi membru al Asociaţiei nu erau influenţaţi de o propagandă românească, cauza tuturor românilor cu adânci rădăcini în istoria Medicilor din Viena Austriei. În anul 1781, prin decre­ pentru că principatele române nu se gândeau încă să Europei. Dragostea sa pentru ceea ce înseamnă tul Împăratului Romanilor Iosif al II­lea, el devine deschidă şcoli în Macedonia. Pierduţi în oceanul de român – în sensul patriotic cel mai frumos – i­a membru al Academiei din Viena (chiar cel dintâi neamuri străine, Aromânii rari nantes in gurgite vasto fost inoculată din familie, având rădăcini adânci, dintre fiii Bisericii răsăritene, cum scrie el în anunţ – au avut întotdeauna conştiinţa individualităţii lor.” şi a făcut totul să o transmită compatrioţilor. la 6 aprilie 1785).” Demnă de amintit este atitudinea Ca să­l înţelegi cu adevărat pe Valeriu Papahagi, acestui medic în contextul disensiunii dintre greci 4. Dimitrie Procopiu Pamperi Moscopoleanul, să­i pricepi dimensiunea culturală, trebuie să ai şi aromâni: a declarat că e român. Autorul articolului sensibilitatea şi tenacitatea omului preocupat per­ un Aromân secretar, profesor şi medic la Curtea subliniază o idee demnă de reţinut: „E de admirat Domnească din Bucureşti în secolul al XVIII­lea manent de cultură (istorie, literatură, artă, filologie, acest naţionalism printre aromâni într­o epocă în care muzică, geografie, limbi străine etc.), de cercetare şi colaborator al lui J.­A. Fabricius (Cartea Româ­ România nu exista şi în care situaţia Românilor din şi să ai capacitatea lui de dăruire. Ca să­l înţelegi nească, Bucureşti, 1937). În încheierea studiului, Ardeal nu era tocmai de invidiat. Aromânii, ca oameni cu adevărat şi să­l preţuieşti trebuie să ai puterea de Valeriu Papahagi scrie cu modestie, dar şi cu practici, ar fi avut tot interesul să treacă drept Greci a învăţa şi experienţă în domeniu, treaptă cu treaptă, mândria celui care aparţine neamului românesc: în statele Habsburgilor. E de admirat deci înfrăţirea plus dorinţa permanentă de completare a zestrei „Dând aceste câteva informaţii, am vrut să lor cu Vlahii oprimaţi din Transilvania.” Valeriu aducem o modestă contribuţie la istoria relaţiunilor Papahagi conchide: „Din frântura neamului nostru acumulate. E necesar să pătrunzi aceste daruri ale aromânilor cu ţările româneşti şi încă o dovadă că care a dat Bisericii româneşti pe Andrei Şaguna, unui adevărat savant care şi­a urmat neabătut drumul ramura sud­dunăreană a neamului nostru, departe de a ieşit cel dintâi mare medic din trecutul nostru: Ion vieţii cu bucuria în suflet că e om şi că e român. a sta izolată în lumea apuseană, a avut, prin învăţaţii Nicolide de Pindo a fost român şi a simţit româneşte. Numele lui Valeriu Papahagi rămâne înscris în cultura săi, relaţiuni cu mediile ştiinţifice din Europa.” El ne aparţine.” română şi în cea universală cu litere de lumină. Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 23 Curtea de la Argeş 8 Cărţi şi autori

Ieşirea din labirint Ion C. ŞTEFAN ine ar fi crezut că doamna profesoară Dumbravă, prin care doamna profesoară se îndreaptă de Tudor Arghezi, pentru universitară doctor Elis Râpeanu este o spre o purificare dorită. A mai scris însă şi alte cărţi, o jumătate de veac de Cpersoană atât de religioasă? O cunosc de pe această temă: Prea fericitul Părinte Teoctist – activitate literară, iar în 1947 mulţi ani, în urma activităţii sale, desfăşurată în cadrul o viaţă închinată lui Dumnezeu, Bisericii şi Ţării; este ales membru titular al Cenaclului literar „Octavian Goga”, de la Centrul Vrednicul Părinte Galeriu etc. Academiei Române, alături Cultural „Mihai Eminescu”, din sectorul doi, Bucureşti, de Zaharia Stancu” (p. 30). condus de scriitorul Geo Călugăru. Este o persoană ucrarea despre scriitorul preot Gala inteligentă, activă, spontană şi plină de umor – Galaction, a cărui familie provine din Valea elălalt volum Doamna Epigramei – având o reală implicare în LCălugărescă, locul natal şi al autoarei acestei este o bogată promovarea acestei exprimări în patru versuri, cărţi, este o monografie complexă a vieţii şi creaţiei Cmonografie a Mănăstiri Pasărea, a cărei precum şi mai multe cărţi în domeniu: Epigrame, vrednicului scriitor, care a tradus în modul cel mai stareţă emblematică a fost maica Lucia Dumbravă, la Editura Metropol; Catrene cu sprâncene, la potrivit Biblia: „Cu evlavie şi recunoştinţă trebuie să trecută de 90 de ani, despre care Elis Râpeanu scrie: Editura Sagittarius; Nemuritorii şi epigrama, subliniem realizarea excepţională a acestui savant „Slavă lui Dumnezeu, căruia­I mulţumim că există la Editura Semne etc. teolog şi anume traducerea Bibliei, visul torid al unei în ţară asemenea lăcaşuri monahale, că a existat în Dar doamna Elis Râpeanu are un motiv în plus de vieţi întregi. Deşi despre această temă se poate scrie vremuri zbuciumate şi există şi în această perioadă mândrie: este singurul cadru didactic universitar din un capitol întreg, având în vedere importanţa ei, ne bulversată apărători şi propovăduitori ai credinţei România care a susţinut o lucrare de doctorat despre permitem să punctăm etapele relevante, stăruinţa noastre ortodoxe, ca măicuţa Lucia Dumbravă şi Epigrama în literatura română, avându­l conducător lui Gala Galaction la realizarea acestei traduceri ca urmaşa sa la stăreţie, maica Mihaela Costache. ştiinţific pe profesorul universitar Ştefan Cazimir. inestimabile pentru cultura şi credinţa noastră Binecuvântează, Hristoase Dumnezeul Nostru, pe Colaborarea sa la revista Curtea de la Argeş, evident, ortodoxă” (p. 31). personalul Sfintei Mănăstiri Pasărea şi al tuturor cu articole despre epigrame, a reprezentat un câştig Despre valoarea literară a operelor semnate de mănăstirilor, cu Duh curat şi puternic, care să men­ real în diversitatea tematică a publicaţiei noastre. Gala Galaction s­a pronunţat Tudor Vianu, în Arta ţină, în aceste lăcaşuri, acelaşi duh de rugăciune Dar, mai târziu, am descoperit mai mult decât prozatorilor români, urmărind „dezvoltarea prozei faţă de Dumnezeu şi de dăruirea faţă de aproape, ştiam: între cele peste 40 de titluri semnate de româneşti literare” considerată în „valorile ei ştiinţifice ca şi până acum” (p. 160). domnia sa, am întâlnit şi unul intitulat Ieşirea şi în procedeele ei de artă”. În categoria scriitorilor Aşa se dovedeşte ieşirea din labirint a doamnei din labirint, care m­a îndreptat spre cele două „intelectuali şi eseişti”, Gala Galaction este menţionat profesoare Elis Râpeanu, printr­o purificare temeinică volume recente ale sale: Gala Galaction şi Valea alături de Tudor Arghezi, Al. Macedonski şi alţii. în credinţa creştină. Călugărescă şi Mănăstirea Pasărea şi maica Lucia „În 1946, Gala Galaction este sărbătorit, alături Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni Cartea, de exact 1200 de pagini, are subtitlul „(în din Chişinău. Un întreg colectiv de redactori, editori şi propria lor viziune)” şi a apărut în 2019, sub îngrijirea recenzenţi a contribuit la realizarea volumului. Reluăm acad. Mihai Cimpoi şi a scriitorului Traian Vasilcău, mai jos prefaţa primului autor şi fragmente din postfaţa în Colecţia „Pasărea Phoenix”, la Tipografia Centrală celui de­al doilea. (Gh.P.) contemporani au ca voinţă formativă Marele cerc al scriitorilor români rostirea esenţială a fiinţei general­ umane şi a fiinţei româneşti ca parte Acad. Mihai CIMPOI constitutivă a acesteia, căci ei invită de unde sunt şi cum autodispreţuitori (care s­au cam înmulţit cititorul din întreaga lume „într­o se circumscriu sau, în societatea noastră caragializată şi incomparabilă intimitate cu ei” – inti­ mai bine zis, cum momotizată; de la Momos, Zeuleţul mitate care să­i facă să se simtă că se exînscriu în bârfelii, alungat din Olimp), meritul sunt ACASĂ LA EI. Căci cei prezenţi acest Mare Cerc indiscutabil al volumului e că prezintă aici reactualizează în fond versul din al unei reuniuni o lume românească ce mai vorbeşte – eminesciana Scrisoare I: „În mine bate matriceal­stilistice eminescian – în basme şi gândeşte în inima lumii”. În mod natural, ei trebuie sub semnul poezii, familiarizată, în cel mai înalt consideraţi ca angajaţi şi ca angajatori patternal al lui grad, cu Poeticul. intitulat în dialogul valoric european şi larg­ rezentul volum, Eminescu, cel care ambiţios Enciclopedia universal care are loc astăzi. spunea că limba română e templul n sprijinul spusei noastre vine Scriitorilor Români, ne trimite, Am îndrăzni să afirmăm că volumul P fiinţei noastre şi că nu noi suntem anume un teoretician al acestuia: se prezintă ca un pandant ilustrativ la fireşte, la etimonul grecesc enkyklo­ stăpânii limbii, ci ea e stăpâna noastră „Spune­mi care este lumea ta spaideia (= înăuntru, cerc – ecuaţie), Î Dicţionarul general al literaturii române, (informaţie adeverită mai apoi de Noica şi îţi voi spune cine eşti. Astfel credem lămurind şi prin denumire intenţia coordonat de acad. Eugen Simion. şi Heidegger). că putem spune cine este poetul, chiar programatică. Ea voieşte a fi un cerc, Întreprinderea poetului Traian Credibilitatea că e vorba anume dacă nu o facem, căci ceea ce ne un mare cerc chiar al scriitorilor români Vasilcău, el însuşi făcând parte din de un Mare Cerc este dovedită şi interesează este să pătrundem în – de aici şi acum (hic et nunc), din Marele Cerc, desfăşurată pe parcursul de prezenţa ciclopică, enciclopedică această lume care este a lui şi să frontierele româneşti şi dinafara lor, a zece ani, cu susţinerea noastră şi cu cu adevărat, a 1146 (una mie una ajungem totodată într­o incomparabilă adică de pretutindeni, după cum o totală încredere în informaţiile oferite sută patruzeci şi şase!) de nume... intimitate cu el.” (Mikel Dufrenne, spunem în mod curent. de înşişi autorii, este demnă de toată Deşi vor exista inerente rezerve Poeticul, ed. românească, pag. 131). Apoi, să facă şi educaţie, în sens preţuirea. Ea justifică, precum spuneam (româneşti!) faţă de reprezentativitatea Citind Enciclopedia de faţă, ne vom că ţine să informeze cititorul în linia­ la început, ceea ce semnifică etimo­ lor enciclopedică, ale unor preţuitori şi convinge încă odată că scriitorii români mentele biobibliografice posibile cine şi logic o enciclopedie. m conceput lucrarea de faţă ca pe un bun spiritual, fundamental, al inimii, pe care trebuie să­l facem cunoscut lumii, fiindcă nu nouă ne O Columnă a culturii româneşti Aaparţine, ci culturii unei naţiuni, din care şi noi izvorâm. Am căutat să Traian VASILCĂU depozităm, ca pe rafturile unei biblioteci, tot ce e mai de preţ din literatura română asemenea lucrări am urmărit umplerea golului evident contemporană nouă. Am gândit lucrarea puţin altfel decât celelalte cărţi, cu în cadrul istoriei literaturii române şi recunoaşterea rolului preocupări oarecum similare, unde la aceleaşi întrebări­şablon scriitorii trebuiau şi calităţii de scriitor român valoros cu reşedinţă în lumea să răspundă. Am renunţat la chestionar, considerând că scriitorii sunt, totuşi, întreagă. artişti ai Logosului şi nimeni nu va putea mai bine decât ei să­şi povestească Beneficiile trebuiau să fie: Cunoaşterea unui univers viaţa, ale cărei principale 5 trepte ar fi, după noi: Naşterea, Studiile, Activitatea, literar românesc şi conectarea acestuia la mediul de Opera şi Semnele/Însemnele de preţuire pământească. (…) cercetare academic şi didactic de toate nivelurile de Privite aparte, aceste portrete singulare de scriitori, unele parcă de­a dreptul predare, atât în Ţară, cât şi în toate zonele locuite de rupte dintr­un roman autobiografic, reflectă, ca­n oglindă, firea, caracterul, virtuţile, români, inclusiv de scriitori, cercetători şi cititori pasionaţi largheţea sufletească, excesul de sinceritate, simplitatea ori chiar dorinţa insis­ de Literatura română. (…) tentă de a fi cât mai în umbra opiniei publice, faţă în faţă cu Dumnezeu. De aici şi Majoritatea dintre colegii noştri incluşi aici sunt de sintagma În propria lor viziune, adăugată la titlul general: Enciclopedia scriitorilor origine români, dar sunt prezenţi şi scriitori de altă români contemporani de pretutindeni. Numai portretele unora dintre autorii incluşi naţionalitate, care scriu şi în Limba Română ori numai în în lucrare au fost concepute şi realizate de urmaşii ori colegii acestora, puţine Limba Română, fiind fii şi fiice, nu spunem înfiate, dar recunoscute ale ei. (…) dintre ele au fost căutate, aflate şi aşezate în pagini de noi. Prin realizarea unei (Continuare la pag. 27) 24 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

Cărţi şi autori Gheorghe I. Brătianu, figură emblematică a istoriografiei Florentin POPESCU a fel ca şi ale altor se reedita studiul lui Gheorghe I. Brătianu intitulat unghiuri, unele referitoare la meritele istoricului, personalităţi de Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româ­ altele la viziunea modernă a acestuia asupra istoriei Lprim rang ale culturii neşti, Valeriu Râpeanu era directorul amintitei edituri universale şi a condiţiei popoarelor mici în acest noastre, numele lui Gheorghe şi bine cunoscut cititorilor pentru studiile şi articolele context etc. I. Brătianu a fost, între 1944­ sale referitoare îndeosebi la Nicolae Iorga şi la familia 1980, pus la index, sau cel mult păstrat sub tăcerea Brătienilor. lte două lucrări esenţiale ale lui Gheorghe arhivelor şi a bibliotecilor, întrucât opera contravenea De altfel, sub un titlu mai degrabă impus de I. Brătianu (Marea Neagră de la origini doctrinei politice a vremii, maselor largi de cititori, rigorile cenzurii din acei ani decât de autor, un an Apână la cucerirea otomană, O enigmă şi un dornice să cunoască realităţile româneşti interbelice mai târziu, în 1981 apărea sub semnătura acestuia miracol istoric – poporul român) sunt prezentate prin în litera şi spiritul în care s­au aflat, inoculându­se Cultură şi istorie. II. N. Iorga, Gheorghe I. Brătianu, mărturii, cronici, recenzii, însemnări de Victor Spinei, o perspectivă negativistă asupra ideilor şi tezelor de unde lesne se poate deduce că dl Valeriu Calinic Argatu, Antonie Plămădeală, Valeriu Râpeanu, susţinute de către acesta, atât în viaţa social­politică Râpeanu a avut un rol important în introducerea Ion­Aurel Pop ş.a. La fel sunt prezentate Confluenţele a vremii, cât şi în cărţile şi studiile pe care le­a respectivului titlu în planul editorial. istoriografice româneşti şi europene (volum apărut publicat. în 1988 sub coordonarea lui Victor Spinei). O foarte sumară privire asupra biografiei lui Subînţelegându­se că a vrut să meargă Gheorghe I. Brătianu ni­l dezvăluie astăzi într­o departe în timp cu investigaţiile, Valeriu lumină aparte faţă de „Dinastia Brătienilor”, cu Râpeanu aduce în prim­plan Opera lui rol important şi cunoscut în istoria României. Gheorghe I. Brătianu în antologii, dar Mai puţin politician decât ceilalţi membri ai şi Contribuţia ştiinţifică a lui Gheorghe I. „clanului” (deşi şi­a legat numele şi de un partid pe Brătianu, evidenţiată în cadrul Colocviului care însuşi l­a înfiinţat), el s­a afirmat plenar mai ales româno­italian, desfăşurat la Bucureşti în domeniul istoriografiei, cel puţin trei dintre cărţile în 27­28 martie 1975, ca şi articolele de pe care le­a semnat (Tradiţia istorică despre înte­ dicţionar consacrate istoricului între 1962­ meierea statelor româneşti, O enigmă şi un miracol 1986 – acestea din urmă oferind ochiului istoric – poporul român, Marea Neagră de la origini avizat câteva diferenţe de viziune „ofi­ până la cucerirea otomană) au rămas până azi (şi ciale”, puternic marcate de cerinţele vor rămâne şi în viitor) de referinţă în istoriografie. şi cenzurile vremii. Autorul acestora a fost singurul copil al lui Ionel Sunt multe pagini frumoase şi incitante, I.C. Brătianu, rezultat din căsătoria lui cu Maria pline de adevăr şi sinceritate în această Moruzi şi – prin tradiţia familiei – ar fi fost predestinat carte pe care mi­e aproape imposibil s­o unei cariere politice de prim rang – ceea ce nu circumscriu unui anume gen. Ea este s­a întâmplat şi nici pe el nu l­a interesat, nefiind deopotrivă crestomaţie de texte, dar şi niciodată ministru sau bucurându­se de o înaltă evocare, după cum uşor am putea­o numi demnitate în stat. şi monografie de tip special (cum special Gheorghe I. Brătianu s­a născut la 30 ianuarie De asemenea, putem considera că volumul din a fost şi personajul despre care este vorba în ea) 1898 în comuna Ruginoasa, a făcut studii liceale şi 1980, pe care directorul editurii îl însoţea cu un studiu sau mărturie a unui destin care s­a consumat prin universitare (de Drept) la Iaşi (1919) şi Litere la Paris introductiv, a reprezentat, în fapt, începutul unui întreg toate fibrele lui întru folosul şi binele ţării, sfârşind (1921), doctor în Filosofie la Cernăuţi (1923) şi Litere deceniu de reconsiderare a lui Gheorghe I. Brătianu printr­una din marile nedreptăţi care i s­au făcut la Paris (1929). A predat ca profesor universitar la şi de reeditare a operelor lui, deceniu care s­a lui, în chip tragic (ca de altfel multor personalităţi catedra de istorie universală a Universităţii din Iaşi încheiat cu editarea (în 1988, dar cu ecouri până româneşti căzute victime ale regimului totalitar). (din 1924) şi Bucureşti (1940­1947). A fost membru la sfârşitul lui 1989) unui volum masiv de studii, Este de­a dreptul mişcător să afli, între multe corespondent (1928) şi titular (1942) al Academiei documente, evocări, prilejuit de cea de a 90­a altele, că la numai două zile după ce a fost însărcinat Române, membru al Società Ligure din Storia Patria aniversare a istoricului român. cu formarea guvernului (la 18 aprilie 1931), Nicolae (1925) din Genova şi al Institutului „Kondakov” din Iorga i se adresa astfel: „Scumpe domnule Gheorghe Praga (1935). Istoria politică românească i­a reţinut eea ce reuşesc să facă dl Valeriu I. Brătianu… întrebuinţez această formă pentru a­ţi numele ca disident liberal în anii ’30. Râpeanu şi dna Sanda Râpeanu intră în arăta cât şi cât aş fi de mulţumit dacă împrejurările arealul lucrărilor de referinţă privind viaţa mi­ar permite în orice formă să punem alături, eu, , când Institutul de C experienţa bătrâneţelor mele, d­ta toată încrederea a 6 decembrie 1941 şi opera unuia dintre cei mai importanţi istorici Istorie Universală primea numele lui Nicolae români, ale cărui idei şi teze se dovedesc a fi viabile tânără pe care o aduci ţării”. Iorga, iar Gheorghe I. Brătianu era director şi astăzi, după aproape un secol de la emiterea lor. L a un pandant la cele de mai sus şi poate al acestuia şi totodată preda cursuri la Universitate, Cartea, în format academic şi numărând nu mai conducând totodată mai multe publicaţii de specia­ puţin de 422 de pagini, adună, pentru prima oară pentru a fixa cât mai exact în memoria litate, împătimitul patriot nota, între altele: „Războiul într­un singur loc, cam tot ce ar trebui să se ştie Ccititorului portretul acestui istoric de stirpe s­a purtat şi se poartă împotriva noastră, la toate despre Gheorghe I. Brătianu, punând în lumină aleasă, peste vreo cincizeci de ani, L. Kalustian hotarele, zi de zi, ceas de ceas, nu numai cu armele, varii unghiuri din care a fost/este apreciată opera avea să scrie: „Atent la tot ce se petrecea, cu un dar şi cu cuvântul şi cu scrisul. Iar dacă adevărul criticului. raţionament matur şi sănătos, bun cunoscător de rămâne obiectivul suprem al disciplinei istorice, cu O simplă enumerare a capitolelor devine oameni oricât de alambicate le­ar fi fost psihologiile, atât mai mult îndatorirea ei e de a răpune şi de­a sugestivă, autorii procedând cât se poate de bine în cu intuiţia sigură a desfăşurării întâmplărilor şi a înlătura minciuna, mai ales atunci când ea cutează ce priveşte organizarea materialelor. Aşa, bunăoară, ţelurilor urmărite, care poate venea şi de la vocaţia a se înfăţişa îmbrăcată în veşmintele unei prefăcute în primul dintre capitole sunt reţinute cronici, articole, lui de istoric, se va dezmetici repede că nu de obiectivităţi ştiinţifice… De aceea, ciclul conferinţelor studii dedicate volumului Gheorghe I. Brătianu, la mentalitatea şi spiritul dispreţuitor şi aventuros noastre va fi închinat, în anul acesta de studii, Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româ­ al lui Carol II vor veni înnoirile pe care le dorea problemei româneşti privită de vecinii noştri.” neşti (Editura Eminescu, 1980), sub semnăturile cu ardoare, salubrizarea moravurilor, alt suflu civic, O astfel de poziţie (la care se adăuga, în plan lui I. Kalustian, Emil Condurachi, Al. Rosetti, Şerban legalitatea, cinstea, salutarele şi dreptele reforme politic, posibila alegere a lui ca preşedinte al Cioculescu, Ioan Alexandru, Ştefan S. Gorovei, Zoe ca în mai puţin de un an, de la poziţia de carlist, cum Partidului Naţional Liberal, succedându­i unchiului Dumitrescu­Buşulenga, Emil Puşcariu ş.a. Despre era considerat, să treacă la aceea de anticarlist vădit, său, Dinu Brătianu, care împlinise în ianuarie 1944 volumul Cultură şi istorie. II. N. Iorga, Gheorghe I. aderând mai apoi la Frontul constituţional, alături vârsta de 68 de ani), a condus la o campanie de Brătianu, de Valeriu Râpeanu (Cartea Românească, de mareşalul Al. Averescu. anihilare a lui. La 15 august 1947 i se fixează 1981) se pronunţă Alex. Ştefănescu, Z. Ornea, S­a păstrat neîntinat şi vertical, n­a frecventat domiciliu obligatoriu până în noaptea de 5/6 mai C. Stănescu, Al. Tănase ş.a., în vreme ce un subca­ colcăiala culiselor, n­a intrat la Palat pe uşi dosnice, 1950, când este dus fără judecată la închisoarea din pitol intitulat Evocări ale anului 1980 reuneşte texte n­a pândit, n­a manevrat şi nu s­a târguit. Carol II Sighetul Marmaţiei, iar la 27 aprilie 1953 încetează de Z. Ornea, Dan Amedeo Lăzărescu, Victor Spinei, nădăjduise să găsească în el un instrument şi a din viaţă. G. Buluţă, Dinu C. Giurescu. Urmează un capitol întâlnit în permanenţă un refuz şi o rezistenţă.” Acest remember biografic ne este prilejuit de în care au fost reţinute titlurile unor studii şi articole Cartea de faţă reprezintă atât o apariţie editorială recenta apariţie editorială, Gheorghe I. Brătianu despre Gheorghe I. Brătianu apărute în perioada bine venită şi necesară, cât şi un manual de istorie 1980­1989, volum alcătuit şi îngrijit de Valeriu 1980­1989, aşijderea semnate de istorici şi comen­ vie şi trăită, cu atât mai necesar cu cât generaţiilor Râpeanu şi Sanda Râpeanu (fără editură, 2019). tatori cunoscuţi ai momentului. E vorba, de fapt, în mai noi li se deschide larg o fereastră către cunoaş­ În 1980, când la Editura Eminescu din Bucureşti ansamblu, de creionarea unui portret din mai multe terea şi înţelegerea istoriei moderne a ţării. Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 25 Curtea de la Argeş 8 Cărţi şi autori Patima comunicării mediatice Nicolae MELINESCU redibilitate, acurateţe, televiziune şi, caz rar, jurnalismul convingerea că orice întrebare îşi reporterii noştri de gumilastic aseme­ preocupare în interes agenţiei de ştiri. Înainte ca să­şi are un răspuns. Nu este doar titlu nea edicte, ar creşte credibilitatea „Cpublic – iată aria de valorifice experienţa, cultura şi înţelep­ de capitol, este o afirmaţie ilustrată presei româneşti! concentrare valorică a gazetarului şi a ciunea în diplomaţie pe timpul în care de consemnarea opiniilor şi a discuţiilor muncii sale. Sunt însemnele de blazon a fost ambasadorul extraordinar şi cu jurnalişti de marcă de la New York a jurnalist de cotidian, ale profesiunii sale.” Este cheia lecturii plenipotenţiar al României în Finlanda de radio, televiziune şi de celor două volume publicate recent la şi Estonia (2001–2006), Neagu Udroiu Cagenţie de ştiri, Neagu Udroiu Editura Uniunii Ziariştilor Profesionişti a activat prodigios în acest segment a relatat de la marile evenimente ale din România de către unul dintre cei al infosferei, puţin cunoscut la noi, deşi planetei pentru publicul românesc, cu mai experimentaţi slujitori ai media a fost şi rămâne un domeniu de forţă o statornică preocupare pentru adevăr, din ţara noastră timp de cinci decenii, pentru jurnaliştii de toate orientările, pentru fapte şi cu adâncă reverenţă Neagu Udroiu. Titlul, Jurnalismul: de toate specializările, jurnalişti de în faţa limbii române. Volumul al doilea Studenţie fără frontiere, mărturiseşte informaţie sau de opinie, pentru că adună relatările sale din locuri şi dintru început dorul autorului de agenţia de ştiri, Agerpres în cazul perioade diferite, de la biroul prezi­ cunoaştere, de a fora după necunos­ nostru, este ca un centru de comandă denţial austriac din palatul Hofburg la cute preţioase, de navigare prin mări în care vin date din teren (local, naţional urmele eroismului românilor la Plevna, tainice spre limanuri cu dezvăluiri sau internaţional) furnizate de propriii de la Geneva la Rio de Janeiro, de fermecătoare. Una după alta, expe­ reporteri şi corespondenţi sau de agenţii la Cannes la Nairobi, de la Quito la rienţele sale pe toate meridianele, din partenere, pentru ca, după o prelucrare Borobudur, de la Moscova la Hiroshima. Japonia în Statele Unite, din Africa în care să le facă accesibile tuturor nece­ Fascinante, aceste escale aduc sem­ Europa, toate se aşază în cele două sităţilor organizaţiilor media, să fie nificaţii profunde dincolo de emoţia volume ca un itinerar plin de informaţie, răspândite cu rapiditate către abonaţi. firească a celui care le parcurge cu de impresii frumos alcătuite şi prezen­ pasul. Departe de a fi doar o vitrină tate într­un stil rafinat de­a lungul anilor eea ce a sesizat cu acuitatea cu trofee, merituoase în sine, relatările dedicaţi cu pasiune şi cu inteligenţă profesionistului Neagu Udroiu şi impresiile la cald de la momente comunicării cu semenii. Convins de Cîn periplul său prin nume­ ce au marcat soarta planetei şi chiar valoarea onestităţii în publicistica roase redacţii din lume a fost ceea istoria României dovedesc dedicaţia profesionistă, Neagu Udroiu explică ce numeşte foamea de performanţă. şi pasiunea jurnalistului, a cronicarului din capul locului ce înseamnă o Căutarea febrilă a drumului direct către Neagu Udroiu, pentru cunoaşterea călătorie fascinantă prin lumea jurna­ cititor, ascultător sau telespectator a Times, de la National Observer, de la lumii în care trăim, prin fapte, perso­ listicii: „Lucrarea de faţă juxtapune pus într­o mişcare continuă cotidienele agenţia China Nouă, de la Le Monde, nalităţi şi situaţii receptate la faţa însemnări ivite de­a lungul timpului în gigant din Japonia, „surorile tv” ameri­ de la BBC, de la agenţia Tass, de locului, direct, în contact cu decidenţii căutările autorului preocupat să sesi­ cane CBS, NBC, ABC, pionierii de la agenţia UPI, de la ziarul guineez majori ai momentului. Cu sinceritatea zeze pagini semnificative din istoria pe Tamisa, de pe Rin şi de pe Sena, Horaya. Aceste schimburi de vederi ce­l caracterizează, în virtutea expe­ presei, să descifreze date relevante cu i­a provocat pe Pulitzer şi pe cei care între profesionişti cu experienţă aduc rienţei sale vaste, Neagu Udroiu îşi privire la teorii jurnalistice, să exerseze i­au preluat trena şi s­au ridicat până concluzii convingătoare despre cei care atrage cititorul să­l însoţească în toate calificat şi persistent, în interiorul rezer­ la valoarea premiului ce­i poartă animă platforma mediatică mondială aceste momente semnificative şi­i face vat informaţiei şi comunicării de masă”. numele. Atent cu demersul său de şi influenţează mersul industriei media o mărturisire dezarmantă: „O aventură, descriere a unei lumi puţin cunoscute prin opiniile şi concluziile lor. De intrarea mea într­o redacţie… M­a eagu Udroiu desfăşoară din exterior, autorul decelează structura exemplu, discuţia cu editorialistul recomandat o anume poftă, încă din cultura sa profesională ca primei pagini a cotidianului de mare washingtonian (columnist) Jack copilărie, de a scrie la ziar. Îmi şi Npe un uriaş stindard pe care tiraj (şi influenţă), semnificaţia şi rigorile Anderson, onorat cu Premiul Pulitzer, apăruse numele prin rubricuţe de cititorul călător prin lumea fascinantă ştirii (pe care tare bine ar fi să le cu­ lămureşte statutul şi valoarea repor­ ocazie. Dar nu mă gândisem că aş a gazetăriei să îl urmeze ca să desco­ noască şi noii menestreli de la porţile terului de investigaţii, care este: „Omul putea merge pe cărările presei.” Aceste pere atât interiorul mecanismelor cetăţii mediatice româneşti), structura şi înzestrat cu o mare doză de curiozitate, cărări au devenit drumuri largi care presei, cât şi figurile creatoare ce normele interviului, considerat de novici cel care trebuie să înţeleagă sensul de multe ori l­au dus în locuri în care mărginesc aleile marilor inovatori în drept cel mai accesibil gen, dar, care, faptelor. Ancheta este o categorie din puţini ajung şi încă şi mai puţini au arta construirii ziarelor, a posturilor de fapt, este un produs mediatic de «lumea bună» a presei. Intră în seria darul să le descrie, să le retrăiască de radio sau a televiziunilor. El are un mare complexitate, consumator de îndeletnicirilor de dificultate. Abilitatea pentru a le împărtăşi altora. Neagu ascendent impresionant asupra altor energie, efort, documentare şi abilitate, anchetatorului de descoperire a Udroiu a dovedit prin cele două volume cronicari ai mesajelor mediatice, pentru aşa cum relevă fragmentele propriilor adevărului trebuie să se situeze că a încheiat demult studenţia jurna­ că a practicat cu succes jurnalismul interviuri colecţionate de Neagu Udroiu deasupra abilităţii celor ce încearcă lismului şi a devenit un maestru de cotidian, jurnalismul de radio, de în toată lumea. El porneşte de la să ascundă adevărul.” De­ar citi şi al comunicării mediatice.

de a doua soţie a soţului ei, alungată de la curte şi obligată să se călugărească, ea, împărăteasa ţării. Semn(al) de carte Nu putem înţelege altfel tăcerea şi supunerea ei, decât ca pe o autojertfire în folosul păcii, echilibrului Ion C. Ştefan, Drumul vieţii, înapoi, Editura o metabolizare a specificului poeziei nipone politic, în folosul neamului său. Drama personală şi Arefeana, Bucureşti, 2020 în concordanţă cu propriul său spirit creator. eşecul în căsătorie al Doamnei Teodora ar fi putut Cartea pare o mărturisire a unor zbateri interioare Titlul volumului, Anotimpuri în kimono, ingenios declanşa conflicte armate între români şi bulgari, şi nu are importanţă dacă personajele sunt reale sau ales, reprezintă un real cod de tălmăcire a simbo­ ar fi slăbit puterea românilor în faţa expansiunii tătare doar imagini ale unor trăiri şi prezenţe, care au trecut lurilor şi semnificaţiilor ocultate în sfera conţinutului şi turceşti. Răbdarea ei şi înţelegerea situaţiei ca pe prin viaţa reală şi au marcat în vreun fel existenţa liric clădit în conformitate cu paternul japonez, care, o rânduială de la Dumnezeu, bunătatea şi înţelep­ autorului. însă, poartă amprenta spiritului modern, fapt ce ciunea, grija pentru operele de cultură, au făcut pe Pentru că un romancier culege aspecte din viaţă, facilitează adaptarea acestuia la cultura românească. bulgari să îi atribuie maicii Teofana aură de sfântă şi trăite personal sau doar observate în jur, şi le (Mădălina Bărbulescu, în prefaţa „Arhitectura poetică să o cinstească în consecinţă, ca pe o personalitate transpune în paginile unei cărţi, înfrumuseţându­le, niponă în lirica Veronicăi Stan”) de frunte a vieţii lor politice şi religioase din epoca îmbogăţindu­le sau, dimpotrivă, transformându­le medievală. (Autorul, pe coperta a patra) astfel, adăugite şi modificate prin arta sa, în momente Pr. Al. Stănciulescu­Bârda, memorabile, demne de a rămâne în paginile unei Viaţa Cuvioasei Teofana cărţi. Iar Ion C. Ştefan, trebuie să recunoaştem, Basarab, Editura Cuget este un artist desăvârşit al cuvântului. (…) Românesc, Bârda, 2020 Remarcabil este curajul, dar şi onestitatea, de a Pe domniţa Teodora Basarab, aşeza în roman nume reale, ceea ce ne duce către devenită mai apoi maica Teofana, tentaţia de a descoperi mai departe identitatea tuturor o vedem ca pe o altă Ana lui personajelor, a celor care nu sunt numiţi direct. Manole, pe care nu soţul, ci tatăl (Eugenia Duţă, în Cuvânt­înainte) ei, o zideşte la temelia statului român. Nu putem înţelege altfel Veronica Stan, Anotimpuri în kimono, Editura o căsătorie încheiată din raţiuni Hoffman, Caracal, 2019 Veronica Stan este o poetă a cărei viziune artistică politice. Nu putem înţelege altfel derivă din apetenţa sa pentru lirica japoneză. Prin o femeie umilită, persecutată de urmare, demersul scriitoricesc al acesteia presupune propriul soţ, cu un copil otrăvit 26 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş 8 Cherchez la femme Femeia cu mintea cea mai luminată din Secolul Luminilor (II) Paula ROMANESCU ntre anii 1744­1748 floarea timpului care trece, când înţelege el că nu Mondială tare s­ar mai împăuna de l­ar avea. cei doi îndrăgostiţi chiar totul est pour le mieux dans le meilleur des Dintre contemporanii săi, pe Rousseau care Îerau mai mult pe la mondes possibles/ totu­i cum nu se poate mai bine era adeptul „întoarcerii la natură”, se amuza Voltaire Versailles, fiindcă Voltaire în cea mai bună dintre toate lumile posibile. să­l ironizeze prin scrisori: „Magistre, citindu­ţi opera reuşise să intre în graţiile Şi înţelepţii îşi pot pierde capul pentru un flecuşteţ mă simt tentat să merg în patru labe”. S­o fi supărat Curţii, Madame de de femeiuşcă. Nu la fel s­a întâmplat şi cu „înţeleptul părintele Contractului social pe filosof, dar să sperăm Pompadour îl voia istoriograful Franţei, devenise din mansarda din Montparnas” când s­a trezit prins că în Panteonul pe care şi­l împart acum şi în vecii membru al Academiei, era încărcat de onoruri, de dulci fiori pentru o jună cu nume de frigăruie vecilor nu se mai înţeapă cu ironiile. i se jucau toate piesele, devenise bogat cât să facă căreia­i scria el, „aforistic” din cale­afar’, că ar vrea serioasă concurenţă finanţelor regelui. Émilie nu­şi să rămână pentru totdeauna cu capul sub fustele ei? ă Voltaire a avut o relaţie deloc amiabilă refuza nicio extravaganţă care s­ar fi putut împlini Înapoi în secolul luminilor, la Émilie! cu Biserica se ştie. Nici Biserica nu l­a cu aur. Erau bine primiţi şi la castelul Lunéville din Însărcinată la cei 42 de ani ai săi, cu inima pe rug Ciertat, lăsând aceasta la… latitudinea Lorena de tata socru al lui Ludovic al XV­lea – Le şi mintea în lumină înaltă, ea nu contenea să lucreze Domnului. Când era pe patul de moarte, s­a trezit Bien­Aimé / Cel Iubit (de „Pompadoura”!), fostul rege la traducerea Principiilor fizicii de Newton până în sărmanul Voltaire cu un preot venit să­i da sfânta al Poloniei, Stanislaw Leszczynski, aflat demult în exil ziua când i­a venit sorocul să nască. Voltaire se împărtăşanie. La întrebarea acestuia „Te lepezi de în Franţa, unde fiica lui Marie era regină – nevastă ocupase şi el de scrierile lui Newton, iar când în 1738 Satana?”, muribundul cică ar fi îngânat: „Nu­i de rege adică. publicase studiul Les Eléments de la Philosophie de momentul acum, părinte, să­mi fac noi duşmani…” Aşa că en passant par la Loraine să­l vadă pe Newton / Elementele filosofiei lui Newton, pe coperta Preotul a ieşit valvârtej, iar „îndrăcitului” i­a fost exilatul rege, Voltaire deprinsese obiceiul să se abată volumului trona portretul ei în chip de déesse inspi­ refuzată înmormântarea creştinească. (fără Émilie!) şi prin Paris unde era primit cu arzândă ratrice / zeiţă inspiratoare. Ei, da, s­o fi îndoit filosoful Şi­a fost 30 mai 1778. Ochii lui care văzuseră nerăbdare de nepoata lui, Louise Denis… Cinste de existenţa lui Dumnezeu, dar nu şi de zeiţa Émilie lumini s­au stins. Sufletul o fi zbughit­o la Cel care mai mare nu­i putea aduce junei nepoţele răsfăţatul fără de care, recunoaşte el cu sinceritate, n­ar fi Lumină, Cale şi Adevăr este. Noaptea, trupul filosof râvnit de toţi împăraţii lumii decât să şi­o facă scos­o la capăt cu multe dintre încurcatele studii filosofului, din care fuseseră extrase, pentru a fi amantă… Pe vremea aceea (nu doar în prezent!), ştiinţifice şi filosofice. îmbălsămate, inima şi creierul (ca să nu mai existe astfel de relaţii se înscriau într­o perfectă corecti­ Şi­a fost 10 septembrie 1749. Émilie născuse gâlceavă între acestea şi acolo sus, la Dreapta Jude­ tudine şi morală. în chinuri cumplite o fetiţă, asistată de cei trei… magi, cată!), a fost dus în mare taină de prieteni devotaţi La rândul ei, Émiliei, adâncită în studiile despre la fel de (sau altfel!) emoţionaţi: marchizul – tatăl şi înmormântat la abaţia din Scellières/Champagne. foc, propagarea luminii şi nu mai ştiu ce chestiuni oficial al progeniturii, Voltaire – tatăl care n­a fost O furtună cumplită care a năvălit în biserică, dând despre optică, i s­au oprit privirile asupra unui poet să fie, Saint­Lambert – tatăl care n­a vrut să fie. uşile de perete în timpul tristei şi tainicei ceremonii, de prin ograda (cum să­i zic Curte!) Stanislawului de La ceasul când noaptea pogora peste acea a stins lumânările, speriindu­i de moarte pe cei încă la Lunéville, un oarecare filfizon Jean­François de fatidică zi de toamnă, femeia cu mintea cea mai vii care or fi crezut că au năvălit emisarii Întunecimii Saint­Lambert. Nici n­a luat în seamă că era binişor luminată din Secolul Luminilor se stingea din viaţă. Sale să­şi revendice bunul şi atunci, făcându­şi mai tânăr decât ea – amănunt insignifiant de altfel, Prin toată opera ei ştiinţifică (şi avea!), Émilie du semnul crucii şi scuipând în sân, toţi cei din Opoziţie reţinând doar că acesta era frumos ca un zeu păgân, Châtelet s­a dovedit a fi o reprezentantă de marcă – văzuţi şi nevăzuţi, s­au grăbit să­l pună degrabă frumuseţe de care nu­l putea „învinui” pe „bătrânul” a gândirii iluministe. pe „protagonist” sub lespedea rece de piatră. ei partener de amor şi isprăvi ştiinţifico­filosofice. Cum Şi­a venit Revoluţia cea cu Drepturile omului şi între poetul de Saint­Lambert şi Émilie s­a înfiripat oartea ei l­a lăsat pe Voltaire devastat de cetăţeanului, grăbitul acela de a­şi vedea împlinit o idilă, că doar omul trebuie să fie răspunzător de suferinţă. Émilie du Châtelet i­a fost lumină visul Liberté, Egalité, Fraternité – frumoasa minciună propria lui fericire sau nefericire, rodul poveştii lor a Mminţii şi inimii. În anii pe care i­a mai trăit generatoare de crime. Au fost atunci jefuite şi devas­ început să crească… Poetul­fluturaş nu se voia tată fără ea, n­a făcut decât să scrie (literatură, tratate tate biserici (Pace vouă, revoluţionari de profesie!), de ocazie prins în plasa responsabilităţii (deşi, nici de istorie, scrisori) şi să­şi consolideze statutul de şi vrednica ghilotină a tot egalizat cetăţenii până Émilie nu voia asta, ci doar iubirea lui), chiar dacă om providenţial pentru mica localitate Ferney, care i­a eliberat de cap… Ideile au rămas. era vorba de cea mai luminată matematiciană, şi a cunoscut o mare dezvoltare economică graţie Şi a mai fost o revoluţie. Fără ghilotină. Cu marchiză pe deasupra, şi amanta oficială a celui investiţiilor lui financiare. pistolul, cu tancul. Roşie ca focul… vânăt şi gonit mai luminat iluminist. Ea se simţea întinerită şi­şi La Ferney, unde şi­a petrecut ultimii ani din viaţă, de vântul altei revoluţii care se săturase de omul intensifica elanurile amoroase ca orice femeie care şi­a construit un castel unde­şi primea ca un adevărat nou şi voia unul recent. S­a stricat şi recentul. Acum, pune inima înaintea raţiunii. A fost pentru prima şi rege pe cei care veneau să­l vadă, să­l atingă (ca ce­o vrea Domnul! ultima dată în viaţa ei când a aflat că iubirea doare pe sfintele moaşte!), şi nu erau puţini cei şi cele Considerat premergător al Revoluţiei Franceze, la şi că inima ignoră forţa raţiunii. Inutilă zbatere. Este care îngenuncheau în faţa lui, sărutându­i mâna 11 iulie 1791 trupul celui care a fost marele iluminist părăsită cu nepăsare de poetastrul Saint­Lambert, cu neprefăcută evlavie. Aici avea să scrie cea mai Voltaire a fost depus la Panteon: Aux grands hommes interesat de nişte roze abia îmbobocite care trebuiau mare parte a operei sale, de aici coresponda cu toată la Patrie reconnaissante/ Marilor bărbaţi, Patria culese înainte de marile pârjoliri ale amiezii… lumea (6.000 de scrisori, nu­i glumă!), nu în ultimul recunoscătoare! Numai că de atunci au fost aduse rând cu capetele încoronate atinse bine de lumina aici şi trupurile câtorva femei bărbate. Deci Aux oltaire i­a venit Émiliei în ajutor, deşi avea gândirii. Ecaterina a II­a, împărăteasa Rusiei, era grandes femmes la Patrie reconnaissante! inima (avea şi el inimă!) devastată de otrava onorată să­l primească la Sankt Petersburg şi nu ştia Vtrădării ei. Soţul uluit, deşi contrariat de starea cum să fie mai convingătoare spre a­l îndupleca să­i reierul nemuritorului Voltaire este păstrat lucrurilor, a fost sfătuit şi convins de cei doi mari vândă ei biblioteca dacă el tot nu avea moştenitori. la Academia Franceză. Inima i­a fost aşe­ prieteni, soţia lui şi amantul ei, să primească „buna Nu cumpărase marea ţarină colecţii întregi de artă Czată în miezul marmurei care­i străjuieşte vestire” că va fi din nou tată: Marchizul (noblesse de pe la regii pămpălăi ai Europei? Să nu cumpere mormântul, la Panteon, marmură care­l înfăţişează oblige!) a acceptat… cu bucurie inacceptabilul. ea râvnita bibliotecă a franţuzului! I­a cumpărat­o. pe filosof cu o carte în mână. Îndemn clar celor ce Ce va fi spus nepoţica lui Voltaire? Cine să stea Şi pe a lui Diderot – părintele dicţionarului enciclo­ trec prin cetatea umbrelor înalte din Oraşul­Lumină: s­o asculte? Ea nu era pentru „Înţeleptul de la Cirey” pedic. Bravo, Franţa!!! Luminaţi­vă, oameni, mai puneţi mâna pe carte! decât un flecuşteţ acolo, menit să­l facă să simtă că Ţarina Ecaterina cea Mare era şi clienta cea mai Ideile sale – mai noi ca niciodată: Libertate de rotunjimea unui sân, a unor fese, poate da măsură importantă când era vorba de obiectele de orfevrărie gândire întru triumful raţiunii, toleranţă, libertate universului când omul ar vrea să oprească secunda şi mai cu seamă de ceasurile făcute la făbricuţele de a trăi cum te taie capul! binecuvântată şi să oprească pentru o clipă pour înţeleptului din Ferney devenit şi un redutabil om Ce ne facem însă dacă ignorăm cerul înstelat mieux cuieillir le temps qui passe/ cât să culeagă de afaceri, un finanţist genial, cu care astăzi Banca de deasupra noastră şi legea morală din noi? (Urmare de la pag. 24) de necunoscuţi ori prea puţin cunoscuţi în tot spaţiul spiritual românesc. Dedicăm această lucrare Centenarului Marii Uniri. În ea se regăsesc, ca­ntr­o ei 1146 de scriitori reprezintă toate continentele lumii moderne; unii horă a Învierii Neamului nostru, mulţi scriitori născuţi în Basarabia şi Bucovina, dintre ei nu fac parte, deocamdată, din vreo uniune profesională, alţii care din cauza reocupaţiei ruseşti au trebuit să se refugieze în Ţara istorică, Csunt membri ai mai multor organizaţii de creaţie. Unii dintre ei au plecat pentru a supravieţui terorii roşii ce a urmat pe acele străvechi plaiuri de dor deja, vorba lui Grigore Vieru, la strămoşi, dar pentru noi au rămas aşa cum erau şi de rod literar românesc. la începutul proiectului nostru, antumi, şi la fel în lucrarea de faţă. (…) Am hotărât şi ne­am străduit să respectăm drept an începător al includerii Enciclopedia este departe de a fi una exhaustivă şi de a conţine totul despre autorilor contemporani nouă sfârşitul anului 2008, când cei de pe această corabie scriitorii incluşi în ea. Nici n­ar putea cuprinde vreodată nemărginirea de gânduri a vieţii trăiau şi creau. Din 2008 până în 2018 sunt 10 ani. Astfel că un deceniu şi fapte ale celor mai mulţi dintre apostolii scrisului nostru, a căror viaţă de creaţie din vieţile noastre l­am depus şi noi drept jertfă pe Altarul Unirii în cuget şi­n simţiri este în continuă mişcare. Lucrarea noastră este doar o prezentare­reprezentare a fraţilor noştri întru Christos şi Eminescu. sumară, dar concludentă şi purtătoare de esenţă, a celor mai talentaţi şi prolifici Prezentul volum, cu ajutorul lui Dumnezeu, va fi urmat în anul 2020 de grădinari ai slovei străbune. Antologia poeziei româneşti din mileniul III. O altă columnă lirică a poeţilor incluşi Acum, când misiunea parcă ne­a fost împlinită, o vedem ca pe un act salvator, în Enciclopedie, dar şi a altor nume care vin să dea glorie, prin harul ce li s­a dat, de dreptate culturală faţă de mulţi dintre scriitorii merituoşi incluşi, dar încă atât Divinităţii şi Limbii Române, care ne naşte, (aproape) pe toţi românii,… poeţi. Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 27 Curtea de la Argeş

Urmuziana Paradoxul Urmuz. Parodierea parodiei (II) Lucian COSTACHE ersonalităţi accentuate. În cuprinsul Nu se ajunge niciodată la conştientizarea motivaţiilor cu „bunul său prieten şi Paginilor bizare sunt numeroase cazurile inconştiente, factorul afectiv fiind adesea definitoriu protector” e inevitabilă. Hotă­ Pde acte ratate, cum le numeşte Freud (die ca factor declanşator. Fără a conştientiza motivele, răşte să se sinucidă, dar nu Feleistungen, acts manqués), mai dense în Pâlnia personajele rămân inadaptabile, prizoniere, alienate. înainte de a se răzbuna pe şi Stamate şi Fuchsiada, dar esenţiale şi în celelalte Nu pot primi mediul în mod conştient, dar se Ismaïl, „inimă caritabilă” la proze. Plecarea în străinătate e în sine un „act adaptează biologic, social­automatic, gestual, nu început, după ce e concediat. ratat”, o dorinţă neîmplinită, o reacţie la autoritatea în fondul lor psihic, care produce stările precizate Prietenul rămâne totuşi cu „favoriţi şi ochi”, dar excesivă, manifestată familial şi social. Un sentiment insistent de Urmuz, pe care le­am subliniat, adică rochiile protectorului sunt „arse pe maidan cu gaz” de claustrare resimt toate personajele urmuziene, doar sunt fiinţe vii, aproape „animalizate” şi adaptate din Turnavitu, care „o dată pe an lua formă de bidon”. cerând o libertate care le­a fost refuzată de­a lungul anatomic, instinctual, nu şi psihic, cu o conştiinţă E aici un caz de manifestare a ceea ce psihanaliza întregii lor vieţi. Nu întâmplător apar personaje precară, care nu se întoarce decât foarte rar numeşte „sentimentul de omnipotenţă, determinată precum Bufty, un copil de 4 ani, fraţi mai mici, spre sine. Motivele individuale rămân „pete albe”, de «Daimonul» sau de «Tyche» ale lor”, Turnavitu surori­copile, nepoate, un „băiat cinstit” (în Algazy luminându­se însă cele colective, istorice, sociale, „mărind mulţimea pesimiştilor, care nu ajung niciodată & Grummer), un „băiat foarte deştept cu urechile comunitare, să se împace cu renunţarea la dorinţele lor nichelate” (în Cotadi şi Dragomir) – „doi argaţi”, arhetipale. De inconştiente iraţionale, care la cea mai mică cu libertăţi îngrădite, şi amintiri (Ismaïl) dintr­o aici asocierile provocare se simt insultaţi sau desconsideraţi posibilă copilărie petrecută „în borcan”. Ori Fuchs, mitologicului. şi care se privesc pe ei înşişi ca pe nişte de exemplu, „închis” sub umbrelă şi în pian. Cu Nevroza copii vitregi ai sorţii, fiindcă nu pot rămâne alte cuvinte, formaţiuni de compromis rezultate la este „expresia ei singurii ei copii sau cei favoriţi.” (Sándor întâlnirea unei activităţi conştiente şi a unei tendinţe eşecului de a Ferenczi, Sexualitate & Psihanaliză. subiacente, preconştiente sau inconştiente, care, socializa dorinţa Contribuţii la psihanaliză, Cuvânt înainte: în esenţă, constau în impulsuri reprimate datorită de autoafirmare, Gabriel Balaci, Traducere şi îngrijire ediţie: educaţiei morale şi devenite tabuuri culturale: acele de a găsi căi Monica Medeleanu, Ed. Herald, Bucureşti, lucruri scandaloase, despre care nu vorbim, nu se acceptabile social 2012, p. 193) cade să vorbim în public ori într­un mediu mai mult de manifestare sau mai puţin bigot, pudic în exces, snob, „educat”. pentru dorinţa rincipiul plăcerii şi principiul Personajele lui Urmuz par a testa în permanenţă de autoafirmare”. realităţii. Principiul plăcerii, sau realitatea, constatând raţional sau doar simţind (Vasile Dem. P„Iocasta din noi”, cum spunea instinctual că realitatea (individuală, familială, co­ Zamfirescu, Schopenhauer, doreşte ca omul – „«în soarta lectiv­comunitară, socială) este perturbată continuu op. cit., p. 84.) ei – a Soartei – să te laşi» –, ca el să nu mai de factori determinanţi ontologic, repetabili – care Fuchs e dominat zăbovească asupra (suprimare) lucrurilor funcţionează arhetipal –, individual şi colectiv. „Omul tocmai de aceas­ care îl tulbură, mai exact, ca, pe baza celei sănătos are şi el inconştient care, în cazul său, nu tă dorinţă, bifur­ mai superficiale motivaţii, să refuze a mai produce îmbolnăvire, ci doar «patologiile” benigne cată eroico­erotic acorda... vreo atenţie convorbirii neplăcute ale vieţii cotidiene, de exemplu, sau produsele culturii şi muzical, artis­ şi periculoase, să nu mai caute originea înalte, când capacitatea de sublimare a energiilor tic, estetic: suferă lucrurilor, iar mai presus de toate sfătuieşte instinctuale reprimate se întâlneşte cu talentul un insucces în pe om să recunoască cine este el.” Un artistic.” (Vasile Dem. Zamfirescu, op. cit., p. 84). ambele sensuri, alt principiu, cel al realităţii, „adică «Oedip Urmuz e un astfel de caz. Ţinând cont de sfârşitul iar dorinţa de din sufletul uman», nu admite ca seducţia său dramatic, sinuciderea, dar nefiind psihanalist, nu autoafirmare se manifestă şi prin ieşirea la rampă, plăcerii să îl reţină de la a pătrunde chiar şi într­un ne permitem să ducem mai departe aceste încadrări. pentru a primi aplauzele cuvenite, aşa cum numai adevăr amarnic sau oribil, nu evaluează nimic ca Un psihanalist şcolit în acest sens ar putea descifra el crede, dar şi mulţumirea prestaţiei în alcovul Zeiţei; fiind atât de neînsemnat încât să nu merite verificat, în bizarele urmuziene adâncimi psihanalitice, aşa şi în Olymp, şi în cartier, printre slujitoarele terestre nu îi este ruşine să caute nici măcar adevăratul cum Constantin Vlad descifra geniul eminescian, şi vestalele plăcerii, dar şi cu iluzia unei afirmări nucleu psihologic al profeţiilor şi viselor superstiţioase analizând marele poem al Luceafărului şi psihicul mesianice: să creeze o „nouă progenitură”, „o rasă şi învaţă să suporte cunoaşterea că în straturile cele profund al poetului sublimat într­o capodoperă. mai bună şi superioară de oameni”. E un orgoliu mai adânci ale sufletului se află instincte agresive Cu concluzia lui Vasile Dem. Zamfirescu: „Atât care nu e deloc „dezinteresat”, ci e venit dintr­o şi sexuale care nu încetează nici măcar în faţa «sănătatea”, cât şi «boala” psihică sunt, de fapt, dorinţă reprimată, de autoafirmare, dar în sensul cel obstacolelor ridicate de civilizaţie.” (S. Ferenczi, constructe mentale, care descriu aspectele ideale mai pozitiv posibil, asemenea unei meniri pozitive op. cit., pp. 224­225) În Ismaïl şi Turnavitu nu mai e ale unui continuu”; „*ntre limitele ideale ale acestui revelate. Muzica, „divina muzică” (un dat ontologic, un conflict explicit între fiu şi părinţi, dar mecanismul conţinut (adică între un + a şi un – a), există natural, universal, opus zgomotului, dizarmonicului agresivităţii este acelaşi. Plecând de la remarca lui o infinitate de poziţii intermediare, reale, care demonic, drăcesc), şi educaţia dobândită (pianul, Schopenhauer privind atitudinea psihică necesară diferă între ele doar cantitativ printr­un plus instrumentul transmiţător, mecanismul purtător pentru creaţia ştiinţifică (filosofică) şi de la teoria sau un minus.” (Op. cit., p. 84) al muzicii, vehiculul) pot aduce glorie omului şi lui Freud referitoare la „principiile dirijante ale Eternităţii. Fuchs e numai alesul, „purtătorul”: nimic fenomenelor psihice”, în care psihanalistul distingea, unt personajele lui Urmuz nevrotice nu e însă sigur, rămânând în limitele dorinţei de pe de o parte, principiul plăcerii, care în cazul fiinţelor sau psihopate, sunt adică „bolnave psihic”, autoafirmare, de mulţumire de sine, de deziderat primitive ca şi în cel al stărilor psihice primitive (în Ssau sunt „sănătoase psihic”, în sensul celor individual; o nouă ratare, un nou spectacol ratat – vise, umor, fantezie, nevroze, psihoze) joacă rolul considerate de savantul psihanalist? Din punctul şi erotic, şi muzical. De aici continua frustrare, principal şi permite doar producerea proceselor care nostru de vedere, acestea sunt încadrabile între repetabilă, permanentizată, înnebunitoare, suicidară. au nevoie de cea mai scurtă cale pentru obţinerea cele considerate de Karl Leonhard: ca „personalităţi plăcerii, în timp ce activitatea psihică a actelor care accentuate în viaţă şi literatură”. Cât îl priveşte pe upă Freud, aparatul psihic este divizat în ar putea crea sentimente de neplăcere (Unlust) este autor, cu siguranţă o personalitate accentuată, ne Se, Eu şi Supraeu: deplasarea interpretării retrasă (refulare), iar, pe de altă parte, principiul situăm în a­i considera drama în interiorul zbuciu­ Dpsihanalitice spre filosofie, religie, mitologie, realităţii care presupune o dezvoltare superioară mului dintre Eros şi Thanatos, dintre instinctul vieţii arte, artă în general, estetică, ajungându­se astfel a aparatului psihic şi are drept caracteristică faptul şi instinctul morţii: „secretul Vieţii”. E un conflict în la o „metapsihologie” (Freud), aşa cum există şi o că în locul refulării, care exclude mai multe idei pe cadrul tuturor textelor lui Urmuz. E ceea ce C.G. Jung „metafizică” (Puţină metafizică şi astronomie); literal, cale să se formeze ca fiind creatoare de neplăcere delimita: un „inconştient de jos”, produs de refulări, „după fizică”, adică disciplina care studiază principiile (Unlust), apare judecata împarţială, „care trebuie să şi un „inconştient de sus”, alcătuit din norme prime ale fizicii – „metapsihologia” devine o disciplină decidă dacă o idee e adevărată sau falsă, mai exact, culturale interiorizate afectiv în prima copilărie. a filosofiei prime, de ontologie psihanalitică. (Vasile în corespondenţă sau nu cu realitatea şi care decide Această instanţă superioară e numită de Freud Dem. Zamfirescu, op. cit., p. 86) Turnavitu cere prin comparaţie cu urmele mnezice ale realităţii” –, Supraeu. Aşadar, un conflict dintre Eu şi Supraeu. solicitatorilor de pensii „corespondenţă amoroasă”. plecând deci de la aceste aprecieri, Ferenczi (Op. cit., Personajele lui Urmuz cunosc o anumită stare de Cere de fapt o recompensă afectivă şi un beneficiu pp. 212­213), arată că un singur gen de activitate de anxietate existenţială, de angoasă, un fel de fixaţie de pe urma relaţiei cu Ismaïl. Ţinând cont de evoluţia gândire „rămâne liber de probele realităţii, chiar după oedipiană care produce în cazuri de boală psihică relaţiei cu binefăcătorul său, iubitor de „viezuri” care inaugurarea principiului superior şi se supune numai nevroza de angoasă, fără a trimite direct la un „au împlinit 16 ani şi au căpătat forme mai pline”, principiului plăcerii, şi anume fantezia, in timp ce eveniment traumatic, de care personajele încearcă Turnavitu a dobândit şi o seamă de frustrări, din ştiinţa este cea care obţine succesul cel mai mare să se elibereze, dar neconştientizând cauzele, cauza întâmplărilor anterioare prin care trecuse, în depăşirea principiului plăcerii.” (Ibidem, p. 213) ci înregistrând doar efectele (simţite, resimţite de „ventilator pe la cafenele murdare”; pofteşte însă De aici, ideea că gânditorul poate să îşi lase fantezia emoţional), nu se pot elibera. Se înregistrează şi la viezurii lui Ismaïl, poate şi din pricina unui acces să se joace, astfel încât să guste „bucuria concepţiei”, însă simptome, vise şi reverii, acte ratate, asociaţii de gelozie, dar, după o călătorie până la „Căpitănia dar acestea trebuie confruntate cu realitatea. verbale, simbolice, amintiri (copilăria, prieteniile, portului”, poate şi în „insulele Majorca şi Minorca”, (În imagine, Urmuz văzut de metaloplasticianul grija faţă de membrii mai neajutoraţi ai familiei etc.). îmbolnăveşte viezurii şi ruperea legăturilor fizice piteştean Constantin Samoilă.) 28 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

Urmuziana hiar şi omul de ştiinţă, oricât de obiectiv şi „pleacă să se înscrie în barou...” Îşi schimbă cumva pomului este bun de mâncat şi plăcut la vedere ar vrea să fie, are slăbiciuni şi pasiuni orientarea, având nevoie şi de sprijin legal! Dragomir şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din Cumane: vanitate, gelozie, prejudecăţi ia „mai ales masa de seară la Cotadi” şi „când plouă, el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat morale şi religioase, care tind să îl facă orb în faţa poate petrece noaptea împreună cu toată familia şi el. 7. Atunci li s­au deschis ochii la amândoi şi au unui adevăr care este dezagreabil pentru el. într­o firidă situată în zidul de la poarta locuinţei lui cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin Arta, oricare ar fi ea, dar mai ales literatura, fiind Cotadi”. Argotic, familie are şi conotaţia de „testicule”. şi şi­au făcut acoperăminte. 8. Iar când au auzit o ficţiune, rod al fanteziei, oricât de obiectivă ar vrea Algazy şi Grummer mănâncă împreună după miezul glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, să fie, instituie principiul plăcerii, iar confruntarea cu nopţii (Ismaïl mănâncă viezuri; Algazy mănâncă în răcoarea serii, s­au ascuns Adam şi femeia lui realitatea nu se poate face decât în măsura în care „toată băşica de cauciuc înşurupată deasupra de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. autorul concret ne lasă să vedem prin mărturisiri feselor” lui Grummer.) 9. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i­a zis: în afara universului operei, prin relatări ale «Adame, unde eşti?» 10. Răspuns­a acesta: «Am unor persoane cărora s­a confesat sau prin imbolismul auzit glasul tău în rai şi m­am temut, căci sunt gol, investigaţiile istoriei literare, privind biografia „ochiului”. şi m­am ascuns.» 11. Şi i­a zis Dumnezeu: «Cine autorului. Intrăm însă aici într­o discuţie SAtenţie credem ţi­a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul interminabilă, teoretică, privind dacă analizăm că trebuie acordată şi din care ţi­am poruncit să nu mănânci?»” (Biblia o operă literară ca ficţiune pură, finită, fără simbolismului ochiului: sau Sfânta Scriptură. Vechiul Testament, Bucureşti, nicio legătură cu autorul ei concret, fie, la „Ismaïl e compus din ochi, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă capătul celălalt, cum că nicio operă literară nu favoriţi şi rochie”. După al Bisericii Ortodoxe Române, 1975) poate fi complet în afara „vieţii” artistului; chiar, ce e incendiat, „e redus mai mult, că orice operă literară e una dintre la mizerabila situaţie de n caz descifrat psihanalitic de Ferenczi multiplele feţe interioare ale autorului, tot a rămâne compus numai a scos în evidenţă cu ajutorul echivalării aşa cum personajele sunt posibile dedublări din ochi şi favoriţi, căzut Usimbolice (ochi = organ sexual) o situaţie ale unei personalităţi fanteziste care trăieşte astfel în stare de decre­ explicativă, investigatul reuşind să­şi reprezinte prin „bucuria concepţiei”. Revenind la Urmuz, în pitudine”. Dragomir „are intermediul ochiului o mare parte din dorinţele şi fricile prozele căruia nu există personaje feminine ochi rotunzi şi foarte sale sexuale. În visele de anxietate, ochii apar ca cu rol narativ activ, dar sunt mobilul celor mobili”. Două din sunetele mărindu­se sau micşorându­se în mod alternativ. mai multe „conflicte”, e greu de spus dacă la din care e compus Fuchs Un „fenomen simbolic somatic este orbirea lui Oedip personajele sale feminine prevalează tendinţa „degenerează unul în de către el însuşi ca pedeapsă pentru păcatele lui de refulare (principiul plăcerii), iar la cele o pereche de mustăţi comise inconştient”. Sofocle explica însă această masculine, capacitatea de a judeca obiectiv cu ochelari după ureche, pedeapsă: „Căci de ce aş mai vedea, când nicio şi de a suporta insight­ul dureros – principiul iar altul în o umbrelă”. privelişte de pe pământ nu mă mai poate încânta?” realităţii. Şi din acest punct de vedere, perso­ După aventura erotică în Orbirea comisă cu ambele mâini e interpretată najele masculine par a se înscrie în principiul alcovul şi patul Aphroditei, psihanalitic ca o deplasare a auto­castrării. Îngrozit, cunoaşterii inconştiente a bisexualităţii oricărei „ochelarii lui Fuchs aruncau acum luciri perverse Corul va întreba: „Nesăbuitule, cum ai putut îndura fiinţe umane şi, conform lui Schopenhauer, cele iar mustăţile deveniră lubrice şi libidinoase”. „Cu să­ţi nenoroceşti ochii astfel? Ce putere a fost, mai multe fiinţe umane poartă în ele pe Oedip şi o frenezie de nespus, printr­un sforzando, pătrunde ce a lucrat asupra ta?” Oedip răspunde că povara Iocasta. Începând cu Stamate şi terminând cu Fuchs, în găurica lobului urechii drepte a Zeiţei... dispărând ce are de dus îi e cântărită de Apollo: „Apollo... Îmi ne surprinde, la toate celelalte personaje masculine, înăuntru cu totul. Apollon şi Marte îi smulg lui Fuchs cântăreşte nenorocirea.” Mitul găseşte o explicaţie un comportament conflictual nu numai cu ceilalţi, frunza de viţă anexându­i în loc obiectele la cari a hotărârii eroului lui Sofocle: Apollo e simbolul ci şi cu sine, manifestând şi o nemulţumire sexuală: avea dreptul.” soarelui şi al tatălui, şi pe acesta Oedip nu mai vrea Stamate, după ce crede că a găsit calea spre Între alte elemente simbolice pe care le analizăm, să­l privească în ochi, dar gestul lui Oedip (în greacă cunoaşterea ştiinţifică („interesele superioare ale la care ne invită Urmuz, este şi acest „simbolism al = „picior umflat”) este explicaţia mitică a vinovăţiei ştiinţei”) şi spre satisfacerea plăcerilor dragostei, ochiului”. Ochiul este primul organ anatomic cu care inconştiente ieşite la suprafaţă, cutremurătoare. e dezamăgit nu numai de viaţa de familie, ci şi de înregistrăm ruşinea. Facerea biblică are şi episodul Păstrând proporţiile şi extinzând semnificaţiile, ispita „pâlniei” şi „îşi va rezuma rezultatul observărilor cunoaşterii ruşinii de către Adam şi Eva, sentiment Turnavitu i­a hotărârea să se sinucidă, dar nu înainte sale în afară”, de (c)analul (de) comun(icaţie). Ismaïl legat de vederea organelor genitale, dincolo de de „a avea grijă să­şi scoată cei patru dinţi canini din şi Turnavitu au „probleme” de identitate sexuală, fără semnificaţiile teologice, de păcatul originar, de gură”, un fel de automutilare, şi de a se răzbuna pe a avea certitudinea vieţii în comun, dar au porniri încălcarea poruncii Domnului Dumnezeu, de pier­ protectorul său (un substitut al grijii înşelate a tatălui; bizare, perverse, chiar sadice şi conflictul dintre derea raiului şi de pedeapsa morţii, a pierderii vieţii poate chiar al refulării unei încărcări inconştiente ei apare din momentul în care Turnavitu „violează” veşnice. Cele cinci Tablouri biblice, poemele lui Tudor împotriva autorităţii paterne, a unui „viol” moral, de proprietatea lui Ismaïl – viezurii pe care îi avea în Arghezi, respectă ordinea biblică într­o superbă vreme ce fusese „ventilator” pe la „cafenele murdare, grijă, dar pe care îi îmbolnăveşte şi din care pricină imagine de la jocul de­a Geneza, Adam şi Eva, la greceşti”), deplasând propria vină şi pedeapsa asupra „e concediat”, motiv destul de şubred pentru a dori jocul de­a Păcatul la cel al Pedepsei. În Facerea, lui Ismaïl. Interesantă este alegerea că răzbunarea să se sinucidă şi să­i dea foc „celui mai bun prieten”! Cap. 2, 24 „Adam şi femeia lui erau amândoi goi priveşte nu atât faţa lui Ismaïl, ochii şi favoriţii, ci Urmuz sugerează un conflict de natură intimă. Eroul şi nu se ruşinau.” Cap. 3, 4­11: „4. Atunci şarpele a „toate rochiile” cărora le dă foc „cu gaz dintr­însul” din Plecarea în străinătate, asemenea lui Stamate, zis către femeie: «Nu, nu veţi muri! 5. Dar Dumnezeu (din Turnavitu). E forma expresivă a unei răbufniri caută altceva, o satisfacţie „în afară”, nemulţumit ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor instinctuale inconştiente, dar cu atât mai puternică de „netrebnica”, „bătrâna” lui soţie, „geloasă pe o deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând cu cât cei doi ascund o relaţie (relaţii) vinovată, focă”; „Se dezbracă în pielea goală, renunţă la tot” binele şi răul.» 6. De aceea, femeia, socotind că rodul amendată public, cultural. (Va urma)

Lera, al comunei Corbu din fosta regiune Ploieşti (din 1968, sat component al comunei Chiojdu, judeţul Buzău)”. Sumarul este relevant: Dialoguri în oglindă Semn(al) de carte (în loc de prefaţă); Repere biobibliografice; Colaborări Theodor Codreanu, Scriitori basarabeni, Victoria Milescu, Încă liberă, Editura Biscara, la volume colective; Opera tipărită; Antologii şi ediţii Editura Academiei Române, Bucureşti, 2020 Bucureşti, 2020, antologie de poezii de dragoste îngrijite; Referinţe critice: în reviste/ în volume; Am descoperit cu adevărat Basarabia prin selectate din volumele Izbânda furată (1995), Întâmpinări; Cuprinsul volumului Scrijelind pe intermediul săptămânalului Literatura şi arta, înce­ Şlefuitorul de lacrimi (1995), Inimă de iepure (1998), nisipurile Universului (apărut la aceeaşi editură la pând de prin 1982, când era posibil să te abonezi la Arleziana (2000), Conspiraţii celeste (2008), Floarea împlinirea vârstei de 65 de ani); Cuprinsul vol. Încă unele publicaţii din spaţiul sovietic, chit că de la data vieţii (2010), Dreptatea învingătorului (2010), Sub cinci ani înconjurat de critici literari (idem, la 70 de apariţiei revistei şi ajungerea ei la destinaţie treceau steaua câinelui (2012), Existenţele fastuoase (2013), ani); Mărturisiri; Un mesteacăn rătăcit în câmpie două săptămâni, făcând ocolul prin Bucureşti unde Cenuşa verii (2015), Deriva sentimentelor (2016), (2007) (fragmente); Redacţiile prin care am trecut intra sub ochelarii cenzurii. Din 1978, a intrat în Strada Lăcustei (2017), Porţia de existenţă (2018), (2015) (fragmente); Florin Costinescu, Convorbiri conştiinţa publică românească numele lui Grigore Biografie cu păsări (2019). cu Florentin Popescu (fragmente); Recunoaşteri, Vieru, odată cu tipărirea la Editura Junimea din Iaşi Victoria Milescu, între poeţii de azi, are privilegiul onoruri, prezenţe de­a lungul anilor; File de album a cărţii Steaua de vineri, antologie selectată de Horia raţiunii treze şi avantajul unui talent netrucat, lustruit (fotografii, din copilărie până în ultimii ani). Zilieru. Prin intermediul corespondenţei cu Adrian ca un diamant, pe toate feţele, Marino, la începutul anilor ’80, am aflat despre din care transpar sclipiri solare succesele dramaturgice ale lui Ion Druţă de la Paris, şi imense intensităţi de sentiment, iar, într­un număr al revistei Steaua, am citit un articol având o dicţiune poetică surprin­ comparatistic între Sărmanul Dionis şi romanul Un zătoare prin claritatea, era să veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez, spunem, clasicismul ei. (Ion articol semnat de un necunoscut, cu numele Mihai Murgeanu, pe coperta a patra) Cimpoi, articol pe care l­am şi semnalat în cartea mea Eminescu ­ Dialectica stilului (Bucureşti, Editura Florentin Popescu – 75. Cartea Românească, 1984), trezind ironia lui Al. Piru Viaţă şi literatură, Editura că fac trimitere la un nume care nu spunea nimic. Rawex Coms, Bucureşti, 2020 Am scris, aşadar, despre literatura basarabeană, Volum omagial, editat cu sporadic la început, de prin 1980, când încă lucram prilejul împlinirii vârstei de 75 la cartea despre Eminescu, până în anul de graţie al de ani (Florentin Popescu este Centenarului Marii Uniri. (Autorul, la începutul cărţii) născut la 3 aprilie 1945, „în satul Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 29 Curtea de la Argeş

Orizont SF O capodoperă retrasă în umbră Mircea OPRIŢĂ u numele din acte Simona Constanţa unei societăţi intrate de milenii într­o derivă debu­ o continuă retragere a Franţ, Ona Frantz s­a născut la 31 august solată, cu structuri măcinate de putreziciune, de inocenţei, dar şi disperarea C1973, în Bucureşti, unde şi­a făcut studiile, vicii incorigibile, de violenţă şi teamă. O imagine de mută a celui ce se descoperă inclusiv Facultatea de Filologie. Romancieră şi coşmar dantesc amestecat cu extazul în monstru­ manipulat de forţe teribile. traducătoare, a debutat în Litere, Arte & Idei, supli­ ozitate al tablourilor olandezului Hieronymus Bosch Nu există hazard, ci doar mentul literar al ziarului Cotidianul, condus de Dan îşi întipăreşte profund pecetea asupra lumii pervertite predestinare, până şi C. Mihăilescu. Debutul în volum s­a produs în 1999, din roman. încălcările limitelor sunt direct cu un roman: Sfâşierea, care avea să câştige „Sala de consilii părea dintr­o dată prea mare înscrise cu literă veşnică în în anul următor Premiul „Vladimir Colin”. A publicat, pentru ei doi. Pe vremuri, îşi aminti Regor, era concepţia ce domină, în roman, o materie agitată în mod parcimonios, şi proză scurtă, povestirea complet albă, însă Lemur Al Şaselea găsise cu tumultuos, dar sub semnul zădărniciei. Dislocat fără intitulată Eu şi un câine fiind tradusă ulterior în cale să­şi defuleze sexualitatea neîmplinită pe acel voia sa din condiţia omenească, pruncul Destinului franceză şi japoneză. În calitate de traducător, imaculat sfidător pentru el. Sub efectul drogurilor va fi transferat, din jocuri obscure, într­o condiţie s­a făcut remarcată prin transpuneri în româneşte magice, fualzii, creatorii­de­himere, migăliseră un a cosmicei singurătăţi. Evident, introducerea unui din Kelly Link, Audrey Niffenegger, Elizabeth Moon, an întreg la fantasmele sângerii şi violete, ascun­ asemenea rol complicat într­o partitură ce părea Lois McMaster Bujold, J.G. Ballard (din zând chipul pereţilor sub să evolueze în mod suficient sieşi la nivelul „realist”, aria SF şi ficţiune speculativă, pentru imaginea unui bestiar pur narativ al povestirii, reprezintă o dificultate Tritonic, Millennium şi Paladin), dar şi din surprins în plină orgie suplimentară. Asumându­şi­o, autoarea o rezolvă David Lodge, F. Scott Fitzgerald, Tracy devastatoare; nuduri de însă inspirat, cu fineţe şi subtilitate. Ilustrarea textului Chevalier, ale căror scrieri se îndreaptă fecioare sfielnice, cu ochii biblic (devenit, în parafrază, „Cartea Cerească a în alte direcţii estetice. A mai tradus mari ascunşi în spatele sarmatrizilor”) e infiltrată de sentiment uman bine Ferma animalelor de George Orwell, genelor neguroase şi şerpi dozat. Cu cele două jumătăţi ale sale, contradictorii, Maimuţa şi esenţa de Aldous Huxley şi cu gurile căscate izvorând Ainatos ne apare ca o stranie împletire de oroare La revedere, Columbus de Philip Roth, în mănunchi din magicul lor şi gingăşie, chiar şi în ipostaza lui supranaturală, pentru aceasta din urmă Filiala de Tra­ triunghi pubian, isadelfi cu din ce în ce mai desprinsă de contingent. Titlul duceri a Uniunii Scriitorilor acordându­i pielea vineţie şi cu unghiile romanului, neaşteptat pentru un text SF, în acest premiul său în anul 2013. registru mistic îşi găseşte explicaţia. „Sfâşierea” Ona Frantz debutează strălucit în priveşte mai întâi ruptura brutală a omului de roman cu Sfâşierea, carte complexă, cele ale sale, spre a îndeplini misiuni aflate în ciuda aspectului de saga eroico­folclo­ mult deasupra lui. Sfâşiere este şi drama rică pe care îl imprimă principalul său celestă a lui Ainatos, în care se confruntă fir narativ. Acţiunea se plasează într­un dureros esenţe fundamentale şi complet imperiu atemporal, sofisticat, unde Lemur antagonice ale Universului. Sfâşiere va fi şi Al Şaptelea, „khaidasul de Sylias”, îşi secvenţa apocaliptică din final, când cuvântul exercită funcţia în virtutea prerogativelor se referă la lumea însăşi, devastată şi anihilată conferite de convenţionala sa autoritate – aşa cum pretinde Cartea Cărţilor – pentru feudală. Dictator absolut, dar nu lipsit de înţelepciune, lungi ca săbiile înfipte în căderea omului în depravare morală şi el are în jur sacerdoţi dubioşi, cohortele disciplinate şi propriii lor ochi şiroind a instituţiilor sale în experiment nereuşit. aparent decerebrate ale soldaţilor, intriganţi obsedaţi de umoare şi sânge, de tron, „femei născătoare” şi alţi servitori ierarhizaţi – tigri feroce împreu­ cest al treilea nivel al romanului, figuraţie prezentă, îndeobşte, la o Curte medievală nându­se cu copile cel apocaliptic, concentrează un care se respectă. Toţi aceştia există şi se manifestă încă nepârguite, bărbaţi Aamestec de concepţie teosofică şi în ţesătura durabilă a regulilor de comportament neranzi înlănţuiţi, cu figurări simbolice menite să­i dea expresivitate ritualic, sub o etichetă imuabilă, fascinantă în stra­ zalele încleştate în ca reprezentare artistică. Cu tot determinis­ nietatea ei preţioasă şi greoaie. O lume a castelor carne şi cu ochii ieşiţi mul strict în regimul căruia par să evolueze intrate în conflict multisecular, a răzbunărilor inter­ din orbite în timpul mişcările lumii, sancţiunea divină nu e lipsită minabile, a comploturilor urzite cu artă, a abuzurilor castrării, răgete, plân­ de impresia unei calme, dar triste seninătăţi. făcute în numele puterii „khaidatice”, a unor siluiri sete, urlete de extaz Ceea ce trimite gândul spre noi începuturi, sub fără scrupule şi torturi pline de rafinament. Premisa feroce... limbile de foc semnul cărora Creaţia ar urma să­şi găsească poveştii este oferită, aşadar, de basm, însă romanul negru încolţind fiecare o şansă mai bună. Prin elemente puţine, o dezvoltă nu în sensul de­acum banalizat al celui imagine şi prevestindu­i dar pregnante, romanul face aluzie la spaţii popular, ci spre complicaţia fascinantă la care infernul.” „clasice”, mitologizate, din „baza de date” ajungea, de pildă, un Frank Herbert într­un efort a SF­ului: Lemuria, continentele dispărute, tot asemănător de inventare a unui mediu profund na Frantz atâtea sugestii ale unui început mereu reluat, artificial, dar coerent. Tot basmului îi aparţin, în îşi ramifică într­o căutare neîntreruptă a desăvârşirii. fond, portretele desenate în spiritul spectaculosului Oinvenţia epică Ignorând cu premeditată nepăsare orice extravagant, figurile înveşmântate fastuos, interi­ pe mai multe trasee, care, în cele din urmă, estetică punk, cartea îşi dezvoltă un stil potrivit oarele sfidătoare prin opulenţa lor răsfrântă în apele construiesc etajele necesare înţelegerii romanului substanţei sale bogate şi inteligent organizate. îngheţate ale pietrelor nestemate. Însă universul său. Un prim nivel este cel al naraţiunii exotice, Abordările ironice nu­i sunt străine autoarei, dar autoarei este, totodată, şi unul al implanturilor proiectate în fabulos galactic şi, simultan, într­un ele se rezumă la situaţii pretinse astfel de context. semiorganice, al celulelor de identificare purtate trecut imemorial. Legendarul se întâlneşte aici cu Lucrarea în ansamblu ne apare ca opera unei de fiecare cetăţean sub pielea frunţii, al minţilor eroicul exaltat din literatura de consum, care creşte poetese de talent, pentru care tratamentul liric „demontate” prin experiment ştiinţific. Iar tabloul din intrigi şi lasă în urmă munţi de cadavre. Între nu înseamnă dulcegărie sau verbozitate metaforică, cutremurător al chipurilor împietrite în masca rituală – reperele stabilite, se discută problema Puterii, a unei ci mai degrabă revelarea unor armonioase, dar artificiu în cele din urmă protector, fiindcă nu lasă puteri depravate sub strălucitorul ei veşmânt şi în dure contururi ale lucrurilor. Ona Frantz are, evident, să se ghicească gânduri sau sentimente, adesea nesiguranţa perpetuă generată de însuşi aspectul sensibilitate, însă nu şi acele marcaje aproape mortale pentru cel deconspirat de propriile­i slăbiciuni său totalitar. Perspectiva tronului khaidatic sau, tradiţionale ale „literaturii feminine” – sentimentalism, – stă alături de strategii războinice pentru care dimpotrivă, într­o abordare revoluţionară, cea a lirism în exces, militantism sufragetist, exclusivist şi prezentul nostru mai are încă de aşteptat. distrugerii lui iau minţile potentaţilor, generând jocuri ostentativ – pe care le întâlnim, în diferite grade, la duble, capcane, asasinate senine, confruntări armate. alte scriitoare consacrate genului (Georgina Viorica e acest fundal compozit, atingând per­ Din fericire, naraţiunea nu rămâne la acest nivel strict Rogoz, Rodica Bretin). Impresionate de realele sale formanţe de arhitectură barocă, se mişcă, epic şi aventuros. Ea are şi o dimensiune mistică, calităţi literare, voci critice nu au întârziat să declare Paşadar, personaje numeroase, atinse şi asupra căreia ne previne însăşi figurarea temei Sfâşierea drept o apariţie unică în SF­ul românesc. ele de spiritul complicaţiei. Stilizate excesiv în sensul principale în termeni de mistică a Puterii, mai curând Dacă nu este străin ca substanţă şi spectacol unei frumuseţi artificiale şi preţioase (tânărul khaidas decât ca ilustrare în regimul normal al mecanismelor exotic de epopeea Dune, romanul are, totuşi, multă cu coama sa de păr bleumarin, ori sarmatrizii cu unei societăţi. profunzime în registrul său ideatic, acesta din urmă plete blonde până la genunchi, strânse în cozi Veritabilul nivel mistic al cărţii se dezvoltă însă cu preponderenţă filosofică şi religioasă. neverosimile, prin inele vegetale), unele portrete în jurul copilului Ainatos, prezenţă simbolică, deri­ Temându­se, poate, de riscul de a­şi secreta – amintesc de performanţe similare ale lui Vladimir vată din sugestiile Apocalipsului creştin. Ainatos precum în cazul lui Frank Herbert – derivate epice Colin. Ele accentuează caracterul fabulos al univer­ întruchipează penetrarea simultană a Binelui şi din ce în ce mai diluate, pe gustul amatorilor de SF sului compus de autoare, dar rămân, totuşi, ancorate Răului, ca valori absolute, în unul şi acelaşi trup. repetitiv şi convenţional, dar şi absorbită din ce în în sfera unei trăiri căreia nu­i lipsesc bogăţia simţirii În el se va da lupta finală dintre Paradis şi Infern, ce mai mult de vertiginoasa ei carieră de traducător, şi profunzimea ideilor. Alte personaje, ieşite dintr­o prezisă ca moment premergător sfârşitului lumii. Ona Frantz răspândeşte întrucâtva regretul de a exploatare abilă a grotescului, sunt şi ele memorabile, În entitatea sa fragilă şi­au făcut loc esenţe originare nu­şi fi continuat cu aceeaşi forţă elanul începuturilor punând în lumină o nesecată invenţie a amănuntului incompatibile: şi Iahvas­Dumnezeu, şi puterea sale literare. Inteligent şi îngrijit concepute, povestirile dezagreabil şi teratomorf. Asemenea explorări ale diavolească. Un asemenea act de conglomerare ulterioare rămân departe de momentul de graţie dizgraţiosului fizic şi moral vin să ilustreze condiţia cosmică sacrifică inevitabil natura umană, producând în care autoarea şi­a conceput capodopera. 30 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 Curtea de la Argeş

Orizont SF Spre o schimbare de paradigmă Dan D. FARCAŞ ntr­un şir de articole, să oprească progresul ştiinţei şi să ne ţină în a treia concluzie importantă este că o publicate în acest colţ ignoranţă. deschidere obligatorie, spre o ştiinţă post­ Îal revistei, am avut privi­ John Mack mai spunea că activitatea de explorare Omaterialistă, trebuie să fie reconsiderarea legiul să prezint un număr de a fenomenului răpirilor, pe care a depus­o, „m­a mărturiei ca dovadă a adevărului. Într­un alt articol fapte mirabile: OZN­uri, răpiri, determinat să pun la îndoială acea viziune dominantă am arătat vulnerabilităţile unei mărturii. Există cel percepţie extrasenzorială, asupra lumii, sau realitate consensuală, în care puţin trei factori de care trebuie să ţinem cont pentru channeling, extracorporalitate, crezusem eu în perioada formării mele”. În acelaşi a creşte fiabilitatea ei în raportarea unor fapte ieşite experienţa morţii iminente ton, într­un interviu pentru Ovnis­Direct, în 2014, din comun: (1) credibilitatea relatării, care depinde şi altele asemenea. În mod firesc, sub influenţa Jacques Vallée a rezumat problematica OZN în felul şi de calitatea martorilor, de sănătatea lor mintală „hipnozei culturale” date de viziunea noastră contem­ următor: „(1) Fenomenul OZN există şi (2) Ştiind şi emoţională, de integritatea şi de calităţile de porană, materialist­ştiinţifică, asupra lumii, nu doar aceasta, trebuie doar să renegociem ce anume observator, de absenţa influenţelor externe, a scepticii îndărătnici, dar chiar şi majoritatea oamenilor înţelegem prin realitate!” intereselor şi prejudecăţilor pe care martorul le­ar obişnuiţi, cu o minimă instruire ştiinţifică, vor fi tentaţi Manifestul pentru o ştiinţă post­materialistă, putea avea, de intensitatea şi autenticitatea emoţiilor să taxeze toate aceste fapte drept o înşiruire de pe care l­am prezentat în numărul trecut şi cu care manifestate, de lipsa unor avantaje personale şi absurdităţi, probabil zvonuri, farse, iluzionism, sunt de acord aproape în totalitate, solicită o astfel aşa mai departe; (2) stranietatea, care este dată de exagerări, halucinaţii, boli psihice, experimente de schimbare a viziunii global acceptate, o regândire dificultatea de a explica observaţia, folosind teoriile militare secrete, interpretarea greşită a unor feno­ a ceea ce considerăm realitate. O primă concluzie cunoscute şi acceptate; (3) statistica, numărul mene naturale puţin cunoscute şi aşa mai departe. în acest sens, întărită de toate „magiile” despre care de rapoarte privind un acelaşi tip de fenomen, Ei vor insista să sublinieze că afirmaţiile extra­ am vorbit în serialul de faţă, este să acceptăm că independenţa martorilor şi, mai ales, revenirea ordinare nu sunt de acceptat până nu se vor aduce, există o singură realitate şi ea este în acelaşi timp repetată în rapoarte a unor detalii, în special a celor vedea şi pipăi dovezi la fel de extraordinare, care şi materială şi spirituală. care nu au fost dezvăluite prin mass­media. Când să le susţină. oameni din ţări şi culturi diferite, cu religii diferite, Faptul că ne confruntăm aici cu o flagrantă a doua concluzie care se impune este că cu nivel de instruire şi cu ocupaţii diferite, împărtă­ părtinire de natură culturală devine clar şi dacă trebuie să ne schimbăm modul de gândire. şesc o poveste asemănătoare, cu zeci de detalii care observăm că mulţi sceptici care folosesc acest OÎntr­un interviu acordat pentru PBS/NOVA, coincid, în ciuda faptului că martorii nu se cunoşteau argument nu au nicio problemă să creadă (fără astfel John Mack spunea că dificultatea pentru societatea şi nu au frecventat literatura de gen, statisticile ne de dovezi) în existenţa unui Dumnezeu care ne­a noastră şi pentru abordările noastre este că avem învaţă că nu mai putem vorbi despre fantezii şi pure creat după chipul său, ori în alte afirmaţii ale cărţilor „un soi de mentalitate sau/sau”. Un lucru trebuie coincidenţe, ci despre un fenomen real, pe care, sfinte. Este ilustrarea unui bizar dublu standard „să fie, sau literalmente fizic, sau să fie în tărâmul deşi poate nu­l putem încă înţelege şi explica, al modului nostru de a vedea lucrurile. celălalt, spiritual, în domeniul nevăzut. Astfel, se pare nu avem dreptul să­l măturăm sub covor. Psihiatrul John Mack spunea că situaţia se explică că nu mai avem loc – sau am pierdut locul – pentru Desigur, pentru fiecare caz, trebuie să luăm nu doar prin marea încredere în eficienţa ştiinţei, ci fenomenele care pot începe în domeniul nevăzut, dar, în considerare şi posibilele distorsiuni cauzate de şi prin faptul că viziunea însuşită despre lume este trecând dincoace, se manifestă şi se arată, în sens „filtrele” la care este supusă percepţia, de cenzurile fundamentală pentru echilibrul nostru psihic. Ea strict, în lumea fizică. Deci, răspunsul simplu ar fi: şi mecanismele despre care am vorbit într­un alt ne dă siguranţa de zi cu zi că suntem stăpâni pe Da, sunt amândouă. Se întâmplă atât fizic, într­o articol. Putem încerca să reconstruim astfel eveni­ existenţa noastră. Profesorul de la Harvard a adăugat anumită măsură, dar este, în acelaşi timp, şi un fel mentul perceput, chiar dacă acest proces nu poate că punerea sub semnul întrebării sau atacarea de experienţă psihologică şi spirituală care se iveşte deveni niciodată perfect. Dacă anumite detalii se concepţiei noastre despre lume „creează teroare”. şi provine poate dintr­o altă dimensiune.” aseamănă, uneori până la identitate, cu cele din John Mack a fost prieten de familie cu Thomas sute sau chiar mii de alte cazuri similare pe care făcea o delimitare Kuhn (1922­1996), unul dintre cei mai importanţi fologul Budd Hopkins le cunoaştem (noi, nu martorul), înseamnă că, netă între un sceptic autentic şi un demis­ filosofi ai ştiinţei din secolul XX, fost profesor de în spatele lor, „chiar se întâmplă ceva”; ceva tificator (debunker), considerând că el istoria ştiinţei la universităţile Berkeley, Princeton şi U ce nu este înţelept să fie ignorat. însuşi face parte din prima categorie. Un demisti­ Massachusetts Institute of Technology. După cum ficator (aşa cum erau, în cazul său, criticii feno­ scria Mack în cartea Abduction (1995), ei au discutat de reconsi­ menului răpirilor OZN) crede în existenţa şi unicita­ în particular aceste probleme, adăugând: „Ceea ce rin urmare, există mijloace tea unor Adevăruri Ultime, pe care el chiar le ştie. am găsit cel mai util a fost observaţia lui Kuhn că derare a rolului mărturiilor în dobândirea Hopkins considera că un adevărat sceptic poate paradigma ştiinţifică occidentală a ajuns să­şi asume Pde cunoştinţe. Profesorul John Mack accepta un caz ca fiind posibil autentic sau îl poate rigiditatea unei teologii şi că acest sistem de credinţă s­a întâlnit în 1999 cu Monsignor Corrado Balducci, respinge ca pe o înşelăciune sau ca o neînţelegere a fost menţinut în loc de structurile, categoriile şi de la Vatican, care a subliniat, cu această ocazie, sau ca orice altceva, în timp ce un demistificator polarităţile limbajului, cum ar fi real/ireal, există/nu importanţa deosebită a mărturiilor care stau la baza are doar o singură opinie, bine fixată dintru început: există, lumea obiectivă/subiectivă, intrapsihică/ vieţii noastre de zi cu zi. Respingerea relatărilor unor el ştie că incidentul, oricare ar fi acesta, nu poate externă, ori s­a întâmplat/nu s­a întâmplat. El mi­a martori autentici – a spus el – ar avea consecinţe implica o adevărată întâlnire OZN. Această poziţie sugerat să colectez pur şi simplu informaţii brute, dezastruoase asupra societăţii şi a religiei. O rigidă este înrudită cu un soi de fundamentalism lăsând la o parte dacă ceea ce aflu se potriveşte sau societate nu poate supravieţui mult timp dacă aceia cvasi­religios. nu cu o anumită viziune particulară asupra lumii.” care spun adevărul nu vor fi crezuţi. Atât credinţa A accepta punctul de vedere al celor care admit Mack a menţionat că studiul răpirilor OZN este religioasă, cât şi cercetarea OZN se bazează pe ca real doar ceea ce este observabil, experimental, doar unul dintre domeniile care pun la îndoială „para­ mărturii. Biserica Catolică – spunea prelatul – ia sau măsurabil – spunea Mack – ar însemna exclu­ digma materialistă”. În consecinţă, am avea nevoie foarte în serios rapoartele privind OZN­urile, tocmai derea a priori a unui volum mare de date doar de o cunoaştere capabilă să investigheze experienţa datorită numărului mare de relatări concordante. pentru că ele contrazic o anumită concepţie despre umană prin sine, la fel de riguros ca atunci când Catolicii au vechi criterii pentru condiţiile în care lume. Aceasta este o abordare iraţională şi chiar investigăm lumea fizică. Ar fi nevoie de o „nouă o mărturie (de exemplu, a unui miracol) poate fi periculoasă în cunoaştere. A exclude datele doar psihologie, o ştiinţă diferită, cu o epistemologie care luată în considerare sau nu. Mack a menţionat pentru că nu se potrivesc cu o anumită viziune nu e limitată doar la cunoaşterea senzorială, empi­ că asemenea criterii există şi în alte religii, cum asupra realităţii nu poate, în cele din urmă, decât rică”, o „ştiinţă a vieţii” sau o „ştiinţă a subiectivului”. ar fi cea budistă. (Va urma) (Urmare de la pag. 32) să transpună modelele în lucrări monumentale care au intrat în selecţia finală. Românul George Dan Istrate este pasionat de marmură de la 15 ani. După ce rigore Arbore (2000): George Dan Istrate a realizat deja lucrări a absolvit Academia de Arte din România, la 25 de ani s­a mutat în Italia, într­un cu un mesaj artistic complex. În căutarea formei pure, abil elaborate, loc celebru pentru producerea marmurei, la Carrara. „Dorinţa mea este să pun Gimportant mi se pare faptul că el n­a uitat realitatea faptului că sensul în valoare frumuseţea neterminată, nedesăvârşită” a spus artistul. Într­adevăr, trebuie descifrat, că originea formei trebuie percepută într­un chip în stare sculptura premiată păstrează o parte nepolizată, conferind întregului o frumuseţe să constituie nu numai un motiv de plăcere gratuită, ci şi unul de reflecţie. rustică. Este vorba de o lucrare înaltă de 193 cm. Aparenţa unui material lustruit El a înţeles ceea ce adesea uită artiştii contemporani, seduşi de sirenele artei ca de urmele lăsate de nişte picioare desculţe are o delicateţe picturală. Ca şi comerciale: faptul că, ruptă de umanitate, arta e doar un exerciţiu de imaginaţie, cum ar fi realizată de o personalitate care preţuieşte plasele de păianjen, dar un spectacol accesibil şi acelora care nu pot reconstrui viaţa interioară eliberează muştele rătăcite în cameră. S­a comentat de către unii membri a obiectelor şi fiinţelor bazându­se pe concreteţea lor şi pe capacitatea ai juriului: „Atât sculptura, cât şi fiinţa omenească sunt aici adânc legate prin de a se metamorfoza în simboluri. iubire”. Cu ocazia acestei expoziţii, în timpul vizitei în Japonia, sculptorul a vizitat Fukushima. Impresionat de efectele dezastruoase ale marelui cutremur din partea iar japonez (2011): Parcă ar fi o mică barcă albă în apropiere. Ca nişte estică a Japoniei, a încurajat artiştii locali spunându­le: „În copilăria mea, a avut buze închise în formă de cerc. Ceva foarte simplu, dar adâncimile sunt loc un accident similar la centrala de la Cernobâl. În România, aflată în apropierea Zprofunde. Sculptura premiată, Unity of Opposites este realizată în Ucrainei, a existat mereu pericolul iradierii... Ca şi atunci, nici azi nu pot rămâne marmură. Juriul a decis că „materialul este în mod maximal adus la viaţă”. Bienala indiferent în faţa unor asemenea nenorociri.” Cu cei 5.000.000 de yeni primiţi de la Ube a avut loc în prefectura Yamaguchi, sub auspiciile unui muzeu de artă ca premiu îşi va construi un atelier în ţara natală. recunoscut în Japonia pentru tradiţia expoziţiilor în aer liber (cea prezentă este Sub imaginea care reprezintă lucrarea, se adaugă: S­a născut în România. deschisă până în 13 noiembrie). De data aceasta, la concurs au participat 363 de Este un înfocat admirator al compatriotului său Brâncuşi şi al americanului de artişti, din 39 de ţări, iar, în urma examinării machetelor, 20 dintre ei au fost invitaţi origine japoneză Isamu Noguchi. Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 31 c Curtea de la Argeş y m k Ars longa... George Dan Istrate culptorul George Dan Istrate s­a născut la 25 ianuarie 1975, la Cluj­ Olanda, în 2006 la Laimbock Napoca. Absolvă Liceul de arte „Romul Ladea” din Cluj­Napoca Galerie, Langbrook, Olanda, în 1993 şi secţia de sculptură a Academiei de Arte Vizuale „Ioan în 2007 la Bugno Art Gallery, S Venezia, Italia, în 2008 la Bugno Art Gallery, Venezia, Italia, în 2013. la Seiho Gallery, Tokyo, Japonia. A participat la numeroase simpo­ zioane de sculptură, în ţară şi în străinătate: în 1995, la Căptălani, România; în 1999, la Rocca di Papa, Budduso, Sardegna, şi Madonna di Campiglio, Trento, Italia; în 2000, la Budduso şi Ramiseto, Italia; în 2001, la Carrara şi Volargne, Italia; în 2002, la Aswan, Egipt, Pola, Croaţia şi Capo d’Orlando, Italia; în 2003, la Os, Norvegia şi Menorca, Spania; în 2004, la Balatonfured, Ungaria şi Lattakia, Siria; în 2005, la Os, Norvegia şi Capo d'Orlando, Italia; în 2008, la Otočac, Croaţia; în 2015, la Fuzhou, China; în 2019, la Icheon, Coreea Andreescu” din Cluj­Napoca, actualmente Universitatea de Artă şi Design, de Sud. Sculpturile sale pot fi văzute în în 1998. După absolvire, în urma unui concurs, obţine Bursa „Vasile Pârvan” colecţii publice şi private din România, de pe lângă Accademia di Romania in Roma, Italia (1999­2000). Între 2000­ Italia, Olanda, Germania, Singapore, Egipt, 2005 urmează secţia de sculptură la Accademia di Belle Arti din Carrara şi Croaţia, Siria, Norvegia, Austria, Spania, obţine laurea triennale, iar între 2006­2009 frecventează cursurile de master Japonia, SUA, China, Coreea de Sud. în sculptură la aceeaşi instituţie şi obţine o diplomă de absolvire, laurea Valorificarea rezultatelor din teza de specialistica, cu note maxime. Apoi, între 2011­2012 beneficiază de Bursa doctorat s­a realizat prin publicarea unor postuniversitară Theodor Aman pentru artişti plastici, iar în 2012 obţine, capitole într­o revistă bilingvă (româno­ în cadrul Universităţii de Arte şi Design din Cluj­Napoca, titlul de doctor în italiană), Orizonturi culturale italo­române / arte plastice cu teza Dimensiunea Carrara. Istorie şi contemporaneitate, cu Orizzonti culturali italo­romeni. A publicat calificativul Magna Cum Laude. Cu experienţa acumulată în cele două şcoli articole cu argumente legate de sculptură de sculptură, italiană şi română, lucrează intens în atelierele de sculptură şi în revista Steaua, a făcut cercetări din Carrara, unde încearcă să­şi desăvârşească tehnica profesională şi interdisciplinare pe care le­a expus la artistică, efort recunoscut prin obţinerea unor distincţii, dintre care pot Congresele Internaţionale organizate fi amintite premiul pentru sculptură la expoziţia Centenar Lucian Blaga, de Universităţile din Craiova, Timişoara Muzeul de Artă, Cluj­Napoca (1995), Medalia colectivă pentru participarea Academiei de Artă din Cluj la Bienala Dantescă de la Ravenna, Italia (1996), premiul III la Simpozionul de sculptură Nantopietra, Vicenza, Italia (1997), şi Baia Mare, precum şi în mai medalia de aur a Preşedintelui Italiei la Bienala Dantescă de la Ravenna, multe locuri din Italia (Padova, Italia (1998), premiul special la Granite Sculpture Symposium Budduso, Veneţia, Torano­Carrara) şi Franţa Sardegna, Italia (2000), premiul I la Wood Sculpture Symposium Budduso, (Paris). Activitate didactică de Sardegna, Italia, premiul II la Rassegna Internazionale di Arte Contem­ specialitate, în Italia şi România. poranea di Sulmona, Italia (2004), marele premiu la Bienala de sculptură (Continuare la pag. 31) Ube, Yamaguchi, Japonia (2011), premiul de excelenţă la Simpozionul de sculptură Fushoi, China (2015).

i­a început activitatea expozi­ ţională încă din anii studenţiei: în 1994 are o expoziţie personală la GaleriaŞ „Paul Sima”, Cluj­Napoca, iar în 1995, o alta, în cadrul Zilelor culturii române în Italia, în sala Primăriei din Cornate d’Adda, Milano, Italia. Urmează alte expoziţii personale, organizate de galerii prestigioase, cum ar fi, în 1997 la Gijzenrooi Gallerie, Geltrop, Olanda, în 2001 la Institutul Roman de Cultură şi Cercetare Umanistică, Veneţia, Italia, în 2003 la Covalenco Gallery, Geltrop, Număr ilustrat cu lucrări de George Dan Istrate. Semnează în acest număr  Horia BĂDESCU – scriitor, Cluj­Napoca  Eufrosina OTLĂCAN – prof. univ., Bucureşti  Col. Georgel RUSU – prof. univ. Bucureşti  Filofteia PALLY – etnolog, Piteşti  Pr. Theodor DAMIAN – SUA  Elis RÂPEANU – scriitor, Bucureşti  Dragoş VAIDA – prof. univ., Bucureşti  Ion C. ŞTEFAN – scriitor, Bucureşti  Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureşti  Acad. Mihai CIMPOI – Chişinău  Olimpia IORGA­POPESCU – profesor, Ploieşti  Traian VASILCĂU – scriitor, Chişinău  Florian COPCEA – scriitor, Drobeta Turnu­Severin  Florentin POPESCU – scriitor, Bucureşti  Ilie POPA – prof. univ., Piteşti  Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureşti  Silviu MILOIU – prof. univ., Târgovişte  Lucian COSTACHE – profesor, Piteşti  Ion ANDREIŢĂ– scriitor, Bucureşti  Mircea OPRIŢĂ– scriitor, Cluj­Napoca  Tudor NEDELCEA – scriitor, Craiova  Dan D. FARCAŞ– scriitor, Bucureşti 32 Anul XI  Nr. 9 (118)  Septembrie 2020 32 pag. - 5 lei